SCOALA TEHNICĂ POSTLICEALĂ

HENRI COANDĂ TIMIŞOARA

SPECIALIZAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU PNEUMONIE

BACTERIANĂ

COORDONATOR STIINTIFIC: ABSOLVENT:

POPA IOANA TRUIA MONICA
COORDONATOR NURSING:
AS.SIMONA TAMAS

TIMISOARA
2012
 Motto :
Eu nu te întreb de ce rasă eşti , nici de religie ori origine , ci
numai de suferinţele tale …… trebuie să dau ajutor oricărei fiinţe în
suferinţă , fără să mă intereseze rangul , averea , vârsta , frumuseţea ,
inteligenţa sau dacă este chinez ori barbar , prieten sau dusman
SUEN SEU MO ( SEC.AL VII-LEA)
 CAPITOLUL 1
INTRODUCERE

Agenţii etiologici ai pneumoniilor sunt foarte variaţi , incidenţa lor depinzând de

regiunea geografică , vârsta pacienţilor şi timpul în care se manifestă . Pneumonia pneumococică
apare anual la una din cinci sute persoane , pneumococul intervenind în 75-90% din pneumoniile
bacteriene . Înainte de 1940 etiologia bacteriană era net predominantă , dar după 1980 , datorită
schimbării profilului etiologic sub acţiunea antibioticelor, a crescut incidenţa pneumoniilor virale
.
În anul 1911 s-au facut primele încercari profilactice cu un vaccin pneumococic la
minerii din Africa de S , dar abia în 1945 , s-a obţinut un vaccin eficient , cu o protecţie specifică
de 5-8 ani după o singura doză de vaccin . Această eficacitate se datorează descoperirii în 1930 a
imunogenităţii polizaharidelor capsulare pneumococice .
Deşi medicina a făcut progrese uriaşe , iar pneumonia pneumococică a fost banalizată ,
totuşi copiii , vârstnicii şi persoanele imunodeprimate continuă sa fie expuse riscului
îmbolnăvirii , de unde reiese necesitatea seriozităţii în efectuarea examinarilor clinice şi
bacteriologice şi tratarea corectă a tuturor infecţiilor cu poarta de intrare respiratorie .
 CAPITOLUL II

ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR

ANATOMIA APARATULUI RESPIRATOR

Totalitatea organelor care asigură mecanismul respiriaţei , cu rolul de a asigura aportul de

O2 şi de a elimina CO2 alcătuiesc aparatul respirator .
Aparatul respirator este format din:
I. Căile respiratorii aeriene superioare :
- Fosele nazale
- Faringe
- Laringe
- Trahee
II. Căile respiratorii inferioare :
- Plămânii
- Arborele bronşic – bronhii – Bronhiole - Sacii alveolari
 NASUL ŞI CAVITATEA NAZALĂ
Nasul reprezintă primul segment al căilor respiratorii cu rol dublu funcţional : respirator
şi olfactiv. Este o formaţiune mediofacială de forma unei piramide cu baza în

jos , despărţită de septul nazal în două cavităţi , numite fosele nazale. Acestea comunică
cu sinusurile şi faringele prin două orificii largi .
 Cavităţile nazale sunt căptuşite de o mucoasă foarte bogat vascularizată şi împărţită
funcţional în două regiuni :
- treimea superioară : mucoasa olfactivă
- partea inferioară : mucoasa respiratorie .

FARINGELE
Este un conduct muculo–membranos , situat posterior în cavitatea bucală şi înaintea
coloanei vertebrale , care reprezintă segmentul de încrucişare a căii respiratorii cu cea digestivă .
Este divizat în trei etaje :
- nazofaringe
- orofaringe
- laringofaringe .
Este alcatuit din:
- tunica externă de înveliş (adventicea faringelui)
- tunica musculară (muşchi) .
La nivelul său activează plexul faringian , o reţea de nervi ce coordonează pătrunderea aerului în
plămânii şi a hranei în esofag .
Amigdalele formează inelul limfoepitelial al faringelui .

LARINGELE
Este alcătuit dintr-un schelet cartilaginos, de formă triunghiulară, cu baza în sus , ce
deserveşte funcţia respiratorie şi pe cea de fonaţie .
Este situat :
- sub osul hioid ;
- deasupra traheei ;
- înaintea esofagului ;
- pe linia mediană a gâtului , în dreptul vertebrelor C5, C6 .
Laringele este format din:
I.Un schelet cartilaginos alcătuit din :
- patru cartilagii pereche
 - trei cartilagii nepereche . Dintre acestea cel mai important fiind epiglota ce închide glota
în timpul deglutitiei .
II.Articulaţii şi ligamente ce unesc cartilagiile între ele ;
III.Muşchii ce acoperă scheletul şi intervin în respiraţie şi fonaţie .
Cavitatea laringelui prezintă trei etape :
- Supraglotic (vestibular) ;
- Subglotic (infraglotic, continuat cu traheea) ;
- Glotic .
Laringele este acoperit de o mucoasă bogat vascularizată.

TRAHEEA
Este un tub fibrocartiloginos ce începe la nivelul vertebrei C6 şi se termină în cavitatea
toracică la nivelul vertebrelor T4, T5 .
Este situată :
- în faţa esofagului ;
- înapoia marilor vase sanguine .
Este formată din 15-20 semi-inele cartilaginoase a căror parte dorsală este înlocuită de un
muşchi neted transversal .
Este captuşită cu două tunici :
- tunica externă – fibro-musculo-cartilaginoasă
- tunica internă – mucoasa ciliată .
Traheea se bifurcă în partea inferioară , la nivelul ultimului inel traheal, cu cele doua
bronhii principale .
 ARBORELE BRONŞIC
Este format din căile respiratorii extra şi intra-pulmonare , constituind un sistem de tuburi
ce servesc la tranzitul aerului .
La nivelul T4 , traheea se împarte în două bronhii : dreaptă şi stangă . Aceste bronhii
pătrund în plămâni prin hil , unde se vor ramifica intra-pulmonar , formând arborele bronşic : la
dreapta în trei bronhii lobare (superioară , mijlocie şi inferioară) , iar la stanga în două bronhii
lobare (superioară şi inferioară) .
Bronhiile principale se ramifică progresiv în bronhii lobare , apoi în bronhii terminale ,
care se continuă cu canale alveolare (ai căror pereţi prezintă dilataţii în formă de saci) , saci
alveolari în care se deschid alveolele pulmonare .
I. Bronhia dreaptă :
Inainte de a pătrunde adânc în plămanul drept , bronhia principală dreaptă se împarte în :
1. bronhia lobară superioară ce pătrunde în lobul superior şi se distribuie segmentelor
pulmonare alcătuind trei bronhii segmentare;
2. trunchiul bronhic intermediar , ce se împarte în două bronhii lobare:
a. bronhia lobară mijlocie , ce se împarte în două bronhii segmentare corespunzator
segmentelor lobului mijlociu ;
b. bronhia lobară inferioară ce se împarte în cinci bronhii segmentare , corespunzator
segmentelor pulmonare ale lobului inferior .
II. Bronhia stângă :
 După ce a intrat prin hil , înainte de a pătrunde mai adânc în plămân , bronhia principală
se împarte în :
1. bronhia lobară superioară care pătrunzând în lobul superior se împarte în :
a. trunchiul superior ce se termină prin trei bronhii segmentare ;
b. trunchiul inferior terminat prin două bronhii segmentare .

2. bronhia lobară inferioară , împărţită în cinci bronhii segmentare. Fiecare bronhie

segmentară dă ramificaţii din ce in ce mai reduse astfel :
a. bronhii lobulare;
b. bronhii terminale;
c. bronhii acinoase.
 PLĂMÂNII
Sunt organe pereche , situate în cavitatea toracică prin care se realizează schimbul de
gaze : O2 şi CO2 .
La exterior sunt înveliţi într-o membrană seroasă numită pleură , care este de două tipuri :
- pleura viscerală - ce acoperă plămânul ;
- pleura parietală - ce acoperă pereţii cavităţii toracice .
Cavitatea pleurală este virtuală , în general devenind patologică în urma acumulării între
cele două foiţe a unor produse ca :
- sange - hemotorax
- lichid - hidrotorax
- aer - pneumotorax
- puroi - piotorax
- limfă - kilotorax
Plămânul este alcătuit din :
I. Lobii pulmonari sunt unităţi morfologice mari , delimitate prin scizuri :
- plămânul drept are două scizuri - trei lobi
- plămânul stâng are o scizură - doi lobi .
II. Segmentele sunt unităţi morfologice delimitate imperfect prin septuri conjunctive.
Acestea sunt alcătuite din lobuli .
III. Lobulul este o formaţiune anatomică , constituită din :
1. ramificaţii ale bronhiilor şi vaselor de sânge înconjurate de ţesut conjunctiv ;
2. acini pulmonari sunt constituiţi din :
a. bronhiola respiratorie
b. canale alveolare
c. alveole pulmonare - reprezintă suprafaţa de schimb a plămânului .
Peretele alveolar este adaptat schimburilor de gaze şi este format din :
- epiteliu alveolar unistratificat aşezat pe o membrană bazală
- ţesut conjunctiv - bogat în fire elastice în care există o reţea de capilare provenite din
ramurile terminale ale arterei pulmonare .
 Peretele alveolar este adaptat schimburilor de gaze şi este format din :
- epiteliu alveolar unistratificat aşezat pe o membrană bazală
- ţesut conjunctiv - bogat în fire elastice în care există o reţea de capilare provenite din
ramurile terminale ale arterei pulmonare .
Vascularizaţia plămânului este :
I. Nutritivă :
- face parte din marea circulaţie
- este asigurată de arterele şi venele bronşice .
Venele drenează sânge în vena cavă superioară .
II. Funcţională :
- asigură schimburile gazoase prin intermediul vaselor de sânge (mica circulaţie)
Reţeaua nervoasă a plămânului este reprezentată de :
- fibre motorii parasimpatice provenite de la nervul vag
- fibre simpatice provenite de la simpaticul toracal şi cervical .
 FIZIOLOGIA RESPIRAŢIEI

Respiraţia reprezintă funcţia prin care organismul ia din mediul său de viaţă O2 şi
elimină CO2 .
● MECANISMUL RESPIRAŢIEI - Este asigurat de scheletul cutiei toracice şi
muşchii respiratori .
Modificarea volumului cutiei toracice permite pătrunderea aerului în plămâni fiind
realizată prin contracţia muşchilor ridicători ai coastelor . Revenirea la poziţia iniţială se
realizează sub acţiunea muşchilor ridicători ai coastelor .
Diafragmul este cel mai important muşchi respirator contribuind la micşorarea volumului
cutiei toracice în repaus , iar prin contracţie la mărirea acesteia.
Datorită elasticităţii lor şi presiunii negative existente între foiţele pleurale , plămânii
urmează expansiunea cutiei toracice .
TIPURI DE RESPIRAŢIE FIZIOLOGICĂ :
I.Respiraţia de tip costal - este cea în care , la mişcările respiraţiei contribuie mai ales
muşchii costali . Acest tip este caracteristic femeilor .
II.Respiraţia de tip abdominal - este cea în care rolul cel mai important îl are diafragmul .
Această respiraţie este caracteristică barbaţilor şi copiilor mici
MIŞCĂRILE RESPIRATORII - reprezintă totalitatea mişcărilor respiratorii care
permit pătrunderea aerului în plămâni şi eliberarea lui în afară , realizând inspiraţia şi expiraţia

I.Inspiraţia - constă în contracţia muşchilor inspiratori , având drept rezultat mărirea de volum a
cutiei toracice . Plămânii urmează expansiunea cutiei toracice , presiunea intrapulmonară
scăzând cu 2-3 mmHg faţă de cea atmosferică , iar aerul atmosferic pătrunde în plămâni .

II. Expiraţia - este un proces pasiv, ce constă în revenirea cutiei

toracice la volumul iniţial în momentul în care muşchii inspiratori se relaxează , plămânii se
contractă . Are loc o creştere a presiunii intrapulmonare cu 2-4 mmHg faţă de cea atmosferică ,
ceea ce permite ca o parte din aerul ce intra in în plămâni sa fie expirat.
Inspiraţia şi expiraţia realizează ventilaţia pulmonară .
Numărul mişcărilor respiraţiei în stare de repaus este :
- 16 respiraţii/minut la barbaţi ;
- 18 respiraţii/minut la femei .
VOLUMELE ŞI CAPACITĂŢILE PULMONARE
Volumele pulmonare sunt mărimi anatomice , statice , care măsoară dimensiunile pompei
pulmonare .
ETAPELE RESPIRAŢIEI

I.Etapa pulmonară - reprezintă perioada în care aerul pătrunde prin căile respiratorii la
plămâni şi se distribuie la alveolele pulmonare .
Factorul ce determină sensul difuziei este reprezentat de presiunile parţiale ale gazelor
din aerul alveolar , sangele venos , sangele arterial , sangele capilar şi ţesuturi , gazele trecând de
la o presiune mai mare la una mai mică . Prin presiunea parţială se întelege presiunea pe care ar
trimite-o un gaz dintr-un amestec de gaze , dacă ar putea ocupa volumul amestecului respectiv
astfel .

Alveola Artere Vene Ţesuturi

 Pulmonară
O2=100 mm Hg O2=95 mm Hg O2=40 mm Hg O2=40 mm Hg
CO2=40 mm Hg CO2=40 mm Hg CO2=46 mm Hg CO2=46 mm Hg
N=573 mm Hg N=573 mm Hg N=573 mm Hg N=573 mm Hg

Trecând din alveolă în sângele venos , oxigenul se combină cu hemoglobina , sângele

venos luând treptat culoarea sangelui arterial , fiind readus la inimă prin venele pulmonare .
Acest proces este numit hematoză pulmonară .
II. Etapa sanguină – reprezintă transportul oxigenului şi dioxidului de carbon de către
sânge .
1. Oxigenul este transportat astfel (de la plămâni la ţesuturi):
- o mică parte este dizolvat fizic în plasmă – 1% ;
- restul sub forma unei combinaţii chimice labile cu hemoglobina din celulele roşii ,
rezultând oxihemoglobina .
2. Transportul dioxidului de carbon se face de la ţesuturi plămâni astfel :
- dizolvat fizic în plasmă ;
- legat chimic sub formă de bicarbonat ;
- legat chimic cu hemoglobina sub forma de carbhemoglobină .
III. Etapa tisulară - reprezintă schimbul de gaze din sânge şi ţesut cu ajutorul unui sistem
complex enzimatic , în urma căreia oxigenul este cedat ţesuturilor , în vederea asigurării
proceselor de ardere , iar dioxidul de carbon este încorporat în sânge pentru a fi eliminate .
La nivelul ţesuturilor , sensul difuziei gazelor este următorul : oxigenul trece din sânge în
ţesutul interstiţial şi apoi în celule , iar dioxidul de carbon din celule în ţesutul interstiţial în
sânge . Utilizarea oxigenului de către celule are loc în mitocondriile acestora în care se
desfăşoară procese de oxidoreducere complexe , sub acţiunea enzimelor specifice , substanţele
organice fiind oxidate până la CO2 şi H2O , eliberând energia chimică .
 CAPITOLUL III
PNEUMONII,GENERALITATI.

Definţii.Pneumoniile sunt boli pulmonare inflamatorii acute, de etiologie foarte diversă,

infecţioasă şi neinfecţioasă, caracterizate prin alveolită exudativă şi/sau infiltrat inflamator
interstiţial.Ele realizează, cel mai adesea, un tablou clinico-radilogic de condensare pulmonară.
Clasificarea pneumoniilor
Se face în principal pe criterii de etiologie, întrucât etiologia este direct legată de modalităţile de
terapie eficientă.
Clasificarea etiologică a pneumoniilor:
 Pneumonii bacteriene
 Pneumonii virale
 Pneumonii determinate de Clamidii
 Pneumonii determinante de ricketsii
 Pneumonii fungice
 Pneumonii determinate de protozoare
 Pneumonii neinfecţioase
Definind pneumoniile într-o accepţiune largă, ele pot fi clasificate sub raport etilogic, în 2 mari
grupe:
 Pneumonii infecţioase, de departe cele mai frecvente (bacterii, virusuri, micoplasme,
fungi etc.)
 Pneumonii neinfecţioase, foarte rare, determinate de agenţi chimici, fizici sau prin uleiuri
aspirate.

Patogenie

Suprafaţa extrem de mare a aparatului respirator prin care acesta intră în contact cu aerul
inspirat, cu componentele infecţioase şi neinfecţioase din atmosferă, explică incidenţa mare a
infecţiilor pulmonare şi pneumoniilor. Pătrunderea agenţilor infecţioşi la nivelul plămănului se
face cel mai frecvent pe cale aerogenă sub forma microorganismelor existente în particulele din
aerul inspirat sau sub forma microorganismelor care se localizează iniţial în nasofaringe şi în
gură, de unde sunt aspirate în plămăn. Afectarea infecţioasă pulmonară se mai poate realiza - mai
rar – pe cale limfatică sau hematogenă, germenii ajunşi la plămăni fiind filtraţi şi eventual
reţinuţi la nivelul capilarelor pulmonare.
Factorii favorizanţi ai infecţiilor respiratorii:
o Fumatul, poluarea atmosferică
o Consumul de alcool
o Frigul (vasoconstricţia mucoasei arborelui traheobronşic)
o Staza pulmonară, hipoxia alveolară
o Obstrucţia bronşică
o Modificarea florei oro-naso-faringiene la bolnavii spitalizaţi, după tratamente antibiotice
repetate
o Boli debilitante (ciroză hepatică, diabet zaharat, neoplazii, insuficienţă renală)
o Medicaţie cortizonică prelungită sau/şi tratamente citostatice
o SIDA sau alte condiţii patologice cu imunitate deprimată sau compromisă (limfoame
maligne, splenectomie, sindrom nefrotic,transplante de măduvă sau de organe)
Sub aspect patogenic se disting 2 tipuri de pneumonii:
1. Pneumoniile primare sunt pneumonii care se produc la persoane anterior
sănătoase; ele sunt de tip lobar sau infiltrativ nesistematizat şi foarte rar cu aspect
bronhopneumonic.
2. Pneumoniile secundare sunt pneumonii la care operează în mod preponderent
factori predispozanţi sau o suprainfecţie bacteriană. Pneumoniile de acest tip
survin ca o complicaţie a unor boli bronhopulmonare preexistente (broşiectazii,
tumoră pulmonară, fibroze pulmonare etc.), fie ca o complicaţie a unor infecţii
virale respiratorii (exemplu gripa, rujeola etc.) fie fondul unor stări patologice
care generează condiţii locale de dezvoltare a pneumoniei (atelectazie, obstrucţie
bronşică, stază pulmonară, bronhoaspiraţie, bronhoplegie etc.
 INGRIJIREA PACIENTULUI CU PNEUMONIE BACTERIANA

- este un proces inflamator de natura infectioasa , la nivelul parenchimului pulmonar

- germenii incriminati – pneumococ, stafilococ, streptococ
Cauze
- contaminare hematogena cu punct de plecare infectii in organism
- complicatii in cursul unei boli – septicemie
- secundare unei interventii chirurgicale – traheostomie
- infectii nosocomiale
Factori favorizanti
- virsta – copii si virstnicii sut mai receptivi
- frigul, umezeala, factorii poluanti
- afectiuni care scad rezistenta la infectii – diabet, alcoolism, SIDA
Semne si simptome – manifestari de dependenta
- pneumonia pneumococica
o debut brusc
o frison
o febra in platou
o polipnee
o junghi toracic
o tuse la inceput uscata, apoi cu expectorarie galben- ruginie, viscoasa
o tahicardie
 o frecvent herpes labial
- pneumonia streptococica
o debut insidios
o frisoane
o febra
o dispnee cu cianoza
o stare generala alterata
- pneumonia stafilococica
o debut insidios
o frisoane
o febra remitenta
o dispnee cu cianoza
o stare generala alterata
Examinari paraclinice
- ASLO crescut – pneumonia streptococica
- Radiografie toracica
- Leucocotoza cu neutrofilie
- VSH crescut in pneumonia pneumococica
- Examen sputa – pneumococo, streptococi
Problemele pacientului
- alterarea respiratiei
- obstructia cailor respiratorii
- potential de deshidtratare
- discomfort
- potential de complicatii
Obiective
- combaterea infectiei
- eliberarea cailor respiratorii
- imbunatatirea respiratiei
- prevenirea complicatiilor
Interventii
- in perioadele febrile asigurarea repausului la pat, pozitie sezinda
- aerisirea saloanelor
- administrare de oxigen
- umidificarea aerului
- alimentatie lichida si semilichida in perioadele febrile
- asigurarea unei cantitati suplimentare de lichide avind in vedere pierderile
 - aport caloric corespunzator
- treptat se trece la alimentatie normala
- igiena tegumentelor si mucoaselor, in special a cavitatii bucale
- ajutarea pacientului sa adopte pozitii care sa faciliteze respiratia si expectoratia
- incurajarea pacientului sa efectueze miscari active pentru mentinerea tonusului
muscular
- ajutarea pacientului in satisfacerea nevoilor fundamentale
- masurarea functiilor vitale
- recoltarea de produse biologice si patologice pentru laborator
- administrarea tratamentului medicamentos prescris
o tratament
 etiologic
 simptomatic
 al complicatiilor
Educatia pacientului
- semnele de recunoastere a eventualelor complicatii
o febra dupa administrare de antibiotic
o scaderea tolerantei la efort
o intensificarea durerii toracice
o modificari ale sputei
- necesitatea consumului de lichide pentru fluidificarea secretiilor
- alterarea perioadelor de activitate cu cele de repaus
- efectuarea exercitiilor respiratorii
- toaleta cavitatii bucale dupa expectoratie

CAPITOLUL IV
ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA SI TRATAREA
BOLNAVULUI

INTERNAREA BOLNAVULUI SI ASIGURAREA CONDITILOR DE SPITALIZARE

 Asistenta medicală este un cadru sanitar cu o pregatire pluridisciplinară , cu
responsabilităţi în păstrarea şi restaurarea sanătăţii , prevenirii îmbolnăvirilor, înlăturarea
suferinţei .
Bolnavi cu boli contagiaoase se amplasează în saloane separate , în funcţie de boală .
Bolnavi contagioşi trebuiesc spitalizaţi în saloane mici de 1-2 maximum 4 paturi .
Paturile trebuie să fie comode , camerele bine luminate şi aerisite .
Asistenta medicală asigură toaleta zilnică a bolnavului şi lenjerie de pat şi de corp curată
şi uscată .
● SALONUL
- va avea ferestrele îndreptate spre nord pentru ca bolnavul să beneficieze de luminozitate
intensă şi permanentă ;
- temperatura optimă a saloanelor să fie de 18-19oC , eventual mai scăzută cu 1-2oC;
- salonul sa fie aerisit ori de cate ori este necesar ;
- în sezonul rece , se vor plasa pe calorifere vase cu apă caldă care vor emana vapori
umezi ;
- curăţenia se va efectua zilnic : dimineaţa şi după-masa .

● PATUL ŞI ACCESORIILE SALE

- patul , de preferinţă deplasabil pe rotile , rabatabil , prevăzut cu rezemător mobil fiind
necesar asigurării confortabilităţii în poziţie sezândă , pentru a favoriza respiraţia ;
- salteaua poate fi confecţionată din cauciuc sau din material plastic şi umplută cu apă sau
aer , pentru a preveni escarele la bolnavii imobilizaţi ;
- perna trebuie să fie moale şi elastică ;
- pătura trebuie sa fie confecţionată din lână moale ;
- lenjeria trebuie sa fie albă , din bumbac , cu cât mai puţine cusături , conţinând : două
feţe de pernă , un cerşaf de pat şi un cerşaf plic ;
- muşamaua din cauciuc sau material plastic va fi aşezată pe saltea pentru a o proteja de
dejecţii ;
- o aleză din pânză fină , ce acoperă muşamaua .

PARTICIPAREA ASISTENTULI MEDICAL LA EXAMENUL OBIECTIV

 - este realizat de către medic bazându-se pe date obiective furnizate de metodele utilizate
în acest scop .
1. Inspecţia – are drept scop depistarea modificării conformaţiei toracelui ce poate
reprezenta substratul cauzal al bolii pulmonare sau consecinţa afecţiunii respiratorii .
Uneori în pneumonie se poate observa o deformare toracică asimetrică , unilaterală , mai
exact dilatarea unilaterală a toracelui însoţită de bombarea spaţiilor intercostale .
2. Palparea oferă date privind :
- conţinătorul (cutia toracică cu toate elementele sale constitutive : tegumente , ţesut
celular subcutanat , coaste , stern , vertebre, articulaţii) ;
- conţinutul cutiei toracice (pleura , plămânii , mediastinul , cordul şi vasele mari) .
Prin palpare se pot percepe unele fenomene toracice precum :
- vibraţii vocale ;
- frecături pleurale sau pericardice ;
- sufluri cardiace ;
Tehnica constă în amplasarea suprafeţei palmare a unei mâini pe faţa anterioară iar
cealaltă pe faţa posterioară a hemitoracelui examinat , palpând sistematic şi succesiv întreaga
suprafaţă .
Pentru determinarea vibraţiilor vocale se roagă pacientul să pronunţe un cuvânt cu multe
consoane: “33” .
3. Percuţia toracelui - este o metodă de examen fizic care constă în lovirea unor regiuni
ale corpului cu degetele pentru a obţine sunete din a căror interpretare să reiasă informaţii asupra
procesului patologic din regiunea explorată . Percuţia toracelui trebuie să respecte anumite
reguli:
- se face de sus în jos şi dinspre medial spre lateral ;
- se face pe toate feţele : anterior , posterior , lateral ;
- se face o percuţie generală şi una comparativă , topografică pe aceeaşi regiune .
Sunetul rezultat din percuţia toracelui poartă denumirea de “sonoritate pulmonară” .
Modificările sonorităţii pulmonare privesc intensitatea , timbrul şi tonalitatea sonorităţii sau
privesc intensitatea şi limitele sale .
La percuţia toracelui , în stări patologice se observă :
- sonoritate diminuată (submatitate) ;
 - sonoritate abolită (matitate) - pneumonie ;
- sonoritate crescută (hipersonoritate) - emfizem pulmonar ;
- sonoritate înlocuită de sunet timpanic .
4. Auscultaţia - permite sesizarea şi interpretarea diverselor zgomote care se produc în
timpul respiraţiei , a tusei sau în timpul vorbirii .
Auscultaţia se poate realiza :
- direct cu urechea pe torace ;
- indirect prin intermediul stetoscopului aplicat pe cutia toracică ;
Poziţia pacientului trebuie adaptată :
- în picioare sau semişezând când starea pacientului o permite ;
- poziţia în care se afla pacientul .
Auscultaţia se face în ambii timpi ai respiraţiei (inspir/expir) , inclusiv după tuse .
Murmurul vezicular rezultă din trecerea undei fluide sonore din bronhiole în spatiul lărgit al
alveolelor .
a. Suflurile sau zgomotele respiratorii rezultă din înlocuirea murmurului vezicular cu
zgomotul laringo-traheal , modificat . Ele pot fi :
- suflu tubar ;
- suflu pleuretic ;
- suflu cavitar .
b. Ralurile sunt zgomote patologice care iau naştere în alveole sau bronhii şi se modifică
prin respiraţie sau tuse . Ele pot fi umede sau uscate .
Dintre ralurile umede întalnim :
- raluri subcrepitante (bronşite , TBC , supuraţii pulmonare) ;
Dintre ralurile uscate întâlnim :
- raluri crepitante (pneumonii , edem pulmonar) ;
- raluri ronflante ;
- raluri sibilante .
c. Frecăturile sunt zgomote patologice care iau naştere între cele două foiţe pleurale, când
se produce o inflamaţie la acest nivel . Ele nu se modifică după tuse sau repiraţie .
● Asistenta medicală :
 - trebuie să cunoască etapele examenului clinic , pentru a putea explica pacientului în ce
constau tehnicile ;
- asigură confortul psihic şi fizic al pacientului ;
- poziţionează pacientul conform indicaţiilor medicului sau etapei de execuţie ;
- asigură instrumentarul necesar efectuării tehnicilor .

ASIGURAREA IGIENEI CORPORALE SI GENERALE

- în funcţie de starea generală a bolnavului , asistenta medicala va efectua toaleta
pacientului pe porţiuni , respectând intimitatea acestuia şi măsurile de igienă ;
- se insistă asupra toaletei bucale , după aspirarea prealabilă a secreţiilor , clătindu-se apoi
gura cu apă boricată , ungând apoi mucoasele în buzele crăpate cu glicerină boraxată ;
- dacă pacientul este independent , i se vor asigura condiţiile necesare în vedearea
efectuării unei băi generale sau a unui duş ;
- deasemenea se insistă asupra zonelor inghinale pudrându-se apoi cu talc pentru a
preveni escarele ;
- unghiile şi părul vor fi curăţate regulat , având în vedere faptul că la acest nivel
stagnează un mare număr de agenţi microbieni ;

- îngrijirea mucoasei nazale în scopul menţinerii permeabilităţii căilor respiratorii

superioare , prevenirea escarelor , infecţiilor nazale în cazul în care pacientul prezintă sonde pe
această cale ;

PREGĂTIREA ASISTAREA SI EFECTUAREA RECOLTARILOR DE

PRODUSE BIOLOGICE SI PATOLOGICE

Diagnosticul şi tratamentul afecţiunilor respiratorii necesită o anamneză foarte atentă , un

examen fizic sistematic , un examen radiologic , examene complementare (teste funcţionale
pulmonare , analiza gazelor sanguine , teste chimice microbiologice sau investigaţii speciale) .
 Rolul asistentei medicale constă în pregătirea pacientului pentru executarea investigaţiilor
paraclinice şi chiar efectuarea unora dintre acestea precum şi asistarea medicului .
In cadrul vizitei medicale , asistenta medicală are îndatorirea :
- de a explica pacientului în ce constă aceasta , a-l sprijini , a-l linişti şi ai explica cele ce
se vor petrece ;
- de a dezbraca pacientul pentru consultaţie - dacă este necesar , în funcţie de starea sa
fizică şi psihică ;
- de a poziţiona pacientul conform etapei de investigare ;
- de a prezenta medicului evoluţia stării pacientului şi intervenţiile efectuate .

I. ANAMNEZA : - reprezintă un interogatoriu la care este supus pacientul în vederea

depistării cauzelor ce au dus la îmbolnavire , momentul apariţiei primelor simptome şi tipul
acestora , a atitudinii adoptate de pacient în aceste circumstanţe .
Caţiva parametrii necesită o abordare inevitabilă , ei influenţând posibilitatea stabilirii
diagnosticului :
1.Varsta :
- la copii apar mai frecvent infecţii acute ale căilor respiratorii superioare , ce afectează
mai rar plămânii ;
- la pubertate riscul maxim este al infecţiilor pleuro-pulmonare de etiologie bacilară;
- adultul şi vârstnicul se confruntă cu boli cronice ce afectează mai des parenchimul
pulmonar .
2. Sexul : poate determina particularităţi , ca de exemplu , bărbaţii fac frecvente boli
toraco-pulmonare cronice ;
3. Antecedentele heredo-colaterale : explică existenţa unei predispoziţii ereditare ;
4. Antecedentele personale patologice : trebuie cunoscute , existând posibilitatea
sensibilizării locale , ca în cazul pneumoniei lobare , ceea ce favorizează repetarea pneumoniei în
acelaşi loc ;
5. Conditiile de muncă : pot induce, favoriza sau agrava bolile pulmonare;
6. Conditiile de viaţă : privesc salubritatea locuinţei , numărul de persoane ce locuiesc
într-o încapere , cantitatea şi calitatea alimentelor , consumul de alcool , tabagismul ;
 7. Condiţiile psiho-sociale : vizează existenţa problemelor morale , familiale sau
profesionale .
Pentru realizarea planului de îngrijire , asistenta va purta o discuţie similară cu pacientul ,
denumită “culegere de date” , insistând asupra sferei socio-familiale .
In timpul anamnezei asistenta va îndemna pacientul să vorbească deschis medicului , îl va
încuraja şi susţine .

RADIOGRAFIA PULMONARĂ :
Este o metodă statică de examinare şi reprezintă fixarea imaginii radiologice pe filmul
radiologic la un moment dat cu scopul de a studia morfologia şi funcţionalitatea plămânilor .
Acest examen oferă certitudinea diagnosticului de pneumonie lobară datorită imaginii
radiologice specifice de opacitate cu topografie lobară sau segmentară , uneori triunghiulară cu
varful în hil .
●Asistenta medicala realizează pregatirea fizică şi psihică a pacientului în vederea
examenului ce va fi efectuat .
1. Pregătirea psihică :
- asistenta medicală anunţă pacientul , explicandu-i condiţiile de obscuritate în care va fi
efectuat examenul ;
- conduce pacientul în serviciul de radilologie ;
- instruieşte pacientul cu privire la caracterul inofensiv al tehnicii şi asupra necesităţii
efectuării ei .
2. Pregatirea fizică :
- se dezbracă complet regiunea toracică ;
- se aşază pacientul în poziţie ortostatică , cu mâinile pe şolduri şi coatele aduse înainte
fără a ridica umerii ;
- pacientul va sta în spatele ecranului cu pieptul apropiat de caseta ce poartă filmul;
- când poziţia verticală este contraindicată , se aşază pacientul în poziţie şezândă sau în
decubit ;
 - se explică pacientului necesitatea apneei în timpul radiografierii , după o inspiraţie
profundă ;
- după terminarea examenului , pacientul va fi ajutat să se îmbrace şi va fi condus la salon
, la pat ;
- se va nota în foaia de observaţie examenul efectuat şi data .
Plămânii , organe pline cu aer , contrastează cu opacitatea inimii şi a vaselor cutiei
toracice , oferind o orientare relativ uşoară medicului . Imaginea plămânilor apărută pe filmul
radiologic , va fi în funcţie de conţinutul lor în aer , sânge sau lichid .

RECOLTAREA SPUTEI :
Sputa este un produs ce reprezintă totalitatea secreţiilor ce se expulzează din căile
respiratorii prin tuse . Se recoltează pentru examinări: macroscopice , citologice , bacteriologice ,
parazitologice în vederea stabilirii unui diagnostic .
În pneumonia pneumococică , sputa are un aspect particular ruginiu iar prin examinarea
frotiului şi a examenului bacteriologic este pus în evidenţă agentul cauzal , diplococcus
pneumoniae .
Pentru recoltarea sputei se folosesc mai multe metode :
1. Recoltarea sputei în cutia Petri dupa expectoraţie spontană sau provocată :
a. Pregătirea materialelor :
- cutie Petri , pahar conic ;
- scuipătoare specială (sterilizată) ;
- pahar cu apă ;
-şerveţele sau batiste de unică folosinţă .
b. Pregătirea psihică a pacientului :
- i se anunţă şi i se explică tehnica ;
- se instruieşte să nu înghită sputa şi să nu o împraştie ;
- să expectoreze numai în vasul dat ;
- sa nu introducă în vas şi salivă .
c. Execuţia tehnicii :
- i se oferă paharul de apă să-şi clătească gura şi faringele ;
 - i se oferă vasul de colectare în funcţie de examenul cerut ;
- se solicită pacientului să expectoreze după un efort de tuse ;
- se colectează sputa matinală sau pe 24 de ore .
d. Pregătirea produselor de laborator :
- se acoperă recipientele ;
- se etichetează ;
- se trimit la laborator .
e. Reorganizarea locului de muncă şi notarea în foaia de observaţie a tehnicii effectuate .
2. Recoltarea sputei prin frotiu faringian :
a. Pregătirea materialelor :
- apă distilată ;
- port-tampon ;
- eprubetă ;
- abeslang ;
- serveţele sau batiste de unică folosinţă ;
- pahar cu apă .
b. Pregătirea psihică şi fizică a pacientului :
- i se explică tehnica şi necesitatea ei ;
- este instruit să nu înghită sputa ;
- pacientul este aşezat în poziţie şezândă , cu capul uşor aplecat spre spate .

c. Execuţia tehnicii :
- i se oferă paharul cu apă pacientului , pentru a-şi clăti gura ;
- se umezeşte tamponul cu apă distilată sterilă ;
- se apasă limba cu abeslangul ;
- se introduce tamponul în faringe cerând pacientului să tuşească ;
- sputa eliminată se prinde pe tamponul de vată , care se introduce imediat în eprubeta
sterilă .
d. Pregătirea produselor pentru laborator ;
e. Reorganizarea locului de muncă şi notarea în foaia de observaţie a tehnicii efectuate .
3. Recoltarea sputei prin spălătură gastrică :
 - se introduce sonda Einhorn sau Faucher în stomac dimineaţa pe nemâncate ;
- lichidul recoltat se trimite imediat la laborator , deoarece germenii căutăţi pot fi distruşi
dacă stau mai mult timp în contact cu mediul acid al sucului gastric ;
- dacă recoltarea se face pentru însamânţare şi lichidul trebuie trimis la alt laborator,
sucul obţinut poate fi neutralizat cu bicarbonat de sodiu .
4. Recoltarea sputei prin spălătură bronşică :
- se utilizează la pacienţii ce nu expectorează în cazuri speciale ;
- se pun în recipientul cu aerosoli 5 ml de ser fiziologic sau 4 ml soluţie teofilină 3% cu 1
ml soluţie de stricnină 1 ‰ ;
- pacientul inhalează de câteva ori prin inspiraţii adânci , repetate urmate de expiraţii
scurte ;
- se face o pauză scurtă de 4-5 secunde şi se execută până la aerosolizarea întregii
cantităţi de lichid ;
- după aspiraţii , pacientul începe să tuşească , chiar dacă nu a tuşit niciodată ;
- spută expectorată se recoltează într-un vas steril , recoltarea repetându-se zilnic , în
următoarele 4 zile , în vase separate .
5. Recoltarea prin aspiraţie traheală cu cateter ;
6. Aspiraţie prin executarea unei puncţii traheale prin cartilajul cricoidian şi cateterism.
Ultimele tipuri de recoltări se utilizează foarte rar şi doar în cazuri speciale : bolnavi în
stare gravă , comă profundă , tuse ineficientă .
Astfel , prin examenul bacteriologic al sputei va fi precizată etiologia infecţiei iar
examenul citologic va preciza modificările produse la nivelul parenchimului pulmonar .

RECOLTAREA SÂNGELUI :
Puncţia venoasă reprezintă pătrunderea cu ajutorul unui ac , ataşat la seringă sau la holder
, în lumenul unei vene , în scop explorator sau terapeutic .
Sistemul Vacutainer de recoltare a sângelui venos constituie şi prezintă o tehnică simplă ,
sigură , menţinănd însă precauţii generale ca :
- spălarea mâinilor cu apă şi săpun , dezinfectarea lor ;
- echipament de protecţie : mănuşi , halat , şort , ochelari ;
 - evitarea expunerii la contaminare cu agenţi infecţioşi ;
- menţinerea securităţii personalului medical.
În funcţie de codul de culoare al dopului , tuburile Vacutainer sunt :
- roşu - vacutainer pentru chimie clinică ;
- verde - vacutainer cu litiu heparină , pentru analize bio-chimice ;
- galben - vacutainer SSTTM , pentru chimie clinică ;
- mov - vacutainer EDTA-K3 , pentru analize hematologice ;
- albastru - vacutainer , pentru determinări de coagulare ;
- negru - seditainer pentru determinări VSH .
Recoltarea sângelui prin puncţie venoasă pentru investigaţii de laborator se practică
dimineaţa pe nemâncate , în timpul frisoanelor sau la indicaţia medicului la orice oră .
1. Pregătirea materialelor :
- ac special vacutainer ;
- tampoane de vată ;
- soluţie dezinfectantă ;
- eprubete vacutainer ;
- holder ;
- garou .
2. Loc de elecţie :
- plica cotului;
- antebraţ ;
- faţa dorsală a mâinilor ;
- vena maleolară internă ;
- vena jugulară ;
- venele epicraniene la sugari şi la copii .
3. Tehnica :
Înainte de efectuarea puncţiei , asistenta medicală pregăteşte pacientul din punct de
vedere psihic şi îl aşează în decubit dorsal cu antebraţul în extensie şi supinaţie .
Asistenta se spală pe mîini cu apă şi săpun şi apoi montează acul la holder . Execută o
mişcare de răsucire , având loc astfel ruperea benzii de siguranţă a acului , apoi îndepărtează
carcasa protectoare de culoare albă şi înşurubează capătul liber al acului în holder .
 Se aplică garoul deasupra plicii cotului , menţinând braţul pacientului înclinat în jos cu
pumnul strâns . Se allege vena şi se dezinfectează vena cu policele de la mâna stângă , iar cu acul
fixat la holder , într-un unghi de 45 ̊ se puncţionează , micşorând unghiul şi înaintând 1-1,5 în
lumenul venei .
Se introduce tubul Vacutainer în holder , apucând aripioarele laterale ale holderului cu
indexul şi mediusul , iar cu policele împingem tubul . Presiunea de împingere se efectuează
numai asupra holderului , nu şi asupra acului aflat în venă . Când sângele nu mai curge în tub ,
acesta va fi scos din holder printr-o uşoară împingere a policelui asupra aripioarelor .
După ce s-au recoltat analizele , se scoate acul şi se comprimă locul puncţiei 3-5 minute
cu un tampon steril în soluţie antiseptică .
4. Accidente :
- producerea de hematoame sau sufuziuni sanguine prin perforarea venei şi infiltrarea
sangelui în ţesutul perivenos ;
- stare de lipotimie ;
- colaps .

HEMOCULTURA reprezintă introducerea sângelui pe un mediu de cultură pentru

examen bacteriologic în scopul depistării unei bacteremii sau septicemii .
1. Pregătirea materialelor :
- mască de tifon ;
- mănuşi sterile ;
- flacoane de hemocultură cu mediu sub vacuum ;
- holder ;
- ace pentru puncţie venoasă ;
- alcool iodat , alcool 70 % ;
- tampoane şi comprese sterile ;
- tava medicală , săpun , prosop
2. Pregătirea psihică a pacientului se face explicând tehnica şi necesitatea ei .
3. Pregătirea fizică :
- locul puncţiei se dezinfectează pe o arie mare , cu un tampon cu alccol 70 % şi se aplică
prin frecare tinctură de iod lăsând să acţioneze dezinfectantul cel puţin 2 minute ;
 - aria dezinfectată nu se recontaminează ;
4. Executia tehnici :
- asistenta medicală îşi spală mâinile cu grijă şi îmbracă mănuşi sterile .
- şterge capacele flacoanelor de recoltare cu alcool iodat ;
- se înşurubează acul pentru puncţie în holder ;
- se aplică garoul deasupra plicii cotului , menţinând braţul pacientului îndreptat în jos cu
pumnul strâns ;
- se alege vena şi se dezinfectează ;
- se fixează vena cu policele de la mâna stângă şi se puncţionează ;
- se introduce flaconul pentru hemocultură în hoder ; când sângele nu mai curge în
flacon , se scoate din holder şi se răstoarnă flacoanele de hemocultură pentru a asigura
omogenizarea fără a produce spumă ;
- se scoate acul , se dezinfectează locul puncţiei şi se aplică un pansament compresiv ;
- se aşează pacientul în poziţie comodă ;
5. Pregătirea produsului pentru laborator :
- se notează pe flacon : numele pacientului , data şi ora recoltării , curba termică ,
medicaţia antibiotică ;
- se trimit imediat la laborator şi se pun la termostat , la o temperatura de 37oC ;
- se notează în foaia de observaţie data şi numele persoanei ce a recoltat ;

PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA EXPLORARILE

PARACLINICE
Explorarea paraclinică este necesară atât pentru obiectivarea pneumoniei şi a infecţiei
pneumococice, cât şi pentru diferenţierea de pneumoniile cu alte etiologii.
De regulă există o leucocitoză (frecvent între 12.000- 25.000 mm³) cu deviere la stânga a
formulei leucocitare şi dispariţia eozinofilelor . Un număr normal de leucocite sau o leucopenie
se pot întâlni în pneumoniile pneumococice grave , dar pot sugera şi o altă etiologie . VSH este
mare , uneori peste 100mm/oră , iar fibrinemia sau alte reacţii de fază acută , sunt crescute .
Ureea sanguină poate fi crescută tranzitor , prin hipercatabolism , hipovolemie , şi mai rar , prin
alterare renală .
 Examenul bacteriologic al sputei este foarte util , dar nu totdeauna strict necesar .
Recoltarea sputei , în recipient strict steril , ar trebui făcută înainte de administrarea medicaţiei .
Folosirea metodelor invazive de obţinere a sputei (puncţie-aspiraţie transtraheală , aspiraţie
bronhoscopică) trebuie rezervată situaţiilor de excepţie . Pe frotiurile colorate Gram se identifică
hematii , parţial lizate , leucocite neutrofile în număr mare şi coci gram pozitivi , izolaţi sau în
diplo , în parte fagocitaţi de neutrofile .
Hemoculturile pot fi pozitive pentru pneumococi , în 20-30% din cazuri , în special în
primele zile de boală sau în caz de frisoane repetate .
Examenul radiologic toracic confirmă condensarea pneumonică . Aspectul radilogic
clasic este al unei opacităţi omogene , de intensitate subcostală , bine delimitată de o schizură ,
ocupănd un lob , mai multe segmente sau un singur segment . De obicei opacitatea pneumonică
are forma triunghiulară cu vârful în hil şi baza la periferie , aspect mai bine precizat pe
radiografiile efectuate în poziţie laterală . Regiunea hilară şi mediastinală nu este modificată .
Uneori , leziunea infiltrativă segmentară este mai puţin omogenă , aspect întâlnit în perioda de
rezoluţie . Rareori opacitatea radilogică este bilaterală , dar tot lobară sau segmentară
(pneumonie dublă) sau leziunile au aspect bronhopneumonic – cu macronoduli bilaterali , de
intensitate subcostală , neomogeni şi cu limite imprecise . Un revărsat pleural minim sau mediu ,
întâlnit la aprox. 30% din bolnavi , poate modifica aspectul radilogic al pneumoniei
pneumococice .

POZITIA BOLNAVULUI LA PAT

Scopul cunoasterii pozitiilor pe care le iau bolnavii in pat este de a informa medicul si de a
descoperi sursa de dificultate care determina luarea de catre bolnav a diferitelor pozitii. Pozitia
bolnavului in pat este determinata de boala si de starea generala. Aceste pozitii sunt:
- POZITIA ACTIVA cand bolnavul se misca singur, nu are nevoie de ajutor, este asemanatoare
cu cea a omului sanatos.
- POZITIA PASIVA cand bolnavul este in stare grava, lipsit de forta fizica, are nevoie de ajutor
pentru schimbarea pozitiei.
- POZITIA FORTATA cand bolnavul are o pozitie neobisnuita, impusa de boala sau de
necesitatea unui tratament.
POZITIILE IMPUSE DE BOALA
-pozitia ghemuita-bolnavul exercita o presiune cu pumnul asupra regiunii dureroase,sta ghemuit
cu genunchii la gura (in ulcer).
-pozitia ofistotonus -bolnavul se gaseste in hiperextensie avand forma unui arc cu concavitatea
dorsala sprijinindu-se pe calcaie si pe ceafa( in tetanus).
-pozitia pleuro-stotonus-aceasi pozitie dar cu concavitatatea laterala.
-pozitia cocos de pusca adica, culcat pe-o parte cu genunchii flectati, cu mainile intre genunchi,
cu capul in hiperextensie (in meningita).
-pozitia ortopneica-bolnavul sta la marginea patului sezand,capul ridicProcedura externare:

PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA EFECTUAREA

TRATAMENTULUI

DEFINIŢIE : Medicamentele sunt substanţe extrase sau sintetizate din produse de origine
minerală , vegetală sau animală cu scopul de :
- profilaxia îmbolnăvirilor ;
- ameliorarea bolilor ;
- vindecarea bolilor .
În funcţie de doza administrată acelaşi produs poate acţiona ca aliment , medicament sau
toxic . Astfel se pot difernţia :
- doza terapeutică – doza administrată în scop terapeutic fără efect toxic ;
- doza maximă – doza administrată în cantitatea cea mai mare fără acţiune toxică asupra
organismului ;
- doza toxică – doza administrată care provoacă fenomene toxice grave pentru organism ;
-doza letală – doza care duce la decesul pacientului .
Medicamentele sunt prescrise de medic şi notate în foaia de observaţie a pacientului
internat sau pe reţete în cazul pacientului ambulator .
Asistenta medicală trebuie să cunoască şi să controleze :
- medicamentul prescris de medic să fie administrat pacientului respectiv ;
- doza corectă de administrare ;
- timpii de execuţie ;
 - acţiunea farmacologică a medicamentelor ;
- frecvenţa de administrare şi intervalul de dozare ;
- efectul ce trebuie obţinut ;
- contraindicaţiile şi efectele secundare ;
- interacţiunea între medicamente .
Înainte de administrare , asistenta medicală verifică şi identifică următoarele :
- calitatea medicamentelor ;
- integritatea medicamentelor ;
- culoarea, decolorarea sau supracolorarea medicamentelor ;
- sedimentarea , precipitarea sau existenţa flocoanelor în soluţii ;
- lichefierea medicamentelor solide ;
- opalescenţa soluţiilor .
La administrarea medicamentelor trebuie respectat :
- calea de administrare prescrisă de medic ;
- dozajul prescris , orarul de administrare şi somnul pacientului ;
- incompatibilitatea de medicamente ;
- administrarea rapidă a medicamentelor deschise ;
- oridinea de administrare a medicamentelor ( tablete , soluţii , picături ,injecţii ,
supozitoare , ovule vaginale ) ;
Asistenta medicală efectuează administrarea medicamentelor în condiţii de igienă ,
asepsie , dezinfecţie , sterilizare şi menţinere a măsurilor de supraveghere şi control a infecţiilor
nozocomiale sau intraspitaliceşti .
Medicamentele se pot administra pe mai multe căi :
- calea orală ;
- calea respiratorie ;
-calea percutanată ;
-calea parenterală .
În pneumonia pneumococică se folosesc prioritar următoarele căi de administrare :
I. Calea respiratorie ;
II. Calea orală ;
III. Calea parenterală ;
 I. Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie :
Pe cale respiratorie se administrează medicamente având în vedere suprafaţa mare a
alveolelor pulmonare şi vascularizarea lor bogată .
Se administrează :
- gaze sau substanţe gazeificate ;
- lichide fine pulverizate sau sub formă de vapori ;

Scopul administrării pe cale respiratorie este :

- dezinfecţia ,decongestionarea mucoasei căilor respiratorii ;
- îmbogăţirea aerului inspirit în oxygen , pentru combaterea hipoxiei ;
- fluidificarea sputei , expectoraţie .
În cazul pneumoniei pneumococice se administrează oxigen opţional , în cazurile foarte
grave , pentru combaterea hipoxiei determinată de scăderea oxigenului alveolar .
Sursele de oxigen sunt :
- staţia centrală de oxgen ;
- microstaţie de oxigen ;
- butelie de oxigen .
Precauţii în utilizarea surselor de oxigen :
- pacienţii şi vizitatori vor fi atenţionaţi asupra pericolului reprezentat de fumatul în
preajma sursei de oxigen ;
- se vor verifica echipamentele electrice din încăpere , evitându-se utilizarea materialelor
generatoare de electricitate statică şi a materialelor inflamabile ;
- aparatele de monitorizare sau aspirare vor fi plasate în partea opusă sursei de oxigen;
- buteliile de oxigen vor fi aşezate în poziţie verticală , pe un suport şi fixate de perete cu
inele metalice ;
- cunoaşterea de către personalul ce manevrează oxigenul a locului de plasare a
extinctoarelor şi a modului de utilizare a acestora .
● Metode de administrare a oxigenului :
1. Administrarea oxigenului prin sondă nazală :
- este metoda cea mai frecvent utilizată ;
 - permite administrarea oxigenului în concentraţie de 25-45 % ;
- poate fi utilizată pentru o terapie pe termen lung ;
- nu poate fi utilizată la pacienţii cu afecţiuni ale mucoasei nazale .
2. Administrarea oxigenului prin mască :
- permite administrarea oxigenului în concentraţie de 40-60 % ;
- este incomodă datorită sistemului de prindere şi etanşeizare ;
- accentuează starea de anxietate , mai ales la copii ;
- poate cauza iritaţia tegumentelor feţei ;
- nu se va utilize la pacienţii cu arsuri la nivelul feţei .
3. Administrarea oxigenului prin ochelari pentru oxigen :
- sunt prevăzuţi cu 2 sonde ce se introduce în ambele nări ;
- se utilizează la copii şi la pacienţii agitaţi ;
- sunt mai bine toleraţi de pacient .
4. Administarea oxigenului prin cort de oxigen :
- se utilizează frecvent la copii ;
- concentraţia oxigenului nu poate depăşi 50 % ;
- are dezavantajul că atmosfera de support se încălzeşte şi se supraîncarcă cu vapori
datorită aerului expirat de pacient în acelaşi mediu cu aerul inspirit ;
- oxigenul introdus în cort nu va fi modificat , ci trecut prin instalaţii de răcire.
● Pregătirea fizică şi psihică a pacientului :
- va fi liniştit , asigurându-l că s-au luat toate măsurile de precauţie;
- va fi aşezat într-o poziţie corespunzătoare , decubit dorsal sau preferabil în poziţie
semişezândă pentru favorizarea expansiunii pulmonare ;
- dezobstruarea căilor respiratorii .

EDUCATIA PENTRU SĂNĂTATE SI PROFILAXIA BOLII

Profilaxia bolii cuprinde ansamblul măsurilor ce urmăresc prevenirea bolilor ,
agravărilor, cronicizărilor şi evitarea complicaţiilor .
In cazul pneumoniei pneumococice , rolul cel mai important în profilaxie îl constituie :
I. Educaţia sanitară a populaţiei , în special la persoanele expuse riscului îmbolnăvirilor:
bătrâni , copii imunodeprimaţi , bolnavii cronici . Asistenta de circă are obigaţia ca în cursul
vizitelor medicale la domiciliu sau a prezentării pacientului la dispensar , să-l sfatuiască despre
necesitatea conservării stării de sănătate :
- Să lamurească bolnavul asupra efectului dăunător al fumatului ;
- Să evite aglomeraţia în anotimpurile reci ;
- Să trateze cu seriozitate infecţiile căilor aeriene superioare ;
- Să aibă o alimentaţie echilibrată , bogată în vitamine , cu un aport crescut de vitamina
C;
II. Creşterea imunităţii organismului prin administrarea de imunoglobuline umane
specifice (standard) .
O alta măsură profilactică este vaccinarea profilactică folosind vaccinul Pneumo-23 . Se
administrează în special vârstnicilor , pacienţilor cu boli cronice (boli cardio-vasculare ,
pulmonare , ciroză) , pacienţilor imunodeprimaţi , persoanelor instituţionalizate . Imunitatea se
instalează în 10-15 zile după vaccinare şi durează aproximativ 5 ani .
Asistenta medicală trebuie să cunoască indicaţiile şi contraindicaţiile administrării
vaccinului şi îl va inocula conform prescripţiilor medicale .

EXTERNAREA BOLNAVULUI

Momentul si ziua externarii vor fi anuntate cu o zi inainte de medicul curant.

Solicitati biletul de externare in dublu exemplar, din care o copie o prezentati la medicul de
familie pentru inregistrare si eliberarea de retete medicale
 Cazul I
Demersul îngrijirilor pacientului:
AM
Culegerea datelor

Date fixe:
Numele: A.
Prenumele: M.
Data naşterii: 1957.08.15.
Vărsta: 45 de ani
Naţionalitatea: Român
Religia: Ortodoxă
Date variabile:
Pacientul nu e alergic la medicamente sau alimente. Nu prezintă deficienţe motorii (nu
poartă proteze nici instrumente ajutătoare).
Condiţii de locuit: corespunzător

În antecedente pacientul A M prezintă repetate pneumonii, tratate ambulator. El nu

cunoaşte ce tratament i s-a prescris. În anul 1969 a fost internat la Spitalul de Boli Contagioase
Satu Mare cu diagnosticul de hepatită virală. A fost spitalizat timp de 3 săptămâni, nu-şi aduce
aminte de tratamentul urmat.
Se externează în stare ameliorată, urmând un regim alimnetar de şase luni, care după spusele sale
a fost foarte greu de respectat.
În anul 1990 a suferit un accident de muncă, în urma căruia rezultă fractura coloanei
vertebrale şi este internat în secţia de Ortopedie a Spitalului Judeţean, timp de 3 luni.
În 1993 este internat la Spitalul Judţean prezentănd slăbiciune, astenie, adinamie. Nu
cunoaşte diagnosticul şi nici tratamentul din timpul spitalizării.
 Motivele internării actuale

Din data de 7 iunie 2011, pacientul prezintă febră 390C, o tuse chinuitoare însoţită de
expectoraţie muco-purulentă, junghi toracic, senzaţie de sufocare, ameţeli, greţuri şi stare
generală alterată, motiv pentru care se prezintă la medicul de familie, unde este consultat şi
dirijat pentru internare la Spitalul Judeţean.
Se face internarea în data de 7 iunie 2011, după efectuarea unei radiografii şi EKG care
relevă pneumonia.

Anamneza asistentei medicale

Din discuţia purtată cu pacientul A.M, reiese că junghiul toracic a apărut în urmă cu
aproximativ o săptămână, dar nu i-a dat importanţă. În ziua internării prezintă febră 39,70C,
senzaţie de sufocare tuse chinuitoare uneori însoţită de expectoraţie muco-purulentă frisoane,
transpiraţie abundentă, ameţeli, cefalee, inapetenţă, greţuri, insomnie, slăbiciune.
Din cauza junghiului toracic pacientul prezintă greutate la respiraţie, nu se poate odihni
nici ziua nici noaptea din cauza greţurilor, nu se alimentează suficient, din cauza stării de
adinamie stă mai mult în pat; pezintă discomfort din cauza transpiraţiei care este generalizată,
prezintă sete permanentă, stare generală alterată, slăbiciune marcată.
Prezintă o dependenţă de aproximativ 60%.

Prezentarea persoanei

Pacientul are statură potrivită, greutate de 65 kg, înălţimea de 1,70 m, este brunet cu ochii
albaştrii. Are un aspect plăcut, este o fire mai liniştit. Pacientul nu fumează, nu consumă alcool,
dar uneori bea cafea. Este o persoană comunicativă, se adaptează uşor la mediul spitalicesc, dar îi
este frică de orice investigaţie, de ce i se face.
 Analiza şi interpretarea datelor

Nevoia Diagnosticul Manifestări de Surse de dificultate

infirmier dependenţă
A respira dispnee senzaţie de durere
sufocare
respiraţie accelerarea scăderea
superficială ritmului respirator capacităţii de
expansiune
pulmonară
tuse chiunuitoare hiperemia
A mănca şi a bea alimentaţie inapetenţă durere,slăbiciun
insuficientă e
greţuri,vărsături
A elimina diaforeză transpiraţii Durere
abundente
sete permanentă Hipertermie
A menţine temperatura hipertermie diaforeză Durere
corpului în limitele
normale frisoane stare de rău
general
A se mişca şi a discordanţa dificultate în a durere în
menţine o postură mişcărilor păstra o poziţie regiunea
adecvată adecvată toracică
A dormi şi a se odihni insomnie dificultate în a Durere
dormi
dificultate de a ore insuficiente de Dispnee
dormi somn
A evita pericolele durere toracică creşterea ritmului depistarea
moderată respirator cauzei
-anxietate
A se imbrăca şi dificultate în a se limitarea junghi toracic
dezbrăca îmrăca şi dezbrăca mişcărilor din
cauza durerii Dispnee
A-şi păstra dificultate în a-şi dificultate în a se Durere
tegumnetele curate acorda îngrijiri de îngriji
igienă
A învăţa şi descoperi cunoştinţe lipsa de informaţii lipsa de
insuficiente despre în legătură cu cunoştinţe a
boală boala mijloacelor ce se
 pot folosi pentru
a-şi menţine
sănătatea

Stabilirea priorităţilor

 Combaterea durerii
 Ameliorarea stării
 Să se odihnească
 Să cunoască reguli de îngrijire a sănătăţii
 Liniştirea pacientului
 Menţinerea tegumentelor curate.
 Reducerea febrei

Plan de îngrijire la internare

10 iunie 2011
Proble Obiectivul Interveţii Evaluare
ma Autonome Delegate
Dispnee -observarea -aprecierea -ora 10
uşoară pacientului,menţi ritmului 20resp./min
nerea în stare respirator -ora 12
optimă a funcţiei 19resp./min
respiratorii
-înlăturarea -aşezarea -respiraţia
discomfortului pacientului în este mai
printr-o mai bună poziţie comodă uşoară
poziţionare
Durere -calmarea durerii -aşezarea -administrez -în curs de
toracică în următoarele ore pacientului în tratamentul prescris 30 minute
de şi liniştirea poziţie comodă, de medic durerea se
intensita pacientului antalgică,stau de atenuează
te vorbă cu el, îl
moderat curajez şi-i
ă explic să aibă
răbdare că va
primi tratament
şi-şi va reveni
Hiperem -menţinerea -măsor -Paracetamol -t0=39.70C
ie, temperaturii temperatura 3x1 tb. -febra se
frisoane corpului în dimineaţa şi menţine
limitele normale seara schimb
lenjeria ori de
câte ori e nevoie
-îi pun comprese
reci
Diaforez -asigurarea -schimb lenjeria tegumentele
ă confortului de pat şi de corp se menţin
-evitarea ori de câte ori uscate de
modificării este nevoie,îi aspect
integrităţii şterg suprafaţa normal
tegumentelor tegumentelor cu
prosop moale şi
uscat şi îl
frecţionez uşor
cu alcool
mentolat
Inapeten -menţinerea stării -îi servesc masa -după
ţă nutriţională şi la pat, cât mai câteva zile
prevenirea des, şi în apetitul îi
scăderii în cantităţi mici, ţin revine
greutate în seama în limita
următoarele zile posibilităţilor de
-stimularea preferinţele
apetitului pacientului dar
nu neglijez
regimul (supă de
carne, şi salată,
brănză, lapte,
ouă, mezeluri)
Insomni -asigurarea -încerc să-l -somn
a, ore condiţiilor determin să se destul de
insuficie necesare odihnei acomodeze cu liniştit pe
nte de spitalul, stau de timpul
somn vorbă cu el, nopţii
încerc să fac
linişte în salon.
Imobilit -se acordă ajutor, -ajut pacientul să -după 3-4
ate din să îl încurajez se ridice din pat, zile
cauza fac câteva pacientul
durerilor plimbări prin încearcă să
salon, stau de se deplaseze
vorbă cu el şi îi singur
explic
 importanţa
mobilizării
Dificulta -prevenirea -creez un -pacientul e
te în a-şi complicaţiilor ce comfort curat şi
acorda pot apare corespunzător; îngrijit
îngrijiri neacordând -ajut pacientul la
îngrijirile de bază efectuarea
toaletei
personale îl ajut
la schimbarea
lenjeriei de corp
şi de pat ori de
câte ori este
nevoie
Cunoşti -informarea -îi spun noţiuni -este
nţe corectă a simple despre interesat de
insuficie pacientului boală ceea ce îi
nte (prevenirea şi spun şi
despre tratarea ei) încearcă să
boală şi se adapteze
asupra situaţiei
măsurilo
r de
prevenir
e

Plan de îngrijire pentru următoarele zile

12-14 iunie 2002

Problema Obiectivul Intervenţii Evaluare
Autonome Delegate
Tuse umedă -calmarea tusei -ajut pacientul Administrez: -tusea scade în
însoţită de în continuare când are accese intensitate
expectoraţie de tusă, îl
muco- instruiesc cum să
purulentă elimine sputa în
-colectarea recipientul
sputei pentru pregătit
analiză
Junghi toracic -calmarea -aşez pacientul -Algocalmin -după
intens din durerii toracice în poziţie fiole la nevoie administrarea
cauza antalgică, calmantului
procesului decubit dorsal, îi scade
inflamator. administrez intensitatea
medicaţia junghiului
Hipertermie, -menţinerea -măsor zilnic -Paracetamol -febra scade în
frisoane temperaturii temperatura 3x1tb./zi câteva zile
corpului în dimineaţa şi
limitele normale seara şi notez
şi asigurarea valorile în F.O.
confortului. -îi aplic
comprese reci în
jurul toracelui
Diaforeza, -înlăturarea -şterg -tegumentele
transpiraţii discomfortului tegumentele cu se menţin
abundente provocat de un prosop uscat, intacte
transpiraţii moale, apoi
-evitarea frecţionez
modificării tegumentele cu
integrităţii alcool mentolat
tegumentelor -îi schimb
lenjeria de corp
şi de pat
Insomnia -calmarea -administrez -Diazepam -somn destul
datorită durerii şi medicamentele 1 fiolă/zi de liniştit pe
durerii şi asigurarea unui prescrise, stau de timpul nopţii
spitalizării somn odihnitor vorbă cu
pacientul, încerc
să-l liniştesc, îi
dau exemple de
pacienţi cu
aceeaşi boală
care sau vindecat
complet.
-încerc să-l
conving să aibă
răbdare, că se va
vindeca în urma
tratamentului
Dificultate în -să-i acord -previn -pacientul este
a-şi acorda îngrijiri complicaţiile ce curat şi ingrijit
îngrijirile de pot apare
igienă neacordând
îngrijirile
igienice de bază
-schimb lenjeria
de corp şi de pat,
ori de câte ori
este nevoie
14-16 iunie 2002

Junghii toracic -calmarea -administrez -administrez -durerea

din cauza dureri medicaţia Algocalmin încet- încet
procesului prescrisă fiole la nevoie cedează
inflamator
Tusă cu -calmarea tusei -administrez -Codein fosfat -tusea se
expectoraţie medicaţia 2x1 tb./zi linişteşte,
muco-purulentă prescrisă devine mai
-facilitarea -sfătuiesc -Brofimen sirop puţin
eliminării pacientul să 3x1/zi chinuitoare
secreţiei elimine cât mai
bronşice multă spută
posibilă
A învăţa şi -cunoştinţe -cunoaşterea -este foarte
descoperii insuficiente insuficientă a atent la cea
despre boală măsurilor de ce îi spun şi
-explicaţii în prevenire a bolii încearcă să
legătură cu şi consecinţelor se adapteze
diagnosticul şi ei la situaţii
tratamentul

Investigaţii paraclinice

10 iunie 2002
A. S-a recoltat sânge pentru analize biochimice
B. S-a recoltat sânge pentru examen hematologic
C. S-a recoltat urină pentru examen complet cu sedimente:
D. Exudat faringian
E. Examenul sputei
13 iunie 2002
Examen de urină:
18 iunie 2002
Rx.toracic

Evaluare finală
 Pacientul A M, în vârstă de 45 de ani se internează în secţia Interne a Spitalului Judeţean,
cu următoarele simptome: febră 41,50C, frison, junghi toracic intens, tuse chinuitoare cu
expectoraţie muco-purulentă, tranpiraţii generalizate, stare generală alterată, astenie, adinamie.
Rămâne spitalizat 16 zile, perioadă în care primeşte tratament cu antibiotice, antipiretice,
tonice generale, vitamine, sedative.
În data de 26 iunie 2011 se externează cu următoarele recomandări:
- repaus fizic şi psihic încă 13-14 zile
- evitarea frigului, umezelii şi stresului
- urmarea în continuare a tratamentului prescris
- control medical după 7 zile

Cazul II
Demersul îngrijirilor pacientului:
M S

Culegerea datelor
Date fixe:
Numele:M
Prenumele:S
Vârsta: 65 ani
Data naşterii: 1937 februarie 01
Religia: Reformat
Naţionalitatea: Maghiar
Pacientul nu e alergic la medicamente sau alimente.
Nu prezintă deficienţe motorii (nu poartă proteze, nici instrumente ajutătoare).
Date variabile:

Domiciliu: Jud.: Timis

Condiţii de locuit: corespunzător
Ocupaţia: pensionar.
 Din discuţiile purtate cu pacientul M S, reiese că a fost internat în copilărie la Spitalul
Contagios cu scarlatină, timp de 4 zile.

Alte internări până în prezent nu a avut.

Motivele internării actuale

Pacientul se internează în data de 14 martie 2011 ora 1110

Boala actuală a debutat cu o zi înainte de internare cănd pacientul are durere la nivelul
toracelui drept. Spre seară înainte de culcare are frisoane şi transpiră abundent. Mai tărziu apare
oboseala, insomnia şi setea.
Aceste frisoane şi junghiul toracic apar din nou noaptea la ora 3 motiv pentru care este
dus de soţia la serviciul de urgenţă a Spitalului Judeţean unde primeşte tratament pe care-l
continuă şi acasă: Aspirină, Paracetamol şi Biseptol.
În urma tratamentului primit simptomele nu dispar ci se accentuează, aparănd
hemoptizia, motiv pentru care se prezintă din nou la urgenţă, dimineaţa la 7, de unde este internat
pe secţia de Interne a Spitalului Judeţean.

Anamneza asistentei medicale

Din discuţiile purtate cu pacientul, reiese că boala actuală a debutat cu o zi înainte de

internare când pacientul acuză durere la nivelul toracelui drept, durerea continuă, senzaţie de
sufocare, frisoane, transpiraţii abundente, ameţeli, cefalee, tusă uscată chinuitoare, insomnie,
slăbiciune şi hemoptizie.
Din cauza durerii intermitente, pacientul nu se putea odihni, din cauza frisoanelor şi
transpiraţiei generalizate, prezintă o stare de disconfort şi din cauza bolii şi hemoptiziei o stare
de anxietate.

Prezentarea persoanei

Pacientul Molnar Sigismund înalt de 184 cm, greutate de 74 kg, temperament activ, păr
negru, ochii căprui, aspect plăcut, intelect mediu.
 Pacientul nu fumează, nu bea alcool şi nu consumă cafea.
Este o persoană sensibilă, fiindu-i frică de orice investigaţie de ce i se face.

Analiza şi interpretarea datelor

Nevoia Diagnosticul Manifestări de Surse de dificultate

infirmier dependenţă
A respira -dispnee -senzaţie de -durere
sufocare -hipertermia
-accelerarea
ritmului respirator
A mănca şi a bea -anorexie -inapetenţă -durere
-oboseală
-anxietate
-pierderea apetitului
A elimina -diaforeză -transpiraţii -durere
abundente -hipertermie
-deshidratare -sete -diaforeză
-hipertermie
A menţine -hipertermie -diaforeză -durere
temperaturacorpului în
limitele normale -frisoane -anxietate
A se mişca şi a -imobilitate -limitarea -durere în regiunea
menţine o postură amplitudinii toracică
adecvată -postură neadecvată mişcărilor din cauza
durerilor
A dormi şi a se odihni -dificultate de a se -ore insuficiente de -dispnee
odihni somn -anxietate
-insomnie -dificultate în a -durere
dormi
A evita pericolele -anxietate -teama, nelinişte, -durere
insomnie, -mediu necunoscut
transpiraţie
-durere -tremurături, -frica
tahicardie,
diaforeză
A se imbrăca şi -dificultate în a se -limitarea -dispnee
dezbrăca îmrăca şi dezbrăca mişcărilor din cauza -durere
durerii
A-şi păstra -dificultate în a-şi -dificultate în a se -durere
tegumnetele curate acorda îngrijiri de îngriji
igienă
A învăţa şi descoperi -cunoştinţe -lipsa de informaţii -lipsa de cunoştinţe
insuficiente despre în legătură cu boala a mijloacelor ce se
boală pot folosi pentru a-
şi menţine sănătatea

Stabilirea priorităţilor

 combaterea durerii

 reducerea febrei

 ameliorarea stării de anxietate

 să se odihnească

 menţinerea tegumentelor curate

 să cunoască reguli de îngrijire a sănătăţii

 liniştirea pacientului.

Plan de îngrijire la internare

14 martie 2011
Problema Obiectivul Interveţii Evaluare
Autonome Delegate
Durere -calmarea -aşez pacientul -după 3 ore
toracică în durerii în în poziţie durerea este
parte dreaptă următoarele ore comodă, mai puţin
antalgică intensă
(decubit lateral
drept cu capul
uşor ridicat)
Frisoane -să nu aibă -învelesc -după 1-½ ore
frisoane pacientul cu o frisoanele
pătură în plus încetează şi
pacientul se
linişteşte
 Febră -scăderea febrei -măsor -febra se
temperatura menţine
dimineaţa şi ridicată 38,50C
seara
Senzaţie de -să fie hidratat -asigurarea unui -a băut 500 ml
sete aport hidric ceai
corespunzător
-administrez
lichide (ceai,
apă) cât mai des
pe cale orală
Inapetenţă -reluarea -servesc -pacientul nu
apetitului alimentele care- consumă toată
i plac cantitatea de
bolnavului alimente
(orice îi place)
servit într-un
decor care să
stimuleze
apetitul
pacientului.
Disconfort -înlăturarea -schimb lenjeria -pacientul
din cauza disconfortului ori de căte ori transpiră în
transpiraţiei -evitarea este nevoie continuare.
abundente modificării -îi şterg
generalizate integrităţii tegumentele de
tegumentelor transpiraţie
Insomnie din -asigurarea -aerisesc în -în
cauza condiţiilor salon următoarele
mediului necesare -încerc să fac nopţi se
spitalicesc odihnei linişte odihneşte mai
-stau de vorbă bine
cu el

15-17 martie 2002

Durere -să nu-l doară -aşez pacientul -după 2 zile durerea

toracică în poziţie este mai puţin
datorită antalgică intensă (aproape
procesului -psihoterapie dispărută)
inflamator
Frisoane, -menţinerea -măsur zilnic -Paracetamol 3x1 -temperatura se
febră temperaturii temperatura tb./zi menţine ridicată
corpului în dimineaţa şi D S
limite normale seara şi notez 15 38 37,9
valorile în F.O. 16 37,9 37,7
-îi aplic 17 37,9 37,8
comprese reci în
jurul toracelui
Senzaţia de -să fie hidratat -asigurarea unui -a băut 1500 ml
sete aport hidric ceai
corespunzător
-administrez
lichide (ceai,
apă) cât mai des
pe cale orală
Inapetenţa -reluarea -îi servesc masa -pacientul nu
persistă apetitului la pat, căt mai consumă toată
des, şi în cantitatea de
cantităţi mici, ţin alimente
seama în limita
posibilităţilor de
preferinţele
pacientului dar
nu neglijez
regimul (supă de
carne, şi salată,
brănză, lapte,
ouă, mezeluri)
Disconfort -înlăturarea -schimb lenjeria -pacientul transpiră
din cauza disconfortului ori de căte ori în continuare.
transpiraţiei -evitarea este nevoie
abundente modificării -îi şterg
generalizate integrităţii tegumentele de
tegumentelor transpiraţie

18-26 martie 2002

Frisoane, febră -menţinerea -măsur zilnic -Paracetamol -febra se menţine
temperaturii temperatura ridicată
corpului în dimineaţa şi D S
limite normale seara şi notez 18 37,8 37,7
valorile în 19 38 37,9
F.O.
-îi aplic 20 37,7 37,6
comprese reci 21- Afebrilitate
în jurul 26
toracelui -frisoanele dispar
 complet şi pacientul
se linişteşte
Inapetenţa -reluarea -îi servesc -treptat apetitul
apetitului masa la pat revine şi pacientul
consumă aproape
toată cantitatea de
alimente
Disconfort din -înlăturarea -schimb -tegumentele intacte
cauza disconfortului lenjeria ori de de aspect normal
transpiraţiei -evitarea căte ori este
abundente modificării nevoie
generalizate integrităţii -îi şterg
tegumentelor tegumentele de
transpiraţie

Investigaţii paraclinice

15 martie 2002
A. S-a recoltat sânge pentru analize biochimice
B. S-a recoltat sânge pentru examen hematologic
C. S-a recoltat urină pentru examen complet cu sedimente
15 martie 2002: Rx.toracic
19 martie 2002:Rx.toracic
22 martie 2002:Ex.TBC
Evaluare finală
Pacientul rămâne spitalizat 12 zile din data de 14 martie 2011 până în data de 26 martie
2011.
La internare avea următoarele probleme: durere la nivelul toracelui drept, frisoane, febră,
transpiraţii abundente, ameţeli, cefalee, insomnie, slăbiciune, hemoptizie, stare generală alterată,
sete şi inapetenţă.
În timpul spitalizării primeşte tratament cu:
Penicilină: 3x2.000.000 U.I.- i.m.,
Brofimen: sirop flacon I 3x1/zi
Paracetamol 3x1 tb./zi
Streptomicina: 1 gr
După 10-12 zile durerea toracică se ameliorează, dispare transpiraţia, setea, febra,
inapetenţa şi starea generală se ameliorează.
 În data de 26 martie 2002 se externează cu următoarele recomandări:
- repaus fizic şi psihic încă 3-4 zile
- evitarea frigului, umezelii şi stresului
- urmarea în continuare a tratamentului prescris
- control medical după 7 zile

Cazul III.
Demersul îngrijirilor pacientei:
BA
Culegerea datelor
Date fixe:
Numele:B
Prenumele: A
Vârsta: 45 ani
Data naşterii: 1957 noiembrie 19
Religia: Reformată
Naţionalitatea: Maghiară
Pacientul nu e alergică la medicamente sau alimente.
Nu prezintă deficienţe motorii (nu poartă proteze, nici instrumente ajutătoare).
Date variabile:
Domiciliu: Jud.: Timis
Condiţii de locuit: corespunzătoare
Ocupaţia: pensionară de boală

În antecedente pacienta Bartos Angela prezintă operaţie de herni în anul 1986 şi operaţie de
varice în urmă cu 4 ani.

Motivele internării actuale

 De aproximativ 3 săptămâni, pacienta prezintă o tuse seacă neproductivă, senzaţie de
sufocare, rinoree şi o stare generală uşor alterată, motiv pentru care se prezintă la medicul de
familie unde este consultată şi se stabileşte diagnosticul de bronşită acută.
I se prescrie un tratament ambulator cu: Aspirină, Biseptol, Paracetamol.
A urmat acest tratament timp de 2 săptămâni însă nu s-a simţit nici o ameliorare.
Tusea devine chinuitoare, senzaţia de sufocare se accentuează şi apare expectoraţia, în
cantitate mică şi senzaţia de greaţă şi apoi voma.
Se prezintă din nou la cabinetul medical unde i se prelungeşte tratamentul prescris
anterior pe încă 4 zile. După 4 zile se prezintă la control dar nu se constată nici o ameliorare, ci
din contră starea pacientei s-a agravat.
Se decide internarea ei la Spitalul Judeţean Satu Mare pentru investigaţii şi tratament.
Pacienta se internează data de 20 martie 2011, după efectuarea unei radiografii şi EKG
care relevă pneumonia.

Anamneza asistentei medicale

Din discuţia purtată cu pacienta, reiese că în urmă cu aproximativ o săptămână simte

dureri intense în regiunea toracică stângă, durere continuă, senzaţie de sufocare, tuse seacă

chinuitoare, frisoane, transpiraţii abundente, ameţeli, cefalee, inapetenţă, greţuri, insomnie şi

slăbiciune.

Din cauza junghiului toracic pacienta prezintă greutate la respiraţie, nu se poate odihni

nici ziua, nici noaptea; din cauza greţurilor, nu se alimentează suficient; din cauza stării de

adinamie, stă mai mult în pat; prezintă discomfort din cauza transpiraţiei care este generalizată,

seara are temperatură ridicată urmată de frisoane.

Prezentarea persoanei
 Pacienta are statura potrivită, greutate de 86 kg, înălţime de 1,80 m, este căruntă cu ochi

căprui.

Pacienta nu fumează, nu consumă alcool, dar uneori bea cafea. Este o persoană

comunicativă, energică, cu o dorinţă puternică şi permanentă de a muncii.

Analiza şi interpretarea datelor

Nevoia Diagnosticul Manifestări de Surse de dificultate
infirmier dependenţă
A respira -dispnee -senzaţie de -durere
sufocare -scăderea capacităţii
-accelerarea de expansiune
ritmului respirator pulmonară
-hipertermia
A mănca şi a bea -alimentaţie -inapetenţă durere,slăbiciune
insuficientă greţuri,vărsături
A elimina -diaforeză -transpiraţii -durere
abundente
-sete permanentă -hipertermie
A menţine -hipertermie -diaforeză -durere
temperaturacorpului în -frisoane -stare de rău general
limitele normale
A se mişca şi a -imobilitate -limitarea -durere în regiunea
menţine o postură amplitudini toracică
adecvată -postura neadecvată mişcărilor din cauza
durerilor
A dormi şi a se odihni -insomnie -dificultate în a -durere
dormi
-dificultate de a -ore insuficiente de -dispnee
dormi somn
A evita pericolele -durere toracică -creşterea ritmului -depistarea cauzei
moderată respirator

A se imbrăca şi -dificultate în a se -limitarea -durere

dezbrăca îmrăca şi dezbrăca mişcărilor din cauza -dispnee
durerii
A-şi păstra -dificultate în a-şi -dificultate în a se -durere
tegumnetele curate acorda îngrijiri de îngriji
 igienă
A învăţa şi descoperi -cunoştinţe -lipsa de informaţii -lipsa de cunoştinţe
insuficiente despre în legătură cu boala a mijloacelor ce se
boală pot folosi pentru a-
şi menţine sănătatea

Stabilirea priorităţilor

 Combaterea durerii
 Ameliorarea stării de anxietate
 Să se odihnească
 Să cunoască reguli de îngrijire a sănătăţii
 Liniştirea pacientului
 Menţinerea tegumentelor curate.
 Reducerea febrei
 Informarea pacientului
 Să fie alimentat corespunzător

Plan de îngrijire la internare

20 martie 2011
Problema Obiectivul Interveţii Evaluare
Autonome Delegate
Senzaţie de -observarea -apreciez ritmul -administrez: -ora 10
sufocare, dispnee, pacientei,menţinerea respirator Miofilin 1 20 resp./min
postură în stare optimă a fiolă/zi -ora 12
neadecvată funcţiei respiratorii Deslanozid 19 resp./min
-înlăturarea -aşez pacienta în 1 fiolă/zi -respiraţia este
disconfortului printr-o poziţie comodă mai uşoară
mai bună poziţionare prin ridicarea
patului şi îi aşez
o pernă sub cap
Durere toracică -calmarea durerii în -aşezarea administrare -în curs de 30
următoarele ore şi pacientului în Algocalmin minute durerea se
 liniştirea pacientului poziţie comodă, 1 fiolă atenuează
antalgică,stau de -Ampicilină
vorbă cu el, îl 3x4 gr/zi
curajez şi-i
explic să aibă
răbdare că va
primi tratament
şi îşi va reveni
Hiperemie, -menţinerea -măsor Paracetamol -t0=38,50C
frisoane temperaturii corpului temperatura 3x1 tb. -febra se menţine
în limitele normale dimineaţa şi
seara schimb
lenjeria ori de
căte ori e nevoie
-îi pun
comprese reci
Diaforeză -asigurarea -schimb lenjeria tegumentele se
confortului de pat şi de corp menţin uscate de
-evitarea modificării ori de de căte aspect normal,
integrităţii ori este nevoie,îi turgor bun
tegumentelor şterg suprafaţa
tegumentelor cu
prosop moale şi
uscat şi îl
frecţionez uşor
cu alcool
mentolat
Inapetenţă -menţinerea stării -îi servesc masa -după căteva zile
nutriţională şi la pat, căt mai apetitul îi revine
prevenirea scăderii în des, şi în
greutate în cantităţi mici,
următoarele zile ţin seama în
-stimularea apetitului limita
posibilităţilor de
preferinţele
pacientului dar
nu neglijez
regimul (supă
de carne, şi
salată, brănză,
lapte, ouă,
mezeluri)
Insomnia, ore -asigurarea condiţiilor -încerc să-l -Diazepam -după 3-4 nopţi se
insuficiente de necesare odihnei determin să se 1 tb./seara odihneşte mai
somn acomodeze cu -Papaverină bine
spitalul, stau de 1 fiolă/zi
 vorbă cu ea,
încerc să fac
linişte în salon.
Imobilitate din -se acordă ajutor, să îl -ajut pacienta să -după 3-4 zile
cauza durerilor încurajez se ridice din pat, pacienta încearcă
fac căteva să se deplaseze
plimbări prin singură
salon, stau de
vorbă cu ea şi îi
explic
importanţa
mobilizării
Dificultate în a-şi -prevenirea -creez un -la 4-5 zile după
acorda îngrijiri complicaţiilor ce pot comfort internare pacienta
apare neacordănd corespunzător; îşi acordă
îngrijirile de bază -ajut pacienta la îngrijirile igienice
efectuarea singură
toaletei
personale o ajut
la schimbarea
lenjeriei de corp
şi de pat ori de
căte ori este
nevoie
Cunoştinţe -informarea corectă a -îi spun noţiuni -este interesată de
insuficiente pacientei simple despre ceea ce îi spun şi
despre boală şi boală încearcă să se
asupra măsurilor (prevenirea şi adapteze situaţiei
de prevenire tratarea ei)

21-25 martie 2011

Senzaţie de -asigurarea unui -pregătesc materialele toracocenteza -pacienta respiră
sufocare din confort pentru toracocenteză mai uşor
cauza corespunzător -pregătesc psihic, fizic
acumulării de
lichid pleural -eliminarea -încerc să-i uşurez -Miofilin
senzaţiei de respiraţia cu ajutorul a 2- 1 fiolă/zi
sufocare 3 perne, uşor înclinată pe -Deslanozid
partea bolnavă 1 fiolă/zi
-Romergan
1 fiolă/zi
Tusea seacă -calmarea tusei -ajut pacienta cănd are -Codein fosfat -după 3-4 zile
chinuitoare în continuare accese de tusă şi îi 3x1 tb./zi apare expectoraţia
administrez
medicamentele necesare
Junghi toracic -calmarea durerii -aşez pacienta în poziţie -Algocalmin -după
intens din toracice comodă şi îi administrez fiole la nevoie administrarea
cauza medicaţia calmantului scade
procesului intensitatea
inflamator. junghiului
Hipertermie, -menţinerea -măsor zilnic temperatura -Paracetamol -febra se menţine
frisoane temperaturii dimineaţa şi seara şi 3x1tb./zi la valoarea de
corpului în notez valorile în F.O. 390C
limitele normale -îi aplic comprese reci în
şi asigurarea jurul toracelui
confortului.
Diaforeza, -înlăturarea -şterg tegumentele cu un -tegumentele se
transpiraţii discomfortului prosop uscat, moale, apoi menţin intacte
abundente provocat de frecţionez tegumentele
transpiraţii cu alcool mentolat
evitarea -îi schimb lenjeria de
modificării corp şi de pat
integrităţii
tegumentelor
Insomnia -calmarea durerii -administrez -Diazepam -somn destul de
datorită şi asigurarea medicamentele prescrise, 1 fiolă/zi liniştit pe timpul
durerii şi unui somn stau de vorbă cu nopţii
spitalizării odihnitor pacienta, încerc să-l
liniştesc, îi dau exemple
de pacienţi cu aceeaşi
boală care sau vindecat
complet.
-încerc să-l conving să
aibă răbdare, ca se va
vindeca în urma
tratamentului
Dificultate în -să-i acord -previn complicaţiile ce -pacienta este
a-şi acorda îngrijiri pot apare neacordănd curată şi ingrijită
îngrijirile de îngrijirile igienice de
igienă bază
-schimb lenjeria de corp
şi de pat, ori de căte ori
este nevoie

26.martie 2011

Junghi toracic -calmarea -administrez medicaţia -administrez -durerea nu

din cauza durerii prescrisă Algocalmin cedează
procesului 2 fiole
inflamator
Tusă cu -calmarea tusei -administrez medicaţia -Ampicilina -tusa este
expectoraţie prescrisă 3x4gr/zi chinuitoare şi
muco- -facilitarea -sfătuiesc pacienta să -Brofimen persistă
purulentă eliminării elimine căt mai multă sirop 3x1/zi
secreţiei spută posibilă
bronşice
Anxietate, -înlăturarea -în timpul vizitei -datorită stării
nelinişte faţă neliniştii medicale se propune generale tot mai
de pacientei transferul pacientei la o alterate, medicul
diagnosticul, clinică de specialitate din decide transferul
tratamentul şi Tîrgu Mureş pacientei într-o
de procedurile -explicaţii în -stau de vorbă cu ea, clinică de
de legătură cu explicând necesitatea specialitate în
diagnosticare diagnosticul şi plecării ei pentru vederea
tratamentul precizarea diagnosticării clarificării
diagnosticului,
presupus fiind un
cancer pulmonar.

Investigaţii paraclinice

21 martie 2002

A. S-a recoltat sânge pentru examen hematologic

B. S-a recoltat urină pentru examen complet cu sedimente
C. Exudat faringian

22 martie 2002
S-a recoltat urină pentru examen complet cu sedimente
23 martie 2002
Rx.toracic

Evaluare finală

Pacienta Bartos Angela,se internează în secţia de Interne a Spitalului Judeţean cu

următoarele simptome: febră, frison, junghi toracic intens, tuse seacă chinuitoare, transpiraţii
generalizate, stare generală alterată,astenie şi adinamie.
 Rămâne spitalizată o săptămână, perioadă în care primeşte tratament cu: antibiotice,
antialgice, cardiotonice şi simptomatice generale.