Eroare logica= modul prin care gandim defectuos si nevalid/ incorect

SOFISME= ERORI LOGICE FACUTE CU INTENTIE= MINCIUNA,

MANIPULAREA, ADEVARUL PARTIAL
PARALOGISME= ERORI LOGICE FACUTE FARA INTENTIE=
NECUNOASTEREA, CONFUZIA

LISTĂ DE ERORI LOGICE

Erori logice formale
Erorile logice formale sunt acele raționamentele care sunt invalide datorită unor erori în
formalismul lor logic.
Apelul la legislație: un argument care implică faptul că legislația este un imperativ moral.
Apelul la probabilitate: pentru că ceva poate să se întâmple, este inevitabil ca acel ceva
se va întâmpla. Aceasta este premisa pe care se bazează Legea lui Murphy.
Argument din eroare logică (ad logicam): dacă într-un argument se extrage în mod eronat o
concluzie, atunci concluzia trebuie să fie falsă.
Afirmația goală: premisa unui argument este asumată ca fiind adevărată doar pentru că spune
că este adevărată.
Falsa dilemă: se afirmă că doar două alternative există, când de fapt sunt mai multe de două.
Problema este-trebuie: greșita inferență în care ceva este într-un mod sau altul și
deci trebuie să fie în acel mod.

Erori logice informale

Erorile logice informale sunt argumente invalide datorită altor rațiuni decât cele legate de
formalismul logic.
Apelul la repetiție (argumentum ad nauseam): repetarea unui argument invalid în speranța că
în final va fi acceptat.
Argumentul circular, (circulus in probando, petitio principii, cercul vicios): unde concluzia
unui argument este implicit sau explicit asumată în unul din premise.
Argumentul ignoranței (argumentum ad ignorantiam, argumentul din lipsa de imaginatie): se
afirmă că premisa este adevărată doar pentru că nu a fost demonstrată falsă sau că pemisa este
falsă doar pentru că nu a fost demonstrată adevărată.
Cauza și consecința circulară: o consecință a unui fenomen este considerată ca fiind cauza
fenomenului.
Cauza singulară: se consideră că doar o singură cauză simplă este responsabilă pentru o
situație, când de fapt sunt mai multe cauze.
Comparația incompletă: compoarația nu ia in considerare alte aspecte importante pentru
similitudinea obiectelor sau fenomenelor.
Comparația inconsistentă: se compară caracteristici necomparabile ale unor obiecte sau
fenomene.
Echivocarea: folosirea incorectă a cuvintelor care au mai multe înțelesuri.
Ecologia ilogică
Eroarea jucătorului: incorecta opinie cum că probabilitatea unui eveniment aleator poate fi
influențată de (sau dedusă din) alte evenimente independente.
Falsa atribuire: apelul la surse irelevante, necalificate, nedefinite, părtinitoare sau chiar
fabricate pentru a suține un argument.
Citatul scos din context: un pasaj este estras din context cu intenția de a distorsiona înțelesul
intenționat.
Falsul compromis: în cazul unor alternative opuse se consideră că o cale de mijloc e mai bună.
Istoricul ilogic
Întrebarea complexa (presupozitia ilogica, întrebarea încărcată, plurium interrogationum)
Mutarea ștachetei: respingere a unor contra-argumente prin ridicarea arbitrară a criteriilor de
acceptare a unor evidențe.
Niciun scoțian adevărat: refutarea generalizării prin particularizare defectuoasă.
Pledoaria specială: evidențierea unei excepții de la o regulă fără a se justifica excepția.
Reificarea: o abstracție este tratată ca și cum ar reprezenta ceva concret.
Transferul sarcinii dovezii: se plasează îndatorirea de a dovedi ceva de partea oponentului.
Eroarea soluției perfecte: argument prin care se insistă că există o soluție perfectă și/sau
soluția propusă ar trebui respinsă deoarece părți ale problemei vor continua să existe după ce a
fost implementată.
Stil în loc de substanță: se critică modul în care a fost expus un argument nu validitatea sa.
Cauze îndoielnice
Corelarea implică legătură cauzală (Cum hoc ergo propter hoc)
Succesiunea implică legătură cauzală (Post hoc ergo propter hoc): se afirmă că deoarece un
eveniment s-a produs după un altul, rezultă că primul a fost cauza celui de-al doilea.
]Erori de relevanță
Ipoteza Ad hoc
Ad hominem: atacul la persoana mai degraba decât la argument.
Apelul la autoritate: o aserțiune e considerată adevărată datorită poziției sau autorității
persoanei care face aserțiunea.
Apelul la emoție: se manipuleze emoțiile celor din audiență, în loc să se folosească
raționamente valide.
Apelul la ridicol: este un specific apel la emoție în care se ridiculizează opinia oponentului.
Apelul la frică: un specific apel la emoție în care se induce frica față de partea opusă.
Apelul la măgulire: un specific apel la emoție în care se face uz de măgulire pentru a câștiga
suport.
Apelul la milă (ad misericordiam): un specific apel la emoție în care se face uz de milă în
argumentație.
Apelul la ranchiună: un specific apel la emoție în care se face uz de ranchiună și resentimente
pentru câștigarea suportului.
Apelul la forță (ad baculum): se argumentează prin folosirea amenințării, constrângerii și a
forței față de oponent.
Apelul la majoritate (apelul la popularitate, ad populum): o afirmație este susținută ca fiind
adevărată deoarece multă lume crede că este adevărată.
Apelul la noutate: se consideră că ceva este superior sau mai bun doar pentru că este mai nou
sau modern.
Apelul la tradiție (ad antiquitatem): se consideră că ceva este corect doarece are o lungă
tradiție la bază.
Argumentul irelevant (Ignoratio elenchi sau Heringul roșu): se prezintă un argument care
susține validitatea unei afirmații diferite de cea care se presupunea să fie susținută.
Falsa analogie: compararea a două lucruri care par similare dar au proprietăți diferite.
Gândirea deziderativă: formarea unor credințe în concordanță cu ceea ce este plăcut a se
imagina în loc să se apeleze la evidențe sau rațiune.
Om de paie: argumentare prin denaturarea opiniei oponentului.
Generalizări defectuoase
Eșantionul părtinitor: formarea eronată a unui eșantion statistic al unei populații.
Jumătăți de adevăr
Generalizarea pripită: generalizare inductivă bazată pe evidențe insuficiente.

O eroare logică este o componentă a argumentației care, fiind demonstrabil greșită

în logica sau forma sa, face ca întreg argumentul să devină invalid.