Spatiul Protetic Potențial

Descărcați ca docx, pdf sau txt
Descărcați ca docx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 9

Elementele spaţiului protetic

potenţial
Creasta edentată reprezintă osul alveolar
restant în urma extracţiilor dinţilor
afectaţi ai zonei respective, delimitând spaţiul
protetic potenţial. Se caracterizează prin:
- amplitudine;
- înălţime;
- lăţime;
- muchie;
- bază;
- versanţi;
- forma pe secţiune;
- profil;
- orientare.

Amplitudinea crestei edentate. Este similară cu amplitudinea spaţiului protetic potenţial, fiind
mărită sau micşorată în funcţie de migrările şi morfologia dinţilor limitrofi sau normală când
acestea nu s-au produs.
Lăţimea crestei edentate se măsoară
între planurile virtuale ce trec prin versanţii
vestibulari şi orali ai crestei edentate. Lăţimea
poate fi micşorată în cazul proceselor de resorbţie şi atrofie şi mărită în cazul existenţei
unor exostoze sau diferite procese
patologice (formaţiuni tumorale).
Înălţimea crestei edentate. Se măsoară
prin distanţa de la limita de reflexie a
mucoasei mobile la vârful crestei şi este în
mod normal de 4-6 mm. Crestele înalte depăşesc
6 mm, iar cele joase se află sub valoarea
minimă amintită. Reducerea înălţimii
crestei edentate se datorează resorbţiei osului
alveolar.
Muchia crestei. Poate îmbrăca aspecte
variate: rotunjită, ascuţită, concavă, convexă
sau poate deveni o suprafaţă în resorbţiile
accentuate. Crestele pot fi exostotice în
plan vertical fie pe seama suportului osos,
având caracterul de tuberozitate plonjantă
datorită presiunii exercitate de aerul din
cavităţile sinusale la nivelul tuberozităţilor
sau prin preexistenţa unei egresii a unităţii
odonto-parodontale la acest nivel, sau pe
seama suportului fibro-mucos, care este
îngroşat, conferind acelaşi aspect.
Baza crestei poate fi largă sau îngustă,
în funcţie de gradul de atrofie şi resorbţie
osoasă, influenţând, la rândul ei, raportul şi
poziţia corpului de punte cu aceasta.
Versanţii pot avea orientare oblică, pot
fi uşor convecşi sau cu convexităţi accentuate,
în acest caz putând avea caracterul unor
exostoze, care pot afecta protezarea amovibilă
sau cea conjunctă. Un alt aspect al versanţilor
poate fi cel concav, care apare consecutiv
unei extracţii laborioase sau în cazul preexistenţei
unei afectări parodontale.
Forma pe secţiune. În mod normal,
creasta pe secţiune are o formă de triunghi
cu baza spre osul maxilar/mandibular, dar
raportat la aspectul versanţilor şi la muchie
poate avea şi alte aspecte: cea trapezoidală,
cu baza mică spre muchia crestei etc.
Profilul crestei edentate. Poate fi regulat
sau neregulat, determinat de extracţii
neînsoţite de o regularizare a suportului
osos sau în cazul unor extracţii ce s-au succedat
la diferite intervale de timp, în acest
ultim caz incomodând protezarea, pe de o
parte în protezarea amovibilă prin periclitarea
echilibrului şi prin apariţia leziunilor de
decubit ale mucoasei ce este comprimată
între baza şeii şi suprafaţa neregulată a crestei,
iar pe de altă parte, în protezarea conjunctă
va avea influenţe directe asupra esteticii
corpului de punte.

Semnul patognomonic intraoral pentru


edentaţie este spaţiul protetic potenţial,
parametrii ce-l caracterizează variind de la o
situaţie clinică la alta sau de la un spaţiu
protetic la altul, sub influenţa etiologiei
edentaţiei, a formei clinice, a topografiei
acesteia, în acord cu evoluţia şi complicaţiile
generate de absenţa unităţilor odonto-parodontale.
Consecinţele deplasărilor meziale sau
verticale, cu perturbarea parametrilor ocluziei
statice şi dinamice, conferă o arhitectură
specifică fiecărui spaţiu protetic potenţial, o
importanţă deosebită evolutivă revenind
binomului resorbţie-atrofie.
Spaţiul protetic potenţial apare consecutiv
extracţiilor dentare, rezultatul final al
complicaţiilor afecţiunilor odontoparodontale,
al traumatismelor, tumorilor,
fără a eluda iatrogenia, care intervine în
terapia fiecărei entităţi clinice din teritoriul
oro-maxilo-facial.
Limitele spaţiului protetic potenţial au
următoarea configuraţie
- mezial şi distal: feţele proximale
ale dinţilor restanţi;
ocluzal: planul de ocluzie sau suprafaţa
ocluzală a arcadei antagoniste, sau
suprafaţa ocluzală a dinţilor limitrofi edentaţiei
în cazul absenţei dinţilor antagonişti;
- inferior: muchia crestei alveolare
edentate.
Parametrii ce caracterizează spaţiul
protetic potenţial au valori mărite sau micşorate,
în funcţie de cumulul factorial ce a
acţionat şi sunt reprezentaţi de:
a. înălţime – în plan vertical;
b. amplitudine – în plan sagital;
c. lăţime – în plan frontal.
Înălţimea spaţiului protetic potenţial
- Se apreciază pe baza distanţei dintre
limita inferioară (muchia crestei alveolare
edentate) şi cea superioară (planul
de ocluzie al arcadei antagoniste).
- În cazul absenţei dinţilor antagonişti, se
apreciază în funcţie de înălţimea dinţilor
vecini spaţiului protetic potenţial şi
muchia crestei edentate.
- Ca modificări, înălţimea spaţiului protetic
potenţial poate fi micşorată sau mărită.
Înălţimea poate fi mărită în următoarele
situaţii clinice (fig. 4.14):
• atrofii accentuate ale crestei alveolare;
• extruzii sau egresii ale dinţilor limitrofi
în condiţiile absenţei dinţilor
antagonişti breşei edentate;
• ocluzie deschisă.
Înălţimea poate fi micşorată în următoarele
cazuri (fig. 4.15):
• abraziunea sau distrucţia coronară
a dinţilor limitrofi breşei edentate;
• subocluzia dinţilor limitrofi breşei
edentate;
• egresiunea sau extruzia dinţilor
antagonişti.
Amplitudinea spaţiului protetic potenţial
- Se apreciază ca fiind distanţa dintre
limitele mezială şi distală ale spaţiului protetic
potenţial.
- Acesta poate fi delimitat numai
mezial de dinţi (cazul edentaţiei de cl. I şi II
Kennedy), mezial şi distal (edentaţia de cl.
III Kennedy) sau numai distal (cl. IV Kennedy).
Amplitudinea poate fi mărită în următoarele
cazuri (fig. 4.16):
- migrări sau versii ale dinţilor limitrofi
edentaţiei către dinţii vecini sau alte
spaţii edentate;
- modificări de volum ale substructurilor
odontale prin preparare sau distrucţie
coronară.
Amplitudinea poate fi micşorată în
următoarele cazuri:
- versii sau migrări corporeale ale
dinţilor limitrofi spre breşa edentată;
- modificări de volum ale dinţilor
limitrofi prin obturaţii debordante sau tratamente
protetice necorespunzător realizate.

Lăţimea spaţiului protetic potenţial


- Se apreciază în urma trasării limitelor
vestibulară şi orală ale spaţiului protetic
potenţial.
- Acestea se obţin prin trasarea a două
planuri imaginare, tangente la feţele vestibulare
şi orale ale dinţilor limitrofi sau prin
tangentele la versanţii vestibulari şi orali ai
crestei edentate.
- Lăţimea spaţiului protetic potenţial
se măreşte în următoarele situaţii (fig. 4.17):
- înclinări vestibulo-orale ale dinţilor
limitrofi;
- tratamente odontale sau protetice
necorespunzătoare pe dinţii limitrofi;
- creste exostotice.

Lăţimea va fi micşorată în următoarele


situaţii:
- rotaţii în ax ale dinţilor limitrofi;
- preparări ale dinţilor limitrofi;
- atrofia crestei alveolare.
Limita inferioară/superioară a spaţiului
protetic potenţial este reprezentată de creasta
osoasă edentată acoperită de mucoasă.

Elementele odonto-parodontale
limitrofe spaţiului protetic potenţial
Consecinţele migrărilor la nivelul
arcadei
La nivelul arcadei afectate aria ocluzală
este întreruptă (fie prin edentaţie, fie
prin pierderea punctului de contact) iar, prin
solicitarea dinţilor restanţi, apar fenomene de
abraziune de diferite grade (0, 1, 2, 3). Fenomenele
de abraziune duc, pe de o parte, la
transformarea marginilor incizale ale dinţilor
frontali în suprafeţe iar, pe de altă parte, la
reducerea înălţimii dinţilor laterali până la
planarea suprafeţei ocluzale.
Dinţii limitrofi breşei edentate, în urma
apariţiei malpoziţiilor, expun pentru
contactul cu antagoniştii alte suprafeţe decât
cele normale şi, desfiinţând punctul de contact
cu dinţii vecini, perturbă astfel rapoartele
ocluzale statice şi dinamice.
Migrarea dinţilor antagonişti în plan
vertical către breşa edentată poate îmbrăca
forma de extruzie sau de egresie.
La nivelul arcadei antagoniste, de
asemenea, apar fenomene de abraziune şi
leziuni odontale, iar pierderea contactelor
dento-dentare antagoniste induce apariţia
migrărilor în plan vertical, cu perturbarea
planului de ocluzie.

S-ar putea să vă placă și