Nume : Rascanu Constantin Alexandru

Titlul temei:
Consideratii teoretice si practice privind aportul osteopatiei in sindromul sacro-iliac
Ipoteza lucrarii:
Presupunem ca daca vom aplica manevre osteopatice executate conform rezultatelor obtinute
la examenul clinic si functional al articulatiei sactro-iliace, vom ajuta la deblocarea acesteia si
repozitionarea sa in pozitie anatomica.
Scopul lucrarii:
Lucrarea isi propune sa realizeze un sistem bine determinat de manevre oseopatice atat in
diagnoticare cat si in recuprarea pacientului suferind de sindromul sacro-iliac.
Obiectivele studiului:
 Cresterea preciziei de evaluare printr-un set de manevre osteopatice care vor evidentia pozitia
sacrumului in raport cu osul coxal.
 Scurtarea timpului de recuperare folosind un set de manevre osteopatice care dupa aplicarea
lor succesiva sa se realizeze o repozitionare a sacrumului in raport cu osul coxal.
 Sa se stabileasca timpul necesar al recuperarii, numarul de sedinte alocate cat si frecventa
acestora pentru a creste eficacitatea programului
 Să se stabilească indicațiile și contraindicațiile aplicării programului în funcție de stadiul
afecțiunii.
Metode de cercetare:

1.Metoda observatiei

Observaţiile vor fi făcute asupra proceselor dirijate, organizate şi conduse raţional cum este
procesul de recuperare a afecțiunii. Se va observa comportamentul motric al pacientului și anume:
controlul segmentelor, coordonarea, echilibru in ortostatism si in timpul mersului, amplitudinea
mişcărilor coloanei vertebrale din articulatia sacro-iliaca (mai precis miscarea de nutatie si
contranutatie), mers, posturi antalgice, dereglări ale aliniamentului postural, gesturi etc.). Se va urmări
răspunsul organismului pacientului la programul de recuperare prin osteopatie și schimbările de
comportament psihic şi social. Totodata vom observa grimasele pacientului in timpul utilizarii
manevrelor pentru a ne da un punct de reper in privinta durerii si a suportabilitatii acestuia.

2.Metoda experimentului

Spre deosebire de observaţie, care presupune urmărirea fenomenelor fără nici o intervenţie din
partea cercetătorului, experimentul presupune modificarea intenţionată a condiţiilor de apariţie şi
desfăşurare a fenomenelor. Am folosit experimentul de confirmare sau verificare, prin intermediul
căruia se va verifica ipoteza formulata.

3.Metoda anchetei

A presupus un schimb direct de informaţii între cercetător şi subiectul supus investigaţiei, în

cadrul căruia, se culeg date (opinii, fapte motivaţii, cunoştinţe, comportamente, stări psihofiziologice) în
legătură cu anumite fenomene, situaţii şi manifestări. Astfel am optinut informatii cu privire la
intensitatea durerii, senzatiile percepute in timpul executarii manevrelor, sanzatia de dupa executarea
manevrelor, etc.

4. Metoda studiului de caz, cu ajutorul caruia am urmarit evolutia tratamentului aplicat unui
singur pacient cu o disfunctie a articulatiei sacro-iliace pe partea dreapta, acaesta in cauza fiind blocata
in nutatie. Planul de tratament osteopatic fiind divizat in 20 de sedinte in care rezultatele au aparut dar
pacientul a fost dispus la numeroare recidive. Astfel am ajuns la concluzia ca menevrele osteopatice
individuale nu pot produce recuparea unei afectiuni ca sindromul sacro-iliac. Consider ca musculatura
nefiind suficient dezvoltata in acea zona nu putea mentine o pozitie corecta a articulatiei sacro-iliace,
chiar daca aceasca era redresata cu manevrele osteopatice. In concluzie planul de tratament a esuat dar
am obtinut un indiciu foarte important cu ajutorul caruia vom descoperi un nou protocol de recuperare ,
combinarea osteopatiei cu kinetoterapiei .

5.Metoda documentara. Conceptul de documentare implică activitatea cercetătorului de a

consulta documentele aferente subientului în cauză pentru a putea elabora o lucrarea veridică astfel am
apelat la diferite carti din domeniu precum : “Anatomia functionala si biomecanica aparatului
locomotor” de Clement Baciu; “Patologia aparatului locomotor” de Dinu Antonescu; “ORTHOPEDIC
PHYSICAL ASSESSMENT” de David Magee; “ Manipulative Terapy” de Karel Lewit etc.

Tehnici de masurare

Bilant articular: Flexia trunchiului: 60 grade ( 100 fiind valoarea normala)

Extensia trunchiului 25 grade
Rasucirea trunchiului spre dreapta 30 grade
Rasucirea trunchiului spre stanga 45 grade
Flexia coapsei pe bazin pe piciorul stang 120 grade
Flexia coapsei pe bazin pe piciorul drept 100 grade
Extensia coapsei pe bazin pe piciorul stang 30 grade
Extensia coapsei pe bazin pe piciorul drept 20 grade
Bilant muscular: Forta muschilor paravestebrali: 5 ( pe scala 0-5)
Forta muschilor pelvi-trohanterieni: 5
Forta muschiului ilio-psoas: 5
Forta muschiului drept abdominal: 5
Antopometrie : Spina iliaca postero superioara ascensionata cu 1 cm ( masuratoarea executata cu banda
metrica)
Lungimea membrelor inferioare: 78 cm bilateral
Tehnici de testare

1. Testul Gillet – Pacientul in ortostatism realizeaza flexia coapsei pe bazin drepte cu genunchiul in
flexie. Normal spina iliaca postero superioara trebuie sa coboare aproximativ 1-2 cm. In cazul in
care in care ramane la acelasi nivel cum s-a intamplat in cazul nostru rezultatul este pozitiv.
2. Testul Gaenslen – Pacientul in decubit dorsal, terapeutul realizeaza flexia coapsei pe bazin a
coapsei drepte si cu cealalta mana mentine coapsa contralaterala lipita de pat. Testul este
pozitiv deoarece aceasta manevra a provocat durere.
3. Testul Standing bend – Din ortostatism pacientul realizeaza flexia trunchiului iar terapeutul
mentine degetele mari pe spinele iliace postero superioare. Rezultatul normal il avem atunci
cand ambele spine iliace coboara cativa cm in jos. In cazul nostru testul este pozitiv deoarece
spina iliaca postero-superioara de pe partea dreapta ramane la acelasi nivel.
4. Testul Cluster- Pacientul in decubit dorsal cu coapsa dreapta flectata la 90 grade fata de trunch,
cu genunchiul flectat, coapsa contralaterala ramane in contact cu patul. Terapeutul tine o mana
sub pacient la nivelul sacrumului iar cu calalta mana realizeaza presiuni la nivelul genunchiului
perpendicular pe sol . Testul este pozitiv deoarece produce durere.
5. Sacral Thrust Test- Pacientul in decubit ventral, terapeutul realizeaza cu ambele maini presiuni la
nivelul sacrumului. Testul este pozitiv daca produce durere.
6. Distraction Test- Pacientul in decubit dorsal terapeutul realizeaza presiuni pe spinele iliace
antero- superioara cu podul palmei perpendicular pe sol. Testul este pozitiv deoarece
simptomatologia s-a agravat.

Tehnici de evaluare
1. Evaluarea stabilometrica pune accent pe evaluarea poligonului de sustinere si repartitia
centrului de greutate fata de acesta. In cazul unei disfunctii articulare sacroiliace unilaterale si
pune in evidenta deviatia sprijinului spre unul din membrele inferioare. Acest lucru poate fi
compensat la nivel superior prin translatie sau rotatie trunchi. Acest lucru il intalnim la pacientul
nostru la evaluarea initiala, si foarte putin la evaluarea finala.
2. Evaluarea mersului – mersul poate fi putin rigid din cauza blocarii frecvente ale articulatiei si
aparitia sunetului specific. In cazul nostru la evaluarea initiala pacientul avea un mers rigid iar la
evaluarea finala mersul s-a uniformizat.
3. Evaluarea posturii – pacientul si in evaluarea initiala si in cea finala mentine o usoara rotatie a
trunchiului spre partea dreapta.

Tratamentul osteopatic a produs o ameliorare a simptomatologiei si o imbunatatire a posturii si

mersului, dar ipoteza de studiu ramane neconfirmata deoarece aceasta afectiune recidiveaza
fara interventie kinetoterapeutica.