Spatiul Protetic Potențial
Spatiul Protetic Potențial
Spatiul Protetic Potențial
potenţial
Creasta edentată reprezintă osul alveolar
restant în urma extracţiilor dinţilor
afectaţi ai zonei respective, delimitând spaţiul
protetic potenţial. Se caracterizează prin:
- amplitudine;
- înălţime;
- lăţime;
- muchie;
- bază;
- versanţi;
- forma pe secţiune;
- profil;
- orientare.
Amplitudinea crestei edentate. Este similară cu amplitudinea spaţiului protetic potenţial, fiind
mărită sau micşorată în funcţie de migrările şi morfologia dinţilor limitrofi sau normală când
acestea nu s-au produs.
Lăţimea crestei edentate se măsoară
între planurile virtuale ce trec prin versanţii
vestibulari şi orali ai crestei edentate. Lăţimea
poate fi micşorată în cazul proceselor de resorbţie şi atrofie şi mărită în cazul existenţei
unor exostoze sau diferite procese
patologice (formaţiuni tumorale).
Înălţimea crestei edentate. Se măsoară
prin distanţa de la limita de reflexie a
mucoasei mobile la vârful crestei şi este în
mod normal de 4-6 mm. Crestele înalte depăşesc
6 mm, iar cele joase se află sub valoarea
minimă amintită. Reducerea înălţimii
crestei edentate se datorează resorbţiei osului
alveolar.
Muchia crestei. Poate îmbrăca aspecte
variate: rotunjită, ascuţită, concavă, convexă
sau poate deveni o suprafaţă în resorbţiile
accentuate. Crestele pot fi exostotice în
plan vertical fie pe seama suportului osos,
având caracterul de tuberozitate plonjantă
datorită presiunii exercitate de aerul din
cavităţile sinusale la nivelul tuberozităţilor
sau prin preexistenţa unei egresii a unităţii
odonto-parodontale la acest nivel, sau pe
seama suportului fibro-mucos, care este
îngroşat, conferind acelaşi aspect.
Baza crestei poate fi largă sau îngustă,
în funcţie de gradul de atrofie şi resorbţie
osoasă, influenţând, la rândul ei, raportul şi
poziţia corpului de punte cu aceasta.
Versanţii pot avea orientare oblică, pot
fi uşor convecşi sau cu convexităţi accentuate,
în acest caz putând avea caracterul unor
exostoze, care pot afecta protezarea amovibilă
sau cea conjunctă. Un alt aspect al versanţilor
poate fi cel concav, care apare consecutiv
unei extracţii laborioase sau în cazul preexistenţei
unei afectări parodontale.
Forma pe secţiune. În mod normal,
creasta pe secţiune are o formă de triunghi
cu baza spre osul maxilar/mandibular, dar
raportat la aspectul versanţilor şi la muchie
poate avea şi alte aspecte: cea trapezoidală,
cu baza mică spre muchia crestei etc.
Profilul crestei edentate. Poate fi regulat
sau neregulat, determinat de extracţii
neînsoţite de o regularizare a suportului
osos sau în cazul unor extracţii ce s-au succedat
la diferite intervale de timp, în acest
ultim caz incomodând protezarea, pe de o
parte în protezarea amovibilă prin periclitarea
echilibrului şi prin apariţia leziunilor de
decubit ale mucoasei ce este comprimată
între baza şeii şi suprafaţa neregulată a crestei,
iar pe de altă parte, în protezarea conjunctă
va avea influenţe directe asupra esteticii
corpului de punte.
Elementele odonto-parodontale
limitrofe spaţiului protetic potenţial
Consecinţele migrărilor la nivelul
arcadei
La nivelul arcadei afectate aria ocluzală
este întreruptă (fie prin edentaţie, fie
prin pierderea punctului de contact) iar, prin
solicitarea dinţilor restanţi, apar fenomene de
abraziune de diferite grade (0, 1, 2, 3). Fenomenele
de abraziune duc, pe de o parte, la
transformarea marginilor incizale ale dinţilor
frontali în suprafeţe iar, pe de altă parte, la
reducerea înălţimii dinţilor laterali până la
planarea suprafeţei ocluzale.
Dinţii limitrofi breşei edentate, în urma
apariţiei malpoziţiilor, expun pentru
contactul cu antagoniştii alte suprafeţe decât
cele normale şi, desfiinţând punctul de contact
cu dinţii vecini, perturbă astfel rapoartele
ocluzale statice şi dinamice.
Migrarea dinţilor antagonişti în plan
vertical către breşa edentată poate îmbrăca
forma de extruzie sau de egresie.
La nivelul arcadei antagoniste, de
asemenea, apar fenomene de abraziune şi
leziuni odontale, iar pierderea contactelor
dento-dentare antagoniste induce apariţia
migrărilor în plan vertical, cu perturbarea
planului de ocluzie.