Situatia de Comunicare
Situatia de Comunicare
Situatia de Comunicare
Emiţătorul este cel care transmite un mesaj către receptor, destinatarul acelui
mesaj.
Pentru ca mesajul să-şi îndeplinească funcţia, el are nevoie de un referent la care
se referă (sau un context), pe care destinatarul să-l poată înţelege şi care să fie verbal sau
posibil de verbalizat.
Mai este necesar un cod, întru totul sau parţial cunoscut vorbitorilor(adică
elementul folosit de emiţător şi de receptor pentru a transmite mesajul): limba (în forma
sa vorbită sau scrisă), ansamblu de gesturi, poziţii ale corpului sau expresii ale feţei,
ansamblu de semnale sonore sau vizuale de diverse feluri (semne de circulaţie, alfabetul
Morse).
Pentru a ajunge de la emiţător la receptor, mesajul este transmis pe un canal
(legătura materială sau psihologică prin care cei doi au posibilitatea să comunice): aerul
prin care circulă vocea în comunicarea orală; scrisoarea, biletul, telegrama în
comunicarea scrisă; telefonul, faxul, poşta electronică în comunicarea rapidă la distanţă).
Zgomotele, scrisul neciteţ, petele pe un text scris, greşelile de tipar sunt bruiaje care pot
îngreuna comunicarea.
Potrivit lingvistului Roman Jakobson, cele şase funcţii ale comunicării se asociază
componentelor actului de comunicare. Ele sunt definite în funcţie de componenta actului
de comunicare asupra căreia se concentrează mesajul.
REFERENT/ CONTEXT
Funcţia referenţială
CANAL
Funcţia fatică
COD
Funcţia metalingvistică
Axioma4. Comunicarea imbraca fie o forma digitala(tip “totul sau nimic”) fie o forma
analogical (cu o infinitate de valori, precum criteriile estetice, etc).
TIPURI DE COMUNICARE
Verbala
Nonverbal ,
Paralimbaj, contact visual, expresii faciale, postura, gesture, atingere, proximitate,
imbracaminte