CANCERUL PROSTATEI

A. EPIDEMIOLOGIE:
Cancerul prostatei reprezinta una din cele mai frecvente neoplazii in tarile cu standard economic ridicat,
riscul crescand progresiv cu varsta.
Constituie a 4-a cauza de deces prin cancer. Se estimeaza ca in 2017 au fost 26700 decese datorate
cancerului de prostata, 8% din decesele cauzate de cancer la barbati.
>30000 cazuri noi/an si incidenta este in crestere;
Riscul este de 1 din 14 barbati.
Rar la barbatii sub 50 ani. 85% din barbati sunt diagnosticati la 65 ani sau mai mult.

Factorii de risc pentru CP sunt:

• Vârsta înaintată
• Istoricul familial (riscul creşte de 2 ori la persoanele cu rude de gradul I cu CP)
• Rasa (în S.U.A., incidenţa la negri > albi > asiatici)
• Localizare geografică (incidenţă redusă în Asia, crescută în Scandinavia şi S.U.A)
• Alimentaţia (consumul crescut de grăsimi animale) – posibil, dar nu definitiv
Factori protectori: vitamina E, vitamina D.

B. ISTORIE NATURALA:
Cele mai multe cancere se dezvolta in zona periferica a glandei, in apropierea capsulei, boala fiind, in
general, multifocala.
Invazia loco-regionala afecteaza uretra, trigonul si orificiile ureterale, veziculele seminale si mai rar rectul
(datorita rezistentei fasciei Denonvilliers).
Dupa depasirea capsulei prostatei, procesul neoplazic progreseaza si se poate extinde la: veziculele
seminale, colul vezical, muschii ridicatori.
Pe cale sistemica procesul poate evolua:
- Limfatic, invadand ganglionii: iliac extern, hipogastric, obturator, presacrat;
- hematogen cu metastazare osoasa, hepatica, pulmonara.
Cancerul de prostata are o evolutie clinica lenta si fara manifestari imediate si sesizabile.
Initial exista o perioada asimptomatica indelungata in care diagnosticul se poate stabili ocazional in timpul
unui tuseu rectal de rutina.
Se evidentiaza un nodul tumoral dur, localizat intr-un lob sau o zona mai putin densa fata de restul glandei,
impunind efectuarea unei biopsii.

C. CLASIFICARE TNM SI HISTOPATOLOGICA:

Adenocarcinoamele reprezintă marea majoritate (95%) a neoplasmelor prostatice. 70% din
adenocarcinoamele prostatice apar în zona periferică, 20% în cea tranziţională şi 10% în zona centrală. Alte
tipuri celulare rare de CP includ: adenocarcinoame ductale (în majoritatea ductelor, se proiectează în uretră),
carcinoame tranziţionale (în interiorul ductelor, cu extensie minimă la acini), sarcoame şi carcinoame cu celule
mici.

1
D. SIMPTOMATOLOGIE + DIAGNOSTIC:
Boala poate fi, uneori, asimptomatica, chiar in forma local avansata.
Simptomatologia posibila:
- jet urinar slab sau intrerupt
- polakiurie
- disurie, sau senzatie de arsura la urinat

2
 - dureri hipogastrice
- hematurie sau hemospermie ( sange in lichidul seminal )
- durere persistenta lombara, in sold sau pelvina
- ejaculare dureroasa
Durerea perineala poate fi prezenta in invazia uretrei, sau poate fi localizata hipogastric in formele cu
extensie locala.
Initial, aceasta poate fi moderata, sub forma de jena perineala, care creste in intensitate, pe masura ce
procesul tumoral se extinde dincolo de capsula.
Elementele esentiale pentru diagnosticul cancerului prostatei sunt:
- tuseul rectal pozitiv
- valori crescute ale antigenului specific prostatic (PSA)
- ecografia transrectala –utilizata pentru diagnosticul precoce (utila si in cursul procedurii de biopsiere)
-simptomatologia de tract urinar inferior
-examenul histopatologic rezultat in urma biopsiei prostatice
Coexistenta unui carcinom de prostata cu un adenom face diagnosticul dificil, mai ales in cazul unui
adenom cunoscut, dar agravarea fenomenelor obstructive genereaza suspiciunea aparitiei unui cancer de
prostata.
PSA este o glicoproteina secretata de celulele epiteliale prostatice, fiind specifica tesutului prostatic. Ea nu
este specifica exclusiv pentru cancerul de prostata, nivele crescute aparind si in adenomul de prostata sau
prostatitele acute bacteriene.
Biopsia transrectala-presupune indepartarea de tesut prostatic prin introducerea acului, prin peretele rectal,
in prostata, procedura uzuala, ghidata prin ultrasonografia transrectala.
Microscopic: marea majoritate a cancerelor prostatice o reprezinta adenocarcinoamele cu punct de plecare
acinii glandulari. Pentru stabilirea gradului de diferentiere histologica se foloseste pe scara larga sistemul
Gleason care ia in considerare: atipiile celulare, anomaliile nucleare, raportul nucleu/citoplasma, etc.
Scorul Gleason cu limitele intre 2-10 este un sistem gradual de apreciere microscopica a agresivitatii
procesului ce se coreleaza cu extensia tumorala.
Un scor Gleason scazut arata ca tesutul neoplazic are un aspect asemanator cu tesutul normal prostatic,
tumora fiind localizata; un scor Gleason inalt corespunde unui aspect foarte diferit al tesutului neoplazic
prostatic comparativ cu tesutul normal si se coreleaza cu un proces extins.
Anumiti factori influenteaza prognosticul si optiunile terapeutice:
-stadiul bolii
-varsta pacientului si statusul sau biologic
-scorul Gleason
-nivelul PSA
Scintigrafia osoasa- investigatie necesara pentru aprecierea sistemului osos,acesta fiind sediul principal al
metastazelor cancerului prostatei.
CT/RMN abdomen si pelvis.

E. INDICATIE TERAPEUTICA SI PRINCIPALELE ASOCIERI DE CHT/HT:

T1-T2 – prezinta mai multe optiuni de abordare:
o Gleason ≤6, PSA < 10ng/ml -> Supraveghere activa (PSA la 6 luni, tuseu rectal anual, repetarea biopsiei
prostatice anual);
o RT externa sau brahiterapie (procedura care implica implantarea acestor "seminte" radioactive, de
marimea unui bob de orez in tumora din prostata);
o Prostatectomie radicala ± limfadenectomie loco-regionala;

3
 Daca PSA nu s-a normalizat dupa RT sau interventie chirurgicala, sau este in crestere: terapie de deprivare
androgenica – castrare chirurgicala (orhidectomie) sau medicamentoasa (analog LH-RH) ± antiandrogen
(Bicalutamida).
Pacient orhiectomizat Bicalutamida 150mg/zi.
Pacient neorhidectomizat Bicalutamida 50mg/zi + analog LH-RH.
T3
RT externa sau brahiterapie (procedura care implica implantarea acestor "seminte" radioactive, de marimea
unui bob de orez in tumora din prostata) + ADT 2-3 ani.
Prostatectomie radicala + limfadenectomie loco-regionala ± RT + ADT 2-3 ani.
T4
TURP pentru dezobstructie in caz de simptomatologie de tract urinar inferior.
Este de preferat RT externa + brahiterapie (prostatectomie radicala doar la un numar mic de pacienti este
posibila) + ADT.
M1 de novo - ADT (agonist LH-RH + bicalutamida) + bifosfonati ( ac zoledronic, denosumab) in caz de
metastaze osoase.
M1 CRPC – dupa terapie cu Bicalutamida :
Abiraterona (inhiba CYP17 hidroxilaza – este necesara sintezei hormonilor androgeni la nivel tumoral?!)
1000mg/zi doza unica + Prednison 10mg/zi + agonist LH-RH.
Docetaxel – 80-100mg/m2 Zi la 21 zile + Prednison 10mg/zi PO zilnic.
Enzalutamida.
Cabazitaxel + prednison.