Evaluarea stocurilor și producției în curs de execuție

Un stoc este definit ca fiind o cantitate de bunuri (materii prime, materiale etc.)
existente, la un moment dat, ca rezervă în depozitul unui magazin, al unei întreprinderi, într-o
piață în vederea asigurării continuității producției sau a desfacerii.
Stocurile sunt definite ca active circulante 1:
a) deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității;
b) în curs de producție în vederea vânzării în procesul desfășurării normale a activității;
c) sub formă de materii prime, materiale și alte consumabile care urmează să fie folosite în
procesul de producție sau pentru prestarea de servicii.
Spre deosebire de imobilizări, care sunt destinate să servească o perioadă îndelungată în
activitatea economică a unei întreprinderi, stocurile participă la un singur circuit economic,
într-o perioadă de până la un an. Acestea sunt deținute în entitate fie pentru a fi vândute în
aceeași stare sau după prelucrarea lor în procesul de producție, fie pentru a fi consumate după
prima lor utilizare.
Evaluarea stocurilor în contabilitatea curentă și în situațiile financiare ale întreprinderii
se face după normele generale de evaluare, elaborate în acord cu principiile contabile
fundamentale și cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară.
Există patru momente principale în evaluarea stocurilor, corespunzătoare stării lor
patrimoniale:
1. Evaluarea la intrarea în patrimoniul întreprinderii;
2. Evaluarea la inventariere;
3. Evaluarea la bilanț;
4. Evaluarea la ieșirea din patrimoniu.

1. Evaluarea stocurilor la intrarea în patrimoniu

La intrarea în gestiunea entității patrimoniale, stocurile sunt evaluate în contabilitate la

valoarea lor de intrare (valoare de înregistrare sau cost istoric).
Evaluarea la cost istoric se poate identifica prin:
1. Costul de achiziție
2. Costul de producție
3. Valoarea de aport
4. Valoarea justă

1. Costul de achiziție, în cazul stocurilor achiziționate de la terți, cuprinde:

- Prețul de cumpărare, din care se deduc rabaturile, remizele, risturnurile, taxa pe
valoare adăugată întrucât aceasta este o taxă recuperabilă;
- Taxe vamale aferente bunurilor importate;
- Cheltuileli de achiziționare: cheltuieli de transport, de manipulare.
Costul de achiziție nu include cheltuilelile financiare aferente finanțării necesare
constituirii stocurilor de orice fel și nici reducerile financiare sub formă de sconturi acordate
pentru plata înainte de scadență.
Deasemenea, în norma IAS 2 se precizează că reducerile comerciale, rabaturile şi alte
elemente asemănătoare sunt deduse pentru determinarea corectă a costului de achiziţie.
Principalele categorii de reduceri comerciale 2 practicate în România sunt:

1
Conform OMFP nr. 3055/2009
2
Tulvinschi, M., Contabilitate și gestiune fiscală, note de curs, 2012
 -rabatul. Acesta reprezintă o reducere care de deduce din prețul de vânzare și este
acordată de vânzător cumpăratorului în următoarele cazuri:
-calitate nesatisfăcătoare a mărfii;
-vânzări aniversare, promoționale;
-pentru reducerea stocurilor vechi într-un timp scurt.
-remiza. Remiza reprezintă o reducere aplicată asupra prețului de vânzare. Această
reducere se acordă pentru clienții permanenți sau în cazul în care se comandă un volum mai
mare de mărfuri decât s-a convenit.
În practica contabilă din occident există și risturnul, o reducere de preț care se acordă
pentru clienții care depășesc un anumit plafon valoric anual al cumpăraturilor stabilit prin
contract.
Când stocurile intră în entitate, se evaluează și se înregistrează la un preț standard.
Acest preț se determină pe baza prețurilor medii ale stocurilor care au fost cumpărate în
perioada precedentă. În acest caz apar diferențele de preț, care pot fi:
-diferențe de preț favorabile, în cazul în care prețul standard este mai mare decât costul
de achiziție
-diferențe de preț nefavorabile, atunci când prețul standard este mai mic decât costul de
achiziție

2. Costul de producție
Costul de producție este specific stocurilor fabricate precum produsele finite,
semifabricatele, producția în curs de execuție sau alte bunuri produse de către unitatea
patrimonială.
Costul de producție al unui bun cuprinde 3:
-costul de achiziție al materiilor prime și al altor consumabile
-cheltuieli directe de producție
-cota cheltuielilor indirecte care cuprinde: cheltuileli cu amortizarea utilajelor,
cheltuieli cu reparațiile, cu salariile personalului etc.
-dobânzile bancare aferente creditelor obținute pentru producerea acestora.
Aceste costuri sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei.
În categoria cheltuielilor indirecte este cuprinsă regia de producție, fixă și variabilă.
Regia fixă de producție include costurile indirecte care, indiferent de volumul
producției,ramân relativ constante. De exemplu: amortizarea, întreținerea clădirilor și
echipamentelor industriale etc.
Regia variabilă de producție include costurile indirecte de producție care variază direct
proporțional cu volumul producției. De exemplu: costurile indirecte cu materialele și forța de
muncă.
Nu se cuprind în costul de producție următoarele:
-pierderile de materiale
-manopera
-cheltuieli de depozitare (exceptând cazul în care aceste cheltuieli sunt necesare în
procesul de producție)
-costuri de desfacere etc.

3. Valoarea de aport
Valoarea de aport este stabilită în urma evaluării conform legii, a bunurilor care
reprezintă aport la capitalul social, în funcție de prețul pieței, utilitatea, starea și amplasarea
acestora..

4. Valoarea justă
3
Petriș, R., Hlaciuc, E., Bazele contabilității, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2006, p.34
 Valoarea justă (sau de utilitate) se stabilește pentru stocurile obținute cu titlu gratuit sau
constatate în plus la inventar. Prin aceasta se înțelege suma pentru care un activ poate fi
schimbat de bunăvoie între părți aflate în cunoștință de cauză în cadrul unei tranzacții cu prețul
determinat obiectiv.

2. Evaluarea stocurilor la inventariere

Stocurile se evaluează la valoare actuală sau de utilitate, denumită și valoare de

inventar, care se stabilește în funcție de utilitatea bunului în întreprindere sau prețul pieței și se
identifică, în funcție de destinația lor, astfel:
-pentru stocurile care sunt destinate vânzării evaluarea se efectuează astfel: prețul de
vânzare minus cheltuielile ocazionate de vânzare (cheltuieli de transport, cheltuieli de
depozitare, comisioane etc.).
-semifabricatele și producția în curs de execuție se evaluează la valoarea
corespunzătoare componentelor materiale încorporate la care se adaugă costurile aferente
fazelor de prelucrare.
-materiile prime și materialele consumabile care au ca destinație utilizarea în activitatea
de exploatare a firmei, se evaluează la costul de înlocuire.
-bunurile depreciate se evaluează la valoarea justă a fiecărui bun. În categoria bunurilor
depreciate se pot include bunurile inutilizabile sau deteriorate, fără desfacere sau greu
vandabile, comenzi abandonate sau sistate etc.

În urma inventarierii, se stabilesc diferențele cantitative și valorice astfel:

-diferențe cantitative în plus sau în minus. Acestea se observă prin compararea situației
faptice stabilită la inventariere și situația scriptică din contabilitate.
-diferențe valorice în plus sau în minus. Aceste diferențe se realizează între valoarea
contabilă sau de intrare și valoarea actuală sau de inventar.
Conform principiului prudenței, care spune că nu se admite supraevaluarea elementelor
de activ și a veniturilor și respectiv nu se admite subevaluarea elementelor de pasiv și a
cheltuielilor, de aceea, în situațiile financiare stocurile se înregistrează la valoarea cea mai
mică dintre valoarea contabilă și cea de inventar.

Așadar:
-dacă valoarea de inventar este mai mare decât valoarea din contabilitate, atunci listele
de inventariere vor avea înscrisă valoarea din contabilitate.
-dacă valoarea de inventar este mai mică decât valoarea contabilă, listele de inventariere
vor conține valorile de inventar. Astfel, pentru diferențele rezultate, se vor calcula ajustări pentru
deprecierea stocurilor. Aceste ajustări se constituie pentru a asigura imaginea fidelă a
patrimoniului.

3. Evaluarea stocurilor la închiderea exercițiului

Stocurile, la închiderea exercițiului, se evaluează la valoarea lor de intrare (valoarea

contabilă) pusă în acord cu rezultatele evaluărilor la inventariere. Această valoare se reflectă în
situațiile financiare ale întreprinderii.
Astfel, valoarea de intrare în gestiune se compară cu valoarea justă stabilită după
inventariere, rezultând următoarele cazuri:
 -dacă există diferențe în plus între valoarea de inventar și valoarea de intrare, în bilanț
plusul de valoare nu se înregistrează. În acest caz, stocurile sunt evaluate la valoarea lor de
intrare.
-dacă s-au constatat diferențe în minus între valoarea de inventar și valoarea de intrare,
în bilanț stocurile se vor evalua la valoarea de inventar. Elementele de stocuri care prezintă
astfel de diferențe, se vor înregistra în continuare în contabilitate la valoarea lor de intrare.
Pentru minusurile datorate deprecierilor reversibile se vor constitui provizioane.

4. Evaluarea stocurilor la ieșirea din patrimoniu

La ieșirea din patrimoniu, stocurile se evaluează și se scad din gestiune la valoarea lor
de intrare. Stocurile pot ieși din patrimoniul entității prin vânzare, consum, donație sau
distrugere.
Regula conform căreia, la ieșire, stocurile se scad din gestiune la valoarea lor de intrare
nu se poate aplica însă pentru toate categoriile. Astfel, se disting două categorii de stocuri:
1. Elemente de stocuri identificabile, adică bunuri care pot fi urmărite individual, pe
articole sau categorii de bunuri, în orice moment (intrare în gestiune, gestionare,
stocare, ieșire din stoc).
2. Elemente de stocuri interschimbabile sau interșarjabile. Acestea sunt bunuri care, în
interiorul categoriilor, nu pot fi în mod unitar identificabile după intrarea lor în depozit.
Desfășurarea normală a activității întreprinderii presupune achiziționarea acelorași
sortimente de bunuri la prețuri diferite iar pentru a se putea evalua cantitățile de stocuri ieșite
sau consumate, reglementările contabile românești recomandă următoarele metode de evaluare:
1. Metoda costului mediu ponderat (CMP)
2. Metoda prima intrare-prima ieșire (FIFO)
3. Metoda ultima intrare-prima ieșire (LIFO)
4. Metoda costului standard

1. Metoda costului mediu ponderat (CMP) presupune să se calculeze costul fiecărui bun
prin aplicarea mediei ponderate a costurilor elementelor de același fel aflate în stoc la începutul
perioadei de gestiune și a costului elementelor similare produse sau cumpărate în timpul
perioadei de gestiune 4. Această metodă se poate calcula în două varinate: periodic (ex. la
sfârșitul lunii) sau după fiecare intrare în gestiune.
Dacă metoda se aplică la sfârșitul lunii, aceasta se calculează ca un raport între valoarea
stocului iniţial (S i) plus valoarea totală a intrărilor ( ) şi cantitatea existentă în stocul iniţial

(Qsi) plus totalul cantităţilor intrate ( ):

CMPt =

Această variantă a metodei prezintă câteva avantaje 5, cum ar fi:

- Nivelează variațiile de cost în cazul fluctuațiilor de curs;
- Simplifică calculele de evaluare a stocurilor.
Dezavantajele acestei variante a metodei costului mediu ponderat sunt următoarele:
4
http://contabilul.manager.ro/a/8178/cum-se-aplica-metoda-cost-mediu-ponderat-in-cazul-gestiunii-de-cereale.html
5
Mihalciuc, C., Contabilitate de gestiune, note de curs, 2012
 - Permite doar evaluarea globală a stocurilor la sfărșitul perioadei. Acest lucru
împiedică determinarea în orice moment a valorii stocului final;
- Valoarea stocurilor finale va fi subevaluată în perioadele de creștere a prețurilor și
va fi supraevaluată în perioadele de scădere a acestora.

Dacă metoda se calculează după fiecare intrare în gestiune, atunci costul mediu
ponderat (CMP) se va aplica după următoarea formulă:

CMPui =

în care: Si= valoarea totală a stocului inițial;

Iui= valoarea ultimei intrări;
QSi= stocul inițial;
QIui= cantitatea ultimei intrări.

Această variantă a metodei prezintă unele avantaje, cum ar fi:

- În permanență se cunoaște valoarea stocurilor și valoarea ieșirilor din stoc;
- Valoarea ieșirilor calculate conform acestei metode, este mai aproape de realitatea
economică a firmei din acel moment.
Ca și dezavantaj, această metodă este mult mai greu de aplicat într-o societate în care
mișcările de stocuri sunt numeroase, însă se poate adapta gestiunilor automatizate.

2. Metoda prima intrare-prima ieșire (FIFO)

Metoda FIFO consideră că elementele ies din stoc în ordinea în care au intrat. Stocul
final va cuprinde elementele evaluate la prețul ultimelor intrări.

Această metodă este foarte des utilizată, ca urmare, prezintă o serie de avantaje:
- Este o metodă simplă și se aplică relativ ușor;
- Pentru că stocurile finale se evaluează la valorile cele mai recente, rezultă că
valorile calculate cu ajutorul acestei metode se apropie de realitatea economică.
Printre dezavantajele metodei, se numără:
- Subevaluarea ieșirilor în perioada de inflație conduce la reducerea cheltuielilor și
supraevaluarea rezultatului financiar;
- În perioada de scădere a prețurilor, ieșirile din stoc sunt supraevaluate rezultând o
corelare cu întârziere între costuri și variațiile de preț.
-

3. Metoda ultima intrare-prima ieșire (LIFO)

Conform acestei metode, primele articole care ies din patrimoniu se evaluează la costul
ultimelor articole intrate. Astfel, stocul final este evaluat la prețurile cele mai vechi. Logica
folosită de acestă metodă nu corespunde cu mişcarea reală a stocurilor din majoritatea
entităţilor economice. Un lucru important este faptul că IAS 2 „Stocuri” nu mai recomandă
utilizarea metodei LIFO din cauză că venitul rezultat este mai mic, impozitele sunt mai mici iar
statul are de pierdut.

Această metodă prezintă o serie de avantaje:

- Ieșirile din stoc se evaluează la cele mai recente costuri;
 - Consumurile de bunuri se supraevaluează în perioada de inflație în comparație cu
metoda FIFO, rezultând o creștere a cheltuielilor și o scădere a rezultatului financiar, în
concluzie, o scădere a impozitului pe profit.
- În perioada de scădere a prețurilor, consumurile de bunuri se subevaluează, rezultând o
scădere a cheltuielilor și o creștere a rezultatului financiar, deci o creștere a impozitului pe
profit.

Ca și dezavantaje, putem enumera:

- Corelarea costurilor cu variațiile de preț. Cu toate acestea, stocurile sunt subevaluate în
caz de depreciere monetară.
- Entitatea economică își stabilește prețurile de vânzare în funcție de costurile totale.
Astfel, în cazul creșterii puternice a prețurilor, firma urmărește ca prețurile de vânzare să
urmărească prețurile sale de cumpărare. Scopul este ca prețurile de vânzare să constituie o
rezervă suficientă pentru a putea face față cumpărărilor.

4. Metoda costului standard (prestabilit)

Pentru evaluarea stocurilor cu ajutorul costului standard, unitățile patrimoniale pot să-și
determine costuri prestabilite. Aceste costuri pot fi costuri medii dintr-o perioadă anterioară
sau pot fi antecalculate. Dacă entitatea dorește folosirea acestei metode, trebuie să știe că
aceasta este o soluție mai simplă prevăzută de reglementările contabile prin care bunurile se
înregistrează atât la intrarea în gestiune, cât și la ieșire, la prețuri standard. Astfel, se crează
diferențe de preț care se înregistrează distinct și se repartizează proporțional atât asupra
bunurilor ieșite cât și asupra stocurilor.

Pentru repartizarea diferențelor de preț, se utilizează următorul coeficient:

Soldul inițial al Diferențele de preț aferente intrărilor din cursul perioadei de

diferențelor de preț + gestiune cumulate de la începutul anului
_________________________________________________________________________________________________________
K=
Soldul inițial al stocurilor Valoarea intrărilor din cursul perioadei de gestiune, la preț
la preț de înregistrare + de înregistrare, cumulată de la începutul anului

Rezultatul obținut se aplică valorii bunurilor ieșite din gestiune la preț de înregistrare,
iar valoarea rezultată se înregistrează în conturile corespunzătoare în care au fost înregistrate
bunurile ieșite.
Avantajele metodei costurilor standard (prestabilite):
- costurile standard sunt utilizate atât la înregistrarea ieşirilor cât şi a intrărilor în
stoc, fapt ce ușurează munca și simplifică calculaţia;
- costurile rămân fixe și sunt cunoscute pe durata exerciţiului financiar;
- se cunoaște în scurt timp valoarea stocurilor la sfârşitul perioadei de gestiune;
- costurile prestabilite reprezintă baza controlului gestionar şi a evaluării rezultatelor.
Dezavantajele metodei costurilor standard:
- costurile utilizate nu sunt costuri reale;
- este necesar ca la sfârşitul exerciţiului să se procedeze la o apropiere între
rezultatele analitice şi cele ale contabilităţii financiare având ca scop corectarea diferenţelor de
evaluare a costurilor.
 Studiu de caz
Exemplificarea metodelor de evaluare a stocurilor la ieşirea din
patrimoniu pentru SC MOPAN SRL

SC MOPAN SA Suceava provine din fosta întreprindere de morarit și panificație (IMP

Suceava) iar din anul 2002 face parte din cadrul Grupului de Firme RACOVA, atingând în
2011 o cifra de afaceri de 30 milioane Euro și un numar de 674 salariați. Principalul obiect de
activitate al SC MOPAN SA îl reprezintă moraritul și panificația. Astfel strategiile societății au
urmărit în special dezvoltarea activităților specifice cât și procesarea superioară a materiei
prime și optimizarea producției de panificație.
Dacă la început societatea producea o gamă restrânsă de produse de panificaţie în
judeţul Suceava, în anul 2002, după integrarea sa în Grupul RACOVA, domeniul de activitate
s-a diversificat, astfel că în momentul actual SC MOPAN SA produce o gamă variată de
făinuri, de produse de panificaţie și patiserie comercializate în magazine din judeţul Suceava
cât şi din judeţele vecine. În ceea ce privește procesarea materiei prime, a graului, SC MOPAN
SA dispune de 2 mori de grau cu o capacitate totală de maciniș de peste 77.500t anual iar prin
asigurarea materiei prime necesare s-au creat premisele pentru optimizarea producției de
panificație aceasta fiind de peste 13.000 tone anual, producție globalizată la nivel de societate.
SC MOPAN SA deține 7 fabrici de pâine - Suceava, Rădăuți, Fălticeni, Gura Humorului,
Câmpulung, Vatra Dornei și Solca, 2 patiserii - Suceava și Gura Humorului și o fabrică de
biscuiți-napolitane - Suceava. Obiectivele viitoare ale societății sunt mărirea și modernizarea
capacității de producție a unor unități, creșterea cotei de piață și obținerea rolului de lider la
nivel regional precum și diversificarea producției prin achiziționarea unei linii de paste
făinoase.
SC MOPAN SA folosește în procesul de fabricație următoarele bunurile:
- Făină (diverse sortimente);
- Drojdie;
- Margarină;
- Sare, zahăr;
- Ambalaje, etichete.
Contabilitatea stocurilor în cadrul S.C. MOPAN S.A se aplică în conformitate cu Cadrul
legislativ în vigoare.
Societatea comercială MOPAN S.A.
Evaluarea la ieșire a stocurilor: Metoda costului standard
Metoda de inventariere: Metoda inventarului Permanent.
Pentru a
putea înțelege cum anume se efectuează ieșirile de stocuri conform metodelor enumerate, avem
următorul exemplu:
În tabelul de mai jos se prezintă stocul inițial și mișcările din cursul lunii iunie privind
materia primă „zahăr”.
Data Operația Cantitatea Cost unitar (lei)
01.06 Stoc inițial 500 1
06.06 Aprovizionare 500 1,5
12.06 Aprovizionare 200 1,7
20.06 Consum 600
23.06 Aprovizionare 400 2
30.06 Consum 600

Metoda costului ponderat

a. Calculat la sfârşitul perioadei

Data Intrări (I) Ieşiri (E) Stoc
Q Cu V Q Cu V Q Cu V
01.06.2013 - - - - - - 500 1 500
06.06.2013 500 1,5 750 - - - 1000 - -
12.06.2013 200 1,7 340 - - - 1200 - -
20.06.2013 - - - 600 - - 600 - -
23.06.2013 400 2 800 - - - 1000 - -
30.06.2013 - - - 600 - - 400 - -
Total 1100 - 1890 1200 1,49 1788 400 1,51 602
Tabel 1 Metoda costului mediu ponderat calculat la sfârșitul perioadei

CMPt =

500  1890 2390

CMPt=   1,49
500  1100 1600
Vsf = Vsi+VI –VE
Vsf= 500 + 1890 – 1788 = 602
602
CUsf =  1,51
400

b) Calculat după fiecare intrare

Data Intrări (I) Ieşiri (E) Stoc
Q Cu V Q Cu V Q Cu V
01.06.2013 - - - - - - 500 1 500
06.06.2013 500 1,5 750 - - - 1000 1,25 1250
12.06.2013 200 1,7 340 - - - 1200 1,325 1590
20.06.2013 - - - 600 1,325 795 600 1,325 795
23.06.2013 400 2 800 - - - 1000 1,595 1595
30.06.2013 - - - 600 1,595 957 400 1,595 638
Total 1100 - 1890 1200 - 1752 400 1,595 638
Tabel 2 Metoda costului mediu ponderat calculat după fiecare intrare

V siV Iui
CMPui=
Qsi  Q Iui
Vsi 06.06  V I 06.06 500  750
CMPui 06.06.2013=   1,25
Qsi 06.06  QI 06.06 500  500
Vsi12.06  VI 12.06 1250  340
CMPui 12.06.2013=   1,325
Qsi12.06  QI 12.06 1000  200
 Vsi 23.06  V I 23.06 795  800
CMPui 23.06.2013=   1,595
Qsi 23.06  Q I 23.06 600  400

Metoda prima intrare-prima ieșire (FIFO)

Data Intrări (I) Ieşiri (E) Stoc
Q Cu V Q Cu V Q Cu V
01.06.2013 - - - - - - 500 1 500
06.06.2013 500 1,5 750 - - - (I) 500 1 500
(II) 500 1,5 750
1000 1250
12.06.2013 200 1,7 340 - - - (I) 500 1 500
(II) 500 1,5 750
(III) 200 1,7 340
1200 1590
20.06.2013 - - - (I) 500 1 500 (I) - - -
(II) 100 1,5 150 (II) 400 1,5 600
600 650 (III)200 1,7 340
600 940
23.06.2013 400 2 800 - - - (I) - - -
(II) 400 1,5 600
(III)200 1,7 340
(IV) 400 2 800
1000 1740
30.06.2013 - - - (II) 400 1,5 600 (I) - - -
(III) 200 1,7 340 (II) - - -
600 940 (III) - - -
(IV) 400 2 800
400 800
Total 1100 - 1890 1200 - 1590 400 800
Tabel 3 Metoda FIFO

Metoda ultima intrare-prima ieșire (LIFO)

Data Intrări (I) Ieşiri (E) Stoc
Q Cu V Q Cu V Q Cu V
01.06.2013 - - - - - - 500 1 500
06.06.2013 500 1,5 750 - - - (I) 500 1 500
(II) 500 1,5 750
1000 1250
12.06.2013 200 1,7 340 - - - (I) 500 1 500
(II) 500 1,5 750
(III) 200 1,7 340
1200 1590
20.06.2013 - - - (III) 200 1,7 340 (I) 500 1 500
(II) 400 1,5 600 (II) 100 1,5 150
600 940 (III) - - -
600 650
23.06.2013 400 2 800 - - - (I) 500 1 500
(II) 100 1,5 150
(III) - - -
(IV) 400 2 800
1000 1450
 Data Intrări (I) Ieşiri (E) Stoc
Q Cu V Q Cu V Q Cu V
30.06.2013 - - - (IV) 400 2 800 (I) 400 1 400
(II) 100 1,5 150 (II) - - -
(I) 100 1 100 (III) - - -
600 1050 (IV) - - -
1000 1450
Total 1100 - 1890 1200 - 1990 400 400
Tabel 4 Metoda LIFO

Metoda costului standard

Considerăm costul standard ca fiind costul mediu ponderat calculat la sfârşitul perioadei
în valoare de 1,51 lei/kg.
D 301 C
01.06 Sid 500 × 1,51 = 755 20.06 600 × 1,51 = 906
06.06 500 × 1,51 = 755 30.06 600 × 1,51 = 906
12.06 200 × 1,51 = 302
23.06 400 × 1,51 = 604
RD = 1661 RC = 1812
TSD = 2416 TSC = 1812
SFD = 604

D 308 (Ce-Cs) C
01.05 Si 500 × (1- 1,51)= -255 k=
06.06 500 × (1,5- 1,51)= -5 Si 308  RD 308  255  229  26
12.06 200 × (1,7- 1,51)= 38    0,01076
Si 301  RD 301 755  1661 2416
23.06 400 × (2- 1,51)= 196
RC308=k× RC301= -0,01076 × 1812= -19,5

RD= 229 RC= -19,5

TSD= -26 TSC= -19,5
SFD = -26 +19,5 = -6,5

Registrul jurnal
Nr. Data Document Explicația Conturi Sume
Crt D C D C
1 6.06 Factură Se înregistrează achiziţia a 500 % 401 930
fiscală kg de zahăr la cost standard şi 301 755
reflectarea diferenţei de preţ 308 5
aferente 4426 180
308: 500 kg x (1,5 – 1,51)
2 12.06 Factură Se înregistrează achiziţia a 200 % 401 421,6
fiscală kg de zahăr la cost standard şi 301 302
reflectarea diferenţei de preţ 308 38
aferente 4426 81,6
308: 200 kg x (1,7 – 1,51)
3 20.06 Bon de Se înregistrează consumul a 600 601 301 906 906
consum kg de zahăr evidenţiate la cost
standard 600 kg x 1,51 lei/kg
4 23.06 Factură Se înregistrează achiziţia a 400 % 401 992
fiscală kg de zahăr la cost standard şi
 reflectarea diferenţei de preţ 301 604
aferente 308: 400 x (2 – 1,51) 308 196
4426 192
5 30.06 Bon de Se înregistrează consumul a 600 601 301 906 906
consum kg de zahăr evidenţiate la cost
standard
600 kg x 1,51 lei/kg

Concluzii
În urma aplicării acestor 4 metode de evaluare a stocurilor la ieșirea din patrimoniu se
constată :

CMP la sf. CMP la FIFO LIFO Cost standard

perioadei fiecare intrare
VSI 500 500 500 500 500(Sid301+308)
VI 1890 1890 1890 1890 1890 (Rd301+308)
VE 1788 1752 1590 1990 1792,5 (Rc301+308)
VSF 602 638 800 400 597,5 (Sfd301+308)

- variantele FIFO și LIFO implică cunoașterea în permanență a nivelului stocurilor de bunuri

materiale;
- metodele FIFO și LIFO au valori extreme. Prima metodă, FIFO, prezintă un stoc final de 800
u.m, nivelul maxim, iar metoda LIFO prezintă o valoare a stocului final de 400 u.m, valoare
minimă.
- valorile rezultate în urma aplicării metodelor CMP și CS se situează la un nivel mediu,
cuprins între rezultatele date de metodele de evaluare FIFO și LIFO.
- conform analizei metodelor de evaluare a stocurilor la ieșirea din gestiune, se poate observa
faptul că metoda de evaluare a stocurilor FIFO este de preferat să se utilizeze deoarece
valoarea stocului final rezultată este cea mai aproape de nivelul real al stocurilor din
întreprindere.
- conform OMFP 3055/2009, metodele de evaluare a stocurilor la ieșirea din patrimoniu sunt:
 Metoda primul intrat – primul ieșit – FIFO;
 Metoda costului mediu ponderat – CMP;
 Metoda ultimul intrat – primul ieșit – LIFO.
- în practica internațională se mai utilizează și alte metode de evaluare, cum ar fi metoda
„următorul intrat – primul ieșit” (NIFO) sau metoda identificării specifice.
Având în vedere că SC Mopan SRL utilizează ca metodă de evaluare a stocurilor
metoda costului standard, putem aprecia că metoda FIFO ar fi mai benefică pentru firmă
deoarece valoarea stocului final rezultată este cea mai aproape de nivelul real al stocurilor.
Utilizând această metodă entitatea ar prezenta o imagine cât mai fidelă a activității.