Coloana Vertebrala 2 PDF
Coloana Vertebrala 2 PDF
Coloana Vertebrala 2 PDF
Segmentul cervical este format din 7 vertebre (se numerotează C1-C7), care
păstrează caracterul unei vertebre tip, dar prezintă nişte particularităţi:
Segmentul lombar (numerotat L1-L5) format din cele mai dezvoltate 5 vertebre.
Vertebra lombară prezintă următoarele caractere specifice ei:
Segmentul coccigian este format din rudimentele a 4-5 vertebre coccigiene, ele
sunt reprezentate numai din corpurile vertebrale care s-au sudat într-un singur os. În
partea superioară coccigele se articulează, prin două coarne coccigiene, cu coarnele
sacrale. Coccigele prezintă o bază și un vârf.
COLOANA VERTEBRALĂ CA ÎNTREG
CUTIA TORACICĂ
Scheletul cutiei toracice
este alcătuit din coloana
vertebrală toracală, aşezată
posterior, stern, aşezat anterior,
coaste şi cartilaje costale, situate
între stern şi coloană.
STERNUL
Este un os lat şi alungit, aşezat în partea
anterioară a toracelui, pe linia mediană, având formă
asemănătoare unui triunghi cu baza orientată
superior şi vârful orientat inferior. El este alcătuit din
3 părţi: manubriul sternal, corpul sternului şi
apendicele xifoid.
Sternul prezintă două feţe, anterioară şi posterioară, două margini laterale şi două
extremităţi, una superioară, corespunzătoare manubriului strenal şi alta inferioară,
corespunzătoare apendicelui xifoid.
Faţa anterioară a sternului este uşor convexă. La nivelul ei se observă linia de unire
dintre manubriul sternal şi corpul sternului, care corespunde unghiului sternal - unghiul lui
Louis.
Faţa posterioară este uşor concavă. Pe marginile laterale ale sternului se găsesc de
fiecare parte câte 7 scobituri (numite incizuri costale) care servesc la articularea cu cartilajele
costale.
Extremitatea superioară a sternului prezintă de ambele părţi câte o scobitură (numita
incizura claviculară). Aceste scobituri constituie faţetele prin care manubriul sternal se
articuleaza cu clavicula.
COASTELE
Sunt oase late, foarte alungite, de forma unor arcuri, situate între coloana vertebrală
şi stern. Ele sunt în număr de 12 perechi şi se subîmpart în 3 categorii: adevărate, false şi
flotante.
Fiecare coastă este formată dintr-un corp şi două extremităţi:
- o extremitate posterioară, alcătuită din capul şi colul coastei.
- o extremitate anterioară, care se prelungeşte cu cartilajul costal.
Corpul coastei prezintă o faţă externă, convexă, o faţă internă, concavă, o margine
superioară şi o margine inferioară. Pe marginea inferioară, către
faţa internă, se află şanţul costal în care sunt adăpostite artera,
vena şi nervul intercostal. Corpul coastei formează, la locul de
unire cu extremitatea posterioară, unghiul costal care are
deschiderea către interiorul toracelui.
Extremitatea posterioară a coastei, care se articulează cu
coloana ertebrală, prezintă trei formaţiuni osoase importante: capul coastei, colul coastei şi
tuberozitatea costală.
Corpurile vertebrelor mai sunt legate între ele prin două ligamente care se
întind de-a lungul coloanei vertebrale; acestea mai poartă denumirea de ligamente
longitudinale comune. În lungul feţei anterioare se găseşte ligamentul longitudinal
anterior, iar în lungul feţei posterioare se găseşte ligamentul longitudinal
posterior.
Articulaţia sacrococcigiană
Articulaţiile occipitoatlandoidiene:
Segmentul toracic este mai rigid datorită înălțimii mai reduse a discurilor
intervertebrale (raportul dintre înalțimea discului și cea a corpului vertebral este de
aproximativ 1:5), datorită plasării fețelor apofizelor articulare în plan frontal și
poziției oblice a apofizelor spinoase (suprapunerea apofizelor spinoase limitează
mișcarea de extensie). În regiunea toracică mișcarile sunt limitate si de prezența
coastelor.
Muşchiul trapez
- este un muşchi lat, cu o formă aproape
triunghiulară, aşezat superficial, cu baza pe
coloana vertebrală şi vârful spre umăr.
Origine - pe protuberanţa occipitală externă,
linia nucală superioară, apofizele
spinoase ale vertebrei C7 şi ale tuturor
vertebrelor toracale; în regiunea
umărului
Inserţie- pe extremitatea acromială a
claviculei, pe marginea medială
acromionului şi pe spina scapulei.
Inervaţie – ramurile anterioare C3 – C4 şi de nervul accesor (XI).
Acţiune:
- ridică umărul, în cazul în care acţionează fibrele sale
descendente luând punct fix medial.
- trage umărul înapoi, în cazul în care acţionează fibrele sale
orizontale.
- trage umărul în jos, în cazul când acţionează fibrele sale
ascendente.
- bascularea scapulei, acţiune realizată în comun de fibrele
ascendente şi descendente.
- rotaţia capului de partea opusă, când acţionează fibrele
descendente luând punct fix pe scapulă.
- intervine în mişcarea de căţărare, prin fibrele ascendente ce iau
punct fix pe scapulă.
- menţine poziţia verticală a capului şi extensia acestuia, acţiune
realizată prin contracţia simultană a ambilor muşchi, cu punct fix
pe scapulă şi pe claviculă.
Muşchiul lat dorsal mare
- este un muşchi lat, de formă
triunghiulară, situat în regiunea laterală şi
inferioară a trunchiului, lateral şi inferior
faţă de muşchiul trapez.
Origine - pe coloana vertebrală, fixându-se
pe apofizele spinoase ale ultimelor şase
vertebre toracice (Th7 - Th12), pe fascia
lombodorsală, prin intermediul căreia se
fixează pe apofizele spinoase ale
vertebrelor lombare, pe creasta sacrală, pe
marginea crestei iliace şi pe ultimele patru
coaste.
Inserţie - în regiunea umărului are loc
printr-un tendon cu o arie lată de fixare, în şanţul intertubercular al
humerusului.
Inervaţie - fibre provenite din nervii cervicali (n. marelui dorsal).
Acţiune - coboară braţul, îl apropie de trunchi (adducţie) şi îl roteşte înapoi,
dacă punctul fix este pe trunchi; dacă punctul fix este pe braţ, atunci ridică
trunchiul, ca în acţiunea de căţărare.
vertebrelor C6-Th1.
Inserție - pe marginea medială a scapulei
(pentru ambii muschi).
Inervație - nervul dorsal al scapulei.
Acțiune - asemanatoare cu m. ridicator al scapulei
și m. trapez, ridică scapula (adducția și ridicarea
umărului); rotește scapula în jurul unghiului său
lateral.
Mușchiul iliocostal
Mușchiul longissimus
- este mijlociu. Este situat in santul format de apofizele
transverse cu cele spinoase. Are trei porțiuni:
- Porțiunea toracală.
Origine - masa comună;
Inserție - pe procesele costiforme și accesorii ale vertebrelor
lombare pe coaste, și pe procesele transverse ale ultimelor
vertebre toracale.
- Porțiunea cervicală.
Origine - pe procesele transverse ale primelor 5 vertebre
toracale;
Inserție - pe procesele transverse ale ultimelor 5 vertebre
cervicale.
- Porțiunea cefalică.
Origine - primele vertebre toracale și ultimele 5 vertebre
cervicale;
Inserție - apofiza mastoidă.
- Porțiunea toracală.
Origine - procese spinoase ale vertebrelor lombare L1, L2 și
ultimele 2 toracale.
Inserție - procesele spinoase a primelor 7-8 vertebre toracale.
Mușchii transversospinali
- au originea pe apofizele transverse, iar inserțiile pe apofizele
spinoase. Din aceasta categorie fac parte:
MUŞCHIUL SUBCLAVICULAR
Originea este pe faţa superioară a primei coaste (medial).
Inserţia este pe faţa inferioară a claviculei.
Inervaţia provine din plexul brahial.
Acţiune:
- coboară clavicula, în cazul în care ia punct fix pe
coaste.
- ridică prima coastă, fiind muşchi inspirator;
acţiunea se realizează când ia punct fix pe claviculă.
MUŞCHII SUBCOSTALI
Au originea pe faţa medială a unei coaste, inserţia pe a doua, a
treia coastă supraiacentă, iar ca acţiune sunt muşchi expiratori.
MUŞCHII ABDOMENULUI
MUŞCHIUL PIRAMIDAL
Originea este pe simfiza pubiană.
Inserţia este pe linia albă şi pe marginea medială a
muşchiului drept abdominal.
Vascularizaţia este realizată de artera epigastrică inferioară
şi artera cremasterică.
Inervaţia este datorată nervului subcostal.
Acţiune:
- este tensor al liniei albe.
- participă la acţiunile muşchiului drept abdominal.
MUŞCHII BAZINULUI
Muşchii bazinului se împart în:
a. muşchii intrinseci, care formează diafragma pelvină.
b. Muşchii extrinseci, ce au luat această denumire datorită
originii şi situaţiei lor topografice. Astfel, ei au origine pe oasele pelvisului şi inserţie pe
extremitatea superioară a femurului; sunt muşchi scurţi, groşi, cu o mare forţă de contracţie.
MUŞCHIUL ILIOPSOAS
Este alcătuit din muşchiul psoas mare, muşchiul psoas
mic şi muşchiul iliac, toţi fiind înveliţi în fascia iliacă.
MUŞCHIUL ILIAC
Originea este în fosa iliacă, pe care o ocupă în întregime.
Inserţia se face pe trohanterul mic, dupa ce s-a unit în prealabil
cu tendonul muşchiului psoas mare.
Muşchiul psoas mare şi muşchiul iliac, trec pe sub
ligamentul inghinal împreună cu nervul femural. Tendoanele lor
se unesc şi au inserţie comună.
Inervaţia muşchiului iliopsoas este realizată de ramuri colaterale
ale plexului lombar şi de nervul femural.
MUŞCHIUL PIRIFORM
Originea este pe faţa pelvină a sacrului, lateral de găurile
sacrate anterioare, pe marea incizură ischiatică şi pe
ligamentul sacro-ischiatic.
Insertia se face pe vârful trohanterului mare printr-un tendon
comun cu cel al muşchilor gemeni şi muşchiului obturator
intern.
Inervaţia este dată de un ram propriu din plexul sacral.
Acţiune: abductor, rotator lateral şi extensor al coapsei.
VASCULARIZARE ȘI INERVARE
Măduva spinării este vascularizată de: aa. spinală anterioară şi posterioară, care
foarte mult anastamozează între ele şi de asemenea şi cu ramurile rădăcinilor spinale
ale arterelor care vascularizează corpurile vertebrale. Artera spinală anterioară mai mult
vascularizează substanţa cenuşie, iar cea posterioară - substanţa albă. Arterelor le
corespund venele omonime. În regiunea orificiilor intervertebrale venele se
anastomozează cu cele ale canalului vertebral, apoi se varsă în plexurile venoase
vertebrale. Sunt 4 plexuri venoase, care anastamozează între ele bine şi se varsă
în venele cave inferioară şi superioară, trecând prin orificiile intervertebrale sunt
concrescute cu periostul, ceia ce are importanţă în hemoragii (nu se colabează). Încă o
particularitate a venelor că nu au valvule.
Nervul frenic este format din fibre provenite din C3-5. El coboară pe gât, apoi prin
torace după care traversează diafragmul, prin orficiul venei cave inferioare şi prin orificiul
esofagian. La nivelul diafragmului, nervul frenic cedează ramuri pentru diafragm, pe care
îl inervează, şi ramuri frenicoabdominale care traversând diafragmul prin orificiile arătate se
anastamozează cu ramuri ale nervilor intercostali şi cu fibre ale simpaticului, alcătuind pe
faţa inferioară a diafragmului, plexul diafragmatic.
Ramurile cutanate sunt ramuri senzitive şi se împart în două grupuri:
- primul grup format din trei nervi:
occipital mic;
auricular mare;
cutanat al gâtului.
- al doilea grup format din trei ramuri:
ramura suprasternală;
supraclaviculară;
supraacromială.
- Nervul femural - este cel mai voluminos nerv al plexului lombar. În cavitatea
pelvină dă ramuri pentru muşchiul iliopsoas, m. pectineu şi pentru artera
femurală, iar sub arcada inghinală formează numeroase ramuri pentru muşchii
anteriori ai coapsei.
Plexul sacral rezultă din anastamozele ramurilor anterioare ale trunchului
lombosacral (anastamoza de la L4 şi ale primilor trei nervi sacraţi). Este cel mai voluminos
plex şi este situat în bazin. Are forma unui triunghi, a cărui bază corespunde găurilor
sacrale anterioare ale osului sacral, iar vărful se află în scobitura sciatică a osulu coxal.
El formează ramuri pentru muşchii centurii pelviene şi ramuri pentru muşchii
membrului inferior.
Plexul pudent sau ruşinos este format din anastamozele ramurilor anterioare ale
celui de-al IV nerv sacral. El este o anexă a plexului sacral cu care anastamozează printr-o
ramură a celui de-al III nerv sacral, iar cu plexul următor, coccigian prin unirea unei ramuri a
nervului sacral al IV cu o ramură a nervului sacral al V. Acest plex reprezintă parasimpaticul
pelvian, având ramuri musculare şi viscerale (motorii şi senzitive).
- Ramuri musculare, inervează:
o mm. ridicător al anusului
o m. ischiococcigian.
- Ramuri viscerale pentru:
o Rect
o vezica urinară
o vaginul
o mm. bulbocavernos şi ischiocavernos
o transversul superficial şi profund al perineului
o sfincterul extern anal
o pielea din regiunea perianală
o regiunea scrotului, respectiv a buzelor mari, a penisului
şi prepuţiului, respectiv al clitorisului
o corpii cavernoşi ai penisului şi clitorisului.
Plexul coccigian este format prin anastamozele ramurilor anterioare ale nervului
sacral al V şi ale nervului coccigian. Ramurile cutanate care ponesc din acest plex inervează
muşchiul ischiococcigian şi pielea regiunii vârfului coccigeului şi a regiunii cuprinse între
vârful acestuia şi orificiul anal, iar ramurile viscerale intră în alcătuirea plexului
hipogastric.
Cifoza
Tipuri de cifoze
Cifoza posturala - afecteaza tinerii care adopta o postura incorecta. In timp, oasele si
muschii ajung sa se obisnuiasca, insa poate fi tratata relativ usor, prin adoptarea unei
pozitii corecte;
Lordoza
Simptomatologie
Cea mai simplă metodă de „diagnosticare acasă” a lordozei constă în aşezarea în poziţia
culcat pe spate pe o suprafaţă dură, plată – dacă spatele stă lipit de suprafaţă, nu sunt motive
de îngrijorare; în schimb, dacă între spate şi suprafaţa există un spaţiu prin care puteţi
strecura mâna, cel mai probabil suferiţi de lordoză.
În cazul femeilor însărcinate, curbura exagerată din zona lombară, simptom, de altfel,
specific lordozei, este o ajustare firească a coloanei vertebrale, ca urmare a poziţionării
fătului. După naştere, această curbură şi restul simptomelor se ameliorează.
Scolioza
Este afecțiunea în care coloana vertebrală este deviată în plan frontal (într-o parte). Se
întâlnește cel mai frecvent dintre toate deformările coloanei vertebrale. Pot fi:
- congenitale
- dobândite.
Simptomatologie
Asimetria cutiei toracice (coastele dintr-o parte sunt mai sus decât cele din partea opusă)
Dureri de spate
Simptomatologie
Simptomatologie
Durere sau amorţeală la nivelul umerilor, coapselor, mâinilor sau chiar al tendonului lui
Ahile
Umflarea articulaţiilor
Dificultate în respiraţie
Aritmie cardiacă
Spondiloliza
Este ruptura între corpul unei vertebre și arcul ei posterior, care survine la nivelul
unie porțiuni îngustate ce se numește istm vertebral.
Spondilolisteza
Constă în deplasarea unei vertebre faţă de cea dedesubtul ei. Există deplasare
anterioară, posterioară şi laterală, însă cel mai frecvent se întâlnește spondilolisteza
anterioară.
Spina bifidă este un defect congenital al coloanei vertebrale care constă în lipsa sudurii
complete a arcului vertebral care se acompaniază cu un viciu de dezvoltare a măduvei
spinării și a tunicilor acesteia. Pot fi forme închise și deschise (în acest caz apare
prolabarea conținutului canalului vertebral).
Există două forme de spina bifida - ocultă și manifestă, care poate fi sub formă
de meningocel și mielomeningocel.
- spina bifidă ocultă - forma cea mai ușoară a spinei bifide (partea
exterioară a vertebrelor nu este complet sudată și măduva spinării nu
herniază);
- spina bifida manifesta
o meningocel - implică afectarea meningelor, care
iese(herniază) printr-o breșă, formând un mic sac,
acesta se numește meningocel;
o mielomeningocel - forma cea mai frecventă și severă
de spină bifidă, cu complicațiile cele mai grave, apare
când meningele și măduva spinării iese prin spațiul
intervertebral (herniază) sub forma unui sac.
-
Simptomatologie
Un copil ce se naste cu spina bifida poate avea sau dezvolta urmatoarele aspecte:
Daca malformatia este situata la un nivel superior al maduvei spinarii, exista un risc crescut
de paralizie completa a membrelor inferioare, dar si aparitia tulburarilor de miscare in alte
parti ale corpului. Cu cat leziunile sunt situate mai inferior, cu atat simptomele tind sa fie mai
putin severe.
• Simptome cognitive – in cazul in care cortexul cerebral este afectat, pot sa apara simptome
cognitive caracterizate prin alterarea constientizarii, gandirii, judecarii si cunoasterii.
• Pierderea sensibilitatii cutanate – persoanele cu aceasta conditie se pot rani sau se pot
arde fara sa isi dea seama.
Hernia de disc
Coloana are 23 de discuri și de obicei hernia afectează un singur disc, dar există și
două-trei hernii de disc la același pacient (dubla hernie de disc).
Desi poate aparea la orice nivel al coloanei vertebrale, cele mai des intalnite forme de
hernie sunt cele in partea lombara (zona de jos a spatelui) si cervicala (zona gatului) – zonele
corpului pe care le folosim cu precadere in viata de zi cu zi, cand ne aplecam sau cand
dormim pe-o parte. In functie de zona afectata, durerea se manifesta diferit.
Simptomatologie
Uneori, hernierea unui disc se dezvolta gradual pe parcursul a cateva saptamani sau
luni
2. Prolaps: forma sau pozitia discului se modifica cu impact usor asupra canalului spinal.
Mai este denumita protruzie.
3. Extruzia: nucleul gelatinos pulpos trece prin peretele discului (annulus fibrosus), insa
ramane in interiorul discului
4. Sechestrarea discului: nucleul pulos trece prin annulus fibrosus si ramane in afara
discului in canalul spinal.
Stenoza Spinală
Simptomatologie
Pot exista pacienti cu aceasta patologie si care nu prezinta simptome ori acestea pot
fi tranzitori.
Inflamatia locala a nerviilor determina durere.
Alte simpome includ:
Contractura locala, parestezii, amortelii ori slabiciune musculara la nivelul
memebrelor inferioare, spatelui ori feselor.
Durere care diminua in intensitate atunci cand va asezati sau va aplecati spre inainte
(se amplifica, astfel, spatiul de la nivelul canalului spinal)