Recuperarea dupa operatia de fractura de sold

Recuperarea incepe imediat dupa operatie si consta in exercitii asistate cu rol in prevenirea
aparitiei cheagurilor de sange si intr-un tratament anticoagulant. Ulterior, se incep exercitiile
la sala de gimnastica si kinetoterapia.

Pentru o recuperare garantata, se recomanda efectuarea in paralel a masajului si hidroterapiei.

La inceput, exercitiile vor fi insotite de durere, insa cu o schema de tratament
corespunzatoare, durerea va deveni suportabila. Sub nicio forma nu trebuie asteptat ca durerea
sa treaca pentru a se incepe exercitiile.

Sfaturi dupa operatia de fractura de sold

In aceasta perioada, este bine a se evita alimentee care impiedica absorbtia calciului, precum
cafeaua sau ciocolata, si este indicat a se lua suplimente de calciu si vitamina D3. Este
recomandat a se introduce laptele in meniul zilnic al pacientului si a se evita pe cat posibil
efortul fizic prelungit sau expunerea la frig si umezeala.

De retinut ca perioada postoperatorie este chiar mai importanta decat operatia propriu-zisa,
deoarece acum este momentul in care pacientul trebuie sa-si recapete mobilitatea si sa-si
tonifice musculatura.

Modalitati de prevenire a fracturii de sold

Sunt mai multe masuri de care este bine sa se tina cont, una dintre ele si printre cele mai
importante fiind prevenirea osteoporozei, afectiune care se poate manifesta atat in cazul
femeilor cat si in cel al barbatilor. Pentru a o incetini si pentru a o preintampina este ideal sa
se consume alimente bogate in calciu, lapte, branza, iaurt, legume de culoare verde inchis,
fructe de mare, migdale, precum si suplimente cu vitamina D si calciu.

Este bine sa se evite fumatul si alcoolul si sa se efectueze exercitii fizice pentru pastrarea
puterii si a echilibrului. Persoanele incauza sunt sfatuite sa mearga periodic la controale
oftalmologice, sa poarte pantofi cu talpa robusta, plata, sa nu mearga pe gheata, sa aranjeze
mobila, covoarele si cablurile din casa astfel incat sa fie evitate eventualele lovituri sau
accidentari.

Diagnosticul se stabileste prin examen radiologic

Exista anumite forme de fracturi de col si cap femural in care trebuie intervenit chirurgical de
urgenta pentru a salva integritatea capului femural, in special la persoanele tinere, in urma
accidentelor. Aceasta atitudine este esentiala pentru recuperarea rapida a functionalitatii
membrului afectat. In plus, prin durere, fractura poate provoca soc initial, ulterior existand
riscul de tromboze. Pentru a stabili diagnosticul de fractura de col, este necesar un examen
radiologic.

Evolutia si prognosticul depind de varsta, de afectiunile anterioare sau determinate in

urma unui politraumatism, dar si de tipul fracturii, cu sau fara deplasare.

Recuperarea se incepe imediat dupa imobilizare…

Daca pacientul este in varsta, prezinta alte afectiuni si nu poate suporta operatia, solutia este
tratamentul functional, la doua sau trei saptamani de la accident, pentru combaterea durerii.
Tratamentul chirurgical consta in osteosinteza cu suruburi sau se poate proteza capul femural
in intregime. Recuperarea medicala face parte din tratamentul pacientului cu fractura de col
femural, indiferent de metoda ortopedico-chirurgicala folosita. Programul de intretinere
functionala si recuperare medicala trebuie inceput imediat dupa imobilizare. Tratamentul de
recuperare se amplifica progresiv, pe masura consolidarii fracturii.

… si vizeaza tonifierea musculaturii si cresterea mobilitatii

Initial, se practica exercitii asistate care promoveaza intretinerea schemei de miscare la nivelul
intregului membru inferior, precum si prevenirea edemelor si instalarea tulburarilor
circulatorii. Se adauga apoi exercitii la sala de gimnastica si hidrokinetoterapia. Durata
programului de recuperare este de minimum 3 luni. Exercitiile vor urmari in primul rand
cresterea gradului de stabilitate a soldului prin tonifierea musculaturii si, in al doilea rand,
cresterea gradului de mobilitate pana la obtinerea unghiurilor functionale de miscare.

Tratamentul ortopedic al fracturii de col femural este rezervat bolnavilor varstnici,

tarati sau celor politraunatizati in mod obisnuit, aceste fracturi se opereaza practicandu-se
osteosinteza sau artroplastia

Osteosinteza, timp de trei luni, focarul de fractura nu este suficient de stabil pentru a
permite sprijinul total si nici exercitii izodinamice rezistive. In aceste conditii, programul
terapeutic fizical-kinetic va trebui sa parcurga mai multe etape progrcaive:

1.     perioada de imobilizare la pat;

2.     perioada de deplasare fara sprijin pe membrul inferior operat;

3.     perioada de incarcare progresiva a membrului inferior operat;

4.     perioada de recuperare functionala.

Faza I – inainte de consolidare

-                       se face osteosinteza pentru a rezista la incarcarea articulatiei.

Etapa I (imobilizare la pat intre 3-4 zile)

Obiective :

       combaterea atitudinilor vicioase (in general de flexie, R.E., ADD, flexie plantara si
inversie) ;
        prevenirea escarelor ;

       conservarea functiei respiratorii si circulatorii ;

       administrare de medicatie anticoagulanta ;

       mentinerea tonusului muscular, prevenirea atrofiilor ;

       inceperea lucrului articular.

NU se executa contractii ale musculaturii soldului afectat, deoarece exista riscul

deplasarii materialului de osteosinteza.

Mijloace :

       posturarea corecta a pacientului in pat, evitandu-se posturile vicioase ; NU se pun

perne sub genunchi pentru a evita flexia din coxofemurala ;

       masaj clasic al zonelor de sprijin ;

       drenaj limfatic pentru combaterea edemului ;

       masaj al m.i. pentru a facilita circulatia de intoarcere ;

       mobilizari articulare active – NICIODATA PASIVE ! Evitarea abductiei mai mari
de 30s inaintea consolidarii ; Nu se fac rotatii ;

       tripla flexie si extensie pana la aparitia durerii ;

       tonifierea cvadricepsului (se face static) ; Exercitii : 1. d.d.- se contracta brusc
cvadricepsul ; 2. d.d.- se cauta ridicarea gambei de pe planul patului, genunchiul
extins ; 3. Ktp-ul cu o mana mentine coapsa pe planul patului apasand pe
cvadriceps, iar cealalta mana sub calcai ; pac.incearca sa ridice m.i. extins.Piciorul
nu paraseste suprafata patului ;

       tonifierea marelui fesier : ex.1. d.v.- genunchiul flectat la 90°- se executa extensia
cu rezistenta a coapsei, ex.2. d.d., genunchii flectati, se ridica bazinul ;

       tonifierea fesierului mijlociu : d.lateral de partea opusa, se efectueaza abductie cu

rezistenta ;

       exercitii pentru cresterea fortei musculare in m.s., mai ales cand stim ca pacientul
va utiliza cadrul de mers si carjele ;

       cresterea fortei musculare in membrul sanatos care va fi suprasolicitat;

        posturi alternative ale trunchiului pentru evitarea stazei pulmonare si asigurarea
drenajului bronsic.

Faza II – de ambulatie (inainte de consolidare)

Obiective :

       protejarea osteosintezei ;

       prevenirea durerii ;

Mijloace :

       se aplica benzi elastice pe picioarele si gambele pacientului inainte de orice

ridicare ;

       ridicarea in ortostatism a pacientului se face cu grija, putand aparea vertije, lesin
etc. ;

       reeducarea echilibrului se face treptat, intai in asezat, apoi in stand ;

       reeducarea mersului cu cadrul si carjele ;

       reeducarea urcatului si coboratului scarilor (cand foloseste carje);

       tonifierea cvadricepsului, exercitii: sezand la marginea patului, cu greutati fixate la

glezna, extensia genunchiului; d.v. sau sezand – instalatie de scripeti si
contragreutati sau benzi elastice, flexi-extensii; sezand, gamba sanatoasa peste cea
a m.i. afectatexecuta contrarezistenta pe flexie si extensie;

       lucrul global – sold, genunchi, glezna – tripla flexie-extensie;

       ridicari pe varfuri pentru tonifierea tricepsului sural; Ridicarea pe varfuri se face
cu genunchii extinsi !!!

Faza III (dupa consolidare)

Obiective :

       recuperarea totala a fortei musculare si a proprioceptiei ;

       reeducarea mersului

        reantrenarea la efort ;

       prevenirea edemului, daca exista riscul ;

       evitarea aparitiei durerii.

Mijloace :

-        se lucreaza analitic in pozitii functionale pana cand se realizeaza recuperarea

functionala musculara la fel ca la membrul sanatos.

Musculatura stabilizatoare :

       tensorul fasciei lata

Exercitii : d.l.- ABD. MI. pana la 30ssi aici flexii si extensii din CF ; din aceeasi pozitie,
flexii si extensii ale genunchiulu

       tibialul anterior

Exercitii : flexia dorsala a piciorului cu rezistenta la marginea anterioara a piciorului si

inversie.

       tricepsul sural

Exercitii : ridicari pe varfuri ; ridicari pe un singur picior pe varf ; din sezand, cu o

greutate pe genunchi, ridicari pe varfuri.

       ischiogambierii

Exercitii : din d.v. instalatii de scripeti. Se lucreaza dinamic!

-        reantrenarea la efort – se trece usor la mers pe teren accidentat, peste obstacole etc.

-        proprioceptia se realizeaza la ambele m.i., pornind din pozitie fara incarcare si
trecandu-se progresiv la pozitii cu incarcare.

Reeducarea mersului

Exercitiile de reluare a mersului incep cu perioada de adaptare la ortostatism, care in

special la varstnici capata importanta deosebita. In momentul in care este posibil
ortostatismul se poate reincepe mersul.
 1. Mersul fara sprijim pe membrul inferioar afectat, este aproape regula intr-o prima
etapa in recuperarea traumatismelor soldului. Pacientul este invatat sa mearga cu carje
astfel :
a. Sprijin pe membrul sanatos
b. Carjile se duc in fata
c. Membrul afectat se duce in fata intre carji, fara incarcare (atinge doar solul)
d. Se trece greutatea corpului pe carji prin balansarea in fata a acestuia
e. Membrul inferior sanatos (eliberat de greutatea corpului) se trece printre carji
si se sprijina pe sol inaintea carjilor, concomitent cu trecerea greutatii corpului
de pe carji pe membrul sanatos

Dupa ce pacientul s-a obisnuit cu carjile, timpii b si c se fac concomitent. In aceasta

faza a mersului fara sprijin pe membrul inferior afectat se urmaresc cateva aspecte :

       piciorul membrului afectat nu sta in aer, ci se aseaza pe sol in sprijin

virtual. Un carton sau un ziar pus sub picior poate fi tras de
kinetoterapeut, dovada a neincacarii membrului afectat. Este gresita
pozitia de mers fara incarcare in care pacientul tine genunchiul flectat
si binenteles si soldul in acest caz, de teama sa nu atinga solul.

       extensia soldului in timpulk pasului posterior trebuie sa fie completa

       genunchiul sa se flecteza ca intr-un mers normal

       atacul solului cu piciorul afectat, desi este relativ mimat, sa se faca
corect prin talon, apoi rularea si pasirea solului prin varf.

       balansul membrului afectat ca si sprijinul virtual, sa se faca fara

deviatii(de obicei in abd si rot ext.)

       rotatia bazinului deasupra capetelor femurale sa fie cat mai simetrica
in timpul pasului pelvin

       distanta dintre pasi sa fie egala si constanta ( de obicei lungimea unui
picior si jumatate)

Pacientul va fi invatat sa urce si sa coboare o scara. Se urca cu membrul sanatos, apoi

carjile si membrul afectat si apoi este adus piciorul sanatos pe aceeasi treapta.

2. Mersul cu incarcare a membrului afectat se reia treptat, in functie de tipul lezional.

Uneori este precoce, ca in protezele de sold, alteori dupa 1 jumate, pana la 2 luni, ca in luxatii
sau dupa 90 de zile , ca in fracturi sau osteotomii. Aceste momente nu inseamna reluarea
sprijinului 100%, ci doar inceputul cu un procent de 8-10% din greutatea corpului. Acest
procent reprezinta aproximativ greutatea proprie a membrului inferior.
 Vom proceda astfel :

Asezam pacientul cu membrul inf afectat pe un cantar, sprijinul pe membrul sanatos

facandu-se pe un piedestal alaturat. Mb afectat apasa pe cantar, pana ce acul indica greutatea
corespunzatoare de 8-10% din totalul greutatii corpului. Exercitiul se repeta de 3-4 ori pe zi
pana cand pacientul capata constiinta ‘’valorii’’ acestei incarcari pe care o va utiliza in mersul
cu carjele sau cu cadrul de mers.

Alt exercitiu : pozitie soldie pe mb sanatos, toata greutatea corpului fiind pe acesta.
Mb afectat se aseaza pe sol putin in fata celuilalt( ca in pozitia de bataie a tactului). Incarcarea
mb afectat nu este decat propria greutate a acestuia. Incepem acest sprijin mai precoce decat
recomanda serviciile de ortopedie, deoarece este inofensiv ( daca se face corect) aducand
aventaje enorme pt troficitatea mb inferior, circulatia lui, precum si pt grabirea formarii
calusului. Treptat crestem procentul de incarcare 10-15-20% din greutatea corpului,
orientandu-ne dupa dureri, pozitia bazinului, timpul scurs de la accident sau interventie, tipul
leziuniii si tipul contentiei. Exista totusi un oarecare grad de relativitate in toate aceste criterii.
Aceasta este perioada cand incepem si mersul in apa in bazine, cu sprijinul unei maini pe
bara.

3. Mersul in baston, se incepe cand pacientul a ajuns la o incarcare de aproximativ 50%

si pelvisul nu mai basculeaza ( semnul Trendelenburg) dat insuficientei abductorilor.

Bastonul se tine in mana opusa mb afectat si se deplaseaza impreuna.

Incarcarea in continuare si gradeaza slabind sprijinul mainii pe baston.Exista bastoane

dinamometrice care inregistreaza presiunea mainii.Uneori, mersul cu sprijin in baston se va
pastra toata viata.

4. Refacerea completa a mersului cere o suita de exercitii complexe ca : mers liber,
mers pe panta , mers inapoi, mers in lateral, mers cu picioarele incrucisate, mers in zig-zag,
intoarceri.