Ion Luca Caragiale 2017
Ion Luca Caragiale 2017
Ion Luca Caragiale 2017
1852-1912
“O scrisoare pierduta” si “O noapte furtunoasa”
Scrieti un eseu in care sa prezentati trasaturi ale comediilor lui I.L.C. , cu integrarea adecvata a
conceptelor operationale specifice.
-prezentarea generala a comediilor (titluri, problematica)
-relevarea constructiei subiectului dramatic si a compozitiei uneia dintre comedii(la alegere)
-prezentarea constructiei personajelor din comedia aleasa(tipologii, modalitati de caracterizare)
-ilustrarea modalitatilor de realizare a diferitelor tipuri de comic, in textul dramatic ales
-exprimarea argumentata a unui punct de vedere despre valabilitatea urmatoarei afirmatii:
“ in acest caleidoscop de figuri, inlantuite in vorbele si faptele lor spre efecte de scena cu multa
cunostinta a artei dramatice, d. Caragiale ne arata realitatea in partea ei comica. Dar usor se poate
intrevedea prin aceasta realitate elementul mai adanc si serios , care este nedezlipit de viata omeneasca
in toata infatisarea ei, precum in genere indaratul oricarei comedii se ascunde o tragedie”
(Titu Maiorescu, Comediile d-lui I.L. Caragiale)
I. L. Caragiale, nascut in data de 1 februarie 1852, in judetul Prahova, este cel mai mare
dramaturg si prozator al literaturii romane, asa cum il numeste George Calinescu, avand un spirit
observator lucid si ironic operele sale sunt incadrate in ultimele trei decenii ale sec al XIX –lea care
marcheaza o etapa noua, aceea a modernizarii literaturii romana. Aceasta perioada se numeste Epoca
Marilor Clasici, moment de afirmare pentru scriitori care devin repere si valori: M. Eminescu(poetul), I.
Creanga (povestitorul), I. Slavici(nuvelistul) si I.L. Caragiale(dramaturgul).
In ceea ce priveste incadrarea operelor in ideologii sau curente literare, operele carageliene sunt
formate dupa principiile promovate de societatea culturala “Junimea” si a esteticii realismului. Prin
apartenenta dramaturgului la societatea Junimea, acesta dezvolta mediul propice al spiritului sau critic , a
gustului pentru clasic si a ironiei usturatoare, viziunea asemanatoare cu cea a lui Titu Maiorescu. Vocatia
de scriitor realist este marcata prin spiritul de observatie acut, prin luciditatea analizei minutioase si prin
preocuparea pentru domeniul social.
Reprezentant de seama al generatiei de scriitori ai secolului al XIX-lea, alaturi de Ioan Slavici,
Ion Creanga si Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale este cunoscut in literatura romana atat prin proza,
reprezentata de schite, momente si nuvele, cat si prin opera dramatica, incluzand comediile „O scrisoare
pierduta”, „Conu Leonida fata cu reactiunea”, „O noapte frutunoasa”, „D’ale carnavalului” si drama
„Napasta”. Toate comediile sale ilustreaza spiritul de observatie necrutator pentru cunoasterea firii
umane, de aceea personajele sale traiesc in orice epoca prin vicii, impostura , ridicol.el foloseste satira si
sarcasmul pentru a ilustra moravurile societatii romanesti. Garabet Ibraileanu afirma ca dramaturgul face
concurenta starii civile intrucat Caragiale a dat viata unor tipuri umane memorabile, unor tipologii unice
in literatura romana.
Genul dramatic reuneste operele scrise pentru a fi reprezentate pe scena, prin interpretarea
actorilor, intr-un timp limitat. Textul dramatic impune comunicarea mesajului prin dialog si prin replici
ale personaje, completate de elemente nonverbale si paraverbale(indicatiile scenice).
Comedia este specie a genului dramatic, in proza sau in versuri, cu actiune si deznodamant vesel,
ce se particularizeaza prin folosirea categoriei esteticii comicului, categorie bazata pe contrastul dintre
aparenta si esenta(din ceea ce sunt personajele si ceea ce vor sa para, lucru care duce la starnirea rasului..
Comedia isi are originea la inceputul secolulul al V-lea i. Hr., la Atena. Aristotel o pune in stransa
legatura cu serbarile rustice dionisiene, in cinstea zeului Dionisos.
Comicul poate fi sub diferite forme: comicul buf, caracterizat prin rasul spontan al spectatorilor,
starnit de miscarile dezarticulate ale personajelor, comucul burlesc(imitarea caricaturala a unor fapte ,
comicul tragic(impletirea dintre tragic si comic, comicul grotesc(identificat in farse), comicul
umoristic(implica pasiunea).
Mijloacele de realizare e comicului sunt: moravurile, caracterele, situatiile in care sunt puse
personajele, limbajul acestora, onomastica.
Sursa de inspiratie a autorului a fost chiar realitatea zilelor lui: noile alegeri impuse de guvernul
liberal, odata cu revizuirea Constitutiei(1883). Realitatea trece in fictiune, punand in miscare personaje
dominate de o singura trasatura de caracter, care par a fi doar marionete lipsite de valori ale existentei si
chiar de interioritate. Ele reprezinta concretizarea ironica a formelor fara fond care stau drept marturie
pentru viziunea realista a scriitorului. Titu Maiorescu scrie o carte in acest sens, numita “comediile
domnului Caragiale” din donrinta de a-l apara pe Caragiale de atacurile din presa vremii care-l acuzau de
imoralitate din cauza ca prezenta lumea de joasa speta in piesele sale.