Activitate Interdisciplinără Răraională
Activitate Interdisciplinără Răraională
Activitate Interdisciplinără Răraională
Bibliografie:
1. Academia de Științe a Moldovei, Institutul de Filologie, „Gr. Vieru, poetul”, Chişinău, Știința
2010;
2. Grigore Vieru, „Taina care mă apără”, Iași, Ed. Princeps Edit. 2008;
3. Grigore Vieru, „Lumina de taină” Pagini Alese, Chişinău, Știința 2010;
4. Grigore Vieru, „Steaua de Vineri”, Chişinău, Prut Internațional 2004;
5. Grigore Vieru, „Acum și în veac”, Chişinău, Litera 1997;
6. Grigore Vieru, „Strigat-am către tine” Volum autentic de autor, Chişinău, Litera Internațional
2002;
7. ”Învăţătorul modern” Anul VI, Nr. 4 (38), august 2015.
Webografie:
https://www.povesti-pentru-copii.com/poezii-pentru-copii/grigore-vieru.html
http://dir.upsc.md:8080/xmlui/bitstream/handle/123456789/374/p.3-
8%20Poetica%20lui%20Grigore%20Vieru.pdf?sequence=1&isAllowed=y
https://orapovesteicaie.wordpress.com/2016/02/15/grigore-vieru-lacrima-lui-eminescu/
https://yandex.ru/images/search?text=grigore%20vieru%20lacrima%20lui%20eminescu&stype=ima
ge&lr=10313&source=wiz
http://www.misiuneortodoxa.ro/2017/04/grigore-vieru-lacrima-lui-eminescu.html
https://www.youtube.com/watch?v=LVw-JuAobD4
https://www.youtube.com/watch?v=ovIoPE8RzwA
SCENARIU DIDACTIC
Prezentarorul 1: Poet al dorului nesecat de mamă, al dorului de patrie și de grai matern, poet al
copilăriei şi al dragostei, al izvorului și al naturii – poet al lucrurilor sacre, aşa e definit Grigore
Vieru.
Prezentarorul 2: Eugen Simion l-a supranumit „poet cu lira-n lacrimi”, Mihai Cimpoi i-a zis
„poetul –simbol”, Emilian Galaicu-Păun – „gama do-major a poeziei basarabene”, iar Nicolae
Mătcaș –„Apostol al pământului nostru.” Dar cum se autodefinește însuși poetul?
Declamatorul 1: Vin din munții latiniei,
„Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi.” Deci și scrisul mi-i latin.”
Declamatorul 2: Declamatorul 4:
,,Noros ori clar ca o amiază, „De fapt,
Eu sunt poetu-acestui neam nici nu sunt om,
Şi-atunci când lira îmi vibrează, ci, pur şi simplu,
Și-atunci când cântece nu am…’’ poezie”.
Declamatorul 3: Declamatorul 5:
„Sunt un om al nemâniei, „Nu sunt altceva decât o lacrimă de-a lui
Lumii aste nestrăin, Eminescu!”
Prezentarorul 1: Grigore Vieru – regele cuvântului, îngerul graiului, comoara neamului, ne-a
părăsit, s-a dus la cele sfinte, dar a reușit să ne lase drept moștenire sute de poezii, ce vor ține candela
creației sale mereu aprinsă, facându-l nemuritor.
Prezentarorul 2: Dar oare ce însemnă poezia pentru marele poet?
Declamatorul 1: Declamatorul 3:
„Poezia este secretul creierului scăpat de gură „e ca un măr împlinit sănătos,”
inimii.” Declamatorul 4:
Declamatorul 2: „din care parte nu-l muști îți bucură inima.”
„Cântecul ce unește spiritul cu simțirea,”
Declamatorul 5: Recită poezia „Ars Poetica” de Gr. Vieru
Merg eu dimineaţa, în frunte, Vine moartea din urmă
Cu spicele albe în braţe Cu spicele roşii în braţe
Ale părului mamei. Ale sângelui meu –
Mergi tu după mine, iubito, Ea care nimic niciodată
Cu spicul fierbinte la piept Nu înapoiază.
Al lacrimii tale. Şi toţi suntem luminaţi
De-o bucurie neînţeleasă.
Prezentarorul 1:
„Ciudată – alcătuire –
Tribunul şi ascetul –
Acest, ah, duh al vieţii,
Ce îl numim poetul.”
Prezentarorul 2: Ce crede Grigore Vieru despre menirea poetului pe lume?
Declamatorul 1: Recită poezia „Dar mai întâi” de Gr. Vieru
Dar mai întâi Tunet să fii. Lumină să fii.
să fii sămânță. Ploaie să fii. Să fii os
de-al fratelui tău Duminică să fii. a săruta acest pământ
retezat de sabia dușmană. Doină să fii. îndurerat
Brăzdar să fii. Ca să ai dreptul de-atâta rod.
Prezentarorul 2: În ce rezidă fericire neostenitului luptător pentru valori națonale?
Declamatorii recită poezia „Despre Fericire” de Gr. Vieru:
Declamatorul 2: C-am fost o trestie
Sunt fericit Cu-ndurerată pleoapă
Că n-am cântat păunii. În aer jumătate
Cântat-am mărul înflorit: Și jumătate-n apă.
Cel rușinându-se Declamatorul 4:
De trupul gol al Lunii, Sunt fericit
Izvorul care reînvață C-aud cum sună-n față,
De unde vine, Prea tainic și integru,
Când s-a fost născut Un cântec drag,
Și malul sfredelit Atât de cunoscut,
De țipătul durut Și că mă latră-n urmă
Pe care-l dau lăstunii. Cu cerul gurii negru
Declamatorul 3: Prăpastia
Sunt fericit Pe care zburător
C-am plâns ori O am trecut;
M-am bătut în vatră Că nu aurul eu număr,
Cu hoarda Ci stelele din cer
Ploilor de piatră, Și-n lacrima de lut -
C-am încălzit Străbunii.
Cu sângele-mi rănit Erou nu sunt,
Pământul Măriri nu cer,
(Ori poate-mi încălzii Sunt fericit
Mormântul?!), Că n-am cântat păunii.
Prezentarorul 2: Din ce izvor și-a adăpat Gr. Vieru setea de creație?
Declamatorii recită poezia „Legământ” de Gr. Vieru:
Declamatorul 1:
Cu o carte de poezie eminesciene. Declamatorul 3:
Ştiu: cândva la miez de noapte S-o lăsaţi aşa, deschisă,
Ori la răsărit de soare Ca băiatul meu ori fata
Stinge-mi-s-or ochii mie Să citească mai departe
Tot de-asupra cărţii Sale. Ce n-a reuşit nici tata.
Declamatorul 2: Declamatorul 5:
Am s-ajung atunce, poate, Iar de n-au s-auză dânșii
La mijlocul ei aproape. Al străvechii slove bucium,
Ci să nu închideţi cartea Aşezaţi-mi-o ca pernă
Ca pe recile-mi pleoape. Cu toţi codrii ei în zbucium.
O elevă interpretează cântecul „Eminescu” pe versurile lui Gr. Vieru, muzica – Ion
Aldeateodorovici.