Ghid de Lucru Cu Parintii Final 25.07.2016 PDF

1
GHID DE LUCRU CU PĂRINȚII
Metode de lucru pentru activitățile parentale în cadrul

proiectului
„zefiR. Împreună pentru puterea de acțiune”
București
Iunie 2016
www.zefirincomunitate.ro
CUPRINS
Contextul general al proiectului zefiR Pag. 4
Preambul: Școală. Familie și Educație Pag. 6 2
Principiile care stau la baza activităților parentale Pag. 7
Obstacole care stau în relația școală – familie Pag. 8
Motivarea părinților pentru o mai mare implicare și participare Pag. 10
Educația adulților Pag. 13
Metode active de învățare Pag. 20
Fișa programului de educație parentală tip “Școala Părinților” Pag.32
Fișe de activități. Exemple de bune practici:

- Identificarea necesităților copilului: “AJUTĂ-MĂ SĂ REUŞESC!”
Pag. 35
- Timpul petrecut cu copilul: “DESENUL COPILĂRIEI MELE”

Pag. 37
- Comunicare și colaborare: “LABORATORUL SENTIMENTELOR”

Pag. 40
- Planificarea activității: “CONSTRUIND PENTRU EDUCAȚIE”

Pag. 45
Importanţa pozitivării imaginii de sine etnice în formarea părinţilor rromi Pag. 48
Fișe de activități. Exemple de bune practici:

- Conştientizarea propriilor trăiri emoţionale: “ROATA VIEȚII”
Pag. 49
- Capitalul simbolic al culturii rromani în comunitatea locală: “SĂRBĂTORIREA ZILEI

INTERNAȚIONALE A RROMILOR” Pag. 51
- Percepţia de sine individuale şi etnice a părinţilor rromi: “CĂRȚILE DESTINULUI”

Pag. 52
- Încrederea în sine, pe plan individual şi etnic: “HARTA PERSONALĂ”

Pag. 53
Resurse bibliografice Pag. 54
”Insuficiența resurselor alocate de la nivel central pentru aceste trei domenii
(educație, sănătate și asitență socială) îi face pe copiii din zonele defavorizate extrem 3
de vulnerabili–formula de finanțare face ca bugetele alocate pentru aceste domenii
să fie influențate de bunăvoința autorităților locale sau de capacitatea financiară a
acestora, și nu de nevoile resimțite în comunitate. Acest lucru se poate observa mai
ales după implementarea măsurilor de descentralizare a resurselor bugetare, fiind
acutizate diferențele între sumele per capita la nivel local pentru aceste domenii.
Astfel, date analizate arată că, în România, copiilor nu li se asigură șanse egale în
accesarea serviciilor de bază educaționale, de sănătate și protecție”. 1
Analiza bugetului copiilor. Studiu exploratoriu. Raport tipărit în proiectul

„Participare și transparență pentru o mai bună asigurare a drepturilor copilului”,
finanţat prin granturile SEE 2009-2014, în cadrul Fondului ONG în România. Salvați
Copiii, Noiembrie 2015
1
http://www.stiriong.ro/library/files/analiza_bugetului_copiilor_-_studiu_exploratoriu_-_sinteza.pdf
CONTEXTUL GNERAL AL PROIECTULUI zefiR
Proiectul „zefiR. Împreună pentru puterea de acțiune”2se bazează pe o abordare integrată privind
sănătatea și educația, ca arii prioritare de acțiune, alături de locuire – ca domeniu complementar, 4
având la bază dezvoltarea comunitară ca abordare transversală, ceea ce presupune implicarea directă
în totate etapele de implementare ale proiectului atât a beneficiarilor cât și a celorlalți membri din cele
12 comunități care fac parte din proiect. Prin abordarea propusă, zefiR nu este doar un proiect pentru
romi, ci o schimbare de abordare prin care grupurile țintă din cele trei județe sunt implicate direct în
proces atât pentru a construi încredere în comunitate, cât și pentru a găsi soluțiile sustenabile pe
termen lung.
Actvitățile desfășurate în cadrul componentei educaționale a proiectului vizează creșterea accesului la

educație a copiilor din aceste comunități prin valorizarea și promovarea activităților extracurriculare cu
caracter intercultural destinate creșterii toleranței, respectului reciproc, acceptării diversității.
Activitățile educaționale sunt realizate cu sprijinul/suportul comunităților prin implicarea acestora in
dezvoltarea și/sau îmbunătățirea continuă a modalităților de răspuns (activități interculturale) la
nevoile beneficiarilor (copiii) în scopul facilitarii accesului la educație și reducerea
abandonului/absenteismului școlar în rândurile elevilor. În paralel s-e urmărește creșterea implicării
părinților în educația copiilor prin adaptarea ofertei educative la nevoile copiilor și prin consultarea
permanentă a părinților prin intermediul activităților cu părinții și a implicării lor în derularea unor
activități extracurriculare. Astfel, se dorește creșterea capacității parintilor de a veni în întâmpinarea
inițiativelor școlii, cresterea frecvenței vizitelor părintilor la școală și a implicarii lor in cadrul diferitelor
activități organizate la școală și/sau la Centrele “Școală după Școală” dezvoltate în cadrul proiectului.
oferind premisa unor exerciții de implicare în spiritul dezvoltării comunitare.
Acest Ghid de lucru aduce împreună experiența comună pe care trei organizații dedicate educației
au dezvoltat-o împreună în cadrul proiectului “zefiR. Împreună pentru puterea de acțiune”. Fiecare
din cele trei organizații are în spate o experiență și expertiză legitimată de varietatea proiectelor și
programelor derulate precum și de numărul celor care au beneficiat de implicarea și dedicarea
lucrătorilor lor.
2
Proiect co-finantat printr-un grant din partea Elvetiei prin intermediul Contributiei Elvetiene pentru Uniunea Europeana extinsa (2013-
2017), Fondul pentru Incluziunea Romilor și a altor grupuri dezavantajate, beneficiarii fiind persoane care aparțin grupurilor vulnerabile, în
special rromi, femei, tineri şi copii.
Astfel,
Fundația Terre des hommes România (Tdh), lider de consorțiu și coordonator proiect, este o
organizaţie nonprofit care luptă pentru îmbunătăţirea situaţiei copiilor la nivel internaţional. În
Romania, organizaţia este prezentă din 1992, cu proiecte în domeniul sănătăţii mamei şi copilului şi
5
protecţiei drepturilor copilului: prevenirea abandonului şcolar, iniţiative anti-trafic, întărirea sistemului
de protecţie socială la nivel local3.
Centrul Rromilor Amare Rromentza urmăreşte prevenirea și combaterea tuturor formelor de

discriminare faţă de rromi; protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi ale
minorităţilor; facilitarea accesul rromilor la drepturile civile, economice, sociale, culturale şi politice;
reconstruirea sistemului instituţional care să aplice strategii de afirmare individuală şi comunitară;
afirmarea elitei rromilor, creatoare de modele referenţiale; sprijinirea reconstrucţiei identitare şi
creşterea stimei de sine a rromilor; promovarea unei societăţi multiculturale4.
Fundaţia Pestalozzi activează din 1994, sprijinind persoanele aflate în dificultate în efortul lor de a
dobândi acele capacităţi care să le înlesnească drumul spre o viață independentă şi responsabilă în
cadrul comunităţii. În acest sens, programele Fundaţiei Pestalozzi se dezvoltă pe două coordonate
principale care îi definesc strategia: (1) formare în munca socială în domeniul asistenţei sociale,
pedagogiei sociale şi dezvoltării comunitare şi (2) intervenţie directă prin aplicarea principiilor
pedagogiei sociale în munca cu persoanele aflate în dificultate (copii, tineri, adulţi) şi cu stakeholderii
locali (autorităţi, membri ai comunităţii de afaceri, servicii sociale şi educaţionale, ONG-uri etc.).
Principiul de bază al activităţii Fundaţiei Pestalozzi este acela că investiţia în oameni înseamnă investiţie
în bunăstarea comunităţii şi, implicit, orice comunitate care încurajează şi sprijină dezvoltarea
potenţialului uman face o investiţie sigură pentru viitor. Implicit, educaţia este cea mai sigură investiţie
prin care o comunitate poate crea premisele descoperirii, dezvoltării şi utilizării potenţialului individual,
atât în beneficiul propriu, cât şi în cel al colectivităţii. Fundaţia Pestalozzi, prin programele pe care le
derulează, oferă servicii de training, consultanţă, dezvoltare comunitară în vederea facilitării accesului
la educaţie şi promovării egalităţii de şanse şi gen pentru persoanele aflate în condiţii dezavantajate
din punct de vedere economic, social şi/sau educațional.5
3
www. tdh-childprotection. org; www. tdh. ch
4
www. amarerromentza. org
5
www. pestalozzi. ro
PREAMBUL: Școală. Familie și Educație
În înțelegerea comună, orice referire la “educație” sau, mai precis la absența acesteia este exclusivă și
unidimensională. Carențele în educația unui copil sunt explicate fie prin lipsa calității sistemului de
învățământ (“ce vă învață pe voi, copii, la școală”), fie prin eșecul părinților ca educatori (“nu ai cei
6
șapte ani de acasă”). Practic, educația copiilor este vazută ca o responsabilitate care în primii ani de
viață revine familiei, părinților mai precis și, care, ulterior, este transferată școlii. Chiar dacă specialiștii
delimitează foarte clar cele două tipuri de educație (în termen de rol, semnificație, modalități de
acțiune, etc.) acest mod de abordare subliniază, odata în plus, faptul că la nivel comun este complet
ignorat parteneriatul dintre școală și familie. Astfel, nu trebuie să ne mire faptul că un sistem de
educație nu își poate atinge obiectivele propuse dacă nu beneficiază de suportul și implicarea părinților.
Raportul asupra relațiilor dintre școală și familie în țările Comunității Europene (Macbeth, Al., 1984)6
identifică patru motive de bază în dezvoltarea unei legături solide între școală și familie:
 parinții sunt responsabili din punct de vedere juridic pentru educația copiilor lor;
 învățământul este doar o parte din educația copilului; o buna parte a educației are loc în afara
școlii;
 atitudinea părinților asupra rezultatelor școlare influențează în mod semnificativ motivația pentru
învățare a copiilor;
 atât părinții, cât și cadrele didactice au dreptul de a influența activitatea educativă coordonată de
instituția școlară.
Cu toate acestea, din ce in ce mai mulți părinți invocă “lipsa de timp” ca principal motiv pentru care nu
se pot implica în mod activ și continuu în educația propriilor copii. Complementar, există persoane care
atribuie această sarcină exclusiv sistemului de învățământ, respectiv cadrelor diactice, fie pentru că se
poziționează cu atitudinea clientului care solicită și plătește un serviciu (“aceasta este responsabilitatea
școlii”), fie pentru că nu își dau suficientă valoare în acest proces (“sigur că școala știe mai bine decât
mine ce trebuie făcut”).
Indiferent de explicații, este esențial ca părinții să conștientizeze importanța implicării lor în procesul
educațional și să învețe să identifice ceea ce este mai important pentru copiii lor. Copii care beneficiază
de sprijinul adulților (cadre didactice, părinți și nu doar atât) au o șansă în plus de a se dezvolta
armonios și de a-și atinge potențialul.
6MACBETH, Alaistar, (coordonator) si colaboratorii, L'enfant entre l'école et sa famille. Rapport sur les relations entre l'école et la famille
dans les pays des Communautés Européennes (Collection Études. Série éducation). Citat dedr. Dr. Gheorghe BUNESCU în “Democratizarea
educației și educația părinților”, http://www.1educat.ro/resurse/ise/educatia_parintilor.html
Prin urmare acest “Ghid de lucru cu părinții” își propune să facă o succintă trecere în revistă a
specificului lucrului cu părinții:
(1) din nevoia de a oferi cadelor didactice un set de instrumente utile în lucrul cu părinții;
(2) în vederea diseminării experienței de lucru acumulate în școlile implicate în cadrul proietului
7
zefiR;
(3) pentru valorificarea expertizei diverse a celor tei organizații implicate și punctarea
numitorilor comuni care confera unitate proiectului zefiR
PRINCIPIILE CARE STAU LA BAZA ACTIVITĂȚILOR PARENTALE
Proiectul zefiR aduce împreună expertiza mai multor organizații care și-au canalizat, de-a lungul
timpului, eforturile pentru îmbunătățirea accesului la educație al copiilor aflați în situații dificile.
Indiferent de modalitățile de intervenție, fiecare din cele trei organizații implicate aderă la același set
de principii atunci când vine vorba de lucrul cu părinții:
- Este esențial ca părinții să dețină un rol activ în educația copiilor lor, astfel, ceea ce contează
nu este nivelul lor de pregătire, veniturile pe care le obțin, etnia sau mediul social din care
provin ci, în primul rând importanța pe care o acordă educației copiilor lor;
- Ceea ce contează cu adevărat este copilul, potențialul și reușitele sale;
- Nu există copil dificil, ci doar situații dificile;
- Este fundamental, în special pentru un părinte rrom, să fie ajutat să își care a fost victima
discriminării rasiale depăşească stigmatul etnic prin participarea la programe și activități de
destigmatizare etnică, de pozitivare a imaginii de sine personale și etnice și de creștere a stimei
de sine individuale și etnice;Calitatea procesului instructiv-educativ depinde de gradul în care
școala și familia colaborează, comunică și cooperează.
Premisele care stau la baza activităților cu părinții sunt aceleași care se întâlnesc în oricare din
activitățile specfice învățării adulților: valoarea experiențelor, potențialul de dezvoltare și motivația
părinților de a participa. Astfel, pentru atingerea obiectivelor propuse trebuie pus accentul pe:
- implicare și participare
- acțiune reflectata
- valorificarea experiențelor anterioare
- dezvoltare personală.
OBSTACOLE ÎN CALEA RELAȚIEI ȘCOALĂ – FAMILIE
Problemele care grevează relația dintre școală și familie apar în orice discuție în care un părinte
vorbește despre copilul său și școală. Sau atunci când un cadru didactic vorbește despre problemele cu
care se confruntă în activitatea sa. Câteva din aceste probleme le-am indetificat și, fără pretenția că le-
8
am epuizat pe toate, le-am notat mai jos:
Ce nemulțumește cadrele didactice când vine vorba despre părinți?
- Nu se implică în activitatea școalară a copiilor lor, fie pentru că nu au curaj și încredere (“știe dna
profesoară mai bine decât mine!”), fie că nu își fac timp (“am altele pe cap acum!”), fie pentru ca
nu îi interesează (“asta e treaba școlii!”);
- Exprimă comentarii negative la adresa școlii și a cadrelor didactice în prezența copiilor;
- Lipsa de interes față de problemele școlii și problemele școlare ale propriilor copiii;
- Nu își asumă în mod corect și responsabil rolul în educația copilului lor;
- Nu urmăresc parcursul școlar al copilului lor;
- Nu participă la reuniunile anunțate, eventual, doar în situații excepționale/critice care privesc
comportamentul copiilor;
- Așteaptă ca școala să le disciplineze copilul pentru ca ei “nu mai pot să îi facă fața copilului” sau
pentru că acesta “nu mai ascultă”;
- Nu au așteptări deosebite și nu consideră necesară performanța în educație (“da’ ce îi trebuie atâta
școala?”);
- Nu știu cum să colaboreze cu cadrele didactice.
Ce așteptă cadrele didactice de la părinți?
 Să asigure copiilor, în familie, condițiile necesare unei dezvoltări armonioase;

 Să formuleze cerințe unitare față de copil și să-l evalueaze dintr-o perspectivă pozitivă;
 Să colaboreze sistematic cu școala și să urmărească permanent evoluția copiilor (frecvența,
punctualitatea, comportamentul, îndeplinirea sarcinilor, ținuta, situația la învățătură,
anturajul, organizarea și folosirea timpului liber etc.);
 Să stimuleaze copiii să își asume responsabilități în cadrul familiei, pe măsura puterilor lor.
Ce nemulțumește părinții când vine vorba de cadrele didactice?
- Faptul că îi tratează ca pe niște copii, nu ca pe niște parteneri în educația copilului;

- Sunt autoritari, ignorând punctele de vedere ale părinților;
- Sunt părtinitori cu unii copii în defavoarea altora, inclusiv pe criterii rasiale, defavorizându-I sau
discriminându-I pe copiii lor pentru că sunt rromi;
- Îi critică în fața altora pentru nereușitele copilului lor;
- Nu vor să înțeleagă că au probleme mai grave decât să vină la școală de câte ori li se cere;
- Nu sunt pregătiți pentru a gestiona relația cu familia;
- Fie sunt prea duri/exigenţi cu copiii lor sau nu-i trec clasa sau le dau note nemeritat de mici, fie
sunt prea blânzi/puţin exigenţi cu copiii lor sau îi trec prea uşor clasa sau le dau note prea mari,
nemeritate copiilor lor.
Ce explicații au părinții pentru rezultatele slabe la școală ale copiilor lor?

9
- Cadrele diactice nu reușesc să îi motiveze suficient;
- Copiii sunt defavorizați de cadrele didactice, inclusiv pe criterii rasiale, unii copii fiind discriminaţi
pentru că sunt rromi;
- Lipsa condițiilor de studiu acasă;
- Lipsa dotărilor la școală;
- Responsabilitățile familiale care revin copiilor.
Ce trebuie avut în vedere:
Nici un părinte nu apreciază comentariile și remarcile critice la adresa comportamentului copilului lor,
și, cu atât mai mult laudele la adresa altor copii; și, la rândul lor, copiii, nu sunt foarte fericiți atunci
când li se spune că alții sunt mai buni, mai cuminți, mai politicoși, mai bine crescuți... și așa mai departe.
Ședințele cu părinții și, în general întâlnirile cu părinții, mai mult sau mai puțin formale trebuie să se
rezume la aspecte care îi privesc pe toți: aspecte de natură organizatorică sau administrativă, informații
cu privire la organizarea anului școlar, luarea unor decizii cu privire la alegerea unui anumite discipline
opționale, modul de desfășurare al unui examen. În nici un caz nu sunt întalniri de admonestare în grup
pentru problemele create de copiii lor.
Ședințele cu părinții trebuie văzute ca pe o oportunitate pentru a dezvolta parteneriatul dintre părinți
și școală, iar părinții trebuie transformați într-un partener real în procesul de îmbunătățire și/sau de
corectare a situației școlare a copilului.
Părinții nu sunt niște elevi care trebuie să asimileze cunștințe și să își dezvolte competențe conform
programei școlare, ci adulți responsabili de bunăstarea propriilor lor copii.
Discuțiile referitoare la comportamentul negativ/indezirabil al copilului sau cele referitoare la

carențele școlare trebuie avute numai cu cei direct interesați. Din păcate, dată find greutatea cu care
părinții ajung la școală sau răspund la solicitarea cadrelor didactice de a veni la anumite întâlniri
punctuale, de cele mai multe ori, ședințele cu părinții sunt folosite pentru a transmite toate
informațiile punctuale pentru fiecare elev (note, absențe etc.). Din experiență, cadrele didactice știu
că aceasta nu este o soluție. Chiar dacă părintele se simte rușinat și expus în fața altor părinți
(membrii ai comunității, totodată), asta nu însemnă ca va acționa neapărat în direcția corectării
comportamnetului care a generat comentariul negativ din partea cadrului didactic.
MOTIVAREA PĂRINȚILOR PENTRU O MAI MARE IMPLICARE ȘI PARTICIPARE7
Pentru ca părinţilor să le fie încurajat comportamentul de implicare în programele de instruire a

adulţilor este necesar ca aceştia să perceapă beneficiile acestor întâlniri şi să se simtă confortabil
emoţional la aceste întruniri. Dacă părintele este „chemat” la şcoală doar atunci când copilul are
10
probleme de indisciplină, atunci părintele va asocia şcoala cu ceva negativ, ameninţător la adresa
rolului de părinte. Similar, dacă părintele este criticat, judecat, apostrofat în şcoală, atunci va avea
tendinţa de a evita şcoala, deoarece îi creează un disconfort emoţional care nu îl ajută să rezolve
problema de comportament a copilului.
Modalităţi de încurajare a părinţilor să participe la activităţile cu părinţii:
 Întâlniri individuale cu părinţii, planificate la intervale mici de timp, pentru a le oferi acestora
informaţii despre progresele pe care le-a făcut copilul lor (NU se recomandă punerea
accentului pe probleme sau pe ceea ce NU ştie sau NU poate copilul);
 Întâlniri de grup cu părinţii care au ca obiectiv prezentarea şi discutarea unor teme de interes
pentru toţi părinţii – de exemplu, metode de responsabilizare a copiilor sau cum valorizăm
timpul liber al copiilor etc.;
 Primirea, de către părinţi, a unui raport scris cu progresele copiilor la sfârşitul fiecărui semestru,
cu accent pe aspectele pozitive şi pe acele abilităţi şi comportamente pe care părinţii să le
încurajeze la rândul lor;
 Participarea părinţilor la diverse evenimente organizate de şcoală, festivităţi etc.;
 Susţinerea, de către şcoală, a organizării unor asociaţi profesori-părinţi sau a unor asociaţii de
părinţi care să organizeze evenimente care să susţină implicarea părinţilor în viaţa şcolară a
copilului.
Cum anunţăm părinţii?
Pentru a participa la aceste întâlniri, este nevoie ca părinţii să perceapă beneficiile directe ale sesiunilor,
acum ar fi de exemplu faptul că vor învăţa cum să îşi rezolve dificultăţile pe care le au în gestiunea
anumitor comportamente ale copiilor sau că vor învăţa cum să optimizeze dezvoltarea cognitivă,
socială sau emoţională a copilului.
Părinţii au propriile întrebări şi temeri despre cum să îşi educe copii: de ce copii lor au un comportament
şi nu altul , cum să reacţioneze ca părinte în unele situaţii sau cum să îi ofere copilului un mediu cât mai
sănătos în care să se dezvolte. Oferirea unui cadru în care părinţii pot găsi răspuns la aceste întrebări
este un beneficiu imediat al participării la aceste întruniri.
7
Activități de educație parentală. Întărirea relațiilor în familie, Terre des Hommes
Care pot fi temerile şi îngrijorările părinţilor?
Motivele pot fi multiple:
 Fiind o activitate nouă, părinţii nu au experienţa unor întâlniri în care ei învaţă cum să fie părinţi 11
şi ar putea să respingă ideea pentru că nu îşi dau seama încă cum i-ar putea ajuta aceste
întâlniri;
 Unii părinţi au experienţe negative cu şcoala şi asociază acest program cu respectivele
experienţe;
 Unii părinţi se pot simţi jenaţi sau ruşinaţi să vorbească despre dificultăţile lor, gândindu-se că
un părinte trebuie să ştie întotdeauna ce să facă şi să fie „perfect”;
 Unii părinţi pot avea convingerea că „nimeni nu îmi poate spune cum să îmi cresc copilul”, „nu
am nevoie de sfaturi”.
Cum putem depăşi aceste situaţii:
 Prezentarea individuală a programului;

 Prezentarea beneficiilor pe care le-ar putea transmite părinţii care au participat deja la întâlniri;
 Pentru unii părinţi va fi suficientă doar lectura unor materiale informative transmise de şcoală;
 Aceste sesiuni nu sunt pentru toţi părinţii (unii au nevoie de programe specializate).
Cele mai frecvente nevoi de instruire ale părinţilor:
 Disciplinarea şi metode de gestionare a comportamentelor problematice;

 Elemente de psihologia dezvoltării;
 Abilităţi sociale şi emoţionale ale copiilor; managementul furiei sau a altor emoţii negative
intense
Copilul învaţă comportamentele din interacţiunea cu cei din jurul său. În consecinţă, schimbarea
unui comportament al copilului implică, în fapt, şi schimbarea comportamentelor celor din
mediul său – părinţi, profesori, colegi, prieteni.
Efectele activităţilor de grup cu părinţii
Activităţile de grup cu părinţii pot influenţa / schimba în sens pozitiv atitudinea, comportamentul
acestora vis a vis de relaţia lor cu copii, dar şi cu alţi membri ai familiei, cât şi unele aspecte ce ţin de
viaţa personală a lor:
 Părinţii învaţă despre meseria de a fi părinte.

 Părinţii înţeleg mai bine lumea interioară a copiilor lor.
 Dezvoltă abilităţi de comunicare. Părinţii învaţă cum să comunice eficient cu copiii pentru a
evita situaţii de conflict.
 Părinţii au posibilitate să vorbească despre trăirile lor, emoţiile şi sentimentele pe care le
nutresc în raport cu copiii sau despre anumite situaţii din viaţa de părinte, având posibilitatea
descărcării emoţionale. Efect catharsis.
12
 Rezolvă probleme existenţiale. Părinţii pot să vorbească despre atitudinea lor faţă de o situaţie
sau alta şi despre felul cum îşi văd viaţa lor în perspectivă.
 Se formează comunitatea de părinţi. Aceştia au posibilitate să facă cunoştinţă şi să dezvolte
relaţii cu alţi părinţi care se confruntă cu probleme asemănătoare în sensul relaţiei părinţi-
copii.
 Se cultiva încrederea în sine. Părinţii nu sunt judecaţi; ei sunt ascultaţi, înţeleşi acceptaţi şi
ghidaţi. Părinţilor le creşte stima de sine individuală şi etnică, drept urmare crescându-le nivelul
aspiraţiilor personale şi profesionale în raport cu copiii lor.
 Creşte nivelului de autoapreciere. Părinţii încep să se perceapă pozitiv atunci când pot să ofere
ajutor altor părinţi cu probleme asemănătoare în sensul educaţiei copiilor.
 Se îmbunătăţesc relaţiile cu copilul şi/sau alţi membri ai familiei. Efectele descrise mai sus pot
influenţa pozitiv relaţia părinţilor cu copilul şi/sau alţi membri ai familiei.
EDUCAȚIA PĂRINȚILOR
Părinții la școală sau Școala părinților
„Spune-mi şi voi uita; arată-mi şi îmi voi aminti, implică-mă şi voi

înţelege”.
13
John Gay (1685 – 1732)
Poet şi dramaturg englez
Este important ca, atunci când lucrează cu părinții, cadrele didactie să țină cont de o serie de aspecte
extrem de importante:
- nu trebuie ignorate nici părerile, nici nevoile părinților;

- accentul trebuie pus pe situații concrete, specifice;
- părintele trebuie investit cu încrederea că este capabil să își crească propriul copil, și în acest
sens, trebuie ajutat în dezvoltarea încrederii în sine și în propriile competențe , fără a-i
condamna, stigmatiza și învinui;
- fiecare individ are propriul bagaj de experiențe și competențe care pot fi valorificate în interesul
copiilor și fiecare din aceste experiențe și competențe pot fi de folos;
- cunoștințele trebuie să aibă o valoare practică;
- trebuie implicați toți factorii co-educaționali: mame, tați, bunici și alte persoane implicate în
educația copilului.
Interacțiunea cadre didactice - părinți
Adesea, în interacțiunea dintre cadrele didactice și părinții se ajunge la situații în care discuțiile nu se
finalizează, se învârt în jurul aceluiași punct, se împotmolesc sau continuă cu controverse neproductive.
Totul ar fi mult mai simplu dacă s-ar înțelege ce s-a întâmplat de fapt și, în felul acesta, ar fi posibilă
identificarea unor soluții și fiecare ar putea reacționa adecvat. În acest scop Analiza Tranzactionala 8
pune la dispozitie un instrument cuprinzator si apropiat practicii care permite înțelegerea diferitelor
comportamente umane, precum și modul în care acestea influențează comportamentul celor din jur.
Prin intermediul său indivizii se pot cunoaște mai bine, se pot dezvolta în plan personal și îi pot înțelege
pe cei din jur, AT fiind, practic, “un instrument de înțelegere și evoluție”.
8
Analiza Tranzacțională (AT) a fost elaborată în Statele Unite de către Eric Berne în 1961 fiind o reorganizare a celor mai utile cunoștințe
psihologice necesare înțelegerii indivizilor și a relațiilor pe care aceștia le dezvoltă cu cei din jurul lor. Pornind de la observarea atitudinilor și
comportamentelor clienților săi (cuvinte utilizate, exprimări, gesturi, mimică etc.) E.Berne a creat o teorie care descrie într-o maniera sintetica,
fara a fi simplista, complexitatea ființei umane.
Relația dezvoltată între cadrul didactic și familia (părinții) copilului este foarte importantă și, în acest
context, modul în care se poziționează cadrul didactic în raport cu părinții copilului definește
perspectivele colaborării între școală și familie. Acest model poate ajuta la înțelegerea modalităților de
relaționare între indivizi: în funcție de modul în care un individ se percepe pe sine și pe alții (pozitiv sau
negativ), fiecare individ trăieşte patru “roluri”, adică 4 poziţii de viaţă fundamentale, respectiv
14
modalităţi de a vedea relaţiile între el şi alte persoane (sau fapte, lucruri, întâmplări etc.). În acest
context, este interesant să presupunem că marea majoritate a oamenilor nu trăiesc un singur “rol”, ci
au poziţii dominante, pe care le abordează în funcţie de situaţii, de persoanele vizate şi/sau de gradul
de urgenţă a acţiunilor întreprinse.
Deci, atunci când un cadru didactic interacționează cu părintele unui elev se află în una din cele patru
situații descrise mai jos:
1. EU +, TU – 2. EU +, TU +
Referitor la importanța parteneriatului Este cea mai sănătoasă poziție de viață și

dintre școală și familie este deloc exprimă faptul că individul este mulțumit
productiv atunci când cadrul didactic de sine și, de asemenea, ca îi apreciază
consideră că, dintr-un motiv sau altul, pe ceilalți și competențele lor. Această
este superior părinților. În acestă situație oferă cea mai bună premisă
situație, profesorul sau învățătorul este pentru a lucra cu părinții în vederea
mulțumit de sine dar îi consideră pe îmbunătățirii situației școlare a copilului.
părinți inferiori. Să vorbești despre un
parteneriat real este inutil în aceste
condiții.
3. EU -, TU – 4. EU-, TU +
Această situație ilustrează cea mai În acesta situație cadrul didactic se

proastă poziție în care se pot afla o plasează pe o poziție de inferioritate în
persoană atunci când trebuie să raport cu părintele, considerând că,
interacționeze și să comunice cu cineva: dintr-un motiv sau altul, părintele are un
se devalorizează atât pe sine, cât și pe anumit ascendent asupra sa. Dată fiind
celălalt. Evident încrederea în acțiunile încrederea scăzută în sine
întreprinse este nulă, și nu trebuie să ne ………………………………………………………………
mire că nici rezultatele obținute nu sunt ………………………………………………………………
de calitate. ………………………………………………………………
Competențe9.
Atunci când lucrează cu părinții, cadrul didactic trebuie să facă apel la un pachet de competențe și
abilități.
Pentru o cât mai eficentă interacțiune cu părinții și familia, cadrul didactic trebuie: 15
- Să fie capabil să lucreze în echipă şi să cunoască tehnici de formare a echipei şi de dinamică de

grup;
- Să fie capabil să lucreze în echipe pluridisciplinare, cu o largă varietate de sarcini;
- Să cunoască alte profesii, terminologia profesională şi etica acestora;
- Să fie capabil să colaboreze cu părinţii şi familia;
- Să fie capabil să utilizeze metodele de colaborare interdisciplinară;
- Să fie capabil să comunice pe mai multe nivele şi să cunoască mai multe instrumente de
comunicare;
- Să cunoască mai multe metode de gestionare a conflictelor şi să fie capabil să le utilizeze;
- Să fie capabil să analizeze problemele şi situaţiile „ciudate” pe baza experienţei şi a cunoaşterii
dovedite a unor probleme diferite legate de psihologie şi sociologie;
- Să fie capabil să îndrume şi să consilieze, incluzând cunoştinţele privind utilizarea mai multor
tehnici de consiliere;
- Să cunoscă foarte bine background-ul etno-cultural al părinților
Specificul învățării adulților
Învățarea reprezintă o formă fundamentală a activității umane. Științele sociale și psihologice se ocupă
tot mai mult de eficientizarea activității umane, fapt observabil prin orientarea actuală spre dezvoltarea
gândirii și spre „a învăța cum să învățăm” eficient, inteligent și creativ, nu mecanic, ineficient și
neproductiv. Învățarea poate avea loc la doua nivele: cel al educației și cel al formării. Formarea este o
învățare raportată direct la muncă și experiență. Educația este o învățare pentru viitor, pentru o muncă
imprecis conturată la momentul prezent10.
9
Acriș, Corina; Dumitru, Alina Crenguța - Pedagogie socială aplicată : intervenţia în munca social, Bucureşti, Editura Cartea Universitară,
2005
10
Formare de Formatori. Suport de curs – Fundația Pestalozzi
Învățarea experiențială11 este o metodologie a învăţării bazate pe experimentarea unui eveniment
într-un mod PRACTIC şi PARTICIPATIV înainte de a teoretiza experienţa. Se bazează pe o abordare ce
include parcurgerea a 4 paşi, care începe cu:
1) O EXPERIENŢĂ CONCRETĂ, urmată de,

16
2) O REFLECTARE asupra experienţei pentru
3) ELABORAREA unor strategii mai bune de abordare a experienţelor pentru
4) A RETRĂI experienţa în mod activ, conştient.
Atunci când procesul de învățare se adresează unor adulți trebuie avute în vedere o serie de
caracteristici care definesc modul de învățare al acestora:
Disponibilitatea pentru învățare
– Scopuri clare
– Alegere liberă
– Experiența anterioară
Motivația pentru învățare este personală și internalizată și, de aceea, procesul de învățare trebuie:
• să răspundă unor nevoi individuale

• să aibă utilitate
• să se desfășoare într-o atmosferă de încredere reciprocă
• să valorifice experiențele reușite.
Învățarea de a învăța, prin:
• Auto-direcționare
• Responsabilitate pentru propria învățare
• Auto-evaluare
Climatul învățării trebuie:
• Să ofere deschidere pentru comunicare

• Să permită împărtășirea așteptărilor participanților
• Să fie susținut de un mediu confortabil.
Dacă modelul tradiţional al învăţării se bazează pe transferul de informaţie, cel experienţial pune
persoana în situaţia de a experimenta ceva, atât practic, cât şi fizic, înainte de a elabora teorii
11
Activități de educație parentală. Întărirea relațiilor în familie, Terre des Hommes
subiacente. Oamenii învaţă integrând conceptele în practicile existente. Utilizând abordarea
experienţială, formabilii adaptează noile informaţii la cunoştinlele prezente. Când îi formăm pe ceilalţi
folosind modelul experienţial de învăţare, asigurăm un mai mare succes şi sustenabilitate procesului
de formare. Formabilii sunt încurajaţi să-şi elaboreze propriile concepte teoretice bazate pe ceea ce
tocmai au experimentat.
17
Astfel, formarea ar trebui să fie concepută şi livrată astfel încât să ne asigurăm că participanţii au un
sentiment de securitate şi încredere, astfel încât să se poată implica în procese ale învăţării complexe
şi, uneori, cu caracter destabilizator. Formatorul trebuie să creeze întâi o bună atmosferă prin
intermediul exerciţiilor şi jocurilor. Acestea creează o bază ideală pentru exploarea practică a temelor
ce vor urma.
Atunci când participanţii sunt implicați într-un proces de învăţare experienţială, nu trebuie început cu
un discurs teoretic sau cu o introducere în tema subiectului. În loc de aceasta, trebuie folosită o
abordare care să îi plaseze pe participanţii la curs într-o situaţie practică sau un joc legat de aspectul
teoretic care este dorit a fi prelucrat. Astfel, cel care învaţă trebuie să fie pregătit să-şi părăsească „zona
de confort” în termenii conceptelor şi practicilor acceptate anterior şi să fie de acord să pună sub
semnul întrebării felul în care fac anumite lucruri cu scopul de a prelua noi concepte şi noi modalităţi
de a asimila un subiect.
Ciclul invățării presupune patru stadii distincte:
1. PRACTICA - Experiența concretă. Învățarea începe cu experiența concretă de tipul “aici și

acum”. Aceasta poate corespunde sau poate fi în contradicție cu abordările existente. Practic,
participanţii vor trece prin experienţa unei activităţi care să ilustreze tema de formare aleasă.
2. ANALIZA - Observație și reflectare. Experiența este sustinută cu informații, date și impresii
generate de aceasta. Participanții primesc și oferă feedback astfel încât să se concentreze
asupra dificultăţilor pe care le-au întâmpinat şi să reflecteze asupra lor.
3. SINTEZA - Conceptualizare și generalizare. Urmează etapa în care informațiile, acumultate în
etapele anterioare, sunt analizate în vederea conceptualizării și internalizarii a ceea ce a fost
invatat și prelucrat în urma experienței.
4. APLICAREA - Experimentare activă. Etapa finală a presupune deja modificări la nivel de
comportament. La acest nivel se experimentează și se testează noile cunoștințe și/sau
abilități dobândite în contexte noi pentru a vedea cum se aplică în practică și sunt aplicate
strategiile îmbunătăţite pentru a experimenta comportamente noi şi mai eficiente.
ANALIZA
Observație și
reflectare
(A revedea şi a
procesa) 18
PRACTICA SINTEZA
Experienţă Conceptualizare
concretă astractă
(A face) (Generalizare)
APLICARE
Experimentare
activă
(Aplicare)
Acest ciclu poate fi reprodus de mai multe ori, de fiecare dată pentru a aduce îmbunătăţiri. Participanții
la procesul de învățare au drept de proprietate asupra procesului şi pot folosi aceste instrumente în
orice situaţii. Folosind abordarea învăţării experienţiale, participanţii vor realiza că nu exista un mod
bun sau rău – prin descoperire şi explorare, făcând greşeli şi trăgând anumite concluzii, acesta este
procesul prin care ajungem să învăţăm.
Stilurile de învățare la adulți
Dobândirea de cunoștințe nu se rezumă la volumul informațional stocat, ci se referă la modul în care

acesta, la un moment dat, este valorificat. Un rol important în acest sens îl are stilul personal de
învățare, care este bazat pe propriile interese și atitudini, pe propriul comportament al individului.
Învățarea ca proiect personal face necesară autocunoașterea ca bază a identificării stilului specific de
învățare adaptat propriei persoane.
Învățarea activă vs. reflectivă
- 1. Persoanele care învață activ înteleg noua informație punând-o imediat în practică.
- 2. Persoanele care prefera învățarea prin reflecție se gândesc la noua informație înainte de a
face ceva cu ea.
Învățarea cu ajutorul simțurilor (perceptivă) vs. prin intuiție
- 3. Persoanele care preferă învățarea cu ajutorul simțurilor învață fapte și rezolvă problemele
cu ajutorul unor metode verificate.
- 4. Persoanele care au un stil de învățare intuitiv preferă să descopere noi relații și pot fi foarte
19
inovative atunci când rezolvă probleme.
Învățarea vizuală vs. verbală
- 5. Persoanele cu un stil de învățare vizual înțeleg noua informație văzând-o în desene, imagini,
demonstrații, diagrame, filme, etc.
- 6. Persoanele cu un stil de învățare verbal înțeleg noua informație cel mai bine cu ajutorul
cuvintelor scrise sau vorbite.
Învățarea secvențială vs. globală
- 7. Persoanele cu un stil de învățare secvențial înțeleg noua informație într-un mod liniar, fiecare
etapă rezultînd logic dintr-o etapa anterioară.
- 8. Persoanele cu un stil de învățare global tind sa invete prin absorbirea unei cantitati mare de
informatii, fara o anumita ordine si fara ca sa faca legaturi stabile.
METODE ACTIVE DE ÎNVĂȚARE
“o școală bună este aceea în care fiecare (și subliniez, fiecare) copil face un pas
înainte față de cum a fost când a venit la școală. A venit cu nota 4 și școala l-a ajutat
să promoveze, a venit foarte tăcut și școala l-a învățat să pună întrebări, a venit
nesigur pe el și școala l-a făcut încrezător în sine, a venit timid și școala l-a învățat să 20
lucreze în echipă, a venit fără să știe că, de exemplu, poate cânta bine și școala i-a
descoperit talentul și l-a făcut o mică vedetă și, da, a venit cu 9, dar școala l-a adus la
10 și tot așa. În business, asta se numește valoare adăugată.” 12
Ana Tîrcă. http://ancatirca blogspot.ro
Cum se realizează învățarea? ...Plecând de la ceea ce ȘTIU cursanții despre subiectul respectiv, la un
moment dat, elementele noi integrându-se în structurile anterioare.
A învăța eficient înseamnă:
• Învățare activă
• Învățare orientată spre scop
• Învățare ce duce la rezultate măsurabile.
Învățarea activă presupune implicare și participare conștientă în procesul de construire a cunoștințelor

și experiețelor personale. A da semnificație personală celor învățate înseamnă a le transpune în sisteme
proprii de cunoștințe, a stabili legături între experiențele anterioare și cele noi, între cunoștințe și
aplicabilitatea lor. Astfel, metodele se folosesc doar în măsura în care servesc unui scop (cresc eficiența
învățării).
Probabil că unul dintre puținele aspecte cu care toată lumea este de acord este acela că părinții nu vin
la școală pentru a-și rememora amintirile din vremea școlii (unii poate că nici nu au astfel de amintiri
pozitive) și nici nu vin la școală pentru a fi puși în bancă și pentru a li se preda “chestii” despre cum să
fie părinți mai buni. Probail că unii părinți vor să afle mai multe lucruri și se documentează în acest sens,
citesc, vorbesc cu specialiști, dar nu despre aceștia vorbim acum, ci despre cei care, în cel mai bun caz,
gândesc că “nu poate nimeni să mă învețe pe mine cum să îmi cresc copilul”. Vorbim aici despre părinți
care își oferă explicații suficient de convingătoare pentru ceea ce nu reușesc să facă atunci când vine
vorba despre educația copilului lor. Unii dintre aceștia poate că au nevoie doar de un impuls și de o
abordare adecvată pentru a deveni mai atenți, mai informați, mai responsabili.
12
http://ancatirca.blogspot.ro/2015/11/vorba-de-educatie-scoli-premiate.html
Care sunt motivele pe care adulții le evocă cele mai frecvent pentru a-și justifica lipsa de participare?
- Lipsa timpului: indiferent dacă sunt activități organizate seara, după terminarea orelor de
serviciu sau de scurtă durată, oricum somează adultul să “piardă” ceva timp;
- Lipsa banilor: în prezent există un număr infim de instituţii care acordă servicii gratuite de
21
instruire, de aceea problema banilor este una dintre cele mai importante;
- Responsabilităţi familiale: grija pentru copii, relaţiile cu soţul/soţia, obligaţiile casnice etc.
“fură” prea mult din timpul predestinat studiilor;
- Organizarea orarului: obligaţiile de serviciu, familia necesită mult timp, iar implicarea în
procesul de studiu implică şi modificări de orar, şi sacrificii etc.;
- Probleme de motivaţie: adultul trebuie să înveţe pentru că a fost forţat să o facă;
- Lipsa încrederii în sine: stima de sine redusă, un eşec care nu poate fi uitat sau alte lucruri
care au marcat adultul îl vor împiedica pe acesta să-şi învingă frustrările şi temerile.
Ce teme ar fi de interes pentru părinți?
 comunicarea cu copii;
 comunicarea părinte - copil;
 educație sexuală și sexualitate infantilă;
 fricile copilului;
 disciplinarea copiilor - strategii de disciplinare pozitivă;
 responsabilizarea copilului;
 elemente de psihologia dezvoltării;
 agresivitatea la copii;
 rolul mass-media în formarea copiilor;
 conflictul dintre generații;
 rezolvarea conflictelor și strategii pentru aplanarea conflictelor;
 modele de familie, transgeneraționalitate;
 nevoile care motivează comportamentul copiilor;
 idealului personal al copilului;
 copiii și temerile lor: vina, eșecul, fricile și anxietățile;
 cum își construiesc copiii visele și cum pot fi ajutați să și le realizeze;
 abilitățile sociale și emoționale ale copilului;
 valorizarea, lauda, aprecierea, armele secrete ale copilului;
 rolul umorului;
 rolul jocului în dezvoltarea copilului;
 timpul petrecut împreună: modalitate de optimizare a relație dintre membrii familiei;
 modalități de eficientizare a activitătii școlare;
 managementul valorilor în clasă și în familie;
 educație financiară;
 informare legislativă.
Evident, lista nu este completă… și alte teme pot fi adăugate!
Atunci când se vorbește despre identificarea nevoilor de formare a părinților trebuie ținut cont de
faptul că nevoile de formare trebuie abordate dintr-o dublă perspectivă. Astfel, putem vorbi despre:
1) nevoile explicite, clar formulate, care apar direct, odată cu specificarea performanţelor 22
așteptate (identificate direct de părinți);
2) nevoile implicite, care nu sunt formulate specific, dar apar din context (identificate de cadrele
didactice).
Lipsa de implicare a părinților în activitatea educativă a copiilor lor și dificultățile înregistrate în

dezvoltarea unui parteneriat real între școală și familie se număra printre principalele probleme cu care
se confrunta sistemul de învățământ din România. Nu trebuie să ne mire că mulți dinte părinții elevilor
din România fie nu realizează, fie ignoră resonsabilitățile care le revin atunci când este vorba despre
educația propriilor copii.
Părinții au nevoie să înțeleagă diverse lucruri, dar nu vor neapărat să știe numele psihologului care a
dezvoltat o anumită teorie cu ajutorul căreia poate să-și înțeleagă mai bine copilul. Aici intervin
metodele active de învățare al căror principal rol este acela de a facilita o mai bună asimilare și
înțelegere a conținuturilor prelucrate în cadrul sesiunilor de formare.
Tipologia metodelor active de învățare
După momentul aplicării:
• introductive (inventarul așteptarilor, fantezia direcționată, de spargere a gheții)

• finalizatoare (flugerul)
• intermediare (energizante, de amestecare)
După numărul de participanți:
• lucru individual
• interviu cu partenerul
• lucru în grupuri mici
• lucru în grupul mare
După scop:
Conținut
• de prelucrare (sandwich, puzzle group)

• de sistematizare (cartonașele, clustering, ierarhizarea ideilor)
• de analiză (metoda în patru colțuri, cubul)
• de dezbatere (Phillips 66)
• de prezentare (expunerea orală)
• de notare (luarea notițelor)
• de elaborare (referatul)
23
Rezolvare creativă a problemelor și luare a deciziilor
- foaia care circulă

- floare de lotus
- pălăriile gânditoare
- dramatizare (joc de rol)
- turul galeriei
- brainstorming
- mind mapping
Îmbunătățirea relațiilor (comunicare și cooperare)
- bulgărele de zăpadă
- pro și contra
- acvariul
- nimeni nu pierde
- toți câștigă
Evaluare:
- R.A.I.
- lina valorică
Atunci când este aleasă o metodă este bine să se țină cont de câteva aspecte:
- Metodele se folosesc doar în măsura în care ele servesc unui scop (cresc eficienţa învăţării). Nu
se fac gratuit, nu se fac pentru a “umple timpul” deoarece, folosite în exces, ele devin
obositoare.
- Formatorii trebuie să încerce numai metodele care le sunt la îndemână;
- Formatorul trebuie să stăpânească bine conţinuturile, pentru ca în timpul activității să poată
“lua pulsul” sălii şi de a folosi metodele adecvate;
- Flexibilitate în alegerea metodelor;
- Formatorul nu trebuie să se rezume doar la a transmite informaţii participanţilor, ci, mai ales,
trebuie să se concentreze pe a le transmite dorinţa de ale pune în practică.
Prezentăm, în continuare, cu titlu de exemplu, mai multe metode interactive care ar putea fi de folos
în organizarea activităților cu părinții. Acestora li se pot adăunga multe altele, literatura de specialitate
fiind foarte bogată în exemple, și, nu în ultimul rând, cu imaginație și creativitate pot fi create altele
noi:
24
Prezentarea - Sunt cu atât mai valoroase, cu cât întregul grup ajunge să se cunoască şi
participanților să afle ceva despre toţi ceilalţi participanţi, lucruri care pot sta la baza
unor viitoare colaborări.
Ice-breaker - Sub acest generic intră diverse metode de destindere a atmosferei şi de

(Spartul gheţii) dinamizare.
- Se folosesc la începutul secvenţelor de curs, la începutul zilei sau în
momentele în care atmosfera “lâncezeşte”.
Lucrul în grup - Este o metodă ce stimulează interacţiunea participanţilor, luarea de

poziţie, dezvoltarea unor abilităţi sociale, creşte toleranţa la frustrare şi
creează o atmosferă de conlucrare şi siguranţă participanţilor.
Împărţire pe - Sunt folosite deoarece participanţii tind să rămână în grupul cu care au

grupuri venit şi în care se simt în siguranţă, evitând interacţiunile cu ceilalţi.
- Împărţirea participanţilor în grupuri prin metode cât mai creative (prin
puzzle-uri, după anotimpul în care s-au născut, după nume de fructe,
“cine are, cine n-are”, etc), participanţii se amestecă şi sunt forţaţi să
stabilească legături şi cu colegii cu care interacţionează mai puţin.
Conținut
Metoda Descriere:
Sandwich
Este o metoda de prelucrare a conținutului care vizează:
• înțelegerea și articularea unor cunoștinte anterioare, întrebări,

experiențe anterioare;
• preluare de informații și legarea lor de cunoștințe deja existente;
• verificarea informațiilor și integrarea lor de cunoștiințele deja existente.
Procedura de derulare presupune alternanța între înregistrarea receptivă și

prelucrarea activă a informațiilor, facilitându-se, astfel, însușirea lor stabilă:
• clarificarea tematicii și a metodei (input de informație);

• se formează grupuri mici care lucrează la aceeași temă sau la teme
diferite;
• grupele lucrează și rețin informațiile obținute;
• prezentarea sistematică a temei (input de informație);
• se lucrează din nou în grupuri mici: se compară rezultatele obținute cu
cele din activitatea de grup anterioară (posibilitatea de verificare, de
comparare, de modificare sau de aprofundare a rezultatelor);
25
• se comunică rezultatele în plen.
Avantaje:
- Metoda face apel şi pune în valoare cunoştinţele prealabile ale

participanţilor şi le oferă acestora ocazia să şi le completeze.
Puzzle Group Descriere:
 Este o metodă de prelucrare a conținutului.

 Implică activ participanţii în prelucrarea subiectului.
 Este foarte economică şi neplicticoasă, spre deosebire de o expunere,
permite prelucrarea unui număr mare de informaţii.
Etape:
 Participanţii sunt împărţiţi în grupuri egale.

 Fiecărui grup i se dau foi cu o parte din conţinuturile ce trebuie
prelucrate.
 Se acordă timp de prelucrare a conţinutului în grup.
 Apoi grupurile sunt amestecate. Noile grupuri conţin câte un membru
din fostele grupuri.
 Fiecare dintre membri expune celorlalţi conţinutul pe care l-a avut de
prelucrat.
 Astfel, în finalul secţiunii de formare, fiecare participant a trecut prin
toate informaţiile ce trebuiau prezentate, în grupul de colegi şi cu
sprijinul formatorului.
Ciorchinele Metodă pentru sistematizarea conținutului:

(Clustering)
 Formatorul notează un cuvânt sau o propoziţie-nucleu în mijlocul colii
de flipchart.
 Participanţii vor propune cuvinte care le vin în minte în legătură cu
problema pusă în discuţie – scrisă în mijloc -.
 Cuvintele sau ideile produse trebuie legate de cuvântul sau propoziţia –
nucleu, stabilită ca punct de plecare, prin trasarea unor linii care
evidenţiază conexiunile dintre idei.
Avantaje:
26
Această metodă permite:
 fixarea mai bună a ideilor;

 structurarea informaţiilor;
 facilitarea reţinerii şi înţelegerii informaţiilor.
Ciorchinele stimulează:
 evidenţierea conexiunilor dintre idei;

 realizarea unor noi asociaţii de idei;
 relevarea unor noi sensuri ale ideilor.
Phillips 66 Metodă folosită pentru dezbaterile de idei. Presupune divizarea unui grup mai
mare în unități mici pentru facilitarea discuțiilor.
Metoda presupune formarea unor grupuri de 6 persoane care să discute timp

de 6 minute pe o anumita tema. În esență constă în divizarea grupului în grupuri
mai mici de 4 până la 6 persoane în vederea prelucrării anumitor conținuturi.
Etape:
• Constituirea grupelor și desemnarea unui conducător;

• Anunțarea temei discuției și dezbaterea sa în grupe;
• Prezentarea de către conducatorul fiecărei grupe a concluziilor,
soluțiilor la care s-a ajuns;
• Discutarea concluziilor și a solutiilor cu participarea salii pentru a
armoniza punctele de vedere.
Cele 4 colțuri Descriere:
Metoda poate fi utilizată pentru analiza unui subiect. Metoda poate fi introdusă
ca răspuns la o întrebare sau orice alt aspect care presupune mai multe puncte
de vedere. Formatorul expune în fiecare colț al camerei câte o afirmație.
În corelație cu subiectul analizat, sunt definite 4 sarcini pe 4 coli de hârtie,
plasate în câte unul dintre colțurile încăperii; participanții le citesc și își stabilesc
grupul în funcție de opțiuni. În grupuri, participanții discută în legătură cu
punctul de vedere respectiv. La final se discută în plen și se trag concluziile
importante.
27
Metoda permite formularea și fundamentarea părerilor, pregătește grupul

pentru luarea deciziilor.
Stabiliți pe o anumită poziție, participanții vor căuta argumente sau contra-

argumente pentru punctul de vedere pe care îl susțin, fapt ce facilitează
implicarea, fixarea informațiilor, precum și schimbul de păreri în grup.
Cubul Descriere:
Metoda poate fi utilizată cand se dorește analiza unui subiect, a unei situații din
mai multe perspective.
Oferă participanților posibilitatea de a-și dezvolta competenţele necesare unor

abordări complexe, integrative.
Etape:
1. Se realizează un cub pe ale cărui fețe sunt notate:
- Descrie (culoare, formă etc.)

- Compară (asemănări, deosebiri)
- Analizează (spune din ce este făcut)
- Asociază (la ce te îndeamnă să te gândești)
- Aplică (ce poți face cu el)
- Argumentează (pro/contra)
2. Se anunță tema
3. Participanții se împart în 6 grupe (câte una pentru fiecare fațetă a cubului)
4. Forma finală este împărtășită grupului.

Îmbunătățirea relațiilor (comunicare și cooperare)
Bulgărele de Metoda presupune împletirea activității individuale cu cea de grup.
zăpadă
Avantaje:
• Motivează participanții să gandeasca cu îndrazneală, fară să fie

descurajați de părerile altora.
• Sunt încrezători în forțele proprii.
28
• Dezvoltă motivația pentru învățare.
Etapele de desfăsurare:
1. Faza introductivă - Expunerea problemei.

2. Faza lucrului individual - Participanții lucrează individual 5 minute.
Notează întrebările legate de subiect.
3. Faza lucrului în perechi - Discutarea rezultatelor la care a ajuns fiecare.
Se solicită răspunsuri la întrebările individuale din partea celorlalți.
4. Faza reuniunii în grupe mai mari - Se alcătuiesc grupe egale cu numărul
de participanți formate din grupele mai mici inițiale și se discută despre
situațiile la care s-a ajuns.
5. Faza raportării soluțiilor în colectiv – întregul grup reunit analizează și
concluzionează asupra ideilor emise.
6. Faza de decizie - Se alege situația finală și se formulează concluziile.
Rezolvarea creativă a problemelor

Foaia care Descriere:
circulă
 Fiecare participant trece, pe o coală de hârtie, “problema” pe care o are
şi pe care şi-ar dori-o rezolvată, fără a se semna
 Foile cu probleme sunt adunate de formator, care le redistribuie
participanţilor
 Fiecare participant citeşte foaia pe care a primit-o şi încearcă să dea o
sugestie, pune o întrebare, sau face un comentariu cu privire la
problema respectivă. Când termină, schimbă foaia cu alt participant, la
întâmplare
 În final, fiecare participant îşi recuperează foaia şi citeşte comentariile şi
sugestiile făcute de colegi.
Floare de Lotus Descriere:
 Legenda spune că lotusul se înmulţeşte prin petale

 Se desenează pe o coală de flipchart un cerc, în care se enunţă
problema de rezolvat, şi se desenează în jurul acestuia opt petale.
 Petalele se umplu cu soluţii, la sugestia participanţilor din sală.
 Apoi, fiecare grup ia câte o petală şi o dezvoltă în continuare. Petala
devine mijlocul unei noi flori şi cele opt petale din jurul ei cuprind o
nouă derivare a obiectivelor/noţiunilor.
 Apoi, participanţii mai pot alege unul dintre noile obiective/una dintre
noile noţiuni şi le pot deriva în continuare.
29
 Nu le mai rămâne decât să pună soluţia în practică.
Pălăriile Descriere:
gânditoare
Această metodă asociază diferitelor tipuri de gândire o structură specifică care îi
ajută pe participanți să înțeleagă fiecare rol implicat în procesul de rezolvare a
problemelor, fără a le ingnora.
Este folosită pentru a determina cursanții să își schimbe perspectiva de gândire,

să ia în vedere și alte puncte de vedere. Este o tehnica interactivă de stimulare a
creativității participanților, care se bazează pe interpretare de roluri în funcție
de palaria aleasă, care permite atât dezvoltarea gândirii critice, cât și a empatiei
față de anumite personaje. Culoarea pălăriei este cea care definește rolul:
 Pălăria albastră – este liderul, managerul, conduce jocul. Este pălăria

responsabilă cu controlul demersurilor desfăşurate.
 Pălăria albă – este povestitorul, cel ce redă, pe scurt, conţinutul
textului.
 Pălăria roşie – este psihologul, care îşi exprimă sentimentele faţă de
personajele întâlnite.
 Pălăria neagră – este criticul, este pălăria avertisment, concentrată în
special pe aprecierea negativă a lucrurilor.
 Pălăria verde – este gânditorul, care oferă soluţii alternative.
 Pălăria galbenă – este creatorul, simbolul gândirii pozitive şi
constructive, creează finalul.
Avantaje:
 Angajează intens toate forţele psihice de cunoaştere.

 Dezvoltă gândirea critică.
 Manifestă empatie faţă de anumite personaje.
Dramatizarea Descriere:
(jocul de rol)
 Se bazează pe utilizarea mijloacelor şi procedeelor artei dramatice,
constând în dramatizarea unui fragment literar, a unui fapt istoric, a
unui eveniment actual.
 Participanţii sunt puşi în situaţia de a interpreta anumite personaje,
rolurile acestora, trăind efectiv stările conflictuale, situaţiile problemă în
care acestea sunt implicate.
 În final, se discută şi se extrag concluzii.
30
Avantaje:
 Are mari valenţe în direcţia receptării şi sensibilizării participanţilor faţă

de conţinutul şi mesajul transmis.
 Formează şi dezvoltă abilităţi practice, atitudini şi comportamente.
 Transferă cunoştinţele din planul teoretic în cel practic.
Turul Galeriei Metodă folosită pentru luarea unei decizii:
Descriere:
 Participanţii, în grupuri de câte 3 sau 4, lucrează la o problemă care se

poate materializa într-un produs – schemă, desen, inventar de idei –
realizat pe o foaie de hârtie;
 Produsele muncii grupurilor se expun pe pereţii sălii, transformaţi astfel
într-o adevărată galerie de artă;
 La semnalul profesorului, grupurile trec, pe rând, pe la fiecare produs
pentru a examina şi discuta produsele propuse de colegi. Pot nota
observaţii şi pot face comentarii pe materialele expuse;
 După ce se încheie „turul galeriei” , grupurile îşi reexaminează propriile
produse. Citesc comentariile celorlalte grupuri şi, dacă este cazul,
discută observaţiile şi comentariile colegilor lor pe propriul lor produs.
În final se comentează împreună cu profesorul rezultatul activităţii.
Avantaje:
 se realizează interacţiunea directă între participanţi ( în grupul iniţial ) şi

indirectă cu ceilalţi colegi (prin intermediul produselor muncii acestora);
 participanţii sunt încurajaţi să îşi exprime propriile idei şi opinii, să le
discute cu ceilalţi şi să găsească, împreună, soluţii la problemele
analizate, cântărind alternativele;
 învăţarea prin cooperare dezvoltă capacităţile cognitive şi sociale ale
participanţilor (de a gândi, a înţelege, a comunica eficient, a fi creativ
etc.) pentru a rezolva problemele cu care se confruntă.
Evaluare
R.A.I. Descriere:
• Este o metodă de fixare şi sistematizare a cunoştinţelor, dar şi de

verificare.
• Ea urmăreşte realizarea feed-back-ului printr-un joc de aruncare a unei
31
mingi uşoare.
Participantul care aruncă mingea trebuie să formuleze o întrebare din subiectul

studiat şi să arunce mingea unui coleg. Cel care prinde mingea răspunde la
întrebare, apoi o aruncă mai departe altui coleg, punând o nouă întrebare. Cine
nu ştie răspunsul, iese din joc, la fel ca şi cel care este descoperit că nu cunoaşte
răspunsul la propria întrebare.
Avantaje:
• Dezvoltă gândirea critică;

• Permite autoevaluarea propriei activităţi.
• Este coparticipant la propria formare.
Linia valorică Descriere:
 Formatorul pune o întrebare/ridică o problemă care admite mai multe

perspective de abordare
 Participanţii se gândesc, în mod independent, la problema propusă,
conturându-şi o anumită poziţie faţă de problema în discuţie ( pro,
contra, indecişi)
 Formatorul solicită participanţii să se dispună pe o „linie valorică”
imaginară: la un capăt al liniei se situează cei care au opinii favorabile, la
celălalt capăt se situează cei care au opinii nefavorabile. Indecişii se pot
plasa la mijlocul „liniei valorice”. Ei pot fi convinşi de o „tabără” sau alta
să li se alăture.
Avantaje:
 Dispunerea participanţilor spre extremităţile „liniei valorice” exprimă

intensitatea atitudinilor lor faţă de subiectul în discuţie.
 Participanţii care reuşesc să-i convingă pe cei nehotărâţi, dovedesc
capacitatea de susţine cu argumente poziţia adoptată şi de a-i
determina pe aceştia să-şi schimbe atitudinea. Prin aceasta, câştigă
abilităţi sociale.
FIȘA PROGRAMULUI DE EDUCAȚIE PARENTALĂ TIP “SCOALA PĂRINȚILOR”
Descriere:
Activități de formare și/sau consiliere, destinate părinților/ tutorilor/ reprezentanților legali ai

elevilor, cu scopul de a crește gradul de implicare al acestora în viața școlii și pentru a îmbunătăți 32
relașia copil-părinte-școală.
Organizarea de întâlniri interactive între părinți (si copii, dupa caz) si specialisti cu scopul de a facilita
comunicarea între părinți și copii, de a valorifica experiențele acumulate de aceștia în creșterea și
educarea copiilor, precum și de a căuta soluții pentru probleme care nu și-au găsit încă rezolvarea.
Aceste întâlniri pot lua diverse forme și se pot desfasura la diferite niveluri: cu echipa de conducere a
școlii, cu echipa de cadre didactice, la întalnirea cu clasa, la întalnirea cu părinții, la orele de Școala
Părinților, prin asistarea procesului dinamic în cadrul întâlnirilor cu părinții și cadrele didactice, prin
consultanță și consiliere individuală cu cadrele didactice, părinți si copii, în cadrul diferitelor activități
curriculare și extracurriculare la nivelul școlii.
Obiectiv
Creșterea gradului de implicare a părinților în activitatea școlară a copiilor lor.
Beneficiari
 direcți: elevi, părinți

 indirecți: școala, comunitatea
Metodologie:
 Domeniu și tip de educatie: educația adulților; învățarea experiențială

 Forme de organizare: frontal, pe grupe, individual, pe echipe
 Metode și tehnici de lucru: dezbateri tematice, mese rotunde, activități comune părinți-copii,
studii de caz, sesiuni de informare; metode interactive, jocuri, sarcini de lucru practice urmate
de debriefing specializat
 Principii/ Valori: adecvare; realism; viziune; dinamism; orientare permanentă către
dezvoltarea copilului și pe obiective concrete la care părinții și copii sa lucreze in tandem sub
supervizarea specialistului
Resurse:
 umane: cadre didactice, elevi, părinți, parteneri educationali, profesori consilieri

 materiale: spatii didactice, sisteme informatice, surse bibliografice de specialitate, mijloace audio-
vizuale, materiale consumabile
33
Evaluare cantitativă:
 Numărul de de școli care implementează proiectul

 Numărul de părinți participanți la proiect
 Date statistice cu privire la creșterea numărului de părinți care mențin legatura cu școala, la
optimizarea relației părinte - copil, ca urmare a derularii proiectului
Evaluare calitativă:
 Gradul de implicare al părinților și elevilor în proiect

 Gradul de îndeplinire a obiectivelor
 Gradul de participare a școlilor in proiect
Modalitati și instrumente de evaluare
- Chestionare și fișe de evaluare

- Autoevaluarea activităților
- Sondaje de opinie in rândul elevilor, cadrelor didactice, părinților, tutorilor
- Portofolii
- Dezbateri, exemple de bună practică
- Fotografii, filme, pliante, afișe etc
Rezultate așteptate. La finalul oricărui program tip "Școala Părinților" este de dorit ca părinții implicați
să poată să:
 Cunoască particularitățile psihologice individuale și de vârsta ale elevilor;

 Se implică activ în procesul educațional prin ameliorarea comunicării și cooperarii între familie,
școală și alte instituții ori persoane cu funcții educative;
 Își imbunătățească procesul de comunicare și relationare cu proprii copii;
 Își dezvolte ablitățile proprii de comunicare asertivă;
 Recunoască semnele comportamentelor deviante caracteristice copiilor/tinerilor și să poată
interveni în scop preventiv;
 Cunoască tehnicile și metodele de identificare și monitorizare a aptitudinilor și atitudinilor copiilor;
 Informarea părinților asupra rolului și importanței familiei în educația și dezvoltarea copilului;
 Creșterea participării a cât mai multor părinți la viața scolii;
 Îmbunătățirea relației părinte – copil;
 Creșterea performanțelor elevilor ai căror părinți participă la proiect;
 Dezvoltarea relațiilor de colaborare între cadrele didactice și părinți.
34
Aceste rezultate pot fi atinse printr-o:
 Mai buna informare a părinților pe temele ce vor fi dezbatute în cadrul proiectelor dezvoltate în
cadrul programului educațional;
 Calitatea mai bună a relației părinți-elevi-cadre didactice, în scopul adaptării cerințelor școlii la
particularitățile familiei și al dezvoltării familiei în scopul integrării elevilor în mediul scolar;
 Rezultate școlare mai bune obținute de către elevi, ca rezultat al îmbunătățirii relației părinți-copii.
FIȘA DE ACTIVITĂȚI. EXEMPLE DE BUNE PRACTICI
Atelier de lucru “AJUTĂ-MĂ SĂ REUŞESC!”13
Scop: la sfârşitul activităţii părinţii vor putea să identifice necesităţile copiilor în funcţie de vârstă, să
35
identifice nevoia de sprijin şi suport ca necesitate a dezvoltării copilului.
Timp de lucru: 90 min.
Materiale: eşarfe pentru legarea la ochi, diverse obiecte din încăpere care pot fi folosite ca obstacole.
Tehnici de lucru: exerciţiu de încălzire, discuţia, jocul de rol.
Realizarea activităţii:
APRECIERI (părinţii fac o apreciere unei persoane care este prezentă în grupul de părinţi sau unei
persoane din afara acestuia, a unui lucru care îi place, un eveniment frumos care s-a întâmplat recent
în viaţa persoanei care apreciază etc.)
SPERANŢE ŞI DORINŢE (părinţii pot să vorbească despre speranţele / dorinţele sau aşteptările pe care
le au, spre exemplu în raport cu activitatea curentă, faţă de viitorul apropiat în raport cu viaţa lor
personală sau a copiilor lor sau faţă de evenimentele care urmează să se întâmple în viaţa lor sau a
copiilor lor etc.)
Discuţii asupra temei de acasă
Facilitatorul aminteşte părinţilor care a fost tema pentru acasă şi le propune să discute despre
rezultate: succesele, dar şi aspectele la care au întâlnit dificultăţi.
Atenţiune: nu se fac observaţii celor care nu au realizat tema pentru acasă, dar sunt încurajaţi s-o facă
cum au ocazia.
Exerciţiul „Ajută-mă să reuşesc”.
1. Participanţii sunt împărţiţi în grupuri a câte 3 persoane.

2. Facilitatorul explică participanţilor că fiecare din ei va avea un rol diferit: unul va fi legat la ochi cu
o eşarfă, altul va avea ca sarcină să-l ghideze pe primul, prin indicii verbale, al treilea va trebui să
creeze obstacole în drumul primilor doi, cu ajutorul unor obiecte din încăpere (scaune, pixuri,
garafe cu apă etc). O condiţie importantă a jocului este ca, în timpul mersului prin cameră, cel legat
la ochi să nu atingă nici unul din obstacolele întâlnite.
13
Exemplu de bune practici propus de echipa de experti Terre des Hommes
3. Participanţii îşi repartizează rolurile în cadrul echipei după care încep jocul.
4. Jocul finalizează pentru fiecare echipă atunci când se face turul complet al încăperii.
Analiza activităţii:
- Cum v-aţi simţit în timpul activităţii? (Rând pe rând vorbesc participanţii care au jucat rolul 36
persoanei legate la ochi cu eşarfa, care au avut rolul de îndrumător şi cele care au creat obstacole).
- Care dintre cele 3 personaje ale echipei a fost reprezentat de copil?
- Ce reprezintă, în plan simbolic, legarea la ochi a copilului?
- Ce reprezintă, în plan simbolic, obstacolele?
- În realitatea de toate zilele cine ghidează drumul copiilor?
- Ce rol are această orientare, făcută de adulţii implicaţi în viaţa şi educaţia copilului?
- Amintiţi-vă cum v-aţi simţit în rolul de îndrumător; Când v-a fost cel mai uşor să îndrumaţi? Când
v-a fost cel mai dificil să îndrumaţi? De ce?
- Numiţi consecinţele nesatisfacerii acestor nevoi de suport, sprijin, „ghidare”.
Evaluare:
- Cum vă simţiţi la acest moment?

- Numiţi un lucru care v-a plăcut cel mai mult în activitatea de astăzi.
- Numiţi un lucru care v-a plăcut mai puţin în activitatea de astăzi.
- La ce gânduri v-a dus activitatea de astăzi?
- Ce lucruri noi aţi învăţat la activitatea de astăzi?
- Cu ce gânduri vă duceţi acasă după această activitate? (Faceţi referinţă la rolul dvs ca şi părinte).
Tema pentru acasă:
Până la următoarea întâlnire, comunicaţi mai mult cu copiii voştri, întrebaţi-l ce le-ar plăcea să faceţi
împreună, ce aşteptări au de la voi ca şi părinţi. Încercaţi să realizaţi aşteptările copiilor (în măsura
posibilităţilor). Observaţi cum reacţionează copiii la aceste schimbări.
Atelier de lucru “DESENUL COPILĂRIEI MELE”14
Scopul exerciţiului: părinţii să conştientizeze necesitatea de a petrece mai mult timp cu copilul şi să
37
reflecteze asupra stilului propriu de relaţionare cu copilul.
Timp de lucru: 90 min.
Materiale: foi albe A4, pix, carioci, creioane colorate, acuarele, plastilină, foarfece, hârtie colorată,
carton colorat, clei.
Tehnici de lucru: exerciţiu de încălzire, discuţii, lucru individual.
Realizarea activităţii:
Tehnica „Măsurarea temperaturii”
APRECIERI (părinţii dau o apreciere unei persoane care este prezentă în grupul de părinţi sau unei
persoane din afara acestuia, a unui lucru care le place, un eveniment frumos care s-a întâmplat recent
în viaţa persoanei care apreciază etc.)
SPERANŢE ŞI DORINŢE (părinţii pot să vorbească despre speranţele / dorinţele sau aşteptările pe care
le au, spre exemplu în raport cu activitatea curentă, faţă de viitorul apropiat în raport cu viaţa lor
personală sau a copiilor lor sau faţă de evenimentele care urmează să se întâmple în viaţa lor sau a
copiilor lor etc.)
Discuţii asupra temei de acasă
Facilitatorul aminteşte părinţilor care a fost tema pentru acasă şi le propune acestora să discute
despre rezultate, succese, dar şi aspectele la care au întâlnit dificultăţi:
- Cum aţi găsit momentul să vorbiţi cu copilul dvs. despre istoria numelui său?
- Cum a fost să faceţi asta: uşor sau mai dificil?
- Cum v-aţi simţit vorbind cu copilul?
- Cum credeţi că s-a simţit copilul vorbind despre aceasta ? De ce credeţi astfel?
- Cât de des aţi folosit diminutivul numelui copilului vostru când aţi comunicat cu el?
- Cum a reacţionat copilul?
- Aţi simţit careva schimbări în comportamentul copilului? Daca da, care?
14
Exemplu de bune practici propus de echipa de experti Terre des Hommes
Atenţiune: nu se fac observaţii celor care nu au realizat tema pentru acasă, dar sunt încurajaţi să încerce
s-o facă cum au ocazia.
Realizarea sensului
38
- Facilitatorul roagă participanţii să se gândească la copilăria pe care au avut-o, să-şi amintească
evenimente din copilăria lor, scenarii care le-au rămas în memorie sau persoane care le-au
influenţat viaţa ÎN SENS POZITIV
- Participanţii sunt invitaţi să utilizeze toate materialele care le sunt puse la dispoziţie: creioane
colorate, guaş, carioci, acuarele, clei etc. pentru ca prin desen, modelare, colaj sa-şi reprezinte
într-un mod creativ „Copilăria”. Participanţii sunt încurajaţi să utilizeze culorile, materialele
care consideră că cel mai bine o să le redea emoţiile pe care le-au trăit atunci.
După 25 minute de lucru individual, lucrările participanţilor sunt aranjate jos pe podea, astfel încât cu
toţii să poată să le privească.
Facilitatorul invita participanţii, să prezinte grupului rezultatele lucrului individual.
- V-a fost uşor să vă amintiţi despre copilăria voastră?

- Cum v-aţi simţit atunci când v-aţi gândit la copilăria voastră?
- Cine sau ce a dat culoare copilăriei voastre?
- Dacă aţi avea posibilitate să vă trăiţi copilăria de la început, ce lucruri aţi vrea să se repete? De
ce?
- Cum reuşeau părinţii voştri să vă dea mai multa încredere în forţele proprii?
- Prin ce credeţi că se aseamănă sau se deosebeşte copilăria copiilor voştri de copilăria voastră?
Evaluare
Părinţii stau în cerc şi rând pe rând, atunci când primesc un obiect (o jucărie, o floare etc), trebuie să
răspundă la următoarele întrebări:
- Cum vă simţiţi la moment?

- La ce gânduri v-a dus activitatea de astăzi?
- Numiţi un lucru care v-a plăcut cel mai mult în activitatea de astăzi.
- Numiţi un lucru care v-a plăcut mai puţin în activitatea de astăzi.
- Cu ce gânduri vă duceţi acasă după această activitate?
Tema pentru acasă:
Fiecare copil are un rezervor de iubire al lui care, tot timpul, ar trebui să fie alimentat de persoanele
care îl înconjoară, în special de către părinţii lui (prin vorbele pe care le adresează copilului, prin
atitudinea fată de acesta, prin timpul pe care îl acordă etc). Gândiţi-vă la ceea ce aţi putea sau puteţi
39
să oferiţi copilului vostru pentru a creşte nivelul dragostei din rezervorul lui. Următoarea săptămână
concentraţi-vă asupra a trei posibilităţi prin care să creşteţi nivelul dragostei din rezervorul copilului
vostru. Aplicaţi în practică.
Notă: La sfârşitul activităţii nu uitaţi să mulţumiţi părinţilor pentru participare, anunţaţi părinţii, încă o
dată, în ce zi urmează să vă reîntâlniţi şi la ce oră.
Atelier de lucru “LABORATORUL SENTIMENTELOR”15
Scopul activității: părinţii să își îmbunătățească abilităţile de comunicare şi de colaborare cu ceilalți,

40
în general și cu copiii lor în special;
Timp de lucru: 4 ore și 30 minute
Materiale: coli de flip-chart, markere, rechizite diverse, un cos cu mere de diverse soiuri;
Tehnici de lucru: exerciţiu de încălzire, discuţii, lucru individual, lucru în grup;
Realizarea activității:
Introducere. Inventarul așteptărilor (30 minute)
- Scopul exercițiului: conştientizarea aşteptărilor şi comunicarea acestora;

- Lucru individual: Fiecare participant trebuie să răspundă la întrebarea: „Ce aştept de la acest
atelier pentru mine personal şi pentru relația cu copilul meu?”;
- Lucrul în diade: După ce participanţii au răspuns individual la această întrebare , se
formează perechi şi participanţii discută aşteptările lor. Eventual, se notează
aşteptările comune;
- Centralizare în plen: După ce participanţii au discutat aşteptările, conducătorul cursului
cere participanţilor să aleagă una sau două aşteptări importante şi să le comunice
întregului grup. Perechile comunică, pe rând, aşteptările lor.
- Concluzii:
- Aşteptările se notează pe o coală de flip chart şi rămân la vedere (lista este
deschisă)
- Sinteza aşteptărilor
- Priorizare - la ce trebuie răspuns acum, ce poate fi lăsat la o parte, ce e important
pentru practică
- Compararea obiectivelor cursului cu aşteptările participanţilor
- Formatorul prezintă şi explică obiectivele cursului, precum şi relevanţa lor
practică. El compară obiectivele cu aşteptările participanţilor.
Crizele de dezvoltare. Sunt ceea ce am trăit (1 ora si 5 minute)
- Input info (5 minute)
15
Exemplu de bune practici propus de echipa de experti ai Fundației Pestalozzi
Multe crize sunt susceptibile a jalona viaţa omului. Ele apar în cazul evenimentelor marcante
(maternitate/paternitate, pierderea cuiva drag), în situaţiile dificile (la adolescenţi şi la copiii)
şi la „momentul necesar” (de exemplu, la mijlocul vieţii).
Mult timp, noţiunea de dezvoltare s-a aplicat copilului şi, mai mult sau mai puţin,
41
adolescentului. Extinderea devenirii individului pe toată durata vieţii sale este relativ nouă. Ea
porneşte mai întâi de la interpretarea conceptului dezvoltării nu numai în termenii
continuităţii, ci, mai ales, în termenii transformării. Adultul nu încetează să se dezvolte şi să se
transforme, la fel, bătrânul.
Fiecare dintre noi avem ceva de povestit. Ceva adânc, din străfundurile fiinţei, pe care l-am
încuiat în inimile noastre ca pe ceva preţios. Dar, rămânând încuiat, nu ne e de folos.
Dezvăluindu-l, în schimb, aflăm cine suntem, cum şi de ce am ajuns cine suntem, ce potenţial
avem, ce slăbiciuni şi învăţăm ca, astfel, să depăşim crizele vieţii şi să mergem, cu capul sus,
înainte.
- Exercitiu “Merele” (30 minute)
Descriere: Formatorul pune un coş cu mere în faţa participanţilor. Merele trebuie să fie din
soiuri diferite, de diferite mărimi, culori sau prospeţime. Fiecare participant e invitat să aleagă
un măr, care îl reprezintă cel mai bine.
Sarcina: Priviţi mărul cu atenţie, apoi începeţi să îl descrieţi colegilor, în comparașie cu propria
dvs persoană. Transpuneţi caracteristicile mărului în trăsăturile dvs de personalitate.
Participanții sunt rugați să încerce să răspundă acestei teme (5 minute), ulterior sunt invitați
să prezinte în grup analiza lor (25 minute);
- Exercițiu: “Povestea vieții mele” (30 minute)

Pornind de la exercițiul anterior, participanții sunt rugați să se gândescă la câteva evenimente
importante care le-au marcat viața (15 minute)
Indicii:
› Delimitaţi capitolele semnificative din viaţa dvs.

› Denumiţi două persoane importante pentru propria viaţă şi caracterizaţi-le (materie
primă pentru modele ideale)
› Identificaţi patru evenimente-cheie din viaţa dvs.
› Denumiţi cel puţin o credinţă pe care o aveţi
› Care au fost principalele problemele şi greutăţile întâmpinate
› Care au fost valorile pe care v-ați bazat
› Descoperiţi care e tema fundamentală a vieţii dvs (Motto-ul vieţii)
Formatorul centralizează răspunsurile, notând pe flip-chart cele mai relevante aspecte (15
minute).
Emoțiile: Sunt ceea ce simt (2 ore si 35 minute)
- Input info (5 minute): 42
Emoţiile au fost de mare folos omului de-a lungul evoluţiei sale, ajutând la supravieţuirea şi
perpetuarea speciei. În lumea modernă emoţiile trebuie îmblânzite (educate) pentru că multe
dintre pericolele cu care omul s-a confruntat în trecut au dispărut. Dacă mânia sau frica îl
determinau pe omul primitiv să folosească o armă ca să înlăture pericolul, în zilele noastre, un
asemenea comportament are efecte dezastruoase. Emoţiile sunt inteligente. Ele ne oferă
diferite informatii importante despre noi şi despre ce se întâmplă în jurul nostru. Cunoaşterea
emoţiilor şi a inteligenţei lor este un prim pas în dezvoltarea inteligenţei emoţionale. Toate
emoţiile au atât aspecte pozitive, cât şi negative pe care mulţi le ignoră sau nu le cunosc.
Scop: Creşterea competenţei sociale şi emoţionale în relația cu școala și cu proprii copii.

Participanții vor putea aplica temele abordate în munca cu copiii pentru a-i ajuta pe
aceştia să-şi dezvolte competenţele emoţionale. Participanții işi vor putea depăşi frica de
schimbare şi vor fi motivaţi să încerce noul într-un fel care să asigure dezvoltarea şi învăţarea.
- Lucru în grup: Prepararea emoțiilor (90 minute)
Participanţii se împart în grupuri şi fiecare grup primeşte cele 8 emoţii de bază în pahare din
plastic: mânie, supărare, frică, bucurie, iubire, surpriză, dezgust şi ruşine.
Participanţii trebuie să pregătească un sentiment complex din aceste ingrediente.
Grupurile trebuie să „prepare" următoarele emoţii complexe:
- Ciudă
- Invidie
- Gelozie
- Tristete
- Vinovăţie
- Suferinţă
În final, fiecare grup trebuie să descrie sentimentele produse şi să exemplifice cu o situaţie

fiecare sentiment. Li se va cere să ilustreze sentimentele cu propriile lor experienţe, în ce mod
doresc ei (prin desen, poezie, realizarea unui obiect care să exprime acel sentiment, prin teatru,
joc de rol, dans etc.).
Fiecare grup va studia sentimentul ales din cele de mai sus sau li se poate da posibilitatea de a
alege şi alte sentimente. Apoi va încerca să descopere atât laturile pozitive, cât şi cele negative
ale sentimentului şi să găsească un mod de a insista asupra laturii sale pozitive.
- Dezvoltarea propriei inteligențe emoționale (60 minute):

43
Componente cheie:
- Conştiinţa de sine = conştientizarea cauzelor şi efectelor propriilor acţiuni şi sentimente

- Onestitatea de sine = acceptarea propriilor calităţi şi defecte, a experienţelor şi emoţiilor,
a puterii personale
- Independenţa = conştientizarea drepturilor şi a responsabilităţilor personale ca
persoană liberă
Exercițiu individual: Explorarea propriilor sentimente: “Încercați să vă amintiți situaţii când vi-au
oferit sfaturi de viaţă. Ce vi s-a spus? Ce proverbe sau vorbe de duh v-au ghidat în copilărie şi în
adolescenţă? Încercați să vă amintiți cât de multe puteți. Notați-le. Numărați câte dintre ele au
formulări negative: sunt mai mult decât jumătate? Acele sfaturi de viaţă formulate negativ arată
neacceptarea. Încă le mai aplicați dumenavoastră şi celor din jurul dvs.? Dacă da, încercați să le
exprimați pozitiv. Dacă sunt mai mult de jumătate, alegeți la ce credeți că puteți renunţa.”(15
minute)
Centralizarea răspunsurilor (20 minute):
Observația formatorului: Recunoaşterea structurilor este abilitatea de a te re-evalua, de a te

redirecţiona şi de a te transforma. Dacă începem să conştientizăm structurile pe care le utilizăm, devine
posibil să analizăm aceste credinţe şi să înlocuim cu un comportament conştient care ne va apropia mai
mult de propriile obiective (este un lucru dificil, deoarece necesită dedicaţie şi atenţie, dar nu e greu să-l
începeţi).
Analiza activității: Teme de reflecție:
- Cum ştii ceea ce este bun pentru tine?

- Poţi să-ţi trezeşti, în mod voluntar, atenţia către propriile tale acţiuni, pentru a le putea vedea
rezultatele?
- Dacă nu ţi-ar fi fost teamă, ce ai fi făcut?
- Poţi trăi făcând mai puţin decât ceea ce este drept şi corect?
Tema pentru acasă:
Alegeți o formulare negativă pe care o folosiți cu copilul dvs. Încercați, pe parcursul următoarei săptămâni,
să o reformulați într-o manieră pozitivă. Observați comportmantul copilului dvs. Cum reacționează acesta
la această schimbare?
44
Evaluare:
Compară rezultatele finale cu obiectivele enunţate la început. Un rol important îl joacă răspunsul
primit din partea participanților asupra gradului de satisfacţie oferit de acest modul şi de propriile
aprecieri.
FIȘE DE ACTIVITĂȚI. EXEMPLE DE BUNE PRACTICI
Atelier de lucru “CONSTRUIND PENTRU EDUCAȚIE”16
Scopul activității: Demonstarea faptului că planificarea joacă un rol esențial pentru succesul unei
45
echipe, iar membrii acesteia, la rândul lor, joaca un rol esențial în planificarea eficace și în
desfășurarea activităților.
Timp de lucru: 1 oră și 20 minute
- Introducere și prezentarea sarcinii: 5 minute

- Planificarea: 10 min.;
- Construire: 30 min.;
- Evaluarea structurii: 5 min.;
- Discutii: 30 min.
Materiale:
- coli de flip-chart, markere, rechizite diverse

- top de hârtie A4
- capsatoare și capse
- camere separate pentru fiecare grup de lucru
Tehnici de lucru: lucru în grup, centralizarea rezultatelor
Realizarea activității:
Formatorul împarte grupul în echipe de 4-6 membri folosind oricare din tehnicile de amestecare și
împărțire a grupului (număratul, salata de fructe, culoarea ochilor etc).
Sarcina echipelor: Construirea unei structuri folosind echipamentele pe care le aveți la dispoziție.
Structura trebuie să aibe cel puțin 2 m înălțime și sa stea singura (nesprijinită) pe podea. Aveți 10
minute pentru planificare si 30 minute pentru construire. La sfârșitul planificării fiecare echipă trebuie
să dea o cotație de preț pentru construirea structurii. Cotația nu trebuie să depășească 200€. Ar fi bine
dacă ar fi 100€. Odată ce s-a predat cotația, se trece la construcția structurii. După finalizarea structurii
se calculează costul final relal. Echipele sunt atenționate că trebuie să își planifice cât mai eficient
necesarul de materiale, iar în cazul în care, fie vor mai avea nevoie de materiale, fie, rămân cu materiale
neconsumate vor fi depunctate.
16
Exemplu de bune practici propus de echipa de experti ai Fundației Pestalozzi
Valoarea materialelor, pentru elaborarea devizului de cheltuieli:
- Un top de hartie (1,00€/pagina)

- 2 capsatoare maxim/grup (5,00€)
- 2 cutii de capse/grup (0,50€/bucata)
46
Sarcina observatorilor: 4 observatori au sarcina de a observa echipele pe parcursul exercițiului și
formulează observații folosind o fisă de observație pentru cele două etapte ale procesului (Planificarea
și Construirea).
Fișa de observație:
Faza 1: Planificare (exemple de observații):
- grupul a cerut idei

- ideile au fost susținute de alți membrii ai grupului
- care au fost contribuțiile membrilor grupului
- grupul a fost de acord cu planul stabilit
- au fost delegate sarcinile în cadrul grupului
- în grup, membrii s-au ascultat unul pe celalalt
Faza 2: Construirea (exemple de observații):
- au fost delegate sarcinile; membrii echipei și-au cunoscut rolurile

- liderul a supravegheat mersul activităților
- a fost urmarită/ respectată planificarea
- s-a modificat planificarea datorită circumstanțelor
- s-au înregistrat costurile pe parcursul realizării construcției
- toți membrii grupului s-au implicat
- sarcina a fost coordonată
- au fost resurse neutilizate
- grupul a știut când sarcina s-a terminat și dacă obiectivul a fost atins
- au fost revizuite sarcinile
Întrebari pentru dezbatere:
- Cum evaluaţi rezultatul obținut?

- Ce altceva ați fi putut face?
- Cât de bine ați folosit primele 10 minute?
47
- De ce structura a durat mai mult?
- Cum puteați să vă atingeți scopul inițial?
- Ce puteți îmbunătăți daca ați mai face încă o dată acest exercțiu?
- Care au fost punctele tari ca grup?
- Care au fost punctele slabe ca grup?
- Etc.
Aspecte de subliniat:
- Adesea, planificarea inițială nu corespunde cu produsul final

- Resursele alocate sunt fie prea multe, fie prea puține, oricum, din punctul de vedere al
beneficiarului final este o pierdere să nu valorifici toate resursele achiziționtate
- Este necesar un timp suficient pentru elaborarea proiectului
- Adesea regulile apar pe parcurs și/sau trebuie modificate/îmbunătățite
Tema pentru acasă:
Participanții sunt rugați să se gândească la asemănările dintre o construcție și educație.
IMPORTANȚA POZITIVĂRII IMAGNII DE SINE ETNICE ÎN FORMAREA PĂRINȚILOR RROMI17
Într-o lume în care identitatea etnică rromă este una stigmatizată, marcată de stereotipul negativ şi de
ura alterităţii, era firesc ca rromii să internalizeze starea de negaţie şi să transforme stima de sine etnică 48
în stigmat etnic, manifestat prin ruşine de sine sau ură de sine.
În acest context, un părinte rrom, fiind marcat de complexul de a fi rrom, îi va transmite copilului său
acest stigmat, ceea ce va conduce la o dramatică prăbuşire a încrederii în sine şi la aspiraţii personale
şi profesionale extrem de scăzute. La întrebarea adresată unui copil rrom: “Copiii rromi au vise?”,
răspunsul acestuia este uşor de anticipat: “Au, dar nu aşa de mari!”. Între consecinţele stagnării într-o
cronică lipsă a încrederii în propriile forţe se numără eşecul şi abandonul şcolar.
De aceea este fundamental, pentru un părinte rrom, să-şi depăşească stigmatul etnic, pentru a se putea
constitui într-o sursă de încredere în sine şi de aspiraţii personale şi profesionale solide pentru copiii
săi şi pentru a le putea modela destinul într-un sens constructiv.
În acest sens, este foarte important ca părintele rrom să participe la programe / activităţi de
destigmatizare etnică, de pozitivare a imaginii de sine personale şi etnice şi de creştere a stimei de sine
individuale şi etnice.
Modelul educaţional parental rrom vizat de activităţile cu părinţii desfăşurate de Amare Rromentza se
referă la un părinte responsabil pentru viitorul copiilor săi, cu aspiraţii înalte pentru aceştia, care îşi
asumă relaxat şi fără rezerve identitatea etnică, cunoaşte fundamentele istoriei şi culturii rromilor,
înţelege consecinţele rasismului şi îşi formează copiii în aşa fel încât să aibă, la rândul lor, o imagine de
sine etnică pozitivă, să-şi cunoască istoria şi să-şi respecte valorile identitare, să-şi asume identitatea
etnică fără teamă sau ruşine şi să ştie cum şi cu ce instrumente să lupte împotriva rasismului.
Multe dintre activităţile cu părinţii realizate de responsabilii locali ai Amare Rromentza au avut drept
obiective tocmai pozitivarea imaginii de sine personale şi etnice şi creşterea stimei de sine individuale
şi etnice.
Ca paradigmă de formare, în locul activităţilor coordonate de experţi din exteriorul comunităţilor, a

fost aleasă educaţia între egali, fiind selectaţi şi formaţi câţiva părinţi-model din comunitate, care au
lucrează cu părinţii ca responsabili de activităţile de educaţie parentală.
În cadrul întâlnirilor cu părinţii au fost abordate teme esenţiale pentru pozitivarea imaginii de sine
etnice între care: istoria rromilor din România, Ziua internaţională a rromilor, cultura tradiţională
17
Exemple de activităţi cu părinţii desfăşurate de Amare Rromentza. Materila elaborat de Delia Grigore și Ioana
Enache
rromani, meşteşugurile tradiţionale rrome, portul tradiţional rrom, discriminarea rasială a rromilor,
drepturile rromilor ca minoritate naţională.
Cele mai importante metode utilizate în activităţile cu părinţii realizate de responsabilii locali ai Amare
Rromentza sunt: sesiunea de informare, dezbaterea tematică, brain-storming-ul, activităţile comune
49
părinţi-copii, jocul de rol şi alte metode interactiv-participative.
Atelier de lucru “ROATA VIEȚII”
Scopul activităţii: conştientizarea propriilor trăiri emoţionale, ca mame rrome, în raport cu diversele
roluri şi situaţii cotidiene şi a modului în care acestea influenţează relaţiile cu cei din jur, inclusiv cu
copiii lor;
Timp: 1:30 h;
Participanţi: 10 mame rrome, coordonate de mama-facilitatoare / responsabilă de activităţile cu

părinţii;
Materiale: foi de flipchart, jetoane colorate, lipici, pioneze, foarfece, cartonaşe tip post it-uri, pixuri,
markere colorate;
Tehnici de lucru: dezbatere tematică, brain-storming şi lucru individual
Descrierea activităţii:
Participantele la activitate sunt coordonate de către facilitatoare să construiască, cu ajutorul

materialelor, o roată, numită „Roata vieţii”, în care să se regăsească următoarele stări: FERICIRE
TOTALĂ, FERICIRE, STARE DE BINE, NEFERICIRE, NEFERICIRE TOTALĂ. Pe cartonaşe tip post-it-uri sunt
trecute ipostazele în care se găsesc în viaţa de zi cu zi: femeie, mamă, soră (dacă este cazul), fiică,
gospodină, persoană de etnie rromă, vecină, persoană cu o anume stare materială – ridicată, medie
sau scăzută, persoană cu o anumită stare de sănătate – bună, mai puţin bună, rea, foarte rea, persoană
care se bucură, persoană tristă, cetăţean român, membră a comunităţii locale, persoană cu sau fără o
profesie, persoană cu sau fără un loc de muncă, persoană discriminată etc. Fiecare participantă
învârteşte roata şi, la starea la care se opreşte axul roţii, lipeşte un post-it. De exemplu, aceeaşi
persoană poate lipi, la FERICIRE, un post-it pe care este scris “mamă” sau “persoană de etnie rromă”,
iar, la NEFERICIRE, un post-it pe care este scris “persoană discriminată” sau “persoană bolnavă”.
Fiecare participantă prezintă grupului starea generală a “Roţii vieţii” personale, în funcţie de post-it-
urile lipite, aducând argumente pentru locul în care a lipit respectivele post-it-uri şi subliniază punctele
şi ipostazele pe care îşi propune să le îmbunătăţească pentru a aduce cât mai multe post-it-uri în zona
de FERICIRE TOTALĂ, FERICIRE sau STARE DE BINE. Urmează o dezbatere cu accent pe responsabilităţile
multiple ale unei mame şi pe imaginea de sine etnică şi individuală. În final, facilitatorul fixează
50
informaţia obţinută şi trage concluziile dezbaterii.
Responsabilităţile familiale, viaţa dificilă din mediul rural, în special din comunităţile de rromi, de cele
mai multe ori cu posibilităţi minime de trai, lipsa oricăror posibilităţi de angajare, discriminarea în
relaţia cu autorităţile publice, stigmatul etnic internalizat, adâncit de stereotipul negativ generalizat
faţă de rromi şi de lipsa de repere etno-culturale rrome din spaţiul public, le conduce, pe cele mai multe
dintre mamele rrome, la abandonarea eului autentic rrom şi la o existenţă exclusiv în spiritul
aşteptărilor alterităţii, care le cantonează într-un eu fictiv. Această stare de lucruri contribuie la
transmiterea, fără a conştientiza acest lucru, a lipsei de încredere în sine către copii şi la aspiraţii
personale şi profesionale reduse în relaţia cu aceştia. Astfel de activităţi susţin reconstrucţia sinelui,
inclusiv prin pozitivarea imaginii de sine etnice şi servesc drept exemple de reflecţie, comunicare,
restatuare a priorităţilor şi îmbunătăţire a metodelor de lucru cu copiii, pe care mamele să le aplice în
familie şi în societate, pentru a evita teama, ezitarea în luarea unei hotărâri, eşecul şi deciziile greşite
în raport cu sine, cu copiii, cu familia, cu comunitatea şi cu societatea în general.
Activitate comună părinţi-copii “SĂRBĂTORIREA ZILEI INTERNAȚIONALE A RROMILOR”
Scopul activităţii: dezvoltarea capitalului simbolic al culturii rromani în comunitatea locală;

51
Timp: 1:30 h;
Participanţi: 15 părinţi rromi, 25 copii rromi, facilitatorul / responsabilul de activităţile cu părinţii;
Tehnici de lucru: sesiune de informare, dezbatere tematică, spectacol tematic realizat şi prezentat de
copii
În cadrul acestei activităţi, facilitatorul explică ce reprezintă ziua de 8 Aprilie pentru rromii din întreaga
lume şi evocă cele mai importante momente din istoria rromilor din România. Ulterior, se dezbate în
jurul temei referitoare la faptul că Ziua internaţională a rromilor este atât un prilej de sărbătorire a
începuturilor mişcării internaţionale a rromilor, cât şi un prilej de evocare a unei istorii de excludere
socială şi exterminare, un moment de comemorare a rromilor care au căzut victime tragediilor istoriei,
de la Sclavie la Holocaust. În final, copiii rromi prezintă părinţilor un spectacol tematic de muzică, dans
şi poezie rromă conceput şi realizat de ei.
Sărbătorirea Zilei internaţionale a rromilor, prin sesiunea de informare şi dezbaterea pe care le

cuprinde, dar şi prin asumarea momentului de către părinţi şi copii prin realizarea şi participarea la
spectacolul tematic de muzică, dans şi poezie rromă, în special dacă devine o tradiţie anuală preluată
şi dezvoltată de către şcoală şi de către autorităţile publice locale, poate pozitiva imaginea de sine
etnică a părinţilor şi copiilor rromi prin investiţia în capitalul simbolic rrom.
Atelier de lucru “CĂRȚILE DESTINULUI”
Scopul activităţii: pozitivarea percepţiei de sine individuale şi etnice a părinţilor rromi;

52
Timp: 1:30 h;
Participanţi: 15 părinţi rromi, facilitatorul / responsabilul de activităţile cu părinţii;
Materiale: foi de flipchart, chestionare, markere colorate;
Tehnici de lucru: dezbatere tematică, brain-storming, chestionar şi lucru individual
Participanţii la această activitate au de completat un chestionar în care trebuie să listeze cinci moduri
specifice în care cred că li s-ar putea schimba viaţa şi să scrie cum le poate afecta această schimbare
atitudinea şi comportamentul faţă de sine şi faţă de ceilalţi, cum ar urma să fie priviţi de ceilalţi după
schimbare, care sunt nevoile personale în acest context, dar şi ce aşteptări au de la alţii şi au alţii de la
ei, urmând ca, pentru câteva momente, să-şi imagineze că sunt acea persoană pentru totdeauna.
Chestionarele se prezintă în plen şi se dezbate pe marginea lor. Chestionarele includ întrebări pe teme
referitoare la identitatea etnică rromă, la cum este aceasta percepută de către participanţii la atelier şi
la ce schimbări ar dori să-i aducă pentru a o percepe pozitivă şi interioară sinelui individual şi colectiv.
În final, facilitatorul fixează informaţia obţinută şi trage concluziile dezbaterii.
Activitatea urmăreşte modul în care ni se poate schimba viaţa prin schimbarea modului de gândire, a
modului de comunicare, a modului de a se percepe pe sine personal şi ca membru al unui grup etnic,
obiectivul vizat fiind schimbarea atitudinii şi comportamentului faţă de sine şi faţă de ceilalţi în vederea
unei percepţii de sine individuale şi etnice pozitive.
Atelier de lucru “HARTA PERSONALĂ”
Scopul activităţii: creşterea încrederii în sine, pe plan individual şi etnic, şi în puterea de a-ţi îmbunătăţi
53
viaţa;
Timp: 1:30 h;
Participanţi: 15 părinţi rromi, facilitatorul / responsabilul de activităţile cu părinţii;
Materiale: foi de flipchart, markere colorate;
Tehnici de lucru: dezbatere tematică, brain-storming şi lucru individual
În cadrul acestei activităţi, participanţii îşi creează harta personală: în mijlocul unei foi de flipchart
desenează un cerc în interiorul căruia îşi scriu prenumele, din cerc trag mai multe săgeţi în dreapta şi
în stânga şi îşi scriu calităţile în dreptul săgeţilor din dreapta şi defectele în dreptul săgeţilor din stânga.
Remarcăm faptul că participanţii îşi identifică destul de uşor şi repede calităţile, dar, pentru
identificarea defectelor, le este mai greu, aşadar recurg inclusiv la a-i întreba pe ceilalţi participanţi.
Facilitatorul pune în discuţie, printr-o întrebare, şi apartenenţa etnică a participanţilor şi îi roagă s-o
includă la calităţi şi/sau defecte. Participanţii prezintă hărţile personale în plen. Se discută pe marginea
acestora. În final, facilitatorul fixează informaţia obţinută şi trage concluziile dezbaterii.
Activitatea a urmărit autoanaliza sau reflecţia asupra sinelui în vederea identificării plusurilor şi
minusurilor şi, ulterior, a creşterii încrederii în sine şi în puterea de a-ţi îmbunătăţi viaţa, inclusiv pe
planul asumării demne şi pozitive a identităţii etnice.
RESURSE BIBLIOGRAFICE
54
Activități de educație parentală. Întărirea relațiilor în familie. Suport de curs - Terre des Hommes
Formare de Formatori. Suport de curs – Fundația Pestalozzi
Educația interculturală. Suport de curs – Fundația Pestalozzi
http://proscoalaparintilor.blogspot.ro/2011/10/activitatea-parinte-copil-duet-sau-duel.html
http://www.fnapip.ro/index.php/activitati-si-evenimente/projects/proiecte-fnap/29-proiectul-scoala-
parintilor - Federatia Nationala a Asociatiilor de parinti – Invatamant Preuniversitar
http://www.ise.ro/wp-content/uploads/2012/08/Ghid-Educatia-si-consilierea-parintilor.pdf
http://scoala-parintilor.ro/cine.html

Ghid de Lucru Cu Parintii Final 25.07.2016 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghid de Lucru Cu Parintii Final 25.07.2016 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghid de Lucru Cu Parintii Final 25.07.2016 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

GHID DE LUCRU CU PĂRINȚII

Metode de lucru pentru activitățile parentale în cadrul

„zefiR. Împreună pentru puterea de acțiune”

Contextul general al proiectului zefiR Pag. 4

Preambul: Școală. Familie și Educație Pag. 6 2

Principiile care stau la baza activităților parentale Pag. 7

Obstacole care stau în relația școală – familie Pag. 8

Motivarea părinților pentru o mai mare implicare și participare Pag. 10

Educația adulților Pag. 13

Metode active de învățare Pag. 20

Fișa programului de educație parentală tip “Școala Părinților” Pag.32

Fișe de activități. Exemple de bune practici:

- Timpul petrecut cu copilul: “DESENUL COPILĂRIEI MELE”

- Comunicare și colaborare: “LABORATORUL SENTIMENTELOR”

- Planificarea activității: “CONSTRUIND PENTRU EDUCAȚIE”

Importanţa pozitivării imaginii de sine etnice în formarea părinţilor rromi Pag. 48

Fișe de activități. Exemple de bune practici:

- Capitalul simbolic al culturii rromani în comunitatea locală: “SĂRBĂTORIREA ZILEI

- Percepţia de sine individuale şi etnice a părinţilor rromi: “CĂRȚILE DESTINULUI”

- Încrederea în sine, pe plan individual şi etnic: “HARTA PERSONALĂ”

Resurse bibliografice Pag. 54

Analiza bugetului copiilor. Studiu exploratoriu. Raport tipărit în proiectul

Actvitățile desfășurate în cadrul componentei educaționale a proiectului vizează creșterea accesului la

Centrul Rromilor Amare Rromentza urmăreşte prevenirea și combaterea tuturor formelor de

PRINCIPIILE CARE STAU LA BAZA ACTIVITĂȚILOR PARENTALE

Ce nemulțumește cadrele didactice când vine vorba despre părinți?

Ce așteptă cadrele didactice de la părinți?

 Să asigure copiilor, în familie, condițiile necesare unei dezvoltări armonioase;

Ce nemulțumește părinții când vine vorba de cadrele didactice?

- Faptul că îi tratează ca pe niște copii, nu ca pe niște parteneri în educația copilului;

Ce explicații au părinții pentru rezultatele slabe la școală ale copiilor lor?

Ce trebuie avut în vedere:

Discuțiile referitoare la comportamentul negativ/indezirabil al copilului sau cele referitoare la

Pentru ca părinţilor să le fie încurajat comportamentul de implicare în programele de instruire a

Modalităţi de încurajare a părinţilor să participe la activităţile cu părinţii:

Cum anunţăm părinţii?

Motivele pot fi multiple:

Cum putem depăşi aceste situaţii:

 Prezentarea individuală a programului;

Cele mai frecvente nevoi de instruire ale părinţilor:

 Disciplinarea şi metode de gestionare a comportamentelor problematice;

Efectele activităţilor de grup cu părinţii

 Părinţii învaţă despre meseria de a fi părinte.

Părinții la școală sau Școala părinților

„Spune-mi şi voi uita; arată-mi şi îmi voi aminti, implică-mă şi voi

John Gay (1685 – 1732)

Poet şi dramaturg englez

- nu trebuie ignorate nici părerile, nici nevoile părinților;

Interacțiunea cadre didactice - părinți

Referitor la importanța parteneriatului Este cea mai sănătoasă poziție de viață și

Această situație ilustrează cea mai În acesta situație cadrul didactic se

- Să fie capabil să lucreze în echipă şi să cunoască tehnici de formare a echipei şi de dinamică de

Specificul învățării adulților

1) O EXPERIENŢĂ CONCRETĂ, urmată de,

Disponibilitatea pentru învățare

• să răspundă unor nevoi individuale

Învățarea de a învăța, prin:

Climatul învățării trebuie: