Verbul
Verbul
Verbul
Verbul este partea de vorbire flexibilă, care exprimă în general acțiuni ale persoanelor sau ale obiectelor;
Clasificarea verbelor.
-Verbe copulative
Verbele predicative
- Au înțeles de sine stătător, adică pot forma singure predicatul când se află la un mod personal.
Verbele nepredicative
- Nu au înțeles de sine stătător, nu pot spune singure ceva despre subiect, ci doar împreună cu alte cuvinte.
Exemplu:
Verbele copulative
- Formează predicatul nominal împreună cu o altă parte de vorbire ce are funcția sintactică de nume predicativ (NP)
- Verbele copulative sunt: a fi, a deveni, a ieși, a rămâne, a ajunge, a se face, a părea, a însemna, a se naște, a se chema, a se numi.
- Cu excepția verbului a deveni, care poate fi folosit doar ca verb copulativ, toate celelalte verbe pot fi copulative sau predicative, în
funcție de context.
Exemplu:
Verbele personale au forme pentru toate persoanele și admit un subiect cu care se acordă în număr și persoană.
Eu scriu
Tu scrii
El / ea scrie
Noi scriem
Voi scrieți
Ei / Ele scriu.
Verbele nepersonale au o singură formă, doar pentru persoana a III a, singular, iar acțiunea nu poate fi realizată de o persoană.
Diatezele sunt formele pe care le iau verbele pentru a arăta raportul dintre acțiunea pe care o exprimă și subiect. În limba română, verbul
are trei diateze:
1. Diateza activă
2. Diateza reflexivă
3. Diateza pasivă
Diateza activă.
Diateza reflexivă.
- Arată că acțiunea este făcută de subiect dar este și suferită de acesta. Verbul este întotdeauna însoțit de pronume reflexiv sau de pronume
personale neaccentuate, cu valoare de pronume reflexiv. Pronumele folosite astfel nu au funcție sintactică, ele sunt semne ale diatezei
reflexive.
Exemplu:
Diateza pasivă.
- Arată că subiectul suferă acțiunea făcută de altcineva. Diateza pasivă se formează dintr-un verb auxiliar și participiul verbului de
conjugat.
Exemple:
Profesorii trebuie să fie respectați. ( subiectul este reprezentat de profesori, iar acțiunea de a respecta este realizată de altcineva.)
Conjugările verbelor
Modurile verbelor
Modul este forma pe care o ia verbul, prin care este arătat cum consideră vorbitorul acțiunea:
Modurile personale își schimbă forma după persoană. În aceste moduri verbale, verbele au funcția sintactică de predicat, motiv pentru
care sunt numite și moduri predicative.
1. Modul indicativ
2. Modul conjunctiv
3. Modul Condițional – optativ
4. Modul imperativ.
Modurile nepersonale / nepredicative.
Modurile nepersonale nu-și schimbă forma după persoană și nu pot avea funcția sintactică de predicat. Mai sunt numite și nepredicative.
1. Modul infinitiv
2. Modul participiu
3. Modul gerunziu
4. Modul supin
Modurile nepersonale
Modul infinitiv
Modul infinitiv este un mod nepersonal (nepredicativ) care exprimă numele acțiunii sau al stării. Infinitivul, prin rădăcina verbului, este o formă
de bază pentru formarea celorlalte moduri și timpuri. Stabilește și caracteristica conjugării verbului.
Infinitivul cunoaște două timpuri: infinitiv prezent (a citi, a învăța) și infinitiv perfect. Infinitivul perfect se formează din infinitivul prezent al
verbului a fi și participiul. (a fi citit, a fi învățat).
Modul participiu
Modul participiu este un mod nepersonal (nepredicativ) care arată o acțiune trecută și terminată. Verbele la participiu se termină în t (mâncat,
citit, văzut, alergat) sau s (spus, zis).
Participiul este o formă de bază pentru alcătuirea verbelor la timpurile compuse, la diateza activă, care exprimă acțiuni trecute: perfect compus,
conjunctiv perfect, condițional-optativ perfect, infinitiv perfect. Este folosit și la formarea viitorului anterior și a verbelor la diateza pasivă.
Modul gerunziu
Modul gerunziu este un mod nepersonal (nepredicativ) care exprimă împrejurarea în care se desfășoară acțiunea sau cum se desfășoară acțiunea.
Se formează prin adăugarea sufixului -ând sau -ind la rădăcina verbului. (a cânta – cântând, a mânca – mâncând, a ieși – ieșind, a croi – croind)
Mergând pe drum m-am întâlnit cu un coleg. (gerunziul exprimă împrejurarea în care se desfășoară acțiunea)
Modul supin
Modul supin este un mod nepersonal (nepredicativ) care arată scopul sau numele unei acțiuni. Este format din forma invariabilă a participiului,
precedat de una din prepozițiile: de, la, pentru, spre, după (de făcut, la șofat, pentru calculat, la cules)
Modurile personale
Modul indicativ
Modul indicativ este un mod personal (predicativ), care exprimă o acțiune prezentată de vorbitor ca fiind reală.
1. Timpul prezent
2. Timpul imperfect
3. Timpul perfect simplu
4. Timpul perfect compus
5. Timpul mai mult ca perfect
6. Timpul viitor
7. Timpul viitor anterior
1. Timpul prezent
Verbele la timpul prezent exprimă o acțiune care se desfășoară în momentul vorbirii. În funcție de conjugare, verbele la modul indicativ, timpul
prezent au următoarele forme :
2. Timpul imperfect
Verbele la timpul imperfect exprimă o acțiune neterminată care se desfășoară în trecut față de momentul vorbirii. În funcție de conjugare, verbele
la modul indicativ, la imperfect au următoarele forme :
6. Timpul viitor
Verbele la timpul viitor exprimă o acțiune care se va îndeplini după momentul vorbirii. Timpul viitor prezintă forme pentru limba scrisă și pentru
limba vorbită. În funcție de conjugare, pentru limba scrisă, verbele la modul indicativ, la viitor au următoarele forme :
Pentru limba vorbită, viitorul (forma aceasta a verbului mai este cunoscută și ca viitor popular) poate fi format în trei feluri:
Verbele la timpul viitor anterior exprimă o acțiune care se va îndeplini înaintea altei acțiuni viitoare. În funcție de conjugare, verbele la modul
indicativ, la viitor anterior au următoarele forme :
Modul Conjunctiv
Modul conjunctiv este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune posibilă, realizabilă. Modul conjunctiv poate fi recunoscut ușor
datorită conjuncției să, care se află în componența verbului.
1. Timpul prezent
Conjunctivul prezent se formează de la timpul prezent, modul indicativ, precedat de conjuncția să. La persoana a III-a singular și plural,
conjunctivul se deosebește de indicativul prezent. (el/ei mănâncă – indicativ prezent, el/ei să mănânce – conjunctiv; el tace, ei tac – indicativ
prezent, el/ei să tacă – conjunctiv)
PERS CONJUGAREA I CONJUGAREA A II-A CONJUGAREA A III-A CONJUGAREA A IV-A
eu să mănânc să tac să fac să citesc
tu să mănânci să taci să faci să citești
el/ea să mănânce să tacă să facă să citească
noi să mâncăm să tăcem să facem să citim
voi să mâncați să tăceți să faceți să citiți
ei/ele să mănânce să tacă să facă să citească
Conjuncția poate sta chiar lângă verb sau pot exista alte părți de vorbire între ea și verb (nu, mai mi etc).
Să nu vorbești prea tare.
Să mai cumperi cărți și data viitoare.
Să nu-mi dai telefon.
2. Timpul perfect
Conjunctivul perfect este format din conjunctivul prezent al verbului a fi - forma să fi și participiul verbului de conjugat. Are aceeași formă
pentru toate persoanele, la singular și plural.
PERS CONJUGAREA I CONJUGAREA A II-A CONJUGAREA A III-A CONJUGAREA A IV-A
eu să fi măncat să fi tăcut să fi făcut să fi citit
tu să fi măncat să fi tăcut să fi făcut să fi citit
el/ea să fi măncat să fi tăcut să fi făcut să fi citit
noi să fi măncat să fi tăcut să fi făcut să fi citit
voi să fi măncat să fi tăcut să fi făcut să fi citit
ei/ele să fi măncat să fi tăcut să fi făcut să fi citit
1. Timpul prezent
2. Timpul perfect
1. Timpul prezent
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat. În funcție de
conjugare, verbele la modul condițional-optativ, timpul prezent au următoarele forme:
2. Timpul perfect
Condiționalul-optativ perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat. În funcție de
conjugare, verbele la modul condițional-optativ, timpul perfect au următoarele forme:
PERS CONJUGAREA I CONJUGAREA A II-A CONJUGAREA A III-A CONJUGAREA A IV-A
eu aș fi mâncat aș fi tăcut aș fi făcut aș fi citit
tu ai fi mâncat ai fi tăcut ai fi făcut ai fi citit
el/ea ar fi mâncat ar fi tăcut ar fi făcut ar fi citit
noi am fi mâncat am fi tăcut am fi făcut am fi citit
voi ați fi mâncat ați fi tăcut ați fi făcut ați fi citit
ei/ele ar fi mâncat ar fi tăcut ar fi făcut ar fi citit
Modul imperativ
Modul imperativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o poruncă, un îndemn, o rugăminte sau un sfat. Prin verbele la acest mod,
vorbitorul cere unei persoane sau unui grup de persoane să îndeplinească o acțiune. Imperativul are forme doar pentru persoana a II-a singular și
plural. (vino tu, veniți voi; mănâncă tu, mâncați voi)
Forma imperativului la persoana a II-a singular, la cele mai multe verbe, este identică cu forma persoanei a III-a a indicativului prezent.
Modul prezumtiv
Modul prezumtiv este un mod verbal personal și predicativ care exprimă o acțiune, o întâmplare sau o stare realizabilă, prezentată ca presupusă,
bănuită.
La fel ca modurile condițional-optativ și conjunctiv, modul prezumtiv are două timpuri: prezent și perfect.
Prezumtivul prezent are forme specifice pentru, formate din viitorul verbului auxiliar a fi și gerunziul verbului cu sens lexical deplin.
Auxiliarul poate avea două forme, una mai elevată (voi fi etc.), cealaltă mai curentă (oi fi etc.).
Exemplu de conjugare a verbului a merge la prezumtiv prezent: Eu voi fi mergând, Tu vei fi mergând, El/ea va fi mergând, Noi vom
fi mergând, Voi veți fi mergând, Ei/ele vor fi mergând.
Prezumtivul perfect are aceleași forme cu ale indicativului viitor anterior, construite cu viitorul auxiliarului și participiul verbului de
conjugat.
Exemplu de conjugare a verbului a merge la prezumtiv prezent: Eu voi fi mers, Tu vei fi mers, El/ea va fi mers, Noi vom fi mers, Voi veți
fi mers, Ei/ele vor fi mers.