Descărcați ca DOC, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
Descărcați ca doc, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 1
Konrad Gundisch
Autonomie de stari si regionalitate in Ardealul Medieval
Incepand cu o descriere in ansamblu, autorul vrea sa ajute cititorul sa-si
creeze un plan al teritoriului despre care va vorbi in continuare Printr-o prezentare foarte plastica a geografiei Transilvaniei si prin folosirea metaforelor (covorul carpit) face aluzie la impartirea naturala in teritorii geografice mai mici si la conturarea microregiunilor istorice precum Tara Fagarasului sau Tara Hategului. Un prim punct este atragerea atentiei asupra posibilei confuzii care se face in general la adoptare cifrei 7 in cazul comitatelor si al scaunelor sasilor, deoarece nu se tine cont de evolutia administrativa ulterioara, ajungandu-se astfel la un numar mai mare al acestora. In general in alte opere sau chiar manuale de istorie nu exista explicatii pentru aceasta. Urmeaza o structurare etnica a Ardealului, unde romanii populatia mai numeroasa nu are forme proprii de organizare administrativa, insa ea nu trebuie trecuta cu vederea Apoi sunt surprinse schematic etapele cuceririi şi expansiunii puterii maghiare în Transilvania, dinspre V înspre E, SE;se face o explicare amanuntita a sistemului de aparare sub forma de prisaci, aceste fasii de pamant de 10-40 km latime sunt lasate în paragina atata timp cat sunt pe granita, dar dupa inaintare, ele devin recultivabile si trec în proprietatea regelui. Sistemul nu era infailibil si acest lucru va fi demonstrat si de marea invazie tatara. Un alt amanunt care mi se pare demn de a fi mentionat este explicatia oferita faptului ca in Transilvania s-a pastrat formula voievodatului; Konrad Kundisch ne ofera o explicatie alternativa ce mi se pare a fi plauzibila: pastrarea voievodatul in Transilvania s-a datorat faptului ca provincia se afla la o distanta apreciabila de centru; putem lua ca si analogie cazul Sloveniei, unde exista un Ban. Venind vorba de "cele trei natiuni", se spune in lucrare, ca in 1437, in centrul atentiei consemnatarilor secui si sasi nu era asuprirea iobagilor romani, ci apararea antiotomana; ne este oferita ca si dovada, faptul ca in reinnoirea tratatului, din 1459, era vorba doar de ajutor reciproc impotriva invaziilor turcesti. Legat de aceasta problema, nu ma simt in masura sa il contrazic sau sa il aprob pe autor, insa mi s-a parut un punct de vedere ce merita analizat si eventual investigat in lucrarile altora. Consider aceasta opera ca pe o lucrare ce prezinta o imagine generala a problemei existentei Ardealului printr-o continuitate a obiceiurilor si organizarilor administrative ce usurau intr-un fel convietuirea celor patru natiuni in cadrul acestui teritoriu.In acelasi timp lucrarea se adreseaza publicului larg interesat de istoria Ardealului.