Ce este o echipă de intervenţie ?

âEchipa de intervenţie este formată dintr-un grup de profesionişti care conlucrează, proiectează,
ia decizii, realizează activităţi pentru atingerea obiectivelor propuse. Scopul fundamental este
respectarea interesului superior al copilului prin toate deciziile luate şi activităţile derulate.

Cine poate face parte din echipa de intervenţie?

Componenţa acesteia se stabileşte în funcţie de natura CES ale copilului şi de tipul de sprijin
solicitat (de ex., părintele şi copilul îşi doresc doar participarea la măsurile extracurriculare sau studierea
parţială a anumitor discipline etc.).

Membri ai echipei de intervenţie pot fi: (in cadrul incluziunii scolare)

1. învăţătorul/profesorul clasei (educatorul grupei);

2. celelalte cadre didactice implicate în procesul de instruire şi educaţie a copilului; •
cadrul didactic de sprijin (CDS), dacă este necesar şi prezent în cazul copilului;
3. asistentul personal; • administraţia instituţiei;
4. psihologul instituţiei; • specialiştii din serviciile de recuperare (în cazul cînd copilul
beneficiază de astfel de servicii) sau medicul de familie (medicul curant);
5. asistentul social (ori de cîte ori este cazul);
6. membru/ii al/ai APL;
7. părintele/părinţii (tutorele sau persoana care îngrijeşte);
8. copilul (ori de cîte ori este cazul)

Notă: Nu există o componenţă standard pentru o echipă de intervenţie

Numărul şi domeniile de activitate ale membrilor depinde de natura cerinţelor speciale ale copilului,
de dorinţele lui şi ale familiei lui şi, desigur, de posibilităţile instituţiei de învăţămînt de a satisface
cerinţele copilului. Pe parcursul intervenţiei, componenţa echipei poate fi modificată, reieşind din
necesităţile şi interesele copilului şi ale familiei.

Echipa pluridisciplinară va funcţiona optim doar dacă se vor respecta următoarele condiţii:

1. claritatea obiectivelor urmărite;

2. comunicare eficientă şi efectivă (a comunica, a asculta, a evalua);
3. participarea activă a tuturor membrilor;
4. negocierea soluţiilor optime (respectarea interesului superior al copilului);
5. decizii clare, rapide în favoarea copilului;
6. rezolvarea creativă a conflictelor apărute;
7. proiectarea detaliată a şedinţelor;
8. informarea reciprocă şi circulaţia informaţiei (despre copil şi familie, profesională);
9. cultura de grup (ar fi binevenite mese rotunde, astfel ca toţi participanţii să se simtă importanţi).

Cerinţe faţă de membrii echipei:

a) să-şi cunoască rolurile şi responsabilităţile;

b) să manifeste conştiinciozitate, punctualitate;
c) să demonstreze o atitudine cooperantă şi deschisă;
d) să fie flexibili şi empatici;
e) să fie experţi în domeniu;
 f) să intervină în momente dificile, dar şi în acţiuni în care nu sînt nominalizaţi.

Echipa pluridisciplinară se convoacă în componenţă deplină sau parţială, în funcţie de obiectivul şi

sarcina şedinţei (întîlnirii, discuţiei etc.).

Constituirea echipei multidisciplinare

După cum am arătat anterior, în cadrul managementului de caz asistentul social are
nevoie de sprijinul altor specialişti, fie din instituţia în care lucrează, fie din alte instituţii (cum ar
fi psihologul, poliţistul, cadrele medicale, personalul didactic etc.). Munca de asistenţă socială
este preponderent o muncă de echipă: beneficiarul are deseori o multitudine de nevoi şi este
necesar ajutorul altor specialişti pentru evaluarea acestora şi identificarea serviciilor necesare
pentru a veni în întâmpinarea nevoilor identificate.

Preponderent, în asistenţa socială se recurge la două tipuri de echipă:

1) echipa interdisciplinară, care include specialiştii ce lucrează în cadrul unei singure instituţii
(de exemplu, asistentul social, psihologul, asistentul medical, educatorul specializat care lucrează
într-un centru de plasament);

2) echipa pluridisciplinară, care include specialişti ce lucrează în instituţii diferite şi care pot
contribui într-un moment dat la rezolvarea situaţiei unui beneficiar (de exemplu, echipa pentru
intervenţii în caz de abuz, care poate include asistentul social, poliţistul, reprezentantul autorităţii
tutelare etc.). - -

Coordonatorul echipei este, de regulă, asistentul social. El are datoria de a aduna

informaţiile de la ceilalţi specialişti implicaţi şi de a le sintetiza în diferite documente necesare
soluţionării problemei/problemelor beneficiarului.

Rolul echipei multidisciplinare decurge din scopul activităţii acesteia, precum şi starea
victimei/potenţialei victime şi a mediului din preajma ei.

De regulă, sarcinile principale ale echipei multidisciplinare se rezumă la:

1. ♦ evaluarea situaţiei psiho-sociale a victimei/potenţialei victime a

traficului de fiinţe umane şi a familiei acesteia;
2. ♦ analiza posibilităţilor de a sprijini victima/potenţiala victimă a
traficului;
3. ♦ întocmirea Planului Individual de Integrare în Societate (PIIS);
4. ♦ distribuirea responsabilităţilor între membrii echipei multidisciplinare
în funcţie de cazul concret;
5. ♦ clasificarea şi soluţionarea problemelor cu care se confruntă membrii
echipei în procesul cooperării şi intervenţiei;
6. ♦ cooperarea la diferite etape de intervenţie.

( Aici am dori totuşi să facem o recomandare ce ţine de terminologie. În literatura de

specialitate7 pentru această noţiune se foloseşte termenul echipa pluridisciplinară. În Strategia
Sistemului naţional de referire pentru protecţia şi asistenţa victimelor şi potenţialelor victime ale
traficului de fiinţe umane, punctul 18, se utilizează termenul echipă multidisciplinară pentru
aceeaşi noţiune. Iar în Planul de acţiuni pentru implementarea Programului naţional privind
crearea sistemului integrat de servicii sociale pentru anii 2008- 2012, aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr. 191 din 25 februarie 2008 „Pentru aprobarea Planului de acţiuni privind
implementarea Strategiei naţionale de dezvoltare pe anii 2008-2011” (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 2008, nr. 42-44, art. 257) în acelaşi context este utilizat termenul echipă
intersectorială. Deoarece punctul 8 al Strategiei SNR prevede că strategia are drept scop
integrarea sistemului de protecţie şi asistenţă a victimelor traficului de fiinţe umane în sistemul
de asistenţă socială, respectiv este necesar a unifica aceste noţiuni)

Convocarea şedinţei echipei multidisciplinare

Echipa multidisciplinară este convocată în prima şedinţă, fie pentru a întocmi un plan de
reintegrare viabil, fie pentru a-l aduce la cunoştinţă membrilor grupului şi a coordona strategiile
utilizate, acţiunile întreprinse (termenele de executare), a numi managerul de caz şi responsabilii
pentru acţiuni concrete. Tot în cadrul primei şedinţe se va conveni la un grafic de evaluări
periodice.

Şedinţa echipei multidisciplinare poate fi convocată:

a) după necesitate, dar nu mai rar decât o dată în lună, de către coordonatorul echipei
multidisciplinare;
b) la solicitarea unor membri ai echipei multidisciplinare;
c) prin convocarea unui grup de lucru pe un caz/problemă aparte (nu este obligatorie
prezenţa tuturor membrilor).

Notă: Nu există o componenţă standard pentru o echipă de intervenţie.

Care sînt condiţiile indispensabile intervenţiei?

• Ideea comună pentru toţi actorii de a ajuta copilul;

• lucrul în echipă;
• crearea unui mediu adecvat (de creştere şi dezvoltare, familial, educaţional, de re/abilitare).
- integrarea socială (sub orice formă şi la orice nivel de viaţă socială).

( Actorii, conduşi de ideea comună de a ajuta copilul şi familia, care creează mediul/mediile
adecvate de creştere şi dezvoltare, constituie, de fapt, echipa de intervenţie (EI), numită şi echipă
multidisciplinară (EM) sau echipă pluridisciplinară (EP). Determinarea, implementarea,
monitorizarea intervenţiei este prerogativa unei munci de echipă şi în echipă. Atunci cînd vorbim
despre incluziunea unui copil cu cerinţe educative speciale, vorbim, de fapt, despre o intervenţie în
creşterea şi dezvoltarea acestuia, în vederea integrării lui sociale la nivel de incluziune şcolară)
ROLUL ASISTENTULUI SOCIAL în procesul de intervenție și soluționare a cazurilor de
violență în familie prin prisma abordării multidisciplinare

- Asistentul social este unul dintre principalii membri ai EMT, care are un rol important în
identificarea cazurilor de violenţă în familie, acesta fiind persoana-cheie în cadrul EMT, fiind
desemnată în calitate de manager de caz

- Asistentul social, în calitate de manager de caz, își desfășoară activitatea conform etapelor
managementului de caz și a Instrucţiunilor privind intervenţia secţiilor/ direcţiilor asistenţă
socială şi protecţie a familiei în cazurile de violenţă în familie :

1. Identificarea cazurilor de violenţă în familie Asistentul social identifică și monitorizează

cazurile de violenţă în familie prin:

• colectarea și verificarea informațiilor despre caz de la familie, rude, vecini

și alți membri ai comunității;
• la cererea victimei;
• la sesizarea membrilor EMT (APL, unitățile de învățământ, instituțiile
medicale, poliție, etc.);
• cazuri desco

Studiul de caz

Studiul de caz este una dintre tehnicile folosite de către asistentul social. Este o analiză
amănunţită a unei persoane sau a unui grup, pentru a surprinde un model al unui fenomen social.
Cazul trebuie situat în context,trebuie formulată problematica etc.

- C. Robson consideră că studiul de caz poate fi definit drept „o strategie de cercetare

focalizată pe un caz concretcare este interpretat în amănunt, adică prezentând referiri detaliate
despre indiizi, grupuri, organizaţii, cu luareaîn considerare a tuturor particularităţilor sale
contextuale. !cesta necesită utilizarea mai multor metodecomplementare de culegere, analiză,
prelucrare "i stocare a informaţiilor releante, atât cantitatie cât "i calitatie.

- - R. K. Yin- apreciază că studiul de caz define"te „o strategie de realizare a unei cercetări

care necesită investigaţiiempirice în legătură cu un fenomen particular contemporan, într#un
context de iaţă real "i utilizând multiplesurse de informaţii $interiuri, chestionare, mărturii,
dovezi, documente

Studiul de caz poate să fie

explorativ, descriptiv sau explicativ

Etape

 proiectare, culegerea datelor, analiza și elaborarea raportului de cercetare.

 Condiţii pentru realizarea unei cercetri de calitate folosind tehnica studiului de caz
 Se utilizează date din documente sociale, date de arhiă, interiuri, obseraţie directă,
obseraţie participantă etc.
 Se caută serii de date conergente
 Stabilirea faptelor certe se face prin triangulaţie $apelul la trei surse de date%
 trebuie articulate întrebările de cercetare
 putem construi ipoteze care fac inteligibil fenomenul prin lanţuri cauzale
 Construcţia teoriei presupune trecerea în revistă a literaturii discuţii cu colegii,
specialităti experimente, reflecţie