SCOALA POSTLICEALA SANITARA”FUNDENI”

Elev:DENCU ROXANA-DUMITRA

Clasa: 3 A AMG

Referat-Anestezie și Terapie Intensivă

Șocul Anafilactic
Anafilaxia – reacţia acută de hipersensibilitate imediata antigen – anticorp manifestata clinic sub diferite
forme de la forma usoara la severa si cu potential letal .

Şocul anafilactic – reacţie de hipersensibilitate imediată brutala, dramatica, cu prabusire hemodinamica

si insuficienta respiratorie dupa intrarea in organism a oricarei substante, mai ales proteice, care provoaca
eliberarea de mediatori chimici. Socul anafilactic este deci o anafilaxie severa cu prabusire cardio-
circulatorie si respiratorie.

Reacţia anafilactoidă (pseudoalergica) – reacţie clinică greu de deosebit de anafilaxie, în care

mecanismul este non-imunologic (mediatorii chimici sunt eliberati prin actiunea directa a substantelor
alergene pe mastocite, fara sensibilizarea prealabila de catre IgE). Este o reactie dependenta de doza, care
mimeaza o reactie alergica si apare la primul contact cu substanta (drogul), fara sensibilizare in prealabil.
Susceptibilitatea la aceasta reactie ar fi determinata de factori genetici si de mediu.

Anafilaxia idiopatica = anafilaxia de cauza necunoscuta. In practica anafilaxia şi reactia anafilactoidă se

considera reacţie anafilactică.

Idiosincrazia = constitutie particulara a unui individ de a reactiona „patologic” fata de diverse substante
(alimente, medicamente, polen etc.) fara expresie clinica „suparatoare” la majoritatea indivizilor.
Termenul este iesit din uz, odata cu aparitia termenului de reactie alergica .

Atopen = alergen care produce reactie alergica la primul contact, fara alt contact prealabil, pregatitor.
Atopie =stare de hipersensibilate de tip precoce, specifica omului, ce apare la indivizi cu predispozitie
inascuta, si indusa de anumite substante, de obicei proteice (febra de fan, astmul bronsic, edemul
Quincke, drematitele atopice etc.)

Etiologia şi fiziopatologia anafilaxiei Istoric

- Charles Richet (fiziolog francez) – a descoperit anafilaxia. Pe yahtul Prinţului de Monaco a injectat câini
cu extract din tentacule de “anemone” pentru a determina doza toxică. La reinjectarea aceluiaşi extract în
doză foarte mică a observat că aceasta a fost imediat fatală .

- Sindromul Schwartzman-Sanerelli: - Schwartzman – injectare intradermică de Salmonella Typhi sau

Neisseria meningitidis –> reinjectare la 4 ore –> reacţie intensă congestivhemoragică - Sanarelli –
injectează intravenos la iepuri doză subletală de vibrioni holerici; după 24-48 ore la o nouă reinjectare de
culturi de Escherichia Coli sau Proteus se constată decesul iepurelui cu leziuni necrotice ale mucoasei
intestinale.
- Arthus (Maurice 1862-1945) – anafilaxia locală prin injectarea repetată de antigen în acelaşi loc –>
răspuns local inflamator

- Suteu si colaboratorii, 1973 – elaboreaza schema fiziopatologica a socului anafilactic.

Generalităţi privind apărarea imunologică a organismului faţă de agresiune

apărarea nespecifică:

- factori externi:

- mecanici (pielea, mucoasele)

- chimici (pH, lizozim etc.)

- celulari (înglobarea agenţilor de celulele mucusului alveolar)

-factori interni:

- mecanici (structura tisulară densă)

- umorali (enzime litice, lactină, interferon, fibronectina, complemen-tul)

- celulari (fagocitoza)

apărarea specifică:

-imunitatea umorală (producerea de anticorpi specifici la antigeni)

- limfocitele B ↑

- sinteza imunoglobulinelor

- imunitatea mediată celular

- rol principal ¤ limfocitul T

- Limfocitul Th (helper)

- Limfocitul Ts (suppressor)

- celulele K (Killer)

Perturbarea proceselor imunitaţii specifice se manifestă prin:

1. stările de hipersensibilitate - de tip I – anafilactică

2. autoimunitatea – răspuns neadecvat al organismului faţă de structuri clinice proprii, împotriva
cărora declanşează sinteza de anticorpi.

Factori de risc:
 • Sensibilitatea cunoscuta la substanţele utilizate
• Alergic diathesis - atopia
- neurodermita
- urticarie
- eczema
- alergie la alimente
- astm
- pollinosis
• Hipertirodie, gusa tiroidiana
• Boli cardio-vasculare
- insuficienta cardiaca
- coronaropatie
- I.M.recent
- disaritmii
- Hipertensiune arteriala (severa , netratata)
• Pacienti tarati, deshidratati
• Boli severe de ficat si rinichi
• Diabet zaharat (deshidratare)
• Boli pulmonare
- Insufiicienta respiratorie
- Hipertensiune pulmonara
- embolii pulmonare

• Patologie cerebrala

- Accidente vasculare cerebrale

- convulsii

- Traumatisme cerebrale

• Paraproteinemie

- M.Waldenstrom

- plasmocitom

• Feocromocitomul (risc de criza hipertensiva)

• Varsta (>65 ani, pacienti cu tare, nou-născutii,sugarii)

• Anxietate crescuta

• Reexpuneri la diferite substanţe la interval scurte.

Laborator:

• analize nespecifice:

- EKG – tulburări de ritm

 - Creşterea concentraţiei de histamină şi triptază

- Scăderea componentelor serice ale complementului

- Scăderea kininogenului cu greutate moleculară mare

Diagnostic diferenţial se face cu:

- criza de astm

- sincopa vaso-vagală

- pneumotorace cu supapă

– obstrucţie mecanică a căilor aeriene - edem pulmonar

- aritmii cardiace

- infarct miocardic

- aspiraţie de alimente în căile aeriene

- embolie pulmonară

- A.V.C

. - intoxicaţie acută medicamentoasă

- reacţii adverse la droguri –

angioedem ereditar –

urticarie de frig sau idiopatică

- şoc (cardiogen, septic, toxico-septic)

Simptomele anafilaxiei se produc de obicei in decurs de cateva minute de la expunerea la un alergen.

Uneori, anafilaxia se poate produce in mai mult de jumatate de ora de la expunere. In general, simptomele
se produc intr-o anumita zona a corpului, insa exista persoane mai susceptibile la o reactie anafilactica
mai severa, caz in care reactia afecteaza mai multe zone ale corpului simultan.

Semnele si simptomele sunt:

-Reactii cutanate, precum urticarie si prurit (mancarime) sau piele inrosita ori palida

-Tensiune arteriala scazuta (hipotensiune)

-Constrictia cailor respiratorii, limba umflata, gat inflamat, ceea ce pot produce suierat si dificultati in
respiratie

-Puls slab si rapid

-Greata, varsaturi sau diaree

-Ameteala sau lesin

-Edem palpebral

Cauze
Declansatorii reactiei anafilactice includ numeroase substante:

 medicamente: penincilina, aspirina, sulfonamidele

 veninul insectelor

 anumite alimente: oua, peste,fructe de mare, fructe de padure, aditivi

 vaccinuri

 polen/alte substante din aer(in special in astm)

 produse din cauciuc si plastice, textile

 transfuzii sanguine

 produse medicale de contrast.

Dar anafilaxia poate fi initiata de orice alergen.

Tratament
Persoanele care sunt alergice ar trebui sa poarte asupra lor mereu seringi cu adrenalina sau tablete
antihistaminice pentru un tratament imediat.

Tratamentul de specialitate include:

 stabilirea unei linii intravenoase

 tratarea bronhospasmului cu adrenalina sau agonisti beta2-adrenergici - albuterol

 corticosteroizi pentru a preveni evolutia simptomelor

 administrarea de fluide intravenos pentru a controla tensiunea sanguina

 adrenalina intravenoase perfuzie cand raspunsul la adrenalina intramusculara este deficient, sau
dopamina

 intubare endotraheala in insuficienta respiratorie

 traheotomie in edem masiv traheobronsic

 antihistaminice: cimetidina, difenhidramina.

Profilaxie
Preventia este forma ideala de tratament. Consultarea unui alergolog este necesara .

Metode de profilaxie:
-terapie alergenica - injectarea de cantitati mici de alergogen pentru a preveni o reactie anfilactica severa,
este eficienta pentru persoanele alergice la haine galbene, venin de albine sau de furnici

-pre-medicatia - este eficienta pentru a preveni anafilaxia la substantele de contrast din radiologie

-desensibilizarea - la medicamentele declansatoare, prin administrarea de doze crescatoare din drogul

alergen: penincilina, insulina, sulfonamide.