Cursul ERGONOMIA MUNCII

Tema 1. OBIECTUL DE STUDIU AL ERGONOMIEI

In cadrul managementului resurselor umane, organizarea si amenajarea

locului de munca, limitele capacitatii omului sint puse in corelatie cu munca de
catre erggonomie. Ca urmare a revolutiei tehnico-stiintifice, o data cu sporirea
considerabila a complexitatii muncii, dar si a cerintelor umane, umanizarea muncii,
perfectionarea si fundamentarea organizarii si conducerii productiei si a muncii pe
baze rationale au devenit esentiale.

Amenajarea locului de munca presupune o cooperare multidisciplinara, care

are ca scop adaptarea reciproca a omului si muncii. Termenul de ergonomie
provine din limba greaca unde eron=munca si nomos=lege, fiind adoptat la Oxford
in anul 1949.

DEFINITIE: Ergonomia reprezinta ansamblul integrat de stiinte susceptibile sa

furnizeze cunostintele asupra muncii umane, necesare adaptarii rationale a
omului in munca si a muncii la om.

Ergonomia mai este denumita ca fiind „munca in raport cu toate aspectele

umane”, „omul in ambianta in care munceste”, „tehnologia de comunicatie in
sistemele om-masini”. Aceasta este considerata ca o tehnologie, deci mai putin
decit o stiinta dar, mai mult decit o tehnica, dar foloseste un ansamblu de stiinte
cum sint fiziologia muncii, psihologia muncii, patologia muncii, matematica si de
un sistem de tehnici de analiza a muncii.

Alti autori considera ca „ergonomia reprezinta aplicarea stiintelor biologice

din domeniul anatomiei, fiziologiei, psihologiei experimentale si a medicinei
profesionale, cu scopul de a realiza un sistem om-masina deci un raport
corespunzator intre solicitari si capacitatea de munca, in interesul muncitorilor si al
productivitatii muncii.

Aceste definitii pun in evidenta doua idei principale:

-caracterul multidisciplinar al ergonomiei,

-necesitatea studiului sistemului om-masina.

1
 In ultimele decenii obiectul ergonomiei s-a deplasat de la accentul pe studiul
miscarilor in munca, spre studiul mai complex al sistemului om-masina. Astfel se
manifesta tendinta pentru munca de percepere, supraveghere si control,
concomitent cu scaderea efortului muscular, a muncii fizice, manipulative.

In prezent in cadrul ergonomiei se desfasoara urmatoarele activitati:

-Studiul muncii sub aspect fiziologic, antropologic si igenic.

-Antropometria (topoergonomia) orientata spre dimensionarea optima a

masinilor, organelor de comanda, locurilor de munca, mobilierului, factorilor de
ambianta fizica.

-Ergonomia informationala orientata in special spre psihologia centrata pe

cognivitate, perceperea si procesele intelectuale (mentale) de gindire si decizie
legate de productie.

-Ergonomia biologica (bioergonomia) unde accentul se pune pe fenomenul

de oboseala in relatie cu durata muncii, a repausului, munca in schimburi, de
noapte, in ture.

-Ergonomia euristica, centrata pe cooperarea operator-calculator.

-Ecoergonomia care desi nu este folosita ca denumire in lucrarile actuale,

este extrem de importanta, se centreaza pe relatia mediu general (ecosistem) si
mediul muncii (ergosistem), acesta din urma fiind integrat ecosistemelor.

TEMA 2. ERGONOMIA DE CORECTIE SI ERGONOMIA DE

CONCEPTIE

In functie de faza sau etapa in care se gaseste sistemul om-masina, proiectare

sau productie, se pot deosebi doua ramuri fundamentale ale ergonomiei:

-ergonomia proiectionala (de conceptie),

-ergonomia de corectie.

a).Ergonomia de conceptie are in vedere proiectarea optima a sistemului om-

masina tinind seama de o suma de criterii ergonomice.

2
 b).Ergonomia de corectie (ergoterapia) se refera la interventia intr-un sistem
om-masina deja functional. Prin echipe polispecializate, ergonomia de corectie
studiaza toate elementele instalatiei, mobilierului, mediului de munca, organizarea
muncii spre a depista aspectele non-ergonomice.

De asemenea analizeaza aprofundat cauzele care au contribuit la

deteriorarea, uneori catastrofica, a sistemului om-masina sau om-loc de munca
(accidentele), a bolilor profesionale. In ultima vreme ergonomia de corectie si-a
integrat si alte domenii, care apartin unor stiinte specifice, absenteism, fluctuatie,
procesul muncii sub aspectul timpilor si miscarilor, intocmeste monografii
profesionale (ergotopomonografii), analiza functiilor si a locurilor de munca si
executa examenul caracterologic al salariatilor.

DEFINITIE: Ergonomia este ansamblul integrat al stiintelor care permit

obtinerea cunostintelor privitoare la munca umana, necesare pentru
fundamentarea rationala si optima a adaptarii muncii la om si a omului la meseria
sa, in scopul cresterii continue a productivitatii muncii sociale, in conditiile
economisirii efortului uman.

Ergonomia de conceptie si de corectie are un caracter complex si dificil al

acestor obiective (proiectare si corectie). In general de ergonomia de conceptie se
preocupa institutele de cercetare-dezvoltare-inovare sau cele de proiectare, deci cei
care concep si proiecteaza mijloace de munca si obiecte ale muncii, tinind seama
de diviziunea si specializarea muncii. Aceasta are o valoare anticipativa si
inovatoare in proiectarea sistemului „om-masina-tehnic-productiv”.

TEMA 3. PRINCIPIILE ERGONOMICE REFERITOARE LA ECONOMIA

DE MISCARI

Experienta si preocuparea specialistilor pentru studierea metodelor de munca

au permis definirea unor principii de baza pentru economia de miscari.

Aceste principii ergonomice ale economiei de miscari sint urmatoarele:

-Simetricitatea miscarilor miinilor si bratelor, simultaneitatea si

continuitatea miscarilor.

-Miscarile sa fie cit mai usoare, mai scurte si mai rare.

3
 -Miscarile sa aiba o succesiune logica.

-Locul stabil al uneltelor si materialelor, adica sa fie fix si bine precizat.

-Utilizarea gravitatiei, ca sursa de energie care nu costa nimic.

-Securitatea muncii, prin simplificarea acesteia.

Pe linga aceste principii ergonomice s-au mai enuntat si urmatoarele

considerente privind ergonomia de miscari astfel:

-Operatorul uman trebuie sa poata lucra asezat sau in picioare dupa bunul
sau plac.

-Levierele, volanele, manivelele, contactele, robinetii trebuie sa fie usor de

minuit, usor accesibili.

-Trebuie eliminata necesitatea de a controla muscular si mintal miscarile, in

acest scop folosindu-se rigle, opritoare, indreptare, ghidaje, etc.

-Combinarea mai multor unelte.

-Conditiile de munca favorabile elimina risipa de energie prin ameliorarea

factorilor de ambianta.

De aici au rezultat o serie de principii practice ale economiei de miscari:

a).Economia de miscari in folosul corpului:

-Miscarea simultana a miinilor si bratelor:

-inceperea si terminarea simultana a miscarilor pentru ambele miini,

-miinile sa nu ramina inactive, in acelasi timp,

-miscarile bratelor sa fie simetrice sau simultane.

-Cheltuieli minime de energie:

-sa se mobilizeze cele mai mici mase musculare,

4
 -miscarile continue sint preferate celor in zig-zag, intrerupte sau cu
unghi

ascutit.

-Utilizarea fortei vii:

-forta vie sa fie folosita pentru a ajuta miscarile executantului,

-miscarea este concentrata,

-solicitarea este minima.

-Ritmul:

-miscarile balistice sint mai rapide,

-miscarile balistice sint mai usoare si precise, decit cele supuse,

-executarea usoara si automata a muncii necesita dobindirea unui ritm.

b).Amenajarea locului de munca:

-Ordinea in zona de lucru:

-loc fix pentru mijloace de munca,

-materialele, sculele, verificatoarele sa fie cit mai aproape si in fata

executantului,

-sa fie dispuse astfel incit sa permita cea mai buna succesiune a
miscarilor.

-Folosirea gravitatiei:

-cutiile si recipientele de alimentare prin gravitatie sa aprovizioneze

executantul foarte aproape de locul de munca,

-folosirea gravitatiei pentru evacuare, utilizind transportoarele cu rale,

5
 topoganuri, planuri inclinate.

-Iluminarea suprafetelor de lucru si locul de lucru:

-conditii de lumina bune,

-scaunul si suprafata de lucru sa permita lucrul in picioare sau asezat,

-modelul de scaun sa permita o pozitie buna.

c).Conceptia sculelor, aparatelor si a utilajelor:

-Libertatea miinilor:

-degrevarea miinilor prin autodispozitive,

-degrevarea miinilor prin actionarea de picior.

-Combinare, prepozitionare:

-combinarea sculelor,

-prepozitionarea in ordinea folosirii.

-Sarcina degetelor:

-sarcina degetelor in functie de proprietatile mobile ale acestora, cind

fiecare deget indeplineste o miscare separata.

-Dimensiunea organelor de comanda:

-miinile sa aiba asigurata o suprafata de contact cit mai mare,

-pirghiile, manivelele, valantele, robinetii sa permita manevrarea fara

o

schimbare importanta a pozitiei executantului si un randament

mecanic

maxim.

6
 Prin studiul miscarilor se poate obtine o crestere a productivitatii muncii cu
cca. 75 % pentru activitatile manuale, cu investitii minime.

TEMA 4. ERGONOMIA SI ORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCA

Pentru ca in mare parte ne petrecem timpul la locul de munca, hai sa vorbim
putin despre ergonomia si organizarea locului de munca si cum putem sa ne facem
munca mai usoara si mai comoda.
Ergonomia studiaza problemele organizarii locurilor de munca, evidentiind
factorul psiho-social, punand pe prim plan muncitorul cu complexul solicitarilor la
locul de munca in cadrul procesului de productie.

Ergonomia este legata de mai multe stiinte cum ar fi: psihologia, sociologia,
medicina muncii, protectia muncii, igiena muncii, antropometria, fiziologia,
stiintele tehnice si economice.
Organizarea ergonomica urmareste scopul asigurarii conditiilor necesare in
organizarea procesului de productie in cadrul fiecarui loc de munca in asa fel ca sa
se obtina o productivitate maxima a muncii si respectand principiile economiei
miscarii si scutind lucratorul de oboseala inutila.
Ergonomia locului de munca are, in principal, rolul de a armoniza intr-un
tot unitar elementele locului de munca (mijloacele de munca, obiectele muncii si
forta de munca) in vederea asigurarii conditiilor, care sa permita executantului
desfasurarea unei activitati bune cu consum minim de energie si cu senzatia de
buna stare fiziologica.
Organizarea locului de munca sta la baza organizarii atelierelor, sectiilor si
intreprinderii, intrucat de aceasta depinde in cea mai mare masura consumul de
timp de munca pe fiecare operatie sau produs, marimea acestuia avand un rol
determinant asupra elementelor necesare organizarii in timp si spatiu a proceselor
de productie.
Prin loc de munca se intelege suprafata sau spatiul in care lucratorul sau o
echipa actioneaza cu ajutorul uneltelor de munca asupra obiectelor muncii in
vederea extragerii sau transformarii lor potrivit scopului urmarit.

Scopurile ergonomiei:

7
- adaptarea muncii la capacitatea de performanta a lucratorului, cu scopul de a
evita cerintele prea mari sau prea mici;

- proiectarea masinilor, echipamentelor si uneltelor de lucru pentru ca acestea sa fie

usor de manevrat, iar utilizarea lor lipsita de accidente;

- dimensionarea locurilor de munca in conformitate cu marimea corpului,

permitand o pozitie naturala;

- adaptarea influentelor din mediu, in special a luminii si a climatului;

- este necesar a se evita pozitiile de munca fixe.

TEMA 5. ORGANIZAREA ERGONOMICA A LOCULUI DE MUNCA

Organizarea ergonomica a locului de munca impune parcurgerea unor etape

succesive:

- documentarea si inregistrarea datelor necesare proiectarii unui nou loc de munca

sau alegerea locului de munca, care se justifica a fi analizat;

- inregistrarea datelor necesare studiului consta in obtinerea de informatii privind

organizarea locului de munca (suprafata, mijloacele de munca, forta de munca,
obiectul muncii si conditiile de mediu);

- examinarea critica a situatiei existente se face cu ajutorul metodei interogative. Se

urmareste eliminarea deficientelor constatate si stabilirea solutiilor imbunatatite;

- proiectarea organizarii ergonomice a locului de munca consta in proiectarea unor

noi variante pe principii si reguli ergonomice, dintre care se alege varianta ce
prezinta cele mai multe avantaje. In cazul acestei etape se disting urmatoarele faze:
proiectarea variantelor de organizare a locului de munca, calculul eficientei
economice si alegerea variantei optime;

8
- elaborarea normativelor sau normelor de munca, etapa care are drept scop
stabilirea consumului de munca pentru realizarea elementelor procesului de munca;

In vederea adaptarii factorului uman la activitatea sa in proiectarea ergonomica a

locului de munca se va tine seama de dimensiunile antropometrice, dimensiuni
care variaza de la individ la individ in functie de sex, zona geografica, regimul de
viata, practicarea unor sporturi. In ce priveste corpul omenesc in proiectarea
locurilor de munca este necesar de asigurat: pozitia comoda a capului, stabilirea
pozitiei corecte de munca, inaltimea de lucru.

Principiile de organizare ergonomica a locurilor de munca sunt urmatoarele:

- economia miscarii ce permite scutirea angajatului de efort inutil, de indepartarea

in timp a senzatiei de oboseala si mentinerea la un nivel satisfacator a
disponibilitatii de lucru;

- executarea concomitenta a activitatilor de supraveghere pasiva a functionarii

utilajelor (desfasurarii proceselor) si activitatii manual;

- executarea concomitenta a activitatii manuale cu ambele maini;

- deplasarile pot fi reduse prin planificarea corecta a locului de munca, alegerea

adecvata a amplasarii utilajelor va permite micsorarea traiectoriei de deplasare.

Metode de perfectionare a organizarii ergonomice a locurilor de munca sunt

urmatoarele:

- dotarea tehnica si organizatorica a locurilor de munca. Prin dotare tehnica

ntelegem asigurarea locului de munca cu utilaj sau echipament de performanta.
Dotarea organizatorica presupune asigurarea cu mobilier de productie, mijloace de
schimb informational, semnalizare si control, etc;

- intretinerea si asistenta tehnica a echipamentului. Mentenanta preventiva a

echipamentului se efectueaza in corespundere cu planul de reparatii stabilit. Despre
gradul si nivelul de intretinere al echipamentului se poate face concluzie prin
estimarea ponderii timpului de functionare utila;

9
- aprovizionarea locurilor de munca se va face ritmic, iar modul de aprovizionare
centralizat sau descentralizat va depinde de procesul de productie, tipul productiei,
locul de munca;

- planificarea locurilor de munca consta in amplasarea rationala a echipamentului

in asa fel ca deplasarile in cadrul locului de munca sa fie de o durata si distanta cit
mai mica. Astfel se va respecta principiul economiei miscarilor;

- optimizarea conditiilor de munca si de mediu.;

- modul de organizare al echipelor individual sau colectiv. Specializarea si

cooperarea activitatilor in echipa;

- regimul de munca si odihna. Se estimeaza normativul de timp pentru odihna prin

repartizarea acestuia sub forma de micropauze pe parcursul schimbului. In asa fel,
se poate mentine la un nivel suficient productivitatea si disponibilitatea de lucru a
executantului;

Sfaturi practice pentru perfectionarea organizarii locurilor de munca:

- pe suprafata de lucru sa se mentina numai materialele si dispozitivele care se

utilizeaza in ziua respectiva;

- sa existe un loc definit si permanent pentru toate materialele;

- materialele si instrumentele utilizate mai des se vor amplasa mai aproape, iar cele
utilizate mai rar se vor amplasa mai departe de punctul de utilizare.;

- sa se asigure conditii pentru perceperea vizuala satisfacatoare, folosind iluminatul

local;

- inaltimea locului de munca si a scaunului sa permita alterarea pozitiilor in

picioare si sezand;

10
- sa fie redus la minim numarul si varietatea echipamentelor si instrumentelor
folosite;

- sa se asigure fiecarui lucrator mobilierul necesar proiectat din punct de vedere

ergonomic.

TEMA 6. ERGONOMIA LOCULUI DE MUNCA SI A PROFESIEI

Ergonomia locului de munca, are in principal rolul de a armoniza intr-un tot

unitar, elementele locului de munca (mijloacele de munca, obiectele muncii si forta
de munca), in vederea asigurarii conditiilor, care sa permita excutantului
desfasurarea unei activitati bune, cu consum minim de energie si cu senzatie de
buna stare fiziologica.

Prin loc de munca se intelege suprafata sau spatiul in care omul muncii sau
un grup de oameni ai muncii, actioneaza cu ajutorul uneltelor de munca asupra
obiectelor muncii, in vederea extragerii sau transformarii lor, potrivit scopului
urmarit.

Dupa tipul de organizare a productiei, locurile de munca se clasifica in : locuri de

munca pentru productie de unicate, de serie mica, serie mijlocie, de serie mare si
de masa.

Dupa gradul de mecanizare si de automatizare a productiei, sunt: locuri de munca

cu procese manuale, cu procese manual - mecanice si cu procese de aparatura.

Dupa numarul oamenilor muncii, locurile de munca sunt individuale sau colective.

Dupa numarul de utilaje, locurile de munca pot fi cu un singur utilaj sau cu mai
multe utilaje.

Dupa natura activitatii, locurile de munca se pot clasifica in : locuri de munca unde
se desfasoara activitati de baza si locuri de munca din activitatea de servire.

Dupa pozitia lor in spattiu, locurile de munca pot fi fixe sau mobile.

TEMA7. ETAPELE ORGANIZARII ERGONOMICE A LOCULUI DE

MUNCA

11
Organizarea ergonomica a locului de munca impune parcurgerea unor etape
succesive, bine determinate.

Prima etapa este documentarea si inregistrarea datelor necesare proiectarii noului

loc de munca.

Alegerea locului de munca, atunci cand avem de a face cu studii de reorganizare a

unor locuri de munca, consta in stabilirea locurilor de munca care se justifica a fi
analizate.

inregistrarea datelor studiului, consta in obtinerea de informatii privind organizarea

locului de munca (suprafata, mijloacele de munca, forta de munca, obiectul muncii
si conditiile de mediu).

Examinarea critica a situatiei existente cu ajutorul metodei interogative este o etapa

ce urmareste eliminarea deficientelor constatate si stabilirea solutiilor de
imbunatatire.

Proiectarea organizarii ergonomice a locului de munca consta in proiectarea unor

variante noi, pe principii si reguli ergonomice, dintre care se alege varianta ce
prezinta cele mai multe avantaje. In cadrul acestei etape se disting urmatoarele faze
: proiectarea variantelor de organizare a locului de munca, calculul eficientei si
alegerea variantei optime.

Elaborarea normativelor sau normelor de munca este o etapa care are drept scop
stabilirea consumului de munca, pentru realizarea elementelor procesului de munca
si a acestuia in totalitate.

TEMA 8 CONCEPTIA CONSTRUCTIVA A LOCCULUI DE MUNCA

Pentru a executa o anumita activitate in cadrul locului de munca, executantul (pe

baza informatiilor) actioneaza asupra mijloacelor de munca si obiectelor muncii,
intr-o ambianta fizica si psihica. in aceasta actiune exista un permanent schimb de
informatii. Rolul ergonomiei este de a asigura ca acest schimb de informatii sa se
faca cat mai rapid, cu cat mai putine erori, in deplina securitate si in conditii de
confort.

Astfel, este necesar sa se cunoasca : functiile indeplinite de executant si de

mijlocul de munca, cum sunt executate aceste functii, precum si conditiile in care
aceste functii sunt executate cu maximum de randament.

12
Executantul, cu ajutorul organelor sale de simt, receptioneaza informatiile
provenite din zona sa de activitate. Pe baza acestor informatii, precum si a unor
informatii stocate in memorie, ia o anumita

decizie, care este executata de organele sale executante. Aceste organe transmit
decizia mijlocului de munca prin intermediul dispozitivelor de actionare ale
acestuia.

Mijlocul de munca este acela care in permanenta, prin intermediul unor aparate
prezinta executantului informatii privind modul cum au fost executate comenzile.

Functiile indeplinite in cazul relatiei executant - mijloc - de munca, de fiecare

element al relatiei sunt:

a) functii indeplinite de executant:

- receptionarea informatiei de catre factorul uman poate fi facuta mai rapid sau
mai lent, mai precis sau mai putin precis, ea depinzand de modul de prezentare a
informatiei. Aceasta informatie provine din exteriorul sau interiorul sistemului.
Ergonomia vizuala precizeaza modalitatile de intrare a informatiilor, dar executia
lor poate fi facilitata prin asigurarea unui volum de informatii optime ce poate fi
prelucrat intr-un interval de timp minim.

- actionarea este legata de functia de receptionare si trasmitere a actionarilor intre

membrele superioare si inferioare. De asemenea, se asigura o conceptie
constructiva a mijloacelor de actionare, care conduce la consumuri minime de
energie fizica si nervoasa pentru executant.

b) functiile indeplinite de mijlocul de munca :

- executia comenzilor este functia indeplinita in totalitate de mijlocul de munca si

depinde, de asemenea in totalitate, de solutiile tehnice adopate de proiectant;

- prezentarea informatiei din interiorul sistemului se face cu ajutorul aparatelor de

masura si control cu care este echipat mijlocul de munca. Conceptia constructiva
ergonomica a acestor aparate, asigura elementului uman o receptionare
corespunzatoare a informatiilor, deci o conditie care confera sistemului stabilitate
si fiabilitate.

Executantul si mijlocul de munca evolueaza intr-un anumit mediu fizic si social, ce

impune si influenta acestor factori.

13
 TEMA 9. PROIECTAREA LOCULUI DE MUNCA IN FUNCTIE DE
DIMENSIUNILE ANTROPOMETRICE SI LIMITELE
FIZIOLOGICE ALE EXECUTANTULUI

In vederea adaptarii factorului uman la activitatea sa, in proiectarea

ergonomica a locului de munca se va tine seama de dimensiunile antropometrice,
dimensiuni care variaza de la individ la individ, functie de sex, de zona geografica,
regimul de viata din copilarie, practicarea unor sporturi etc.

Un exemplu de amenajare ergonomica a locului de munca este Ergoflex, un

stand special proiectat sa se adapteze oricarei conuratii existente in biroul de lucru,
folosind mobilierul din dotare. Respectiv acest stand se poate monta pe mobilierul
existent si poate fi reglat pentru orice tipodimensiune de utilizator de calculator.
Adaugand standul la mobilier, duce la posibilitatea de a deplasa calculatorul sus,
jos, inainte, inapoi, acest lucru fiind un ajutor pentru cei care lucreaza mai multe
ore la calculator. Echipamentul ofera posibilitatea utilizatorului sa creeze un loc de
munca special adaptat nevoilor sale, atat din punct de vedere antropometric, cat si
in raport cu nevoile sale vizule. Acest mod de organizare a locului de munca,
previne accidentarile repetate prin lovire de mobilier, oboseala oculara etc.
Echipamentul nu vindeca, dar previne imbolnavirea, este usor de montat fiind
natural din acest punct de vedere, iar cunostinte minime de mecanica pot fi
utilizate alaturi de manualul sau tehnic de montaj.

Zonele de lucru

Zona de lucru este suprafata rezervata unui executant, individual sau colectiv, care
realizeaza aceeasi lucrare, pentru a-si indeplini sarcinile de munca. Ea trebuie
corect dimensionata, astfel incat sa permita asezarea mijoloacelor de munca si a
obiectelor muncii necesare executantului pentru desfasurarea activitatii cu miscari
cat mai putin obositoare.

Se disting urmatoarele zone de lucru : zona de lucru in orizontal si zona de lucru in

vertical. Ambele zone se compun dintr-o zona normala si o zona maxima.

Intre zona de lucru si complexitatea miscarilor exista o legatura directa. In zona

normala se executa miscari din categoriile a I a, a II a si a III a, de complexitate
mai redusa si putin obositoare pentru executant. Desfasurarea activitatii in zona
maxima implica miscari din categoriile a IV a si a V a, deosebit de obositoare
pentru ca sunt complexe, impun un consum mare de energie si trebuie evitate in
cadrul procesului de munca.

Indiferent daca munca se desfasoara in orizontal sau vertical, este recomandabil sa

tindem ca miscarile sa fie executate in sfera normala. In acest scop, materialele,

14
piesele, butoanele spre care se intind mainile, este recomandabil sa fie plasate in
interiorul sferei normale de munca, dupa criteriul frecventei de utilizare.

Pentru o amplasare rationala a dispozitivelor de actionare, a surselor de informatii

vizuale, pentru dimensionarea suprafetelor de lucru, se va tine seama, pe langa
zonele de munca si de posibilitatile de rotire a ochilor si a capului, pentru
amplasarea surselor de informatii vizuale.

TEMA 10. CRITERII DE PROIECTARE ERGONOMICA A

MOBILIERULUI LOCULUI DE MUNCA

In activitatea desfasurata la locul de munca, executantul utilizeaza un anumit tip de

mobilier. In conceptia ergonomica a mobilierului se va tine seama de pozitia
executantului (in picioare sau asezat), genul de activitati si sexul executantilor.

Pozitia executantului in timpul activitatii - adoptarea unei pozitii corecte de munca

inseamna luarea unei pozitii cat mai aproape posibil de pozitia naturala a corpului
in repaus, adica atunci cand ul longitudinal, sagital si transversal formeaza intre ele
unghiuri diedre de 90°.

Pozitia normala a corpului se caractrizeaza prin mentinerea echilibrului natural si

prin efectuarea celor mai avantajoase miscari, respectiv miscarile simetrice si cele
prin care sunt antrenate mase musculare mici.

Criteriul determinant in stabilirea pozitiei de lucru este in majoritatea cazurilor

greutatea obiectului muncii.

Dimensionarea locului de munca - inaltimea de lucru, la pupitre sau la masini,

trebuie sa fie corect adaptata dimensiunilor antropometrice ale fiecarui individ,
tinand seama de gradul de precizie al muncii si de categoria efortului pe care il
face. Natura lucrarilor este un factor determinant pentru organizarea locului de
munca. Dupa cum lucrarile sunt mai putin precise, dar necesita eforturi importante,
sau invers, eforturile sunt neglijabile dar precizia determina o concentrare
deosebita a executantului, impun anumite caracteristici dimensionale si de adaptare
ale locului de munca, menite sa asigure in toate cazurile o pozitie de lucru corecta,
adica acea pozitie in care corpul este putin aplecat in fata. Pentru a reduce
solicitarile executantului, se impune evitarea pozitiei foarte flexate sau nenaturala a
corpului, prin gasirea unor solutii mentie sa asigure pozitia corecta.

Criteriile care se folosesc in proiectarea meselor, birourilor si a scaunelor de

lucru, sunt:

- inaltimea ului de lucru;

15
- largimea si adancimea ului de lucru depind de dimensiunile obiectelor muncii
care
urmeaza sa fie asezate si prelucrate pe suprafata de lucru, precum si de cantitatea
de materiale si
obiecte ale muncii cu care se lucreaza intr-o unitate de timp;

- cand se proiecteaza pentru lucru in pozitia sezand, trebuie sa se asigure inaltimea

si adancimea
pentru picioare, care sa se poata misca fara sa apara senzatia de jena.

Indiferent de pozitia operatorului este necesar ca axa vederii sale sa fie

perpendiculara pe suprafata pupitrului de lucru. Ca urmare daca lucreaza in pozitie
ortostatica, inaltimea pupitrului trebuie sa fie mare, iar inclinatia suprafetei sa fie la
30°.

Criteriile ergonomice specifice scaunelor ce intra in doatarea locurilor de munca

sunt:

- inaltimea platformei de la sezut la sol sa poata varia intre 360 si 480 mm, cu
posibilitati de reglare in functie de inaltimea persoanei care il utilizeaza si de
inaltimea ului de lucru ;

- latimea medie a platformei de sezut sa fie de 400 mm, iar adancimea de 420 mm
pentru femei si de 450 mm pentru barbati;

- spatarul sa fie curbat pentru a adera la forma spatelui, dand senzatia de stabilitate
si siguranta ;

- scaunul sa fie reglabil si pe verticala si pe orizontala etc.

TEMA 11. PROIECTAREA SI AMPLASAREA DISPOZITIVELOR DE

ACTIONARE

Dispozitivele de actionare fac legatura dintre actiunile motorii ale componentei

umane si componentele fizice si indeplinesc functia de comanda si reglare. Potrivit
modului cum sunt actionate, ele se impart in dispozitive actionate prin rotire si
actionate liniar.

In proiectarea oricarui tip de dispozitiv de actionare se va tine seama ca sa fie

indeplinite urmatoarele conditii generale :

16
- miscarea dispozitivelor sa fie compatibila cu afisajele asociate. In acest mod
relatiile dispozitive - afisaje vor fi functionale si vor solicita la minimum
executantul pentru decodare.

- relatiile dispozitivului de actionare cu propriul afisaj si a aflsajului cu

dispozitivul sa nu produca executantului posibilitati de relatii ambigue ;

- in stabilirea relatiei dispozitiv - afisaj, se va tine seama de grupari similare,

codare, inscriptii, incadrare etc.;

- precizia solicitata in manipularea dispozitivelor de actionare va fi corelata cu

precizia
solicitata de afisaj si invers ;

- pentru fiecare dispozitiv de actionare trebuie prevazut raspunsul de control ;

- amplasarea dispozitivelor se poate face in grupuri functionale, cele mai

importante pentru proces vor fi amplasate in zona normala (de lucru si a privirii);

- codificarea poate fi facuta tinandu-se seama de : amplasare, forma, culoare,

marime, mod de operare si de etichetare (inscriptionare).

TEMA 12. PROIECTAREA APARATELOR DE MASURA

Aparatele de masura sunt adaptate scopului urmarit, prin utilizarea lor si trebuie sa
indeplineasca urmatoarele conditii generale:

- sa fie limitate la indeplinirea unei actiuni sau decizii specifice;

- gradul de precizie al informatiei sa nu depaseasca gradul de precizie solicitat de

actiunile sau deciziile executantului;

- sa prezinte informatia executantului sub o forma pe care o utilizeaza, nefiind

necesare
transfomari mentale in alte unitati.

Tipurile de aparate cele mai frecvent intalnite sunt:

- aparatate cu fereastra de citire directa a valorilor numerice (in aceasta categorie

se incadreaza si aparatele cu afisaj digital);

- aparate cu scala mobila si indicator fix;

17
- aparate cu scala fixa si indicator mobil.

Forma aparatului de masura si control influenteaza eroarea de citire si viteza de

percepere a semnalelor. Cel mai mic procent de erori este la cadranul de tip
fereastra (0,5 %).

Marimea aparatelor depinde de distanta de citire si de numarul subdiviziunilor.

Diametrul minim este de 25 mm pentru o citire de la distanta de 700 mm, cu
maximum 50 subdiviziuni. Daca distanta creste la 3000 mm, numarul
subdiviziunilor scade la 10.

Dupa conceperea si alegerea aparatelor de masura si control, se impune si o

pozitionare buna a acestora, care trebuie sa fie corelata cu cea a dispozitivelor de
comanda.

Cele mai frecvente posibilitati de amplasare a lor sunt:

- asezarea fiecarui aparat alaturi de dispozitivul de comanda ce trebuie actionat,

pentru modificarea marimii masurate, cand numarul acestora este redus;

- asezarea in bloc a aparatelor, iar sub acestea asezarea dispozitivelor de

comanda, in aceeasi ordine, cand acestea sunt in numar mare sau foarte mare.

La amplasarea aparatelor de masura si control in cadrul tablourilor de comanda

trebuie respectate anumite reguli:

- gruparea aparatelor sa se faca dupa succesiunea urmarii lor, intrucat prezinta mai
multe avantaje, decat De ape tipuri de aparate ;

- sa se asigure o legatura intre sensul dorit al acului si sensul de miscare al

dispozitivului de comanda;

- sa se asigure o legatura logica intre directia de miscare a comenzii si reactia

utilajului sau mecanismului respectiv;

- situatia normala de functionare trebuie indicata in aceeasi pozitie pentru toate

aparatele ;

- la unele aparate pe tablourile de comanda se aseaza semnale luminoase. Pentru a

le face vizibile, acestea se vor incadra in negru mat. Cele mai eficiente semnale
luminoase sunt cele discontinue, cu o frecventa de 3 0,1 aprinderi pe secunda ;

18
- pozitia de lucru a aparatului pe tablou sa-i asigure o linie perpendiculara a
vederii pe cadranele aparatelor, evitandu-se astfel oboseala ochilor si erorile de
citire, provocate de fenomenul de paralaxa (fenomenul de paralaxa = cand ne
deplasam intr-o directie, obiectele apropiate par a se deplasa intr-o directie opusa,
iar cele departate, in aceeasi directie cu noi).

TEMA 13. PROIECTAREA SI IMBUNATATIREA FACTORILOR DE

AMBIANTA FIZICA

Ambianta fizica constituie o componenta importanta in proiectarea ergonomica a

locurilor de munca. Ea depinde de conditiile organizatorice si are implicatii directe
asupra bunei stari fiziologice a executantilor, cat si asupra volumului si calitatii
productiei.

Iluminatul conditioneaza activitatea umana, avand in vederea ca peste 90 % din

cantitatea informatiilor acumulate provin prin intermediul analizorului vizual.

Pe langa valorile minime ale nivelurilor de iluminare, o ambianta este considerata

iluminata corect daca:

- este o corelare corecta intre contrast, iluminarea fondului, timpul de expunere si

nivelul acuitatii vizuale;

- diferentierea detaliilor mici se regleaza mai bine prin imbunatatirea contrastelor

decat prin cresterea iluminarii;

- corelatia dintre inaltimea caracterelor de pe sursele de informatii si distanta de

citire favorizeaza reducerea consumului de energie electrica a erorilor de citire;

- se are in vedere nu numai cantitatea de lumina ci si alti factori care favorizeaza

acuitatea vizuala (intensitatea luminii, calitatea luminii, cromatica mediului,
distributia iluminarii).

Cromatica are numeroase efecte fiziologice, psihologice asupra organismului. La

nivelul locului de munca, cromatica favorizeaza acuitatea vizuala. Coeficientii de
reflexie a culorilor pentru pereti si mobilier sunt: plafon 80 92 %, pereti 40 60 %,
fereastra cu storuri 40 60 %, mobilier 26 44%, sol, 21 39%.
Microclimatul - factorii de microclimat (temperatura, umiditatea si viteza de
circulatie a aerului) trebuie proiectati in functie de natura si intensitatea muncii
prestate.
Nivelul optim de confort la locul de munca se realizeaza in urmatoarele conditii:

19
- temperatura aerului (la activitati fara radiatii calorice) ar trebui sa fie de 16°
18°C (munca fizica usoara), cu umiditate relativa sub 70 % si o miscare a aerului
de 0,3 0,4 m / s;

- temperatura aerului la activitati cu radiatii termice unilaterale sa fie de 14° 16°C,

cand intensitatea radiatiilor este de 0,5 cal / cm2*min ; 10° 14°C cand intensitatea
radiatiilor depaseste 1,1 cal / cm2*min;

- in timpul iernii in incaperile in care executantii lucreaza in pozitie sezand,

temperatura aerului la inaltimea capului sa fie de aproximativi8°C, iar
temperaturile medii superficiale ale peretilor sa fie de acelasi ordin de marime cu
abateri de pana la ± 3°C, in conditiile unei miscari ale aerului de aproximativ 0,2 m
/ s si a unei umiditati relative a aerului de 40 60 %;

- pentru locurile de munca cu temperatura aerului de peste 25°C, viteza curentilor

de aer sa fie cel putin 0,3 m / s indiferent de intensitatea efortului fizic;

- temperatura suprafetelor incalzite ale utilajelor, instalatiilor etc, de la locurile de

munca trebuie sa fie de maxim 55°C.

TEMA 14. FACTORII PSIHOSOCIALI

Factorii care influenteaza randamentul executantului la nivelul locului de munca

sunt de natura:

- individuala: pregatirea profesionala, aptitudini, capacitate de invatare si adaptare,

interes pentru profesiune, motivatie pentru munca, aspiratii, sistem de valori,
sanatate, experienta, situatie sociala etc.;

- tehnica: tipul utilajului, gradul de uzura, modul de reglare etc;

- organizatorica: metoda de munca, normele de munca, recrutarea, repartizarea,

calificarea si integrarea personalului etc;

- psihosociala: climatul psihosocial de la locul de munca, stil de conducere etc

Cerintele psihosociale pentru proiectarea locului de munca sunt:

- principiul activismului: o eficienta crescuta a activitatii se obtine in masura in

care omul reprezinta un element cat mai activ in procesul de munca;

- principiul implinirii functiilor psihice superioare (gandire, creativitate) in

procesul muncii;

20
- principiul optimei incarcari, care cere a se evita atat situatiile de suprasolicitare,
cat si cele de subsolicitare;

- regula cunoasterii rezultatelor, posibilitatea ca executantul sa se poata identifica

cu un produs sau o lucrare, stimuleaza imaginea in sine, autorespectul si nevoia de
autodepasire.

La nivelul fiecarui loc de munca, activitatea stimuleaza la auodepasire si creeaza

satisfactii in urmatoarele conditii:

- daca solicita din partea executantului un anumit potential de aptitudini;

- dacă este creativa, deci permite executantului sa intervina in mod creativ in

rezolvarea sarcinilor de la locul de munca ;

- daca are un anumit grad de complexitate si varietate ;

- daca îi asigura executantului un anumit grad de autonomie ;

- daca permite executantului sa identifice un rezultat semnificativ al muncii sale ;

- daca asigura un anumit grad de responsabilitate din partea executantului;

- daca îi permite si ii solicita executantului acumularea de noi cunostinte,

deprinderi, capacitati (dezvolta personalitatea) ;

- dacă îi confera un anumit prestigiu social;

- dacă îi permite si asigura cooperarea interumana optima.

Pentru ca în proiectarea și organizarea ergonomică a locului de munca,

relatia dintre factorul uman si activitatea sa sa fie optima, este necesar sa se asigure
orientarea, selectia si repartizarea profesionala a executantului potrivit locului
respectiv. Aceste actiuni presupun, pe de o parte, stabilirea solicitarilor diferitelor
locuri de munca (analiza psihologica a muncii), iar pe de alta parte, evaluarea
posibilitatilor individuale ale celor care vor presta aceste activitati.

TEMA 15.ERGONOMIE COGNITIVA

21
 Cei mai multi dintre noi, atunci cand aud termenul de ergonomie cognitiva
se gandesc la scaune ergonomice , iar daca incearca sa detalieze se ajunge la ideea
de scaun comod, care respecta corpul uman din punct de vedere biologic.

In primul rand este necesara o precizare a aceea ce inseamna ergonomie,

eoarece conceptul este mult mai larg fata de ceea ce se intelege la nivelul simtului
comun. Iata doua definitii :

Ergonomia vizeaza conferirea bunastarii umane in contextul

muncii(Leplat,2003)

Ergonomia este studiul interferentei intre indivizi si mediul lor de munca

(Muchinsky,2000)

Ca domeniu de interes ,ergonomia isi are bazele in psihologia inginereasca,

in modificarile aparute o data cu industrializarea puternica a locului de munca. In
incercarea de a creste performanta la locul de munca , se cauta persoana porivita in
postul potrivit 232g62c . Deoarece masinile si utilaje implicate in procesul muncii
erau considerate ca fiind inalterabile, rolul psihologului industril era optimizarea
procesului de selectie. In cazul in care nu era posibila identificarea unei persoane «
corespunzatoare » locului de munca ,se putea apela la instruiri specializate care sa
ajute in adaptarea omului la cerintele specifice ale locului de munca.

Mediul muncii presupune o varietate larga de situatii fizice-realizarea

activitatii de munca la un nivel fizic, proiectarea echipamentului necesar,
organizarea mediului muncii –pe scurt, aria in care oamenii opereaza. Trei abordari
principale trebuie amintita : abordarea antropometrica, abordarea biomecanic si
abordarea fiziologica. Acestea sunt paradigmele bazale care ghideaza analiza si
proiectarea ergonomica. Dintre subiectele de studiu ale ergonomiei clasice (care
face referire la caracteristicile biologice ale oamenilor) mai amintim urmatoarele :

1.studiul componentelor mediului fizic al muncii si al impactului pe care il

au asupra performantei

2.rolul echipamentelor de munca in accidentele de munca

3.influenta automatizarii asupra performantelor

modalitati de oferire a feed-back-ului pentru o peratorul uman

22
 4.Adaptarea tehnologiei la nevoile operatorilor

Ergonomia cognitiva face referire la aspectele mediului muncii care

implica nivelul cognitiv uman. O clarificare a acestui termen poate fi urmatoarea :
ergonomia cognitiva este legata de procesele mentale , asa cum este perceptia ,
memoria ,motivatia si raspunsurile motorii, in masura in care afecteaza
interactiunile dintre oameni si alte elemente ale sistemului. Aspectele relevante
include procesarile de informatie, luarea deciziilor, performantele datorate
abilitatilor, interactiunea om-masina., stresul ocupational si instruirea, in masura in
care il afecteaza pe individ in munca sa. (Leplat, 2003)

O data cu evolutia stiintei, noi tehnologii au fost inventate si adoptate in

cadrul muncii. Computerele joaca un rol important in mediul muncii, interactiunea
cu tehnologia de acest tip fiind un fapt real al vietii de zi cu zi. De aemenea
,extinderea rapida a Internetului si a tehologiei informationale, se reflecta in
modalitatea de abordare a sarcinilor de munca.

Ca urmare, o abordare ergonomica a problemelor pe care le ridica

informatizarea diverselor activitati, necesita o atentie deosebita acordata activitatii
- conditie primordiala, de altfel, pentru orice interventie ergonomica. Principalele
obiective ale acestor analize sunt reprezentate de: descrierea sarcinilor;
caracterizarea competentelor cerute; descrierea operatiilor; identificarea
exigentelor adresate utilizatorilor; evidentierea unor eventuale disfunctii.

In planul conditiilor de munca, informatizarea contribuie la ameliorarea

conditiilor de munca sub aspectul reducerii efortului fizic. In timp ce componenta
fizica se reduce, componenta mentala (cognitiva) si psihosenzoriala creste.
Deplasarile si manevrele fizice ale operatorului sunt inlocuite de cautarea,
receptionarea si prelucrarea informatiilor, iar vechile actionari in sistemul de
productie, de dialogul operatorului prin intermediul unei interfete informatizate (cu
o puternica componenta mentala).'Omul muscular' este inlocuit de 'omul neuronal'.
Alaturi de implicatiile cu caracter benefic, se pot identifica insa si potentiale
efecte negative. Sunt astfel inregistrate fenomene de respingere a echipamentelor
informatizate, concomitent cu cele de acceptare. Aceste respingeri pot fi urmarea:
rezistentei la schimbari; a pierderii calificarii si experientei anterioare in beneficiul
informaticii (necesitatea acumularii unor cunostinte si deprinderi noi); a fiabilitatii
scazute a unor sisteme informatizate; a inadecvarii caracteristicilor sarcinii in
raport cu caracteristicile si performantele noilor sisteme; dar si urmarea
dificultatilor de asimilare, adaptare la noile exigente ca urmare a unor factori
individuali.
Apar astfel acuze ale operatorilor fata de unele noxe ambientale (de
exemplu, zgomot) sau organizationale. Se pare ca cresterea componentei senzoriale
si mentale in activitate este acompaniata de o sensibilitate crescuta a operatorilor

23
fata de exigente preexistente la locul de munca; activitatea mentala ii face mai
sensibili la perturbarile mediului, comparativ cu activitatea fizica.
Reactiile negative, de respingere a noilor conditii de munca, acuzele
subiective privind simptome generale de oboseala pot indica reactii normale
specifice unei perioade de adaptare la noile conditii, la schimbarile specifice
informatizarii unei activitati, perioada care este depasita in momentul in care
operatorul acumuleaza cunostintele si deprinderile necesare, isi stabileste
strategiile si comportamentele adecvate noii situatii, deci in momentul in care se
restabileste echilibrul intre exigentele profesionale noi si capacitatile individuale
ale operatorului.

In cazul in care aceasta perioada se prelungeste (peste 6 luni sau un an),

simptomele pe care le acuza respectivii operatori pot fi semnele unor dificultati de
asimilare si adaptare, prefigurand o patologie profesionala psihosomatica (tulburari
functionale, eventual si organice). Aceasta situatie poate fi urmarea unor exigente
care depasesc realitatea biologica umana a momentului. 'Ritmul progresului tehnic
este mai rapid decat al celui biologic' dupa unii cercetatori .
Ca urmare, oboseala nervoasa poate reprezenta, cel putin partial si, in
anumite limite, o reactie de aparare (uneori anticipativa) fata de exigentele crescute
ale societatii actuale; deci ar putea reprezenta nu atat rezultatul intensitatii
activitatii profesionale efective, cat anticiparea defensiva a consecintelor
previzibile ale acesteia, ale societatii actuale, in general. Diversi autori semnaleaza
asemanarea dintre clasificarile simptomatologiilor subiective profesionale si cele
ale simptomatologiei subiective din societatea urbana actuala. Deci, este deosebit
de important in studierea efectelor negative ale factorilor profesionali specifici
noilor tehnologii de a gasi modalitatea cea mai eficace in stabilirea relatiei cauzale
intre factorii profesionali si simptomatologia subiectiva individuală.

TEMA 16. ACCIDENTELE DE MUNCĂ-DEFINITIE ȘI

CARACTERISTICI

Accidentul de munca poate fi definit din perspective multiple :medicala,

psihologica, organizationala etc. Cea mai utila pentru organizatie este perspectiva
legislativa, deoarece orice organizatie trebuie sa se supuna legilor in vigoare.
Factorii care se corelationeaza cu accidentele de munca nu sunt neaparat si factori
cauzatori ale acestora.
Factorii individuali :

· Abuzul de alcool sau/si substante la locul de munca

· Trairea unor incidente stresante in viata privata

· Caracteristici de peronalitate

24
· Fumatul

Factori organizaționali

· Selectia angajaților

· Proiectarea echipamentului

· Angajamentului conducerii fata de masurile de siguranta

· Instruirea pentru siguranță.

25
26