CAPITOLUL 1.

TEMA DE PROIECTARE

A. Sa se elaboreze proiectul tehnologic al unei instalatii de epurare a apelor uzate

municipale. Se dau urmatoarele date:
Debite de calcul
Qzi, med = 0,38 m3/s
Qzi, max = 0,42 m3/s
Qor, min = 0,30 m3/s
Qor, max = 0,40 m3/s

B. Compozitia apelor uzate care sunt introduse in statia de epurare

Solide in suspensie - Ciss = 640 mg/l
Compusi organici - CBO5 = 550 mg/l
- CCOCr = 770 mg/l
Azot total – CiN = 15 mg/l
Temperatura apei uzate: 200C
pH = 7
Constanta vitezei de consum a oxigenului din apele uzate: k1 = 0,1 zi-1

C. Analize de laborator ale emisarului in care se deverseaza apele epurate:

Concentratia de oxigen dizolvat din receptor – COr = 6 mg O2/l
C(cco-cr)r = 20 mg/l
Solide in suspensie – (CSS)r = 50 mg/l
Azot total – CNr = 2,5 mg/l
Temperatura medie a apei – 100C

D. Studiile hidrologice ale emisarului indica:

Viteza medie a apei – v = 1,5 m/s
Debitul emisarului – Qe = 5 m3/s
Coeficientul de sinuozitate al raului – ф = 1,2
Constanta de oxigenare a apei din emisar – K2 = 0,17 zi-1

E. Utilaje ce urmeaza a fi proiectate:

Treapta mecanica:
Gratar
Deznisipator
Separator de grasimi
Bazin de egalizare
Decantor primar
Treapta biologica:
Bazin de aerare cu namol activ
Decantor secundar

1
CAPITOLUL 4. TEHNOLOGIA ADOPTATA PENTRU EPURAREA APELOR UZATE
.

4.3. Determinarea gradului de epurare necesar

Gradul de epurare (GE) este definit ca procentul de reducere, ca urmare a epurarii, a

unei parti din elemente poluante de natura fizica, chimica si biologica din apele uzate astfel incat
concentratia ramasa in apa epurata sa reprezinte sau sa se incadreze in valoarea limita admisibila
stabilita prin NTPA 001/2005.
Dupa tipul apei de suprafata, deosebim trei categorii de ape de suprafata care pot fi
supuse procesului de epurare, si anume: ape potabile, ape de agrement si ape industriale.
Formula generala pentru calculul gradului de epurare (GE) este:

ci  c f
GE   100, (%)
ci
unde: ci – concentratia initiala a poluantilor din apele uzate pentru care se determina gradul de
epurare (mg/l);
cf – concentratia finala a poluantilor din apele uzate dupa procesul de epurare (mg/l).

Se defineste gradul de dilutie, notat cu d, care se determina cu relatia:

Qe
d ,
q
unde: Qe – debit de emisar (m3/s);
q – debit de ape uzate considerat a fi debitul maxim zilnic (m3/s).

Inlocuind cu valorile cunoscute din tema de proiectare, avem:

Qe = 5 m3/s; q = 0.42 m3/s.

5
d   11 .9
0.42

Avand in vedere faptul ca dilutia nu se realizeaza in bune conditii in punctul de deversare

a apei uzate in emisari decat dupa o anumita lungime a cursului de apa (L amestec), se va calcula un
coeficient de dilutie real d’ cu relatia:

a  Qe
d'  ,
q
unde: a – coeficient de dilutie corespunzator sectiunii considerate. Se calculeaza in doua moduri:
a = 0.7 – 0.9 (cu precizarea ca numai in sectiunea de amestec complet,sectiune ideala,
teoretica, poate avea o valoare egala cu unitatea). Se adopta a = 0.8.

0.8  5
d'   9.52
0.42

Acest coeficient de dilutie poate fi determinat si cu ajutorul unei formule stabilita de I.B.
Rozdiler:

2
 3
1  e  L
a ,
Qe  3 L
1 e
q
unde:  - coeficient ce caracterizeaza elementele hidraulice ale emisarului asupra desfasurarii
procesului de autoepurare, respectiv asupra amestecarii si dilutiei si se calculeaza cu relatia lui
Frolov:

T
     3 ,
q

unde:  - coeficient care arata modul de evacuare al apei epurate in emisar. Poate lua urmatoarele
valori:
 = 1 – evacuarea se face la mal;
 = 1.5 – evacuarea se face in talveg (in mijlocul curgerii);
 = 3 – evacuarea se face intr-o instalatie de dispersie in emisar.

Se adopta  = 1.5 (viteza maxima de curgere);

 - coeficient de sinuozitate al raului. Se calculeaza prin raportul intre distanta reala dupa
talveg (L) si distanta in linie dreapta (L’) intre sectiunea de evacuare a apelor si sectiunea
examinata.
Din tema de proiectare  = 1.2;
T – coeficient de difuzie turbulenta, care se calculeaza cu relatia:

vH
DT  ; [m2/s]
200

v – viteza medie de curgere a emisarului(m/s); v = 1.5m/s (din tema de proiectare);

H – adancimea medie a emisarului (m). Se adopta H = 1.8 m;

1 .5  1 .8
T   0.0135 ;
200

0.0135
  1 .5  1 .2  3  0.572 ;
0.42

L – distanta reala dupa talveg de la punctul de varsare al apelor uzate, in sectiunea

transversala examinata (m). In calcul se considera situata la 1km amonte de sectiunea de
folosinta, care se considera a fi de 15km.
L = 15 – 1= 14 Km = 14000 m;
q – debit de ape uzate (m3/s); q = 0.42 m3/s;
Se determina coeficientul de dilutie:
3
1  e 0.572 14000
a  0.99
5 3
 0.572 14000 .
1 e
0.42

Calculam d’ prin doua variante:

Pentru a = 0.8

3
 0.8  5
d'  9.52
0.42

Pentru a = 0.99
0.99  5
d'  11 .781 .
0.42

Se calculeaza lungimea de amestec (Lamestec), lungimea dupa care se considera ca s-a

realizat amestecul complet intre apa uzata epurata si apa emisarului.

Se calculeaza Lamestec cu relatia:

3
 2.3 a  Qe  q 
Lam   lg (m);
 a 1  a  q 
Se compara valorile lui Lam cu L; Lam  L.
Se folosesc ambele valori ale lui a.

Pentru a = 0.8
3
 2.3 0.8  5  0.42 
Lam   lg  121.16m ;
 0.8 1  0.8  0.42 
L = 14000 m; Lam < L;

Pentru a = 0.99
3
 2.3 0.99  5  0.42 
Lam   lg  375.99m ;
 0.99 1  0.99  0.42 
Lam < L.

Dupa determinarea lui a, se calculeaza gradele de epurare necesare pentru poluantii

majori sau cantitatea de O2 dizolvat, astfel incat dupa epurare, si amestecare cu apele emisarului,
acesta din urma sa se incadreze in Normativul 1146/2002. Conform acestui normativ:
CBO5 = 5 mg/l;
CCO – Cr = 10 mg/l;
Ntotal = 4 mg/l;
O2diz = 6 mg/l.

A. Calculul gradului de epurare necesar dupa materii in suspensie:

Se calculeaza gradul de epurare cu ajutorul relatiei:

c ssi  c ssf
GE   100 (%);
c ssi
i
unde: c ss - cantitatea de materii in suspensie din apa uzata care intra in statia de epurare;
i
din tema de proiectare c ss = 640 mg/l;
f
c ss - cantitatea de materii in suspensie din apa uzata care poate fi evacuata in
emisar (din NTPA 001/2005); c ssf = 35 mg/l.

4
 640  35
GE   100  94.53% .
640

A. Calculul gradului de epurare dupa materia organica exprimat prin CBO5.

Se calculeaza prin trei metode:

 Se tine seama pe langa dilutie si amestecare si de capacitatea de autoepurare a
apei, ca urmare a oxigenarii/reoxigenarii la suprafata;
 Se tine cont numai de dilutie si amestecare;
 Se tine cont de prevederile NTPA 001/2005.

a) Se ia in considerare dilutia, amestecarea si capacitatea de autoepurare a apei. La baza

calcularii gradului de epurare, in ceea ce priveste CBO5 sta ecuatia de bilant :
 K 1t  K 2t
q  C CBO
a .u .
5  10  a  Qe  CCBo
r
5  10  (q  a  Qe )  C CBO
am
5 (4.9)

a .u .
C CBO 5 - concentratia de substante organice exprimate prin CBO5 la gura de
varsare in emisar (mgO/l);
q – debit masic zilnic de apa uzata;
10-K1t – termen ce tine cont de procesul de autoepurare a apei unde K 1- constanta de
consum a O2 a carei valoare este impusa prin tema de proiectare in zile-1; K1 = 0.1 zi-1;
t = timpul intre sectiunea de evacuare si cea de calcul (zile); se determina cu relatia:
L
t zile;
v

L – lungimea de la talveg la punctul de calcul (m); L = 14000 m;

v – viteza de curgere a apei (m/s); v = 1.5 m/s;
a – coeficient de dilutie;
Qe– debit de emisar (m3/s); Qe= 5 m3/s;
r
C CBO 5 - concentratia de substante organice exprimate prin CBO5 a apei in amonte
r
de gura de varsare (mg/l); C CBO 5 = 2 mg/l;
K2 – constanta de oxigenare a apei emisarului;
Emisar cu viteza – foarte mica; mica; mare; foarte mare, in functie de temperatura.

La 100C se considera emisar cu viteza mica de curgere cu valoarea coeficientului de

deversare K2 = 0.17 zile-1;
am
C CBO 5 - concentratia de substante organice exprimate sub forma de CBO5 dupa
am
sectiunea de amestec (mg/l). In general se impune C CBO 5 =7mg/l.

14000 9333.333
t  9333.333s   0.108 zile;
1.5 86400

 a  Qe  q   CCBO
am
5  a  Qe  C CBO 5  10
r  K 2t

5 
a .u .
CCBO (mg/l); (4.11)
q  10  K1t
Pentru a = 0.8

 0.8  5  0.42  7  0.8  5  2  10 0.170.108

5   56.80 mg/l;
a .u .
C CBO
0.42  10 0.10.108

5
 Pentru a = 0.99

 0.99  5  0.42  7  0.99  5  2  10 0.170.108

5   68.58 mg/l;
a .u .
C CBO
0.42  10 0.10.108
Gradul de epurare se calculeaza cu relatia:
5  C CBO 5
i a .u .
C CBO
GE  i
 100 (%) (4.12)
C CBO 5

i
C CBO 5 = 550 mg/l;
550  56.80
GE   100  89.67% ;
550

550  68.58
GE   100  87.53% .
550

b) Se tine cont de dilutie si amestecare

La baza calcului gradului de epurare in ceea ce priveste materia organica exprimata prin
CBO sta ecuatia de bilant este:

q  CCBO 5  a  Qe  C CBO 5   q  a  Qe   C CBO 5 ;

a .u . r am

 a  Qe  q   CCBO
am
5  a  Qe  C CBO 5
r
a  Qe am
a .u .
CCBO 5 
q
 CCBO
a .u .
5 
q

CCBO 5  CCBO
r

5  C CBO 5
am

Pentru a = 0.8
0.8  5
a .u .
C CBO 5   7  2  7  54.619mg / l ;
0.42

Pentru a = 0.99

0.99  5
a .u .
C CBO 5   7  2  7  65.93mg / l ;
0.42

550  54.619
GE   100  90.06% ;
550

550  65.93
GE   100  88.01% .
550

c) Se tine cont de valorea impusa pentru CBO5 prin NTPA 001/2005

Gradul de epurare se calculeaza cu ajutorul relatiei:

5  C CBO 5
i NTPA
C CBO
GE  i
 100 (%)
C CBO 5
NTPA
C CBO 5 = 25 mg/l (NTPA 001/2005)

6
 550  25
GE   100  95.45% .
550

C. Calculul gradului de epurare dupa O2 dizolvat

am
a) Se calculeaza C CBO 5 al celor doua tipuri de ape (uzata si emisar) imediat dupa gura

de varsare.

5 = F  Dmax (mg/l);
am
C CBO (4.15)

unde: F – factor maxim de dilutie care i-a valori intre 1.5 – 2.5. Se adopta
F = 2;
Dmax – deficit maxim de oxigen in aval de sectiunea de evacuare si care rezulta din
diferenta dintre oxigenul la saturatie si oxigenul care trebuie sa existe in orice moment in apa.
Dmax = OS – OR (4.16)
OR – concentratia oxigenului in apa receptoare, concentratie ce ar trebui sa existe
permanent in apa; OR =6 mg/l;
OS – concentratia oxigenului dizolvat la saturatie pentru temperatura de 20 0C; OS = 9.2
mg/l;
Dmax = 9.2 – 6 = 3.2 mg/l;
am
C CBO 5 = 2 3.2 = 6.4 mg/l.

Se aplica ecuatia de bilant, care permite calcularea concentratiei de materie organica in

ceea ce priveste CBO5 pentru apa epurata deversata in apa receptoare:

q  C CBO 5  a  Q e  C CBO 5   q  a  Q e   C CBO 5 

a .u . r am

 q  aQe  C CBO
am
5  aQe C CBO 5
r
C a .u .
CBO 5 
q
Pentru a = 0.8

 0.42  0.8  5  6.4  0.8  5  2  48.304mg / l;

5 
a .u .
C CBO
0.42

Pentru a = 0.99

 0.42  0.99  5  6.4  0.99  5  2  58.257mg / l;

5 
a .u .
C CBO
0.42

b) Se calculeaza valoarea concentratie de materie organica exprimata prin CBO dupa 20

zile :

20  1.46  C CBO 5 (mg/l)

au au
C CBO
20  1.46  48.304  70.523mg / l ;
au
C CBO
20  1.46  58.257  85.055mg / l ;
au
C CBO

7
 20  1.46  C CBO 5 (mg/l)
r r
C CBO
20  1.46  2  2.92mg / l .
r
C CBO

c) Se calculeaza deficitul de oxigen din apa de suprafata in amonte de gura de varsare,

am
dupa ce in prealabil s-a calculat C CBO 20 .

q  C CBO
au
20  a  Qe  C CBO 20
r

20 
am
C CBO (mg/l)
q  a  Qe
0.42  70.523  0.8  5  2.92
20   9.3438mg / l
am
C CBO
0.42  0.8  5

0.42  85.055  0.99  5  2.92

20   9.3439 mg / l
am
C CBO
0.42  0.99  5

Se calculeaza deficitul de oxigen ca fiind diferenta dintre concentratia oxigenului dizolvat la

saturatie si concentratia de oxigen dizolvata, care ar trebui sa existe in apa de supafata:

DO = OS – Or (mg/l)
Unde: OS – oxigen la saturatie in functie de tipul emisarului (la temperatura de 10 0C); OS =
11.3 mg/l;
Or – cantitatea minima de oxigen din apa emisarului (Ordin 1146/2002); Or = 6 mg/l.

DO = 11.3 – 6 = 5.3 mg/l.

d) Se calculeaza timpul critic la care se realizeaza deficitul maxim de oxigen (dupa gura
de varsare din apa emisarului).

 K 2  DO  K 2  K 1   
lg 1  am 
 K1  C CBO 20  K 1   (zile)
t cr  
K 2  K1
 0.17  5.3   0.17  0.1  
lg 1 
 0.1  9.3438  0.1   zile;
t cr   0.152
0.17  0.1

 0.17  5.3   0.17  0.1  

lg 1 
 0.1  9.3439  0.1   zile.
t cr   0.153
0.17  0.1

e) Se calculeaza deficitul critic (Dcr) de oxigen cu relatia:

 
am
K1C CBO
Dcr  20
10  K1tcr  10  K 2tcr  DO  10  K 2tcr ,
K 2  K1
0.1  9.3438
Dcr 
0.17  0.1
 
10 0.10.152  10 0.170.152  5.3  10 0.170.152  5.605 .

8
 0.1  9.3439
Dcr 
0.17  0.1
 
10 0.10.153  10 0.170.153  5.3  10  0.170.153  5.306 .

f) Se compara valoarea deficitului critic prin determinarea concentratiei minime de

oxigen in apa emisarului

COmin = OS – Dcr ,

OS = 11.3 mg/l (la 100C);

COmin = 11.3 – 5.605 = 5.695 mg/l > 4 mg/l.
COmin = 11.3 – 5.306 = 5.994 mg/l > 4 mg/l

D. Determinarea gradului de epurare in ceea ce priveste consumul chimic de oxigen

Calcul consumului chimic de oxigen se face cu ajutorul relatiei:

i
C CCOcr  C CCOcr
a .u .
GE  i
 100 (%)
C CCOcr
i
Unde: C CCOcr - concentratia initiala a materiei organice la intrarea in statia de epurare, exprimata
prin CCO-Cr;
a .u .
C CCOcr - concentratia de materie organica exprimata prin CCO-Cr in apa epurata
deversata in emisar, ce corespunde valorii din NTPA 001/2005;
a .u .
C CCOcr = 125 mg/l

770  125
GE   100  83.76 (%)
770

E. Determinarea gradului de epurare in ceea ce priveste azotul total

Se calculeaza gradul de epurare (GE) cu formula:

C Ni  C Nf
GE   100 (%)
C Ni

unde: C Ni - cantitatea de N2 total la intrarea in statia de epurare;

C Ni = 15 mg/l;
C Nf - cantitatea de N2 total la iesirea din statia de epurare comform NTPA 001/2005;
C Nf = 10 mg/l.

15  10
GE   100  33.33 % .
15

9
 4.4. Alegerea variantei tehnologice optime

Schema 3. Epurare mecano-biologică

Apă G/S Dz D.P.

uzată B.N.A

Apă
D.S.
epurată
G/S – grătare/site;
Dz – deznisipator;
D.P. – decantor primar;
B.N.A. – bazin cu nămol activ;
D.S. – decantor secundar.

a) pentru solide in suspensie:

Gratare/site: GE = 5%; ciss = 640 mg/l;

640 100  640  5

cf   608mg / l ;
100

Deznisipator: GE = 50%; ciss = 608 mg/l;

608 100  608  50

cf   304mg / l ;
100
Decantor primar: GE = 50%; ciss =304 mg/l;

304   100  50 
cf   152mg / l ; ;
100

Bazin cu namol activ: GE = 80%; ciss = 152 mg/l;

10
 152   100  80 
cf   30.4mg / l ; ;
100
Comparand cu valoarea din NTPA 001/2005 se constata ca valoare obtinuta prin calcul
este mai mare.

b) pentru CBO5:
Gratare / site: GE = 0%; ciCBO5 = 550 mg/l;

550 100  550  0

f
cCBO   550mg / l ;
5
100

i
Deznisipator: GE = 30%; c CBO5 = 550 mg/l;

550   100  30 
f
cCBO   385mg / l ;
5
100

i
Decantor primar: GE = 30 – 40%, adoptam GE = 35%; c CBO5 = 385mg/l;

385  100  35 
f
cCBO   250.25mg / l ;
5
100

i
Bazin cu namol activ: GE = 80%; c CBO5 = 250.25mg/l;

250.25  100  80 
f
cCBO   50.05mg / l ; ;
5
100

Comparand cu valoarea din NTPA 001/2005 se constata ca valoare obtinuta prin calcul
este mai mare.

c) pentru CCO – Cr:

Gratare / site: GE = 0%; ciCCO-Cr = 770 mg/l;

770 100  770  0

Cr   770mg / l ;
f
cCCO
100
i
Deznisipator: GE = 30%; cCCO Cr = 770 mg/l;

770   100  30 
Cr   539mg / l ;
f
cCCO
100
i
Decantor primar: GE = 35%; cCCO  Cr = 539mg/l;

539  100  35 
Cr   350.35mg / l ;
f
cCCO
100

i
Bazin cu namol activ: GE = 80%; cCCO cr = 350.35 mg/l;

11
 350.35  100  80 
Cr   70.07 mg / l ; ;
f
cCCO
100

Comparand cu valoarea din NTPA 001/2005 se constata ca valoare obtinuta prin calcul
este mai mare.

d) pentru N2:
Gratare / site: GE = 0%; ciN2 = 15 mg/l;

15  100  0 
cNf 2   15mg / l ;
100

Deznisipator: GE = 35%; ciN2 = 15mg/l;

15  100  35 
cNf 2   9.75mg / l ;
100

Decantor primar: GE = 35% ciN2 = 9.75mg/l;

9.75  100  35 
cNf 2   6.33mg / l ;
100
Bazin cu namol activ: GE = 70%; ciN2 = 6.33 mg/l;

6.33  100  70 
cNf 2   1.9mg / l ;
100

Comparand cu valoarea din NTPA 001/2005 se constata ca valoare obtinuta prin calcul
este mai mica.

12
 4.6. Elaborarea schemei boc tehnologice

S-a constatat ca varianta tehnologica optima este statia de epurare macano – biologica.
Schema bloc este prezentata mai jos:

Ape uzate

Grătare/site

Bazin de egalizare

DP

B.N.A

DS

Ape epurate

CAPITOLUL 5. PROIECTAREA TEHNOLOGICA A UTILAJELOR

13
 5.1. Debite de calcul si de verificare utilizate in statiile de epurare municipale

Utilaje Debit de calcul (m3/s) Debit de verificare(m3/s)

Gratare / site Qc = 2Qmax,orar Qv = Qmin, orar
Deznisipator Qc = 2Qmax, orar Qv = Qmin, orar
Separator de grasimi Qc = Qmax, zi Qv = Qmin, orar
Decantor primar Qc = Qmax, zi Qv = 2Qmax, orar
BNA Qc = Qmax, zi Qv = Qmax, orar
Decantor secundar Qc =Qmax, zi Qv = Qmax, orar

5.2. Calculul utilajelor din cadrul treptei mecanice de epurare (gratare, deznisipator,
bazin de egalizare, separator de grasimi, decantor primar)

A. Gratare

Dimensionarea gratarelor

Grătarele reţin aproximativ 3-5% din materialele solide transportate de apele uzate. Din
varianta tehnologică aleasă s-a propus un grad de epurare în ceea ce privesc materiile solide de 5
%.

a) Debite de calcul si de verificare ale gratarelor

Qc = 2Qmax, orar (m3/s)

Qmax, orar = 0.40 m3/s
Qc = 2*0.40 = 0.80 m3/s;
Qv = Qmin, orar (m3/s)
Qmin, orar = 0.30 m3/s.

Se considera ca gratarele retin 3 – 5% din materialele solide transportate de apele uzate.

Prin varianta tehnologica aleasa s-a propus un G.E.=

b) Viteza apei uzate prin interspatiile gratarelor, vg

Ea trebuie sa fie cuprinsa intre 0.7 – 1.1 m/s. Se adopta vg = 0.8 m/s.

c) Caracteristicile celor doua gratare

- latimea gratarelor (s); s = 10 mm = 0.01 m;

- coeficientul de forma al barelor ();  = 1.83;
- distanta dintre (bi); bi = 20 mm = 0.02 m;
- unghiul de inclinare ();  = 750.

d) Viteza apei in amonte de gratar, va

va = 0.4 – 0.75 m/s. In perioadele cu ape abundente va = 0.4 – 0.9 m/s.

Se calculeaza cu relatia:

14
 Qc
va  (m/s)
2 Bc hmax

unde: Qc – debit de calcul (m3/s); Qc = 0.8 m3/s;

Bc – inaltimea gratarelor (m); se adopta Bc = 2 m;
hmax – inaltimea apei in amonte de gratar (m); hmax = 0.25 – 0.6 m; se adopta hmax = 0.4
m.

0.8
va   0.5m / s .
2  2  0.4

e) Se caluleaza suma latimilor interspatiilor dintre bare, b

Qc
b  2  v (m)
g  hmax

vg = 0.8 m/s; hmax = 0.4 m;

0.8
 b  2  0.8  0.4  1.25m; .

f) Se calculeaza numarul de bare, nb

Bc   b  c
nb 
s
unde: c – latimea de prindere a barelor; c = 0.3;
s – latimea barelor, s = 10 mm = 0.01m;

2  1.25  0.3
nb   45 .
0.01

g) Se verifica viteza apei in amote de gratare, va

va = 74R2/3j1/2 (m/s)

Bc  hmax
R – raza hidraulica: R  ;
Bc  2  hmax

2  0 .4
R  0.286 ;
2  2  0.4

j – panta gratarului; j = 0.5mm = 0.0005 m;

v a  74  0.286 2 / 3  0.00051 / 2  0.72m / s .

h) Se calculeaza pierderile de sarcina pe gratar, h

15
 4/3
s v a2
h       sin  ;
b 2g

unde :  - coeficient de forma a barelor; = 1.83;

s – latimea barelor; s = 0.01 m;
b – interspatiu dintre bare; b = 0.02 m;
va – viteza apei in amonte; va = 0.5 m/s;
g – acceleratia gravitationala; g = 9.81;
 - unghiul de inclinare;  = 750;
4/3
 0.01  0.5 2
h  1.83      sin 75   1.825 m.
 0.02  2  9.81

B. Deznisipatoare

Dimensionarea deznisipatorului

Am ales GE = 50 % pentru materii solide, GE = 30 % pentru CBO 5 şi GE = 35 % pentru

CCOCr.

a) Debite de calcul si de verificare

Qc = 2Qmax, orar = 2 0.40 = 0.80 m3/s;

Qv = Qmin, orar = 0.3 m3/s.

b) Volumul util al deznisipatorului, Vdez

Vdez = Qctd (m3)

unde: Qc – debit de calcul, m3/s; Qc = 0.80 m3/s;

td – timp de deznisipare, s; td = 30 – 60 s; se adopta td = 50 s;

Vdez = 0.80  50 = 40 m3.

a) Calculul suprafetei orizontale, A0

Qc
A0  B  L    (m2)
vs

unde:  - coeficient ce tine cont de regimul de curgere si gradul de epurare pentru matriile solide.
Se adopta, pentru GE = 30%,  = 1.5;
vs – viteza de sedimentare in deznisipator; se adopta vs = 2.3 cm/s;
vs = 0.023 m/s;
B – latimea deznisipatorului;
L – lungimea deznisipatorului.

16
 0.80
A0   1.5  52.17 m 2 .
0.023

b) Se calculeaza incarcarea superficiala, vsi

vs
v si  (m/s)


0.023
v si   0.015m / s .
1 .5

c) Se calculeaza aria tranzversala, At

Qc
At  B  H  (m2)
va

unde: Qc – debit de calcul, m3/s; Qc = 0.80 m3/s;

va – viteza de trecere a apei prin deznisipator; va = 0.05 – 0.3 m/s. In functie de diametrul
particulelor retinute (nisip) se adopta va = 0.15 m/s.

0.80
At   5.33m 2 .
0.15

d) Se calculeaza lungimea si latimea deznisipatorului

L =   va  td (m)

L = 1.5  0.15  50 = 11.25 m;

A0
B (m)
L

52.17
B  4.63m .
11 .25

e) Se calculeaza inaltimea deznisipatorului

Vdez
H  (m)
LB

40
H   0.76m .
11 .25  4.63

f) Se compartimenteaza deznisipatorul

Deoarece latimea deznisipatorului (B) este mai mare de 2 m, B = 4.63 m, se recurge la

decompartimentarea acestuia. Latimea unui compartiment nu va depasi 0.6 – 2 m si se noteaza
cu b1. Se adopta b1 = 1.15 m.
17
 Se calculeaza numarul de compartimente, n

B
n
b1

4.63
n  4compartimente.
1.15

C. Bazinul de egalizare

hs

hu

hd
D

Figura 5.1. Sectiunea tranzversala prin bazinul de egalizare

h = inaltimea utila, m; hu = 1.8 – 2 m; adoptam hu = 2 m;

hs – inaltimea de siguranta, m; hs = 0.2 – 0.4 m; adoptam hs = 0.4 m;
hd – inaltimea zonei de depunere, m; hd = 0.2 – 0.4 m; adoptam
hd = 0.4 m;
D – diametrul bazinului, m; D = 12 – 20 m;

H = hs + hu + hd = 0.4 + 0.4 + 2 = 2.8 m.

Se adoptă H = 2m.
V 871, 2
Av    435, 6 m2
H 2
 D 2
Av   D  23,55 m2
4

D. Decantorul primar

18
 Decantorul primar orizontal longitudinal

Dimensionarea decantorului

In conformitate cu STAS 4162/1-89, in decantorul primar se pot obtine orientativ

urmatoarele eficiente:
- 40 – 60% in reducerea concentratiei suspensiilor solide;
- 20 –25% in reducerea concentratiei CBO5.
În cazul decantorului primar s-au ppropus următoarele grade de epurare:
Gess = 50%; GECBO5 = 35%; GECCOcr = 35%; GENt = 35%.

a) Debite de calcul si de verificare

Qc = Qmax,zi (m3/s);
Qc = 0.42 m3/s;
Qv = 2Qmax,orar (m3/s);
Qv = 2  0.40 = 0.80 m3/s.

b) Determinarea vitezei de sedimentare, vs

Viteza de sedimentare se determina in doua moduri:
- cu ajutorul testelor de sedimentare;
- se adopta din STAS 4126 – 1/1989 in functie de gradul de epurare stabilit pentru solidele
in suspensie si in functie de concentratia initiala a materiilor in suspensie din tema de proiectare:
Viteza de sedimentare se propune a avea valori de vs = 1,5 m/h = 0,00041 m/s pentru
încărcări iniţiale cu materii în suspensie mai mic de 200 mg/L.

c) Calculul vitezei de circulatie a apei prin decantor, va

Va = 10 mm/s = 10  10-3 m/s.

d) Timpul de stationare in decantor, ts

Variaza intre 1.5 – 2.5 h, dar conform STAS 4162 – 1/89, se recomanda a fi de maxim 1.5 h.
ts = 1.5 h = 5400 s.

e) Calculul volumului spatiului de decantare, Vs

Vs = Qc  ts (m3)
Vs = 0.42  5400 = 2268 m3.

f) Se calculeaza aria orizontala si aria tranzversala

Qc
Ao  (m2)
vs

19
 0.42
Ao   1008m 2 ;
0.00041

Qc
Atr  (m2)
va
0.42
Atr   42m 2 .
0.01

g) Se calculeaza lungimea decantorului, L

L = va  ts (m)
L = 0.01  5400 = 54 m.

h) Se calculeaza inaltimea totala a decantorului, H

H = Hs + Hu + Hd (m)

Hs = inaltime de siguranta; Hs = 0.2 –0.6 m; se adopta Hs = 0.5 m;

Hu = inaltimea efectiva a zonei de sedimentare, m;

Hu = vs  ts = 0.00041  5400 = 2.25 m;

Hd = inaltimea zonei de depuneri; Hd = 0.2 – 0.6 m; se adopta
Hd = 0.4m;

H = 0.4 + 2.25 + 0.5 = 3.15 m.

i) Se calculeaza latimea decantorului, B

Ao
B (m)
L

1008
B  18.66m
54

Deoarece B depaseste valoarea standardizata de 4 – 5 m, se recurge la decompartimentarea

decantorului si la calcularea numarului (n) de compartimente functie de latimea adoptata pentru
un compartiment si notata cu B1. Se adopta B1 = 5 m.

B 18.66
n ; n  4.004 ; adoptam n = 4 compartimente.
B1 4.66

j) Calculam volumul total de namol depus in decantor, Vtnamol

GE ss 100
Vt ,namol   Qc  C ssi  (m3/zi)
n 100  p
unde: GE = 50% = 0.5;

20
 n – densitatea namolului rezultat in bazinul de decantare primar;
n = 1100 – 1200 Kg/m3; adoptam n = 1150 Kg/m3;
Cssi - concentratia initiala de solide in suspensie la intrarea in decantor;
Cssi = 307mg/l = 307  10-3 Kg/m3;
p – umiditatea namolului; alegem p = 95%;
Qc = 0.42 m3/s= 36288 m3/zi

0 .5 100
Vt , namol   36288  304  10 3   95.92m 3 / zi
1150 100  95

5.3. Calculul utilajelor în cadrul treptei biologice (bazin de nămol activ, decantorul
secundar).

Staţie de
compresoare

aer

Apă
Qc epurată
Bazin cu nămol activ DS
(de la treapta
mecanică)

Nămol activ

Staţie de
pompare
Nămol activ recirculat
P

Nămol activ exces

Figura 2. Schema bloc a treptei de epurare biologică

Dimensionarea bazinului cu namol activ

a) Calculul materiei organice la intrarea în treapta biologică exprimată prin concentraţia la

intrare în bazin a CBO5:

CCBO5 = 350.35 mg/l

b) Debitul de calcul:

21
 Qc = Qzi, max = 0,42 m3/s
Qv = Qor, max = 0,4 m3/s

c) Calculul gradului de epurare pentru treapta biologică în conformitate cu condiţiile de

deversare (NTPA 001/2005)
GESS = 80%; GECBO5 = 80%; GECCOCr = 80%; GENt = 70%

d) Calculul încărcării organice a bazinului. IOB reprezintă cantitatea de CBO5 din influent
exprimată în Kg CBO5/zi care poate fi îndepărtată dintr-un m3 de bazin de aerare. Se poate
calcula în trei moduri:
- Folosind relaţia de calcul:

CBO5
IOB =  K 1  GB b
V
GEb – gradul de epurare în CBO5;
V – volumul bazinului de aerare, m3;
K – coeficient influenţat de temperatură. Dacă temperatura în bazin este:
T = 10 – 20oC, atunci K = 5;
T = 30 – 40oC, K = 7;
T = 20 – 30oC, K = 6;

I OB  5 1  0.8 = 2.236 Kg CBO5/m3zi.

e) Încărcarea organică a nămolului activ, se poate calcula:

- Folosind relatia:
Q  C CBO 5ib
I ON  C
V C N

QC – debit de calcul;
CCBO5ib – concentraţia iniţială a CBO5;
V – volumul bazinului cu nămol activ;
CN – concentraţia nămolului; CN = 2,5 – 4 Kg/m3
I OB
ION = ;
CN
ION = k·(1 – GEb) = 5·(1 – 0,8) = 1 kg CBO5/Kg NA zi;

f) Se calculează concentraţia nămolului activ

I 2.236
CN  OB   2.236 kg CBO5/m3
I ON 1

g) Volumul bazinului cu nămol activ

QC  C CBO 5ib QC  C CBO 5ib 0.42  350.35  10 3

V=    3600  24  5685.82 m3;
I OB C N  I ON 2,236

h) Calculul debitului de nămol activ recirculat

QR = r · QC, (m3/s) ;

22
 r = raport de recirculare
CN
r= * 100 ;
CR  CN

CR = 10 kg MTS/m3;
CN – concentraţia nămolului activ;
CR – concentraţia nămolului recirculat.

2.236
r  100  28.80% .
10  2.236
28.80
Qr   0.42  0.1209 m3/s;
100
i) Timpul de aerare
Dacă se ia în calcul recircularea namolului
V 5685.82
tra =   2.21 ore
Qc  Qr  0.42  0.294   3600
'

unde: Qr’ = debitul maxim de recirculare; se recomandă a fi max

Qr’ = 0.7 · Qc = 0,7 · 0,42 = 0,294 m3/s

j) Calculul nămolului în exces

GECBO 5
Acest calcul se face cu relaţia Huncken: QN ex  1.2  I ON 0.23   LSB , Kg/zi
100
unde LSB = VB  IOB = 5685,82  2,236 =12715,73 kg/zi
80
QNex  1, 2 10.23  12715.73  12207.10 kg/zi
100

k) Calculul necesarului de oxigen se face cu relaţia:

Co  a  GECBO 5  C  b  CNt kg O2/zi
a  GECBO5  C – corespunde necesarului de oxigen pentru respiraţia substratului
b  CNt – reprezintă necesarul de oxigen pentru respiraţia endogenă neluând în considerare
procesul de nitrificare.
unde: a = coeficient corespunzător utilizării substratului de către microorganisme. Pentru apele
uzate municipale a = 0,5 kg O2/kg CBO5.
GEb = gradul de epurare realizat în treapta de epurare biologică. GE = 80 %.
C = cantitatea totală de materie organică exprimată prin CBO 5 adusă de către apa uzată
influentă. C = Qc· (CCBO5)ib [kg CBO5/zi]
C = 0,42 · 350,35 10-3· 3600 · 24 = 12713,50 kg CBO5/zi
b = coeficient necesar respiraţiei endogene a microorganismelor, respectiv de oxigenul
consumat de unităţile de nămol activ aflat în bazin, în timp de o zi. Se adoptă b = 0,15
kg O2 / kg CBO5  zi
CNt – cantitatea totală de materii solide totale de nămol activ şi se determină cu relaţia:
C 12713.50
CNt    12713.50
I ON 1
Co  0,5  0,80 12713.50  0,15 12713.50  6992.42 kg O2/zi

l) Se calculează capacitatea de oxigenare, CO care reprezintă cantitatea de oxigen ce

trebuie introdusă prin diferite sisteme de aerare.

23
 1 CO S k 760
CO = CO2    10  kg/zi
 CSA  CB kt p
unde: CO = cantitatea de oxigen necesară consumului materiilor organice de către
microorganisme. CO = 6992,42 kg O2/zi
α = raportul dintre capacitatea de transfer a O2 în apele uzate şi capacitatea de transfer a
O2 prin apa curată. α = 0,9 pentru apele uzate municipale.
COS = concentraţia de saturaţie a O2 în apă condiţii standard (la temperatura de 10 0C şi
760 mm Hg în apă curată). Cs = 11,3 mg/l (conform STAS 11566/91).
CSA = condiţii de saturaţie a O2 în amestecului de apă uzată şi nămol activ la temperatura
de lucru (200C). CSA = 7,4 mg/l (conform STAS 11566/91).
CB = concentraţia efectivă a O2 în amestec de apă uzată şi nămol activ la temperatura de
lucru (200C). Se recomandă pentru CB valori cuprinse între 1,5-2 mg/l.. Se adoptă
CB =1,5 mg/l
k10
= raportul dintre coeficientul de transfer al O 2 în apă pentru temperatura de 100C şi
kt
k10
coeficientul de transfer al O2 pentru temperatura de lucru (20C). Se adoptă =
kt
0,83 (conform STAS 11566/91).
p = presiunea barometrică anuală calculată cu o medie a valorilor zilnice în oraşul unde
se realizează epurarea apelor uzate. Se adoptă p = 782 mm Hg.
1 11,3 760
CO  6992.42    0,83   12003.18 kg/zi
0,9 7, 4  1,5 782

m) Utilizarea sistemelor de aerare – pentru eficientizarea activităţii bilogice, respiraţia de

oxidare bilogică care permit degradarea substanţelor organice foloseşte un sistem de distribuţie a
aerului generat în compresoare sau turbosuflante folosind dispozitive pnematice de dispersie a
aerului. Dispersia aerului se paote face sub formă de bule fine (având diametrul mai mic de 0,3
mm), bule mijlocii (cu D = 0,3 – 3 mm) şi bule mari (cu D = 10 mm). În proiectare se vor alege
dispersarea aerului prin bule fine care caracterizează sistemul de distribuţie prin materiale
poroase. Se calculează capacitatea de oxigenrare orară.
CO 12003.18
CO '    500.13 kg O2/h
24 24

n) Se calculează debitul de aer necesar şi acesta se află cu formula:

CO '103
Qaer  m3/h
COs  H imersie
unde: COs – capacitatea specifică de oxigenare a BNA-ului prin insuflaera aerului care variază
între 8 – 10 g O2/m3 şi m3 bazin pentru bule fine. Se alege COs = 9 g O2/m3 aer.
Se va calcula suprafaţa plăcilor poroase Ap în ipoteza în care distribuitorul de aer este
poziţionat la o înălţime de imersie în masa de apă uzată faţă de suprafaţa bazinului. Se adoptă
Himersie = 4 m.
500.13 103
Qaer   13892.5 m3/h
94
Qaer 13892.5
Ap    231.54 m2
I aer 1  60
unde: Iaer – intensitatea aerării. Se adoptă 1 m3/m2  min aer.

24
 Se calculează energia brută a sistemului de aerare, Eb.
Eb = Himersie  Esp kWh/m3
unde: Esp – consumul energetic specific, Esp = 5,5 Wh/m3.
Eb = 4  5,5  103 = 22000 kWh/m3

o) Se calculează dimensiunile BNA-ului şi numărul de compartimente.

- inălţimea BNA-ului este cuprinsă între 3 – 5 m.
Ht = Himersie + Hsig (0,5 – 0,8 m) = 4 + 0,75= 4,75 m
- lăţimea BNA-ului
B = (1 – 1,5)H = 1,25H = 1,25  4,75 = 5,937 m
- lungimea BNA-ului
L = (8 -18)B = 8B = 8  5,937 = 47,5 m

Decantorul secundar.

În decantoarele secundare se reţine membrana biologică sau flocoanele de nămol activ

evacuate odată cu efluentul din filtrele biologice, respectiv din bazinele de aerare. Rezultă că
decantorul secundar constituie o parte componentă de bază a treptei de epurare biologică.
Decantoarele secundare frecvent folosite sunt de tip longitudinal şi radial, echipate cu
dispozitive adecvate pentru colectarea şi evacuarea nămolului în mod continuu sau cu
intermitenţă, intervalul de timp dintre două evacuări de nămol să nu fie mai mare de 4,0 ore.
Având în vedere că acest nămol prezintă un conţinut mare de apă, evacuarea lui se face prin
sifonare, sau prin pompare; podul raclor este echipat cu conducte de sucţiune care dirijează
nămolul spre o rigolă pentru evacuarea lui în exterior.
Se va proiecta un decantor secundar radial în conformitate cu următoarele date:

a) Debitul de calcul si debitul de verificare

QC = Qzi,max (m3/s);
Qc = 0.42 m3/s;
QV = Qorar, max (m3/s);
QV = 0.40 m3/s.

b) Se stabileşte încărcările superficiale ale DS cu materii solide:

CN  (Qc  QR )
Iss = kg/h·m2
Au
unde: CN - concentraţia nămolului activ (kg/m3).
QR - debitul de recirculare [m3/h].
Au – suprafaţa utilă a decantorului radial
'
Se determină vSD - încărcarea hidraulică a decantorului, se determină pe baza
'
experienţelor în conformitate cu vSD  1,9 m3/m2h la valoarea lui IBN  150 cm3/g. Se va adopta
'
valoarea lui vSD = 1,2 m3/m2h.
Q Q 0, 236
'
vSD  c  Au  ' c   3600  708 m2
Au vSD 1, 2
2, 236   0.42  0,12   3600
Iss =  24  147.35 kg/m2·zi
708

25
 c) Se determină timpul de decantare
În conformitate cu STAS 4162/2-89 valoarea lui tdc = 3,5 - 4 h. Se adoptă tdc = 4 h.

d) Se calculează înălţimea utilă a decantorului şi respectiv a volumului decantorului

secundar
hu = tdc · v’sc = 4  1,2 = 4,8 m
V = Qc· tdc = 0,42  4  3600 = 6048 m3
Se impune un numar minim de 2 decantoare radiale (pag. 363 din „Canalizări” de Dima)
cu:
Ao = 1109 m2 (conform STAS 4162/2-89) => D = 40 m, H = 3,9 m, Vutil = 6048 m3.

e) Se calculează volumul de nămol rezultat din decantorul secundar

GE i 100
Vn =  CSS  Qc 
n 100  p
unde: GE - eficienţa separării nămolului activ în DS = 85%.
γn - greutatea specifică a nămolului, care pentru o umiditate a nămolului de 95% este între
1100-1200 kg/m3. Se consideră γn = 1150 kg/m3.
i
Css - concentraţia iniţială a materiei solide intrate în decantorul secundar; cd = 64,15 mg/l.
p - umiditatea nămolului decantat; p = 95%.
0,80 100
Vn  152 103  0, 42  3600  3.197 m3/h
1150 100  95

26