EUTROFIZAREA

APELOR
 Cuprins

I. Partea teoretica

1. Notiuni generale
2. Surse de alimentare a apelor cu substante eutrofizante
3. Consecinte ale eutrofizarii apelor de suprafata
4. Tehnici de eliminare a substantelor nutritive
5. Masuri de limitare a impurificarii apelor cu substante
nutritive
II. Partea practica

1. Determinarea fosfatilor din apa

2. Principiul metodei
3. Reactivi
4. Mod de lucru
5.Concluzii desprinse
 I. Parte teoretica

1. Notiuni generale

Procesul de eutrofizare (inflorire) al apelor de

suprafata este o consecinta a imbogatirii apei cu
substante nutritive care conduce la proliferarea
excesiva a algelor si a altor plante acvatice, la
determinarea calitatii apei din punct de vedere
igienic si estetic si la dificultati in prelucrarea si
utilizarea ei in scop potabil si industrial.
Acest tip de poluare (de fapt o poluare
secundara) este determinata de dezvoltrea
vegetatiei acvatice ca urmare a poluarii primare
cu substante nutritive bogate in azot si phosphor.
Phosphorul este de regula factorul initial al
eutrofizarii avand un rol preponderent in
proliferarea algelor.
 Azotul este prezent in ape sub forme variate: azot
organic dizolvat, ioni de amoniu, ioni nitrit si nitrat, azot
elementar. Aceasta diversitate explica utilizarea diferita
a azotului de catre numeroasele specii de plante acvatice.
In general concentratia optima necesara dezvoltarii
diatomeelor planctonice este sub un 1 mg N/l, iar pentru
dezvoltarea algelor verzi si albastre concentratia de azot
se situeaza peste aceasta valoare.
In dezvoltarea organismelor acvatice un rol
important in joaca si deferite microelemente care
contribuie la alcatuirea structurii organismelor ce
formeaza comunitatile biocenotice: potasiul, magneziul,
cobaltul, cuprul, zincul, fierul, manganul, molibdenul,
borul, vanadiul. Constatari similare privind aportul
substantelor organice la dezvoltarea microorganismelor
au fost facute si pentru vitamina B12, tiamina, biotina,
diversi hormoni etc.
 In cadrul procesului de eutrofizare se pot distinge
cateva faze principale care nu trebuie delimitate strict
cronologic deoarece ele se suprapun in timp partial sau total.
Astfel, prima faza, consecinta directa a cresterii concentratiei
in subsante nutritive a mediului acvatic, consta in dezvoltarea
rapida a algelor si a plantelor acvatice constituind asa-zisa
“inflorire” a apelor. Urmeaza descompunerea algelor care au
perioade foarte scurte de viata. Descompunerea atrage dupa
sine un consum maxim de oxigen si epuizarea acestuia din
apele eutrofizate. Cerinta crescuta de oxigen este manifestata
in straturile profunde unde apar conditii anaerobe cu hidrogen
sulfurat, amoniac etc. Conditiile anaerobe impiedica fixarea
normala a substantelor nutritive in sedimentul de fund fiind
favorizata recircularea acestora in ape creandu-se astfel un
cerc vicios. Aceste faze variaza in functie de conditiile
geologice, ecologice, climatologice, pedologice, demografice,
agricole, industriale, hidrologice care caracterizeaza bazinul
hidrografic de alimentare. Investigatiile efectuate de specialisti
arata ca acumularea elementelor nutritive creste de la
suprafata spre profunzime, existand o concentratie limita
anuala de incarcare suportabila pentru lacuri.
Tab. 1 – Limitele de incarcare annual admisibile pentru azot total
si fosfor total (biochimic activ )

Incarcarea Limita inferioara a

Profunzimea maxima incarcarii
medie tolerabila periculoase (g/m2)
pana la (m) ( g/ m2)
N P N P

5 1.0 0.07 2.0 0.10

10 1.5 0.10 3.0 0.20
50 4.0 0.25 8.0 0.50
100 6.0 0.40 12.0 0.80
150 7.5 0.50 15.0 1.00
2. Surse de alimentare a apelor cu substante
eutrofizante

Interventia tot mai complexa a omului in

transformarea naturii face sa dispara delimitarile
existente intre notiunile de surse naturale si surse
conditionate de activitatea omului. Se disting doua
surse importante responsabile de eutrofizarea apelor:
surse organizate de alimentare cu substante
eutrofizante si surse difuze.

2.a) Sursele organizate sunt constituite din apele

uzate menajere (ca urmare a cresterii demografice) si
industriale.
Substantele nutritive prezente in apele reziduale
menajere provin din dejectiile umane si animale, din
apele uzate rezultate de la cantine, bucatarii, spalatorii,
bai, care contin cantitati importante de detergenti.
 Concentratia azotului din apele menajere este in
concordanta cu valorile fiziologice de baza sau chiar sub
limitele acestora ceea ce demonstreaza ca in apele uzate
domestice principala sursa de azot provine din dejectiile
umane.
Literatura de specialitate admite ca omul elimina
zilnic in medie 1,6 g P/zi. Cantitatile de fosfor din apele
uzate menajere depasesc aceste valori ceea ce dovedeste
ca exista si alte surse de fosfor cum ar fi fosfatii din
compozitia detergentilor sau cei proveniti din
practicarea fosfatarii apei pentru evitarea coroziunii.
Detergentii sunt amestecuri care, in afara
produsului activ contin si diverse adaosuri ca polifosfati,
carbonari, silicati, perborati. Deoarece fosfatii si
polifosfatii au un efect sinergic asupra capacitatii de
spalare in unii detergenti, acestia se gasesc in cantitati
mari (20 – 30) g PO4- 3/ 100g produs brut. Consumul
mare de detergenti contribuie la cresterea concentratiei
de fosfor direct asimilabil de catre alge din apa.
 Apele uzate industriale contin uneori cantitati
mari de substante eutrofizante. Astfel, apele uzate
provenite din industria alimentara (fabrici de drojdie de
bere, sucuri, preparate din carne) si textila contin azot in
concentratii ce variaza intre 50 si 140 mg/l iar P2O5 in
concentratii de 20-180 mg/l.

2. b) Sursele difuze sunt acele surse care

depind de caracteristicile pedologice ale teritoriilor
bazinelor de alimentare. Prezenta unor substante
minerale provenite din contactul apelor cu solul
influienteaza mult tendinta de eutrofizare a apelor de
suprafata.
Astfel, apele bogate in carbonati au tendinta mica
de eutrofizare deoarece ionii de calciu blocheaza
cantitatile mici de fosfati si anihileaza efectul altor
substante eutrofizante. Apele acide favorizeaza
proliferarea organismelor acvatice.
 Eroziunea solului joaca un rol foarte important prin
antrenarea de catre ape a unor compusi minerali si
organici favorizanti ai eutrofizarii. Fosforul este prezent
in sol sub forma unor combinatii organice putin solubile
(apatita si oxiapatita) sau organice in cantitati de pana la
0,3 % si nu influienteaza semnificativ procesul de
eutrofizare al apelor care “spala” solul respectiv.
Imbogatirea solului in azot se datoreaza proceselor
de nitrifcare bacteriana ce au loc in straturile superioare
ale scoartei. Capacitatea de retinere a azotului de catre sol
depinde de stratul de vegetatie si nu depaseste 0.15 – 0.20
%. Compusii de azot ca si unele saruri de potasiu pot
ajunge usor in apa datorita solubilitatii mari.
O sursa importanta de substante nutritive
antrenate de pe suprafata solului o reprezinta
ingrasamintele organice naturale sau chimice.
 Utilizarea din ce in ce mai mult a reziduurilor
animale ca ingrasamant in agricultura ecologica duce
la o crestere considerabila a continutului de azot,
fosfor si potasiu din sol. Distribuita acestor elemente
in portiunea solida si lichida a rezidului animal
folosit in agricultura este urmatoarea:
In portiunea solida : - Azot 55 %
- Fosfor 99%
- Potasiu 35%
In portiunea lichida (urina) : - Azot 45%
- Fosfor 1%
- Potasiu 65%

Cantitatile de substante ce revin pe tona de

ingrasamant natural rezulta din tabelul 2.
 Tab. 2 – Caracteristicile gunoiului provenit de la
animale (kg/t gunoi)

Animal Umiditate N P K S Ca Fe Mg Solide Grasimi

(%) volatile
Vaci cu 79 5.1 0.9 4.5 0.5 2.5 0.04 1.0 146.4 3.2
lapte
Vite de 80 6.4 1.8 4.1 0.8 1.1 0.04 0.9 179.5 3.3
pasune
Porci 75 4.5 1.3 3.5 1.2 5.2 0.025 0.7 181.4 4.1
Cai 60 6.3 0.9 5.5 0.6 7.1 0.12 1.3 175.5 2.7
Ovine 65 12.7 1.9 9.1 0.8 5.3 0.15 1.7 257.7 6.4
 Namolul care rezulta din epurarea apelor provenit de
la crescatoriile de animale, folosit frecvent la fertilizarea
solului contine azot, fosfor si potasiu in valori care rezulta
din tabelul 3.

Tab. 3 – Continutul in elemente nutritive al

namolului de origine animala

Element nutritiv Vaci cu lapte Bovine pentru Porci Pasari

in namol (%) abator
N 0.13 – 0.42 0.24 – 0.60 0.3 – 0.9 0.41 – 1.70

P 0.06 – 0.09 0.09 – 0.25 0.2 – 0.6 0.30 – 1.50

K 0.13 – 0.30 0.14 – 0.28 0.2 – 0.4 0.13 – 0.25

 O crestere semnificativa a inregistrat utilizarea
ingrasamintelor chimice in special a celor cu azot si
superfosfati. Datele statistice arata ca in ceea ce priveste
eutrofizarea apelor cantitatilor de azot si fosfor care provin
sin ingrasaminte chimice sunt comparabile cu cantitatile de
elemente eutrofizante rezultate din activitatile umane.
Aportul de azot si fosfor din atmosfera contribuie la
cresterea continutului mineral al apelor de suprafata. Se
apreciaza ca adaosul annual de saruri de azot prin
precipitatii este de 0.2 – 2.25 g/ m3 .Poluarea aerului
atmosferic cu oxizi de azot proveniti din diverse surse are ca
efect formarea smogului oxidant toxic. Oxizii de azot sunt
antrenati de precipitatii, ajung pe sol si in apele de suprafata
unde se transforma in nitriti si nitrati care imbogatesc apele
in substante eutrofizante.
Se poate aprecia ca 50% din aportul total de azot si
cantitatile cele mai mari de fosfor provin din surse
organizate, sursele difuze avand influienta in unele cazuri.
3. Consecinte ale eutrofizarii apelor de
suprafata

 Procesul de eutrofizare al apelor prezinta multiple

neajunsuri:
 Prezenta insectelor la suprafata apei eutrofizate
afecteaza practicarea sporturilor nautice, turismul;
 Provocarea unor iritatii ale mucoaselor si
tegumentelor inotatorilor;
 Moartea in masa a pestilor sau disparitia speciilor
de pesti nobili in favoarea celor fara valoare;
 Dificultati in exploatarea instalatiilor de tratare a
apelor in scop potabil sau industrial prin:
colmatarea filtrelor, precipitarea fierului si
manganului, coroziunea instalatiilor, alterarea
proprietatilor organoleptice ale apei distribuite
populatiei.
 Ca urmare a prelucrarii necorespunzatoare
a apelor eutrofizate se constata prezenta unui
continut ridicat de materii organice
solubilecare maresc riscul de inmultire al
bacteriilor.
Repercursiunile de ordin igienic si estetic
ale eutrofizaria apelor impun masuri adecvate
de prevenire si limitare a fenomenului.
4. Tehnici de eliminare a substantelor nutritive

4. a) Eliminarea fosforului prin precipitare

chimica cu calciu, fier sau aluminiu
 Cu compusi ai calciului [Ca O, Ca(OH)2], ortofosfatii
precipita sub forma de Ca3(PO4)2. Procedeul este mai putin
aplicat deoarece necesita cantitati mari de calciu 500 - 600
mg CaO/l, determina un pH aproximativ 11 si se formeaza
cantitati mari de namol;
 Precipitarea fosfatilor cu ajutorul fierului se face cu FeCl3
sau FeSO4 rezultand precipitate fosfati de fier;
 La precipitarea cu sulfat de aluminiu se elimina 95% din
fosforul total, 55% din cerinta chimica de oxigen, 60% din
azotul organic , 25% din nitrati si nitriti, 17% din
alchilbenzensulfonat;
4. b) Eliminarea electrolitica a fosforului permite
reducerea fosfatilor pana la 0.3, 0.5 mg P/l

4. c) Eliminarea azotului prin metode fizico –

chimice
Se utilizeaza schimbatori de ioni si tehnica insuflarii de aer cu
o eficacitate de 92%, dar cu costuri destul de mari

4. d) Eliminarea biologica necontrolata sau partial

controlata a azotului si fosforului din apele uzate consta in
departarea biologica a substantelor nutritive cu ajutorul
organismelor heterotrofe sau autotrofe. Se realizeaza in
statii de epurare biologica sau in iazuri de stabilizare. Cand
apa este lipsita de substante organice usor biodegradabile
se adauga glucoza, eficacitatea crescand de la 19 la 71 %
pentru azot si de la 25 la 85 % pentru fosfor. Deoarece o
conditie esentiala pt activitatea organismelor heterotrofe
este temperatura, s-a constatat ca in iazurile de oxidare,
vara azotul se indeparteaza in proportie de 80-90 % iar
fosforul in proportie de 60-80 % in timp ce iarna
randamentul de indepartare a azotului scade pana la 10 %,
iar cel al fosforului devine aproape nul.
5. Masuri de limitare a impurificarii
apelor cu substante nutritive

5. a) Masuri generale :
 Tratarea apelor inainte de deversarea in emisar
 Sifonarea apelor din straturile profunde sa “spalarea
lacului”
 Oxigenarea apelor profunde – faciliteaza degradarea
substantelor organice de catre microorganisme
 Asanarea biologica – prin introducerea in apa de
suprafata (in special in lacuri, iazuri ) a unor
microorganisme consumatoare de alge si alte
vietuitoare acvatice: virusuri, insecte, crustacee, etc
5. b) Masuri legale

 Reglementarea comercializarii detergentilor fara

fosfor.
 S-a constata ca aproximativ 50% din fosforul
continut in apele reziduale menajere provine din
detergentii sintetici. O masura foarte buna ar fi
inlocuirea detergentilor duri cu detergenti moi,
biodegradabili.
 Limitarea fosfatarii apelor uzate in scopul
combaterii coroziunii;
 Rationalizarea folosirii fertilizantilor azotati si
fosfatici in agricultura
 Reglementarea perioadei de raspandire a
fertilizantilor organici sau chimici (prioade de
precipitatii saudezghet) pentru a evita antrenarea
lor in cursurile de apa.
 Actionand eficient in scopul eliminarii
azotuui si a fosforului din apele uzate menajere si
industriale si rationalizand folosirea fertilizantilor
in agricultura se pot reduce principalii factori
stimulatori ai proliferarii vegetatiei acvatice, deci
se poate reduce poluarea secundara a apelor de
suprafata.
II. Partea experimentala

Determinarea fosfatilor din apa

Compusii cu fosfor sunt prezenti in mod normal in

apele naturale in concentratii mai mici de 0,1 mg/l.
Cresterea continutului de fosfor in apa este legata
de procesele de poluare cu ape uzate industriale si
menajere, pesticide, ingrasaminte, detergenti. Compusii
cu fosfor din apa se prezinta sub diferite forme: fosfati,
fosfati hidroxidabili, fosfor legat organic. Suma tuturor
reprezinta fosforul total.
Desi compusii cu fosfor nu sunt toxici direct,
concentratii ridicate de fosfati favorizeaza eutrofizarea
bazinelor acvatice prin rolul de nutrienti pe care il au in
dezvoltarea algelor.
In partea experimentala am determinat continutul
de fosfati al unei ape reziduale impurificata cu
detergenti (rezultata la spalatorie) si am aplicat o
metoda de reducere a continutului de fosfati, verificand
apoi eficienta.
Principiul metodei

Anionul fosfat reactioneaza cu molibdatul de amoniu

in mediu acid formand fosfomolibdatul de amoniu conform
reactiei:
H3PO4+12(NH4)2MoO4+21HNO3→ (NH4)3PO4.12
MoO3+21NH4NO3+12H2O
Fosfomolibdatul de amoniu formeaza sub actiunea
unui reducator organic, un complex de culoare albastra,
cunoscut ca albastru de molibden.
(NH4)3PO4.12MoO3 _reducere→ (MoO2)2 . MoO4 . xH2O
albastru
Intensitatea coloratiei coplexului este proportionala
cu concentratia fosfatului.
Silicatii, cromatii, sulfurile din apa in concentratii mai mari
dau interferente care pot fi eliminate prin diluarea probei

sau cu diversi reactivi conform STAS-ului.

 Reactivi

 Molibdat de amoniu – solutie apoasa 4%

 Acid sulfuric H2SO4 – solutie 5n
 Acid ascorbic – 1.74g/100 cm3 apa distilata
 Tartrat dublu de stibiu (III) si potasiu – 0.27g/100 cm3
 Solutie etalon stoc – 0.138g NaH2PO4/100 cm3
 Solutie etalon de lucru – 1 cm3 solutie stoc/100 cm3
 Amestec de reactie – 25 cm3 solutie acid sulfuric 5n
– 7.5 cm3 solutie molibdat
– 15 cm3solutie acid ascorbic
– 2.5 solutie tartrat de stibiu si potasiu
Se pregarteste o serie etalon conform tabelului:

Concentrati mg 0 0.05 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 1.0 2.0 5.0
a PO43-/dm3

Solutie ml 0 0.25 0.5 1.0 1.5 2.0 2.5 5.0 10 25

etalon
Amestec de cate 8 cm3
reactie
Apa se completeaza pana la 50 cm3
distilata
 Apa de analizat in volum exact masurat (< 40
cm3) se introduce in balon cotat de 50 cm3 si se
adauga 8 cm3 amestec de reactie, se completeaza cu
apa distilata, se lasa in repaus 10 minunte si se
compara culoarea apei analizate cu nuantele seriei
etalon.
Se poate citi absorbanta solutiiilor din seria
etalon la λ = 650 nm. Se reprezinta graficul de
variatie a absorbantei in functie de concentratie, se
citeste la aparatul SPEKOL absorbanta pentru apa de
analizat si din grafic se deducu concentratia ionilor
fosfat in mg PO43-/l H2O.
In cazul unei concentratii mari in ioni PO43- se
trateaza apa cu sulfat de aluminiu pentru precipitarea
ionilor fosfati, dupa care se repeta determinarea
pentru a vedea daca s-a redus continutul de fosfati.
 Concluzii:

Continutul de ioni fosfat din apele uzate de la

spalatorie depaseste concentratia maxima admisa de
4 mg/l. Prin tratarea apei cu sulfat de aluminiu, cea
mai mare parte din ionii fosfat prcipita sub forma de
fosfat de aluminiu, concentratia ionilor fosfat
scazand sub 0.5 mg/l.
Bibliografie:

1. “Efectele unor poluanti si prevenirea lor” - Gheorge Zamfir

Editura Academiei Republicii Socialiste Romania
Bucuresti 1979
2. “Chimia sanitara a mediului” – Prof. Dr. Sergiu Manescu
– Dr. Manole Cucu
– Dr. chim. Mona Ligia Diaconescu
Editura medicala
Bucuresti 1978

3. “ABC Metode de analiza a calitatii factorilor de mediu”

– Mioara Surpateanu
– Carmen Zaharia
Editura T
Iasi 2002
4. “Analiza factorilor de mediu” – Posea Paula
– Cojocaru Ileana
– Fiera Michaela
– Fratila Mariana
– Preoteasa Mariana
– Chirca Valeria
– Ciurea Camelia
Editura Conphys
Ramnicu Valcea 2004