Diareea

Tranzitul intestinal accelerat provoacă diaree. Când numărul scaunelor este prea mare au loc pierderi importante de
apă şi electroliţi, ceea ce determină un dezechilibru hidroelectrolitic şi starea de diaree se prelungeşte.
Factori determinaţi:
exacerbarea peristaltismului intestinal
creşterea secreţiei intestinale
scăderea resorbţiei -greşeli alimentare
stres Factori declanşatori:
cauze nervoase
cauze inflamatoare
conţinut intestinal cu efect excitant (chimic sau mecanic)

Manifestări de dependenţă

Frecvenţa număr mare în 24 h

- 3-6 scaune/zi, în enterite şi enterocolite
- 20-30 scaune/zi, în sindrom dizenterie
- 80-100 scaune/zi în holeră
Consistenţa - scăzută, scaune moi, păstoase, semiiichide, sau
- apoasă, după purgative saline
Cantitatea - mărită în diareele gastrogene de natură aclorhidrică
- scăzută, foarte redusă în dizenterie, 10-15 g
Culoarea - galben aurie, în diaree (în funcţie de viteza tranzitului intestinal, bilirubina nu are timp să se
reducă, din cauza tranzitului intestinal accelerat)
- verde când bilirubina se oxidează la nivelul intestinului gros
- albicios ca argila - icter mecanic, din cauza lipsei pigmenţilor biliari; pancreatite cronice din
cauza unor cantităţi mari de grăsimi nedigerate
- hipercolorat - brun-închis = icter hemolitic
- negru ca păcura, moale şi lucios = hemoragii în porţiunea superioară a tubului digestiv
- scaun amestecat cu sânge proaspăt = hemoragii în porţiunea inferioară a tubului digestiv
Mirosul în funcţie de procesele de fermentaţie şi putrefacţie de la nivelul
intestinului gros:
- acid = fermentaţie exagerată
- putred = putrefacţie exagerată
- rânced = grăsimi nedigerate (steatoree)

109
 - foarte fetid = cancer al colonului şi rectului
- de varză stricată = infecţii cu colibacil
Aspect deosebit - Aspect asemănător cu:
şi cu elemente - zeamă de pepene sau supă de linte = febră tifoidă
anormale - zeamă de orez = intoxicaţii, lambliază, holeră
- balegă de vacă = în colite
- Cu conţinut de elemente patologice
- mucus, puroi, sânge = colite ulceroase, cancer rectal sau intestinal, dizenterie
- ţesut muscular nedigerat = creatoree - în achilie gastrică, pancreatită cronică
- scaune cu paraziţi intestinali sau ouă de paraziţi
Crampe - contracţii dureroase, involuntare şi pasagere ale muşchilor abdominali
Colică - durere cauzată de mişcări peristaltice exagerate
Durere locală - durere la nivelul anusului şi iritaţia tegumentelor perianale
Semne de - tegumente şi mucoase uscate
deshidratare - oboseală, slăbiciune
- greaţă şi vărsături

Constipaţia
Constipaţia este caracterizată prin scaune rare unul la 2-4 zile, sau mai rare -uneori, chiar cu un ritm regulat; dar la
intervale mai mari decât cele fiziologice. Fecalele sunt de consistentă obişnuită, de volum redus, fără resturi alimentare
digerabile. Constipaţia poate avea cauze funcţionale (accidentale sau habitúale), mecanice (stenoză intestinală, cancer al
colonului), tulburări în activitatea sigmoidiană sau poate fi simptomatică (în afecţiuni pelvine, gastrointestinale,
esofagiene, tulburări endocrine). Modul de viată, o hidratare' insuficientă, o alimentaţie săracă în reziduuri, unele
medicamente, emoţiile puternice pot determina apariţia constipaţiei.
Ileusul este caracterizat prin suprimarea completă a eliminării fecalelor şi gazelor. Ileusul poate avea cauze
funcţionale şi anume: paralizia musculaturii pereţilor intestinali, când peristaltismul este abolit, sau spasmul pereţilor
intestinali, când contracţiile intestinale sunt atât de puternice încât intestinul se imobilizează sub forma unor tuburi rigide.
în aceste cazuri, vorbim de ileus dinamic, spre deosebire de ileusul mecanic, care este determinat de cauze mecanice ca:
ocluzie, obstrucţii intestinale, strangulaţii.

Manifestări de dependenţă

Frecvenţa - scaun la 2-4 zile din cauza unui tranzit întârziat

suprimarea completă a eliminării fecalelor şi a gazelor (ileus)
Orarul - pierderea orarului obişnuit a evacuării
Cantitatea - redusă, în constipaţie
- mare (câteva kg), în anomalii de dezvoltare a colonului (megadolicocolon)
Consistenţa - uscată, crescută (scibale, coproliţi)
Forma - bile dure, de mărimea măslinelor, în constipaţia spastică
- masă fecaloidă abundentă, în constipaţia atonă
- bile conglomerate, multiglobale, când materiile fecale au stagnat mult în rect
Culoare - închisă
Crampe - contracţii dureroase, involuntare, pasagere, ale musculaturii abdominale
Meteorism - acumulare de gaze în intestin, datorită absorbţiei lor insuficiente, producerii în cantităţi exagerate, în
urma unei alimentaţii bogate în celuloză sau în urma aerofagiei
Flatulenta - eliminarea frecventă a gazelor din intestin
Tenesme - senzaţia dureroasă de defecare, fără eliminare de materii fecale
Fecalom - acumulare de materii fecale în rect
Anorexie
Cefalee
Iritabilitate

110
Notă: Modificările patologice ale scaunului la copilul mic pot fi:
muco-grunjoase - consistenţă neomogenă semilichidă cu particule solide (grunji). Mucusul format dintr-o substanţă
filantă, gelatinoasă
lichide-semilichide - au caracter spumos - din cauza unor procese fermentative în intestin
muco-purulente - se elimină puroi, scaunul este foarte fetid
muco-sanguinolent - conţine sânge

- Intervenţiile asistentei -
Pacient cu diaree sau constipaţie
fundamentale - protejează patul cu aleza şi muşama
- serveşte pacientul cu bazinet
Pacientul - hidratează pacientul pe cale orală şi prin perfuzii, urmărind înlocuirea pierderilor de apă şi
să fie echilibrat electrolîţi
hidro-electrolitic - recoltează sânge pentru hemocultură şi scaun, pentru coprocultură
- monitorizează funcţiile vitale şi vegetative şi le notează în foaia de observaţie
- calculează cantitatea de lichide ingerate şi perfuzate şi pe cea eliminată

Pacientul să fie - dă dovadă de înţelegere şi răbdare, menajând pudoarea pacientului

echilibrat psihic - îl linişteşte şi îl încurajează să-şi exprime emoţiile şi sentimentele în legătură cu starea sa

varsaturile
Prin vărsături înţelegem evacuarea pe gură a conţinutului stomacului.
Vărsătura (voma) este un act reflex, cu centrul în bulbul rahidian, reprezentând o modalitate de apărare fată de un
conţinut stomacal dăunător organismului.
în momentul vomei, musculatura pereţilor stomacali, muşchii abdominali şi diafragmul se contractă simultan. în
acelaşi timp, pilorul se închide, iar conţinutul stomacului ajunge, sub presiune, la cardia care în acest moment se
deschide.
în urma presiunii intrastomacale, conţinutul gastric trece în esofag, apoi în faringe, limba este trasă în jos,
nazofaringele şi laringele se închid, iar conţinutul stomacal este evacuat pe gură. Vărsătura nu trebuie confundată cu
regurgitată care este un reflux ăl alimentelor din stomac sau esofag în gură, fără greaţă şi fără contracţia muşchilor
abdominali. De asemenea, vărsătura nu trebuie confundată cu vomica - care este eliminarea de colecţii masive de puroi
sau exsudat prin căile respiratorii ce provin dintr-un abces pulmonar, chist hidatic etc. Eliminarea este explozivă şi
abundentă.
Cauzele vărsăturii pot fi:
de origine centrală (cerebrală) = centrul bulbar este influenţat direct prin creşterea presiunii lichidului
cefalorahidian = creşterea tensiunii intracraniene (meningite, encefalite, tumori etc.). Se produc fără nici un efort, nu sunt
precedate de senzaţii de greaţă şi de stare generală alterată.
de origine periferică = excitaţia bulbului vine de la periferie. Este de origine digestivă, urogenitală, boli infecţioase,
tulburări metabolice şi endocrine, agenţi chimici, medicamentoşi etc.
Vărsăturile de origine periferică prezintă simptome premergătoare:
greaţă
salivaţie abundentă
ameţeli
tahicardie
dureri de cap
 Manifestări de dependenţă
Frecvenţa - ocazionale (intoxicaţii alimentare sau boli infecţioase acute)
frecvente (stenoza pilorică)
incoercibile (graviditate şi boli psihice)
Orarul - matinale (gravide şi alcoolici)
- postprandiale precoce (nevropaţi) sau tardive (ulcer şi cancer gastric)
Cantitatea - mare, în stenoză pilorică (la alimentele consumate, se adaugă secreţia exagerată a glandelor
gastrice şi resturile rămase de la alimentaţiile anterioare)
mică (câţiva zeci de ml)
Conţinutul - alimentare
mucoase, apoase (etilici şi gravide)
fecaloide (ocluzii intestinale)
biliare (colecistopatii)
purulente (gastrite flegmonoase)
sanguinolente Sângele poate proveni din:
stomac (ulcer, cancer gastric, gastrită cronică, intoxicaţiile cu substanţe caustice etc)
organele învecinate (plămâni, esofag, nas, gingii etc). Sângele fiind înghiţit şi apoi eliminat prin
vărsătură (Hematemeză)
în stomac sângele fiind digerat - apare vărsătura de culoare brună - culoarea „zaţului de cafea"
(drojdiei de cafea). Această culoare se datoreşte clorhidratului de hematină - care ia naştere din
hemoglobina sub influenţa acidului clorhidric din stomac.
Dacă hemoragia este abundentă, evacuarea conţinutului stomacal se face mai repede, sângele

112
 neavând timp să fie digerat - atunci vărsăturile vor fi formate din sânge proaspăt-roşu
Culoarea - galben verzuie (vărsături biliare)
roşie (hematemeză)
galben murdar (ocluzii)
brună - aspect de zaţ de cafea (cancer gastric) (vezi conţinutul)

Mirosul - fad, acru, în hiperclorhidrii

- fecaloid (ileus)
- rânced (fermentaţie gastrică)
Forţa de - brusc, în jet, fără efort, fără legătură cu alimentarea, fără greaţă - vărsătură în hipertensiunea
proiecţie intracraniană
Simptome ce - dureri abdominale
însoţesc - greaţă - salivaţie
vărsăturile - cefalee
-transpiraţii reci, tahicardie
- deshidratare

- Intervenţiile asistentei -

Pacient cu vărsături

OBIECTIVE INTERVENŢIILE ASISTENTEI, AUTONOME Şl DELEGATE

Pacientul să fie - în funcţie de starea pacientului, asistenta îl aşază în poziţie semişezând, şezând sau în decubit
menajat fizic şi dorsal, cu capul într-o parte, aproape de marginea patului
psihic în timpul - îl linişteşte din punct de vedere psihic
vărsăturii - îl ajută în timpul vărsăturii şi păstrează produsul eliminat
- îi oferă un pahar de apă să-şi clătească gura după vărsătură
- la indicaţia medicului îi administrează medicaţie simptomatică
- suprimă alimentaţia pe gură şi alimentează pacientul parenteral, prin perfuzii cu glucoza hipertonă,
hidrolizate proteice, amestecuri de aminoacizi, vitamine şi electroliţi
Pacientul să fie - corectează tulburările electrolitice şi rezerva alcalină
echilibrat - rehidratarea orală va începe încet, cu cantităţi mici de lichide reci, oferite cu linguriţa
hidroelectro- - face bilanţul lichidelor intrate şi eliminate
litic şi acido- - monitorizează funcţiile vitale şi vegetative
bazic