Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Facultatea Ştiinţe Reale Economice şi ale Mediului

Catedra Ştiinţe fizice şi inginereşti

Studiul şi tehnologia materialelor II

Referat pe tema:
Lemnul ca material de constructie

A efectuat studentul grupei ET21R: Frecautanu Tudor

Bălţi, 2019

Cuprins:
1 Botanica:
1.1 Structura lemnului;
1.2 Compoziția chimică;
1.3 Proprietăți ;
2 Utilizări;
3 Produse din lemn;
 4 Măsuri de protecţie a construcţiilor din lemn;
5 Bibliografie.

Lemnul este un material natural care provine din plantele lemnoase, arbori,
arbuști etc., fiind compus în majoritate din celuloză și lignină și în mică parte din
gume, rășini, materii tanante și materii colorante.
Lemnul, o materie de origine organică, este produs de plantele lemnoase care
fac parte din grupa vegetalelor superioare cormofite - plante vasculare care sunt
formate din țesutul lemnos xilen și țesutul liberian - floem.
1. Botanica:
1.1 Structura lemnului: Macroscopic lemnul este diferit privit, în funcție de
planul în care este secționat. Lemnul este alcătuit din mai multe tipuri de țesuturi
vegetale: țesutul vascular, fibre, parenchimul de rezervă.
Fibre: fascicule de celule rezistente, dispuse într-un sens axial, care asigură rigiditatea
si rezistența mecanică a lemnului. Sunt constituite dintr-un amestec de celuloză,
hemiceluloză și lignină.
Țesutul vascular: este compus din vase, celule tubulare prin care se conduce seva
brută de la rădăcini la frunze.
Celulele de rezervă parenchimatice, cu pereti îngroșați și lignificati, care însoțesc
țesutul vascular. Aceste celule participă la funcția de sustinere. Orientarea lor este
transversală și radială pornind de la axa longitudinală a arborelui.
Lemnul are o structură anatomică specifică fiecărei specii de arbore, astfel încât
acestea pot fi recunoscute în funcție de diferențele structurale. Descrierea științifică a
structurilor lemnului și de determinarea speciilor de arbori ține de anatomia lemnului.
1.2 Compoziția chimică: Lemnul constă în principal din substanțe organice,
precum și din substante anorganice (1 până la 1,5%). De asemenea, poate avea
umiditate variabilă. Are în compoziție:
• Celuloză (40 - 50%)
• Lignină (20 până la 30%)
• Hemiceluloză (15 la 25%)
• Alte substanțe organice: polizaharide, pentozani, hexozani, rășini, taninuri,
coloranți, ceară, alcaloizi
 • Apă
Există trei tipuri de apă în lemn:
• Apa liberă este apa prezentă în lemnul verde.
• Apa legată este apa care intră în compoziția fibrelor. Ea este cea care cauzează
contracții în timpul uscării.
• Apa de compoziție este apa care intră în compoziția moleculelor. Eliminarea
acesteia duce la distrugerea lemnului (de exemplu, în incendii).
1.3 Proprietăți:
Proprietațile fizice:
- DENSITATEA APARENTA – este raportul, exprimat in g/cm³, dintre masa
aparenta și volumul lemnului. Ea variaza de la o specie la alta. Poate varia și la
aceeași specie funcție de condițiile de creștere, de lațimea inelelor anuale, proporția
de lemn tarziu sau timpuriu, existența unor substanțe de incrustare și umiditate.
In funcție de specie, densitatea variaza de la cca 0,04 g/cm³ (balsa) pana la 1,40
g/cm³ (guaiac).
- specii foarte ușoare – pana la 0,40 g/cm³;
- specii ușoare – de la 0,40 – 0,50 g/cm³;
- specii semiușoare – de la 0,50 – 0,60 g/cm³;
- specii semigrele – de la 0,60 – 0,70 g/cm³;
- specii grele – de la 0,70 – 0,80 g/cm³;
- specii foarte grele – peste 0,80 g/cm³.
Funcție de densitatea aparenta putem clasifica lemnul astfel:
• ușor: anin, brad, castan, duglas, ienupar, molid, nuc american, pin, plop,
salcie, tei etc.;
• potrivit de greu: alun, arțar, cireș, dud, larice, mesteacan, paltin, platan;
• greu: anin de munte, carpen, corn, fag, frasin, jugastru, paltin, prun, salcam,
stejar, ulm, tisa etc.
Densitatea aparenta a speciilor de la noi din țara este cuprinsa intre 0,35 și 0,98
g/cm³.
- UMIDITATEA este conținutul de apa, exprimat in procente, din greutatea
lemnului. Ea influențeaza mai toate proprietațile mecanice și fizice ale lemnului:
durabilitatea, uscarea, impregnarea și prelucrarea mecanica și chimica.
In funcție de umiditate, lemnul iși modifica dimensiunile, ceea ce produce
deformarea sau craparea lemnului. O umiditate de echilibru pentru realizarea
mobilei și a obiectelor de interior este 10 ± 2%.
- PROPRIETAȚILE TERMICE cele mai importante sunt:
• dilatarea termica – reprezinta schimbarea dimensiunii unei piese de lemn sub
acțiunea caldurii. Coeficientul de dilatare termica depinde de specia
lemnoasa, densitatea și umiditatea lemnului.
• difuzibilitatea termica – indica viteza de conducere a caldurii. Este un indice
important in practica uscarii, impregnarii, incleierii și presarii lemnului.
• conductivitatea termica – este proprietatea de a conduce caldura. Avand o
conductivitate termica redusa, lemnul este utilizat ca material de izolare
termica.
- PROPRIETAȚILE ELECTRICE ȘI MAGNETICE – depind de umiditatea
lemnului și de direcția fibrelor. In general lemnul este un bun izolator electric, in
special cand este uscat. Crescand umiditatea, scade rezistența electrica. La aceeași
umiditate dar temperatura mai mare, scade și mai mult rezistența electrica.
- PROPRIETAȚILE MECANICE
- ELASTICITATEA este proprietatea lemnului de a se deforma sub acțiunea
sarcinilor exterioare și de a-și reveni la forma inițiala dupa indepartarea lor. Pentru
aceasta exista insa o limita de elasticitate ce nu trebuie depașita altfel, deformarile
devin remanente.
- PLASTICITATEA este proprietatea lemnului de a se deforma sub acțiunea
sarcinilor exterioare și de a-și menține noua forma dupa indepartarea lor. Dupa
natura solicitarii, deosebim plasticitate la compresiune, intindere și incovoiere. In
cazul mobilei curbate, mai importanta este plasticitatea la incovoiere, cea mai buna
esența pentru realizarea mobilei curbate fiind fagul.
- REZISTENȚA LA COMPRESIUNE reprezinta efortul unitar la care
materialul solicitat la compresiune se rupe, pentru lemn intereseaza in special
rezistența la compresiune perpendiculara pe fibre. Ea este influențata de densitatea
aparenta, umiditatea și temperatura lemnului. Rezistența la compresiune paralela
cu fibrele este influențata de densitatea aparenta, umiditatea, temperatura și
defectele lemnului.
- REZISTENȚA LA TRACȚIUNE este influențata de densitatea aparenta,
umiditatea, temperatura și defectele lemnului. El poate fi solicitat la tracțiune in
sens paralel sau perpendicular pe fibre. Rezistența la tracțiune paralel cu fibrele
crește cu greutatea specifica și scade cu creșterea umiditații și temperaturii.
Rezistența la tracțiune perpendicular cu fibrele crește odata cu creșterea densitații
aparente și scade cu creșterea umiditații și temperaturii.
 - REZISTENȚA LA INCOVOIERE STATICA apare la lemnul solicitat in
special in lucrari de construcții și industrie. Ea depinde de densitatea aparenta,
umiditatea, temperatura și defectele lemnului.
- REZISTENȚA LA INCOVOIERE PRIN ȘOC este o insușire care permite
clasificarea lemnului pentru utilizari la care intervin solicitari dinamice și
identificarea unor alterații, imbatraniri sau influența unor tratamente fizice sau
chimice forțate.
Specii cu rezistența buna: frasin, hicori, molid, brad (construcții de avioane,
schiuri, piese de mașini etc.).
Specii cu rezistența mijlocie la șoc: stejar, fag (vagoane, traverse etc.).
Specii cu rezistența mica la șoc: rașinoase, castan, plop, oțetar etc. (utilizari
limitate).
- REZISTENȚA LA FORFECARE intervine in construcții la asamblare prin
scobituri sau buloane, grinzi supuse efortului de incovoiere etc. Ea crește cu
densitatea aparenta și scade pe masura ce crește umiditatea lemnului.
- DURITATEA este proprietatea lemnului de a rezista patrunderii unor corpuri
mai tari. Ea clasifica lemnul in 'tare' sau 'moale', indicand și posibilitațile de
prelucrare a lemnului cu sculele taietoare.

2. Utilizări:
Lemnul este utilizat în scopuri multiple și, în mai multe forme:
• Cea mai importantă utilizare la nivel mondial este cea de combustibil:
lemnul oferă 3.5 Wh/kg (1 metru cub de lemn este egal cu 0,147 tone
echivalent petrol = 1480 kWh).
• Arderea are loc în trei etape: în prima, lemnul este uscat la temperaturi de
până la 150 °C, evaporând apa conținută. Apoi, între 150 °C și 600 °C are
loc piroliza. Componentele gazoase din lemn sunt apoi eliberate și este
format cărbune. În sfârșit, de la 400 la 1300 °C, are loc oxidarea (arderea).
• Lemnul mai este utilizat ca material de constructie: case de lemn, poduri,
traverse de cale ferata, mobila, parchet, diferite elemente de design interior;
• Lemnul este utilizat și în industrie, din acesta se folosește în special celuloza
și lignina: din lemn se face hârtie (celuloză), plăci aglomerate din lemn
(PAL), plăci din fibre de lemn (PFL) și alte sortimente de panouri
prefabricate, lacuri și vopsele, lipici (lignină), diferite materiale sintetice,
rășini, etc.
• Lemnul mai este folosit în artă, alimentație, etc.
3. Produse din lemn:
a) Materialele lemnoase brute se folosesc sub formă de lemn rotund obţinut
prin curăţirea de crăci şi decojirea buştenilor. În funcţie de dimensiuni,
lemnul rotund poate fi sub formă de bile, manele sau prăjini diferite ca
diametru la capătul subţire şi gros, precum şi ca lungimi.
b) Materialele lemnoase semiprelucrate pot avea una sau mai multe fete plane
si acestea se folosesc sub formă de cioplitură care poate fi: de depozit sau
de comandă, şi de lemn semirotund, întrebuinţat ca piese supuse la
încovoiere sau la fixarea altor piese din lemn.
c) Materialele lemnoase prelucrate sau cheresteaua se obţin prin tăierea
longitudinală a buştenilor, proces numit debitare, cu ajutorul gaterelor,
fierăstraielor cu panglică sau cu circulare. Cherestelele cu muchii vii şi
marginile plane se prezintă sub formă de: scânduri, dulapi, şipci, rigle,
grinzi, diferenţiate între ele prin lăţime şi grosime.
d) Materialele lemnoase prelucrate, finite se prezintă sub formă de: şiţă,
şindrilă, scânduri făţuite, duşumele cu lamba şi uluc, parchete. e) Produsele
derivate din lemn se prezintă sub formă de:
- placaje (obţinut din trei sau mai multe foi de furnir, încheiate cu un adeziv
sintetic rezistent la umiditate;
- paneluri (obţinut dintr-un miez gros realizat din şipci sau lemn lamelat
încleiat, peste care se lipesc pe ambele feţe câte una sau două foi de furnir).
Se utilizează la realizarea foilor de uşă, la finisaje uscate etc.
- produse din aşchii din lemn –PAL- (obţinute prin aglomerarea aşchiilor din
lemn neindustrializabil sau din deşeuri, sub presiune şi la temperatură
ridicată, cu ajutorul unui liant dintr-o răşină sintetica şi clei. În construcţii se
folosesc la: pereţi despărţitori, foi de uşi, finisaje uscate, straturi-suport
pentru pardoseli, izolari fonice şi termice etc.
- produse din fibre din lemn – PFL – (obţinute prin încleierea sub presiune şi la
temperatură ridicată a fibrelor de lemn, formând plăci. Plăcile se pot finisa
prin aplicare de lacuri sau emailuri. Se utilizează ca straturi izolante termice
şi fonice, la pereţi desparţitori, tencuieli uscate, cofraje, tavane etc.
4. Măsuri de protecţie a construcţiilor din lemn: Având în vedere că lemnul este
un material putrescibil şi inflamabil, la realizarea construcţiilor din lemn se iau o
serie de măsuri de protecţie, atât a materialului lemons, cât şi a construcţiei în sine,
pentru a se evita apariţia unor fenomene de degradare. Aceste măsuri sunt:
• împotriva putrezirii;
• împotriva focului.
Împotriva putrezirii, la realizarea construcţiilor din lemn se prevăd măsuri chimice
de antiseptizare pentru distrugerea sporilor de ciuperci şi măsuri constructive
pentru a feri lemnul de umezire. Antiseptizarea se realizează prin impregnarea în
profunzime sau vopsire superficială cu substanţe antiseptice uleioase sau solubile
ca: creuzot, sulfat de cupru, clorură de zinc etc. Măsurile constructive constau în
proiectarea construcţiilor din lemn astfel încât să se evite umezirea lemnului sau să
se permita uscarea acestuia în cazul unei eventuale umeziri. Pentru aceasta trebuie
ca:
• soclul construcţiilor din lemn sa se realizeze din beton, zidărie de piatră sau
de cărămidă având înălţimea minimă de 40 cm;
• se evită încastrarea stâlpilor de lemn în fundaţii de beton;
• grinzile planşeelor din lemn se reazămă pe zidărie prin intermediul unei
cosoroabe, capetele grinzilor se impregnează sau se izolează cu carton
bituminat şi se prevăd orificii pentru aerisire;
• se evită îmbinările care permit acumularea sau stagnarea apei.
Împotriva focului se utilizează ignifugarea. Ignifugarea se face prin spoire cu var
sau prin impregnare cu substanţe (fosfat de amoniu, silicat de sodiu, etc.). Măsurile
chimice urmăresc:
• evitarea folosirii lemnului în încăperi cu temperaturi ridicate sau unde este
foc deschis;
• îndepărtarea lemnului de sursele de căldură;
• evitarea secţiunilor cu goluri care activează arderea, etc.

5 Bibliografie:
• http://ro.wikipedia.org/wiki/Lemn#Botanica
http://www.natural-home4u.com/apps/blog/show/6463060-produse-din-
lemn-folosite-in-constructii
• http://silvic.usv.ro/cursuri/protectia_lemnului.pdf
• http://www.rasfoiesc.com/business/afaceri/industria-lemnului/Principalele-
proprietai-ale-le19.php