BARBARASA Vladut 05.11.

2020
141 EA

Distanțier interfazic

La liniile electrice aeriene de înaltă şi foarte înaltă tensiune, pentru creşterea capacităţii de
transport a liniei şi pentru evitarea apariţiei fenomenului corona, fazele liniei sunt echipate cu
mai multe conductoare pe fază şi anume conductoare fasciculare. Utilizarea conductoarelor
fasciculare şi deci menţinerea avantajului acestora de a prezenta, la suprafaţa aparentă a
fasciculului, o intensitate a câmpului electric inferioară celei care s-ar obţine prin utilizarea unui
conductor unic, cu aceeaşi secţiune totală, este posibilă atâta timp cât se poate conserva
configuraţia impusă fazei, respectiv poziţiile relative ale conductoarelor care compun fasciculul.
În scopul evitării atingerii conductoarelor din acelaşi fascicul şi deteriorării suprafeţei lor, liniile
electrice aeriene echipate cu conductoare fasciculare sunt prevăzute, în deschiderea dintre stâlpi,
cu anumite piese speciale, denumite distanţiere interfazice.
Distanţierele de fază sunt elemente izolate care se montează între faze diferite ale aceleaşi
linii electrice aeriene având ca scop să fixeze rigid distanţele între conductoare, pentru a diminua
fenomenul de galopaj atunci când condiţiile meteo sunt nefavorabile (vânt puternic, furtună) și a
diminua astfel riscul întreruperilor accidentale.

Acestea sunt alcătuite, în general, din cleme de prindere a conductoarelor din fascicul şi
dintr-un cadru central pe care se fixează. Fixarea la cadrul central a clemelor de prindere a
conductoarelor din fascicul s-a făcut iniţial în mod rigid, iar apoi prin articulaţie mecanică.
Soluţiile constructive ale distanţierelor, din punct de vedere al mişcărilor conductoarelor
din fasciculul pe care se fixează, sunt următoarele:
BARBARASA Vladut 05.11.2020
141 EA

 Distanţierele cu resort, reprezentate în Figura 36 c, nu prezintă articulaţii sau rotule pe

care să se rotească clemele conductorului. În acest caz, deplasările sunt asigurate de tija
elastic constituită dintr-un resort de secţiune circulară.
 Distanţierele cu tijă rigidă, reprezentate în Figura 36 d, au tija constituită dintr-un
material uşor, iar clemele de legătură se prind prin articulaţii ce permit o deplasare
limitată a conductorului.

 Distanţierele cu inel flexibil au clemele de legătură unite printr-un inel elastic, fiind
reprezentate în Figura 38. Acest tip de distanţier poate fi folosit şi la liniile electrice
aeriene echipate cu trei sau patru conductoare pe fază, având avantajul că permit orice fel
de deplasare a clemelor. Inelul flexibil poate servi, într-o oarecare măsură, şi ca
amortizor, din cauza flexibilităţii lui mari.
 Distanţierele flexibile cu şi fără clemă de legătură, reprezentate în Figurile 39 a şi b, sunt
asemănătoare cu tipul precedent de distanţier, cu deosebirea că fixarea se execută prin
folosirea unui cordon cu cleme sau prin împletirea cadrului flexibil peste conductor.

Cand vine vorba de proiectarea electrica a unui distantier interfazic, un parametru cheie de
proiectare este reprezentat de distribuția tensiunii de frecvență de putere de-a lungul unității și
trecerea rapidă sub contaminare,
BARBARASA Vladut 05.11.2020
141 EA

Tensiunile electrice ale frecvenței de putere într-un distanțier interfazic sunt cu aproximativ
73% mai mari decât pentru izolația fază-sol, deoarece distanțierii sunt supuși tensiunii de la linie
la linie. Prin urmare, inelele de clasificare a tensiunii trebuie aplicate la ambele capete pentru
tensiuni de 154 kV sau mai mari.
Solicitarile mecanice pe un distanțier interfazic prin galop includ tensiune, îndoire și
oboseală cauzată de oscilație. Cerințele pentru rezistența la tensiune nu sunt speciale, dar trebuie
totuși luate în considerare la proiectarea hardware-ului adecvat, cum ar fi armăturile de capăt,
clemele etc. În acest sens, trebuie efectuate teste de tracțiune pe aranjamentul complet. De
exemplu, rezistența mecanică solicitată a unui distanțier interfazic de 275 kV utilizat pentru un
conductor cu 4 fascicule al ACSR 410 poate fi de aproximativ 79 kN - un nivel care va fi ușor
atins de orice unitate bine proiectată. Cu toate acestea, mult mai important atunci când vine vorba
de stres mecanic este comportamentul de îndoire al unui distanțier. Pentru o indicatie precisa, o
solicitare admisibila are o gama propusa de sarcina maxima de aproximativ 450-500 MPa.
Nu am identificat un alt element din aceeași categorie cu distanțierul interfazic pentru a efectua o
comparație aferentă (avantaje si dezavantaje).
Concluzii:
1. Cele mai frecvente cazuri pentru care se folosesc distanțieri de fază sunt cele în care linia
electrică aeriană este supusă vânturilor puternice și posibilelor furtuni de zăpadă care pot genera
formarea manșoanelor de gheață pe conductorii liniei electrice aeriene (pentru a evita oscilatiile
și galoparea aferentă).
2. Distanțierii de fază funcționează atât la tracțiune, cât și la compresie.
3. Compresiunea mecanică și sarcinile de tracțiune la care este supus sunt mai mici decât cele la
care este supus un izolator de linie compozit
4. În ceea ce privește execuția testelor și verificărilor pe distanțierii interfazici, este important să
subliniem modul în care verificările electrice joacă un rol mai puțin important în comparație cu
cele mecanice. De asemenea, trebuie efectuat un test de tracțiune cu o sarcină mecanică cu
comportament sinusoidal pe termen lung.
Companie productoare: - romaneasca: SC ELM Electromontaj Cluj SA
- straina: PREFORMED -> https://preformed.com/th/index.php
Bibliografie:
http://www.bogdan-neagu.ieeia.tuiasi.ro/wp-content/uploads/2018/11/L3-cleme-armaturi.pdf
https://www.inmr.com/application-composite-interphase-spacers-prevent-conductor-galloping-2/
https://www.inmr.com/application-of-interphase-spacers-to-transmission-system/
https://www.investenergy.ro/e-distributie-dobrogea-monteaza-distantiere-pe-linii-aeriene-de-
inalta-tensiune/