Influenta Art Deco in Arhitectura Publica Interbelica
Influenta Art Deco in Arhitectura Publica Interbelica
Influenta Art Deco in Arhitectura Publica Interbelica
I. GENERAL
În linii mari, curentul general Art Nouveau reușește să califice într-un mod unic atunci relaţia dintre
structurăşi ornament, făcandu-le să se sublimeze reciproc, pentru a da un nou "produs" artistico-arhitectural, un nou
"obiect", care era investit, în spirit modern, cu distincte virtuţi estetico-sociale.
În felul acesta se dezvoltă curentul Art Déco, mișcare artistică, preponderent decorativă, ce prezintă apogeul
său în deceniul al treilea al secolului trecut o actualizare a valorilor transmise de Art Nouveau, până la momentul
afirmării direcției raționaliste, funcționaliste, promovate cu success de Școala de la Bauhaus. Această mișcare
stilistică mai este denumită și Stil 1925, denumire corelată cu Expoziția Internațională a Artelor Decorative Moderne
de la Paris1.Astfel, denumirea curentului este o abreviere denumirii primei expoziţii internaţionale reprezentative
pentru noul stil: "Exposition des Art Decoratifs et Industriels Modernes".
Noua direcție artistică, Art Déco,apareparcă într-un mod compensatoriu, cu scopul de a alina și a atenua
traumele popoarelor învinse, dar și ale statelor ce au ieșit învingătoare în urma Primului Război Mondial. Curetul
proaspăt conturat este caracterizat de ambiguitate, de oscilare stilistică între modernism și sclipitoarele expresii ale
memoriei care propunea să încheie tensionta – la belle époque– Aceasta este considerate a fi scena marilor bătălii ale
artei moderne a fost Parisul, acel Paris caracterizat de către marele naturalism Émile Zola drept “pântecul care digeră
toate tendinţele artei, le amalgamează, le amestecă, le lichefiază şi le restituie în final sub o formă omogenizată,
acceptabilă şi asimilabilă de către toţi”.
Art Déco“foloseşte vechiul şi îl îmbogăţeşte cu condimente noi...Spiritul Art Déco-ului era spiritul
modernismului. Chiar dacă prelucra stiluri mai vechi, rămânea totuşi în spiritul modernismului. Un obiect Art Déco
se poate iubi pentru forma sa, pentru măiestria artizanală sau pentru spiritul epocii, pentru că în fiecare obiect de artă
există o istorie... Art Déco era stilul timpului care căuta noul şi nu voia să stea locului" 2.
Întreaga mişcare modernă este caracterizată de o permanentă tendinţă de îndepărtare de arta "mimetică", de
îndepărtarea de la realitatea figurativă a obiectului ce se face nu prin stilizare, ci prin abstractizare. Procesul de
abstractizare conferă noi dimensiuni unor variabile infinit sensibile: linia, forma, volumul şi culoarea. Cel care
aborda acest stil avea menirea de a doza, de a manipula și de a dimensiona aceste variabile pentru a transmite
oamenilor noul mesaj al artei. Cea mai importantă caracteristică a noului stil este agregarea, asocierea marilor lecții
ale curentelor artistice precum cele expuse de cubism, futurism și de constructivism. Din acesteas-a extras
fundamentul de bază: simplificarea, geometrizarea, abstractizarea, functionalitatea formei și cinetizarea.Art Déco are
ca element absolut funcționalitatea căreia i se subordonează în mod necondiționat forma.Un alt element principal al
1
Constantin Prut,“Dicţionar de artă modernă şi contemporană”
2
Rossana Bossaglia,„IL ART DÉCO ITALIANO” - Rizzoli Editore, Milano 1975
2
stilului l-a constituit aspirația permanentă spre unificare totală a tot ceea ce însemnă forma de producție artistică prin
mijloace decorative. Pentru noul stil –obiectul – indiferent de scara la care acesta este realizat devine un scop în sine.
Obiectul trebuie să îngobeze 3 principale calități pentru a face parte cu succes din sfera Art Déco: frumusețe,
rafinament și diversitate. Frumusețea generată de folosirea unor materiale nobile, prețioase, la care se adaugă
calitatea remarcabilă a felulul în care obiectul este pus în operă și executat. Această bogație de elemente ce este
caracteristică art deco-ului și definitivează acest stil, poate fi pusă în opoziție cu ascentismul decorativ al curentului
raționlism, acesta din urmă caracterizând-se, din anumite puncte de vedere prin sărăcie. Acest fapt este un argument
ce contribuie la definirea noului stil fundamentat drept un contracurent al raționalismului, ce s-a opus încă de la
început simplității raționaliste cu “delictețe și uneori cu genialitate”3.
Cei care doreau să dobândească potențialul cât mai mare pe care îl puteau obține în urma procesului de
creație se foloseau de principiile pe care curentul Art Déco le promova. Pentru relizarea obiectului dorit, cei care
foloseau acest curent doreau sa ajunga la maxima expresie decorativă prin importanța procesului manufacterizat,
artizanal, față de cele industriale, cu toate că Art Déco-ul profită de tot ceea ce înseamnă tehnologie modernă și
materiale contemporane. În primă fază materialele aveau prețuri ridicate,erau prețioase și greu de găsit, treptat fiind
înlocuite cu altele mai ieftine. De aceea, lucrărie realizate în acestă maniera se adresau “bogaților” sau instituților.
Ulterior aceste materiale au fost înlocuite cu altele mult mai ieftine,produsul noului stil devenind treptat un produs
tipic al societății de consum.Contactul permanent cu aceste noi tehnici și materiale a condus la apariția inginerilor.
Expoziția Internațională de Arte Decorative şi Industriale Modernede la Paris ce s-a desfășurat în anul 1925
este considerată momentul ce marchează eforturile franceze și nu numai în spiritul Art Déco.Adepții Art Déco scriau
în catalogul expoziției : “un obiect util trebuie să fie decorat” înțelegând că această decorație preia o importantă
sarcină afectivă, un mesaj artistic ireductibil 4.
Această expoziție concluzionează prin marcarea și afirmarea totală a stilului noului stil. Expoziția
Internaționalăde la 1925 avea sa demonstreze puterea politio-economico-culturale a Franței, expresii parodoxale
dintre avangardă și tradiție, dinre aspirația spre modernitate și gusturile noilor socități. O caracteristică importantă
este aceea de a reuși să închege creatori de toate genurile, făcându-i conștienți de rolul pe care aceștia aveu să-l joace
în realizarea noii lumi moderne ce a luat naștere mai târziu. Creatorul avea statutul unui conservator ce moștenește
creațiile trecutului și în același timp este un modernist inovator. Germania și America nu au particiat la acestă
expoziție, iar țări precum Marea Britanie și restul lumii,care nu erau păgubite de vreo formă de tradiție, au abordat
noul stil prin crearea unei întregi serii de hoteluri, baruri, magazine, centrale electrice, garaje, aeroporturi, stații de
metrou și mai ales cinematografe.
În acest context istoric, demersurile și eforturile statelor ce au contribuit la înfăptuirea expoziției prin
procesul de creație sunt întrerupte brusc de Primul Război Mondial, ce aduce cu sine instituționalizarea unui nou stil,
cu rolul de a menține primatul artistic de mare putere al Franței.
3
Rossana Bossaglia,„IL ART DÉCO ITALIANO” - Rizzoli Editore, Milano 1975
4
Constantin Prut,“Dicţionar de artă modernă şi contemporană”
3
II. ROMÂNIA
Teritoriu cu tradiție istorică și valori bine definite de-a lungul timpului, țara este dispusă să adopte unele
schimbări în materie de stil pentru a-și consolida poziția dobândită în urma câștigării primei conflagrații de factură
mondială și dobândirea independenței. În acest context poșitic și istoric, România și implicit Bucureștiul – ca
proaspătă capitală a României Mari după Primul Război Mondial mai mult decât alte metropole europene, avea
nevoie de clădiri și spaţii urbane reprezentative, care să exprime prestigiul și voinţa de progres dar și de emancipare a
întregii naţiuni.Ca atare, arhitectura Art Déco, în același timp deschisă spre oportunitățile ce le oferă conceptul de
nou, dar și permisivă faţă de tradiţia istorică purtătoare de semnificaţii familiare publicului, a devenit formula
predilectă pentru noile sedii ale instituţiilor statului și ale asociaţiilor sau societăţilor private, pentru hoteluri, teatre și
cinematografe, dotări pentru comerţ și transporturi sau chiar clădiri religioase și memorial 5.
Art Déco-ul ia amploare datorită dorinței de modernizare a statului. Deși, inițial, pătrunde și este asimilat ca
o expresie a “formei fără fond” enunțată și dezvoltată de academicianul și omul politic Titu Maiorescu– în sensul a
unei etape trecatoare, fenomenul ia aploare datorită evoluției pe plan economic și cultural, dar și al dezvoltriilor
uriașe în domeniul constucțiilor.
Art Déco-ul autohton reflectă “evoluția de la eclectismul târziu al așa-numitului grand-style déco al Parisului
din anii 1920 spre o esențializare a formei care se întîlnește cu estetica funcționalistă sau cu stilul pachebot – trecând
prin dinamicul modernismului, marcat de amprenta expresionismului, și prin „dialectele” de graniță dintre déco și
stilurile regionale sau clasicismul monumental6.
În această perioadă, practicanții acestui stil modern, artiștii din diferite categorii, nu lucreazăca un grup
unitar, cu un program coerent bine pus la punct din toate punctele și asumat de către aceștia –cum este de exemplu
mișcarea din cadrul Bauhaus. Din acest motiv rezultat din faptul că această mișcare nu s-a concretizat prin unitate,
poate fi asimilată drept o mișcare ecletică, ce are la bază diverse influențe preluate din mai multe perioade istorice,
precum:arta primitică din Africa, Egiptul Antic,arta ne-naturalistă a Greciei Antice, forme decorative preluate de la
curentele precum cubismul și futurismul, totodată din alte forme de artă și orice este asociat cu muzica jazz, forme
ale unor obiecte generate de tehnologia secolului XX,etc.
Ornamentele din cadrul arhitecturii încadrate în stilul Art Déco capată o altă caracteristică decât cea generală
de simplu “décor”, « devenind un mijloc de a crea o relație om-mediu, dorind să gasească acel “surplus” care îi dă un
alt sens, pe langă motivele ornamentale consecrate, și material, liniile, lumina, volumele, suprafețele.»
Fenomenul se manifestă în anii ‘30, când noile construcții ajung să exprime puterea unei societăți orientate
spre evoluție, care încearcă din răsputeri să-și realizeze viitorul pe fundalul nesigur al crizei economice, al sechelelor
rămase de dupa război. Noua capitală a tânărului stat creat, ce asimila toate teritoriile locuite de români trenui a să
devină un repre pentru aceștia. Bucureștiul trebuia să devină un reper atât pe plan național cât și internațional.Din
punct de vedere arhitectural și urbanistic, capitala avea nevoie de omogenizarea țesutului urban, completarea
fronturilor stradale și crearea unei imagini închegate a centrului. Limbajul déco pare a fi soluția ce pune la punct
5
București: Modernism Art Deco, 1920-1945. Un ghid vizual de arhitectură, Asociația Igloo Habitat & Arhitectură, Bucureşti, 2018
6
București: Modernism Art Deco, 1920-1945. Un ghid vizual de arhitectură, Asociația Igloo Habitat & Arhitectură, Bucureşti, 2018
4
problemele orașelor românești și reișește a obține o imagine semnificativă ce reflectă cu succes ideea modernității, a
monumentalității, simbol al unei națiuni reunite orientate spre progres.
După Primul Război Mondial, ca nouă capitală a României, Bucurestiulavea nevoie de clădiri și spații urbane
de un anumit statut, care să exprime dorința de evoluție și progres a națiunii. Așadar, Art Déco, un nou curent care
era deschis spre nou dar și permisiv fata de traditia istorica a devenit formula perfectă pentru noile instituții publice
ale statului și ale asociațiilor sau a societăților private. Aceste societați private reprezentau burghezimea și pătura de
sus a societății. Astfel, acest nou stil juca un rol important pentru clasa socială, fiind asociat celor avuți, cu o anumită
stare materială.
Astfel se creează o societate axată pe spectacol, pe lux, pe modern și contemporan, caracteristici traduse din
punctul de vedere al formelor și al punerii în practică prin folosirea de materiale scumpe, chiar exotice (granit, esențe
exotice de lemn, marmură) a unor ornamente stilizate, esențializate, utilizând forme geometrice pentru a crea jocuri
de lumină, pentru a sublinia liniile ferme care conturează atât detaliile minorecât și marile ansambluri ale clădirilor
devenite obiect. Componenta comercială a stiluluia fost speculată prin folosirea luminii artificiale– atât la interior cât
și la exterior, acest element devenind o componentă importantă în cadrul ansamblului arhitectural și al mesajului pe
care acesta dorea să îl transmită publicului.
Pătrunderea treptată a Art Déco-ului în Romania se face prin intermediul construcțiilor publice, cele strâns
legate de turism și agrement. Printre primele hoteluri realizate în acest spirit sunt Hotel Lido, Hotel Union Agrement,
fiind urmate de cinemotrografe (Marconi și Regal) baruri celebre realizate de Jean Monda (Presto, Colos, Automat și
unele de noapte precum Melody, Atlantic, Carlton). Printre clădirile publice importante realizate în stilul Art Déco se
enumeră :Palatul telefonaelor, realizat în anul 1931 de arhitecții americani Louis Week și Walter Froy, Palatul Casei
Centrale a Asigurărilor Sociale realizat de arhitectul român Ion Ionescu, Ministerul Economiei.
Mai mult decât atât, la noi, modernismul se manifestă prin intemediul operelor celor care sunt școliți atât în
străinătate cât și al celor care obțin diploma în România. Urmează o serie de programe variate care dau naștere mai
multor forme de manifestare al noului stil, fiecare tip de program avand mai mult sau mai puțin o formă alocată,
precum „modernismul industrial a lui Horia Creangă, al celui promovat de Octav Doicescu și G. M. Cantacuzino,
avangarda pe alocuri cubistă a lui Marcel Iancu,manifestată la nivelul locuințelor individuale sau colective de mici
dimensiuni.” 7
“Din întâlnirea esteticii Art Deco cu suflul clasizicant al anilor 1930(care survine ca un apel la morală și
austeritate pentru perioada crizei economice, dar și ca un ecou al tentinței generalizate de întărire a autorității
statale), rezultă un limbaj în care emfaza clasicismului monumental este temperată de stilizarea și aplatizarea
ordinului sau de o compoziție liberă care păstrează scara umană. Formula este adoptată pe scară largă în cazul
edifciiilor publice ralizate în Transilvania, cu menirea de a exprima,fără a copleși prin monumentalitate, forța
României reîntregite;clădiri de administație sau ale societății de asigurări, clădiri social-culturale [...]”8.
7
București: Modernism Art Deco, 1920-1945. Un ghid vizual de arhitectură, Asociația Igloo Habitat & Arhitectură, Bucureşti, 2018
8
Mihaela Criticos, “ Modernism bine temperat”
5
Curentul Art Déco este preferat mai ales pentru a înfățișa sediile companiilor și ale corporațiilor, în special
datorită rezolvărilor funcționale pe care le acesta oferă. De asemenea, influențele specifice Art Déco-ului sunt
vizibile și la Halele Centrale din Ploiești, unde arhitecul Toma T. Socolescu realizează viitorul nucleu comercial al
orașului. Poate cel mai important edificiu pe care Art Déco-ului românesc l-a dat estePalatul Societății Funcționarilor
Primăriilor Municipiului București, situat în Strada Batiștei, nr. 14, construit între anii 1932 și 1933. Clădirea este
proiectată de către arhitecții Ioan Roșu și Radu Culcer și cuprinde cea mai mare sală de festivități din București, la
data construirii sale, de aproximativ 400 mp, săli de sport, un restaurant, un bar, o sală de bowling – toate pentru
plăcerea și satisfacerea nevoilor vizitatorilor. Cele mai spectaculoase imobile Art Déco sunt,însă, locuințele. În cadrul
acestei funcțiuni, unde influența noului curent este vizibilă atât la elementele decorative ale interiorului cât și la
planimetria construcției.” 9
9
București: Modernism Art Deco, 1920-1945. Un ghid vizual de arhitectură, Asociația Igloo Habitat & Arhitectură, Bucureşti, 2018
10
Facultatea de Drept, peste 160 de ani de istorie
11
https://ro.wikipedia.org/wiki/Palatul_Facult%C4%83%C8%9Bii_de_Drept#cite_note-2
6
Hotel Ambasador
Hotel Ambasador este un hotel de pe Bulevardul Magheru din București, fiind compus din 13 etaje. Edificiul
este proiectat de arhitectul Arghir Culina în anul 1939.12
Din punct de vedere arhitectural, Hotelul Ambasador din București se încadrează în stilul Art Déco, stilul ce
domină perioada. Cu toate acestea, urmele crizei financiare din anii ‘30 marchează linia construcției. Ulterior se
recurge la o abordare simplă, cu fațade clasice, supraetajat, în formă de U, ridicat pe douăsprezece nivele, planul
inițial fiind construirea unor apartamente de locuit pentru clasa de mijloc, și nu apartamente de hotel.
Nişte schite intermediare realizate de arhitectul Arghir Culina şi publicate în revista Arhitectura din
octombrie 1935 (5) ne prezintă o clădire foarte asemănătoare celei pe care o vedem astăzi. O serie de particularităţi
ne atrag însă atenţia mai ales la nivelul faţadelor unde estetica de tip „zigurat” tipică arhitecturii art-deco este mai
pronunţată decât în varianta finală. La nivelul planului observăm câteva diferenţe majore – funcţiunea din planul
preliminar este cea de locuire, nu de hotel. Sunt interesant de urmărit o serie de detalii ale planului de arhitectură –
apartamentele sunt proiectate pentru persoane aparţinând clasei de mijloc –conform specificului vremii avem un
acces dublu, unul către zona salonului şi al doilea către zona funcţiunilor secundare. Desigur apartamentele sunt
prevăzute cu scări secundare pentru accesul servitorilor, scări dispuse în legătură cu zona de bucătarie şi depozitare.
(Fig. 3- fig.4)
În anul 1953, în perioada regimului comunist, redeschiderea hotelului a constituit o derogare de la legea care
prevedea închiderea activității hoteliere, iar în 1954 se va amenaja un restaurant la parter care includea un bufet bar.
După cutremurul din 1977 care a adus pagube importante hotelului, a avut loc o reamenajare și reconsolidare, astăzi
clădirea fiind sigură din punct de vedere seismic.
Hotelul avea disponibile 300 de camere , 2 Săli de conferințe și un restaurant la primul etaj cu specific
românesc și internațional. Hotelul a fost considerat mult timp un hotel de înalte standarde datorită „celei
maimoderne instalații sanitare din Europa” cu care se lăuda la inaugurare.
Apar restaurante, cofetării şi bombonerii – cele mai cunoscute fiind cele de la Lido. Unul din elegantele restaurante
proaspăt deschise este situat chiar lânga hotelul Ambasador (îmi imaginez că într-un spaţiu amanajat la parterul
blocului Aro dar nu am nicio confirmare în acest sens):„ februarie 1939 – pe bulevardul Take Ionescu (actualul
Magheru), Societatea Normandie deschide restaurantul „Cafe Bucureşti”, o copie redusă, se pare, a principalului
restaurant de pe transatlanticul frantuzesc „Normandie”. Alături de local se va deschide în luna mai a aceluiaşi an
Hotelul Ambasador.”13(fig. 5)
Judecând însă după imaginile disponibile cu aceste interioare nu puteam să nu remarcăm marca stilului Art
Deco. Tot curentului art deco îi este tributară şi clădirea hotelului, care se încadreaza conform doamnei Mihaela
Criticos fazei de „art deco tarziu”(3). Astfel se remarcă simplitatea clasicizantă a faţadelor faţă de alte clădiri
aparţinând art-deco-ului timpuri sau matur. Motivaţia rezidă în motive de ordin istoric ancorate inclusiv în zona
contextului economic:„(…)din întâlnirea esteticii Art Deco cu suflul clasicizant al anilor 30 (care survine ca un apel
12
"Povești de București Hotelul Ambasador, martor la crime și sinucideri, în Adevărul
13
Gheorghe Parusi – Cronologia Bucureştilor– 20 septembrie 1459 -31 decembrie 1989 – editura compania 2007
7
la morală şi austeritate pentru perioada crizei economice, dar şi ca un ecou al tendinţei generalizate de întărire a
autorităţii statale), rezultă un limbaj în care emfaza clasicismului monumental este temperată de stilizarea si
aplatizarea ordinului(…)”.14
Hotelul este format din 2 coloane de dimensiuni mari, simetrice care dominau panorama bulevardului. Initial
era cea mai înltă clădire de pe boulevard, cu ultimele etaje retrase, care formau terase cu vedere spre boulevard.
În prezent, Hotel Ambasador București arată foarte asemănător cu cel din perioada interbelică,
este un hotel de patru stele, cu 99 de camere disponibile, amenajate elegant cu foarte mult bun-gust, dotat cu
restaurant, bar, sală de conferințe și evenimente. Incă este o clădire impunătoare pe Bulevardul General Gheorghe
Magheru care își cheamă vizitatorii pentru a-i aduce într-o atmosferă simbolică ce trimite către gloria Bucureștiului
de altădată, le recuperează amintirile vremurilor prețioase, distruse de tulburările și schimbările istoriei. 15(fig.6)
Hotel Lido
Hotel Lido esteamplasat în centrul capitalei, clădirea este reprezentativă pentru București, fiind construită de
arhitectul Ernest Doneaud. Hotelul a fost finalizat în anul 1930, pe locul unei foste clădiri de birouri, și aparținea
doctorului Constantin Angelescu Monteoru.
Deschiderea acestui hotel a însemnat întregirea unui complex ce găzduia o grădină, un restaurant , și primul
bazin cu valuri artificiale . Conform unui articol publicat în revista ”Arhitectura” din anul 1958, cu ocazia
reamenajării complexului, ”bazinul avea o suprafață de 500 mp și era căptușit cu gresie albastră și albă. Mașina
pentru produs valuri, cât și toate instalațiile bazinului, au fost recondiționate și îmbunătățite. (...) Fundalul
ștrandului a fost amenajat pentru proiecție prin instalarea unui ecran rulant; camera operatorului funcționează la
etajul I al hotelului”.
„Apa bazinului era filtrată, clorurată şi schimbată din două în două zile, pentru a păstra standardele de
igienă, iar mecanismul care producea valurile şi restul instalaţiilor au fost recondiţionate şi îmbunătăţite constant
de-a lungul timpului. Chiar numele "Lido" putea duce cu gândul orice turist sau bucureştean la ideea de bazin de
înot în aer liber. Cuvântul "Lido" vine de la staţiunea Lido di Venezia, situată pe o plajă din zona Lagunei Veneţiei,
unde a început moda băilor de soare, în secolul al XIX-lea.”16(fig.8)
Hotelul a avut parte de multă apreciere datorită rafinamentului, luxului,eleganței și bunului gust al acelor
vremuri sunt principalele caracteristici care l-au transformat într-un hotel de succes și apreciat de vizitatorii străini.
Succesul s-a datorat și dineurilor care aveau loc, la care de multe ori nu se găseau locuri.(fig 7.)
14
CRITICOS, Mihaela, Art Deco sau modernismul bine temperat, Ed. Simetria, Bucureşti, 2009
15
https://www.ambasador.ro/
16
https://www.agerpres.ro/documentare/2019/11/22/atunci-si-acum-hotel-lido--405992
8
„Facilități precum: Restaurantul Blache, cu 90 de locuri, braseria, barul de zi Melody, clubul de sănătate, cu
saună și jacuzzi, salonul de frumusețe, grădina de vară și, nu în ultimul rând, piscina cu ”valuri maritime” au făcut
din Hotelul Lido o emblemă, un simbol al relaxării, al eleganței, al sunetului de jazz și al personalităților.” 17
III. AMERICA
În opoziție față de cele prezentate anterior se situeză America, țară ce simbolizează întru totul o lume nouă,
total diferită de spațiul european, lipsită de orice prejudecăți istorice. Aceasta a considerat cănoul stil este cea mai
autentică expresie a modernismului. Dacă arhitectura modernă se datoreză și apariției materialelor conemporane
precum fierul, sticla și betonul, Art Décodobândește și el, ca stil, din noile materiale puse la dispoziție arhitecților.
Noi materiale precum plasticul, oțeluri în special ele fiind inoxidabile, sticla – au vut un rol esențial la definirea
conceptul American în ceea ce privește modernitatea.
Arhitectura Art Décoeste utilizată pentru a reprezenta și înfățișa edificii publice din mediul urban,însă la o
scară cu totul diferită față de cea cu care poporul european este obișnuită. Se încadrează aici categorii de edificii
publice precum magazinele, hotelurile, clădirile de birouri, clădirile guvernamentale, gări, cinematografe și bancile.
Cu toate acestea, împlinirile acestui stil și-au găsit rezolvarea în realizarea zgârie norilor, a construcțiilor de
dimesniuni foarte mari ce amplificau arithmetic suprafata terenului. Dacă în Romania, Art Déco-ul a fost utilizat cu
scopul de a completa țesutul isotric, sau pentrua reîntregi și a conferi continuitatea bulevardelor – în America,
construcțiile de tip Art Déco ocupau o întreagă insulă, devenind în felul acesta elemnte dominante, principale, de
raport în cadrul spațiului urban.
Zgârie norii Art Déco reprezintă una din cele mai originale expresii americane. Aceștia au fost urmașii
legitimi ai Școlii de la Chicago. Zgârie norii Art Déco încearcă o transpunerea alternativă de la cei originali,
încercând în același timp să pară niște obiecte tehnologice alienate de la funcțiuniile comerciale, încarcă o recuperare
a imaginii globale. În America, decorațiunea modernistă a avut funcția de mediere, obișnuind treptat omul cu aceste
transformari radicale în ceea ce privește aspectul edificiilor18 . Legat de elemtenele de ornamentație, acestea îmbracă
ascendent construcția, având ca scop accentuarea verticalității zgârie norului și, simultan, benzile orizontale u ca scop
realizarearitmului set-beck-urilor.
Dar o sută de ani mai devreme, o soluție atât de simplă era de neatins. Întrucât astăzi putem înțelege clar că o
clădire de birouri reprezintă doar fabrica orizontală de altă dată. Ferestrele, pereții vitrați și toate acestea, la sfârșitul
secolului, doar Walter Gropius și Adolf Meyer folosind această soluție pentru a proiecta o nouă clădire, pentru ziarul
Chicago Tribune. Într-adevăr, această competiție din 1922, solicitând arhitecților din întreaga lume să prezinte
înscrieri pentru „cea mai frumoasă clădire de birouri din lume” ce avea să adăpostească Chicago Tribune. Anii
douăzeci ai secolului trecut auau reprezentat deceniul cinstit al designului modernist, dar, în timp ce arhitecții – de la
17
https://ro.wikipedia.org/wiki/Hotel_Lido
18
https://en.wikipedia.org/wiki/Art_Deco_in_the_United_States#cite_ref-10
9
Walter Gropius până la Le Corbusier, stăpâneau arta locuințelor în masă și arhitectura domestică, clădirea înaltă a
fost una nouă și, pentru mulți dintre acești renumiți arhitecți, aparent provocare grea de dus la capăt, rămâmnând
străină pentru ei.
Zgârie-nori se ridicaseră de la periferiile din Midwest si Manhattan de ani de zile, dar ideea de a veni cu o
formă definitivă pentru aceste noi clădiri cu totul nouă, modernă și fără precedent așa cum s-ar potrivi invenției
moderne a fost abordată pentru prima dată în America la începutul anilor 20. Spre deosebire de mentalitatea Europei
de după Marele Război, starea de spirit din America era mai puțin modernă decât istorică. Singurul precedent pentru
înălțimea arhitecturală a fost arhitectura gotică, sărbătorile ecleziastice ale cerurilor. Traducerea goticului însușit din
catedralele franceze în clădiri de birouri presupunea transcrierea sacrului în limba profană. Ideea unei linii directe de
catedrală către zgârie-nori a fost irezistibilă. Hood’s Tribune Tower, câștigătorul premiului în celebra competiție din
1922, se ridică impresionant pentru a ajunge într-o vastă pădure de decoruri gotice în vârf, inclusiv contraforturi ce
par că ar zbura. Proiectat de Hood și partenerul său, John Mead Howells, acest punct culminant a fost un omagiu
adus Turnului Butter al Catedralei din Rouen, Franța. Ferestrele aflate chiar sub coroana medievală aveau vârfuri
rotunjite, dar rezistând la arcul ascuțit. Aici, pentru reinterpretarea sa, referințele la tradiția gotică au fost intenționate
iar Turnul Tribune a fost intenționat realizat în stil neo-gotic. Ruskin este citat pentru a caracteriza etajul foaierului de
intrare: „Prin urmare, atunci când construim, să ne gândim că construim pentru totdeauna. Să nu fie doar pentru
încântarea prezentă, nici pentru utilizarea prezentă. Să fie o lucrare pe care urmașii noștri ne vor mulțumi pentru
noi și să ne gândim, când punem piatră pe piatră, că va veni un moment în care acele pietre vor fi ținute sacre."
Dacă zgarie norii clasici au fost realizați în Chicago, cei mai reprezentativi zgarie nori Art Déco au fost
realizați în New York. Una din primele construcții realizate în acest spirit a fot sediul din Manhattan al companiei de
telefoane din New York construit și în anul 1923 in birourile Voorhees, Mckenzie si Gmelin.Cele mai cunoscute
exemple din New York au fost Empire State Building, Chrysler Building și Rockefeller Center.Acesta au abordat o
estetică modernă, abordând în compoziție materiale scumpe devedind simbolul luxului și al modernității.
Decorația interioară și exterioară a zgârie-nori a fost clasică Art Déco, cu forme geometrice și modele în zig-
zag. Clădirea Chrysler, de William Van Alen (1928–30), a preluat elemente sculpturale de pe catedrale gotice cu
sculpturi pe colțurile clădirii în formă de”radiator ornament Chrysler”.
19
https://en.wikipedia.org/wiki/American_Radiator_Building
10
Turnul este neogotic, la fel ca și intrarea magnifică din bronz și marmură. Ornamente de teracotă aurită
încoronează turnul. Baza de patru etaje prezintă placare din bronz și granit negru.(fig.9) Alegoriile sculptate în bronz
stau în vârful bazei. În interior, holul este decorat cu oglinzi și marmură neagră. Subsolul a avut odată o sală de
spectacol mare, unde publicul cumpărător a fost afișat cel mai recent din cazane și cuptoare.
Aspectul său a generat ideea culorilor contrastante pentru a evidenția detaliile arhitecturale, care au devenit o
temă caracteristică a Art Déco, ce devine ulterior semnătura acestuia.(fig.10)Cele mai marcante detalii despre
American Radiator Buildingau fost găsite în cadrul exterior alacestuia. Îmbrăcată în cărămidă neagră, cu granit negru
lucios la bază, clădirea a fost evidențiată prin dale de teracotă aurite strălucitoare. Pe de o parte, contrastele de
culoare, combinate cu iluminarea nocturnă care strălucește pe plăcile de aur și pe de altă parte masajul general al
formei clădirii, au pus accentul pe dimensiunea sa verticală. Prin acest efect „falnic”, creat cu evidențierea Art Déco,
înălțimea clădirii lui Hood a fost impresionantă în percepția sa, deși în realitate a fost doar douăzeci de povești. 20
American Radiator Buildinga fost declarată oficial reper al orașului New York în anul 1974.
Rockefeller Center
Un alt edificiu important a fost Rockefeller Center din New York realizat de o echipă complexă de arhitecți,
designer și decorator - Reinhard & Hofmeister, Corbett Harrison & Macmurray, Hood & Fouihoux. Aceasta poate fi
consideartă cea mai expresivă inserare a unei construcții moderne în țesutul istoric. Acesta este un complex
plurifuncțional de zgârie nori legați între ei prin piețe și grădini suspendate. Construcția Rockefeller Center a devenit
un obiect integrat la o scară urbană. Ansamblul este alcătuit din 70 de etaje și este realizat într-o perioadă dificilă din
20
Robinson C., Bletter R.H., SKYSCRAPER STYLE, ART DECO NEW YORK, Oxford University Press, New York l975
11
punct de vedere economic, fiind gândit ca o operă scenografică și teatrală, care respectă profiltura și prețurile impuse
zonificarea New-Yorkului din anul 1916.21
Deși art deco-ul de zgârie nori a fost folosit pentru clădiri publice, acest model fost preluat și de clădirile
guvernamentale precum și de primăriile din Los angeles, California, Buffalo.
O altă categorie care a preluat stilul sunt cinematografele, perioada acestora reușind să coincidă cu nașterea
filmului și dezvoltarea cinematografiei, se realizează în acestfel săli mari, frumos decorate. Cele mai cunoscute
exemple sunt Paramout Thetre din California, care avea un hol mate de 4 etaje, 27 de intrări, și aproximativ 4000 de
locuri.
Sala de muzica Radio city, situată în complexul de zgârie norii din Rockefeller Centre din New York, a fost
inițial un teatru, dar și-a schimbat ulterior funcțiunea într-un cinematograf .
21
https://www.rockefellercenter.com/art-and-history/
22
https://www.artdeco.org/1920s-and-1930s-architecture
12
a ajunge la forma finală.Structura este realizată din cadru de oțel și plăci masive de beton armat,pereții exterior se
ridică în niște stâlpi de cărămidă. Pe etajele superioare ale clădirii există ornamentație din piatră turnată, precum și
motive modelate și decorațiuni de calcar ce se regăsesc la etajele inferioare; când este posibil, aceste funcții au fost
create cu ajutorul mașinilor. Pe etajele superioare ale clădirii se regăsește ornamentație din piatră turnată, precum și
motive modelate și decorațiuni de calcar la etajele inferioare; când este posibil, aceste funcții au fost create cu
ajutorul mașinilor.23Walker a căutat pentru fațade elemente care să atragă interesele trecătorilor și pentru a tempera
masa mare a clădirii. El a scris că elementele decorative trebuie să fie „atât de complicate în structura sa, încât să nu
fie ușor de înțeles; cadrul său ar trebui să fie la fel de ascuns ca structura de oțel în sine.” 24
În interior, holul cel mare găzduiește douăsprezece picturi pictate manual pe tavan, ce prezintă precursori
primitivi ai telefonului; alergători azteci care au transportat mesaje pe jos; megafoane egiptene antice; tobe din Africa
de Vest; porumbei purtători folosiți de comercianții asiatici; precum și semnale luminoase, foc de tun și semafoare
sau semnalizări de pavilion utilizate de-a lungul istoriei vestice.Panourile centrale ale tavanului au o aură explozivă
de electricitate pentru a indica succesul comunicării moderne. Calitățile rezistenței și durabilității au devenit mărci
comerciale ale clădirilor de telefonie din New York în următorii zece ani.
Calitățiile constructive ale clădirii au devenit au devenit mărci comerciale ale edificilor de telefonie din New
York în următorii 10 ani. Cei de la VGM au construit o serie de clădiri care aveau la baza structura si aspectul
Barclay-Vesey.
Clădiririle ale Companiei de telefonie din New York,au realizat visul perpendicularei americane ca expresie
optimisă a legăturii cu aspirația spre viitor. Compania americană de telefonie și telegrafie a comercializat clădirile
Long Lines ca „răscruce de comunicare” între Europa și America, un simbol durabil pentru sofisticarea tehnologică
americană.
23
https://en.wikipedia.org/wiki/Verizon_Building
24
Kathryn E. Holliday,Ralph Walker: Architect of the Century 2012
24
https://ro.wikipedia.org/wiki/Palatul_Telefoanelor_din_Bucure%C8%99ti
25
https://ro.wikipedia.org/wiki/Palatul_Telefoanelor_din_Bucure%C8%99ti
13
Van Saanen-Algi a trebuit să convingă nenumărate comitete şi subcomitete că proiectul era „o revoluţie în
arta urbană locală”. Pentru obţinerea autorizaţiei, aproape totul a fost rediscutat, de la înălţimea clădirii şi aspectul ei
estetic până la detalii ca soclul de separaţie pe care el îl propune în marmură verde poziţionat la 1 m de sol, formând
un cadru împrejurul intrării principale, pe care o vede prevăzută deasupra cu un vitraliu, sau la modificări legate de
ferestrele de la parter.
Marea Criză Economică care a început cu prăbușirea Wall Street din 1929 a avut un impact puternic asupra
economiei românești. Guvernul român a decis să ia un împrumut de la trustul american, Morgan, care a obținut din
această tranzacție acordarea unui monopol de 20 de ani în domeniul telefoniei române către Corporația Internațională
de Telefon și Telegraf (ITT), care a format apoi Societatea Anonimă Română de Telefoane. Scopul a fost
modernizarea telefoniei românești și construirea Palatului Telefonic.
Proiectantul de origine olandeză Edmond Van Saanen Algi, a fost prima clădire modernist moajoră de pe
Calea Victoriei din București, unde Tudor Octavian a scris:„Așa ar arăta întregul București dacă ne-ar fi fost
permis…, dacă constructorii săi ar fi fost suficient de deștepți…”.26Locul pe care a fost construit fusese un bar cu
terasă, o cafenea și o berărie, concurând cu Casa Capșa pentru obiceiurile elitelor bucureștene situate lângă Teatrul
Național Român.
Structura din metal, realizată la Reșită, a reușit să facă față cutremurelor din anii 1940, 1977, 1986 și 1990
cât si bombardamentelor în 1944 din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Clădirea a avut partea de o extindere
atât pe vertical cât și pe vertical în anul 1940-1946, iar in vremea comunismului aceasta a fost dată pe mâinile
guvernului român, evenimente care au dus la înființarea rom-post-telecom independent, reorganizată Romtelecom în
anul 1991.
„Un studiu din 1993 a scos la iveală probleme structurale (acoperișul nu a fost conceput pentru a sprijini
antenele cu microunde, ci doar o cafenea); înainte ca un proiect major de reconstrucție să poată fi început în anul
1997, inginerii trebuiau să înceapă prin redobândirea planurilor de construcții, deoarece originalele se pierduseră.
Lucrările au inclus reconstrucția pentru a dubla fațada inițială, precum și armarea structurală. Proiectarea
reconstrucției a fost realizată de biroul de arhitectură românesc Proiect București. Întregul proiect, care a angajat în
cele din urmă 700 de persoane, a costat aproximativ 1 milion EURO și a durat până în 2005”. 27
„Documentarul fotografic ilustrează înscrierea obiectului arhitectural „cu uşoare influenţe de arhitectură
egipteană” – cum era caracterizat de presa vremii – în rândul celor mai „faraonice” lucrări realizate vreodată în ţara
noastră.Privind fotografiile eşti captivat de dimensiune, dar, mai ales, de complexitatea extremă a lucrărilor, acestea
putând fi duse la capăt doar de o societate matură tehnic şi tehnologic, la mare distanţă de cea care a început cu mulţi
ani în urmă lucrarea.”28
26
Bucureștiul Interbelic, p. 5
27
Adrian Nuta, Dupa zece ani de renovare, Palatul Telefoanelor are o noua faţa ("After then years of renovation, the Telephone Palace has a new
face"), Averea, 13 May 2005, accessed 2 January 2006.
28
https://arhitectura-1906.ro/2018/06/palatul-telefoanelor-atunci-si-acum/
14
Asemănări
Asemănările între cele două edificii, una construită pe teritoriu American iar una în România, pe teritoriu
European, marchează împreună dorința de evoluție și de modernizare a lumii, de angregare într-o epocă în care viteza
și comunicarea la distanță sunt esențiale pentru epoca despre care vorbim. Ambele edificii au venit ca o inovație
pentru momentele istorice în care au fost realizate.Acestea două înglobează și reușesc să satisfacă cu succes adaptare
la noile cerințe ce se impun referitor la tehnologia modernă, ce ia naștere și se dezvoltă odată cu noul concept de
construcții. Din punct de vedere structural, Sediul Companiei de Telefonie din New York dar și Palatul Telefoanelor
din București reușesc să pună în scenă necesitățile structurale, devenind fiecare în parte o inovație din punct de
vedere construciv – schelet metalic/oțel.Din punct de vedere decorativ, cele două ilustrează și sunt înfrumusețate cu
elemente egiptene în compozițiile lor decorative.În ceea ce privește fațada și percepția sa de la nivelul orașului, cu
toate că cele două elemente de arhitectură sunt realizate la o scară cu totul diferită, acestea simbolizează
verticalitatea.Această linie simbol și felul în care ea este asimilată de privitor este realizată prin verticalele și
orizontalele de pe fațadă , care dau de asemenea și ritmul golurilor.
Deosebiri
Atunci când vorbim despre deosebiri în cadrul celor două edificii, automat ne gândim la scara la care acestea
două sunt înfățișate. Aici se înscrie dimensiunea de ansamblu și gabaritul acestora, faptul că cel din New York a fost
realizat pe o întreaga insulă – pe când cel de la noi a fost construict pe locul modest al unei foste terase.Din punct de
vedere al percepției exterioare și a imaginii pe care aceasta o denota se identifică fațadele, care sunt și ele tratate
diferit. Fațada construcției din New York are o tartate mult mai atentă, mai abstractă, comparativ cu cea a Palatului
Telefoanelor, a cărei fațadă este simplă. Materialul exterior de execuție este și el diferit – cel din New York folosește
caramidă, pe când cel din București utilizează plăci de marmură la soclu iar în rest piatră pentru a înfrumuseța fațada.
Interiorul este și el perceput diferit. Holurile de intrare au inspirații diferite –Compania New York are un interior
mult mai decorat,mai sugestiv, care implică aceste imagini ce prezintă precursori primitivi ai telefonului; în schimb
Palatul Telefoanelor din București are aceste planșee simple, nedecorate.
„Într-o altă scrisoare din 18 decembrie, Weeks era de acord cu propunerea instalării unui orologiu pe turn,
sugerând un ancadrament imperceptibil de piatră; propunea o suprafaţă de marmură simplă şi plată, la intrarea
principală, în locul coloanelor şi semipilaştrilor octogonali, cerându-i lui Van Saanen-Algi să renunţe la mulurile
clasice şi să le înlocuiască cu planuri plate simple.”29
29
https://arhitectura-1906.ro/2018/06/palatul-telefoanelor-atunci-si-acum/
15
Compania de Telefonie din New York, 1926, interior Palatul Telefoanelor din București,v1930, interior
Compania de Telefonie din New York, 1926, exterior Palatul Telefoanelor din București, 1930, exterior
16
V. CONCLUZII
Stilul Art Déco şi-a pus puternic amprenta asupra anilor 1920 şi 1930. Acesta a fost identificat cu eleganța şi
luxul şi a fost folosit în arhitectură, pictură, sculptură, decoraţiuni interioare şi chiar în grafică. Acesta are o istorie
bogată de-a lungul anilor, fiind asimilat cu clasa de sus a societății și în același timp cu ororile războiului.
Art Déco a fost unul dintre cele mai populare curente ale începutului secolului trecut. Deși mișcarea a primit
un nume oficial doar în 1925, oscilând între mult mai cunoscutul atunci Style Moderne și acela de Art Déco, când era
deja puternică conturată și definită, originea sa se găsește în perioada apogeului și a declinului mișcării artistice Art
Nouveau, care a fost perioada așa-numită în Franța, La Belle Époque. Prima menţiune oficială a sa apare la
Expoziţia Internațională de Arte Decorative de la Paris, de la mijlocul anilor 1920. Iniţial, curentul Art Déco a fost
limitat, adresându-se doar oamenilor bogaţi, care-şi permiteau amenajări specifice stilului, însă, cu timpul, multe
dintre păturile sociale au avut acces la produsele sale.
Apariția și promovarea Art Deco în Statele Unite este categoric legată de momentul de la Paris din
1925. Interesant este felul în care acesta a evoluat și a fost pus în practică, dar mai cu seamă expansiunea sa foarte
rapidă, exemplificată mai ales de viteza cu care a fost adoptat de către Statele Unite dar și în Europa. Cu toate că pe
cele două teritorii geografice, cu totul diferite din punct de vedere istoric, acesta a fost abordat în mod diferit,
deosebirea făcând-o cel mai probabil scara la care a fost implementat, cu siguranță se pot identifica elemente
comune, ce stau la baza stilului Art Déco.
17
Fig 1- Universitatea de Drept- fațadăFig. 3- Hotel Ambasaor-plan etaj 10 Fig. 4 Hotel Ambasador- plan/fațadă propunere
Fig.2 Universitatea de Drept-București Fig. 5-Hotel Ambasador- restaurant Fig.6 – Hotel Ambasador, fațadă prezent
Corpul central-statui
18
Fig. 11 –Empire State Building,New York Fig 12- Empire State Building, New York- Detaliu fațadă
Fig. 13- Rockefeller Center New York Fig 14. Rockefeller Center New York- intrare principală
19
BIBLIOGRAFIE
Robinson C., Bletter R.H., Skyscraper style, Art deco New York, Oxford University Press, New York l975
București: Modernism Art Deco, 1920-1945. Un ghid vizual de arhitectură, Asociația Igloo Habitat & Arhitectură,
Bucureşti, 2018
CRITICOS, Mihaela, Art Deco sau modernismul bine temperat, Ed. Simetria, Bucureşti, 2009
PARUSI.Gheorghe – Cronologia Bucureştilor– 20 septembrie 1459 -31 decembrie 1989 – editura compania 2007
WEBOGRAFIE
https://www.artdeco.org/1920s-and-1930s-architecture
https://www.rockefellercenter.com/art-and-history/
https://en.wikipedia.org/wiki/Verizon_Building
https://en.wikipedia.org/wiki/Verizon_Building#cite_note-Walker_p._398-35
https://ro.wikipedia.org/wiki/Palatul_Telefoanelor_din_Bucure%C8%99ti
Bucureștiul Interbelic, p. 5
https://www.ambasador.ro/
https://www.agerpres.ro/documentare/2019/11/22/atunci-si-acum-hotel-lido--405992
https://arhitectura-1906.ro/2018/06/palatul-telefoanelor-atunci-si-acum/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Hotel_Lido
ARTICOLE
„Facultatea de Drept, peste 160 de ani de istorie”
„Povești de București Hotelul Ambasador, martor la crime și sinucideri”, Adevărul
NUTA ,Adrian, Dupa zece ani de renovare, Palatul Telefoanelor are o noua faţa ,Averea, 13 May 2005, accessed 2
January 2006.
20