Ontogeneza

Descărcați ca docx, pdf sau txt
Descărcați ca docx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 3

Rasinar Cezara-Diana 1425

Ontogeneza

Ontogeneza reprezinta procesul de dezvoltare a unei finite vii , cuprinzand toate transformarile de la stadiul
de embrion pana la sfarsitul vietii sale

Pentru a avea o imagine cat mai clara asupra modificarilor ontogenetice este necesar sa intelegem etapele
prin care trece organismul.Prin urmare etapele ontogenetice sunt urmatoarele :

Etapa prenatală (antepartum) ce cuprinde:

• perioada preembrionară: gametogeneză şi însămânţare;

• perioada de zigot (prima săptîmână de dezvoltare): fecundarea, segmentarea şi formarea discului embrionar
unilaminar (monodermic) ;

• perioada embrionară (embriogeneza) caracterizată de formarea embrionului şi apariţia primordiilor


organelor, este reprezentată de intervalul cuprins între săptămâna a 2-a şi săptămâna a 8-a;

• perioada fetală (organogeneza) durează până la sfârşitul lunii a 9-a şi este caracterizată de totalitatea
proceselor de morfo- şi histiogeneză prin care primordiile de organe dau naştere tuturor sistemelor
funcţionale ale nou-născutului

Etapa postnatală (postpartum):

• perioada de copilărie – prima copilărie (0-3 ani):

• perioada perinatală (prima săptămână postpartum) ;

• perioada de nou-născut (până la sfârşitul primei luni de viaţă postpartum) ;

• perioada de sugar (primul an de viaţă postpartum) ;

• perioada de copil mic (1-3 ani) ; – a doua copilărie (3 – 6/7 ani) ; – a treia copilărie (6/7 ani – 12 ani pentru
fete şi 6/7 ani -14 ani pentru băieţi);

• perioada pubertăţii (între 12-16 ani la fete şi 14-16 ani la băieţi) ;

• perioada de adolescent (postpubertală) între 17 şi 20 ani ;

• perioada de adult (maturitate): – tinereţe (între 21 ani şi 30 ani) ; – maturitate propriu-zisă (între 31 şi 65
ani) ;

• perioada de bătrâneţe şi senescenţă


Astfel intelegem , ca modificarile ontogenetice sunt cele care se produc intre doua sau mai multe perioade .
Un exemplu de modificare ar fi cea care se produce in perioada embrionara , atunci cand embrionul îşi
dezvoltă rapid în această perioada toate organele şi ţesuturile şi se transformă într-o entitate umană în
miniature. Dezvoltarea este foarte evidenta in al treilea trimestru, din săptămâna a 26a până în săptămâna a
40a(perioada fetala) , cand fătul creşte semnificativ în greutate şi îşi dezvoltă funcţiile care îi vor premite să
supravieţuiască după naştere .

Modificarile ontogenetice in perioada prenatala-de exemplu- pot fi semnalizate atat prin metode
imagistice(cel mai frecvent:ecografia) , cat si in mod firesc ,prin metode simple (de exemplu : ascultatia
miscarilor ,batailor inimii ).

La ecografie se disting unele caracteristici ale fetei, cum ar fi nasul şi gura. Muşchii feței sunt dezvoltaţi şi
execută contracţii involuntare. Ochii rămân închişi, dar retina reacţionează la lumina care pătrunde prin
peretele abdomenului. Oasele urechii interne se întăresc şi la urechile fătului ajung deja câteva sunete. Încep
să îi crească sprâncenele şi genele, unghiile de la mâini, la fel că şi degetele care sunt separate între ele.

O noua metoda de explorare a functiilor biologice ale fatului ar fi Atlasul 3D al Embriologiei Umane, publicat
in 25 noiembrie in revista Stiinta, un instrument ce permite utilizatorilor sa verifice atat pielea, cat si sistemul
cardiovascular si scheletul embrionului in mod individual, dar si in combinatie cu restul organelor. La varsta de
4 saptamani de dezvoltare, inima unui embrion are o dimensiune imensa, semanand cu o galusca strivita in
interiorul toracelui.

Poti sa vizualizezi aceasta mica inima de om si ce se intampla inainte si dupa ce se formeaza pe deplin cu
ajutorul acestui instrument recent.

Prin metoda de manipulare a acestor cai de semnalizare intelegem rezultarea unor erori sau modificarea
metodelor descrise mai sus .

Daca ne referim la ecografie, aceasta este foarte precisă, însă nu poate diagnostica toate defectele
congenitale. Uneori, nu putem vedea imagini clare ale copilului din cauza poziţiei acestuia în pântece sau a
dimensiunilor mamei. După finalizarea ecografiei, ne aşteptăm să depistăm cel puţin:

95% spina bifida (ruptură de coloană)

80% cheiloschizis (despicătura buzei superioare)

30-50% cardiopatii congenitale grave

De asemenea, ecografia poate identifica 50% dintre copiii cu sindrom Down, însă testul de screening din
primul trimestru (FTS) şi testul prenatal neinvaziv (NIPT) sunt mai potrivite în acest sens. Deoarece 30-50%
dintre copiii cu sindrom Down apar normali la ecograf, numai o biopsie de vilozităţi coriale (BVC) sau o
amniocenteză îţi pot da informaţii sigure în această privinţă. De asemenea, ecografiile din timpul sarcinii nu
depistează probleme precum paralizia cerebrală sau autismul.

https://www.bebestrumf.com/conceptia-si-dezvoltarea-embrionului-sarcina-pe-saptamani/

http://www.umfcv.ro/files/e/m/EMBRIOLOGIE%20curs1.pdf
https://rotunda.ie/knowledgebase/ecografiile-perioada-de-sarcina/?lang=ro

S-ar putea să vă placă și