Actualitatea Muzicala 2020 11
Actualitatea Muzicala 2020 11
Actualitatea Muzicala 2020 11
MUZICAL~
NOIEMBRIE 2020
11
(CCXXXII)
48 pagini
ISSN
1220-742X
REVISTĂ LUNARĂ A UNIUNII COMPOZITORILOR ŞI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA
Din s u m a r:
DIN SUMAR
cumpărat (bilet, operă de artă, angajament), peren.
Ai ce oferi ca artist, vei fi căutat, apreciat, plătit.
Nu ai valoare, nu ai talent, nu aduci nimic viabil, nu
imprimi emoţie şi mesaj operei de artă pe care o produci UCMR - 100...............................................2-9
– din păcate te auto-elimini, pentru că există concurenţă,
există oferta liberă, iar beneficiarul are de unde alege. Şi Interviu - Octavian Lazăr Cosma.......2-3
va alege calitatea.
Înjurăm vârtos comunismul, sistemul sovietic Interviu - Cornel Ţăranu...........................4
dar... ce bine era pentru unii... Şi ce bine că de la Răsărit
a venit ideea angajărilor cu contracte ”pe viaţă”, cu Omagiul sopranei Mariana Nicolesco......6-7
schema de salariaţi super-plină, cu teatre şi orchestre în
orice oraş mai mărişor, cu ”drepturi” şi cu ”stimă pentru Pe scena Ateneului şi a Sălii Radio.........13-19
artişti”. N-a fost bine. Ba da...? Sau...? Doar când ne
“Flautul fermecat” la Cluj-Napoca.............22-23
convine...
Indiferent ce am crede despre ideea de mai sus, Zilele Muzicii Contemporane - Bacău....24-25
sistemul este pe ducă. Salarizarea unor cohorte de
”oameni ai muncii” în instituţii culturale, fără să li se Punctul pe j... azz...........................................32
ceară nimic, fără să fie realmente nevoie de ei în mod
constant sau măcar în mod previzibil, înseamnă de fapt “Crizantema de aur” 2020......................32-37
nu să încurajezi arta, ci să faci protecţie socială pentru
toţi cei care, pe baza unei diplome, pot face dovada că A fost cândva şlagărul (IV).................40-42
sunt ”oameni de cultură”. Angajarea automată, lipsa
Discuri.........................................................48
ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 11 Noiembrie 2020 1
UCMR 100
Octavian Lazăr Cosma – subordinea sa, iar atunci drepturile de autor erau o
problemă, pentru că cei mai mulţi bani care intrau la
retrospective bugetul Uniunii proveneau din muzica de divertisment
(şi din cea corală). Drepturile de autor de pe urma
Norela-Liviana Costea: Aş dori să discutăm despre compunerii unei simfonii erau aproape nule. El a
parcursul Societăţii (Uniunii) Compozitorilor, de la începutul conceput un nou sistem, de echilibru, distribuind din
ei instituţional şi până în zilele noastre. Sunt voci care afirmă fondurile obţinute din muzica de divertisment şi către
că Uniunea din vremea conducerii lui Ion Dumitrescu era o compozitorii de muzică simfonică. Din acest punct de
instituţie condusă despotic, dictatorial, şi pe de altă parte că vedere, măsurile luate au fost extrem de înţelepte şi bine
sistemul politic i-a constrâns foarte mult pe compozitori (prin gândite, iar unele principii sunt folosite şi astăzi.
obligativitatea de a scrie cântece patriotice etc.). Care este Este adevărat însă că Ion Dumitrescu nu era un
perspectiva dumneavoastră, ca muzicolog, artist şi membru al compozitor căruia să îi surâdă avangardiştii, deşi nu îi
acestei bresle? marginaliza. De fapt el nu tolera excesele, iar pe cele mai
Octavian-Lazăr Cosma: Nu era obligatoriu să se „fioroase” chiar le respingea la achiziţii. În consecinţă,
scrie cântece patriotice. Studenţilor de la compoziţie li se autorii erau supăraţi, nemulţumiţi; aşa că exista un
cerea câte un cântec patriotic (ca temă la clasă). Dar conflict mocnit între Ion Dumitrescu şi generaţia
pentru ceilalţi compozitori lucrările cu tematică tinerilor, dar asta nu însemna că nu erau incluşi în
”angajată” erau bine plătite; aşa că cine voia banii, scria. proiectele sau excursiile şi celelalte activităţi ale Uniunii.
N.L.C.: Cum vedeţi
Octavian Lazăr Cosma
Uniunea care s-a dezvoltat
după 1989?
O.L.C.: Societatea
Compozitorilor (şi mai
apoi Uniunea, căci sunt
aceeaşi instituţie) a avut
trei faze de dezvoltare:
prima a fost în primele
două decenii; îi urmează
faza realismului socialist
(care după anii ’70, cu
cele două preşedinţii
impuse, trece într-o sferă
şi mai ideologică); după
’90 a venit o fază de aşa-
numită liberalizare, dar
nimeni nu este niciodată
liber...
De asemenea, în
creaţia românească există
mai multe paliere, două
dintre ele fiind cel mai
N.L.C.: Vi se pare că Uniunea din vremea lui Ion uşor de diferenţiat: muzica pură (instrumentală) şi
Dumitrescu se implica prea mult în peisajul politic, permiţând muzica vocală. În muzica cu text există genuri care nu se
acele comportamente şi afilieri? potrivesc discursului politic (muzica bisericească spre
O.L.C.: Ion Dumitrescu n-a fost membru de partid. exemplu); dar sunt şi genuri cum este cântecul patriotic:
În jurul lui se aflau Mihail Jora, Tudor Ciortea, Paul cântecele lui Ion Vidu sau Ciprian Porumbescu, de plidă,
Constantinescu, Alfred Alessandrescu, şi alţii, care nu erau patriotice, şi ele continuă să fie cântate. Dar Matei
erau membri de partid. Desigur, existau şi Alfred Socor în special, a dat tonul cântecelor ideologice:
Mendelsohn, Ludovic Feldmann, Laurenţiu Profeta sau „Partid iubit”, „Sus steagul partidului” etc. şi mulţi au
Vasile Tomescu, care erau membri de partid, dar vice- scris astfel, pentru că asta se cerea de către nenumăratele
preşedintele, Tudor Ciortea, nu era. Ion Dumitrescu a formaţii corale care existau în România, şi care acum nu
fost un foarte bun preşedinte de breaslă: foarte energic, mai există aproape deloc. Oricum, în permanenţă
foarte capabil. S-a sacrificat pentru Uniune, căci nu a mai genurile vocale cu discurs militant au fost lucrări
compus (iar din acest motiv a primit o serie de acuzaţii) deservite regimurilor: oratorii, cantate laice etc..
– chiar dacă a scris Solfegii dar şi volumul de memorii Pe de altă parte, avem muzica instrumentală,
„Filele mele de calendar”. (Într-o amplă şedinţă, George muzica pură, iar forţa Uniunii a fost de la început şi până
Bălan l-a catalogat drept „compozitor solfegist”; dar el acum în genurile instrumentale, pentru că aceasta
îşi mărginise activitatea de compozitor pentru că era supravieţuieşte. Oratoriile de Mendelsohn, de
permanent preocupat de diferitele sectoare ale Uniunii.) Dumitrescu, nu se mai cântă... De pildă, marii dirijori
În acel moment, Drepturile de autor erau tot în ruşi programează din când în când cantata Odă lui Stalin
Printre aceştia din urmă îl menţionăm pe Eugeniu Scrisoare – Eugeniu Neculcea către George Enescu, pag. 1,
Grigore Neculcea (1876-1954), Doctor în ştiinţe fizico- Arhiva MNGE
matematice la Sorbona, Profesor la Universitatea din Iaşi
care a activat în Ministerul Finanţelor, fiind, printre altele,
ministru plenipotenţiar al României şi cadru diplomatic al
Statutul Român, numit, după Primul Război Mondial,
membru al delegaţiei României la Conferinţa de Pace de
la Paris.
De-a lungul timpului, destinele acestor doi oameni
de cultură s-au intersectat; graţie lor şi faptului că
întâlnirile au fost consemnate într-un document semnat,
datat dar şi păstrat, ne putem bucura acum de atmosfera
specială evocată care îl aduce în prim-plan pe George
Enescu. Filtrată, desigur, de amintirile subiective ale
destinatarului, imaginea muzicianului este conturată prin
prisma unor evenimente ce i-au apropiat pe cei doi, atât în
copilărie, cât şi la maturitate.
Din scrisoarea lui Eugeniu Neculcea aflăm fapte
diverse: că l-a întâlnit pe George Enescu la Slănic, apoi că
părinţii lor se cunoşteau şi, în cele din urmă, auzindu-l pe
micul muzician cântând la vioară în casa părinţilor săi, şi-
a dorit şi el să studieze acest instrument. Ştim că în 1888,
Enescu a fost înscris ca elev al Conservatorului Viena iar
un an mai târziu, întors în ţară în vacanţă, a mers cu
părinţii la Slănic unde a cântat pentru prima dată ca
violonist, în public. Este, deci posibil, ca cei doi să se fi
cunoscut cu acel prilej. Din mărturisirile proprii, Neculcea
a fost impresionat de frumuseţea interpretării micului
Ştefan Cazacu
mai sus amintite s-au impus în timp, între acestea distingându-se cele
semnate de compozitor, Leonard Bernstein, Bohuslav Martinu, John
Williams, Kevin Purcell…..
Carmen STOIANOV
Camelia în formă
Probabil Camelia Florescu este una dintre foarte puţinele interprete cu o activitate intensă în acest an blestemat.
E drept, la asta contribuit şi faptul că este poetă, realizatoare la un post de radio, colaboratoare la numeroase televiziuni
din ţară sau din Republica Moldova, dar şi o textieră apreciată, având de aceea o activitate intensă şi neobosită. Calificată
în finala de la festivalul “Mamaia copiilor” cu trei texte, la melodii aparţinând lui Bela Andrasi, ea a mai “bifat” în 2020
un succes major împreună cu acelaşi compozitor – prezenţa în finala concursului de Creaţie la prestigiosul festival al
romanţei “Crizantema de aur” de la Târgovişte. În ziua sa de naştere, în noiembrie, a apărut cu un interviu atât la TVR
Craiova (la împlinirea a 22 de ani de la lansarea postului), cât şi la TVR3. Toate melodiile pe care le interpretează sunt
pe versuri proprii, fructuoasa colaborare cu Bela Andrasi materializându-se de curând într-un nou cântec, “Oameni,
când vă treziţi?”. Iată o întrebare retorică, la care ar fi cazul să încercăm să găsim cu toţii un răspuns sincer... Un cântec
de intensă emoţie în ce priveşte versurile şi de mare complexitate în ce priveşte sound-ul (participă corala Radio-
Moldova) aparţine compozitorului de la Chişinău, Adrian Beldiman. Melodia poartă titlul “Mamă, tu îmi eşti icoană”
şi a fost lansată în eter chiar de ziua mamei solistei, căreia
evident îi este dedicată. După cum se ştie, Camelia Florescu a
lansat anul trecut la casa de discuri Eurostar, într-un cadru
spectaculos, albumul “Nu-s o fată ca oricare”, conţinând numai
piese în primă audiţie. Dar cum toţi apropiaţii au sfătuit-o să nu
dea uitării melodiile de succes din repertoriul ei din anii ’80, iată
că s-a decis. Şi cum în acei ani a fost una dintre vocile cele mai
apreciate ale competiţiei “Steaua fără nume” a Televiziunii,
promovând cu brio primele două etape (ar fi cucerit fără
probleme Trofeul, dar etapa a treia n-a mai avut loc...), s-a gândit
să reamintească publicului unul dintre cele mai frumoase
cântece lansate de ea cu acel prilej. Iniţial, când a cântat-o în
premieră în 1988 la “Steaua fără nume”, piesa se intitula
“Iubirile”, dar ascultând noile producţii muzicale ale Cameliei
Florescu cunoscutul compozitor Alexandru Vilmanyi a rugat-o
pe interpretă să scrie alte versuri, aşa încât, respectând structura
melodică şi atmosfera, poeta a alăturat alte versuri de dragoste,
noul titlu devenind “Taină fără leac”. Cu aceste trei cântece noi-
nouţe în tolba lui Moş Crăciun, Camelia Florescu are un sfârşit
de an fericit şi plin de satisfacţii. Evident, melodiile vor fi lansate
pe rând la radio, pe canalele de socializare ale artistei şi vor
ajunge pe youtube. Asta până când se vor putea face filmări în
studiourile televiziunilor, nemaivorbind de spectacole...
Dorin MANEA
ACTUALITATEA
parte autoprodus, în studioul de acasă, multe dintre
melodii fiind aduse la zi prin orchestraţiile care