UNIVERSITATEA ECOLOGICA DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT

SPECIALIZAREA: KINETOTERAPIE SI MOTRICITATE

SPECIALA

REFERAT

TEMA: ECHIPAMENTE, APARATE SI INSTALATII

UTILIZATE PENTRU MOBILIZAREA PASIVA SI CRESTEREA
AMPLITUDINII DE MISCARE

STUDENT: MITRACHE M. AURELIA

ANUL: III
SEMESTRUL: I
ANUL: 2018

Echipamente, aparate si instalatii utilizate pentru mobilizarea

pasiva si crsterea amplitudinii de miscare
Mobilizarile pasive sunt acelea in care kinetoterapeutul sau o alta forta exterioara
initiaza si sustine executia miscarilor.
Conform literaturii de specialitate, aceste tipuri de mobilizari se adreseaza in
special:
 Mentinerii amplitudinii de miscare;
 Cresterii amplitudinii articulare si excitabilitatii musculare,
 Ameliorarii contracturilor muscuare prin intinderea muschiului. In
activitatea sportiva, acest efect poate mentine forma sportiva in perioadele
de covalescenta;
 Stimularii sistemului nervos ( educarea si reeducarea schemei corporale );
 Stimularii tonusului psihic ( prin prezenta kinetoterapeutului );
 Influentarii circulatiei sangvine ( efectele mecanice ale miscarilor pasive
asigura o crestere a circulatiei sangvine locale );
 Recuperarii subiectilor neuroplegici, a celor cu suferinte posttraumatice sau
reumatismale etc. ;
Mobilizarile pasive efectuate prin suspensoterapie:
 Nu trebuie sa provoace durere;
 Trebuie adaptate permanent la starea clinica a prsoanei cu nevoi speciale
implicate in proesul kinetoterapeutic;
 Se vor executa pe directia biomecanica normala, respectand limitele de
amplitudine la nivelul articulatiilor solicitae sau a muschilor intinsi;
 Vor fi precedate de masaj sau termoterapie ( pentru a creste temperatura
locala ) si se vor asocia cu miscari de facilitare;
 Se vor adopta prize si contraprize corect aplicate;
 Se vor adopta forta si ritmul de mobilizare la specificul subiectului si a
tipului de suspensie;

Evaluarea amplitudinii articulare sau bilantul articular consta în aprecierea gradului

de mobilitate într-o articulatie, prin masurarea analitica a unghiurilor de miscare,
pe directiile anatomice posibile, în planurile si axele corespunzatoare.
Gimnastica medicala implica exercitii fizice si manipularea corpului uman in scop
terapeutic.
Ca forma de terapie, gimnastica medicala poate ameliora functionarea
articulatiilor, a muschilor si astfel le ajuta pe persoanele bolnave sa isi reia
activitatile zilnice obisnuite si de asemenea, ii ajuta pe sportivi sa se recupereze
dupa accidentari (de exemplu dupa vindecarea unei fracturi imobilizata in aparat
gipsat). Tehnicile de gimnastica medicala includ printre altele care au fost amintite
intr-un articol, si exercitii pentru recuperarea amplitudinii de miscare a
articulatiilor.
In sens general, amplitudinea de miscare se refera la posibilitatea maxima de
miscare a unei articulatii, intr-o anumita directie. Orice articulatie din organismul
uman este caracterizata de amplitudinea de miscare. Aceasta caracteristica poate fi
masurata si se exprima in grade. De exemplu, amplitudinea de abductie a umarului
(departarea bratului de corp, in lateral) este in mod normal de 90 de grade. Inainte
ca gimnastica medicala sa inceapa, dar si pe parcursul programului, terapeutul
dumneavoastra va masura amplitudinea articulara cu un aparat numit goniometru.
Acesta masoara cel mai mare unghi de miscare pe care il poate face o articulatie.
Amplitudinea articulara este cel mai frecvent redusa la persoanele varstnice, in
urma unui accident vascular cerebral sau ca o consecinta a imobilizarilor la pat.
Amplitudinea de miscare se reduce progresiv si la persoanele sanatoase, odata cu
inaintarea in varsta. In acest caz insa, nu sunt afectate activitatile zilnice obisnuite.
De asemenea, terapeutul trebuie sa isi dea seama daca miscarile articulare sunt
impiedicate din cauza unui muschi care sufera contractura sau din cauza unor
ligamente sau tendoane lezate. Daca este vorba de o contractura musculara, se fac
exercitii de stretching ceva mai viguroase insa, daca este vorba de leziuni ale
tendoanelor sau ligamentelor se va efectua un stretching mai bland. Uneori, daca
va aflati in cea de-a doua situatie, poate fi necesara chiar interventia chirurgicala,
inainte de inceperea programului de gimnastica medicala. Exercitiile de stretching
pot fi efectuate in mod activ (de catre bolnav), pasiv (miscarea este initiata si
incheiata de catre terapeut) sau terapeutul il ajuta pe bolnav sa duca pana la capat
miscarea (exercitii active asistate ). De obicei, aceste manopere de stretching sunt
mai eficiente si mai putin dureroase cand tesuturile sunt bine incalzite. Din acest
motiv, terapeutul poate decide, in functie de fiecare persoana in parte, daca sunt
necesare si alte tehnici de fizioterapie inainte de sedinta de gimnastica medicala. In
principiu, temperatura tesuturilor din jurul articulatiei trebuie sa ajunga la
aproximativ 40 de grade Celsius. Aceasta temperatura se poate obtine prin aplicare
locala de caldura (comprese, impachetari cu parafina) sau prin tehnici mai
complexe (de exemplu, terapie prin ultrasunete).
Mecanoterapia reprezinta un mod particular de gimnastica medicala care utilizeaza
aparate mecanice bazate pe sistemul pârghiilor.
Aceste aparate pot fi actionate de forta musculara a pacientului sau de o forta
exterioara (contragreutati, forta aplicata de kinetoterapeut). Într-o acceptiune mai
larga, clinicienii au inclus în notiunea de mecanoterapie toate metodele care
utilizeaza diferite instalatiile de scripeti, arcurile, custile Rocher, mesele speciale
de kinetoterapie, bicicletele ergometrice.
Scripoterapia – este un tip de mecanoterapie inventata de Charles Rocher ce
include procedee de educare si reeducare activa si pasiva, crestere si dezvoltare cu
ajutorul unui mecanism mazat pe scripeti. Poate avea efecte de crester si
dezvoltare, mobilizare si tonifiere la nivelul structurilor biomecanice interesate.

Scripetoterapia se poate realiza prin sistemul scripete greutate sau prin cel scripete
reciproc.
Sistemul scripete greutate faciliteaza manipularea unor greutati, având si avantajul
de a modifica directia unei forte, fara vreo schimbare a marimii acestei forte. Acest
sistem realizeaza rezistenta unei miscari printr-o greutate aplicata la capatul unei
corzi reflectate peste un scripete si prinsa la celalalt capat de segmentul în miscare.
Sistemul permite, prin acelasi montaj, dar cu miscarea efectuata în sensul opus,
facilitarea acestei miscari, pâna la realizarea miscarii pasive. Sistemul scripete
greutate este des utilizat în special în exercitiile kinetice ale membrelor.
Sistemul scripete reciproc permite efectuarea unor miscari autopasive, în special
ale membrului superior. Cu ajutorul membrului sanatos (care reprezinta bratul
fortei), pacientul tractioneaza coarda scripetelui, care este prinsa la celalalt capat de
segmentul care urmeaza a fi mobilizat pasiv (bratul rezistentei).
Mobilizarea poate fi autopasiva simetrica (montajul realizeaza miscarea ambelor
membre, sanatos si bolnav în acelasi sens) si autopasiva asimetrica (montajul
realizeaza miscarile celor doua membre în sensuri opuse).
Prin acest mijloc complex de recuperare se pot efectua exercitii in toate cele trei
planuri ale miscarii in absenta greutatii membrului sau a segmentului si totodata
contra unei rezistente externe (rezistenta ce poate fi dozata dupa caz).
Practic prin acest mijloc se pot acoperi toate indicatiile terapiei prin miscare în
diverse afectiuni ale sistemului osteoarticular, muscular, nervos.

Enumeram cateva dintre acestea :

 Reumatism articular;
 Mentinerea si îmbunatatirea functiei articulare dupa operatii;
 Imbunatatirea fortei musculare, a amplitudinii de miscare dupa accidente
vasculare (in faza de recuperare);
 Imbunatatirea coordonarii, rezistentei, a mobilitatii contracturi
musculare la nivelul coloanei vertebrale;
 Reducerea durerii si a contracturilor prin extensii specific;

Manipularea reprezinta o mobilizare fortata care deplaseaza elementele unei

articulatii peste limita lor obisnuita si voluntara de miscare, pâna la limita jocului
anatomic posibil, fara sa depaseasca aceasta limita anatomica. Notiunile de
manipulare si mobilizare nu sunt sinonime.
Manipularea este considerata un gest precis, care necesita un diagnostic corect,
presupune lipsa durerii la executie si se supune
regulii miscarii contrare, având în vedere faptul ca se utilizeaza directia de
mobilizare în sensul opus directiei blocate si dureroase.
Manipularea trebuie sa fie precedata de testarea tuturor directiilor de miscare ale
segmentului vertebral interesat. În concordanta cu principiile de nondoloritate si
miscare contrata ale manipularii, nu se va manipula un segment care are toate
directiile de miscare blocate si dureroase.
Specialistii în domeniu au imaginat o schema ca o stea cu 6 brate, reprezentând
directiile de miscare ale coloanei. Se va nota gradul de limitare a miscarii sau
intensitatea durerii pe fiecare directie de miscare. Manipularea se va executa pe
directiile care nu sunt notate, deoarece cele notate reprezinta contraindicatii ale
manipularii. De obicei, trebuie sa existe cel putin trei directii de miscare libere,
pentru ca manipularea sa aiba toate sansele de reusita.
Manipularile articulatiilor membrelor sunt mai putin spectaculoase si importante în
comparatie cu cele ale rahisului.
Manipularea membrelor se bazeaza pe ideea conform careia miscarile care nu se
pot executa activ pot fi totusi realizate sub aspect fiziologic. Miscarile se blocheaza
ca urmare a unor suferinte articulare sau din cauza contracturii si / sau retracturii
musculare periarticulare. Articulatiile interesate pot fi: interfalangienele,
metacarpofalangienele, metatarsofalangienele, articulatia pumnului, genunchii,
coatele etc.
Miscarile care pot fi realizate pasiv din articulatii sunt: cele de lateralitate, de
rotatie, de alunecare anteroposterioara, de decopatare.

Pentru mobilizarea pasiva si cresterea amplitudinii de miscare putem folosi

urmatoarele echipamente, aparate si instalatii:

Scripetele (roata de transmisie ): - Conform literaturii de specialitate scripetele

este un dispozitiv simplu care permite directiei unei forte fara ai modifica
intensitatea. El este un dispozitiv mecanic format dintr-un disc circular, mobil, pe
periferia caruia trece printr-un sant, un cablu la capetele caruia se aplica diverse
forte. Discul se invarte in jurul unui ax perpendicular, sustinut de 2 suporti laterali
( uniti ntre ei cu un dispozitiv de fixare ).
Asupra oricarui scripete actioneaza 3 forte:
 Forta activa (F );
 Forta rezistenta (R );
 Forta de sprijin (S ) .
 In practica, in functie d pozitia axei scripetelui, se deosebesc doua categorii:
 Scripete fix – a caror axa este fixa;
 Scripete mobil – a caror axa se poate deplasa.
Scripetele fix - are punctul de sprijin ( unde se manifesta forta de sprijin ) in axa
statica, imobila a rotii.
Scripetele mobil – are punctul de sprijin ( actioneaza forta de sprijin ) la unul din
capetele corzii / cordelinei statice.
Sinteza literatiurii de specialitate ne evidentiaza faptul ca o compunere a fortelor
care actioneaza in timpul utilizarii scripetilor poate expune doua aspecte:
 La scripetele fix - daca cele trei forte sunt paralele, la ridicarea unei greutati,
forta activa este egala cu greutatea ridicata, iar forta de sprijin este egala cu
dublul greutatii ridicate;
 La scripetele mobil – daca cele trei forte ( activa, rezistenta si de sprijin )
sunt paralele la ridicarea unei greutati, forta activa este egala cu ce ade
sprijin, ambele fiind doar jumatate din greutatea ridicata.
Fixat pe panourile custii Rocher si in fnctie de locul ocupat in cadrul sistemului,
Scripetele fix poate fi la randul lui de doua tipuri:
 Scripete de tractiune / receptie, este primul scripete din montaj, cel care
primeste efortul segmentului care efectueaza miscarea;
 Scripete de transmisie, au o importanta mecanica mai mica , numarul lor
neinfluentand sistemul.
Scripetele mobil – nu este fixat pe cusca Rocher si asupra sa se poate atasa
greutati, avand avantajul in situatia in care capetele corzii sunt paralele, deoarece
forta G ( greutate / rezistenta ) se injumatateste.
Ca si sisteme sau circuite utilizate in scripoterapie avem:
 Sistemul auto – pasiv ( scripete - reciproc ) :
 Sistemul auto – pasiv simetric;
 Sistemul auto – pasiv asimtric.
 Sistemul rezistent ( scripete – greutate ). In functie de pozitia scripetelui
de tractiune, randamentul miscarii in practica kinetoterapeutica poate diferi.
 Sistemul ajutator ( sistem rezistent utilizat cu rol facilitator ).

Rolul scripoterapiei poate fi evidentiat in:

 Recuperarea afectiunilor neurologice si posttraumatice;
 Limitarea partiala sau eliminarea efectului fortei gravitationale asupra
aparatului neuromioartrokinetic;
 Diminuarea durerilor specifice reintegrarii in activitatea motrica;
 Cresterea amplitudinii miscarilor in vederea educarii sau reeducarii
mobilitatii la nervul articulaiilor;
  Dezvoltarea fortei musculare ( exercitii cu cotrarezistenta progresiva );
 Dezvoltarea rezistentei generale si specifice;
 Reeducarea coordonarii;
 Facilitarea neuromusculara si proprioceptiva;
 Facilitarea desfasurarii efortului din timpul sedintelor de recuperare –
reabilitare;
 Controlul tractiunilor / elongatiilor continue sau discontinue ale mebrelor;
 Descarcarea tensiunii acumulate la nivelul coloanei vertebrale si a
musculaturii spatelui;
 Diminuarea impotentei articulare posttraumatice;
 Readaptare globala si segmentara;
 Recuperarea functionala la nivelul unei articulatii, muschi sau lant
biomecanic;
 Redresare activa si pasiva pentru formarea reflexelor de atitudine si postura
corecta prin autocontrol;
 Creserea performantei motrice si psihomotricea individului;
 Adaptarea fortei la sarcina de executat ( in reeducarea miscarilor care
necesita precizie, coordonarea fortei in functie de greutatea de invins, etc. ).

Avantajele scripoterapiei:
 Permite subiectului sa-si controleze singur mobilizarea segmentului
eliminand teama de durere si stimuland astfel implicarea activa a acestuia in
propria recuperare;
 Ina cadrul sistemului auto-pasiv, miscarea poate fi limitata prin aplicarea
unui limitator pe coarda;
 Rezistenta este constanta pe toata amplitudinea miscarii;
 Rezistenta poate creste treptat prin adaugara unor greutati suplimentare, ceea
ce are un efect psihologic benefic asupra pacientului deoarece acesta isi
constientizeaza progresul;
 Interventia kinetoterapeutica este usurata;
 Creste motivatia subiectului datorita vizualizarii progresului realizat cu
propriile miscari ( conform specialistilor din psihoterapie efectul vizual care
rezulta din activitatea motrica stmuleaza motivatia subiectului, acesta
observand ca propriile miscari determina un raspuns mecanic al sistemului
de scripeti pe care il pune in miscare, iar acest lucru stimuleaza mplicarea
activa si perseverenta );
 Permite reglarea cu precizie a directiei si a valorii fortei care actioneaza
asupra segmentului corporal de mobilizat.
 SCRIPETE FIX SCRIPETE MOBIL

Cusca Rocher - Denumita si cusca de scripetoterapie, cusca Rocher ofera

posibilitatea aplicarii unor structuri de exercitii special adaptate la posibilitatile de
miscare ale beneficiarilor. Ca si dispozitiv, ea este confectoinata dintr-un schelet
metalic pe care se sudeaza plasa metalica rezistenta. Poate fi constituita si din
panouri metalice detasabile, in functie deutilitatea dorita. Plasele metalice sudatae
pe schelet pot avea ”ochiuri” cu dimensiuni cuprinse intre 30 mm. X 30mm. Si
40mm. X 40 mm.. Avantajul acestui dispozitiv este dat de faptul ca permite
efectuara miscarilor in toate cele trei planuri, cu rezistente diferite aplicate din
directii diferite.
In functie de biective, utilitate, spatiu si constructie, cusca Rocher poat fi:
 In doua planuri ( dispozitiv – instalatie gasit sub denumirea de mini – cusca
Rocher, alcatuit dintr-un spalier si un cadru metalic detasabil cu plasa
metalica );
 In trei planuri;
 In patru planuri.

Cusca Rocher in 2 planuri; Cusca Rocher in 3 planuri; Cusca Rocher in 4planuri

Baston de gimnastică
Acest obiect poate fi utilizat de către kinetoterapeut în:
 Adaptare forţei la sarcina de executat;
 Autoorganizarea spaţio-temporală;
 Consolidarea forţei şi rezistenţei generale şi specifice;
 Consolidarea deprinderii motrice utilitar aplicative – târâre (culcat facial,
târâre cu bastonul apucat cu ambele mâini);
 Coordonarea forţei în funcţie de greutatea de învins;
 Corectarea deficienţelor de postură generală;
 Corectarea deficienţelor coloanei vertebrale;
 Corectarea mişcărilor (în faţa unei oglinzi, efectuarea unor îndreptări cu
bastonul în diferite poziţii);
 Creşterea performanţei motrice şi psihomotrice a individului;
 Creşterea capacităţii de performanţă a sportivilor;
 Creşterea capacităţii de efort;
 diminuarea oboselii locale sau periferice (exerciţii tip stretc.hing utilizând
 bastonul);
 Educarea mobilităţii articulare şi a elasticităţii musculare (exerciţii tip
stretching sau mobilizări active sau pasive cu bastonul în diferite poziţii);
 Dezvoltarea forţei generale şi specifice, a rezistenţei generale şi specifice în
execuţia anumitor mişcări;
 Dezvoltarea fizică armonioasă prin contribuţia la creşterea dimensiunilor
masei musculare;
 Distragerea atenţiei pentru detensionare psihică (adaptarea unor prize pe
baston sau folosirea acestuia în anumite direcţii sau poziţii, care să distragă
atenţia persoanei cu nevoi biologice speciale de la execuţia anumitor mişcări
mai complexe sau să distragă atenţia pentru a evita crisparea în timpul
execuţiei mişcărilor specifice, destinate recuperării sau educării);
 Dezvoltarea repertoriului de senzaţii;
 Dezvoltarea condiţiei fizice;
 Descărcarea tensiunii acumulate la nivelul coloanei vertebrale şi a
musculaturii spatelui (lucru cu bastonul în exerciţii tip stretc.hing);

 Diminuarea redorii articulare şi reeducarea mobilităţii;

 Diminuarea impotenţei articulare posttraumatice;
 Educarea vitezei de reacţie şi de execuţie;
 Educarea şi reeducarea prehensiunii;
 Educarea şi reeducarea preciziei (utilizarea bastonului în atingerea anumitor
 Obiecte sau în rularea pe sol a unor mingi, ca parte componentă a pârghiei
biomecanice a unui membru superior);
 Educarea şi reeducarea echilibrului, a stabilităţii;
 Educarea şi reeducarea orientării în spaţiu;
 Educarea şi reeducarea schemei corporale;
 Educarea şi reeducarea mersului;
 Educarea şi reeducarea motricităţii;
 Educarea creativităţii şi a imaginaţiei;
 Efectuarea elongaţiilor diferitelor zone ligamentare (aflate la nivelul
coloanei, umerilor, genunchilor, gleznelor etc..);
 Educarea mişcărilor compensatorii pentru menţinerea echilibrului sau pentru
posturare;
 Educarea repertoriului de percepţii;
 Educarea forţei explozive la nivelul membrelor inferioare (sărituri peste
bastoane);
 Educarea şi reeducarea inteligenţei motrice;
 Educarea si reeducarea coordonării oculo-motorie (rularea bastonului pe sol
cu o anumită forţă şi viteză);
 Evaluare somatofuncţională (poziţionarea bastonului pe umeri pentru
evaluarea deviaţiilor de coloană);
 Educare şi reeducare proprioceptivă;
 Educarea şi reeducarea coordonării generale şi a celei fine;
 Facilitarea neuromusculară proprioceptivă;
 Facilitarea mişcărilor prin ameliorarea posibilităţilor funcţionale ale
elementelor articulare şi periarticulare;
 Limitarea amplitudinii de mişcare în cazul anumitor traumatisme (rol de
atelă);
 Limitarea amplitudinii de mişcare în anumite exerciţii în care se doreşte
scoatere din acţiune a implicării unui grup de muşchi sau a unui segment;
 Limitarea mişcării genunchiului sănătos atunci când subiectul se fereşte să
lucreze cu membrul afectat doar din teamă de o posibilă durere, când în
realitate el nu are. ”Obligăm” astfel subiectul respectiv să lucreze cu
membru sau;
 Segmentul anatomic pentru care se elaborează programul de recuperare);
 Mobilizarea pasivă a unui membru;
 Mobilizarea activă a unui membru afectat cu ajutorul membrului sănătos;
 Posturare;
 Profilaxie (tonifierea grupelor musculare ale trenului superior pentru a
preveni instalarea cifozei);
 Reeducarea reprezentării asupra mişcării;
 Readaptare globală şi segmentară;
  Relaxare fizică şi psihică (exerciţii tip stretc.hing);
 Refacerea capacităţii de efort;
 Rol auxiliar: sprijin pentru execuţia unor exerciţii cu alte obiecte sau aparate;
 Rol auxiliar în reeducarea mersului (ocolirea de bastoane, mers printre două
 Rânduri de bastoane aşezate paralel la distanţe din ce în ce mai mici, rularea
 Bastonului pe sol cu talpa piciorului etc..);
 Echipamente, instalaţii şi aparatură specifică în kinetoterapie
 Ridicarea bolţii plantare – tratarea piciorului plat (rularea înainte/înapoi a
 Bastonului pe sol cu talpa piciorului);
 Recuperarea funcţională la nivelul unei articulaţii, muşchi sau lanţ
biomecanic;
 Reeducarea mişcărilor care necesită precizie;
 Reeducarea senzaţiei de alunecare (stând peste bastoane apropiate, aşezate
pe sol, cu sprijin de mâinile kinetoterapeutului care trage subiectul înspre el,,
 Deplasare prin alunecare);
 Redresare activă şi pasivă pentru formarea reflexelor de atitudine şi postură
 Corectă prin autocontrol;
 Reabilitarea funcţiei motorii;
 Stimularea activităţii intelectuale (utilizarea bastoanelor colorate în camera
de stimulare senzorială)
 Stimularea sensibilităţii nervoase superficiale şi profunde (procedee de
masaj cu bastonul – rularea cu uşoară apăsare a bastonului peste zonele mari
musculare);
 Tonifierea grupelor musculare atrofiate;

BASTONUL DE GIMNASTICA
Scara fixă: - rol în formarea deprinderilor de căţărare
 Adaptare forţei la sarcina de executat (reeducarea mişcărilor care necesită
precizie, coordonarea forţei în funcţie de greutatea de învins, etc..);
 Autoorganizarea spaţio-temporală;
 Creşterea performanţei motrice şi psihomotrice a individului;
 Creşterea capacităţii de performanţă a sportivilor;
 Compensare;
 Creşterea capacităţii de efort;
 Corectarea deficienţelor de postură generală;
 Corectarea deficienţelor coloanei vertebrale;
 Diminuarea oboselii locale sau periferice (exerciţii tip stretc.hing);
 Educarea mobilităţii articulare şi a elasticităţii musculare (exerciţii tip
stretc.hing);
 Dezvoltarea forţei generale şi specifice;
 Dezvoltarea a rezistenţei generale şi specifice;
 Dezvoltarea fizică armonioasă prin creşterea dimensiunilor masei musculare;
 Dezvoltarea repertoriului de senzaţii;
 Descărcarea tensiunii acumulate la nivelul coloanei vertebrale şi a
musculaturii spatelui (atârnat la scară fixă);
 DIminuarea redorii articulare şi reeducarea mobilităţii;
 Diminuarea impotenţei articulare posttraumatice;
 Educarea şi reeducarea prehensiunii;
 Educarea şi reeducarea echilibrului si a stabilităţii,
 Educarea şi reeducarea orientării în spaţiu;
 Educarea şi reeducarea schemei corporale;
 Educarea şi reeducarea mersului;
 Educarea şi reeducarea motricităţii;
 Eeducarea mişcărilor compensatorii pentru menţinerea echilibrului sau
pentru posturare;
 Educarea repertoriului de percepţii;
 Educare şi reeducare inteligenţă motrică (prin includerea mai multor scări
fixe în parcursuri aplicative);
 Educarea si reeducarea coordonării oculo-motorie;
 Efectuarea elongaţiilor diferitelor zone ligamentare;
 Educare şi reeducare proprioceptivă;
 Educarea şi reeducarea coordonării generale şi coordonării fine;
 Facilitarea neuromusculară proprioceptivă;
 Facilitarea mişcărilor prin ameliorarea posibilităţilor funcţionale ale
elementelor articulare şi periarticulare;
 Formarea de deprinderi motrice utilitar aplicative – târâre (scară fixă pe
orizontală) şi reeducarea acestora atunci când ele au fost parţial pierdute ca
urmare a unor afecţiuni;
 Formarea de deprinderi motrice utilitar aplicative – căţărare - şi reeducarea
acestora atunci când ele au fost parţial pierdute ca urmare a unor afecţiuni;
 Limitarea amplitudinii de mişcare în anumite exerciţii în care se doreşte
scoatere din acţiune a implicării unui grup de muşchi sau a unui segment,
pentru a localiza mai bine efectul la nivelul segmentului cu care se lucrează;
 Limitarea amplitudinii de mişcare a unui anumit segment, lanţ anatomic,
pentru a nu-l suprasolicita;
 Măsurarea şi evaluarea gradului de mobilitate la nivelul articulaţiilor;
 Posturare;
 Profilaxie (exerciţii pentru întărirea, consolidarea forţei specifice anumitor
zone);
 Reeducarea reprezentării asupra mişcării;
 Readaptare globală şi segmentară;
 Refacerea capacităţii de efort;
 Rol auxiliar: sprijin pentru execuţia unor exerciţii cu alte obiecte sau aparate;
 Ridicarea bolţii plantare – tratarea piciorului plat (ridicări succesive sau
alternative pe pingea);
 Recuperarea funcţională la nivelul unei articulaţii, muşchi sau lanţ
biomecanic;
 Redresare activă şi pasivă pentru formarea reflexelor de atitudine şi postură
corectă prin autocontrol;
 Reabilitarea funcţiei motorii;
 Stimularea activităţii intelectuale - copii cu diferite cerinţe educative
speciale (camera senzorială: fiecare şipcă a unei scări fixe poate fi vopsită în
culori diferite şi/sau „învelită” în materiale de diferite consistenţe,
solicitându-se copilului să apuce şi să urce numai pe anumite culori sau
materiale);
 Tonifierea grupelor musculare atrofiate;
SCARA FIXA ( SPALIER )

Roata de umar (Roata pentru recuperare) - Este un instrument/ dispozitiv

destinat
creşterii amplitudinii de mişcare a articulaţiei umărului.
Datorită posibilităţii de reglare a mânerului, care poate culisa pe tijele metalice din
interiorul acestuia, cercul permite creşterea mişcării în diametru pentru efectuarea
cu amplitudine a circumducţiilor. De asemenea, roata poate fi prevăzută cu trepte
diferite de opunere a rezistenţei împotriva direcţiei mişcării (educarea coordonării
şi dezvoltarea forţei).
Roata pentru recuperare poate fi utilizată atât în plan vertical poziţia
subiectului fiind: fie stând lateral, fie aşezat lateral, pentru executanţi imobilizaţi în
scaun cu rotile), cât şi în plan orizontal, poziţia executantului putând fii la fel,
stând lateral sau aşezat lateral faţă de roată).
Pentru creşterea eficienţei şi un lucru biomecanic eficient şi complet, acest
instrument permite rotaţii în ambele sensuri (de la dreapta la stânga şi invers, de la
stânga la dreapta).

Roata deumar pentru recuperare poate fi utilizata în special, în:

 Descărcarea tensiunii acumulate la nivelul centurii scapulare şi a coloanei

vertebrale cervicale;
 Diminuarea redorii articulare şi reeducarea mobilităţii;
 Diminuarea impotenţei articulare posttraumatice, în special la nivelul
umărului;
 Educarea vitezei de execuţie;
 Educarea mobilităţii articulare şi a elasticităţii musculare;
 Educarea şi reeducarea prehensiunii;
  Educarea mişcărilor compensatorii pentru corectare şi creştere tonus
muscular local;
 Educarea repertoriului de percepţii;
 Educarea si reeducarea coordonării oculo-motorie;
 Evaluare funcţională;
 Facilitarea neuromusculară proprioceptivă;
 Facilitarea mişcărilor prin ameliorarea posibilităţilor funcţionale ale
elementelor articulare şi periarticulare;
 Mobilizarea activă a unui membru afectat cu ajutorul membrului sănătos;
 Reeducarea reprezentării asupra mişcării;
 Relaxare psihică şi fizică, refacerea capacităţii de efort;
 Recuperarea funcţională la nivelul unei articulaţii, muşchi sau lanţ
biomecanic.

ROATA PENTRU RECUPERARE UMAR, SPATE, CENTURA SCAPULARA

BIBLIOGRAFIE:

 ALEXE, DAN IULIAN -Echipamente , instalatii si aparatura specifica in

kinetoterapie – Editura Alma Mater Bacau – 2013;
 MANOLE V. – Logistica in kinetoterapie – Editura PIM Iasi – 2009;
 ALBU, C., VLAD, T.L. ALBU, A, - Kinetoterapia pasiva – Editura Polirom
Iasi – 2004;
 SBENGHE T. – Kinesiologie, Stiinta Miscarii – Editura Medicala Bucuresti,
-2002;
 M.T.S. – Enciclopedia Educatiei Fizice Si Sportului din Romania – Editura
Arasmis, Bucuresti - 2002.