Ghid de Lucru Cu Parintii Final 25.07.2016 PDF
Ghid de Lucru Cu Parintii Final 25.07.2016 PDF
Ghid de Lucru Cu Parintii Final 25.07.2016 PDF
București
Iunie 2016
www.zefirincomunitate.ro
CUPRINS
www.zefirincomunitate.ro
”Insuficiența resurselor alocate de la nivel central pentru aceste trei domenii
(educație, sănătate și asitență socială) îi face pe copiii din zonele defavorizate extrem 3
de vulnerabili–formula de finanțare face ca bugetele alocate pentru aceste domenii
să fie influențate de bunăvoința autorităților locale sau de capacitatea financiară a
acestora, și nu de nevoile resimțite în comunitate. Acest lucru se poate observa mai
ales după implementarea măsurilor de descentralizare a resurselor bugetare, fiind
acutizate diferențele între sumele per capita la nivel local pentru aceste domenii.
Astfel, date analizate arată că, în România, copiilor nu li se asigură șanse egale în
accesarea serviciilor de bază educaționale, de sănătate și protecție”. 1
1
http://www.stiriong.ro/library/files/analiza_bugetului_copiilor_-_studiu_exploratoriu_-_sinteza.pdf
www.zefirincomunitate.ro
CONTEXTUL GNERAL AL PROIECTULUI zefiR
Proiectul „zefiR. Împreună pentru puterea de acțiune”2se bazează pe o abordare integrată privind
sănătatea și educația, ca arii prioritare de acțiune, alături de locuire – ca domeniu complementar, 4
având la bază dezvoltarea comunitară ca abordare transversală, ceea ce presupune implicarea directă
în totate etapele de implementare ale proiectului atât a beneficiarilor cât și a celorlalți membri din cele
12 comunități care fac parte din proiect. Prin abordarea propusă, zefiR nu este doar un proiect pentru
romi, ci o schimbare de abordare prin care grupurile țintă din cele trei județe sunt implicate direct în
proces atât pentru a construi încredere în comunitate, cât și pentru a găsi soluțiile sustenabile pe
termen lung.
Acest Ghid de lucru aduce împreună experiența comună pe care trei organizații dedicate educației
au dezvoltat-o împreună în cadrul proiectului “zefiR. Împreună pentru puterea de acțiune”. Fiecare
din cele trei organizații are în spate o experiență și expertiză legitimată de varietatea proiectelor și
programelor derulate precum și de numărul celor care au beneficiat de implicarea și dedicarea
lucrătorilor lor.
2
Proiect co-finantat printr-un grant din partea Elvetiei prin intermediul Contributiei Elvetiene pentru Uniunea Europeana extinsa (2013-
2017), Fondul pentru Incluziunea Romilor și a altor grupuri dezavantajate, beneficiarii fiind persoane care aparțin grupurilor vulnerabile, în
special rromi, femei, tineri şi copii.
www.zefirincomunitate.ro
Astfel,
Fundația Terre des hommes România (Tdh), lider de consorțiu și coordonator proiect, este o
organizaţie nonprofit care luptă pentru îmbunătăţirea situaţiei copiilor la nivel internaţional. În
Romania, organizaţia este prezentă din 1992, cu proiecte în domeniul sănătăţii mamei şi copilului şi
5
protecţiei drepturilor copilului: prevenirea abandonului şcolar, iniţiative anti-trafic, întărirea sistemului
de protecţie socială la nivel local3.
Fundaţia Pestalozzi activează din 1994, sprijinind persoanele aflate în dificultate în efortul lor de a
dobândi acele capacităţi care să le înlesnească drumul spre o viață independentă şi responsabilă în
cadrul comunităţii. În acest sens, programele Fundaţiei Pestalozzi se dezvoltă pe două coordonate
principale care îi definesc strategia: (1) formare în munca socială în domeniul asistenţei sociale,
pedagogiei sociale şi dezvoltării comunitare şi (2) intervenţie directă prin aplicarea principiilor
pedagogiei sociale în munca cu persoanele aflate în dificultate (copii, tineri, adulţi) şi cu stakeholderii
locali (autorităţi, membri ai comunităţii de afaceri, servicii sociale şi educaţionale, ONG-uri etc.).
Principiul de bază al activităţii Fundaţiei Pestalozzi este acela că investiţia în oameni înseamnă investiţie
în bunăstarea comunităţii şi, implicit, orice comunitate care încurajează şi sprijină dezvoltarea
potenţialului uman face o investiţie sigură pentru viitor. Implicit, educaţia este cea mai sigură investiţie
prin care o comunitate poate crea premisele descoperirii, dezvoltării şi utilizării potenţialului individual,
atât în beneficiul propriu, cât şi în cel al colectivităţii. Fundaţia Pestalozzi, prin programele pe care le
derulează, oferă servicii de training, consultanţă, dezvoltare comunitară în vederea facilitării accesului
la educaţie şi promovării egalităţii de şanse şi gen pentru persoanele aflate în condiţii dezavantajate
din punct de vedere economic, social şi/sau educațional.5
3
www. tdh-childprotection. org; www. tdh. ch
4
www. amarerromentza. org
5
www. pestalozzi. ro
www.zefirincomunitate.ro
PREAMBUL: Școală. Familie și Educație
În înțelegerea comună, orice referire la “educație” sau, mai precis la absența acesteia este exclusivă și
unidimensională. Carențele în educația unui copil sunt explicate fie prin lipsa calității sistemului de
învățământ (“ce vă învață pe voi, copii, la școală”), fie prin eșecul părinților ca educatori (“nu ai cei
6
șapte ani de acasă”). Practic, educația copiilor este vazută ca o responsabilitate care în primii ani de
viață revine familiei, părinților mai precis și, care, ulterior, este transferată școlii. Chiar dacă specialiștii
delimitează foarte clar cele două tipuri de educație (în termen de rol, semnificație, modalități de
acțiune, etc.) acest mod de abordare subliniază, odata în plus, faptul că la nivel comun este complet
ignorat parteneriatul dintre școală și familie. Astfel, nu trebuie să ne mire faptul că un sistem de
educație nu își poate atinge obiectivele propuse dacă nu beneficiază de suportul și implicarea părinților.
Raportul asupra relațiilor dintre școală și familie în țările Comunității Europene (Macbeth, Al., 1984)6
identifică patru motive de bază în dezvoltarea unei legături solide între școală și familie:
parinții sunt responsabili din punct de vedere juridic pentru educația copiilor lor;
învățământul este doar o parte din educația copilului; o buna parte a educației are loc în afara
școlii;
atitudinea părinților asupra rezultatelor școlare influențează în mod semnificativ motivația pentru
învățare a copiilor;
atât părinții, cât și cadrele didactice au dreptul de a influența activitatea educativă coordonată de
instituția școlară.
Cu toate acestea, din ce in ce mai mulți părinți invocă “lipsa de timp” ca principal motiv pentru care nu
se pot implica în mod activ și continuu în educația propriilor copii. Complementar, există persoane care
atribuie această sarcină exclusiv sistemului de învățământ, respectiv cadrelor diactice, fie pentru că se
poziționează cu atitudinea clientului care solicită și plătește un serviciu (“aceasta este responsabilitatea
școlii”), fie pentru că nu își dau suficientă valoare în acest proces (“sigur că școala știe mai bine decât
mine ce trebuie făcut”).
Indiferent de explicații, este esențial ca părinții să conștientizeze importanța implicării lor în procesul
educațional și să învețe să identifice ceea ce este mai important pentru copiii lor. Copii care beneficiază
de sprijinul adulților (cadre didactice, părinți și nu doar atât) au o șansă în plus de a se dezvolta
armonios și de a-și atinge potențialul.
6MACBETH, Alaistar, (coordonator) si colaboratorii, L'enfant entre l'école et sa famille. Rapport sur les relations entre l'école et la famille
dans les pays des Communautés Européennes (Collection Études. Série éducation). Citat dedr. Dr. Gheorghe BUNESCU în “Democratizarea
educației și educația părinților”, http://www.1educat.ro/resurse/ise/educatia_parintilor.html
www.zefirincomunitate.ro
Prin urmare acest “Ghid de lucru cu părinții” își propune să facă o succintă trecere în revistă a
specificului lucrului cu părinții:
(1) din nevoia de a oferi cadelor didactice un set de instrumente utile în lucrul cu părinții;
(2) în vederea diseminării experienței de lucru acumulate în școlile implicate în cadrul proietului
7
zefiR;
(3) pentru valorificarea expertizei diverse a celor tei organizații implicate și punctarea
numitorilor comuni care confera unitate proiectului zefiR
Proiectul zefiR aduce împreună expertiza mai multor organizații care și-au canalizat, de-a lungul
timpului, eforturile pentru îmbunătățirea accesului la educație al copiilor aflați în situații dificile.
Indiferent de modalitățile de intervenție, fiecare din cele trei organizații implicate aderă la același set
de principii atunci când vine vorba de lucrul cu părinții:
- Este esențial ca părinții să dețină un rol activ în educația copiilor lor, astfel, ceea ce contează
nu este nivelul lor de pregătire, veniturile pe care le obțin, etnia sau mediul social din care
provin ci, în primul rând importanța pe care o acordă educației copiilor lor;
- Ceea ce contează cu adevărat este copilul, potențialul și reușitele sale;
- Nu există copil dificil, ci doar situații dificile;
- Este fundamental, în special pentru un părinte rrom, să fie ajutat să își care a fost victima
discriminării rasiale depăşească stigmatul etnic prin participarea la programe și activități de
destigmatizare etnică, de pozitivare a imaginii de sine personale și etnice și de creștere a stimei
de sine individuale și etnice;Calitatea procesului instructiv-educativ depinde de gradul în care
școala și familia colaborează, comunică și cooperează.
Premisele care stau la baza activităților cu părinții sunt aceleași care se întâlnesc în oricare din
activitățile specfice învățării adulților: valoarea experiențelor, potențialul de dezvoltare și motivația
părinților de a participa. Astfel, pentru atingerea obiectivelor propuse trebuie pus accentul pe:
- implicare și participare
- acțiune reflectata
- valorificarea experiențelor anterioare
- dezvoltare personală.
www.zefirincomunitate.ro
OBSTACOLE ÎN CALEA RELAȚIEI ȘCOALĂ – FAMILIE
Problemele care grevează relația dintre școală și familie apar în orice discuție în care un părinte
vorbește despre copilul său și școală. Sau atunci când un cadru didactic vorbește despre problemele cu
care se confruntă în activitatea sa. Câteva din aceste probleme le-am indetificat și, fără pretenția că le-
8
am epuizat pe toate, le-am notat mai jos:
- Nu se implică în activitatea școalară a copiilor lor, fie pentru că nu au curaj și încredere (“știe dna
profesoară mai bine decât mine!”), fie că nu își fac timp (“am altele pe cap acum!”), fie pentru ca
nu îi interesează (“asta e treaba școlii!”);
- Exprimă comentarii negative la adresa școlii și a cadrelor didactice în prezența copiilor;
- Lipsa de interes față de problemele școlii și problemele școlare ale propriilor copiii;
- Nu își asumă în mod corect și responsabil rolul în educația copilului lor;
- Nu urmăresc parcursul școlar al copilului lor;
- Nu participă la reuniunile anunțate, eventual, doar în situații excepționale/critice care privesc
comportamentul copiilor;
- Așteaptă ca școala să le disciplineze copilul pentru ca ei “nu mai pot să îi facă fața copilului” sau
pentru că acesta “nu mai ascultă”;
- Nu au așteptări deosebite și nu consideră necesară performanța în educație (“da’ ce îi trebuie atâta
școala?”);
- Nu știu cum să colaboreze cu cadrele didactice.
www.zefirincomunitate.ro
- Fie sunt prea duri/exigenţi cu copiii lor sau nu-i trec clasa sau le dau note nemeritat de mici, fie
sunt prea blânzi/puţin exigenţi cu copiii lor sau îi trec prea uşor clasa sau le dau note prea mari,
nemeritate copiilor lor.
Nici un părinte nu apreciază comentariile și remarcile critice la adresa comportamentului copilului lor,
și, cu atât mai mult laudele la adresa altor copii; și, la rândul lor, copiii, nu sunt foarte fericiți atunci
când li se spune că alții sunt mai buni, mai cuminți, mai politicoși, mai bine crescuți... și așa mai departe.
Ședințele cu părinții și, în general întâlnirile cu părinții, mai mult sau mai puțin formale trebuie să se
rezume la aspecte care îi privesc pe toți: aspecte de natură organizatorică sau administrativă, informații
cu privire la organizarea anului școlar, luarea unor decizii cu privire la alegerea unui anumite discipline
opționale, modul de desfășurare al unui examen. În nici un caz nu sunt întalniri de admonestare în grup
pentru problemele create de copiii lor.
Ședințele cu părinții trebuie văzute ca pe o oportunitate pentru a dezvolta parteneriatul dintre părinți
și școală, iar părinții trebuie transformați într-un partener real în procesul de îmbunătățire și/sau de
corectare a situației școlare a copilului.
Părinții nu sunt niște elevi care trebuie să asimileze cunștințe și să își dezvolte competențe conform
programei școlare, ci adulți responsabili de bunăstarea propriilor lor copii.
www.zefirincomunitate.ro
MOTIVAREA PĂRINȚILOR PENTRU O MAI MARE IMPLICARE ȘI PARTICIPARE7
Întâlniri individuale cu părinţii, planificate la intervale mici de timp, pentru a le oferi acestora
informaţii despre progresele pe care le-a făcut copilul lor (NU se recomandă punerea
accentului pe probleme sau pe ceea ce NU ştie sau NU poate copilul);
Întâlniri de grup cu părinţii care au ca obiectiv prezentarea şi discutarea unor teme de interes
pentru toţi părinţii – de exemplu, metode de responsabilizare a copiilor sau cum valorizăm
timpul liber al copiilor etc.;
Primirea, de către părinţi, a unui raport scris cu progresele copiilor la sfârşitul fiecărui semestru,
cu accent pe aspectele pozitive şi pe acele abilităţi şi comportamente pe care părinţii să le
încurajeze la rândul lor;
Participarea părinţilor la diverse evenimente organizate de şcoală, festivităţi etc.;
Susţinerea, de către şcoală, a organizării unor asociaţi profesori-părinţi sau a unor asociaţii de
părinţi care să organizeze evenimente care să susţină implicarea părinţilor în viaţa şcolară a
copilului.
Pentru a participa la aceste întâlniri, este nevoie ca părinţii să perceapă beneficiile directe ale sesiunilor,
acum ar fi de exemplu faptul că vor învăţa cum să îşi rezolve dificultăţile pe care le au în gestiunea
anumitor comportamente ale copiilor sau că vor învăţa cum să optimizeze dezvoltarea cognitivă,
socială sau emoţională a copilului.
Părinţii au propriile întrebări şi temeri despre cum să îşi educe copii: de ce copii lor au un comportament
şi nu altul , cum să reacţioneze ca părinte în unele situaţii sau cum să îi ofere copilului un mediu cât mai
sănătos în care să se dezvolte. Oferirea unui cadru în care părinţii pot găsi răspuns la aceste întrebări
este un beneficiu imediat al participării la aceste întruniri.
7
Activități de educație parentală. Întărirea relațiilor în familie, Terre des Hommes
www.zefirincomunitate.ro
Care pot fi temerile şi îngrijorările părinţilor?
Fiind o activitate nouă, părinţii nu au experienţa unor întâlniri în care ei învaţă cum să fie părinţi 11
şi ar putea să respingă ideea pentru că nu îşi dau seama încă cum i-ar putea ajuta aceste
întâlniri;
Unii părinţi au experienţe negative cu şcoala şi asociază acest program cu respectivele
experienţe;
Unii părinţi se pot simţi jenaţi sau ruşinaţi să vorbească despre dificultăţile lor, gândindu-se că
un părinte trebuie să ştie întotdeauna ce să facă şi să fie „perfect”;
Unii părinţi pot avea convingerea că „nimeni nu îmi poate spune cum să îmi cresc copilul”, „nu
am nevoie de sfaturi”.
Copilul învaţă comportamentele din interacţiunea cu cei din jurul său. În consecinţă, schimbarea
unui comportament al copilului implică, în fapt, şi schimbarea comportamentelor celor din
mediul său – părinţi, profesori, colegi, prieteni.
Activităţile de grup cu părinţii pot influenţa / schimba în sens pozitiv atitudinea, comportamentul
acestora vis a vis de relaţia lor cu copii, dar şi cu alţi membri ai familiei, cât şi unele aspecte ce ţin de
viaţa personală a lor:
www.zefirincomunitate.ro
Dezvoltă abilităţi de comunicare. Părinţii învaţă cum să comunice eficient cu copiii pentru a
evita situaţii de conflict.
Părinţii au posibilitate să vorbească despre trăirile lor, emoţiile şi sentimentele pe care le
nutresc în raport cu copiii sau despre anumite situaţii din viaţa de părinte, având posibilitatea
descărcării emoţionale. Efect catharsis.
12
Rezolvă probleme existenţiale. Părinţii pot să vorbească despre atitudinea lor faţă de o situaţie
sau alta şi despre felul cum îşi văd viaţa lor în perspectivă.
Se formează comunitatea de părinţi. Aceştia au posibilitate să facă cunoştinţă şi să dezvolte
relaţii cu alţi părinţi care se confruntă cu probleme asemănătoare în sensul relaţiei părinţi-
copii.
Se cultiva încrederea în sine. Părinţii nu sunt judecaţi; ei sunt ascultaţi, înţeleşi acceptaţi şi
ghidaţi. Părinţilor le creşte stima de sine individuală şi etnică, drept urmare crescându-le nivelul
aspiraţiilor personale şi profesionale în raport cu copiii lor.
Creşte nivelului de autoapreciere. Părinţii încep să se perceapă pozitiv atunci când pot să ofere
ajutor altor părinţi cu probleme asemănătoare în sensul educaţiei copiilor.
Se îmbunătăţesc relaţiile cu copilul şi/sau alţi membri ai familiei. Efectele descrise mai sus pot
influenţa pozitiv relaţia părinţilor cu copilul şi/sau alţi membri ai familiei.
www.zefirincomunitate.ro
EDUCAȚIA PĂRINȚILOR
Este important ca, atunci când lucrează cu părinții, cadrele didactie să țină cont de o serie de aspecte
extrem de importante:
Adesea, în interacțiunea dintre cadrele didactice și părinții se ajunge la situații în care discuțiile nu se
finalizează, se învârt în jurul aceluiași punct, se împotmolesc sau continuă cu controverse neproductive.
Totul ar fi mult mai simplu dacă s-ar înțelege ce s-a întâmplat de fapt și, în felul acesta, ar fi posibilă
identificarea unor soluții și fiecare ar putea reacționa adecvat. În acest scop Analiza Tranzactionala 8
pune la dispozitie un instrument cuprinzator si apropiat practicii care permite înțelegerea diferitelor
comportamente umane, precum și modul în care acestea influențează comportamentul celor din jur.
Prin intermediul său indivizii se pot cunoaște mai bine, se pot dezvolta în plan personal și îi pot înțelege
pe cei din jur, AT fiind, practic, “un instrument de înțelegere și evoluție”.
8
Analiza Tranzacțională (AT) a fost elaborată în Statele Unite de către Eric Berne în 1961 fiind o reorganizare a celor mai utile cunoștințe
psihologice necesare înțelegerii indivizilor și a relațiilor pe care aceștia le dezvoltă cu cei din jurul lor. Pornind de la observarea atitudinilor și
comportamentelor clienților săi (cuvinte utilizate, exprimări, gesturi, mimică etc.) E.Berne a creat o teorie care descrie într-o maniera sintetica,
fara a fi simplista, complexitatea ființei umane.
www.zefirincomunitate.ro
Relația dezvoltată între cadrul didactic și familia (părinții) copilului este foarte importantă și, în acest
context, modul în care se poziționează cadrul didactic în raport cu părinții copilului definește
perspectivele colaborării între școală și familie. Acest model poate ajuta la înțelegerea modalităților de
relaționare între indivizi: în funcție de modul în care un individ se percepe pe sine și pe alții (pozitiv sau
negativ), fiecare individ trăieşte patru “roluri”, adică 4 poziţii de viaţă fundamentale, respectiv
14
modalităţi de a vedea relaţiile între el şi alte persoane (sau fapte, lucruri, întâmplări etc.). În acest
context, este interesant să presupunem că marea majoritate a oamenilor nu trăiesc un singur “rol”, ci
au poziţii dominante, pe care le abordează în funcţie de situaţii, de persoanele vizate şi/sau de gradul
de urgenţă a acţiunilor întreprinse.
Deci, atunci când un cadru didactic interacționează cu părintele unui elev se află în una din cele patru
situații descrise mai jos:
1. EU +, TU – 2. EU +, TU +
3. EU -, TU – 4. EU-, TU +
www.zefirincomunitate.ro
Competențe9.
Atunci când lucrează cu părinții, cadrul didactic trebuie să facă apel la un pachet de competențe și
abilități.
Pentru o cât mai eficentă interacțiune cu părinții și familia, cadrul didactic trebuie: 15
Învățarea reprezintă o formă fundamentală a activității umane. Științele sociale și psihologice se ocupă
tot mai mult de eficientizarea activității umane, fapt observabil prin orientarea actuală spre dezvoltarea
gândirii și spre „a învăța cum să învățăm” eficient, inteligent și creativ, nu mecanic, ineficient și
neproductiv. Învățarea poate avea loc la doua nivele: cel al educației și cel al formării. Formarea este o
învățare raportată direct la muncă și experiență. Educația este o învățare pentru viitor, pentru o muncă
imprecis conturată la momentul prezent10.
9
Acriș, Corina; Dumitru, Alina Crenguța - Pedagogie socială aplicată : intervenţia în munca social, Bucureşti, Editura Cartea Universitară,
2005
10
Formare de Formatori. Suport de curs – Fundația Pestalozzi
www.zefirincomunitate.ro
Învățarea experiențială11 este o metodologie a învăţării bazate pe experimentarea unui eveniment
într-un mod PRACTIC şi PARTICIPATIV înainte de a teoretiza experienţa. Se bazează pe o abordare ce
include parcurgerea a 4 paşi, care începe cu:
Atunci când procesul de învățare se adresează unor adulți trebuie avute în vedere o serie de
caracteristici care definesc modul de învățare al acestora:
– Scopuri clare
– Alegere liberă
– Experiența anterioară
Motivația pentru învățare este personală și internalizată și, de aceea, procesul de învățare trebuie:
• Auto-direcționare
• Responsabilitate pentru propria învățare
• Auto-evaluare
Dacă modelul tradiţional al învăţării se bazează pe transferul de informaţie, cel experienţial pune
persoana în situaţia de a experimenta ceva, atât practic, cât şi fizic, înainte de a elabora teorii
11
Activități de educație parentală. Întărirea relațiilor în familie, Terre des Hommes
www.zefirincomunitate.ro
subiacente. Oamenii învaţă integrând conceptele în practicile existente. Utilizând abordarea
experienţială, formabilii adaptează noile informaţii la cunoştinlele prezente. Când îi formăm pe ceilalţi
folosind modelul experienţial de învăţare, asigurăm un mai mare succes şi sustenabilitate procesului
de formare. Formabilii sunt încurajaţi să-şi elaboreze propriile concepte teoretice bazate pe ceea ce
tocmai au experimentat.
17
Astfel, formarea ar trebui să fie concepută şi livrată astfel încât să ne asigurăm că participanţii au un
sentiment de securitate şi încredere, astfel încât să se poată implica în procese ale învăţării complexe
şi, uneori, cu caracter destabilizator. Formatorul trebuie să creeze întâi o bună atmosferă prin
intermediul exerciţiilor şi jocurilor. Acestea creează o bază ideală pentru exploarea practică a temelor
ce vor urma.
Atunci când participanţii sunt implicați într-un proces de învăţare experienţială, nu trebuie început cu
un discurs teoretic sau cu o introducere în tema subiectului. În loc de aceasta, trebuie folosită o
abordare care să îi plaseze pe participanţii la curs într-o situaţie practică sau un joc legat de aspectul
teoretic care este dorit a fi prelucrat. Astfel, cel care învaţă trebuie să fie pregătit să-şi părăsească „zona
de confort” în termenii conceptelor şi practicilor acceptate anterior şi să fie de acord să pună sub
semnul întrebării felul în care fac anumite lucruri cu scopul de a prelua noi concepte şi noi modalităţi
de a asimila un subiect.
www.zefirincomunitate.ro
ANALIZA
Observație și
reflectare
(A revedea şi a
procesa) 18
PRACTICA SINTEZA
Experienţă Conceptualizare
concretă astractă
(A face) (Generalizare)
APLICARE
Experimentare
activă
(Aplicare)
Acest ciclu poate fi reprodus de mai multe ori, de fiecare dată pentru a aduce îmbunătăţiri. Participanții
la procesul de învățare au drept de proprietate asupra procesului şi pot folosi aceste instrumente în
orice situaţii. Folosind abordarea învăţării experienţiale, participanţii vor realiza că nu exista un mod
bun sau rău – prin descoperire şi explorare, făcând greşeli şi trăgând anumite concluzii, acesta este
procesul prin care ajungem să învăţăm.
- 1. Persoanele care învață activ înteleg noua informație punând-o imediat în practică.
- 2. Persoanele care prefera învățarea prin reflecție se gândesc la noua informație înainte de a
face ceva cu ea.
www.zefirincomunitate.ro
Învățarea cu ajutorul simțurilor (perceptivă) vs. prin intuiție
- 3. Persoanele care preferă învățarea cu ajutorul simțurilor învață fapte și rezolvă problemele
cu ajutorul unor metode verificate.
- 4. Persoanele care au un stil de învățare intuitiv preferă să descopere noi relații și pot fi foarte
19
inovative atunci când rezolvă probleme.
- 5. Persoanele cu un stil de învățare vizual înțeleg noua informație văzând-o în desene, imagini,
demonstrații, diagrame, filme, etc.
- 6. Persoanele cu un stil de învățare verbal înțeleg noua informație cel mai bine cu ajutorul
cuvintelor scrise sau vorbite.
- 7. Persoanele cu un stil de învățare secvențial înțeleg noua informație într-un mod liniar, fiecare
etapă rezultînd logic dintr-o etapa anterioară.
- 8. Persoanele cu un stil de învățare global tind sa invete prin absorbirea unei cantitati mare de
informatii, fara o anumita ordine si fara ca sa faca legaturi stabile.
www.zefirincomunitate.ro
METODE ACTIVE DE ÎNVĂȚARE
“o școală bună este aceea în care fiecare (și subliniez, fiecare) copil face un pas
înainte față de cum a fost când a venit la școală. A venit cu nota 4 și școala l-a ajutat
să promoveze, a venit foarte tăcut și școala l-a învățat să pună întrebări, a venit
nesigur pe el și școala l-a făcut încrezător în sine, a venit timid și școala l-a învățat să 20
lucreze în echipă, a venit fără să știe că, de exemplu, poate cânta bine și școala i-a
descoperit talentul și l-a făcut o mică vedetă și, da, a venit cu 9, dar școala l-a adus la
10 și tot așa. În business, asta se numește valoare adăugată.” 12
Cum se realizează învățarea? ...Plecând de la ceea ce ȘTIU cursanții despre subiectul respectiv, la un
moment dat, elementele noi integrându-se în structurile anterioare.
• Învățare activă
• Învățare orientată spre scop
• Învățare ce duce la rezultate măsurabile.
Probabil că unul dintre puținele aspecte cu care toată lumea este de acord este acela că părinții nu vin
la școală pentru a-și rememora amintirile din vremea școlii (unii poate că nici nu au astfel de amintiri
pozitive) și nici nu vin la școală pentru a fi puși în bancă și pentru a li se preda “chestii” despre cum să
fie părinți mai buni. Probail că unii părinți vor să afle mai multe lucruri și se documentează în acest sens,
citesc, vorbesc cu specialiști, dar nu despre aceștia vorbim acum, ci despre cei care, în cel mai bun caz,
gândesc că “nu poate nimeni să mă învețe pe mine cum să îmi cresc copilul”. Vorbim aici despre părinți
care își oferă explicații suficient de convingătoare pentru ceea ce nu reușesc să facă atunci când vine
vorba despre educația copilului lor. Unii dintre aceștia poate că au nevoie doar de un impuls și de o
abordare adecvată pentru a deveni mai atenți, mai informați, mai responsabili.
12
http://ancatirca.blogspot.ro/2015/11/vorba-de-educatie-scoli-premiate.html
www.zefirincomunitate.ro
Care sunt motivele pe care adulții le evocă cele mai frecvent pentru a-și justifica lipsa de participare?
- Lipsa timpului: indiferent dacă sunt activități organizate seara, după terminarea orelor de
serviciu sau de scurtă durată, oricum somează adultul să “piardă” ceva timp;
- Lipsa banilor: în prezent există un număr infim de instituţii care acordă servicii gratuite de
21
instruire, de aceea problema banilor este una dintre cele mai importante;
- Responsabilităţi familiale: grija pentru copii, relaţiile cu soţul/soţia, obligaţiile casnice etc.
“fură” prea mult din timpul predestinat studiilor;
- Organizarea orarului: obligaţiile de serviciu, familia necesită mult timp, iar implicarea în
procesul de studiu implică şi modificări de orar, şi sacrificii etc.;
- Probleme de motivaţie: adultul trebuie să înveţe pentru că a fost forţat să o facă;
- Lipsa încrederii în sine: stima de sine redusă, un eşec care nu poate fi uitat sau alte lucruri
care au marcat adultul îl vor împiedica pe acesta să-şi învingă frustrările şi temerile.
comunicarea cu copii;
comunicarea părinte - copil;
educație sexuală și sexualitate infantilă;
fricile copilului;
disciplinarea copiilor - strategii de disciplinare pozitivă;
responsabilizarea copilului;
elemente de psihologia dezvoltării;
agresivitatea la copii;
rolul mass-media în formarea copiilor;
conflictul dintre generații;
rezolvarea conflictelor și strategii pentru aplanarea conflictelor;
modele de familie, transgeneraționalitate;
nevoile care motivează comportamentul copiilor;
idealului personal al copilului;
copiii și temerile lor: vina, eșecul, fricile și anxietățile;
cum își construiesc copiii visele și cum pot fi ajutați să și le realizeze;
abilitățile sociale și emoționale ale copilului;
valorizarea, lauda, aprecierea, armele secrete ale copilului;
rolul umorului;
rolul jocului în dezvoltarea copilului;
timpul petrecut împreună: modalitate de optimizare a relație dintre membrii familiei;
modalități de eficientizare a activitătii școlare;
managementul valorilor în clasă și în familie;
educație financiară;
informare legislativă.
www.zefirincomunitate.ro
Evident, lista nu este completă… și alte teme pot fi adăugate!
Atunci când se vorbește despre identificarea nevoilor de formare a părinților trebuie ținut cont de
faptul că nevoile de formare trebuie abordate dintr-o dublă perspectivă. Astfel, putem vorbi despre:
1) nevoile explicite, clar formulate, care apar direct, odată cu specificarea performanţelor 22
așteptate (identificate direct de părinți);
2) nevoile implicite, care nu sunt formulate specific, dar apar din context (identificate de cadrele
didactice).
Părinții au nevoie să înțeleagă diverse lucruri, dar nu vor neapărat să știe numele psihologului care a
dezvoltat o anumită teorie cu ajutorul căreia poate să-și înțeleagă mai bine copilul. Aici intervin
metodele active de învățare al căror principal rol este acela de a facilita o mai bună asimilare și
înțelegere a conținuturilor prelucrate în cadrul sesiunilor de formare.
• lucru individual
• interviu cu partenerul
• lucru în grupuri mici
• lucru în grupul mare
După scop:
Conținut
www.zefirincomunitate.ro
• de analiză (metoda în patru colțuri, cubul)
• de dezbatere (Phillips 66)
• de prezentare (expunerea orală)
• de notare (luarea notițelor)
• de elaborare (referatul)
23
- bulgărele de zăpadă
- pro și contra
- acvariul
- nimeni nu pierde
- toți câștigă
Evaluare:
- R.A.I.
- lina valorică
Atunci când este aleasă o metodă este bine să se țină cont de câteva aspecte:
- Metodele se folosesc doar în măsura în care ele servesc unui scop (cresc eficienţa învăţării). Nu
se fac gratuit, nu se fac pentru a “umple timpul” deoarece, folosite în exces, ele devin
obositoare.
- Formatorii trebuie să încerce numai metodele care le sunt la îndemână;
- Formatorul trebuie să stăpânească bine conţinuturile, pentru ca în timpul activității să poată
“lua pulsul” sălii şi de a folosi metodele adecvate;
- Flexibilitate în alegerea metodelor;
- Formatorul nu trebuie să se rezume doar la a transmite informaţii participanţilor, ci, mai ales,
trebuie să se concentreze pe a le transmite dorinţa de ale pune în practică.
www.zefirincomunitate.ro
Prezentăm, în continuare, cu titlu de exemplu, mai multe metode interactive care ar putea fi de folos
în organizarea activităților cu părinții. Acestora li se pot adăunga multe altele, literatura de specialitate
fiind foarte bogată în exemple, și, nu în ultimul rând, cu imaginație și creativitate pot fi create altele
noi:
24
Prezentarea - Sunt cu atât mai valoroase, cu cât întregul grup ajunge să se cunoască şi
participanților să afle ceva despre toţi ceilalţi participanţi, lucruri care pot sta la baza
unor viitoare colaborări.
Conținut
Metoda Descriere:
Sandwich
Este o metoda de prelucrare a conținutului care vizează:
www.zefirincomunitate.ro
• grupele lucrează și rețin informațiile obținute;
• prezentarea sistematică a temei (input de informație);
• se lucrează din nou în grupuri mici: se compară rezultatele obținute cu
cele din activitatea de grup anterioară (posibilitatea de verificare, de
comparare, de modificare sau de aprofundare a rezultatelor);
25
• se comunică rezultatele în plen.
Avantaje:
Etape:
www.zefirincomunitate.ro
Cuvintele sau ideile produse trebuie legate de cuvântul sau propoziţia –
nucleu, stabilită ca punct de plecare, prin trasarea unor linii care
evidenţiază conexiunile dintre idei.
Avantaje:
26
Această metodă permite:
Ciorchinele stimulează:
Phillips 66 Metodă folosită pentru dezbaterile de idei. Presupune divizarea unui grup mai
mare în unități mici pentru facilitarea discuțiilor.
Etape:
Metoda poate fi utilizată pentru analiza unui subiect. Metoda poate fi introdusă
ca răspuns la o întrebare sau orice alt aspect care presupune mai multe puncte
de vedere. Formatorul expune în fiecare colț al camerei câte o afirmație.
www.zefirincomunitate.ro
În corelație cu subiectul analizat, sunt definite 4 sarcini pe 4 coli de hârtie,
plasate în câte unul dintre colțurile încăperii; participanții le citesc și își stabilesc
grupul în funcție de opțiuni. În grupuri, participanții discută în legătură cu
punctul de vedere respectiv. La final se discută în plen și se trag concluziile
importante.
27
Cubul Descriere:
Metoda poate fi utilizată cand se dorește analiza unui subiect, a unei situații din
mai multe perspective.
Etape:
2. Se anunță tema
www.zefirincomunitate.ro
Avantaje:
Etapele de desfăsurare:
www.zefirincomunitate.ro
Apoi, fiecare grup ia câte o petală şi o dezvoltă în continuare. Petala
devine mijlocul unei noi flori şi cele opt petale din jurul ei cuprind o
nouă derivare a obiectivelor/noţiunilor.
Apoi, participanţii mai pot alege unul dintre noile obiective/una dintre
noile noţiuni şi le pot deriva în continuare.
29
Nu le mai rămâne decât să pună soluţia în practică.
Pălăriile Descriere:
gânditoare
Această metodă asociază diferitelor tipuri de gândire o structură specifică care îi
ajută pe participanți să înțeleagă fiecare rol implicat în procesul de rezolvare a
problemelor, fără a le ingnora.
Avantaje:
Dramatizarea Descriere:
(jocul de rol)
Se bazează pe utilizarea mijloacelor şi procedeelor artei dramatice,
constând în dramatizarea unui fragment literar, a unui fapt istoric, a
unui eveniment actual.
www.zefirincomunitate.ro
Participanţii sunt puşi în situaţia de a interpreta anumite personaje,
rolurile acestora, trăind efectiv stările conflictuale, situaţiile problemă în
care acestea sunt implicate.
În final, se discută şi se extrag concluzii.
30
Avantaje:
Descriere:
Avantaje:
Evaluare
www.zefirincomunitate.ro
R.A.I. Descriere:
Avantaje:
Avantaje:
www.zefirincomunitate.ro
FIȘA PROGRAMULUI DE EDUCAȚIE PARENTALĂ TIP “SCOALA PĂRINȚILOR”
Descriere:
Organizarea de întâlniri interactive între părinți (si copii, dupa caz) si specialisti cu scopul de a facilita
comunicarea între părinți și copii, de a valorifica experiențele acumulate de aceștia în creșterea și
educarea copiilor, precum și de a căuta soluții pentru probleme care nu și-au găsit încă rezolvarea.
Aceste întâlniri pot lua diverse forme și se pot desfasura la diferite niveluri: cu echipa de conducere a
școlii, cu echipa de cadre didactice, la întalnirea cu clasa, la întalnirea cu părinții, la orele de Școala
Părinților, prin asistarea procesului dinamic în cadrul întâlnirilor cu părinții și cadrele didactice, prin
consultanță și consiliere individuală cu cadrele didactice, părinți si copii, în cadrul diferitelor activități
curriculare și extracurriculare la nivelul școlii.
Obiectiv
Beneficiari
Metodologie:
www.zefirincomunitate.ro
Resurse:
Evaluare calitativă:
Rezultate așteptate. La finalul oricărui program tip "Școala Părinților" este de dorit ca părinții implicați
să poată să:
www.zefirincomunitate.ro
Creșterea participării a cât mai multor părinți la viața scolii;
Îmbunătățirea relației părinte – copil;
Creșterea performanțelor elevilor ai căror părinți participă la proiect;
Dezvoltarea relațiilor de colaborare între cadrele didactice și părinți.
34
Aceste rezultate pot fi atinse printr-o:
Mai buna informare a părinților pe temele ce vor fi dezbatute în cadrul proiectelor dezvoltate în
cadrul programului educațional;
Calitatea mai bună a relației părinți-elevi-cadre didactice, în scopul adaptării cerințelor școlii la
particularitățile familiei și al dezvoltării familiei în scopul integrării elevilor în mediul scolar;
Rezultate școlare mai bune obținute de către elevi, ca rezultat al îmbunătățirii relației părinți-copii.
www.zefirincomunitate.ro
FIȘA DE ACTIVITĂȚI. EXEMPLE DE BUNE PRACTICI
Scop: la sfârşitul activităţii părinţii vor putea să identifice necesităţile copiilor în funcţie de vârstă, să
35
identifice nevoia de sprijin şi suport ca necesitate a dezvoltării copilului.
Materiale: eşarfe pentru legarea la ochi, diverse obiecte din încăpere care pot fi folosite ca obstacole.
Realizarea activităţii:
APRECIERI (părinţii fac o apreciere unei persoane care este prezentă în grupul de părinţi sau unei
persoane din afara acestuia, a unui lucru care îi place, un eveniment frumos care s-a întâmplat recent
în viaţa persoanei care apreciază etc.)
SPERANŢE ŞI DORINŢE (părinţii pot să vorbească despre speranţele / dorinţele sau aşteptările pe care
le au, spre exemplu în raport cu activitatea curentă, faţă de viitorul apropiat în raport cu viaţa lor
personală sau a copiilor lor sau faţă de evenimentele care urmează să se întâmple în viaţa lor sau a
copiilor lor etc.)
Facilitatorul aminteşte părinţilor care a fost tema pentru acasă şi le propune să discute despre
rezultate: succesele, dar şi aspectele la care au întâlnit dificultăţi.
Atenţiune: nu se fac observaţii celor care nu au realizat tema pentru acasă, dar sunt încurajaţi s-o facă
cum au ocazia.
13
Exemplu de bune practici propus de echipa de experti Terre des Hommes
www.zefirincomunitate.ro
3. Participanţii îşi repartizează rolurile în cadrul echipei după care încep jocul.
4. Jocul finalizează pentru fiecare echipă atunci când se face turul complet al încăperii.
Analiza activităţii:
- Cum v-aţi simţit în timpul activităţii? (Rând pe rând vorbesc participanţii care au jucat rolul 36
persoanei legate la ochi cu eşarfa, care au avut rolul de îndrumător şi cele care au creat obstacole).
- Care dintre cele 3 personaje ale echipei a fost reprezentat de copil?
- Ce reprezintă, în plan simbolic, legarea la ochi a copilului?
- Ce reprezintă, în plan simbolic, obstacolele?
- În realitatea de toate zilele cine ghidează drumul copiilor?
- Ce rol are această orientare, făcută de adulţii implicaţi în viaţa şi educaţia copilului?
- Amintiţi-vă cum v-aţi simţit în rolul de îndrumător; Când v-a fost cel mai uşor să îndrumaţi? Când
v-a fost cel mai dificil să îndrumaţi? De ce?
- Numiţi consecinţele nesatisfacerii acestor nevoi de suport, sprijin, „ghidare”.
Evaluare:
Până la următoarea întâlnire, comunicaţi mai mult cu copiii voştri, întrebaţi-l ce le-ar plăcea să faceţi
împreună, ce aşteptări au de la voi ca şi părinţi. Încercaţi să realizaţi aşteptările copiilor (în măsura
posibilităţilor). Observaţi cum reacţionează copiii la aceste schimbări.
www.zefirincomunitate.ro
FIȘA DE ACTIVITĂȚI. EXEMPLE DE BUNE PRACTICI
Scopul exerciţiului: părinţii să conştientizeze necesitatea de a petrece mai mult timp cu copilul şi să
37
reflecteze asupra stilului propriu de relaţionare cu copilul.
Materiale: foi albe A4, pix, carioci, creioane colorate, acuarele, plastilină, foarfece, hârtie colorată,
carton colorat, clei.
Realizarea activităţii:
APRECIERI (părinţii dau o apreciere unei persoane care este prezentă în grupul de părinţi sau unei
persoane din afara acestuia, a unui lucru care le place, un eveniment frumos care s-a întâmplat recent
în viaţa persoanei care apreciază etc.)
SPERANŢE ŞI DORINŢE (părinţii pot să vorbească despre speranţele / dorinţele sau aşteptările pe care
le au, spre exemplu în raport cu activitatea curentă, faţă de viitorul apropiat în raport cu viaţa lor
personală sau a copiilor lor sau faţă de evenimentele care urmează să se întâmple în viaţa lor sau a
copiilor lor etc.)
Facilitatorul aminteşte părinţilor care a fost tema pentru acasă şi le propune acestora să discute
despre rezultate, succese, dar şi aspectele la care au întâlnit dificultăţi:
- Cum aţi găsit momentul să vorbiţi cu copilul dvs. despre istoria numelui său?
- Cum a fost să faceţi asta: uşor sau mai dificil?
- Cum v-aţi simţit vorbind cu copilul?
- Cum credeţi că s-a simţit copilul vorbind despre aceasta ? De ce credeţi astfel?
- Cât de des aţi folosit diminutivul numelui copilului vostru când aţi comunicat cu el?
- Cum a reacţionat copilul?
- Aţi simţit careva schimbări în comportamentul copilului? Daca da, care?
14
Exemplu de bune practici propus de echipa de experti Terre des Hommes
www.zefirincomunitate.ro
Atenţiune: nu se fac observaţii celor care nu au realizat tema pentru acasă, dar sunt încurajaţi să încerce
s-o facă cum au ocazia.
Realizarea sensului
38
- Facilitatorul roagă participanţii să se gândească la copilăria pe care au avut-o, să-şi amintească
evenimente din copilăria lor, scenarii care le-au rămas în memorie sau persoane care le-au
influenţat viaţa ÎN SENS POZITIV
- Participanţii sunt invitaţi să utilizeze toate materialele care le sunt puse la dispoziţie: creioane
colorate, guaş, carioci, acuarele, clei etc. pentru ca prin desen, modelare, colaj sa-şi reprezinte
într-un mod creativ „Copilăria”. Participanţii sunt încurajaţi să utilizeze culorile, materialele
care consideră că cel mai bine o să le redea emoţiile pe care le-au trăit atunci.
După 25 minute de lucru individual, lucrările participanţilor sunt aranjate jos pe podea, astfel încât cu
toţii să poată să le privească.
Analiza activităţii:
Evaluare
Părinţii stau în cerc şi rând pe rând, atunci când primesc un obiect (o jucărie, o floare etc), trebuie să
răspundă la următoarele întrebări:
www.zefirincomunitate.ro
Tema pentru acasă:
Fiecare copil are un rezervor de iubire al lui care, tot timpul, ar trebui să fie alimentat de persoanele
care îl înconjoară, în special de către părinţii lui (prin vorbele pe care le adresează copilului, prin
atitudinea fată de acesta, prin timpul pe care îl acordă etc). Gândiţi-vă la ceea ce aţi putea sau puteţi
39
să oferiţi copilului vostru pentru a creşte nivelul dragostei din rezervorul lui. Următoarea săptămână
concentraţi-vă asupra a trei posibilităţi prin care să creşteţi nivelul dragostei din rezervorul copilului
vostru. Aplicaţi în practică.
Notă: La sfârşitul activităţii nu uitaţi să mulţumiţi părinţilor pentru participare, anunţaţi părinţii, încă o
dată, în ce zi urmează să vă reîntâlniţi şi la ce oră.
www.zefirincomunitate.ro
FIȘA DE ACTIVITĂȚI. EXEMPLE DE BUNE PRACTICI
Materiale: coli de flip-chart, markere, rechizite diverse, un cos cu mere de diverse soiuri;
Realizarea activității:
15
Exemplu de bune practici propus de echipa de experti ai Fundației Pestalozzi
www.zefirincomunitate.ro
Multe crize sunt susceptibile a jalona viaţa omului. Ele apar în cazul evenimentelor marcante
(maternitate/paternitate, pierderea cuiva drag), în situaţiile dificile (la adolescenţi şi la copiii)
şi la „momentul necesar” (de exemplu, la mijlocul vieţii).
Mult timp, noţiunea de dezvoltare s-a aplicat copilului şi, mai mult sau mai puţin,
41
adolescentului. Extinderea devenirii individului pe toată durata vieţii sale este relativ nouă. Ea
porneşte mai întâi de la interpretarea conceptului dezvoltării nu numai în termenii
continuităţii, ci, mai ales, în termenii transformării. Adultul nu încetează să se dezvolte şi să se
transforme, la fel, bătrânul.
Fiecare dintre noi avem ceva de povestit. Ceva adânc, din străfundurile fiinţei, pe care l-am
încuiat în inimile noastre ca pe ceva preţios. Dar, rămânând încuiat, nu ne e de folos.
Dezvăluindu-l, în schimb, aflăm cine suntem, cum şi de ce am ajuns cine suntem, ce potenţial
avem, ce slăbiciuni şi învăţăm ca, astfel, să depăşim crizele vieţii şi să mergem, cu capul sus,
înainte.
Descriere: Formatorul pune un coş cu mere în faţa participanţilor. Merele trebuie să fie din
soiuri diferite, de diferite mărimi, culori sau prospeţime. Fiecare participant e invitat să aleagă
un măr, care îl reprezintă cel mai bine.
Sarcina: Priviţi mărul cu atenţie, apoi începeţi să îl descrieţi colegilor, în comparașie cu propria
dvs persoană. Transpuneţi caracteristicile mărului în trăsăturile dvs de personalitate.
Participanții sunt rugați să încerce să răspundă acestei teme (5 minute), ulterior sunt invitați
să prezinte în grup analiza lor (25 minute);
www.zefirincomunitate.ro
Formatorul centralizează răspunsurile, notând pe flip-chart cele mai relevante aspecte (15
minute).
Emoţiile au fost de mare folos omului de-a lungul evoluţiei sale, ajutând la supravieţuirea şi
perpetuarea speciei. În lumea modernă emoţiile trebuie îmblânzite (educate) pentru că multe
dintre pericolele cu care omul s-a confruntat în trecut au dispărut. Dacă mânia sau frica îl
determinau pe omul primitiv să folosească o armă ca să înlăture pericolul, în zilele noastre, un
asemenea comportament are efecte dezastruoase. Emoţiile sunt inteligente. Ele ne oferă
diferite informatii importante despre noi şi despre ce se întâmplă în jurul nostru. Cunoaşterea
emoţiilor şi a inteligenţei lor este un prim pas în dezvoltarea inteligenţei emoţionale. Toate
emoţiile au atât aspecte pozitive, cât şi negative pe care mulţi le ignoră sau nu le cunosc.
Participanţii se împart în grupuri şi fiecare grup primeşte cele 8 emoţii de bază în pahare din
plastic: mânie, supărare, frică, bucurie, iubire, surpriză, dezgust şi ruşine.
- Ciudă
- Invidie
- Gelozie
- Tristete
- Vinovăţie
- Suferinţă
www.zefirincomunitate.ro
Fiecare grup va studia sentimentul ales din cele de mai sus sau li se poate da posibilitatea de a
alege şi alte sentimente. Apoi va încerca să descopere atât laturile pozitive, cât şi cele negative
ale sentimentului şi să găsească un mod de a insista asupra laturii sale pozitive.
Exercițiu individual: Explorarea propriilor sentimente: “Încercați să vă amintiți situaţii când vi-au
oferit sfaturi de viaţă. Ce vi s-a spus? Ce proverbe sau vorbe de duh v-au ghidat în copilărie şi în
adolescenţă? Încercați să vă amintiți cât de multe puteți. Notați-le. Numărați câte dintre ele au
formulări negative: sunt mai mult decât jumătate? Acele sfaturi de viaţă formulate negativ arată
neacceptarea. Încă le mai aplicați dumenavoastră şi celor din jurul dvs.? Dacă da, încercați să le
exprimați pozitiv. Dacă sunt mai mult de jumătate, alegeți la ce credeți că puteți renunţa.”(15
minute)
www.zefirincomunitate.ro
Tema pentru acasă:
Alegeți o formulare negativă pe care o folosiți cu copilul dvs. Încercați, pe parcursul următoarei săptămâni,
să o reformulați într-o manieră pozitivă. Observați comportmantul copilului dvs. Cum reacționează acesta
la această schimbare?
44
Evaluare:
Compară rezultatele finale cu obiectivele enunţate la început. Un rol important îl joacă răspunsul
primit din partea participanților asupra gradului de satisfacţie oferit de acest modul şi de propriile
aprecieri.
www.zefirincomunitate.ro
FIȘE DE ACTIVITĂȚI. EXEMPLE DE BUNE PRACTICI
Scopul activității: Demonstarea faptului că planificarea joacă un rol esențial pentru succesul unei
45
echipe, iar membrii acesteia, la rândul lor, joaca un rol esențial în planificarea eficace și în
desfășurarea activităților.
Materiale:
Realizarea activității:
Formatorul împarte grupul în echipe de 4-6 membri folosind oricare din tehnicile de amestecare și
împărțire a grupului (număratul, salata de fructe, culoarea ochilor etc).
Sarcina echipelor: Construirea unei structuri folosind echipamentele pe care le aveți la dispoziție.
Structura trebuie să aibe cel puțin 2 m înălțime și sa stea singura (nesprijinită) pe podea. Aveți 10
minute pentru planificare si 30 minute pentru construire. La sfârșitul planificării fiecare echipă trebuie
să dea o cotație de preț pentru construirea structurii. Cotația nu trebuie să depășească 200€. Ar fi bine
dacă ar fi 100€. Odată ce s-a predat cotația, se trece la construcția structurii. După finalizarea structurii
se calculează costul final relal. Echipele sunt atenționate că trebuie să își planifice cât mai eficient
necesarul de materiale, iar în cazul în care, fie vor mai avea nevoie de materiale, fie, rămân cu materiale
neconsumate vor fi depunctate.
16
Exemplu de bune practici propus de echipa de experti ai Fundației Pestalozzi
www.zefirincomunitate.ro
Valoarea materialelor, pentru elaborarea devizului de cheltuieli:
Fișa de observație:
www.zefirincomunitate.ro
Întrebari pentru dezbatere:
Aspecte de subliniat:
www.zefirincomunitate.ro
IMPORTANȚA POZITIVĂRII IMAGNII DE SINE ETNICE ÎN FORMAREA PĂRINȚILOR RROMI17
Într-o lume în care identitatea etnică rromă este una stigmatizată, marcată de stereotipul negativ şi de
ura alterităţii, era firesc ca rromii să internalizeze starea de negaţie şi să transforme stima de sine etnică 48
în stigmat etnic, manifestat prin ruşine de sine sau ură de sine.
În acest context, un părinte rrom, fiind marcat de complexul de a fi rrom, îi va transmite copilului său
acest stigmat, ceea ce va conduce la o dramatică prăbuşire a încrederii în sine şi la aspiraţii personale
şi profesionale extrem de scăzute. La întrebarea adresată unui copil rrom: “Copiii rromi au vise?”,
răspunsul acestuia este uşor de anticipat: “Au, dar nu aşa de mari!”. Între consecinţele stagnării într-o
cronică lipsă a încrederii în propriile forţe se numără eşecul şi abandonul şcolar.
De aceea este fundamental, pentru un părinte rrom, să-şi depăşească stigmatul etnic, pentru a se putea
constitui într-o sursă de încredere în sine şi de aspiraţii personale şi profesionale solide pentru copiii
săi şi pentru a le putea modela destinul într-un sens constructiv.
În acest sens, este foarte important ca părintele rrom să participe la programe / activităţi de
destigmatizare etnică, de pozitivare a imaginii de sine personale şi etnice şi de creştere a stimei de sine
individuale şi etnice.
Modelul educaţional parental rrom vizat de activităţile cu părinţii desfăşurate de Amare Rromentza se
referă la un părinte responsabil pentru viitorul copiilor săi, cu aspiraţii înalte pentru aceştia, care îşi
asumă relaxat şi fără rezerve identitatea etnică, cunoaşte fundamentele istoriei şi culturii rromilor,
înţelege consecinţele rasismului şi îşi formează copiii în aşa fel încât să aibă, la rândul lor, o imagine de
sine etnică pozitivă, să-şi cunoască istoria şi să-şi respecte valorile identitare, să-şi asume identitatea
etnică fără teamă sau ruşine şi să ştie cum şi cu ce instrumente să lupte împotriva rasismului.
Multe dintre activităţile cu părinţii realizate de responsabilii locali ai Amare Rromentza au avut drept
obiective tocmai pozitivarea imaginii de sine personale şi etnice şi creşterea stimei de sine individuale
şi etnice.
În cadrul întâlnirilor cu părinţii au fost abordate teme esenţiale pentru pozitivarea imaginii de sine
etnice între care: istoria rromilor din România, Ziua internaţională a rromilor, cultura tradiţională
17
Exemple de activităţi cu părinţii desfăşurate de Amare Rromentza. Materila elaborat de Delia Grigore și Ioana
Enache
www.zefirincomunitate.ro
rromani, meşteşugurile tradiţionale rrome, portul tradiţional rrom, discriminarea rasială a rromilor,
drepturile rromilor ca minoritate naţională.
Cele mai importante metode utilizate în activităţile cu părinţii realizate de responsabilii locali ai Amare
Rromentza sunt: sesiunea de informare, dezbaterea tematică, brain-storming-ul, activităţile comune
49
părinţi-copii, jocul de rol şi alte metode interactiv-participative.
Scopul activităţii: conştientizarea propriilor trăiri emoţionale, ca mame rrome, în raport cu diversele
roluri şi situaţii cotidiene şi a modului în care acestea influenţează relaţiile cu cei din jur, inclusiv cu
copiii lor;
Timp: 1:30 h;
Materiale: foi de flipchart, jetoane colorate, lipici, pioneze, foarfece, cartonaşe tip post it-uri, pixuri,
markere colorate;
Descrierea activităţii:
www.zefirincomunitate.ro
Fiecare participantă prezintă grupului starea generală a “Roţii vieţii” personale, în funcţie de post-it-
urile lipite, aducând argumente pentru locul în care a lipit respectivele post-it-uri şi subliniază punctele
şi ipostazele pe care îşi propune să le îmbunătăţească pentru a aduce cât mai multe post-it-uri în zona
de FERICIRE TOTALĂ, FERICIRE sau STARE DE BINE. Urmează o dezbatere cu accent pe responsabilităţile
multiple ale unei mame şi pe imaginea de sine etnică şi individuală. În final, facilitatorul fixează
50
informaţia obţinută şi trage concluziile dezbaterii.
Analiza activităţii:
Responsabilităţile familiale, viaţa dificilă din mediul rural, în special din comunităţile de rromi, de cele
mai multe ori cu posibilităţi minime de trai, lipsa oricăror posibilităţi de angajare, discriminarea în
relaţia cu autorităţile publice, stigmatul etnic internalizat, adâncit de stereotipul negativ generalizat
faţă de rromi şi de lipsa de repere etno-culturale rrome din spaţiul public, le conduce, pe cele mai multe
dintre mamele rrome, la abandonarea eului autentic rrom şi la o existenţă exclusiv în spiritul
aşteptărilor alterităţii, care le cantonează într-un eu fictiv. Această stare de lucruri contribuie la
transmiterea, fără a conştientiza acest lucru, a lipsei de încredere în sine către copii şi la aspiraţii
personale şi profesionale reduse în relaţia cu aceştia. Astfel de activităţi susţin reconstrucţia sinelui,
inclusiv prin pozitivarea imaginii de sine etnice şi servesc drept exemple de reflecţie, comunicare,
restatuare a priorităţilor şi îmbunătăţire a metodelor de lucru cu copiii, pe care mamele să le aplice în
familie şi în societate, pentru a evita teama, ezitarea în luarea unei hotărâri, eşecul şi deciziile greşite
în raport cu sine, cu copiii, cu familia, cu comunitatea şi cu societatea în general.
www.zefirincomunitate.ro
FIȘE DE ACTIVITĂȚI. EXEMPLE DE BUNE PRACTICI
Tehnici de lucru: sesiune de informare, dezbatere tematică, spectacol tematic realizat şi prezentat de
copii
Descrierea activităţii:
În cadrul acestei activităţi, facilitatorul explică ce reprezintă ziua de 8 Aprilie pentru rromii din întreaga
lume şi evocă cele mai importante momente din istoria rromilor din România. Ulterior, se dezbate în
jurul temei referitoare la faptul că Ziua internaţională a rromilor este atât un prilej de sărbătorire a
începuturilor mişcării internaţionale a rromilor, cât şi un prilej de evocare a unei istorii de excludere
socială şi exterminare, un moment de comemorare a rromilor care au căzut victime tragediilor istoriei,
de la Sclavie la Holocaust. În final, copiii rromi prezintă părinţilor un spectacol tematic de muzică, dans
şi poezie rromă conceput şi realizat de ei.
Analiza activităţii:
www.zefirincomunitate.ro
FIȘE DE ACTIVITĂȚI. EXEMPLE DE BUNE PRACTICI
Descrierea activităţii:
Participanţii la această activitate au de completat un chestionar în care trebuie să listeze cinci moduri
specifice în care cred că li s-ar putea schimba viaţa şi să scrie cum le poate afecta această schimbare
atitudinea şi comportamentul faţă de sine şi faţă de ceilalţi, cum ar urma să fie priviţi de ceilalţi după
schimbare, care sunt nevoile personale în acest context, dar şi ce aşteptări au de la alţii şi au alţii de la
ei, urmând ca, pentru câteva momente, să-şi imagineze că sunt acea persoană pentru totdeauna.
Chestionarele se prezintă în plen şi se dezbate pe marginea lor. Chestionarele includ întrebări pe teme
referitoare la identitatea etnică rromă, la cum este aceasta percepută de către participanţii la atelier şi
la ce schimbări ar dori să-i aducă pentru a o percepe pozitivă şi interioară sinelui individual şi colectiv.
În final, facilitatorul fixează informaţia obţinută şi trage concluziile dezbaterii.
Analiza activităţii:
Activitatea urmăreşte modul în care ni se poate schimba viaţa prin schimbarea modului de gândire, a
modului de comunicare, a modului de a se percepe pe sine personal şi ca membru al unui grup etnic,
obiectivul vizat fiind schimbarea atitudinii şi comportamentului faţă de sine şi faţă de ceilalţi în vederea
unei percepţii de sine individuale şi etnice pozitive.
www.zefirincomunitate.ro
FIȘE DE ACTIVITĂȚI. EXEMPLE DE BUNE PRACTICI
Scopul activităţii: creşterea încrederii în sine, pe plan individual şi etnic, şi în puterea de a-ţi îmbunătăţi
53
viaţa;
Timp: 1:30 h;
Descrierea activităţii:
În cadrul acestei activităţi, participanţii îşi creează harta personală: în mijlocul unei foi de flipchart
desenează un cerc în interiorul căruia îşi scriu prenumele, din cerc trag mai multe săgeţi în dreapta şi
în stânga şi îşi scriu calităţile în dreptul săgeţilor din dreapta şi defectele în dreptul săgeţilor din stânga.
Remarcăm faptul că participanţii îşi identifică destul de uşor şi repede calităţile, dar, pentru
identificarea defectelor, le este mai greu, aşadar recurg inclusiv la a-i întreba pe ceilalţi participanţi.
Facilitatorul pune în discuţie, printr-o întrebare, şi apartenenţa etnică a participanţilor şi îi roagă s-o
includă la calităţi şi/sau defecte. Participanţii prezintă hărţile personale în plen. Se discută pe marginea
acestora. În final, facilitatorul fixează informaţia obţinută şi trage concluziile dezbaterii.
Analiza activităţii:
Activitatea a urmărit autoanaliza sau reflecţia asupra sinelui în vederea identificării plusurilor şi
minusurilor şi, ulterior, a creşterii încrederii în sine şi în puterea de a-ţi îmbunătăţi viaţa, inclusiv pe
planul asumării demne şi pozitive a identităţii etnice.
www.zefirincomunitate.ro
RESURSE BIBLIOGRAFICE
54
Activități de educație parentală. Întărirea relațiilor în familie. Suport de curs - Terre des Hommes
http://proscoalaparintilor.blogspot.ro/2011/10/activitatea-parinte-copil-duet-sau-duel.html
http://www.fnapip.ro/index.php/activitati-si-evenimente/projects/proiecte-fnap/29-proiectul-scoala-
parintilor - Federatia Nationala a Asociatiilor de parinti – Invatamant Preuniversitar
http://www.ise.ro/wp-content/uploads/2012/08/Ghid-Educatia-si-consilierea-parintilor.pdf
http://scoala-parintilor.ro/cine.html
www.zefirincomunitate.ro