Curs Chimie Anorganica
Curs Chimie Anorganica
Curs Chimie Anorganica
4
Moseley (1913), pe baza teoriilor cu privire la strcutura atomului ale lui N. Bohr, a
formulat un enunţ modern , actualizat al legii periodicităţii, care este acceptat şi
astăzi: „ proprietăţile fizico-chimice ale elementelor se repetă în funcţie de sarcinile
nucleelor atomice ale elementelor,” deci sunt funcţii periodice ale numărului lor
atomic Z”, (variază periodic în funcţie de sarcina lor nucleară).
în perioadă fiecare element din dreapta altui element conţine un proton în plus în
nucleu şi un electron în plus în învelişul electronic.
electronul din învelişul electronic prin care un element chimic se deosebeşte de cel
precedent se numeşte electron distinctiv (electron de valenţă); electronul distinctiv se
află pe nivelul energetic cel mai ridicat (cel mai bogat în energie, la distanţa cea mai
mare faţă de nucleul atomic) → situat pe ultimul strat = strat de valenţă
5
Perioada 1 - a: Z= 1 H; Z=2 He
Perioada 3 - a: Z = 11 Na Z = 12 Mg Z = 13 Al Z = 14 Si Z = 15 P Z = 16 S Z = 17 Cl Z = 18 Ar
în
tabel, elementele sunt aşezate în ordinea crescătoare a numărului lor
atomic Z, (a sarcinii nucleare a atomilor elementelor)
8
Ununoctium (Uuo, elementul Z = 118; A = 294 ) redenumit
actualmente Oganesson (Og) → ultimul element descoperit .
9
Grupele Sistemului Periodic
reprezentate de coloanele verticale, numite şi familii, conţin elemente cu proprietăţi
fizice şi chimice asemănătoare, care au aceeaşi configuraţie electronică pe stratul de
valenţă. - sunt notate cu cifre arabe de la 1 la 18, conform recomandărilor IUPAC din
1986; până atunci grupele principale erau notate cu cifre romane de la I la VIII şi litera
A, iar grupele secundare era notate cu cifre romane de la I la VIII şi litera B.
10
perioada 1 – elementele au numai stratul electronic K
● perioada 2 – elementele au straturile electronice K, L
● perioada 3 – elementele au straturile electronice K, L, M
● perioada 4 – elementele au straturile electronice K, L, M, N
perioada 5 – elementele au straturile electronice K, L, M, N, O
perioada 6 - elementele au straturile electronice K, L, M, N, O, P
perioada 7 - elementele au straturile electronice K, L, M, N, O, P şi Q. 11
12
13
14
1. Fiecare perioadă începe cu atomi ai elementelor care au în curs de completare cu
electroni orbitalii de tip ns şi se termină cu atomi ai elementelor care îşi completează
orbitalii de tip np. Ocuparea completa a orbitalilor s şi p duce la configuraţii de
octet ns2 np6 a gazului rar cel mai apropiat. Ex: Li (Z = 3), 1s2 2s1 elementul cu care
începe perioada a 2-a ; respectiv Ne (Z= 10), 1s2 2s2 2p6 - elementul cu care se
termină perioada a 2-a.
2. Toate elementele din aceeaşi grupă au aceeaşi configuraţie electronică a ultimului
şi/sau penultimului strat. Exemple: Li (Z = 3), 1s2, 2s1, are aceeaşi configuraţie
electronică de pe ultimul strat cu potasiu , K (Z = 19), 1s2, 2s2, 2p6, 3s2, 3p6, 4s1 situat
în aceeşi grupă a I-a principală (1 electron pe ultimul strat)
3. Numărul perioadei în care se afla un element este egal cu numărul nivelelor
electronice (straturi) ocupate sau în curs de ocupare cu electroni Ex: K(Z = 19),
1s2, 2s2, 2p6, 3s2, 3p6, 4s1 este situat în perioada a 4-a.
4. Repetarea periodică a proprietăţilor elementelor este determinată de repetarea, după
un număr de elemente, a configuraţiei electronice exterioare (a ultimului strat al
acestora) .
5. Numărul electronilor de valenţă (de pe ultimul strat) este egal cu numărul
grupei principale. Ex:emple: Na (Z = 11) cu configuraţia electronică 1s2, 2s2, 2p6,
3s1 este situat în grupa a I-a principală, perioada a 3-a; Mg (Z = 12), are configuraţia
1s2, 2s2, 2p6, 3s2, localizat în grupa a II-a principală, perioada a 3-a; S (Z = 16), 1s2,
2s2, 2p6, 3s2, 3p4, este situat în grupa a VI-a principală, perioada a 3-a.
15
fiecare perioadă începe cu un metal alcalin şi se termină cu un gaz rar
(nobil), cu excepţia celor două şiruri orizontale separate, ocupate de
Lantanide şi Actinide;
prin parcurgerea perioadei de la stânga la dreapta se constată pierderea
treptată a caracterului metalic, o dată cu creşterea numărului grupei şi
apariţia caracterului nemetalic (de la grupa a 4-A) până la limita
gazului nobil ce încheie perioada (până la grupa a 7-A inclusiv);
în tabelul periodic predomină caracterul metalic în blocul
elementelor s, d şi f (care au în curs de completare cu electroni orbitalii
substraturilor de tip s, d şi f);
metalele grupelor principale şi hidrogenul (H = nemetal) → au în
curs de completare cu electroni orbitalii substraturilor de tip s (grupele
1-A, 2-A) şi orbitalii substraturilor de tip p (grupa a 3-A)
19
20
2. Stabilirea configuraţiei electronice a elementelor.
Grupa a 1-a principală → grupa metalelor alcaline
Grupa 1-a principală (denumită şi grupa metalelor alcaline) cuprinde elementele:
Li, Na, K, Rb, Cs, Fr,
Z = 37 Rb
configuraţia electronică a rubidiului Rb este; 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s2 3d10 4p6 5s1 ;
5 straturi : K , L , M , N şi O
este situat în grupa a 1-a principală, perioada a 5-a
Z = 55 Cs 24
configuraţia electronică -cesiul Cs: 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s2 3d10 4p6 5s2 4d10 5p6 6s1 ;
6 straturi : K , L , M , N, O şi P.
Grupa 2-a principală cuprinde elementele: Be, Mg, Ca, Sr, Ba, Ra.
A=9
25
12 protoni în nucleu, 12 electroni în învelişul electronic;
A = 24 12 neutroni localizaţi în nucleu
Z = 56 Ba configuraţia electronică- bariu Ba: 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s2
3d10 4p6 5s2 4d10 5p6 6s2
6 straturi : K . L, M, N, O şi P
Z = 13 Al
configuraţia electronică- aluminiu Al: 1s2 2s2 2p6 3s2 3p1
3 straturi : K, L şi M
aluminiul este situat în grupa a 3-a principală, perioada a 3-a
Z = 31 Ga
31 protoni în nucleu, 31 electroni în învelişul electronic;
39 neutroni localizaţi în nucleu
configuraţia electronică- galiu Ga: 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s2 3d10 4p1
4 straturi : K, L, M şi N
Ecemple:
Z = 11
Na. - 1 e- Na+ (grupa a I-a principalã)
1s2, 2s2, 2p6, 3s1 1s2, 2s2, 2p6 (Ne)
Z = 12
.
Mg. - 2 e- Mg2+ (grupa a II-a principalã)
1s2, 2s2, 2p6, 3s2 1s2, 2s2, 2p6 (Ne)
Z = 13
. .
Al . - 3 e- Al3+ (grupa a III-a principalã)
2, 2
1s 2s , 2p , 3s6 3 1s2, 2s2, 2p6 (Ne)
29
Grupa a 4-a principală → grupa carbonului (C)
Z = 32 Ge
configuraţia electronică- germaniu Ge : 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s2 3d10 4p2
4 straturi : K,, L, M şi N
germaniul este situat în grupa a 4-a principală, perioada a 4-a
Z = 50 Sn
configuraţia electronică- staniului Sn : 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s2 3d10 4p6 5s2 4d10 5p2
5 straturi : K,, L, M, N şi O
31
82 protoni în nucleu, 82 electroni în învelişul electronic;
A = 207 125 neutroni localizaţi în nucleu
Z = 82 Pb
configuraţia electronică- plumb Pb : 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s2 3d10 4p6 5s2 4d10 5p6
6s2 5d10 4f 14 6p2
6 straturi : K,, L, M, N, O. P
plumbul este situat în grupa a 4-a principală, perioada a 6-a
Z = 51 Sb 33
configuraţia electronică- stibiu Sb : 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s2 3d10 4p6 5s2 4d10 5p3
5 straturi : K, L, M, N şi O
Z = 83 Bi
configuraţia electronică- bismut Bi : 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s2 3d10 4p6 5s2 4d10 5p6 6s2
5d10 4f 14 6p3
6 straturi : K, L, M, N, O şi P
34
8 protoni în nucleu, 8 electroni în învelişul electronic;
A = 16 8 neutroni localizaţi în nucleu
A = 128
52 protoni în nucleu, 52 electroni în învelişul electronic;
Z = 52 Te
76 neutroni localizaţi în nucleu
configuraţia electronică- telur Te: 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s2 3d10 4p6 5s2 4d10 5p4
5 straturi electronice : K, L. M , N şi O
Z = 84 Po
configuraţia electronică- poloniu Po: 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s2 3d10 4p6 5s2 4d10 5p6
6s2 5d10 4f 14 6p4
6 straturi electronice : K, L.M ,N, O şi P
36
Grupa a 7-a principală → grupa halogenilor
fluorul F şi clorul Cl sunt gaze, bromul Br este lichid, iar iodul I este solid cristalin
Z = 35 Br
configuraţia electronică- brom Br: : 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s2 3d10 4p5
4 straturi electronice : K, L, M şi N
Z = 53 I
configuraţia electronică- iod I: 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s2 3d10 4p6 5s 2 4d10 5p 5
5 straturi electronice : K, L, M . N şi O
38
Nemetalele din grupele principale (5A -7 A) tind să accepte 3e- , 2 e-, 1 e- (de la metale)
şi să formeze anioni, pentru a realiza configuraţia stabilă pe ultimul strat a gazului rar
cel mai apropiat (au caracter nemetalic, electronegativ).
Ecemple:
Z=8 2-
. . . .
.. O ..
.. O . + 2e- (grupa a VI-a principalã)
. ..
1s2, 2s2, 2p4 1s2, 2s2, 2p6 (Ne)
Z=9
. .
.. . + 1e- . .
.. F . -1
. (grupa a VII-a principalã)
.F. ..
1s2, 2s2, 2p5 1s2, 2s2, 2p6 (Ne)
39
Grupa a 8-a principală → grupa gazelor rare (nobile)
A = 20
2 2 6 1 2 2 6 2 2 2 6
Na (Z = 11; 1 s , 2s , 2p , 3s ); Mg (Z = 12;1s ,2s , 2p , 3s ) ; Al (Z = 13;1s , 2s , 2p
2 1 2 2 6 2 2 2 2 6 2 3
, 3s , 3p ); Si (Z = 14; l s , 2s , 2p , 3s , 3p ) ; P (Z = 15; 1s , 2s , 2p , 3s , 3p ); S
(Z = 16; 1s , 2s , 2p , 3s , 3p ); Cl (Z = 17; 1 s , 2s , 2p , 3s ,3p ) → tind
2 2 6 2 4 2 2 6 2 5
42
A = 84
Z = 36 Kr Kr - grupa a 8-a principală, perioada a 4-a
configuraţia electronică: Kripton ( Kr): 1 s2, 2s2, 2p6 , 3s2 , 3p6 , 4s2, 3d10, 4p6
4 straturi :electronice : K. L, M . N
43
A = 131
Z = 54 Xe Xe - grupa a 8-a principală, perioada a 5-a
configuraţia electronică: Xenon (Xe): 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s2 3d10 4p6 5s2 4d10 5p6
5 straturi electronice : K. L, M . N. O
Z = 86 Rn
configuraţia electronică: Radon (Rn): 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s2 3d10 4p6 5s2 4d10
5p6 6s2 5d10 4f 14 6p6 ; 6 straturi :electronice : K. L, M . N. O, P
44
atomi ai elementelor perioadei a 6-a: → tind întotdeauna spre configuraţia
stabilă de octet de pe ultimul strat a Radon (Rn): Z = 86 , 1s 2s 2p 3s 3p 4s
2 2 6 2 6 2
10 6 2 10 6 2 10 14 6
3d 4p 5s 4d 5p 6s 5d 4f 6p
Fe (Z = 26) Fe2+
1s2, 2s2, 2p6, 3s2, 3p6, 4s2, 3d6 1s2, 2s2, 2p6, 3s2, 3p6, 3d6
- 2e-
Fe (Z = 26) Fe3+
1s2, 2s2, 2p6, 3s2, 3p6, 4s2, 3d6 1s2, 2s2, 2p6, 3s2, 3p6, 3d5
- 3e-
49
Blocul metalelor tranziţionale cu orbitalii substraturilor de tip d în
curs de completare cu electroni → grupele secundare 1 -10 B (I –X B)
Exemple: completarea orbitalilor substratului 3d → perioada a 4-a
grupa 1-B (a 3-a): Sc (Z = 21), 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s2 3d1 ;
grupa 2-B (a 4-a): Ti (Z = 22), 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s2 3d2 ;
grupa 3-B (a 5-a): V (Z = 23), 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s2 3d3 ;
Exemple: completarea orbitalilor substratului 3d → perioada a 4-a
grupa 4-B (a 6-a): Cr (Z = 24), 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s1 3d5 ;
grupa 5-B (a 7-a): Mn (Z = 25), 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s2 3d5 ;
grupa 6-B (a 8-a): Fe (Z = 26), 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s2 3d6 ;
Exemple: completarea orbitalilor substratului 3d → perioada a 4-a
grupa 7-B (a 9-a): Co (Z = 27), 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s2 3d7 ;
grupa 8-B (a 10-a): Ni (Z = 28), 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s2 3d8 ;
grupa 9-B (a 11-a): Cu (Z = 29), 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s1 3d10 ;
grupa 10-B (a 12-a): Zn (Z = 30), 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s2 3d10 ;
50
Argintul, Ag, Z = 47 situat în perioada a 5-a, grupa a 1-B are configuraţia electronică
1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s2 3d10 4p6 5s1 4d10, cu substratul 5s în curs de completare. Toate
elementele tranziţionale din perioada 5-a, cu numărul atomic Z cuprins între Z = 39
Ytriu (Y) şi Z = 46 Paladiu (Pd) au în curs de completare substratul 4d, iar cu
începere de la Niobiu (Nb) Z = 41, până la Z = 45 Rodiu (Rh) inclusiv 5s cuplat cu 4d
este în curs de completare.
de la Paladiu (Pd) Z = 46 şi până la Cadmiu (Cd) Z = 48 , substratul 5 s revine la
configuraţia completă (2 e- pe ultimul strat).
Lantanide şi Actinide
prima serie orizontală de 14 elemente situate imediat sub Tabelul Periodic sunt
toate asemănătoare Lantanului, motiv pentru care se mai numesc lantanide (sau
pământuri rare) şi ar trebui sa fie plasate toate deasupra lantanului.
a doua serie de 14 elemente pe orizontală localizate sub lantanide sunt toate
asemanatoare Actiniului, motiv pentru care se mai numesc şi actinide si ar trebui sa fie
plasate deasupra actiniului. Atât lantanidele cât şi actinidele (şiruri care încep cu
Lantan şi Actiniu) au în curs de completare cu electroni orbitalii corespunzători
substraturilor de tip f (4f, 5f).
51
lantanidele A = 139
Z = 57
La
Neodim, Nd (Z = 60): 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s2 3d10 4p6 5s2 4d10 5p6 6s2 4f 4.
Lantanidele: reprezintă acele elemente chimice care fac parte, ca și actinidele din
grupa metalelor tranziționale de tip f. Caracteristica lantanidelor este că au electronul
sau electronii de valență în substratul 4f, iar actinidele → în orbitalii substratului 5f.
A = 227 Uranium, U (Z = 92): 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s2 3d10
actinidele
Z = 89
Ac 4p6 5s2 4d10 5p6 6s2 5d10 4f14 6p6 7s2 6d 1 5f 3.
52
3. Periodicitatea proprietăţilor elementelor
Elementele chimice prezintă două tipuri de proprietăţi:
neperiodice ;
periodice.
Proprietăţi neperiodice - determinate de nucleele atomice ale
elementelor (număr atomic, masa atomică relativă, spectre Rontgen).
Proprietăţi periodice - determinate de configuraţia electronică a
elementelor şi structura învelişului electronic exterior. Proprietăţile
periodice : fizice şi chimice.
Proprietăţi periodice fizice : volumul atomic, raza atomică şi raza
ionică, energia de ionizare, afinitatea pentru electroni densitatea,
puncte de fierbere, puncte de topire.
54
în blocul elementelor „d” (metalele tranziţíonale), se constată o scădere a razelor
atomice de la grupa a 3-a secundară până la grupele secundare 8-10, apoi o uşoară
creştere → la elementele grupelor 11 şi 12 secundare.
în blocul elementelor „f” (lantanidele), se constată o scădere uşoară a razelor atomice
odată cu creşterea numărului atomic Z, deci se observă „contracţia lantanidelor”
Raza atomică creşte semnificativ în grupele principale, odată cu creşterea
numărului atomic Z (odată cu creşterea numărului de straturi electronice), de
sus în jos în grupă.
Exemplu grupa a 1-A: Li (Z =3), Na (Z =11), K (Z =19), Rb, (Z =37), Cs (Z =55), Fr
(Z = ), raza atomică creşte odată cu creşterea numărului atomic Z, de la Litiu (Li ) la
Franciu Fr (de sus în jos):
în perioadele ce cuprind atomii elementelor din grupele principale, metalele
alcaline au cele mai mari raze atomice, urmate de metalele alcalino-pământoase,
metalele grupei a 3-A, halogenii şi de gazele rare; metalele tranziţionale din mijlocul
fiecărei serii au cele mai mici raze atomice dintre elementele unei perioade.(razele scad
de la stânga la dreapta în Sistemul Periodic, odată cu creşterea numărului atomic
Z) : cu cât creşte valoarea lui Z, creşte şi numărul de straturi ; cele interioare sunt
mai puternic atrase de nucleu, ceea ce conduce la scăderea razelor atomice în
perioadele Sistemului Periodic
55
3.1.c. Raza ionică:
caracterizează dimensiunile relative ale ionilor. În funcţie de Z, în grupă, razele
cationice şi anionice ale elementelor cresc de sus în jos odată cu creşterea numărului
atomic Z , cu creşterea numărului de straturi electronice. În perioadă, razele cationilor
scad de la stânga la dreapta de la grupa a 1-A (metalele alcaline) la grupa a 3-A,
odată cu creşterea lui Z. Ionii pozitivi (cationii) au raze ionice mai mici decât atomii
de la care provin şi se micşorează odată cu creşterea sarcinii pozitive (aceeaşi sarcină
nucleară atrage un număr mai mic de electroni) iar ionii negativi (anionii) au raze mai
mari, faţă de atomii neutri din care provin.
56
.Ratele anionilor scad în perioadă de la stânga la dreapta, cu creşterea lui Z, (de la
grupa 5-A → la grupa a 7-A), Cele mai mici raze anionice le au halogenii (grupa a 7-
A), iar cele mai mari raze anionice le prezintă atomii elementelor grupei a 5-A.
pentru acelaşi element, raza cationului scade cu creşterea sarcinii sale electrice: raza
cationului Fe2+ este mai mare decât raza cationului Fe3+
3.1.d. Densitatea elementelor (ρ) se defineşte ca fiind raportul dintre masa atomică şi
volumul atomic (atom-gram/cm3). Aceasta creşte în grupe de sus în jos, odată cu
creşterea numerelor atomice Z, iar în perioade, aceasta creşte de la extremităţi spre
centrul sistemului periodic (grupa 9). Metalele sunt clasificate în metale uşoare, adică
cu densitate scăzută, până la valoarea de 5 atom-gram/cm3 şi metale grele cu ρ > 5
atom-gram/cm3.
Elementul cu cea mai mică densitate este Li (ρ = 0.53at-g/cm3), iar cel mai greu metal
este Osmiu - Os (ρ = 22.6 atom-gram/cm3).
Pentru elementele solide, densităţile cresc cu valorile maselor atomice (A), iar
în perioadă, cresc de la stânga la dreapta, dar numai pentru elementele solide şi scad
progresiv în blocul p al elementelor din Sistemul Periodic
Toate metalele tranziţionale au densităţi mari din cauza legăturilor metalice puternice
stabilite între atomii elementelor din nodurile reţelelor metalice.
58
H (0.0089 g/cm3), C (3.52 g/cm3); valori mici: Li (0.53 g/cm3), K (0.86 g/cm3),
valori mari: Os (22.5 g/cm3) - Exemple de valori ale densităţilor elementelor
cele mai mici valori ale punctelor de topire le au următoarele metale: Hg (-38°C), Ga
(29.8°C), Cs (28.7°C)
cele mai mari puncte de topire le au metalele tranziţionale, ale căror valori cresc
în ordinea: de la Tantal (Ta) – la Niobiu (Nb) şi de la Wolfram (W) - la Molibden
(Mo), deoarece acestea formează reţelele metalice cele mai compacte
59
3.1.f. Energia de ionizare, Ei – variaţia în grupe şi perioade
energia consumată la îndepărtarea unuia sau a mai multor electroni de pe ultimul
strat (de valenţă) al unui atom izolat aflat în stare gazoasă, cu formarea unui ion
pozitiv (cation) din atomul liber;
se măsoară în electron-volţi (eV)
Energia de ionizare
măsură a
caracterului
electropozitiv al
atomilor elementelor
60
Energiile de ionizare ale atomilor, cresc în perioade, cu mici excepţii, de la stânga la
dreapta de la grupa a 1-A la grupa a 8-A principală odată cu creşterea nmărului
atomic Z (datorită creşterii sarcinii nucleului, a numărului de electroni de valenţă şi
ecranării reciproce din ce în ce mai slabe a electronilor din acelaşi strat exterior;
electronii de valenţă pot fi cedaţi tot mai greu, necesită consumuri din ce în ce mai
mari de energie), iar în grupe descresc de sus în jos odată cu creşterea numărului
atomic Z, a numărului de straturi electronice (datorită ecranării de către un
număr tot mai mare de electroni din straturile interioare, electronii de valenţă
sunt tot mai puţini şi mai îndepărtaţi de nucleu; sunt atraşi tot mai slab de acesta
şi pot fi cedaţi tot mai uşor, necesită energii de ionizare din ce în ce mai mici).
cele mai mari energii de ionizare le au gazele rare – grupa a 8-A (valorile descresc
în grupă de la He la Rn), apoi halogenii (grupa a 7-A), atomii elementelor grupei a 6-
A, elementele din grupa a 5-A etc.
cele mai mici energii de ionizare le prezintă metalele alcaline (grupa a 1-A),
întrucât pe ultimul strat al învelişului electronic se află un singur electron (1e-) a cărui
cedare (îndepărtare) se realizează foarte uşor şi necesită consumul celei mai mici
cantităţi de energie.
cele mai mari energii de ionizare se întâlnesc la elementele din grupele 7-A şi 8-A
principale, pentru că au 7 e- şi respectiv 8 e- electroni pe ultimul strat (necesită
consumuri extrem de mari de energie).
61
elementele a căror configuraţie electronică prezintă o stabilitate mare au valori
ridicate ale energiei de ionizare (gazele rare din grupa a 8-A principală)
în grupa a 1-A principală, energia de ionizare scade de la Litiu (Li) la Franciu (Fr),
de sus în jos;
elementele care formează uşor ioni pozitivi (au energie de ionizare mică)
prezintă caracter electropozitiv sau metalic pronunţat
62
3.1.g. Afinitatea pentru electroni, Ae – variaţia în grupe şi perioade
energia degajată la acceptarea 1 e-, 2 e-, 3e- electroni de către atomii elementelor
electronegative pentru formarea ionilor negativi (anioni), cu configuraţie de gaz rar
pe ultimul strat;
este o măsură a caracterului electronegativ al elementelor;
creşte în perioade de la stânga la dreapta (de la grupa a 1-A la grupa a 7-a
principală) este nulă pentru metalele alcaline şi maximă pentru halogeni (grupa a
7-A); scade brusc în cazul gazele rare (grupa a 8-A) datorită inerţiei lor chimice;
afinitatea pentru electroni a unui element este energia degajată de un atom în fază
gazoasă atunci când acceptă un electron; cu cât valoarea afinităţii pentru electroni este
mai mare cu atât se degajă o energie mai mare.
elementele care au afinitate mare pentru e - au tendinţa ridicată de a accepta
electroni şi de a forma ioni negativi (anioni), se numesc elemente
electronegative sau nemetale.
În perioadă, metalele alcalino-pămîntoase (grupa a 1-A) au valorile cele mai mici ale
afinităţii pentru electroni (aproape nulă) deoarece au orbitalii de tip ns parţial
ocupaţi cu e- (1e-) şi pentru acceptarea cel puţin a unui electron este
necesară degajarea unei energii maxime.
în perioadă, afinitatea pentru electroni scade de la grupa a 7-A → la grupa a 1-A
principală, de la dreapta la stânga.
63
În perioadă, halogenii (grupa a 7-A) au valorile cele mai mari ale afinităţii pentru
electroni (maximă) deoarece au orbitalii de tip np parţial ocupaţi cu e- (7 e-) şi pentru
acceptarea unui electron este necesară degajarea unei energii foarte scăzute (minime).
cu cât atomii elementelor au mai puţini electroni pe ultimul strat şi un număr mai
mare de straturi (numarul atomic Z mai mare), cu atât prezintă o afinitate mai scăzută
pentru electroni (tendinţă foarte scăzută de a forma anioni) şi o energie de ionizare
mai mică (capacitate foarte mare de a forma cationi) → elementele situate la partea
inferioară a grupelor principale 1-A (metalele alcaline) şi apoi cele din grupa 2-A
principală.
cu cât atomii elementelor au mai mulţi electroni de valenţă pe ultimul strat şi un
număr mai mic de straturi (numarul atomic Z mai scăzut), cu atât prezintă o afinitate
mai ridicată pentru electroni (tendinţă foarte ridicată de a forma anioni) şi o energie
de ionizare mai mare (capacitate foarte scăzută de a forma cationi) → elementele
situate în partea superioară a grupelor principale 7-A (halogenii) şi apoi grupa 6-A
principală.
În grupă, afinitatea pentru electroni a atomilor elementelor scade de sus în jos,
odată cu creşterea numărului de straturi electronice (creşterea lui Z) şi direct
proporţional cu micşorarea forţei de atracţie exercitată de nucleul atomic. Ex. În
grupa halogenilor (grupa a 7-A), afinitatea pentru electroni scade în ordinea: F→
Cl → Br → I, de la Fluor la Iod, de sus în jos.
64
Caracterul electrochimic al elementelor (electropozitiv şi electronegativ)
Caracterul electrochimic – proprietatea atomilor elementelor de a ceda electroni
(electropozitiv) sau de a accepta electroni (electronegativ).
În perioade, caracterul electropozitiv (metalic) scade de la stânga la dreapta şi
creşte cel electronegativ (nemetalic). În partea stângă-sus a Sistemului Periodic se
află metale (alcaline şi alcalino-pământoase) elemente cu caracter electropozitiv
pronunţat, iar în dreapta-sus nemetale (halogenii, grupa calcogenilor), elemente cu
caracter electronegativ pronunţat.
în grupele de la mijlocul tabelului caracterul electrochimic se atenuează, astfel încât
elementele din grupa 4- A , în special carbonul, sunt electroneutre.
Electropozitivitatea (caracterul electropozitiv):
este tendința atomilor de a ceda electronii de valenţă cei mai slab atraşi de
nucleu ( unul, doi sau 3 e-) și de a forma ioni pozitivi, pentru a ajunge la o
configurație electronică stabilă pe ultimul strat (de octet a gazului rar cel mai
apropiat).
Electropozitivitatea (caracterul electropozitiv - metalic)
scade în perioadă de la stânga la dreapta, de la grupa 1-A la grupa a 7-A
principală; metalele alcaline (Li, Na, K, Rb, Cs, Fr) au caracterul electropozitiv cel
mai puternic, iar halogenii grupei a 7-a (F, Cl, Br, I) au cel mai scăzut caracter
electropozitiv (aproape nul )
65
Electropozitivitatea (caracterul electropozitiv - metalic)
71
Valenţa elementelor
Valenţa este capacitatea atomilor unui element de a se combina cu atomii altui
element cu scopul atingerii configuraţiei de gaz inert, cu formarea unui nou compus
chimic. Ea se numeste electrovalenţă în cazul în care configuraţia de gaz inert se
realizează prin cedare sau acceptare de electroni, sau covalenţă în cazul în care
configuraţia de gaz inert se realizează prin punere în comun de electroni.
Elementele din tabelul periodic pot avea una sau mai multe valenţe în funcţie de
partenerul la care se raportează.
valenţa elementelor din grupele principale 1-A, 2-A, 3-A faţă de hidrogen
este egală cu numărul grupei;
valenţa elementelor din grupele 4-A, 5-A, 6-A, 7-A principale, de exemplu,
este egală cu diferenţa dintre cifra 8 şi numărul grupei principale.
75