VERBUL
VERBUL
VERBUL
Flexiunea verbului
Verbul își schimbă forma în funcție de următoarele categorii
gramaticale: diateză, mod, timp, persoană și număr. Categoriile gramaticale
specifice verbului sunt: diateza, modul și timpul.
Cel mai întâlnit verb copulativ este verbul a fi. Verbe copulative sunt
și: a deveni, a ieși, a rămâne, a ajunge, a se face, a părea, a însemna, a se naște,
a se chema, a se numi. Cu excepția verbului a deveni, care poate fi folosit
DOAR ca verb copulativ, toate celelalte verbe pot fi copulative sau
predicative, în funcție de context.
S-a născut într-o zi cu noroc. (verb predicativ)
Niciun om nu se naște priceput. (verb copulativ)
Va rămâne la serviciu până târziu. (verb predicativ)
Au rămas împreună până la adânci bătrânețe. (verb copulativ)
Există situații în care verbul copulativ poate lipsi.
Diatezele verbelor
Diatezele sunt formele pe care le iau verbele pentru a arăta raportul
dintre acțiunea pe care o exprimă și subiectul gramatical. În limba română
verbul are trei diateze: activă, reflexivă și pasivă.
Timpurile verbelor
Timpul este o categorie gramaticală specifică verbului care exprimă
momentul în care se îndeplinește acțiunea. Prin forma verbului este indicată
acțiunea ca petrecându-se în prezent, trecut sau viitor.
Timpul prezent
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvârșită în
momentul vorbirii.
Maria învață să meargă pe bicicletă.
Vasile culege mure.
Timpul trecut
Un verb la timpul trecut arată că acțiunea este efectuată înainte de
momentul vorbirii.
Maria a învățat să meargă pe bicicletă.
Vasile a cules mure.
La modul indicativ, timpul trecut prezintă nuanțe exprimate prin:
imperfect, perfect compus, perfect simplu, mai mult ca perfect.
Timpul viitor
Un verb la timpul viitor arată că acțiunea este făcută după momentul
vorbirii.
Maria va învăța să meargă pe bicicletă.
Vasile va culege mure.
O nuanță a timpului viitor este exprimată prin viitorul anterior.
Ai să mă vezi?
O să faci exact ce-ți spun.
Om face cum o vrea Dumnezeu!