Marilena Lascăr (coord.

)
Liliana Paicu, Maria Lupu, Corina Bogheanu

Eseul
argumentativ

Pregătire pentru Bacalaureat

Tehnici de argumentare.
Scheme de lucru. Variante rezolvate
 CUPRINS

Prefață . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
Programa de Bacalaureat (fragment). Toate profilurile . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7

CAPITOLUL 1
Textul argumentativ – între teorie și practică
1.1. Ce este textul argumentativ? Câteva repere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.2. Cum se evaluează textul argumentativ pentru examen?
Barem, grila descriptorilor, fișă de (auto)evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
1.3. Cum citesc un text argumentativ?
Modele de argumentare și aplicații . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21

CAPITOLUL 2
Despre ce voi argumenta? 10 scheme de lucru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31

CAPITOLUL 3
Cum să evit greșelile? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
Variante corectate. Câteva tipuri de greșeli întâlnite în lucrările elevilor
3.1. Structura discursului argumentativ (coeziunea structurii)
Greșeli de evitat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
3.2. Conținutul argumentării (coerența textului)
Greșeli de evitat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
3.3. Corectitudinea exprimării
Greșeli de evitat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65

CAPITOLUL 4
Cum să fie textul meu argumentativ? 68 de variante rezolvate . . . . . . . . . . . 69
A. PROBA ORALĂ – 50 de sugestii de rezolvare . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
B. PROBA SCRISĂ – 18 variante rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136

ANEXA 1 – Diverse clasificări ale conectorilor argumentativi . . . . . . . . . . 181

ANEXA 2 – Lista argumentărilor realizate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182
BIBLIOGRAFIE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184
 Prefață

Lucrarea de față vine în sprijinul candidaților la Bacalaureat cu o serie de

aspecte teoretice și practice referitoare la textul argumentativ – reprezentând
subiectul I.B. din cadrul probei scrise și subiectul 2 al probei orale – și cu un
număr important de variante rezolvate.

De ce am considerat că este nevoie de această carte?

Pentru că am dorit să punem la dispoziția elevilor o varietate de modele, de
structuri sau tehnici de argumentare care să-i orienteze în redactarea propriilor
textelor argumentative, facilitându-le învățarea prin scheme de lucru și explicații
punctuale.

Ce își propune fiecare capitol?

Capitolul 1 cuprinde elemente de teorie, dar nu este conceput exhaustiv, ci
sintetic și pragmatic. Prima secțiune conține câteva repere necesare: caracteristici
ale acestui tip de text, etape de lucru și o serie de recomandări în vederea redac-
tării unui text argumentativ. A doua secțiune răspunde la întrebarea Cum se eva-
luează textul argumentativ pentru examen?, iar ultima oferă o selecție de modele
de argumentare, aparținând unor personalități culturale; modelele sunt însoțite
de aplicații care dirijează lectura și înțelegerea.
Capitolul 2 oferă câte cinci scheme de lucru pentru proba orală și scrisă, por-
nind de la texte comune, și le propune elevilor un algoritm de lucru foarte util:
elaborarea în prealabil a unei scheme de lucru care să sintetizeze ipoteza, posibi-
lele argumente/contraargumente și concluzia eseului.
Capitolul 3 îi familiarizează pe elevi cu o serie de texte elaborate chiar de
liceeni, pe care sunt ilustrate cele mai frecvente greșeli care se pot întâlni. De
asemenea, elevii au ocazia de a vedea „la lucru“ felul cum corectează profesorul,
învățând astfel să-și evalueze obiectiv propriile lucrări.

5
 Capitolul 4 oferă în secțiunea A. 50 de variante de rezolvare a unor subiecte
pentru proba orală de la Bacalaureat, iar în secțiunea B., 18 variante rezolvate
pentru proba scrisă, din care elevii pot prelua o varietate de idei, argumente, fap-
te, opinii, exemple, tehnici de argumentare, pentru a le folosi în textele proprii.

Redactarea unui text de tip argumentativ pornind de la o cerință dată și de la

informațiile oferite de un text-suport se adresează tuturor candidaților la Bacala-
ureat, atât la proba scrisă, cu noua ei structură pentru examenul din 2018, cât și
la proba orală, păstrată neschimbată. Pentru simplificare, le vom numi subiecte
pentru SCRIS și subiecte pentru ORAL.
Rezolvările subiectelor incluse în capitolele 2, 4 și 5 depășesc pe alocuri dimen-
siunile indicate de cerințe, din dorința de a le oferi elevilor o varietate de sugestii
și exemplificări. Însă candidații trebuie să acorde atenție și acestui aspect în cazul
propriei redactări, pentru a nu fi depunctați conform baremului de notare.
Exersarea eseului argumentativ, adică scrierea unui text care să fie convingător
pentru cel care citește, contribuie nu numai la un Bacalaureat de succes, ci și la
dezvoltarea gândirii critice, a creativității, a culturii generale și, desigur, a com-
petențelor candidaților privitoare la comunicarea, formularea și susținerea pro-
priilor păreri, idei sau preferințe, la transmiterea unor mesaje logice și coerente,
folosind o exprimare corectă și expresivă.

Autoarele

6
 Programa de Bacalaureat (fragment)
Toate profilurile

COMPETENȚE VIZATE DE ESEUL ARGUMENTATIV

1. Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în diferite situații de comunicare
Competențe specifice Conținuturi asociate
1.1. Utilizarea adecvată a – reguli ale monologului (contactul vizual cu auditoriul;
strategiilor și a regulilor de raportarea la reacțiile auditoriului și în condiții de exa-
exprimare orală în monolog și minare), tehnici de construire a monologului; tipuri de
în dialog, în vederea realizării monolog: povestire/relatare orală, descriere orală, monolog
unei comunicări corecte, efici- informativ, monolog argumentativ, exprimarea orală a reac-
ente și personalizate, adaptate țiilor și a opiniilor privind texte literare și nonliterare, filme
unor situații de comunicare artistice și documentare, spectacole de teatru, expoziții de
diverse pictură etc.; adecvarea la situația de comunicare (auditoriu,
context) și la scopul comunicării (informare, argumentare/
persuasiune etc.)
– reguli și tehnici de construire a dialogului (atenția acorda-
tă partenerului, preluarea/redarea cuvântului la momentul
oportun, dozarea participării la dialog etc.); tipuri: conver-
sația, discuția argumentativă, interviul (interviul publicistic,
interviul de angajare); adecvarea la situația de comunicare
(partener, context etc.) și la scopul comunicării (informare,
argumentare/persuasiune etc.); argumentare și contraargu-
mentare în dialog
– stilurile funcționale adecvate situației de comunicare
– rolul elementelor verbale, paraverbale și nonverbale în
comunicarea orală: privire, gestică, mimică, spațiul dintre
persoanele care comunică, tonalitate, ritmul vorbirii etc.
1.2. Utilizarea adecvată a – reguli generale în redactare (structurarea textului, adecvarea
tehnicilor de redactare și a la cerința de redactare, adecvare stilistică, așezare în pagină,
formelor exprimării scrise lizibilitate)
compatibile cu situația de co- – relatarea unei experiențe personale, descriere, povestire, ar-
municare în elaborarea unor gumentare, știri, anunțuri publicitare, corespondență privată
texte diverse și oficială; cerere, proces-verbal, curriculum vitae, scrisoare
de intenție, scrisoarea în format electronic (e-mail)
– exprimarea reacțiilor și a opiniilor față de texte literare
(studiate sau la prima vedere) și nonliterare, argumentare,
rezumat, caracterizare de personaj, analiză, comentariu, sin-
teză, paralelă, eseu structurat, eseu liber/nestructurat
– normele citării
– normele limbii literare la nivelurile: ortografic și de punc-
tuație, morfosintactic, lexico-semantic, stilistico-textual

7
1.3. Identificarea particulari- – limbaj standard, limbaj literar, limbaj colocvial, limbaj
tăților și a funcțiilor stilistice popular, limbaj regional, limbaj arhaic; argou, jargon
ale limbii în receptarea diferi- – expresivitatea în limbajul comun și în limbajul poetic
telor tipuri de mesaje/texte
1.4. Receptarea adecvată a – texte literare (proză, poezie, dramaturgie); texte nonlite-
sensului/sensurilor unui mesaj rare, memorialistice, epistolare, jurnalistice, juridic-admi-
transmis prin diferite tipuri nistrative, stiințifice, argumentative, mesaje din domeniul
de texte orale sau scrise audio-vizualului
– sens denotativ și sensuri conotative
– elemente care înlesnesc sau perturbă receptarea: canalul,
codul, contextul
– ficțiune, imaginație, invenție; realitate, adevăr
– scopul comunicării: informare, delectare, divertisment etc.
– reacțiile receptorului: cititor, ascultător
1.5. Utilizarea adecvată a – componentele și funcțiile actului de comunicare
achizițiilor lingvistice în – niveluri ale receptării și producerii textelor orale și scrise:
producerea și în receptarea fonetic, ortografic și de punctuație, morfosintactic, lexico-se-
diverselor texte orale și scrise, mantic, stilistico-textual, nonverbal și paraverbal
cu explicarea rolului acestora – normele limbii literare la toate nivelurile: fonetic, ortoepic,
în construirea mesajului ortografic și de punctuație, morfosintactic, lexico-semantic,
stilistico-textual
– tipuri textuale și structura acestora: narativ, descriptiv,
informativ, argumentativ
– discursul politic, discursul publicistic
– rolul verbelor în narațiune; rolul adjectivelor în descriere
– rolul formulelor de adresare, de inițiere, de menținere și de
închidere a contactului verbal în monolog și în dialog

4. Argumentarea în scris și oral a unor opinii în diverse situații de comunicare

Competențe specifice Conținuturi asociate
4.1. Identificarea structurilor – construcția textului argumentativ; rolul conectorilor în ar-
argumentative în texte litera- gumentare, structuri și tehnici argumentative în texte literare
re și nonliterare studiate sau și nonliterare, scrise sau orale
la prima vedere – logica și coerența mesajului argumentativ
4.2. Argumentarea unui – verbe evaluative, adverbe de mod/predicative ca mărci ale
punct de vedere față de o subiectivității evaluative, cuvinte cu rol argumentativ, struc-
problematică pusă în discuție turi sintactice în argumentare
– construcția discursului argumentativ: structuri specifice,
conectori, tehnici argumentative, eseul argumentativ
4.3. Compararea și evaluarea – interpretări și judecăți de valoare exprimate în critica și în
unor argumente diferite, istoria literară
pentru formularea unor – eseul structurat, eseul liber
judecăți proprii

8
 CAPITOLUL 1
Textul argumentativ – între teorie și practică

1.1. Ce este textul argumentativ?

Câteva repere

În textul argumentativ este susținut un punct de vedere asupra unei teme,

prin argumente și dovezi (exemple, explicații, analogii etc.), având scopul de
a convinge cititorul cu privire la validitatea opiniei exprimate. A argumenta pre-
supune a parcurge trei pași obligatorii: a susține, a dovedi și a întări. Un text este
argumentativ dacă are explicit formulate o teză și cel puțin un argument care să
o justifice. O părere nesusținută de argumente nu este o argumentare, ci doar
o afirmație nejustificată, care poate fi neconvingătoare sau lipsită de valabilitate.

Elementele componente ale unui demers argumentativ sunt:

a. o temă în jurul căreia se discută;
b. un protagonist (cel care argumentează și care vrea să convingă un interlocu-
tor asupra valabilității propriei teze) și un antagonist (real sau ipotetic, fiind cel
care trebuie convins);
c. cel puțin o opinie și unul sau mai multe argumente;
d. argumente susținute (dovedite) și alese în funcție de tema dată, adaptate
interlocutorilor, prin urmare marcate cultural și aparținând unor arii de semni-
ficație specifice;
e. faze intermediare, când opiniile se schimbă sau se consolidează, în funcție
de argumentele aduse de fiecare dintre interlocutori în favoarea propriilor teze;
f. o concluzie.

9
 ESEUL ARGUMENTATIV

Recomandări în vederea redactării unui text argumentativ

1. Citește cu atenție subiectul și reflectează asupra cerinței pentru a înțelege
problematica pusă în discuție, situația de comunicare dată (Cine este emițătorul?
Cui i se adresează textul? În ce context? Cu ce scop?) și care trebuie să fie poziția ta
față de teză.
2. Clarifică termenii/definește conceptele. Documentează-te în legătură cu
tema dată, apoi alege un punct de vedere cu privire la aceasta.
3. Caută argumente pentru a-ți susține teza. Alegerea argumentelor repre-
zintă cea mai importantă etapă. Ia în calcul mai multe posibilități, apoi alege
două dintre acestea pe care le consideri cele mai puternice. Argumentele trebuie
să fie „tari“, valide și să pornească de la premise adevărate în raport cu tema dată,
putând fi susținute cu exemple din textul-suport sau din cultura generală, în
funcție de tipul probei: scrisă sau orală.
4. Găsește cel puțin un exemplu potrivit pentru fiecare argument pe care
ai ales să-l dezvolți. Este de preferat ca prin argumentele și exemplele folosite să
dovedești, la SCRIS, că ai înțeles textul-suport și poți să îl valorifici, iar la ORAL,
că ai cultură generală și cunoștințe interdisciplinare.
5. Formulează logic și coerent argumentele și ai grijă să fie dispuse fiecare
în câte un alineat.
6. Ordonează argumentele în funcție de importanța lor, pornind de la cel
mai puternic.
7. Utilizează corect organizatorii textuali/conectorii argumentativi. Aceș-
tia pot fi conjuncții, adverbe, prepoziții, interjecții, expresii și locuțiuni con-
juncționale, adverbiale, prepoziționale, verbe și expresii verbale care organizează
discursul argumentativ.
8. Introducerea, cuprinsul și încheierea sunt cele trei părți pe care textul
argumentativ trebuie să le aibă.
9. Alege o intrare în text1 care îți este la îndemână: o introducere clasică în
subiect, un adevăr general, o declarație de intenție, o frază provocatoare (intero-
gație, negație etc.). Apoi formulează clar problematica pusă în discuție și mențio-
nează poziția ta față de aceasta.

1
Alina Pamfil, Limba și literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise, Editura Paralela 45,
Pitești, 2003, p. 202.

10
 TEXTUL ARGUMENTATIV – ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ

10. Formulează o concluzie pornind de la argumentele date. Aceasta poate

să sintetizeze argumentele, să reformuleze opinia, să exprime categoric atitudinea
față de temă, poate fi o formulare memorabilă cu forță persuasivă sau una concisă.
11. Realizează un plan pe ciornă, ținând cont de structura textului argumen-
tativ, în care să distribui elementele de conținut în cele patru părți clar delimitate:
a. IPOTEZA (Ce voi susține? Ce poziție adopt față de problematica dată?)
b. ARGUMENTUL 1 + DEZVOLTAREA LUI (Cu ce și cum voi susține?)
c. ARGUMENTUL 2 + DEZVOLTAREA LUI (Cu ce și cum voi susține?)
d. CONCLUZIA (Cum voi sintetiza/încheia argumentația?)
12. Pe parcursul redactării, imaginează-ți cine ar putea fi cititorul căruia
i te adresezi și care sunt așteptările sale. În consecință, vei alege adecvat exemplele
și-ți vei exprima ideile, vei utiliza limbajul standard/literar, fără alunecări stilisti-
ce improprii acestui tip de text.
13. Redactează prima formă a eseului pe ciornă. Vei respecta normele limbii
literare și precizarea privind întinderea textului argumentativ (numărul maxim
de cuvinte). Dată fiind problematica, este de preferat un stil neutru, impersonal.
14. Când așezi textul în pagină, asigură-te că apar paragrafe cu alineat,
care marchează principalele părți ale discursului. În argumentarea scrisă, așază în
același paragraf argumentul și exemplele potrivite pentru acesta. Coerența dis-
cursului argumentativ este susținută și de organizarea textului în paragrafe.
15. În redactare, vei avea în vedere structura textului argumentativ și mij-
loacele lingvistice ale exprimării unei aprecieri. Pentru aceasta:
a. Vei utiliza paragrafe și alineate. Organizarea ideilor în scris, într-un text
argumentativ coerent, cu echilibru între componente, este redată grafic
prin alineate, care trebuie să marcheze cele trei părți mari ale textului
(introducere, cuprins și încheiere) și să indice clar argumentele. Para-
graful este un fragment unitar dintr-un text, care cuprinde o anumită
idee/argument și reprezintă o secvență/subdiviziune despărțită de restul
textului prin alineat nou. Paragrafele care cuprind cele două argumente
trebuie să fie bine dezvoltate, similare ca dimensiune și mai ample decât
paragrafele care conțin ipoteza sau concluzia. Un text argumentativ are
cel puțin patru sau cinci paragrafe, fiind structurat astfel:
INTRODUCEREA/IPOTEZA
• (alineat): enunțarea temei propuse și clarificarea conceptelor (aserțiunea);
• (alineat): formularea propriei opinii/poziții față de tema propusă și o
enunțare a celor două aspecte principale care vor fi urmărite în argumentare.
11
 ESEUL ARGUMENTATIV

CUPRINSUL/ARGUMENTAREA
• (paragraful 1/secvența 1): argumentul 1 (afirmația care cuprinde ideea
principală) și dezvoltarea (explicarea, dovedirea) argumentului;
• (paragraful 2/secvența 2): argumentul 2 (afirmația care cuprinde ideea
principală) și dezvoltarea (explicarea, dovedirea) argumentului;
Observație! În mod obișnuit, se stabilesc două paragrafe, fiecare incluzând
argumentul și exemplele adecvate (chiar și unele concluzii). În cazul unor eseuri
mai elaborate, pot fi mai multe paragrafe, însă cerința de examen precizează
numărul argumentelor care se punctează: două.
CONCLUZIA
• (alineat): propoziție declarativă cu valoare de adevăr, relevantă față de
temă (sinteza argumentelor, întărirea ipotezei).
Observație! În acest paragraf nu se mai folosesc verbe de opinie sau conectori
precum: părerea mea este că…, consider că…, ci doar structuri conclusive (prin
urmare, în consecință etc.).

b. Vei folosi conectori logici în punctarea alineatelor, a paragrafelor, iar

pentru marcarea elementelor constitutive ale argumentului: verbe de opi-
nie, adverbe/locuțiuni adverbiale de mod folosite ca indici ai subiectivi-
tății evaluative, conjuncții/locuțiuni conjuncționale cu rol argumentativ,
utilizate pentru exprimarea raporturilor de tip cauzal, consecutiv, final,
concluziv etc., conectori argumentativi. De regulă, conectorii se despart
prin virgulă de restul enunțului.

Așadar, în structurarea argumentării, vei avea în vedere următoarele:

I. În introducere/ipoteză se precizează ideea principală (teza) ce urmează a fi
demonstrată și se exprimă propria opinie față de aceasta.
Primul paragraf are ca scop captarea atenției cititorului, pentru a-l determina
pe acesta să citească mai departe (de exemplu, printr-o frază provocatoare sau
o întrebare) și introducerea în subiect (cadrul general), pentru ca acesta să devină
curios în legătură cu aspectele particulare ce urmează să fie abordate.
Formularea tezei reprezintă ideea care va fi susținută de-a lungul întregului
eseu, fiind urmată de menționarea poziției față de problematică (pro sau contra).
Se utilizează verbe de opinie și conectori argumentativi, de exemplu: consider că,
în opinia mea, părerea mea cu privire la… este că… etc.
12
 TEXTUL ARGUMENTATIV – ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ

II. Argumentarea propriu-zisă, partea cea mai extinsă a eseului, se compu-

ne din paragrafe ce conțin argumentele prin care se dezvoltă ideea principală a
eseului și susținerea lor prin dovezi (fapte, exemple, explicații, citate, prezentarea
unor întâmplări, opinii de autoritate, comparații care să scoată în evidență ideea
susținută, folosirea unor contraexemple, apelul la experiența personală etc.),
ordonate logic. Pentru a introduce și a lega argumentele și exemplele, trebuie
utilizați conectori/cuvinte speciale de tranziție, care corelează paragrafele și fac
eseul mai ușor de citit.
În formularea argumentelor:
• se poate face apel la opinii de autoritate (ale specialiștilor în domeniul temei
discutate) introduse de formulări precum: Așa cum susține X…; Potrivit opiniei
lui Y…; sau pot fi folosite proverbe, zicători și maxime;
• se pot folosi citate sau parafrazări din textul-suport (la SCRIS) sau, la ORAL,
ale unor surse de referință (filosofi, lingviști, istorici, critici literari etc.);
• rezultatele statistice trebuie extrase din surse sigure (ex.: În concordanță cu
statistica efectuată de Institutul X…);
• considerațiile personale nu reprezintă exemple;
• se evită formulele ce implică sentimente puternice (ex.: toată lumea detes-
tă…, e absurd să credem… etc.);
• se folosesc generalizările, dar fără exagerări (ex.: copiii consideră că… în loc
de toți copiii consideră că…; în zilele noastre, puțini adolescenți mai merg la biblio-
tecă, în loc de în zilele noastre, nimeni nu mai merge la bibliotecă);
• se recomandă nuanțarea formulărilor (ex.: tind să cred în loc de eu știu că).

Tehnici de argumentare
Ü Se poate recurge la diferite strategii argumentative, precum: exemplifica-
rea, cauzalitatea, analogia, opoziția etc.
Ü Demersul argumentativ poate fi deductiv (de la aserțiune/afirmație gene-
rală la exemple) sau inductiv (de la exemplu la generalizare).
Ü Următoarele aserțiuni (aserțiunea este un enunț, afirmativ sau negativ,
care este dat ca adevărat) au putere de convingere diferită, de la foarte convingă-
toare la foarte puțin convingătoare: fapte, judecăți, mărturii, credințe personale,
prejudecăți. Altfel spus, „o argumentație solidă se bazează pe fapte, folosește cu
13
 ESEUL ARGUMENTATIV

precauție judecățile și mărturiile, evită exprimarea credințelor personale și elimi-

nă prejudecățile“ 2.
Ü Se utilizează mijloace lingvistice pentru exprimarea unei aprecieri:
• verbe de opinie: a crede, a considera, a presupune etc.;
• adverbe/locuțiuni adverbiale de mod folosite ca indici ai subiectivității
evaluative: probabil, posibil, desigur, fără îndoială, cu siguranță etc.;
• conjuncții/locuțiuni conjuncționale exprimând raporturi de tip cauzal,
consecutiv, final și concluziv: pentru că, întrucât, încât, ca să, deci, prin
urmare etc.;
• conectori (adverbe, locuțiuni adverbiale, conjuncții sau locuțiuni conjunc-
ționale, structuri verbale) care ajută la exprimarea legăturilor logice dintre
idei (a tipului de raționament), precum:
- succesiunea, enumerarea: în primul rând, în al doilea rând, în continuare,
în sfârșit;
- adunarea: în plus, de asemenea;
- alternativa: pe de o parte…, pe de altă parte; sau…, sau…; fie…, fie…;
- contrastul: dar, însă, ci, în contrast cu, dimpotrivă, spre deosebire de;
- opoziția sau restricția: din contră, totuși, deși;
- ierarhizarea: înainte de toate, mai presus de toate, mai important decât;
- c omparația: cum, ca și cum, de parcă, la fel ca, tot așa ca, în comparație cu,
în mod asemănător;
- concesia: deși, totuși, cu toate acestea, chiar dacă;
- explicarea cauzelor: fiindcă, datorită, pentru că;
- explicarea consecințelor: în consecință, prin urmare;
- c oncluzia, sinteza: deci, așadar, rezumând, în final, prin urmare, în conclu-
zie, în consecință.
•m  odalizatori (sau elemente modale: verbe, adverbe, expresii etc.) care indi-
că atitudinea autorului, un grad anume de certitudine, probabilitate sau
dubiu în legătură cu aspectul discutat:
- c ertitudinea: cu siguranță, desigur, evident, firește, nu este nicio îndoială că…;
- incertitudinea, probabilitatea: probabil, e posibil, poate, s-ar putea ca… .

2
Andra Șerbănescu, Cum se scrie un text, Editura Polirom, Iași, 2007, p. 226.

14