Surselor de Alimentare Cu Apa Si Caracteristica Lor Igienica
Surselor de Alimentare Cu Apa Si Caracteristica Lor Igienica
Surselor de Alimentare Cu Apa Si Caracteristica Lor Igienica
Clasificarea
surselor de alimentare cu apa si caracteristica lor igienica.
Tipurile de alimentare cu apa:
a) Decentralizata – fintini individuale sapate sau forate tubulare
-fintini publice
-apeduct local cu retele de distributie mica 1-2 robinete
b) Centralizata-importanta deosebita o are apeductul- un complex de instalatii si masuri
care include captarea apei pompe de ascensiune , instalatii de tratare a apei, retele de
apeduct si instalatii la retea.
Apeductele se impart in :
A) Dupa metoda transportarii apei populatiei – cu autoscurgere
-cu instalatii tehnice
B) In functie de sursa de apa –din surse de suprafata
- din surse de suprafata
- cu alimentare mixta
Alimentarea centralizata influenteaza benefic asupra sanatatii populatiei si salubritatii
colectivitatii, adduce un beneficiu economic prin promovarea dezvoltarii industriei si8
agriculturii si cfresterea productivitatii lor.
Compozitia chimica a apei din surse.Importanta igienica.
Componenţa chimică a apei. Apele naturale sînt diferite după compoziţia chimică şi
gradul de mineralizare. La majoritatea apelor naturale cantitatea de săruri dizolvate
depăşeşte 1000 mg/l dar sînt regiuni apa cărora se caracterizează printr-o mineralizare
abundentă, de la 3000 pînă la 5000 mg/l.Apa conţine săruri din cationii de Ca, Mg, Na,
K.'.Fe, şi anioni de HCO3, CI, So4, No3, F.în decurs de o zi omul consumă circa 20 g. de
săruri minerale în fond cu produsele alirnentare. Din apă omul primeşte numai 2— 5% din
cantitatea necesară de săruri, de aceea importanţa fiziologică a sărurilor minerale, care se
conţin în apă, nu e prea mare.în caz de folosire a apelor mineralizate în organism nimereşte
circa 10—30% din cantitatea totală de săruri.
Apa care conţine peste 1000 mg/l de săruri poate avea un gust sărat-amărui, sălciu,
sărat, poate înrăutăţi secreţia gastrică, spori motorica stomacului şi Intestinelor, deci
influenţează negativ asupra digestiei în genere, cauzînd diareei
Din toăte componentele naturale enumerate ale apei se deosebesc nitraţii care au o
acţiune toxică boala se manifesta prin dereglări intestinale dispeptice, dispnee pronunţată,
tahicardie- cianoză S-a constatat, că apa care conţine o cantitate mai mare de 40 mg/l de .
nitraţi provoacă la sugari methemoglobinemie
Actualmente prezintă interes studierea microelementelor, ce se conţin in apă : fluorul,
iodul, strontiul. seleniul, cobaltul, manganul, molibdenul ş. aSpre exemplu, excesul unor
animute mic- roelemente în apă poate provoca endemnii geochimice. Una dintre cele mai
frecvente endeminii geochimice acvatice de pe globul pămîntesc este fluoroza (boală
cauzată de cantitatea sporită de fluor din apă (mai mult de 1,0— 1,5 mg/l). în localităţi cu
cantitatea de fluor din apă redusă (mai puţin de 0,5 mg/l) se înregistrează o creştere a
morbidităţii de carie dentară Sînt regiuni şi raioane cu carenţă de iod. Insuficienţa de iod în
organism provoacă guşa endemică (în cazul cînd organismul nu e asigurat cu iod prin
intermediul produselor alimentare). Folosirea surselor de apă bogate în iod (30—100
mcm/1) reduce simţitor sau definitiv morbiditatea de guşă endemică.
Folosirea intensă a pesticidelor în lupta cu dăunătorii agricoli şi ai pădurilor poate cauza
poluarea apelor superficiale sau subterane cu substanţe chimice stabile în mediul ambiant
(hexacloranul, etc.). în ultimii ani se acordă o atenţie susţinută studierii radioactivităţii
apelor naturale şi importanţei ei igienice.
Apa de râu
Cursurile de apă, (râuri şi afluenţi), sunt caracterizate, în general,
printr-o mineralizare mai scăzută, suma sărurilor minerale dizolvate fiind sub
400 mg/l. Aceasta este formată din dicarbonaţi, cloruri şi sulfaţi de sodiu,
potasiu, calciu şi magneziu. Duritatea totală este, în general, sub 15 grade, fiind
formată în cea mai mare parte din duritate dicarbonatată.
Concentraţia ionilor de hidrogen (pH-ul) se situează în jurul
valorii neutre, fiind cu un pH = 6,8 - 7,8. Dintre gazele dizolvate sunt prezente
oxigenul dizolvat, cu saturaţie între 65 - 95% şi bioxidul de carbon liber, în
general sub 10 mg/l. Caracteristica principală a cursurilor de apă o prezintă încărcarea
variabilă cu materii în suspensie şi substanţe organice, încărcare legată direct
proporţional de condiţiile meteorologice şi climatice. Acestea cresc în perioada
ploilor, ajungând la un maxim în perioada viiturilor mari de apă şi la un minim
în perioadele de îngheţ.
Apa subterană
Apele subterane sunt caracterizate, în general, printr-o mineralizare mai ridicată,
conţinutul în săruri minerale dizolvate fiind peste 400 mg/l şi format, în principal, din
dicarbonaţi, cloruri şi sulfaţi de sodiu,potasiu, calciu şi magneziu. Duritatea totală este
cuprinsă între 10-20 grade germane şi este formată, în cea mai mare parte, din duritate
dicarbonatată.Concentraţia ionilor de hidrogen se situează în jurul valoriineutre,
corespunzând unui pH = 6,5 - 7.Dintre gazele dizolvate predomină dioxidul de carbon
liber,conţinutul în oxigen fiind foarte scăzut sub 3 mg O2/l.În funcţie de compoziţia
mineralogică a zonelor străbătute, unele surse subterane conţin cantităţi însemnate de fier,
mangan, hidrogen sulfurat şi sulfuri, compuşi ai azotului etc.
Clasificarea surselor de alimentare cu apa si caracteristica lor igienica
Atmosferice – ploi ,zapada , gheata
Superficiale- riuri lacuri mari oceane bazine
După natura provenienţei acumulărilor de apă, sursele de suprafaţă se clasifică în:
I. surse naturale:
- ape curgătoare;-
- ape stătătoare;
- ape stagnate;
II. surse artificiale:
- acumulările artificiale de apă;
- canalele artificiale.
Subterane - de sol : a) de profunzime
b)infiltrative
- freatice
- interstitiale : a) izvor - ascendente
- descendente
b)cu presiune
c) fara presiune
caracteristice surselor se face conform schemei:
1. Cunostinte atribuite creerii sursei
2. Debitul sursei
3. Compozitia apei din surse: chimica ,organoleptica, bacteriologica
2.Factorii acvatici ai morbiditatii populatiei(cu etiologie infectioasa si neinfectioasa).
- De origine neinfectioasa : fluor ( 1,4-1,6 mg/l) in exces duce la fluoroza endemic
iar insuficienta la carie dentara,
Deficitul de iod provoaca gusa endemic a, continutul sporit de strontium duce la
dereglarea dezvoltarii tesutului osos care se manifesta prin retinerea dezvoltarii dintilor ,
scaderea procesului de dezvoltare armonioasa morfofunctionala printer copii de virsta
scolara mica , duritatea marita duce la cresterea ratei de litiaze renale printer populatie,
concentratia crescuta de nitrati si nitriti provoaca methemoglobinemia la copii, arseniu
provoaca boala copitelor
Pesticide,igrasaminte minerale,componente de la deseurile de la interprinderi
industriale
- De origine infectioasa pentru raspindirea bolilor infectioase prin apa sa devina reala
sint necesare 3 conditii :
1 patrunderea agentilor patogeni in sursele de apa
2 pastrarea viabilitatii si virulentei agent pathogen
3 patrunderea agent pathogen cu apa consumata
Prin apa se poate transmite holera , febra tifoida ,salmonelozele, dizenteria, tularemia,
bruceloza , hepatitele virotice, enteritele virotice , virusurile polimielitei adeno si
enterovirusuri.
3. Exigente igienice fata de calitatea apei din sursele folosite pentru constructia
apeductului de apa potabila. Normele si regimul consumelui de apa coeficienti de
iregularitate, importanta igienica.
In dependenţă de condiţiile locale şi cele de amenajare a gurii sondelor, instalaţiile
pentru captarea apelor subterane se amplasează într-un pavilion la suprafaţa solului, şi
numai în cazuri excepţionale la nivel subteran într-o fîntînă specială.
. Construcţia gurii sondei, inclusiv şi a găurii pentru cablul de aliinentare cu energie
electrică, trebuie să asigure ermetizarea, completă, ce evită pătrunderea în sondă a apelor de
suprafaţă şi a poluanţilor.
Partea de sus a coloanei, ţevilor de tubaj a sondelor, tre¬buie să fie de asupra duşumelei
sau a fundului fîntînii cel puţin cu 0,5 m. Pe conducta de aducţie a apei de la sondă se
montează obligatoriu robinet pentru recoltarea probelor de apă.
Pereţii şi furidul fântânii unde e amplasată gura sondei trebuie să fie impermiabili,
fundul să fie înclinat de la sondă şi cu rezervoar de drenaj pentru recoltarea apei. Totodată
trebuie să fie rezolvată problema scurgerii apei din rezervorul de drenaj.
Fîntîna trebuie să fie echipată cu capac etanşat cu dispozitiv de închidere.
La echiparea capului sondei în pavilionul terestru, duşumeaua încăperii trebuie să fie
impermiabilă şi înclinată de la sondă spre canalul de scurgere pentru evacuarea apei după
hotarele ei.
Pentru izolarea stratului acvifer exploatat contra infectării şi de straturile acvifere
nevalorificate, în sondă este necesar de efectuat cimentarea spaţiului dintre ţevi şi a
celui liber din afara lor.
Luînd în consideraţie relieful localităţii, pentru a exclude răspîndirea apelor de scurgere
pe teritoriul perimetrului I-i al ZPS şi a poluării lui, trebuie să fie prevăzute canale de
scurgere.
Sondele existente pe sectorul de captare a apei, exploatarea cărora este imposibilă
conform deciziei Asociaţiei de Stat de Producţie „AgeoM” trebuie să fie tamponate, cu
întocmirea actului corespunzător.
Normele si regimul consumelui de apa coeficienti de iregularitate, importanta igienica.
Conform datelor Organizatiei Mondiale a Sanatatii, consumul zilnic de apa al unui om,
in scopuri igienice si menajere ,include in medie : pregatirea bucatelor – 5l ; spalatul pe
mini si fata -5l; dusul igienic -25l; baia in cada – 35l ; WC – 18l; udatul spatiilor verzi – 32l
Consumul de apa este cu mult mai mare in centrele populate mari si depinde de gradul
de asigurare a blocurilor cu apeduct si canalizare , consumul de apa este mic , constituind
25-50 l/24ore/om.
Cladiri utilate cu apeduct si canalizare ,far cada de baie -125-160 l/24h/om
Aceleasi cladiri cu cazi de baie si instalatii locale de incalzire a apei – 160-230.
Aceleasi, aprovizionate cu apa calda pe cale centralizata -250-350.
Centrele populate in care se distribuie prin cismele amplasate pe strada : 40-50.
In scopil potabil omul adult foloseste 2,5 l apa. Coeficient de iregularitate este raportul
dintre debitele maxime si minime anuale luate pe o perioada lunga de timp.
- Tevile destinate pentru fortificarea peretilor obligatoriu vor fi supuse anticipat de montare
curatirii si dezinfectiei
- Dupa constructia sondei va fi efectuata pomparea de proba in decurs de 10-14 zile pina la
atingerea compozitiei apei stabilite prin investigatiilor de labotor
- Se efecteaza dezinfectia apei prin sonda si spatiului supraacvatic cu prepararea substantelor
clorigene concentratie de 100-150 mg/l de sol dezinfectanta.
16.Importanta coagularii apei in schema generala de imbunatatire a calitatii.
In tratarea apei, coagularea este rezultatul aderarii reactivilor chimici la particulele
suspendate in apa, cand particulele coloidale dispersate se unesc in agregate mai mari,
denumite flocoane sau microflocoane. Coagularea se realizeaza prin adaugarea de reactivi
chimici in apa bruta. Acesti coagulanti actioneaza asupra particulelor foarte mici si puternic
dispersate, producand aglomerarea lor in flocoane. Acestea, dupa floculare, pot fi
indepartate prin procese de separare solid – lichid : sedimentare, flotatie sau filtrare.
Coagularea este o etapa intermediara, care este esentiala in procesul de tratare fizico –
chemical a apelor si apelor reziduale. Aceasta reprezinta primul pas in eliminarea
particulelor coloidale si functia sa principala consta in destabilizarea particulelor. Aceasta
destabilizare este reprezentata prin neutralizarea sarcinilor electrice prezente pe suprafata
particulelor, ceea ce inlesneste aglomerarea coloizilor.
Eficienta decantarii cu coagulare a apei poate atinge 60-80%.
17.Mecanismul fizic si biochimic de filtrare a apei.Caracterizarea si clasificarea
filtrelor.
Tipurile de filtre:plasa(micro si macroplase);carcasa(sunt spalate prin contraflux);granulare
sau cu nisip.
Clasificarea filtrelor in functie de:
-viteza de filtrare(lente,rapide ,suprarapide);
-directia fluxului filtrant(monflux,biflux);
-nr.straturilor filtrante(unistratificat,bistratificat);
-presiunea de exploatare(fara presiune-deschise,cu presiune-inchise).
Filtrele contin un rezervor cu peretii impermiabili care pot fi din beton armat,la partea
inferioara rezervoarele cu tevi cu orificiu pt captarea apei ce la filtrat si pt abductia apei
contraflux la spalarea filtrului.Pe aceste tevi poate fi pus prundis cu marimea de la 32-16,16-8,8-
4 mm;grosimea stratuui de prundis 1,8-8m.Peste acest prundis se aplica nisip de marimea 4-2,2-
1.Peste nisip se asterne carbune activat,la filtru apa vine prin uluce,stratul de apa care se supune
filtrarii poate fi de 1,0-1,5m.Filtrele rapide granulare se folosesc la apeduct,cele lente limpezesc
apa pina la 97%.Filtrele lente nu se folosesc des deoarece au o viteza mica 1m/h;cele rapide 5-
15m/h.Cind se filtreaza apa pe filtru se formeaza o pelicula biologica,care are proprietati
antibacteriene.Spalarea filtrelor se face prin contraflux.
Controlul de producere a apelor reziduale epurate la instalaţiile mici constă cel puţin în
recoltarea zilnică a probelor şi in determinarea volumului de sediment în comparaţie cu
conţinutul de sediment în apa iniţială.
La prelucrarea sedimentului în metantanc eficacitatea fermentării se determină prin
aceiaşi indici ca şi la sedimentul fermentat în partea septică a decantorului cu 2 etaje.
31.Scopul esenta si mecanismul epurarii biologicea apelor reziduale.
De la etapele de epurare din decantoarele primare apa patrunde la epurarea biologica prin
intremediul aerotancurilor.De aici apa este imbogatita cu namol activ dupa care trece in
decantoarele secundare.Apoi are loc reactii biochimice intre subst.si hidrobionti.In decantoare
are loc sedimentarea floculilor.La etapa data se form namol activ,neutralizarea lui se face in
metatanc si septtanc. Epurarea biologica are ca scop de dezintegrare si mineralizare a
subst.organice aflate in stare dizolvata sau coloidala.
Esenta epurarii biologice este in a atinge pragul de mineralizare a subst. organice care pot fi
evacuate in obiecte acvatice.Descompunerea si mineralizarea apelor rezid are loc prin 2 faze:
-de sorbtie-proces fizico-chimic de absorbtie a subst. organice si a coloizilor la suprafata cel.
Microbiene;
-de oxidare-a subst.organice dizolvate si absorbite(asimilarea de catre microbi a
subst.organice in calitate de material plastic si energie).
Instalatiile de epurare biologica pot fi:cimpuri de filtrare,cimpuri comunale de
irigare,cimpuri de irigare agricola.
Se folosesc:filtrele biologice,lacurile biologice(bazine de apa construite
artificial),aerotancurile(bazine in care apa este amestecata cu namol activ ce contin mi/o ce
descompun subst.)
32.Rolul si compozitia namolului activ.Notiune de stabilizare a lui.
Namolul activ este constituit din mi/o mineralizatoare,capabile sa adune la suprafata lor
subst. organice din apele reziduale si sa le oxideze cu ajutorul oxigenului din aer.Pt asigurarea
activitatii vitale normale a microflorei namolului activ in aerotanc se adm. Neintrupt aer
comprimat care contrbuie la amestecarea continutului.Namolul este inlaturat si divizat,are loc
neutralizarea lui in metatncuri sau septicuri.O parte din el este transportat in instalatiile speciale
constructiv identice,cu aerotancuri numite stabilizatoare de namol.
Instalatiile si mecanismul de neutralizare a namolului.În mod obişnuit, nămolurile trebuie
transportate cu vehicule la locul de valorificare sau de depozitare finală, această operatie nu este
însă posibilă, deoarece nămolurile fermentate contin mari cantităti de apă, umiditatea lor
ajungând la 95 - 97%. Această situatie impune aplicarea unui proces de deshidratare chiar în
statia de epurare; prin aceasta volumul lor se reduce considerabil şi devin transportabile la uscat.
În cazuri izolate se pot folosi iazuri de nămol, unde nămolul rămâne uneori pe loc, fără a mai fi
necesar să fie transportat. Mediul uscat al namolului constitue circa 70-80% din
subst.organice,contine multe bacterii,microflora patogena.Surplusul de namol activ care se aduna
in decantoarele secundare se transporta in condensatorul de namol unde unitatea lui scade pina la
97%.Namolul activ trece prin condensatorul respectiv si poseda aceleasi proprietati ca si in
decantoarele primare.Dezinfectarea namolului este elementul obligator de epurare a apelor
rezidale.Metoda aceasta reprez fermentarea lui in metatancuri care prezinta un rezervor din beton
de forma cilindrica. Fermentarea nămolului. Nămolul putrescibil colectat trebuie să fie îndepărtat
ieftin şi eficient. Separarea lui se face cu filtre rotative . Deoarece este putrescibil, el poate fi
stabilizat prin mijloace biologice, servind ca sursă de alimente şi energie microorganismelor
anaerobe care se găsesc în nămol. Nămolul brut conţine 95% apă, dar această apă este greu de
îndepărtat. Fermentarea nămolului este efectuată în scopul reducerii volumului şi a numărului de
patogeni. Nămolul proaspăt este de culoare gris, cu miros dezagreabil datorită tiolilor şi poate fi
uşor pompat. Nămolul fermentat este de culoare neagră, granular. Fermentarea nămolului este un
proces realizat de microorganisme, cinetica şi timpul de realizare a procesului fiind dependente
de temperatură.
Cantitatea , compozitia si proprietatile apeler reziduale ale fiecare sectii in parte si ale
intreprinderii in intregime
1. Sortarea deseurilor
• Reciclabile
• Organice
• Inerte
• Toxice nereciclabile
2. Colectarea si pastrarea temporara a deseurilor
• Prin conducte de gunoi,cu camera de depozitare temporara
• Colectoare de gunoi din apartamente,curti si strazi(pubele)
• Containere
3. Evacuarea si transportarea reziduurilor
• Cu ajutorul autovehiculelor compactoare
• Autocamioane pe care se incarca pubele si
containere pline si se lasa altele curate
• Prin intermediul retelei de canalizare
• Instalatii pneumatice(tuburi etanse)
4. Neutralizarea reziduurilor
• Compostarea pe cimpuri speciale
• Camere biotermice
• Incinerarea in crematorii speciale
• Fabrici de prelucrare a gunoiului
46. Exigente igienice catre instalatiile de acumulare a reziduurilor manajere solide.
Sistemul de indepartare (transportare, evacuare) reziduurilor manajere solide.
Metode biotermice:
Cimpurile de compostare. Distanta de la cladirile de locuit nu mai mica de cait 300 m.
Stivele reziduurilor solide cu lungimea de 10-25 m si inaltimea 1,5-2m sint amplasate in
rinduri paralele la distanta de 3 m unul de la altul. La baza stivelor de reziduuri menajere se
pun materiale hidroscopice (turba, paie, rumegus de lemn, compost).
Camerele biotermice. Camere se fac cu pereti ingraditori din caramida, beton sau constructii
armate montabile cu capacitatea de 2-20 m ³. Temperatura maximala in camera atinge 65-
70 C si se pastreaza timp de 24-30 de zile. Termenul de compostare : vara – 40 zile, iarna –
60 zile.
Ingroparea reziduurilor pe poligonuri (gunoistile perfectionate). Distanta pin la cladirele de
locuit nu mai mica de cit 1000 m. Temperatura 60 -70 C.
Pentru colectarea si depozitarea temporara a reziduurilor solide se folosesc :conducta de
gunoi cu camera de depozitare temporara,pubele,containere
Exigente igienice:
• Se vor amenaja sectoare special pentru containere,avind cai comode de acces pentru
transportul de salubritate
• Terenul trebuie sa fie copertat,impermeabil pentru apa(betonat sau asfaltat)si izolat cu
perdele verzi
• Se vor lua masuri de prevenire a putrefactiei si de descompunere,in timpul rece al
anului termenul de stocare sa nu depaseasca mai mult de 3 zile,iar in perioada calda a
anului-nu mai mult de 24 ore
• Reziduurile menajere solide in zonele amenajate urbanistic vor fi stocate in
containere metalice standarde returnabile(0,73m3),in zonele rezidentiale necanalizate se
admite utilizarea recipientelor din lemn sau metal nestandarde
• Terenul pentru instalarea containerelor se va plasa fata de casele de locuit,institutii
prescolare,terenuri sportive etc la o distanta nu mai mica de 20 m si nu mai mare de 100
m.Suprafata terenului va corespunde numarului de containere necesare,dar nu mai multe de
5
• Containerele din metal in perioada calda a anului,se vor spala nu mai rar de o data in
10 zile daca nu sint inlocuite cu containere curate si imediat dupa golire daca se schimba
• Blocurile de locuit cu 6 si mai multe etaje se vor inzestra cu conducte de evacuare a
gunoiului
• Accesul in camera de acumulare a gunoiului se va izola de intrarea in blocul de
locuit.Containerele cu reziduuri nu se vor scoate in afara camerei mai devreme de o ora pina
la venirea camionului de evacuare
• Conducta si camera de acumulare trebuie sa fie permanent in functie.Capacele
conductei la etaje trebuie sa se inchida etans si antifonate.Se vor ceea conditii de
curatire,dezinfectie,dezinsectie a lor Se vor folosi
dezinfectantii:Lizol,Crealin,Naftalizol,Fenol,Metasilicat de sodiu etc,timpul de interactiune
nu mai putin de 30 min.
Se deosebesc 3 sisteme de evacuare a reziduurilor,care se acumuleaza in centrele populate
1. Evacuarea flotabila(prin reteaua de canalizatie)
2. Prin exportare
3. Mixta
47. Metodele de neutralizare , prelucrare si utilizare a reziduurilor si deseurilor
La prima etapă se alege tipul de colectare şi depozitare temporară a reziduurilor:
a) Pentru reziduurile lichide: sistemul de canalizare cu elementele lui de recepţionare
sau latrinele, gropile septice, luftclose- tele etc.;
b) Pentru reziduurile solide: conducta de gunoi cu camera de depozitare temporară,
pubelele, containerele.
La etapa a doua se alege calea de evacuare a reziduurilor: a) reziduurile lichide se
evacuează prin reţeaua de canalizare sau, în cazul lipsei acestei reţele, cu ajutorul
cisternelor auto; b) reziduurile solide se înlătura cu ajutorul autovehiculelor compactoare,
care realizează condiţii etanşe de comprimare şi de transport; cu ajutorul autocamioanelor
pe care se încarcă pubelele sau containerele pline, iar în locul acestora se lasă altele curate
şi dezinfectate; prin in¬termediul reţelei de canalizare împreună cu apele reziduale după o
măcinare fină a reziduurilor solide (sistemul Garcheu) sau prin instalaţii pneumatice (tuburi
etanşe).
La următoarea etapă se efectuează neutralizarea reziduurilor. Metodele de neutralizare a
reziduurilor se aleg în funcţie de condiţiile locale. Reziduurile, lichide sunt supuse
prelucrării la staţiile de epurare. Lipsa canalizării impune transportarea reziduurilor lichide
Ia staţiile de deversare ale reţelei de canalizare sau sunt neutralizate la câmpurile de
asenizare sau la câmpurile de îngropare în brazdă. Cea mai simplă metodă de transportare a
reziduurilor solide constă în transportarea gunoiului pe terenurile agricole, unde sunt
încorporate printr-o arătură adâncă. O metodă mai bună pentru transformarea gunoiului în
îngrăşământ agricol este compostarea pe câmpuri speciale de compostare sau pe lotul de
lângă casă în condiţii rurale. Cea mai eficientă pentru mineralizarea reziduurilor solide este
metoda camerelor bioterme. Componentele combustibile ale gunoiului dau o anumită putere
calorică şi fac posibilă incinerarea (arderea) lui în crematorii speciale. Depozitarea simplă
de gunoaie este interzisă pentru folosire. In cazurile necesare sunt recomandabile gunoiştile
amenajate. Cele mai raţionale sunt fabricile de prelucrare a gunoiului.
Cimpurile de compostare se situeaza pe sectoare de pamint special la o distanta nu mai <
300 m de la cladirile de locuit.Stivele reziduurilor solide cu L=10-25 cm si inaltimea=1,5-2
m sunt amplasate in rinduri paralele la distanta de 3m de la altul.la baza stivelor de
reziduuri menajere se pun material higroscopice (turba, paie, rumegus de lemn )pt retinerea
lichidului care se formeaza la compostare. In dependenta de conditiile climaterice maturarea
compostului dureaza de la 5 pin la 12 luni.
Depozitare care daca este insotita de remanieri periodice (2-3 saptamani) si de corectarea
raportului C:N prin introducerea de resturi vegetale tocate (paie de la culturile cerealiere,
coceni de porumb tocati, etc), duce in final (dupa 3-4 luni)la obtinerea unui produs nou mai
putin poluant si mai usor de bidegradat de catre sol - compost. Prin autoliza celulozelor
microbiene aerobe care s-au inmultit, se asigura o cantitate insemnata de enzime care vor
actiona si in conditii de anaerobioza asupra celulozei, hemicelulozelor, proteinelor,
grasimilor si altor compusi astfel descompunerea acestora se va afla intr-un stadiu mult mai
avansat asa-zisa forma de humus.
Mecanism de neutralizare:
Substante organice (proteine, lipide, glucide si produsele lor metabolice) +
Mcroorganisme (bacterii, ciupercii, actinomicete, alge) + O2 din aer =>
Humus (microorganisme sintetizate din nou ale substantelor organice) + carbonati, sulfati,
fosfati, nitrati + energie.
2.artificiale
~Industria termoenergeticǎ eliminǎ în atmosferǎ poluanţi cum ar fi: praful (cenuşǎ, particule
de cǎrbune nears, zgurǎ), oxizii de sulf şi de azot, iar în cantitǎţi mai mici: hidrocarburi,
funingine, sulfaţi şi acizi organici.
~Industria siderurgicǎ -. În aceastǎ industrie, minereul de fier şi cǎrbunele sunt materiile
prime care degajǎ în atmosferǎ atât poluanţi solizi (praf de minereu, cenuşǎ şi praf de
cǎrbune), cât şi poluanţi gazoşi (compuşi ai sulfului şi carbonului).
~Industria metalelor neferoase -Metalele neferoase utilizate în industrie se împart în douǎ
mari grupe: grele (cupru, zinc, plumb, cositor, nichel, mercur) şi uşoare (litiu, magneziu,
titan, aluminiu, bariu). În afarǎ de particulele solide, metalurgia neferoasǎ produce şi
importante emisii de gaze toxice, în special vapori de mercur şi compuşi de sulf.
~Industria materialelor de construcţie are la bazǎ prelucrarea, fie la cald, fie la rece, a unor
roci naturale (silicaţi, argile, magnezit, calcar, ghips etc.) cele mai poluante fiind industria
cimentului, azbestului, magneziului şi gipsului.
~Industria chimicǎ -oxizii sulfului şi ai carbonului, sulfurǎ de carbon, hidrogen sulfurat,
acetonǎ, formaldehide, cloropren, dicloretan, tetraetil de plumb etc.
~Industria petrolului-În funcţie de compoziţia petrolului, rafinarea este un procedeu
complex ce constǎ din separǎri, distilǎri, desulfurǎri, procese în urma cǎrora se emit
numeroşi poluanţi (hidrocarburi, oxizi de sulf şi de carbon, aldehide, acizi organici,
amoniac etc.).
~mijloacele de transport,in aceastǎ categorie intrǎ: autovehiculele, locomotivele, vapoarele,
avioanele etc.. Indiferent de tipul motorului autovehiculele polueazǎ aerul cu oxizi de
carbon şi de azot, hidrocarburi nearse, oxizi de sulf, aldehide, plumb, azbest, funingine.
3.alte tipuri:incinerarea deseurilor,fumul de tigara(cu eliberarea de nicotina, oxidul de
carbon, benzopirenul, acroleina, hidrocarburi, compuşi ai HCN şi ai acizilor organici,
alcoolul metilic, fenolul, piridina, plumbul, plutoniul radioactiv etc.),poluarea
radioactiva(Principalele surse de poluare radioactivǎ sunt: mineritul uraniului şi plutoniului,
uzinele de preparare a combustibilului nuclear, deşeurile centralelor nucleare, experienţele
nucleare, avariile şi accidentele nucleare. )
Substantele principale de poluare a aerului atmosferic.
1.bioxidul de carbon-intalnit in atmosfera in proportie de 0,03%;Primele tulburari apar in
jurul concentratiei de 3% manifestata prin tulburari respiratorii (accelerarea respiratiei),
apare apoi cianoza, urmata de tulburari respiratorii si circulatorii insotite de fenomene
legate de dezechilibrul acido-bazic.
2.Fumul constituie partea invizibila a substantelor ce se elimina prin cosurile
intreprinderilor industriale si este constituit din vapori de apa, gaze, produsi incomplet arsi
(carbune, hidrocarburi, gudroane etc.) si alte impuritati inglobate si eliberate cu ocazia
arderii.
3.cenusa-se compune din compusi minerali puternic inglobati in masa carbunelui. In aceasta
categorie sunt cuprinsi compusii de Si, Al, Fe, Ca, Mg si/sau S impuritati (cenusa mecanica)
provenite din roca in care se afla inglobat zacamantul.
4.Monoxidul de carbon(CO)este un gaz foarte periculos, ce are o pondere din ce in ce mai
mare printre poluantii devastatori. Toate materiile primare energetice folosite pentru
combustie contin carbon sub forma de combinatii chimice, care se oxideaza,
transformandu-se in gaz carbonic (CO 2 ) sau in oxid de carbon (CO) daca combustia este
incompleta.
Monoxidul de carbon se mai formeaza in mod natural in metabolismul microorganismelor
si in cel al anumitor plante; este un compus al gazului natural. El se raspandeste in
atmosfera sau se formeaza in stratosfera sub efectul razelor UV.
CO este un gaz toxic pentru oameni si animale. El patrunde in organism prin plamani si
blocheaza fixarea oxigenului prin atomul central de Fe al hemoglobinei (HbCO): puterea sa
de fixare este de 240 de ori mai important decat cel al oxigenului. Nivelul de otravire
depinde de saturatia sanguina, de cantitatea de CO din aer si volumul respirat.
5.Dioxidul de sulf (SO2), produs in principal de arderea carbunelui dar prezent si in emisiile
motoarelor diesel, se combina cu apa din atmosfera si provoaca ploile acide care distrug
vegetatia si cladirile.
6.Compusii azotului contribuie constant la poluarea atmosferei, bioxidul de azot NO 2 este
unul din cei mai periculosi poluanti.Sursa principala a acestui gaz o reprezinta motoarele cu
ardere interna, in special a automobilelor. NO2 se formeaza la temperatura ridicata din
tevile de esapament. Cantitati importante de NO2 dau nastere si la arderea carbunilor.In
afara de faptul ca NO2 este toxic ca atare la anumite concentratii, el contribuie nemijlocit la
formarea smogului - fotochimic, un produs complex alcatuit din diversi compusi chimici si
avand ca substrat fizic particule de aerosoli (suspensii solide sau lichide din atmosfera).
7.Praful provine din diviziunea materiei fine in particule aproape coloidale de 10-100 nm.
sanitar-tehnice
• Epurarea reziduurilor (folosirea filtrelor, camerelor de sedimentare, de captare a
pulberilor,
• Folosirea dispozitivelor de prelucrare termica a reziduurilor si anume)
• Epurarea catalitca a gazelor
• Ozonarea gazelor formate
• Construirea cosurilor de evacuare inalte (masuri poliactive)
legislative
• elaborarea CMA pentru substanetel evacuate in aerul atmosferic
• elaborarea masurilor de atingere a emanarilor maxime admisibile
• elaborarea standartelor pentru materia prima
58. Masurile de protective sanitara a aerului atmosferic
tehnologice – pe prim plan!
• reducerea sau excluderea evacuarii subst nocive in atmosfera.
• Trecerea la procese tehnologice inchise, continue.
• Recuperarea si utilizarea reziduurilor industriale.
• Inlocuirea subst toice cu cele inofensive.
• Epurarea materiei prime de compusi nocivi.
• Inlocuirea proceselor de prelucrare, care genereaza pulberi.
• Perfecionarea proceselor de ardere
• Ermetizarea proceselor tehnologice.
de planificare
• planificarea corecta a centrelor populate
• stailire zonelor de protectie sanitara
• plantarea zonelor verzi in centrele populate
sanitar-tehnice
• Epurarea reziduurilor (folosirea filtrelor, camerelor de sedimentare, de captare a
pulberilor,
• Folosirea dispozitivelor de prelucrare termica a reziduurilor si anume)
• Epurarea catalitca a gazelor
• Ozonarea gazelor formate
• Construirea cosurilor de evacuare inalte (masuri poliactive)
legislative
• elaborarea CMA pentru substanetel evacuate in aerul atmosferic
• elaborarea masurilor de atingere a emanarilor maxime admisibile
• elaborarea standartelor pentru materia prima.
Convectoarele trebuie să aibă suprafaţă netedă, cu accesibilitate uşoară la curăţire, ele vor fi
instalate lîngă pereţii exteriori, sub ferestre. Nu se permite instalarea lor în saloane lîngă
pereţii interni.
În sălile de operaţii, preoperatorii, de reanimare, de anestezie, de naşteri, de tratament cu
iluminat electric şi în încăperile secţiilor de psihiatrie, precum şi în saloanele de terapie
intensivă şi în saloanele
postoperatorii, în calitate de convectoare se vor utiliza convectoare cu suprafaţă netedă,
rezistente la acţiunea zilnică a detergenţilor şi a soluţiilor dezinfectante.
Pentru evitarea contactului direct cu convectoarele, în încăperile administrative şi în
spitalele pentru copii se folosesc echipamenteconfecţionate din materiale permise pentru
utilizare în ordinea stabilită.
Echipamentele de izolare a convectoarelor vor asigura acces liber pentru exploatarea şi
tratarea lor curentă.
În calitate de agent termic, în sistemele de încălzire centralizată se utilizează apa cu
temperatura maximă în convectoare de 85°C. În instituţii nu se admite utilizarea altor
lichide şi soluţii în calitate de agent termic în sistemele de încălzire
Clădirile instituţiilor trebuie să fie dotate cu sisteme de ventilare, refulare-aspiraţie
mecanică şi ventilaţie de refulare naturală.
În secţiile de boli infecţioase, inclusiv de tuberculoză, sistemul de ventilare mecanică se
instalează sub formă de canale separate pentru fiecare boxă şi semiboxă cu „presiune
negativă”, care vor fi dotate cu instalaţii pentru dezinfecţia aerului.
În lipsa sistemului de ventilare, de refulare-aspiraţie mecanică, în secţiile de boli
infecţioase trebuie să fie instalată ventilaţia naturală, cu montarea obligatorie în fiecare
boxă şi semiboxă a instalaţiilor de tip
recirculant, care vor asigura eficienţa inactivării microorganismelor şi viruşilor nu mai puţin
de 95%.
Proiectarea şi exploatarea sistemelor de ventilare trebuie să excludă direcţia de deplasare a
maselor de aer din zonele “murdare” ale încăperii spre cele “curate”.
Încăperile instituţiilor, cu excepţia sălilor de operaţii, pe lîngă sistemul de ventilare
mecanică vor avea şi ventilaţie naturală.
Captarea aerului din atmosferă pentru sistemul de ventilare şi de condiţionare se efectuează
din zona verde la o înălţime nu mai mică de 2 m de la suprafaţa solului. Aerul captat se va
supune tratării prin filtre.
Cerinţe igienice privind iluminatul natural şi artificial
Încăperile instituţiilor trebuie să aibă iluminat mixt.
luminarea artificială exclusivă se admite în încăperile ale căror tehnologie şi regim de
exploatare nu necesită iluminare naturală.
La proiectarea, construcţia, reconstrucţia instituţiilor, precum şi în instituţiile care
funcţionează nivelul de iluminare naturală şi artificială trebuie să corespundă normelor şi
regulilor sanitare pentru clădiri publice.
Coridoarele secţiilor curative trebuie să aibă iluminare naturală, prin ferestrele din pereţii
laterali şi din holuri. Distanţa dintre holuri nu trebuie să depăşească 24 m, iar pînă la holuri
–36 m. Coridoarele subdiviziunilor diagnostice şi auxiliare trebuie să aibă iluminare
frontală sau laterală.
Durata însoririi trebuie acceptată ţinîndu-se cont de cerinţele igienice faţă de însorire şi de
protecţie împotriva razelor solare a încăperilor din clădirile publice şi locative şi a
teritoriilor.
Pentru protecţia împotriva acţiunii orbitoare a razelor solare şi a supraîncălzirii, ferestrele
instituţiilor orientate spre sud se amenajează cu instalaţii de protecţie solară (jaluzele,
cozoroc).
Lămpile de iluminare generală a încăperilor, amplasate pe tavan, trebuie să fie dotate cu
dispersatoare închise.
87. Exigente catre blocul alimentar al spitalului amplasarea , componenta
incaperilor transportarea alimentelor in sectie.
Serviciu pentru pregatirea hranei se amplaseaza in zona blocurilor curative pentru bolnavii
somatici sau in zona de gospodarie in cladiri separate sau anexate la blocurile de gospodarie
pentru bolnavii somatici ,sau la blocurile curative pentru bolnavii somatici .
Blocul alimentar va avea intrare separata .Dotarea blocului alimentar :frigidere,instrumentar
de pregatire a bucatelor,camera de deservire.
Transportare bucatelor:fiecare sectie va avea vase speciala destinate pentru transportarea
bucatelor care vor fii emailate .Transportarea bucatelor se va face cu carucioare speciale,cu
ascensorul in sectia respectiva fara a trece prin celelalte incaperi ale spitalului.
88. Regimul sanitar in spital exigent igienice catre microclima incaperilor ,component
aerului,intretinera incaperilor lupta cu zgomotulSistemul de condiţionare a aerului din
încăperi se face în mod diferit în diferite saloane a spitalului conform profilului. Clădirile
instituţiilor curativo-profilactice şi a farmaciilor,cu excepţia secţiilor de boli contagioase ,se
înzestrează cu ventilaţie de aflux şi extracţie cu stimulator mecanic.În secţiile de boli
contagioase ventilaţia de extracţie se efectuiază autonom,din fiecare boxă şe de la fiecare
secţie cu salon. Totodată extracţia naturală se înzestrează cu deflector,iar afluxul-cu
stimulator mecanic şi pomparea aerului în coridor. Sistemul de condiţionare trebuie să
asigure o umiditate relativă a aerului de-55-60% pentru sălile de operaţie,narcoză saloane
postoperatorii,de naştere,de reanimare,terapie intensivă,şi viteza a aerului în aceste încăperi
trebuie sa fie nu mai mare de 0,15m/s. Aerul debitat din exterior trebuie supus purificării
prin filtre dar nu se admite instalarea filtrelor cu ulei în calitate de etapă primară a
purificării dar filtre biologice. Pentru încăzire se folosesc instalaţii centralizate,de obicei
calorifere din fontă cu suprafaţa netedă,care pemit o curăţire usoara. T0 medie trebuie ţinută
în limita 18-22 0. In lupta cu zgomotul spitalele se construiesc în zona suburbană,depare de
la centralele magistrale si intrepr industriale.
89. Particularitatile de salubrizare a spitalelor. Clasificarea, componenta si exigente
igienice la gestionarea deseurilor provenite din activitate medicala
Încărcarea conductelor de gunoi se efectuiază la fiecare etaj.Încăperile cu subpapă de
primire a conductei de gunoi se înzerstrează cu tambur. În instituţiile curativo-profilactice
din centrele ăpopulate lipsite de serviciul de acumulare centralizată a gunoiului şi
rezidurilor, se instalează cuptoare de ardere a gunoiului. Distanţa de la aceste cuptoare pînă
la blocurile cu saloane trebuie sa fie de cel puţin 30m. Spitalele şi dispensarele de 600
paturi şi mai mult sînt utilizate cu instalaţie aspiratoare centralizată. În lucrul instalaţiei
zgomotul în saloane nu trebuie să depăşească 45dB. Înlăturarea apelor reziduale din
încăperile pentru procedurile cu nîmol,încăperile pentru spălarea şi uscarea
cearţafelor,pînzelor din in,şi încăperile pentru păstrarea şi regenerarea nămolului se
efectuiază prin sifoane speciale(fără închizător hidraulic)-în colectorul de nămol înzestrat cu
închizător hidraulic. În încăperile pentru pregătirea ghipsului sub lavoar este necesară
instalarea decantorului de ghips cu capacitatea de 0,1 m3. Evacuarea apelor din clădirea
serviciului de pregătire a hranei în spitalele de peste 1000 de paturi este înzestrată cu
instalaţiile pentru captarea grăsimii,înainte de deversarea apelor din sectiile de boli
contagioase şe de ftiziatrie trebuie dezinfectate.
90. Supravegherea igienica preventive si curenta asupra institutiilor medico-sanitare.
Programul avizarii igienice a institutiilor medico-sanitare,spitalul.
Cerinţe igienice pentru lotul de spital:
Teren uscat cu nivelul apelor freatice 1.5-2m.
Panta lotului peste 0.5-1%.
Cu prez aerisirii optimale.
Cu configuratie apropiata de paralelipiped, cu raportul laturilor 1:2 sau 2:3.
Din partea miscarii maselor de aer spre central populat.
La distanta de sursele de zgomot, poluare a aerului , solului.
Cu posibilitate de racordare la: retelele de apeduct, canalizare , incalzire, s energetice si
informationale.
Instituţiile se amplasează în zonele: locativă, verde sau suburbană.
Distanţa de la hotarul (gardul) instituţiei pînă la alte obiecte, inclusive industriale de
categoria a V-a, va fi de minimum 30 m.
Spitalele specializate cu capacitatea de 1000 şi mai multe paturi, cu tratament de lungă
durată, precum şi staţionarele de psihiatrie, boli infecţioase, inclusiv ftiziopneumologie,
oncologie, dermatovenerologie, pot fi amplasate pe teritoriul localităţilor urbane şi rurale, la
o distanţă de cel puţin 500 m de zona locativă.
Amplasarea cabinetelor stomatologice, ginecologice, a cabinetelor medicilor pentru
acordarea asistenţei medicale de ambulatoriu, a centrelor curative şi de asanare, de
reabilitare şi recuperare, a staţionarelor de zi pe lîngă ele, cu excepţia celor de profil
dermatovenerologic, infecţios, de tuberculoză şi psihiatrie, confirmate prin avizul eliberat
de Serviciu, se permite în clădiri cu destinaţie publicăşi locativă, precum şi în încăperi cu
destinaţie nelocativă.
Pe teritoriul, în incinta, pe acoperişurile edificiilor instituţiilor, pe construcţii (turn de apă,
coşuri de fum, piloni) se interzice amplasarea obiectivelor de altă menire socială, locativă,
de comerţ, producere,inclusiv radiotehnice, care –funcţional –au o altă destinaţie, cu
excepţia unităţilor economice de comerţ cu amănuntul al articolelor de igienă personală, al
produselor alimentare de producere industrială şi a presei, în coordonare cu Serviciul şi cu
condiţia deţinerii autorizaţiei sanitare de funcţionare pentru fiecare
unitate.
Pe teritoriul instituţiilor publice, inclusiv în edificii, se interzice amplasarea institutiilor
private.
La proiectarea şi construcţia instituţiilor se va avea în vedere distanţarea lor de zonele căilor
ferate, aerogărilor şi autogărilor, magistralelor auto, întreprinderilor industriale şi altor surse
de poluare a mediului: cu noxe, radiaţii ionizante şi neionizante şi sonore.
Teritoriul instituţiilor trebuie să fie îngrădit, amenajat, înverzit, iluminat şi menţinut în stare
salubră.
Suprafaţa teritoriului înverzit şi a aleilor va constitui cel puţin 60% din suprafaţa totală a
terenului instituţiilor.
Arborii vor fi plantaţi la o distanţă de cel puţin 15 m de clădire, iar arbuştii –de cel puţin 5
m.
Instituţiile amplasate în clădiri publice şi cu menire locativă vor fi separate de edificiul
principal printr-un perete capital şi vor fi asigurate cu sisteme proprii de ventilare,
canalizare şi intrare separată pentru pacienţi.
Pe teritoriul spitalelor se diferenţiază zonele: blocurilor curative pentru bolnavii infecţioşi şi
neinfecţioşi, pediatrică, psihosomatică, radiologică, dermatovenerologică, a maternităţii, a
policlinicii, morfopato-logică, gospodărească, a instalaţiilor inginereşti şi a spaţiului verde.
Zona morfopatologică şi pentru funeralii va fi izolată de zonele funcţionale curative printr-
un coridor verde din arbori sau arbuşti şi va fi amplasată la o distanţă de cel puţin 30 m de
acestea. Camera mortuară trebuie să dispună de acces separat.
În spitalele poliprofilate secţiile de boli infecţioase, dermatovenerologice,
ftiziopneumologice, psihoso-matice, radiologie se vor amplasa în clădiri separate.
Blocul/secţia de boli infecţioase va dispune de teren separat, izolat de alte sectoare printr-un
gard sau o fîşie verde (arbuşti), cu intrări separate şi teren şopronat pentru dezinfecţia
transportului.
În zona gospodărească, la o distanţă maximă posibilă de blocurile curative şi auxiliare, se
amenajează o platformă betonată pentru containerele destinate colectării deşeurilor, al cărei
perimetru trebuie să depăşească cel puţin cu 1,5 m perimetrul de bază al containerelor.
Platforma pentru containerele destinate colectării deşeurilor trebuie să fie îngrădită, iar
containerele –închise cu capace.
Coşurile pentru colectarea gunoiului instalate la intrarea în clădire, în locurile de odihnă şi
pe teritoriul instituţiilor trebuie să fie golite zilnic şi menţinute în stare curată.
Containerele pentru colectarea deşeurilor menajere solide trebuie să fie dotate cu capace,
curăţate sistematic, spălate şi dezinfectate după fiecare evacuare.
Programul avizarii igienice a institutiilor medico-sanitare,spitalul.
Cele mai insemnate momente ale etapei de control sanitar preventive asupra institutiilor
medico-sanitare sunt:alegerea terenului pentru constructive,expertiza sanitara a
proiectelor,supravegherea sanitara a constructiei,receptionarea in exploatare a obiectivelor
construite si supravegherea sanitara a reconstructiei.Schema expertizei proiectelor
institutiilor curative-profilactice include:
1.familiarizarea cu documentele proiectului,fisa explicativa,descrierea
2. familiarizarea cu planul situational
3.examinarea planului general
4.familiarizarea cu fisa explicative a blocului principal si cu schitele de proiect,cu
denumirea sectiilor din blocul principal,numarul de paturi in fiecare din ele,interrelatiile
dintre sectii si servicii
5.examinarea si caracteristica sectiei de internare
6.caracteristica blocurilor de saloane in fiecare sectie spitaliceasca
7.caracteristica saloanelor de spital
8.examinarea si aprecierea planificarii sectiei de chirurgie
9.examinarea si aprecierea particularitatilor de planificarii blocului de operatie
10.examinarea si caracteristica particularitatilor planificarii sectiei de boli infectioase
11.examinarea si caracteristica particularitatilor planificarii maternitatii
12.evaluarea igienica a planificarii interioare a sectiei de ginecologie
13.examinarea si evaluarea igienica a planificarii interioare a sectiei de pediatrie
14.examinarea si caracteristica blocurilor de deservire a spitalului
15.obiectiile fata de proiect si propunerile
Concluzie
92. Exigente igienice la planificarea constructia si amenajarea piscinei ,locului de
scaldat,la bazinul acvatic, bazinul de inot.
Cerintele igienice la planificarea, constructia, amenajarea bazinelor de inot.
Cerinţele igienice faţă de bazinele de înot.Cuva bazinului prezintă un rezervuar cu fund
special profilat. În timpul construcţiei este necesar de asigurat hidroizolarea bazinului.
Pereţii cuvei trebuie să fie hidrostabili şi să permită curăţarea prin metoda umedă.
La intrarea în sala bazinului care trece direct din duş, se aranjează duş pentru picioare:
lăţimea – 1,8 m şi adâncimea – 0,1 m.Pereţii şi tavanul sălii de nataţie se recomandă să fie
rezistenţi la umiditate şi să aibă culori deschise. Calitatea apei bazinului trebuie să
corespundă Normelor sanitare privind calitatea apei potabile. Temperatura apei pentru
înotul sportiv, polo de apă se limitează la 26°C, la sărituri apă – la 28°C, în cuvele pentru
însuşirea înotului – la 20°C.
Cerintele catre apa bazileor de inot. Metodele de purificare a apei.
În funcţie de sistemul de purificare şi metoda folosirii apei deosebim bazine cu reciclaţie (o
parte de apă utilizată pentru prelucrare se returnează în bazin) şi bazine cu apă curcătoare.
Din punct de vedere igienic şi economic, sunt preferate bazinele cu circulaţia apei. În ele
apa circulă după principiul bazin – sistem de purificare – bazin.
Instalaţiile de purificare prezintă un sistem închis care include consecutiv pompe, instalaţii
de coagulare a apei, filtre şi aparate pentru dezinfectarea apei. Recircularea apei în bazin
sporeşte efectul dezinfectării, reduce poluarea ei bacterială, permite repartizarea uniformă a
dezinfectantului în tot volumul apei, micşorează consumul apei încălzite. Pentru
dezinfectarea apei se foloseşte clorul, bromul, săruri de cupru şi argint, ozonarea,
dibromantina. Concomitent cu dereticarea zilnică a încăperilor, se efectuează dezinfect
curentă a pasajelor, podelelor, covora-şelor de cauciuc etc. cu soluţie de cloramină de 0,5–
1%.
In scopul preîntâmpinării impurificării bazinului, trebuie respectate următoarele cerinţe:
respectarea regulilor de comportare în bazin care se afişează în vestibul; admiterea în bazin
numai a persoanelor care au trecut controlul medical; examinarea repetată a celor ce se
ocupă cu nataţia (obligatoriu nu mai rar de o dată în şase luni); fiecare vizitator trebuie să
facă duş cu apă fierbinte; sportivii trebuie să aibă costum special de baie; personalul de
deservire trebuie să intre în sala de nataţie, şi sala de pregătire pentru duşuri în încălţăminte
specială; pentru dezbrăcarea şi păstrarea îmbrăcămintei trebuie prevăzute cabine speciale
sau dulapuri individuale cu secţie pentru încălţăminte şi găuri pentru ventilaţie.
93. Exigente igienice catre apa de scaldat. Metode de tratare a apei de piscina.
În funcţie de sistemul de purificare şi metoda folosirii apei deosebim bazine cu reciclaţie (o
parte de apă utilizată pentru prelucrare se returnează în bazin) şi bazine cu apă curgătoare.
Din punct de vedere igienic şi economic, sunt preferate bazinele cu circulaţia apei. În ele
apa circulă după principiul bazin – sistem de purificare – bazin.
Instalaţiile de purificare prezintă un sistem închis care include consecutiv pompe, instalaţii
de coagulare a apei, filtre şi aparate pentru dezinfectarea apei. Recircularea apei în bazin
sporeşte efectul dezinfectării, reduce poluarea ei bacterială, permite repartizarea uniformă a
dezinfectantului în tot volumul apei, micşorează consumul apei încălzite. Pentru
dezinfectarea apei se foloseşte clorul, bromul, săruri de cupru şi argint, ozonarea,
dibromantina. Concomitent cu dereticarea zilnică a încăperilor, se efectuează dezinfect
curentă a pasajelor, podelelor, covora-şelor de cauciuc etc. cu soluţie de cloramină de 0,5–
1%.
In scopul preîntâmpinării impurificării bazinului, trebuie respectate următoarele cerinţe:
respectarea regulilor de comportare în bazin care se afişează în vestibul; admiterea în bazin
numai a persoanelor care au trecut controlul medical; examinarea repetată a celor ce se
ocupă cu nataţia (obligatoriu nu mai rar de o dată în şase luni); fiecare vizitator trebuie să
facă duş cu apă fierbinte; sportivii trebuie să aibă costum special de baie; personalul de
deservire trebuie să intre în sala de nataţie, şi sala de pregătire pentru duşuri în încălţăminte
specială; pentru dezbrăcarea şi păstrarea îmbrăcămintei trebuie prevăzute cabine speciale
sau dulapuri individuale cu secţie pentru încălţăminte şi găuri pentru ventilaţie.
93. Factorii nocivi din edificiile sportive si profilaxia actiunii lor asupra sportivilor.
Edificiile sportive trebuie să corespundă unor cerinţe igienice, pentru a influenţa în mod
pozitiv activitatea sportivă şi sănătatea sportivilor. Exerciţiile fizice şi sportul, practicate în
condiţii igienice necorespunzătoare, influenţează negativ sănătatea celor care le practică şi
performanţele realizate. Factorii nocivi din edificiile sportive sint: factorii de mediu ca:
microclimatul nefavorabil, zgomotul, vibraţia, iluminatul nesatisfăcător, aerul impurificat,
insuficienţa de O2 care exercită acţiune puternică asupra organismului. In scopul
profilaxiei actiunii factorilor nocivi asupra organismului, edificiile sportive se normeaza si
se monitorizeaza conform regulamentelor in vigoare.
Medicului igienist trebuie sa supravegheze starea salubrităţii şi utilajului sanitar-tehnic,
microclimatul şi aerul din încăperi, iluminatul.
Încălzirea, ventilrea din edificiile sportive .
Edificiile sportive închise sunt menite să protejeze sportivii de factorii nefavorabili ai
mediului extern.
Condiţiile microclimei edificiilor sportive închise depind în mare măsură de eficienţa
lucrului sistemelor de încălzire şi ventilare a aerului, mai ales în perioada rece a anului. La
construirea edificiilor sportive sistemul de încălzire se proiectează după temperatura
calculată a aerului, ceea ce înseamnă că sistemul de încălzire trebuie să menţină în încăpere
temperatura optimă în cazul celei mai joase temperaturi a aerului extern pentru localitatea
dată. În sălile fără spectatori temparatura calculată a aerului în perioada rece a anului
constituie150C, în patinoarele acoperite- 140C, a sălilor de tir – 18 0C pentru sălile
piscinelor – cu 1–20C mai mare în raport cu temperatura apei în bazin. Umiditatea relativă
a aerului se reglementează numai pentru sălile cu spectatori şi trebuie să constituie în
perioada rece a anului 40–45%, iar în cea caldă 50–55%. Viteza de mişcare a curenţilor de
aer în zonele de lucru se interzice să depăşească 0,2 m/s – pentru sălile bazinelor acoperite,
0,3 m/s – pentru sălile de lupte, tenis de masă şi patinoare acoperite, 0,5 m/s – pentru
celelalte săli sportive.10
Asigurarea parametrilor normali ai microclimatului şi componenţei chimice a aerului
depinde de eficienţa funcţionării sistemelor de ventilaţie. În vederea menţinerii purităţii
aerului în încăperi, este necesar de a asigura fiecărei persoane un anumit volum de aer.
Pentru sălile sportive, ţinând cont de respiraţia intensă şi transpiraţia sportivilor, cubajul de
aer a fost determinată de 30 m3, iar volumul ventilaţiei – 90 m3 pentru o persoană pe
oră.
Edificiile sportive trebuie asigurate cu iluminare naturală şi artificială suficientă, uniform
repartizată pe toată suprafaţa încăperii.
O mare parte dintre elementele activităţii sportive înaintează organismului un şir de cerinţe
specifice: orientarea vizuală într-un timp scurt, viteza mare de distingere (a aparatelor,
mingii, armei, liniilor de demarcare, altor ţinte etc.), claritatea stabilă a vederii. Eficacitatea
acestor activităţi depinde în mare măsură şi de gradul iluminării sălilor sportive. Totodată,
condiţiile optime de iluminare a edificiilor sportive exercită o acţiune estetică şi
psihologică, ameliorează capacitatea de muncă sportivă şi preîntâmpină traumatismul.
Iluminarea naturală directă e recomandabilă în toate încăperile edificiilor sportive.
Aprecierea obiectivă include cercetarea şi calcularea următorilor indici: coeficientul de
luminozitate, unghiul de incidenţă, unghiul de deschidere, CIN. În sălile de sport valoarea
optimă a coef. de luminozitate trebuie să fie egal cu 1/6, în bazinele de înot, cabinetele
instructorilor, medicilor – cu 1/5–1/6, sălile de masaj – cu 1/8–1/10. CIN în sălile sportive e
necesar să nu fie mai mic de 1%. Ocupaţiile cu sportul înaintează cerinţe deosebite de
asemenea către iluminatul artificial. Iluminarea insuficientă, luminozitatea orbitoare,
luciul şi contrastivitatea de la sursele de lumină cauzează obosirea rapidă a analizatorului
vizual, scăderea sensibilităţii contrastante, stabilităţii vederii clare, rapidităţii distingerii. Au
fost recomandate următoarele
normative ale iluminatului articficial .Lupte sportive, acrobatică, gimnastică, box, scrimă-
200lx, tenis de masa 400lx, atletica usoara, grea 150 lx, badminton, baschet, tenis 100-300
lx. .Acţiunea sistematică a factorilor negativi ai mediului asupra organismului sportivului
poate provoca apariţia stărilor prepatologice şi patologice. Unul dintre aceşti factori este
zgomotul sportiv, care poate fi constant şi inconstant. Zgomotul poate fi considerat drept un
factor de risc profesional, capabil să deregleze starea funcţională a organismului.
Acţionând asupra sănătăţii sportivilor şi antrenorilor, el provoacă schimbări în analizatorul
auditiv, diminuând capacitatea de muncă, eficienţa desfăşurării şi rezultatele
antrenamentului.
De menţionat, că pentru atenuarea nivelului de zgomot se consideră eficientă feţuirea
pereţilor cu saltele din materiale moi fibroase, învelite cu pânză subţire, precum şi cu plăci
din materiale fibroase sau cu foi de poroplast cu grosimea de 50–100 mm. Nivelul maxim
admisibil în sălile sportive nu trebuie să depăşească 60 dBA.
95. Cerinte ig fata de planif, constructia, amenajarea si dotarea institutiilor cultural
publice.
În cadrul supravegherii igienice a instituţiilor cultural-publice, e necesar de a stabili: gradul
de corespundere a utilajelor, instalaţiilor şi conţinutul acestor clădiri (încăperi) cerinţelor
igienice; cauza apariţiei deficienţelor depistate şi căile de înlăturare a efectelor acestora;
existenţa plângerilor cetăţenilor care se folosesc de clădire; influenţa asupra psihicului sau
dispoziţiei persoanelor, vizitarea acestora.
Indiferent de unele cerinţe specifice faţă de planificarea şi înzestrarea încăperilor
instituţiilor cultural-publice cu funcţii diferite, se înaintează şi multe cerinţe comune. Se
cere un microclimat optim, vizibilitate şi acustică bună, un vestiar bine organizat. Vestiarele
instituţiilor de cultură, de obicei, se situează pe parcursul mişcării vizitatorilor, în apropiere
de intrări, de preferinţă într-o încăpere izolată de vestibul. Suprafaţa vestiarului se
calculează în funcţie de raportul 0,08–0,1 m2 la un vizitator.
Cerinţele igienice faţă de planificarea şi înzestrarea sălii de spectacole din teatre sunt dictate
de necesitatea asigurării în teatre a comodităţilor pentru spectatori: vizibilităţii, audiţiei,
microclimei şi calităţii aerului. Vizibilitatea normală în sala de spectacole e asigurată prin
faptul că fiecare rând este situat mai sus decât premergătorul cu cel puţin 12 cm, ultimele
rânduri se află cu 30–32 m de la scenă în teatrele de operă şi cu 25–27 m în cele dramatice.
Cinematografele trebuie amplasate cât mai aproape de spectator, nu se recomandă
construcţia cinematografelor încorporate, deoarece ele prezintă o sursă de zgomot.
Cinematografele constau din următoarele încăperi: vestibulul pentru case şi de intrare,
foaierul parterului, culuarele balconului etc. Volumul de ventilare a cinematografelor se
recomandă să corespundă unei capacităţi maxime de oameni pe care îi poate primi
cinematograful. Cubajul de aer este de 20 m³/oră per persoană. Temperatura aerului în sală
trebuie să fie de 16-200C, însă nu mai mult de 250C în perioada caldă a anului, umiditatea
aerului – de 45–55%. Sistemul de ventilare e necesar să fie aparte pentru încăperile sălii de
cinema, încăperile administrative, cele de deservire a clienţilor etc.
Principala cerinţă igienică faţă de planificarea clădirilor pentru circuri trebuie considerată
plasarea raţională a elementelor lor multiple şi diferenţiate.
Este important să se obţină o izolare sigură a încăperilor pentru animale faţă de sala de
spectacole, foaier şi hol, precum şi de restul încăperilor.
96. Exigente igienice catre microclimatul si nivelul iluminatului in edificiile sportive de
tip inchis si institutiile cultural publice.
Condiţiile microclimei edificiilor sportive închise depind în mare măsură de eficienţa
lucrului sistemelor de încălzire şi ventilare a aerului, mai ales în perioada rece a anului. În
sălile fără spectatori temparatura calculată a aerului în perioada rece a anului constituie
150C, în patinoarele acoperite– 140C, a sălilor de tir – 18oC, pentru sălile piscinelor – cu
1–2oC mai mare în raport cu temperatura apei în bazin. Umiditatea relativă a aerului se
reglementează numai pentru sălile cu spectatori şi trebuie să constituie în perioada rece a
anului 40–45%, iar în cea caldă 50–55%. Viteza de mişcare a curenţilor de aer în zonele de
lucru se interzice să depăşească 0,2 m/s – pentru sălile bazinelor acoperite, 0,3 m/s – pentru
sălile de lupte, tenis de masă şi patinoare acoperite, 0,5 m/s – pentru celelalte săli sportive.
Pentru sălile sportive, ţinând cont de respiraţia intensă şi transpiraţia sportivilor, cubajul de
aer a fost determinată de 30 m3, iar volumul ventilaţiei – 90 m3pentru o persoană pe
oră.Edificiile sportive trebuie asigurate cu iluminare naturală şi artificială suficientă,
uniform repartizată pe toată suprafaţa încăperii.Iluminarea naturală directă e recomandabilă
în toate încăperile edificiilor sportive. Aprecierea obiectivă include cercetarea şi calcularea
următorilor indici: coeficientul de luminozitate, unghiul de incidenţă, unghiul de
deschidere, CIN. În sălile de sport valoarea optimă a coef de luminozitate trebuie să fie egal
cu 1/6, în bazinele de înot, cabinetele instructorilor, medicilor – cu 1/5–1/6, sălile de masaj
– cu 1/8–1/10. CIN în sălile sportive e necesar să nu fie mai mic de 1%. Ocupaţiile cu
sportul înaintează cerinţe deosebite de asemenea către iluminatul artificial. Iluminarea
insuficientă, luminozitatea orbitoare, luciul şi contrastivitatea de la sursele de lumină
cauzează obosirea rapidă a analizatorului vizual, scăderea sensibilităţii contrastante,
stabilităţii vederii clare, rapidităţii distingerii.
În vederea evaluării calităţii aerului din încăperi însemnătate marcantă are examinarea
conţinutului de CO2 şi a oxidabilităţii lui, aceştia fiind indicatorii principali ai gradului de
viciere a aerului. În afară de aceasta, după cantitatea de dioxid de carbon şi oxidabilitatea
aerului din încăpere poate fi determinată eficacitatea ventilaţiei.
Pentru institutiile cultural-publice: Se cere un microclimat optim, vizibilitate şi acustică
bună, un vestiar bine organizat.Cubajul de aer este de 20 m³/oră per persoană. Temperatura
aerului în sală trebuie să fie de 16–20oC, însă nu mai mult de 25oC în perioada caldă a
anului, umiditatea aerului – de 45–55%. Sistemul de ventilare e necesar să fie aparte pentru
încăperile sălii de cinema, încăperile administrative, cele de deservire a clienţilor etc.
97. Expertiza igienică a proiectelor edificiilor sportive. Pentru efectuarea
expertizei igienice a proiectului şi eliberarea avizului sanitar la
proiect la CSP se prezintă următoarele documente:
1. Proiectul de construcţie.
2. Certificatul de Urbanism.
3. Planul general şi planul de încadrare în teritoriu.
4. Concluzia CSP cu privire la repartizarea terenului pentru
construcţie.
Supravegherea igienică la etapa de construcţie şi recepţionăre în
exploatare a edificiilor sportive. În scopul evitării cazurilor de recepţionare
a edificiilor sportive cu încălcarea cerinţelor igienice, se efectuează
supravegherea procesului de construcţie. Aceasta are loc la etapa
„zero”, când se pune accent pe starea solului, sursele de poluare a solului,
hidroizolarea fundaţiei, organizarea lucrărilor, condiţiile de muncă
şi odihnă a constructorilor, influenţa lucrărilor asupra condiţiilor de trai
a populaţiei din apropierea şantierului; evidenţierea corespunderii lucrărilor
la nivel mai sus de „zero” cu proiectul; la sfârşitul lucrărilor de construcţie
La recepţionarea în exploatare a edificiilor sportive se atrage atenţia
la corespunderea teritoriului construcţiei clădirii, modul de planificare a
încăperilor, corespunderea utilajului de tehnică sanitară cerinţelor igieni9
ce. Medicul se familiarizează cu avizele de control ale sistemului de
aprovizionare cu apă, de canalizare, de reglare a tehnicii sanitare, ale sistemului
de încălzire, ventilaţie, gazificaţie etc. Ia de asemenea cunoştinţă
de documentele referitoare la recepţionarea utilajului după o probă de
lucru, de rezultatele de măsurare a zgomotului, vibraţiei, analizelor de
laborator ale aerului din încăperile închise, de măsurare a factorilor microclimatici,
ai iluminatului, etc. Defectele depistate sunt incluse în
foaia de constatare a defectelor, se indică termenele de lichidare a lor.
Comisia de stat îşi începe activitatea după corectarea neajunsurilor, indicate
de comisia de lucru. Actul de recepţie a obiectivului conţine descrierea
tehnică a obiectivului, concluzia privind corespunderea lucrărilor
executate normelor şi regulilor, concluzia privind gradul de pregătire a
obiectivului şi decizia referitoare la recepţia lui.
Supravegherea igienică curentă. Orice obiectiv trebuie să activeze
în baza autorizaţiei sanitare de funcţionare, care se eliberează de către
Centrul de Sănătate Publică. Sarcina medicului igienist în domeniul supravegherii
igienice curente constă în supravegherea salubrităţii şi utilajului
sanitar-tehnic, microclimatului şi aerului din încăperi, iluminatului,
încălzirii, ventilaţiei din edificiile sportive şi cultural- publice.
Edificiile sportive închise sunt menite să protejeze sportivii de factorii
nefavorabili ai mediului extern.
Condiţiile microclimei edificiilor sportive închise depind în mare
măsură de eficienţa lucrului sistemelor de încălzire şi ventilare a aerului,
mai ales în perioada rece a anului. La construirea edificiilor sportive sistemul
de încălzire se proiectează după temperatura calculată a aerului,
ceea ce înseamnă că sistemul de încălzire trebuie să menţină în încăpere
temperatura optimă în cazul celei mai joase temperaturi a aerului extern
pentru localitatea dată. În sălile fără spectatori temparatura calculată a
aerului în perioada rece a anului constituie 15oC, în patinoarele acoperite
– 14oC, a sălilor de tir – 18oC, pentru sălile piscinelor – cu 1–2oC mai
mare în raport cu temperatura apei în bazin. Umiditatea relativă a aerului
se reglementează numai pentru sălile cu spectatori şi trebuie să constituie
în perioada rece a anului 40–45%, iar în cea caldă 50–55%. Viteza
de mişcare a curenţilor de aer în zonele de lucru se interzice să depăşească
0,2 m/s – pentru sălile bazinelor acoperite, 0,3 m/s – pentru sălile
de lupte, tenis de masă şi patinoare acoperite, 0,5 m/s – pentru celelalte
săli sportive.
10
Ocupaţiile cu cultura fizică şi sportul în edificiile sportive acoperite
cauzează schimbări esenţiale ale aerului, atât din punct de vedere chimic,
cât şi fizic. Asigurarea parametrilor normali ai microclimatului şi
componenţei chimice a aerului depinde de eficienţa funcţionării sistemelor
de ventilaţie. În vederea menţinerii purităţii aerului în încăperi, este
necesar de a asigura fiecărei persoane un anumit volum de aer. Pentru
sălile sportive, ţinând cont de respiraţia intensă şi transpiraţia sportivilor,
cubajul de aer a fost determinată de 30 m3, iar volumul ventilaţiei –
90 m3 pentru o persoană pe oră.
Edificiile sportive trebuie asigurate cu iluminare naturală şi artificială
suficientă, uniform repartizată pe toată suprafaţa încăperii.
O mare parte dintre elementele activităţii sportive înaintează organismului
un şir de cerinţe specifice: orientarea vizuală într-un timp scurt,
viteza mare de distingere (a aparatelor, mingii, armei, liniilor de demarcare,
altor ţinte etc.), claritatea stabilă a vederii. Eficacitatea acestor activităţi
depinde în mare măsură şi de gradul iluminării sălilor sportive.
Totodată, condiţiile optime de iluminare a edificiilor sportive exercită o
acţiune estetică şi psihologică, ameliorează capacitatea de muncă sportivă
şi preîntâmpină traumatismul.
Iluminarea naturală directă e recomandabilă în toate încăperile edificiilor
sportive. Aprecierea obiectivă include cercetarea şi calcularea următorilor
indici: coeficientul de luminozitate, unghiul de incidenţă, unghiul
de deschidere, coeficientul de iluminare naturală. În sălile de sport
valoarea optimă a coeficientului de luminozitate trebuie să fie egal cu
1/6, în bazinele de înot, cabinetele instructorilor, medicilor – cu 1/5–1/6,
sălile de masaj – cu 1/8–1/10. Coeficientul de iluminare naturală în sălile
sportive e necesar să nu fie mai mic de 1%.
Ocupaţiile cu sportul înaintează cerinţe deosebite de asemenea către
iluminatul artificial. Iluminarea insuficientă, luminozitatea orbitoare,
luciul şi contrastivitatea de la sursele de lumină cauzează obosirea rapidă
a analizatorului vizual, scăderea sensibilităţii contrastante, stabilităţii
vederii clare, rapidităţii distingerii. Au fost recomandate următoarele
normative ale iluminatului articficial
98. Clasificarea institutiilor de mentinere a igienei corpului.Importanta igienica
,antiepidemica,fiziologica si terapeutica a baii(culturala,sociala).
1)Baile rusesti –folosesc in salile de aburi vapori,generate cu ajutorul sobei din
piatra,incalzita cu lemne sau alt combustibil(in ultimul timp cu gaz).In baile rusesti sint
lighene si ciubere,dus.
2)Baile cu dus-spalatul are loc in special sub dus,care are din punct de vedere igienic citeva
prioritati:
-pentru spalat se foloseste apa curata curgatoare
-se intrebuinteaza apa de temperature dorita
-consumul apei e mai mic decit in incaperea de spalare a baii rusesti.Cuvele,care de
asemenea pot fi folosite in aceste bai,sint mai putin igienice din cauza lipsei schimbului
apei din ele pe parcursul spalatului.Insa cazile din baile de acest tip sint necesare celora,care
nu se pot folosi de incaperea generala de spalat,iar uneori-pentru efectuarea procedurilor
curative.
3)Baile –sauna se deosebesc de baile rusesti prin faptul ca in incaperea lor pentru aburi se
foloseste aerul uscat,incalzit pina la o temperature considerabila(90 grade C),spalatul
decurge sub dus,baia este inzestrata cu bazin(sau microbazin).Aceasta metoda de spalare
este igienic rationala,insa foarte incordata,din care cauza poate fi contraindicate sau necesita
un antrenament anumit si un control medical.
4)Baile-filtru,in afara de insemnatatea igienica,au si o importanta antiepidemica-in ele are
loc,conform indicatiilor epidemiologice,prelucrarea
sanitara(spalatul,tunsoarea,deparazitarea si dezinfectia lengeriei si a imbracamintei)a unor
contingente.In legatura cu aceasta planificarea,inzestrarea si regimul filtrului are
particularitatile sale.Baile sint inzestrate cu dusuri,intrarea si iesirea in sectie sint
separate.Din camera de dezbracare cei care se spala transmit imbracamintea lor printr-o
fereastra speciala in camera pentru dezinfectie,iar dupa spalare o primesc inapoi.
Importanta igienica a baii se manifesta in primul rind prin rolulul ei de asanare a populatiei.
Rol antiepidemic joaca si baile filtru. In ele are loc,conform indicatiilor
epidemiologice,prelucrarea sanitara(spalatul,tunsoarea,deparazitarea si dezinfectia lengeriei
si a imbracamintei)a unor contingente.
Importanta fiziologica se evidentiaza prin faptul ca temperature inalta a aburilor provoaca
un sir de modificari fiziologice in organism:ridicarea temperaturii corpului,accelerarea
pulsului si respiratiei ,micsorarea tensiunii arteriale, slabirea fortei muscular,ridicarea
tonusului sistemului cardiovascular.
Folosirea permanenta a camerei de aburi duce la antrenarea functiilor enumerate mai sus,la
calire,iar uneori serveste ca factor curativ in special la astfel de boli ca
reumatismul,podagra,bolile renale,la un sir de nevroze.
99. Baile trebuie sa fie situate pe un teritoriu separate(0,2 ha pentru un
obiect).Conform recomandarilor actuale ele pot fi situate in raionul locative al
urbei,deoarece aceasta este in interesul populatiei deservite.Insa datorita faptului ca baia
poate fi sursa de actiune nefavorabila asupra teritoriului ambient,intre ea si teritoriul
locative trebuie sa fie un interval de 25-40 m(in dependenta de capacitate),insa nu mai mic
de 50 m de la institutiile curative si de copii.De obicei baile se amplaseaza pe teritoriul
intercartieral,in apropiere de ele se organizeaza locuri de stationare a transportului urban.
Capacitatea baii se determina dupa formula: X=a*b*c*d/e*g*k,unde
x-capacitatea in ora
a-populatia in perspectiva la 10 ani
b-populatia deservita cu baie(%)
c-nr. de spalatorii pe parcurs de 1 an la un om
d-durata spalarii
e-nr. de zile de lucru a baii
g-nr. de ore de lucru a baii in zi
k-coeficient de iregularitate(~0,8)
Componenta si dimensiunile incaperilor principale si auxiliare ale baii
Pentru baile de orice capacitate este obligatorie constructia incaperilor sau a grupelor de
incaperi.
a)vestibuluri cu vestiare si sali de asteptare
b)incaperi igienice(camere de dezbracare,camere de sapunire,dusuri,camere de aburi)
c)incaperi auxiliare si suplimentare(case de vinzare a biletelor,depozite,weceuri s.a.)
In baile cu capacitatea de 20 locuri si mai mult se organizeaza bazine de scaldat si
innot,incaperi pentru deservire de asanare si profilaxie(dus asanator,baie,masaj,camera de
odihna),incaperi pentru deservirea suplimentara(frizerie,atelier de reparatie marunta a
imbracamintei,punct de inchiriere a articolelor pentru scaldat si innot,spalatorie pentru
spalatul urgent),se largeste component incaperilor auxiliare si suplimentare.
100. Importanta sanitaro-igienica aspalatoriei.Clasificarea spalatoriilor.Calcularea
capacitatiispalatoriei.Exigenteigienicela spalarea si tratarea albiturilor.
.Clasificarea spalatoriilor.
In funcţie de destinaţie, spălătoriile se divid în următoarele tipuri:
a) comunale;
b) departamentale;
c) autonome (la domiciliu);
d) de autodeservire (mecanizate
Calcularea capacitatii spalatoriei.
X=n(a+b)\c*d
X-cantitatea de haine pe schimb
n-nr populatiei deservite
a-cantitatea hainelor murdare p-u 1 an timp de 1 luna\kg=10kg
b-cantitatea de rufe a sectorului comunal=2
c-nr de schimburi in 24 h=2
d-nr de zile lucratoare in luna=26
Cerinte igienice la spalarea si tratarea albiturilor.
Spalatoriile in care se prevede prelucrarea lenjeriei infectate trebuie sa corespunda
urmatoarelor cerinte:
a)incaperile prin care trece lenjeria infectata sa fie izolate de celelalte incaperi;
b)incaperile"murdare" sa fie asigurate cu ventilatie individuala de extractie;
c)incarcarea lenjeriei infectate in masinile p-u dezinfectarea si fierberea lenjeriei in aburi
trebuie sa se efectuieze in sala de sortare
d)scoaterea lenjeriei dezinfectate din masina si fierberea in aburi trebuie sa se efectuieze din
partea sectiei de spalare.
Lenjeria se prelucreaza in conformitate stricta cu cerintele procesului tehnologic de
spalare.Tot utilajul spalatoriilor,amplasarea masinilor si finisarea incaperilor trebuie sa
permita curatarea lor rapida si usoara.
101. Exigenţe igienice la planificarea şi dotarea sanitaro-tehnică a frizeriilor şi locului
de muncă a frizerului.
La început se studiază conform planului situaţional dacă frizeria este amplasată corect,dacă
ieşirea nu este în incinta caselor de locuit. Se atrage atenţia la materialele de finisare a
pereţilor şi se stabileste dacă ei vor fi uşor supuşi deriticării umede,ei trebuie să fie vopsiţi
cu vopsea din ulei,teracotă sau cu tapete care se spală. Se specifică genul frizerului, pentru
frizer bărbat locul de muncătrebuie să aibă-7m2; frizer femeie-8m2. Se determină prezenţa
încăperilor principale:sala de deservire,socio-igienică şi pentru personal.La fel şi cele
auxiliare:sala de aşteptare,medicul mai inspectează soluţiile de dezinfectie şi modul lor de
pastrare.Alte exigenţe:
• sursa de apă trebuie sa fie centralizată, obligator perezente apei calde
• canalizarea centralizată
• prezenţa veceului care nu trebuie să fie mai departe de 70m.
• Prezenţa contractului frizeriei date cu o spălătorie specializată
102. Dezinfectarea uneltelor de deservire a clienţilor în frizerii,cabinete
cosmetice,cabinet de pedichiură.
Soluţiile dezinfectante trebuie să se păstreze corect ,în borcane, la întuneric cu notarea
procentajului şi data fabricării. Pentru dezinfecţie de obicei se foloseşte sol. De lizofomină
de 2% în care instrumentele se ţin 20min. Dar înainte de asta instrumentele trebuie spălate
în apa caldă şi soluţie degresantă apoi clătite, iar după asta se scot din lizoformin,iarăşui
clătite şi sterse. Pentru dezinfectarea mîinilor: se foloseşte AXD2000 cu care se spală timp
de 30 sec mîinile după carese şterg. Pentru deritecarea umedă a pereţilor şi pentru tratarea
suprafeţelor se foloseşte sol. De lizoformin de 1,5% perioada de contact a căruia trebuie să
fie de cel puţin 30min.şi se face prin ştergere.Albiturile trebuie să fie spălate aparte în
spălătorii specializate.CLOROM poate fi utilizat si la dezinfectia instrumentelor de max,
prin dizolvarea unei tablete la 3 l apa.PRESTI-MAIN-Solutie pentru dezinfectia mâinilor
lucratorului sub forma lichida, limpede, vâscoasa, incolora, spumanta, solutia este gata de
utilizat.STERILIZATOR CU CUART-u forma cilindrica, are un buton pentru alimentare la
curent 220v, îi este adoptat un buton pornit-oprit.
CLOROSAN-Se gaseste sub forma de granule. Are rolul de albire si dezinfectie a ruferiei.
Concentratia este de 10 gr clorosan la 30 l (pentru 5 Kg rufe uscate).DESOGERMSe
utilizeaza pentru dezinfectarea sau sterilizare prin imersie a instrumentelor(mase plastice
sau cauciuc). Se utilizeaza prin diluarea cu apa înainte de folosire astfel:
• solutii 0.5% timp de 60 min
• -solutii 0,8% prima imersie timp de 30 min
104. Clasificarea centrlor populate.Notiuni de sistematizare a comunitatii.Imporanta
igienica a sistematizarii.
Clasificarea administrative-politica:
-orase rationale
-orase judetene
-orase municipal
-orase de tinut
In functie de nr. populatie:
-extrem de mari - peste 1000
-foarte mari - 250-500
-mari - 100-250
-medii - 50-100
-mici – pina la 50
.Notiune de sistematizare a comunitatilor.Importanta igienica a sistematizarii.
Sistematizarea prezinta un complex de masuri social-economice , tehnico-ingineresti,
sanitaro-igienice, si architectural-planificative, care asigura cea mai rationala asezare cu
traiul si amplasarea pe teritoriu a tuturor domeniilor economiei nationale. Importanta
igienica:asigurarea conditiilor sanatoase si favorabile de viata pt populatie ; crearea
conditiilor favorabile pt munca productive ; dezvoltarea multilateral a personalitatii ;
105. Urbanistica,caracteristica igienica a ei la diferite etape istorice de evaluare a
societatii .
Urbanistica are scopul de a rezolva complexul broblemelor social-economice ,sanitaro-
igienice ,arhitectural -constructive si tehnice .Crestere intensiva a oraselor e legata de
industrializarea tarii in primii ani ai cincinalelor .Deja din 1924 se efectueaza masurii
urbanistice planificate indreptate in specila spre lucrarile urgente de salubrizare a oraselor si
de constructie a unor raioane urbane ,prioritar a periferiilor muncitoresti.Igenistii si medici
sanitari auparticipat la elaborarea bazelor stiintifice de proiectare a oraselor bine amenajate
si la rezolvarea problemelor concrete de reconstruire a centrelor populate vechi si de
construire a celor noi .Au fost formulate princiipile igienice de restrucurare a oraselor
:rarirea constructiei,crearea raioanelor industriale si organizarea zonelor de protectie
sanitara intre ele si teritoriile locative,plantarea arbilor si arbustilor si salubritatea.Cartierele
locative noi se deosebeau cu mult de constructile anterevolutionare .In locul terenurilor
dens construite cu case -fintinii rentabile au aparut spatii largi si luminoase .Sa inceput
constructia caselor locative nu numai contind de confortul din apartament .La planificare
oraselor ,cartierelor ,strazilor,scuoarelor si parcurilor o insemnatate tot mai mare capata
folosirea luminii solare ,aerului curat,ameliorare microclimei in scopul rearii conditilor
favorabile pe teritoriul constructilor .
Deja in anii antebeligii sau creat sectii care se ocupau cu cercetarile in domeniul
sistematizarii centrelor populate ,idreptate spre studierea particularitatilor diferitelor metode
de constructie si a influentei lor asupra conditilor de viata a populatiei,argumentarea
recomandarilor referitoare la ameliorarea intreprinderilor industriale .
In 1959 au foat adoptate regulile si normativele de sistematizare si constructie a oraselor ,in
care siau gasit reflectia multe cerinte igienice : zonarea functionala a teritoriului orasului
,organizarea si amplasarea raioanelor industriale.
-Tumoare pe creier
Analiza mai multor studii anterioare a condus la concluzia că folosirea telefonului mobil
mai mult de 10 de ani duce la un risc crescut de a dezvolta anumite tipuri de tumori
cerebrale (de 2,4 ori pentru neuroma acustică şi de 2 ori pentru gliomuri).