U.S.A.M.

V FACULTATEA DE MANAGEMENT BUCURESTI

AGRONOMIE

SPECIALIZARE :
MANAGEMENT SI DEZVOLTARE RURALĂ

MASTER ANUL I

Amenajarea integrată a teritoriului

ELEMENTE DE AMENAJAREA TERITORIULUI

Student: Cucura Sorin-Alexandru

 ELEMENTE DE AMENAJAREA TERITORIULUI

NOTIUNI INTRODUCTIVE

TERITORIU → se poate referi la un continent la o insula, la o ţară, sau la o formă de relief. Ex. Un
munte, o vale, un teritoriu deltaic, etc., după cum şi la o localitate, care poate fi urbană sau rurală.
Acestea sunt sisteme teritoriale, care pot fi ierarhizate.
Configuraţia fizică a teritoriului a fost studiată mai întâi de către geografi şi cartografi, care au întocmit
hărţi ale diverselor teritorii.
Amenajarea constituie o intervenţie de natură tehnică a oamenilor, în scopul satisfacerii unor cerinţe
(umane).

AMENAJAREA TERITORIULUI  ansamblu dew activităţi complexe, au caracter global şi

interdisciplinar, având ca scop: ORGANIZAREA FIZICA A SPATIULUI

Amenajarea teritoriului cuprinde urmatoarele componente:

- conceperea unor strategii şi politici specifice;
- elaborarea unor studii de cercetare şi culegerea datelor;
- întocmirea planurilor de amenajare şi a regulamentelor aferente şi avizarea lor;
- gestiunea teritoriului şi localităţilor;
- autorizarea realizării construcţiilor şi a spatiilor verzi;
- elaborarea actelor normative şi controlul amenajărilor umane.

IMPORTANTA: amenajarea teritoriului constă în faptul că ea reprezintă O POLITICA DE

APROPIERE INTERDISCIPLINARA şi de viziune GLOBALA 
 în scopul asigurării unei dezvoltări echilibrate a regiunilor şi localităţilor
 scopul amenajării teritoriului şi a aşezărilor umane este de a proteja atât mediul cât şi
patrimoniul natural şi cel creat (cultural)

 Importanţa relaţiei mediu-dezvoltare a determinat şi titlul COMFERINTEI MONDIALE pentru

MEDIU şi DEZVOLTARE, din 1992, de la Rio de Janeiro, Brazilia. Ordinea conceptelor este şi ea
adecvată: MEDIU şi apoi DEZVOLTARE.
 O politică de amenajare a teritoriului neancorată în context ecologic este sortită, în ultimă instanţă,
eşecului.
 Prin amenajarea pe principii ecologice a teritoriului şi localităţilor, protecţia mediului poate deveni:
- operaţională şi
- instituită prin reguli şi legi

Mari arhitecţi şi urbanişti ai lumii au căutat întotdeauna simbioza comunitatii lor umane cu natura, prin
integrarea organică, armonioasă a construcţiilor în mediu.

Definiţie: DEZVOLTARE DURABILA este dezvoltarea care îndeplinind cerinţele actuale, permite
realizarea opţiunilor generaţiilor viitoare, fiind dezvolrarea pe termen lung, sustenabilă. Definiţia a fost
stabilită prin documentul Agenda XXI, emis de Summitul de la Rio de Janeiro, 1992.
OBIECTIVELE GENERALE ALE AMENAJARII TERITORIULUI
- dezvoltarea economică şi socială echilibrată a regiunilor şi aşezărilor prin:
 controlul creşterii regiunilor aglomerate şi congestionate (metropole);
 dezvoltarea unor regiuni rămase în urmă, care să fie racordate la circuitul economic şi cultural
(ex. Zone ecologic fragile; zone litorale, Delta, zone montane, etc)

- gestiunea responsabilă a resurselor naturale şi protecţia mediului, inclusiv a patrimoniului natural şi

construit, respectiv a monumentelor naturii şi istorice;
- utilizarea raţională a terenurilor (protecţia celor agricole, forestiere, zone umede, ş.a.)

Realizarea obiectivelor amenajării teritoriului se desfăşoară la nivel naţional, regional, zonal, judeţean
şi local, de către autorităţile publice centrale şi locale.

Conform Legii pivind dezvoltarea regională în România, nr. 151/15.07.1998, teritoriul ţării a fost
împărţit în 8 REGIUNI DE DEZVOLTARE DELIMITATE:
1. N-E: jud. Suceava, Botoşani, Iaşi, Vaslui, Bacău, Neamţ
2. S-E: jud. Galaţi, Brăila, Tulcea, Constanţa, Buzău, Vrancea
3. S: jud. Argeş, Dîmboviţa, Prahova, Teleorman
4. S-V: jud. Dolj, Olt, Gorj, Vîlcea, Mehedinţi, Giurgiu, Ialomiţa, Călăraşi
5. V: jud. Timiş, Arad, Caraş-Severin, Hunedoara
6. N-V: jud. Cluj, Bihor, Satu-Mare, Maramureş, Sălaj, Bistriţa Năsăud
7. Centru: jud. Braşov, Sibiu, Covasna, Harghita, Mureş, Alba
8. Bucureşti + jud. Ilfov

TIPURI DE ZONE FUNCTIONALE

În amenajarea teritoriului există ZONE CU FUNCTII ŞI IMPORTANTA SPECIFICE

a) ZONELE URBANE
b) ZONELE RURALE cu funcţii:  prioritare agricole
 tradiţii, artă populară, lipsite însă de infrastructura şi
echipamentul tehnico-edilitar necesar
c) ZONELE DE FRONTIERA necesita amenajări teritoriale de coordonare a dezvoltării ţărilor
vecine şi de cooperare a lor
d) ZONELE DE MUNTE, zone ecologic fragile şi economic rămase în urmă, sunt rezerve de
resurse naturale (egiunile litorale, deltaice = ecologic fragile, având nevoie de sprijin de
dezvoltare)
e) REGIUNI ÎN DECLIN – au nevoie de programe speciale de relansare economică, ce pot fi
promovate prin activitatea de amenajare a teritoriului.

CONCEPTUL DE ABORDARE SISTEMICA

Abordarea sistemică presupune însuşirea şi aplicarea TEORIEI GENERALE A SISTEMELOR

elaborată de Ludwig von Bertalanffi, în anul 1960, şi dezvoltă ulterior în diferite domenii.

SISTEMUL este un ansamblu de elemente aflate în interacţiune (interacţiunea = factor al unificării)

elemente care pot fi identice sau diferite, şi care sunt unite între ele prin conexiuni într-un întreg.

Ideea de bază a metodei sistemice constă în faptul că atât materia vie cât şi cea nevoie este organizată
în sisteme ierarhizate, oricare sistem fiind alcătuit din subsisteme dar fiind la rândul său un subsistem
al unui sistem mai cuprinzător, adică a unui suprasistem (se mai numeşte şi macrosistem)
Această analiză sistemică poate conduce la modelari matematice fiind practic o cale de prognoză şi de
control a componentelor şi a stărilor sistemelor luate în calcul în dinamica dezvoltării lor.

În amenajarea teritoriului se procedează la fel cu sistemele teritoriale.

SISTEMELE TERIORIALE ŞI DE LOCALITATI

Sistemul teritorial poate fi:
1 – se porneste de la un macrosistem teritorial
2 – sistem teritorial şi de aşezare
3 – sistem de habitat uman (urban sau rural)
4 – subsistem (cartierul)
5 – microsistem (ansamblu sau unitate teritorială de referinţă)
6 – element (construcţii).

Pot exista sisteme de localităţi formate şi după alte criterii: ocupaţionale, funcţionale, economice,
ecologice, etc. (ex. sistemul staţiunilor litorale; sistemul aşezărilor din Delta Dunării)

Avantajele abordării sistemice în amenajarea teritoriului:

a) se realizează o viziune integratoare asupra realităţilor proceselor şi fenomenelor din teritoriu
b) o analiză profundă a ansamblurilor de elemente dintr-un sistem teritorial
c) oferă un instrument eficient de investigare a structurilor teritoriale şi de modelare a acestora
d) amenajarea teritoriului are o abordare interdisciplinară  înaintea elaborării oricărui plan de
amenajare teritorială sau de urbanism (vezi tabel) sunt necesare o serie de studii preliminare ce
conduc la diagnoza situaţiei existente în teritoriul studiat, precum şi la starea şi calitatea
mediului teritoriului (suprafaţa) respectiv.

STUDIILE MULTICRITERIALE necesare în amenajarea teritoriului sunt:

1 – studii geografice privind configuraţia fizică a peisajului, clima, geomorfologia, etc.
2 – studii topografice privind relieful de detaliu al teritoriului respectiv
3 – studii pedologice privind structura, starea şi potentialul solului
4 – studii hidrologice referitoare la regimul hidrologic al apelor curgătoare şi stătătoare din
suprafaţa studiată
5 – studii geologice privind structura şi fresursele subsolului
6 – studii demografice privind populaţia, dinamica, structura şi gradul de ocupare al ei
7 – studii economice privind dezvoltarea industriei, agriculturii şi a diverselor servicii
8 – studii sociologice privind relatiile din cadrul populaţiei prezente pe suprafaţa studiată
9 – studii arheologice care conţin date privind vestigiile etapelor istorice şi care reprezintă o
memorie culturală a comunităţii umane studiate
10 – studii ecologice necesare pentru determinarea şi delimitarea principalelor tipuri de ecosisteme
din arealul studiat (agricole, urbane, forestiere, acvatice)
 IERARHIA ORGANIZARII SISTEMICE A ASEZARILOR UMANE ÎN TERITORIU

INSTRUMENTE DE
NIVELUL STRUCTURII ÎN DENUMIREA SCOPUL PLANIFICĂRII FIZICE RELAŢII ŞI DETERMINĂRI
PLANIFICARE FIZICĂ A
IERARHIA SISTEMICĂ CURENTĂ TERITORIALE IERARHICE ALE SISTEMELOR
DEZVOLTĂRII
CONTINENTAL -PLAN DE AMENAJARE A ARMONIZAREA POLITICILOR DETERMINĂ SISTEMELE
MACROSISTEM TERITORIULUI EUROPEAN SECTORIALE DE DEZVOLTARE A TERITORIALE DE RANG
TERITORIAL NAŢIONAL -PLAN DE AMENAJARE A HABITATELOR NATURALE ŞI INFERIOR
TERITORIULUI NAŢIONAL UMANE
JUDEŢ -PLAN DE AMENAJARE A STABILIREA INTERRELATIILOR DETERMINĂ DEZVOLTAREA
SISTEM TERITORIAL ŞI TERITORIULUI JUDEŢEAN ASEZARILOR ŞI TERITORIULUI SISTEMELOR DE HABITAT
DE AŞEZARE ZONĂ -PLAN DE AMENAJARE A UMAN DE RANG INFERIOR
TERITORIULUI ZONAL (AŞEZĂRI)
ORAŞUL -PLAN URBANISTIC GENERAL ECHILIBRUL ECOLOGIC AL DELIMITEAZĂ CARTIERELE
SISTEM DE HABITAT (PUG) ECOSISTEMULUI (URBAN, RURAL) PRIN ZONARE
UMAN – URBAN SAU SATUL REGULAMENT GENERAL DE IDENTITATE PROPRIE REZOLVĂ CIRCULAŢIA
RURAL URBANISM AUTONOMIE FUNCŢIONALĂ ARMONIZEAZĂ FUNCŢIILE
REABILITARE AŞEZĂRII
-PLAN URBANISTIC ZONAL STRUCTURA MORFOLOGICĂ DELIMITEAZĂ STRUCTURILE
(PUZ) OMOGENĂ COMPLEMENTARITATE OMOGENE
SUBSISTEM CARTIERUL -REGULAMENT ZONAL DE FUNCŢIONALĂ ÎN SISTEM DISTRIBUIE CIRCULAŢIA
URBANISM AUTONOMIE RELATIVĂ DISTRIBUIE REŢELELE
TEHNICO-EDILITARE
ANSAMBLU -PLAN DE DEZVOLTARE PREZINTĂ O STRUCTURĂ DETERMINĂ CONDIŢIILE DE
UNITATE LOCALĂ ORIGINALĂ ADECVATĂ AUTORIZARE A
MICROSISTEM TERITORIALĂ DE -REGULAMENT URBANISTIC DE FUNCŢIUNII SPECIFICE CONSTRUCŢIEI
REFERINŢĂ DETALIU STABILEŞTE MODUL DE
AMPLASARE A CONSTRUCŢIILOR
ASIGURAREA CONDITIILOR CONSTRUCŢIA ŞI ORAŞUL SE
OPTIME DE HABITAT DETERMINĂ RECIPROC ŞI AU
ELEMENT CONSTRUCŢIA PROIECTUL CONSTRUCTIEI
IMPACTUL POZITIV ASUPRA VALOARE EGALĂ
MEDIULUI
 OBIECTIVELE AMENAJARII TERITORIULUI

a) Obiectivele fundamentale ale amenajării teritoriului

- dezvolarea socio-economică echilibrată a regiunilor, care să ţină sub control creşterea zonelor
urbane congestionate, aflate în evoluţia rapidă, asigurând totodată un avânt zonelor în declin, cu
racordarea regiunilor periferice;
- ameliorarea calităţii vieţii, prin asigurarea cadrului construit şi amenajat pentru locuit, muncă,
odihnă, cultură, etc.;
- gestionarea responsabilă a resurselor naturale;
- protecţia, conservarea şi ameliorarea mediului şi ambientului uman;
- utilizarea raţională a terenurilor.

b) Obiectivele particulare ale amenajării teritoriului

- dezvoltarea regiunilor rurale, prin crearea de infrastructuri în zonele subdezvoltate şi periferice;
- stăpânirea creşterii regiunilor urbane;
- atenţie specială pentru regiunile de frontieră;
- atenţie specială regiunilor de munte, pentru valorificarea resurselor naturale şi conservarea
funcţiilor lor ecologice;
- ajutorarea regiunilor cu structuri insuficient de solide, datorată condiţiilor istorice;
- sprijinirea regiunilor în declin, datorită restructurării industriale;
- dezvoltarea şi conservarea regiunilor costiere, litorale şi a Deltei.

ACTIVITATI DE AMENAJARE A TERITORIULUI

1. Elaborarea strategiei şi politicilor specifice domeniului, propuse de minister şi aprobate de guvern

– pe plan central şi de către consiliile locale – pe plan local
2. Elaborarea studiilor preliminare, multicriteriale de fundamentare (studii topografice, geografice,
geologice, climatologice, hidrologice, pedologice, silvice, agricole, arheologice, sociologice,
demografice, economice, ecologice) pentru determinarea exactă a situaţiei existente şi a
disfuncţionalităţilor ce necesită măsuri de intervenţie
3. Intocmirea planurilor de amenajare a teritoriului şi a localităţilor precum şi a regulamentelor
aferente, prin unităţi de proiectare specializate, de către echipe multidisciplinare eterogene, pe bani
publici
4. Avizarea şi aprobarea planurilor de amenajare, potrivit legii nr.50/1991/1997
5. Gestiunea teritoriului şi localitatilor de către autorităţile administraţiei publice locale şi eliberarea
autorizaţiilor de construire, amenajare sau desfiinţare; organizarea de bănci de date urbane pentru
regimul terenurilor, construcţiilor, cadastru imobiliar-edilitar, etc.
6. Controlul realizarii, exploatării sau demolării construcţiilor, prin Inspecţia de Stat în Construcţii,
urbanism şi amenajarea teritoriului, pentru respectarea normelor şi regulilor stabilite, a legislatiei şi
a autorizaţiilor emise.
7. Elaborarea actelor normative specifice domeniului: legi, hotărâri de guvern, ordonanţe, ordine ale
ministerului etc.

PLANURI DE AMENAJARE A TERITORIULUI ŞI DE URBANISM

A) PLANURI DE AMENAJARE A TERITORIULUI:

- NAŢIONAL, avizat de guvern şi aprobat de parlament;
- ZONAL, REGIONAL, INTERJUDEŢEAN, avizat de minister şi aprobat local;
- JUDEŢEAN, avizat de minister şi aprobat local,
- LOCAL (teritoriul administratif al aşezării), avizat şi aprobat local.
B) PLANURI DE URBANISM:
- PLANUL URBANISTIC GENERAL (PUG), al comunei, oraşului sau al municipiului;
- PLANUL URBANISTIC ZONAL (PUZ), al cartierului, al zonei funcţionale din localitate;

 REGULAMENTELE DE GESTIUNE AFERENTE sunt obligatorii pentru autorităţi şi populaţie, în

cazul documentaţiilor de urbanism, şi au caracter de recomandare pentru cele de amenajarea
teritoriului.
Regulamentele se aprobă de autorităţile administraţiei publice locale, iar pentru centrele municipiilor şi
pentru zonele protejate, se avizează la nivel central (minister).
La toate categoriile de planuri se asigură participarea populaţiei.
În prezent, Legea privind amenajarea teritoriului şi urbanismul prevede, în câteva articole, obligaţia
autorităţilor specializate de a asigura informarea şi consultarea populaţiei.
Trebuie precizat faptul că, de regulă, planul (fie de amenajare a teritoriului, fie de urbanism, de rang
mai mic trebuie să preia şi să detalieze prevederile din planul de rang superior.

 PLANUL DE AMENAJARE A TERITORIULUI NATIONAL (PLAN) care este elaborat în 5

secţiuni legiferate, este obligatoriu pentru planurile de amenajare a teritoriului zonele de dezvoltare
regională, pentru planurile de amenajare a teritoriului judeţelor cât şi pentru planurile urbanistice
generale ale localităţilor.