9 M2 FD Indici Structurali PDF
9 M2 FD Indici Structurali PDF
9 M2 FD Indici Structurali PDF
FIȘĂ DE DOCUMENTARE
Frecvenţa
Frecvenţa (F%) speciilor evidenţiază în procente numărul de probe în care se găseşte o specie
faţă de numărul total de probe colectate. Cu cât numărul de probe este mai mare cu atât valoarea
obţinută va fi mai aproape de valoarea reală. Se calculează aplicând relaţia:
p
F (%) 100
P
în care:
- F – frecvenţa
- p – numărul probelor în care apare specia dată
- P – numărul total de probe cercetate
- 100 – factorul pentru raportarea procentuală.
FIȘĂ DE DOCUMENTARE
Abundenţa
Generalități
Abundența taxonilor suferă importante fluctuații în timp și spațiu. Determinarea abundenței este
crucială în descrierea căilor parcurse de fluxurile de energie și substanță prin ecosistem.
De subliniat că abundenţa e bine să fie exprimată atât prin numărul de indivizi cât şi prin biomasa
lor, altfel se poate obţine o imagine deformată a structurii biocenozei şi implicit se ajunge la concluzii
practice şi teoretice greşite. Abundenţa relativă a unei specii nu este întotdeauna corelată direct cu
importanţa ei în funcţionarea biocenozei, în sensul că speciile cele mai abundente nu sunt întotdeauna şi
cele mai importante şi invers. De exemplu, o specie de răpitor, deşi are o abundenţă relativă scăzută,
este foarte importantă în controlul structurii biocenozei, pentru că realizează controlul numeric al
efectivelor speciilor cu care se hrăneşte.
Variaţiile în timp constau în fluctuaţiile sezoniere şi anuale ce apar în cadrul biocenozei, iar cele în
spaţiu se referă la variaţiile ce apar de la o fitocenoză la alta şi deci de la o biocenoză la alta.
Tipuri:
• Abundența relativă sau procentuală
• Abundența numerică
• Abundența în biomasă
Abundenţa relativă sau procentuală are semnificaţie numai atunci când se compară cu ceva.
Definiția 1 Abundența relativă a unui taxon este reprezentată de procentul de indivizi din probă
aparținând respectivului taxon.
Definiția 2 Abundența se exprimă în procente ca raportul dintre numărul indivizilor unei specii
faţă de numărul total al indivizilor din toate celorlalte specii care există într-o fitocenoză sau zoocenoză
ce corespunde unei anumite suprafeţe sau unui anumit volum.
Este corect să se exprime atât abundența numerică precum și cea în biomasă, deoarece
fiecare dintre paramatrii dă alte indicii asupra rolului populațiilor în biocenoză. De exemplu, într-o probă
de apă pot fi:
- Foarte numeroase organisme planctonice, de talie mică, ce au deci abundență numericp mare
și abundență redusă în biomasă;
- Puține exemplare de scoici sau pești, care au abundență numerică redusă și abundență în
biomasă mare.
Abundența numerică are valori mari în cazul speciilor de talie mică, cu un metabolism foarte
intens, dar viață scurtă cu rol important în procesul de mineralizare a substanței organice, dar cu rol
redus în acumularea de biomasă.
Abundența în biomasă are valori mari în cazul speciilor de talie mare, cu un metabolism mai
puțin intens, dar viață mai lungă, cu rol redus în procesul de mineralizare, dar cu rol important în
acumularea de biomasă.
Importanța unei specii nu este însă totdeauna dată de abundența ei numerică sau în biomasă. Un
răpitor, deși are o abundență scăzută, comparativ cu erbivorele, are rol foarte important în controlul
efectivului acestora, scăzând competiția pentru hrană și spațiu. Are rol în controlul structurii
biocenozei.
Profilul: Resurse naturale şi protecţia mediului
Domeniul de pregătire de bază/Domeniul de pregătire generală / Calificarea profesională: Protecţia mediului
Specializarea: Tehnician Ecolog şi protecţia calităţii mediului
M2 Metode practice de investigare a ecosistemelor, prof. Stanciu Teodora
Clasa a IX-a
Numele şi prenumele elevului………………………… Data ……….....
FIȘĂ DE DOCUMENTARE
Constanţa
Constanţa (K) unei specii / taxon se exprimă de obicei prin clase de frecvență. Constanța speciilor
se referă la prezenţa unei specii în una sau mai multe probe sau biocenoze. În funcţie de mărimea
frecvenţei, speciile se grupează în:
- Specii accidentale F < 25%
- Specii accesorii F = 25-50%
- Specii constante F = 50-75%
- Specii euconstante F > 75%.
Fidelitatea
Fidelitatea exprimă tăria legăturilor unei specii cu alte specii ale biocenozei date.
Nr.
Categorie de specii Caracteristică
crt.
- Sunt legat strict de o anumită biocenoză
1. Specii caracteristice
- Nu pot persista în alte biocenoze
- Pot exita în mai multe biocenoze
2. Specii preferenţiale
- Preferă o anumită biocenoză
- Apar din întâmplare într-o biocenoză în care în
3. Specii străine (întâmplătoare)
mod obişnuit nu trăiesc
- Pot exista în multe tipuri de biocenoze; au valenţe
4. Specii indiferente (ubicviste) ecologice foarte largi; pot popula o mare varietate
de habitate.
Profilul: Resurse naturale şi protecţia mediului
Domeniul de pregătire de bază/Domeniul de pregătire generală / Calificarea profesională: Protecţia mediului
Specializarea: Tehnician Ecolog şi protecţia calităţii mediului
M2 Metode practice de investigare a ecosistemelor, prof. Stanciu Teodora
Clasa a IX-a
Numele şi prenumele elevului………………………… Data ……….....
Fișă de documentare
Dominanţa
Ce este?
Dominanţa este un parametru (indice) care caută să exprime influenţa unei specii sau a mai
multora în structura şi funcţionarea biocenozei în care sunt integrate. Dominanța arată în ce relație se
găsește efectivul unei specii date față de suma indivizilor celorlalte specii cu care se asociază.
Cum se exprimă?
Dominaţa se poate exprima pentru un grup de organisme (de exempu pentru plantele lemnoase
dintr-o pădure de foioase, unde stejarul poate fi specia dominantă) sau se raporteză la întreaga
biocenoză (de exemplu, plantele sunt dominante în numeroase biocenoze, cu excepţia peşterilor, abisul
mărilor şi oceanelor etc.).
Relaţii de calcul
1. Dominanţa numerică (D) a unei specii măsoară influenţa exercitată de aceasta într-o comunitate
biologică.
Relatie de calcul: 1 – acoperire slaba, sub 5%
D = n/N ∙ 100 din suprafata de proba;
unde: n – numarul de indivizi ce apartin unei specii;
2 – intre 5 – 25%;
N – numărul total de indivizi ce apartin tuturor speciilor;
100 – factor pentru raportarea procentuala. 3 – intre 25 – 50%;
4 – intre 50 – 75%;
Noţiunea de dominanţă reprezintă un indicator al productivităţii 5 – intre 75 – 100%.
numerice, arătând care este procentul fiecărei specii din totalul celor
prezente într-o anumită biocenoză.
În functie de valoarea procentului, dominanţa speciei se
apreciază utilizându-se o scară cu 5 trepte (scara Braun-Blanquet)
2. Dominanţa în biomasă (G) se calculează prin raportarea greutăţii unei specii la greutatea totală
a indivizilor colectaţi în probă.
Relatie de calcul:
G = m/M ∙ 100
Exemple:
• De exemplu, în pădurile de stejar, fag, conifere, arborii din speciile respective reprezintă
principalii producători primari, componente dominante care determină caracteristicile
biocenozei forestiere respective. Dacă speciile acestea ar dispărea, dispar şi biocenozele în
care erau integrate, fiind înlocuite cu altele.
• De exemplu într-o pădure de fag, această specie este dominantă ca număr, biomasă, spaţiu
ocupat, jucând un rol preponderent în desfăşurarea fluxului energetic şi în modificarea
factorilor de mediu pentru celelalte specii componente ale biocenozei.
• În pădurile ecuatoriale nu domină o specie, ci există specii numeroase, dar reprezentate prin
puţini indivizi.
• De exemplu, în Delta Dunării, stuful (Phragmites communis) este specia dominantă pentru
terenurile umede sau cu ape nu prea adânci, contribuind la crearea unei anumite fizionomii a
ecosistemului. Lipsa stufului ar duce la dispariţia a numeroase specii care se hrănesc cu el
(paraziţi vegetali şi animale fitofage) în care cuibăresc (diverse specii de păsări) sau se
dezvoltă la adăpostul acestei plante (numeroase specii de plante, acarieni, insecte, rozătoare
etc.).
• În unele situaţii o specie poate avea o abundenţă numerică scăzută, dar poate exercita o
influenţă mai mare în biocenoză, decât o specie cu abundenţă mare dar cu o activitate minoră.
Aşa este cazul mamiferelor erbivore care joacă un rol mai important într-o câmpie decât
numeroasele specii de insecte fitofage.
• într-un plancton poate exista o specie de algă într-o evidentă abundenţă numerică şi cu o
fitomasă remarcabilă, dar şi populaţii de protozoare şi rotifere; s-ar putea ca rotiferele să fie
speciile dominante, pentru că hrana lor fiind algele, ele controlează şi determină în timp
numărul şi biomasa.
Interpretare
Unele specii, prin număr, biomasă, productivitate şi alte activităţi au rol esenţial în controlul
biocenozei, în menţinerea structurii şi funcţionării ei. Dacă speciile dominante ar dispare, dispar şi
biocenozele în care erau integrate, fiind înlocuite cu altele
Sunt considerate dominante speciile cu abundenţă numerică > 10% şi speciile cu abundenţă în
biomasă > 5%.
Profilul: Resurse naturale şi protecţia mediului
Domeniul de pregătire de bază/Domeniul de pregătire generală / Calificarea profesională: Protecţia mediului
Specializarea: Tehnician Ecolog şi protecţia calităţii mediului
M2 Metode practice de investigare a ecosistemelor, prof. Stanciu Teodora
Clasa a IX-a
Numele şi prenumele elevului………………………… Data ……….....
Bibliografie:
• Irina Teodorescu, Geta Rîşnoveanu, Claudia Manuela Neguţ – Ecologie şi protecţia mediului,
manual pentru clasa a XII-a, Editura Constelaţii, Bucureşti, 2002
• Gh. Mohan, A. Ardelean – Ecologie şi protecţia mediului, Manual preparator, Editura Scaiul,
Bucureşti, 1993
• Alexandru Ionescu – Ecologia – ştiinţa ecosistemelor, Bucureşti, 1988
Diversitatea
Rezolvare
Nr. probe 4 5 4 4 2 3
TOTAL 9 37 32 15 3 4
TOTAL 100
n
A 100
N
unde:
A = abundenţa relativă, în procente
n = numărul de indivizi aparţinând taxonului considerat
N = numărul total de indivizi colectaţi (ai tuturor speciilor, din toate probele)
37
A 100 37%
100
- abundenţa pentru călugăriţe:
n = 3, N = 100
3
A 100 3%
100
p
F 100
P
unde:
F = frecvenţa, în procente
p = numărul de probe în care apare taxonului considerat
P = numărul total de probe colectate
- frecvenţa fluturilor:
p = 4, P = 5
4
F 100 80%
5
- frecvenţa buburuzelor:
p = 3, P = 5
3
F 100 60%
5
- frecvenţa călugăriţelor:
p = 2, P = 5
2
F 100 40%
5
Profilul: Resurse naturale şi protecţia mediului
Domeniul de pregătire de bază/Domeniul de pregătire generală / Calificarea profesională: Protecţia mediului
Specializarea: Tehnician Ecolog şi protecţia calităţii mediului
M2 Metode practice de investigare a ecosistemelor, prof. Stanciu Teodora
Clasa a IX-a
Numele şi prenumele elevului………………………… Data ……….....
Aplicaţie:
Într-o pădure de pin se fac observaţii timp de 3 ore zilnic în zile de sezoane diferite. Raportul
observaţiilor după terminarea investigaţiilor se prezintă astfel:
- ziua 1: 6 indivizi de vrabie, 8 indivizi de piţigoi, 7 indivizi de uliu şoricar şi 9 indivizi de
mierlă;
- ziua 2: 5 indivizi de mierlă