UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE “V.

BABEŞ” TIMIŞOARA
DISCIPLINA DE FIZIOLOGIE
DEPARTAMENTUL DE ŞTIINŢE FUNCŢIONALE

FIZIOLOGIE GENERALĂ

CURSUL 4
Fiziologia sinapsei

Şef lucr.dr. Lavinia Noveanu

2012

1
 CUPRINS

1. Sinapsa: definiţie, structură generală, clasificare,

transmiţători sinaptici
2. Transmiterea sinaptică
2.1. Secvenţa fenomenelor transmiterii sinaptice
2.2. Tipuri de răspunsuri postsinaptice
3.Sisteme de reglare a funcţiilor organismului
3.1. Sisteme de reglare automată (de tip feed-back)
3.2. Reglarea umorală a funcţiilor organismului
3.3. Reglarea endocrină a funcţiilor organismului
3.4. Reglarea nervoasă a funcţiilor organismului
2
 OBIECTIVE

Studentul trebuie să:

Descrie structura generală şi funcţiile componentelor structurale ale unei
sinapsei chimice

Definească criteriile de clasificare a sinapselor şi să exemplifice tipurile
de sinapse corespunzătoare acestora

Explice diferenţa dintre rolul neurotransmiţătorilor şi a cotransmiţătorilor
în mecanismul transmiterii sinaptice

Descrie secvenţa fenomenelor transmiterii sinaptice

Descrie tipurile de răspunsuri postsinaptice şi să explice diferenţa dintre
răspunsul postsinaptic mediat de receptori – canale ionice şi răspunsul
postsinaptic mediat de receptori cuplaţi cu proteinele G

Descrie circuitul de tip feedback şi rolul acestuia în reglarea funcţiilor
organismului

Diferenţieze principalele caracteristici ale mecanismelor de reglare
umorală, endocrină şi nervoasă a funcţiilor organismului

Descrie caracteristicile arcului reflex elementar somatic şi vegetativ
3
 1.SINAPSA: definiţie, structură generală,
clasificare, transmiţători sinaptici
DEFINIŢIE - ansamblul joncţional care asigură
transmiterea unidirecţională a excitaţiei între
două celule:
− de la un neuron la altul
− de la un neuron la un organ efector (muşchi,
glandă exocrină/endocrină)

Transmiterea sinaptică este în principal un SINAPSĂ CHIMICĂ
proces chimic  majoritatea sinapselor
sunt chimice

Sinapsele sunt structuri care prezintă
plasticitate  îşi modifică permanent
funcționalitatea, pot fi înlocuite, pot creşte
sau scădea ca număr SINAPSĂ
ELECTRICĂ 4
 STRUCTURA GENERALĂ A SINAPSEI CHIMICE

(a) COMPONENTA PRESINAPTICĂ

este terminaţia butonată a axonului

cuprinde vezicule cu NT

membrana butonului terminal prezintă:
− “zona activă” de fixare a veziculelor cu
NT în vederea exocitozei
− canale Ca2+ voltaj-dependente (tip N)
cu rol în exocitoza veziculelor cu NT
− autoreceptori - reglează eliberarea NT

(b) FANTA SINAPTICĂ

este spaţiul cuprins între membrana presinaptică şi postsinaptică
− sinapsele de tip I au fanta sinaptică > 30 nm
− sinapsele de tip II au fanta sinaptică < 20 nm

asigură direcţionarea NT spre membrana postsinaptică 5
(c) COMPONENTA POSTSINAPTICĂ

reprezintă porţiunea diferenţiată a membranei
postsinaptice asupra căreia acţionează NT

prezintă structuri receptoare specifice pentru fixarea NT:
− receptori cuplați
ț cu canale ionice operate de ligand
(Rec. ionotropici) care generează un flux ionic
transmembranar
− receptori cuplaţi cu proteina G (Rec. metabotropici) care
generează un mesager intracelular

prezintă structuri cu activitate enzimatică care fixează
şi hidrolizează NT:
− acetilcolinesteraza (AChE) - pentru ACh
− catechol-orto-metil-transferaza (COMT) - pentru NAdr
6
 CLASIFICAREA SINAPSELOR

1. MECANISMUL DE TRANSMITERE
Caracteristici Sinapse chimice Sinapse electrice
Structură Componentă presinaptică Două celule de aceeaşi
Fantă sinaptică dimensiune unite prin
Componentă postsinaptică conexoni
Mecanism Eliberarea NT în fanta Trecerea ionilor prin
sinaptică conexoni
Conducere unidirecţională Conducere bidirecţională
Distribuţie Majoritatea sinapselor din Câteva regiuni din SNC
SNC Muşchi neted
Toate sinapsele din SNP: Muşchi cardiac
- placa motorie
- sinapsele vegetative
7
2. NATURA SEGMENTULUI POSTSINAPTIC

Sinapse interneuronale - cu alt neuron
− axo - dendritice (axo-spinoase)
− axo – somatice
− axo - axonice

Placa motorie
− neuron - celulă musculară striată

Sinapse vegetative
− neuron - celulă musculară netedă
− neuron - celulă miocardică
− neuron - glandă exocrină
− neuron - glandă endocrină
8
3. TIPUL DE NEUROTRANSMIŢĂTOR şi RĂSPUNS POSTSINAPTIC
NT Denumire sinapsă Localizare Tip răspuns
Acetilcolina colinergică SNC, SNP Excitator
Inhibitor
Noradrenalina adrenergică SNC, SNP Excitator
Inhibitor
Dopamina dopaminergică SNC Excitator
Inhibitor
Serotonina serotoninergică SNC Excitator
Inhibitor
GABA GABA-ergică SNC Inhibitor
Glutamat glutamatergică SNC Excitator
GABA = acid gama - aminobutiric 9
 TRANSMIŢĂTORII SINAPTICI

1.NEUROTRANSMIŢĂTORII (NT) = molecule mici, stocate în

vezicule presinaptice, cu eliberare şi acţiune rapidă asupra
receptorilor postsinaptici specifici din SNC şi SNP
CLASIFICARE
Clasa I Acetilcolina
Clasa II: Amine biogene Noradrenalina
Dopamina
Serotonina
Clasa III: Aminoacizi Acid gama-aminobutiric (GABA)
Glicina
Glutamat
Aspartat
Clasa IV Oxidul nitric (NO)
10
2. COTRANSMIŢĂTORII = peptide stocate în vezicule presinaptice,
cu eliberare prelungită şi acţiune lentă, care modulează efectele
NT la nivelul sinapselor din SNC şi TUBUL DIGESTIV:
− schimbări pe termen lung a numărului de receptori postsinaptici
− deschiderea sau închiderea pe termen lung a unor canale ionice
− schimbarea numărului de sinapse sau a dimensiunii sinapselor

CLASIFICARE
Neuropeptide Enkefalina, endorfina, dinorfina
opioide
Neuropeptide Hormoni de eliberare hipotalamici (TRH, LHRH)
nonopioide Hormoni hipofizari (ADH, oxitocină)
Hormoni gastrointestinali (VIP, CCK, substanţa P)
Neuropeptidul Y
11
 2. TRANSMITEREA SINAPTICĂ
DEFINIŢIE - totalitatea fenomenelor fiziologice implicate în
transmiterea unidirecţională a informaţiei prin sinapsa chimică, cu o
întârziere de 0,4 – 0,7 msec (întârziere sinaptică)

INFLUX NERVOS

COMPONENTĂ PRESINAPTICĂ

Neurotransmiţător
± Cotransmiţător

COMPONENTĂ POSTSINAPTICĂ

RĂSPUNS POSTSINAPTIC
12
 2.1.SECVENŢA FENOMENELOR TRANSMITERII
SINAPTICE
1. INVAZIA BUTONULUI PRESINAPTIC de către PA neuronal

Potenţialul de acţiune neuronal

Depolarizarea membranei presinaptice

Activarea canalelor de Ca2+ voltaj-

dependente din membrana presinaptică

Influx de Ca2+ în butonul presinaptic

Activarea alosterică a proteinelor de

fuziune din membrana veziculelor

13
2. ELIBERAREA NT ÎN FANTA SINAPTICĂ
Activarea alosterică a proteinelor de
fuziune din membrana veziculelor

Fixarea şi fuziunea membranei

veziculelor cu membrana presinaptică
la nivelul “zonei active”

Exocitoza veziculelor şi difuziunea NT

în fanta sinaptică

Cantitatea de NT eliberată:

este direct proporţională cu mărimea
influxului de Ca2+ presinaptic

depinde de tipul sinapsei şi a NT 14

numărul de molecule de NT dintr-o veziculă se numeşte cuantă
(ex: 2.000-10.000 molecule de Ach/cuantă)

eliberarea NT dintr-o veziculă este totală  transmiterea sinaptică
este o transmisie cuantică

un singur PA neuronal determină eliberarea simultană a mai
multor cuante (ex: 150-300 de cuante pentru ACh)

efectul NT asupra membranei postsinaptice se sumează temporo-
spaţial  potenţial prag la nivelul conului axonal

15
3. ACŢIUNEA NT ASUPRA RECEPTORILOR

POSTSINAPTICI - generează răspunsul postsinaptic
− Receptori canal ionic (Na+ şi Cl-)  flux ionic transmembranar
care modifică POTENŢIALUL MEMBRANAR
− Receptori cuplaţi cu proteina G  sinteză de MESAGERI
INTRACELULARI

PRESINAPTICI (autoreceptori) - reglează prin mecanism de
feed-back eliberarea NT din butonul presinaptic
− M2 - scade eliberarea de ACh (sinapsă colinergică)
− α2 - scade eliberarea de NAdr (sinapsă adrenergică)

16
4. INACTIVAREA NT

Inactivare postsinaptică - structuri
enzimatice de la nivelul membranei
postsinaptice desfac complexul
NT/receptor şi hidrolizează NT
− AChE - pentru ACh
− COMT - pentru NAdr

Recaptare presinaptică - NT este
recaptat în veziculele presinaptice
sau este inactivat de enzime
citoplasmatice (MAO pentru NAdr)

Difuziune extrasinaptică - NT este
captat de celulele gliale (astrocit ) şi
apoi inactivat MAO = monoaminoxidaza
17
 2.2.TIPURI DE RĂSPUNSURI POSTSINAPTICE

1. MODIFICĂRI DE POTENŢIAL POSTSINAPTIC (Rec. ionotropici)

receptorii postsinaptici sunt canale ionice operate de ligand

NT au efect postsinaptic direct şi rapid prin modificarea
conductanţei pentru Na+ şi Cl- a membranei postsinaptice

PPSE = potenţial postsinaptic de PPSI = potenţial postsinaptic

tip excitator prin influx de Na+ de tip inhibitor prin influx de Cl-
18
(a) Potenţialul postsinaptic de tip EXCITATOR (PPSE)

este un potenţial local de tip depolarizare prin influx de Na+

amplitudinea < 15 mV, durata ≈ 20 msec

se sumează temporo-spaţial până la valoarea potenţialului prag
(-55 mV)  generarea unui potenţial de acţiune propagat
EXEMPLU: ACh deschide canale de Na+ din structura receptorului
nicotinic (N) generând un PPSE

19
(b) Potenţialul postsinaptic de tip INHIBITOR (PPSI)

potenţial local de tip hiperpolarizare prin influx de Cl-

amplitudinea < 15 mV, durata ≈ 20 msec  scade excitabilitatea
membranei postsinaptice
EXEMPLU: GABA deschide canale de Cl- din structura receptorului
GABA generând un PPSI

20
2. ACTIVAREA PROTEINEI G MEMBRANARE (R. Metabotropici)

mediatorul chimic are efect un efect postsinaptic indirect şi lent
prin mesageri intracelulari care pot modifica conductanţa
membranei postsinaptice pentru K+

Conductanţa
Tip RECEPTORI Mesager PPS
pentru K+
α2 - adrenergici ↑ Efluxul de K+
Gi ↓AMPc PPSI
M2 - colinergici (hiperpolarizare)

α1 - adrenergici ↓ Efluxul de K+
Gq ↑IP3, ↑DAG PPSE
M1,M3-colinergici (depolarizare)

21
 SINAPSĂ COLINERGICĂ SINAPSĂ ADRENERGICĂ

Caracteristici Sinapsa colinergică Sinapsa adrenergică

Mediator chimic ACh NAdr
Receptori N - canal de Na+ α şi β - cuplaţi cu
postsinaptici M - cuplaţi cu proteina G proteina G
Autoreceptori M2 α2
Inactivare AChE COMT şi MAO 22
 OBOSEALA TRANSMITERII SINAPTICE

DEFINIŢIE: scăderea temporară a numărului de excitaţii conduse

în unitatea de timp ca urmare a stimulării sinaptice prelungite
MECANISME
− epuizarea rezervelor de NT
− inactivarea progresivă a receptorilor postsinaptici
OBOSEALA = proces fiziologic care previne supraexcitarea
circuitelor neuronale
CREŞTEREA TRANSMITERII SINAPTICE
− cofeina, teofilina, teobromina (cafea, ceai, cacao)
− alcaloza (↑ pH-ului)

DIMINUAREA TRANSMITERII SINAPTICE

− anestezicele
− acidoza (↓ pH-ului) 23
 3. SISTEME DE REGLARE A FUNCŢIILOR
ORGANISMULUI

HOMEOSTAZIA - capacitatea organismului de a-şi menţine în
limite normale constantele (biochimice, hemodinamice) şi
funcţiile vitale, indiferent de variaţiile mediului înconjurător

REGLAREA - procesul prin care o mărime este măsurată
continuu, comparată cu valoarea “standard” şi modificată în
conformitate cu aceasta
MECANISME
− reglarea automată de tip feed-back
− reglare umorală
− reglare endocrină
− reglare nervoasă
24
 3.1. SISTEME DE REGLARE AUTOMATĂ (FEED-BACK)

PRINCIPIU - mărimea de ieşire dintr-un sistem de reglare

automată este determinată atât de mărimea de intrare, cât şi de
ea însăşi printr-un circuit de retroacţiune sau de tip feed – back
care asigură:
− transportul informaţiei de la ieşirea la intrarea în sistem
− compararea şi corectarea permanentă a mărimii de ieşire în
raport cu “valoarea “standard”

25
 (a) CIRCUITUL FEED-BACK NEGATIV

CARACTERISTICI

orice deviaţie a mărimii de ieşire de la o valoare “standard”
acţionează ca un semnal care modifică valoarea mărimii de
intrare (fie o scade, fie o creşte) astfel încât devierea să fie cât
mai mică faţă de “valoarea standard”
− are un efect stabilizator asupra sistemului de reglare  asigură
readucerea parametrului la “valoarea standard”
− este specific circuitelor fiziologice de reglare ale organismului

EXEMPLU: “Tensiunea arterială reglează tensiunea arterială”

1. Scăderea tensiunii arteriale declanşează un reflex presor (↑ TA)
2. Creşterea tensiunii arteriale declanşează un reflex depresor (↓ TA)
Tensiune sistolică: 100 – 130 mm Hg
Valori normale
Tensiune diastolică: 60 – 85 mm Hg
26
 (b) CIRCUITUL FEED-BACK POZITIV

CARACTERISTICI

parametrul deviat de la “valoarea standard” induce o serie de
fenomene “în cerc vicios” care accentuează deviaţia iniţială

este specific circuitelor de reglare patologică a funcţiilor
organismului
− au un puternic efect destabilizator asupra sistemului de reglare
− reflectă depăşirea posibilităţilor adaptative ale sistemului de
reglare

EXEMPLU: Şocul hemoragic

1. Hemoragia determină scăderea debitului cardiac (DC) şi a TA
2. Scăderea DC determină scăderea perfuziei inimii
3. Scăderea perfuziei inimii determină ischemia inimii
4. Ischemia inimii determină scăderea DC şi a TA
 Şoc hemoragic 27
 Circuit feed - back negativ
TA HEMORAGIE
(±)
Baroreceptori Circuit feed - back pozitiv
↓ DC şi TA
Centrii cardiovasculari (+)
bulbari ↓ Perfuziei inimii

INIMĂ DC
Ischemia inimii

VASE RVP
↓ Forţei de
TA = DC x RVP contracţie a inimii
− TA = tensiune arterială
− DC = debit cardiac
− RVP = rezistenţa vasculară periferică ŞOC HEMORAGIC
28
 3.2.REGLAREA UMORALĂ A FUNCŢIILOR
ORGANISMULUI
(a) Modificări de concentraţie ale unor constituenţi micromoleculari
[Na+] × [K+] x [HCO3-] × [HPO42-]
= constant
[Ca2+] × [Mg2+] × [H+]

creşterea raportului  creşterea excitabilităţii neuromusculare

(b) Modificarea PO2, PCO2

scăderea PO2 (hipoxie)  stimularea secreţiei de eritropoietină

creşterea PCO2 (hipercapnie)  stimularea ventilaţiei pulmonare

(c) Producţia de hormoni tisulari

efect paracrin  acţiune asupra “celulei ţintă” din vecinătate

efect autocrin  acţiune asupra propriei surse a hormonului
29
 CLASIFICAREA HORMONILOR TISULARI

Amine tisulare – histamina, serotonina

ROL - reglarea microcirculaţiei (vasodilataţie/vasoconstricţie)

Sistemul kininelor
ROL - hemostază (procoagulant)

Sistemul prostaglandinelor
ROL - reglarea microcirculaţiei, hemostază
− PGI2 (prostaciclina)  vasodilataţie, antiagregant trombocitar
− TXA2 (tromboxan)  vasoconstricţie, proagregant trombocitar

30
 3.3. REGLAREA ENDOCRINĂ A FUNCŢIILOR
ORGANISMULUI
CARACTERISTICI

reprezintă cel de-al II-lea sistem de
reglare al organismului

amplifică şi prelungeşte în timp
reacţia adaptativă declanşată de
sistemul nervos şi asigură fondul
metabolic necesar
HORMONUL - mesagerul endocrin cu acţiune sistemică eliberat de
celula “sursă” aflată la distanţă de celula “ţintă”, la care ajunge prin
sânge sau limfă
− Hormonii glandelor endocrine  reglarea metabolismului
− Hormonii gastro–intestinali  reglarea activităţii digestive
31
 MECANISME DE SEMNALIZARE
INTRACELULARĂ A HORMONILOR

H. POLIPEPTIDICI H. STEROIZI H. TIROIDIENI

Rec.MEMBRANARI Rec.CITOPLASMATICI Rec.NUCLEARI

Mesager secundar Complex H-R Complex H-R

SINTEZĂ DE
PROTEINE SPECIFICE

32
 3.4. REGLAREA NERVOASĂ A FUNCŢIILOR
ORGANISMULUI
CARACTERISTICI

primul sistem de comandă al organismului

rol reglator şi integrator al comportamentului somatic şi vegetativ

este rapid, are mobilitate maximă şi fineţe în execuţie

poate anticipa acţiunea unui stimul

poate controla reacţia de răspuns

se desfăşoară IERARHIZAT:
− activitate nervoasă reflexă elementară (măduva spinării şi
trunchiul cerebral)
− activitate nervoasă integrativă subcorticală  suport instinctual şi
funcţionalitate automată
− activitate nervoasă superioară corticală  suport voluntar şi
conştient
33
 ACTIVITATEA NERVOASĂ REFLEXĂ
ELEMENTARĂ
ACTUL REFLEX = răspunsul elementar al sistemului nervos la
acţiunea unui stimul
REFLEXELE ELEMENTARE - sunt înnăscute, se manifestă
constant, fără participarea conştienţei (cortexului cerebral):

somatice: exteroceptive (cutanate) şi proprioceptive (musculo-
scheletice)

vegetative: simpatice şi parasimpatice

ARCUL REFLEX = ansamblul neuronal care asigură suportul

structural al actului reflex şi cuprinde 5 elemente:
1. Receptorii
2. Calea aferentă
3. Centrul nervos
4. Calea eferentă
5. Efectorul
34
1. RECEPTORII

structuri adaptate funcţiei de percepţie a excitaţiei din mediul
extern sau intern

reprezintă dendrite ale neuronilor din ganglionii senzitivi ataşaţi
nervilor spinali şi cranieni

CLASIFICARE (localizare):
− exteroceptori (tegument şi mucoase)
− proprioceptori (aparat locomotor)
− interoceptori (viscere)

2. CALEA AFERENTĂ

cuprinde dendritele şi axonul neuronilor din ganglionii senzitivi
ataşaţi nervilor spinali şi cranieni

este comună pentru reflexul somatic şi vegetativ 35
3. CENTRUL NERVOS (SNC)

coarnele măduvei spinării

nucleii motori ai nervilor cranieni
REFLEXUL SOMATIC

coarnele anterioare ale măduvei spinării

nucleii motori somatici ai nervilor cranieni
 III → VII, IX → XII
REFLEXUL VEGETATIV

coarnele laterale ale măduvei spinării
- măduva simpatică: T1-L2
- măduva parasimpatică: S2-S4

nucleii motori vegetativi nervilor cranieni
 III, VII, IX, X (parasimpaticul cranian)
36
4. CALEA EFERENTĂ

cuprinde totalitatea axonilor neuronilor motori somatici şi
vegetativi prin care se transmite comanda către organul efector

REFLEXUL SOMATIC - axonul neuronului motor din SNC

REFLEXUL VEGETATIV - cuprinde 2 neuroni

neuronul preganglionar = neuronul motor central

neuronul postganglionar = neuronul din ganglionul vegetativ
 fibre preganglionare şi fibre postganglionare
37
REFLEXUL VEGETATIV SIMPATIC

ganglionul vegetativ este situat paravertebral (lanţ ganglionar)

fibrele preganglionare sunt scurte

fibrele postganglionare sunt lungi (nervii simpatici)

REFLEXUL VEGETATIV PARASIMPATIC

ganglionul vegetativ este situat perivisceral/intramural

fibrele preganglionare sunt lungi (nervii parasimpatici)

fibrele postganglionare sunt scurte şi foarte scurte

38
5. EFECTORII

celule care răspund la excitaţie prin:
− contracţie → celula musculară striată scheletică/cardiacă/netedă
− secreţie → glanda exocrină/endocrină

REFLEXUL SOMATIC

Efectorul: fibra musculară striată scheletică

Sinapsa: placa motorie

Mediatorul chimic: acetilcolina (ACh)

Receptorul postsinaptic: receptorul nicotinic (N)

39
REFLEXUL VEGETATIV SIMPATIC

Efectorul: fibra musculară netedă/miocardică sau glanda secretorie

Mediatorul chimic: noradrenalina (NAdr)

Receptorul postsinaptic: receptorul adrenergic α sau β

REFLEXUL VEGETATIV PARASIMPATIC

Efectorul: fibra musculară netedă/miocardică sau glanda secretorie

Mediatorul chimic: acetilcolina (ACh)

Receptorul postsinaptic: receptorul muscarinic (M)

40