Imperiul Romano-German

Descărcați ca docx, pdf sau txt
Descărcați ca docx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 2

I M P E R I U L  

R O M A N O - G E R M A N 1. NAŞTEREA
IMPERIULUI OCCIDENTAL. OTTONIENII
Separarea din 843 şi stingerea dinastiei carolingiene în
913 a adus la tron regii saxoni.
Otto I cel Mare este cel care în 962
reunifică temporar Europa occidentală sub denumirea de
Sfântul imperiu roman de neam germanic
şi este încoronat ca împărat de către papă. Statul său îngloba spaţiul german, Italia,
Cehia, Ţările de Jos şi Burghundia, fiind organizat înmari principate teritoriale,
funcţionând relativ unitar sub Ottonieni, Salieni şi Staufeni
în perioada 962-1250
.2. CONFLICTUL DINTRE IMPERIU ŞI PAPALITATE
Amestecul lui Otto în problemele Bisericii şi ale statului în Italia a făcut ca Germania
să nu se poată constitui într-o monarhiecentralizată, aşa cum o vor face Anglia, Franţa
şi Spania. A izbucnit apoi un şir foarte lung de conflicte pentru întâietate
între papalitate şi împărat.Trecerea coroanei imperiale în
1024 în posesia principilor 
Salieni din Franconia
, a dus la consolidarea autorităţii centrale în persoana lui
Henric al-IV-lea(1056-1106).
Educat în spirit imperial de tip bizantin el a intrat în conflict cu papa
Grigore al-VII-lea,
 pe probleme de primordialitate politico-religioasă
 fiind silit a face penitenţă la
Canossa-1077,
iar urmaşul său
Henric al-V-lea(1106-1125),
va semna
concordatul de la Worms
-1122
în care se accepta dubla investitură a episcopilor.
3. DOMINA LUI FREDERIC I , APOGEUL IMPERIULUI Frederic I
Barbarossa(1152-1190)
şi-a extins influenţa supra Danemarcei, Poloniei şi Italiei, a subordonat papalitatea şi
azdrobit opoziţia urbană italiană a oraşelor lombarde. Mort în timpul cruciadei a-III-a,
el a lăsat un imperiu vlăguit financiar şimilitar.
4. FREDERIC AL-II-LEA, UN SUVERAN PENTRU ITALIAFrederic al-II-
lea(1220-1250),
accede la tronul german din postura de rege al Siciliei, fiind un precursor al
absolutismului regalşi al renascentismului cultural. Acordă privilegii principilor
ecclesiastici şi Ordinului Teutonic în cucerirea Prusiei. A urmăritcentralizarea
imperiului în jurul Italiei trezind opoziţia ducilor Bavariei şi familiei Hohenstaufen.
La moartea sa imperiul era îndeclin iar Italia era teatrul unui lung război civil.
5. DECLINUL IMPERIULUI, SECOLELE XIII-XV
Lupta pentru tron de după
1250,
a permis noului împărat
Rudolf I de Habsburg(1273-1291)
să creeze un apanaj familiei sale înzonele alpine austriece.
Carol al-IV-lea de Luxemburg(1346-1378)
elaborează în
1356 Bula de Aur   prin care se stabileaalegerea împăratului de către
7 principi electori
(regele Boemiei, markgraful de Brandenburg, ducele Saxoniei, comitele palatin
şiarhiepiscopii de Mainz, Koln şi Trier). Consfinţirea apusului puterii imperiale, prin
acest document, nu a mai putut fi stopată defiul său
Sigismund de Luxemburg(rege al Ungariei 1387-1437 şi împărat german 1410-
1437).

S-ar putea să vă placă și