Tulburari functionale

Acestea reprezintă “modificări ample şi durabile ale proceselor fiziologice” sub

acţiunea unor factori conflictuali, stresanţi. După Weiss, pentru a fi considerate
tulburări psihosomatice, orice disfuncţie sau boală trebuie să răspundă la trei
criterii:
1) incidenţa unor evenimente suficient de stresante pentru a le genera;
2) verificarea acestui efect patogen al acestor tipuri de stresori şi la alte persoane;
3) posibilitatea stabilirii unei legături de cauzalitate între un anumit tip de stresor şi
anumite simptome somatice.
Mecanismul producerii acestor boli funcţionează la nivelul S.N.C. şi constă în
codificări ale diferitelor stări tensionale nervoase, de origine psihologică
(experienţe de viaţă traumatice, stări conflictuale interpersonale,etc) în simptome şi
tulburări somatice. Ele apar episodic la omul sănătos, sunt predominant funcţionale
(deci reversibile), mai ales în fazele iniţiale dar, pe măsura reiterării, lasă
urme tot mai vizibile, producand leziuni, devenind predominant organice, acest
proces realizandu-se
după schema: tulburare neuropsihică ® tulburare funcţională ® alterare
organică
Fisa biografica
Reprezinta documentul medical in care sunt evidentiate, in baza declaratiei
bolnavului sau a membrilor familiei respectiv a celor din anturajul pacientului,
traume, accidente, violente sau carente afective ce pot influenta intr-o oarecare
masura succesul terapeutic. Este important de avut in vedere
ca orice informatie de acest gen poate influenta in mod hotarator modalitatea in
care se abordeaza un diagnostic respectiv planul de tratament avand in vedere ca
un cumul de mai multe afectiuni deschide un spectru mai larg de abordari din
punctul de vedere al terapiei optime.
Raspunsuri somatice ale emotiilor.
Respiratorii ( rinoree, stranut in salve, crize de astm , hiperventilatie )
Aceste raspunsuri somatice ale emotiilor sunt datorate in principiu contractiilor
musculare aberante sub influenta semnalelor nervoase si duc la ingreunarea
respiratiei. De cele mai multe ori sunt provocate de momente emotionale cu
valenta negativa ( plansul ca si efect a unui soc psihic ) dar apar
la persoanele care au in plus si o afectiune sau o predispozitie pentru unele
afectiuni pulmonare in combinatie cu elemente de mediu specifice.
Cardiovasculare ( tahicardie, HTA, crize angioase, lipotimii , constrictie-paloare /
vasodilatatie eritem cutanat )
Ca si in cazul precedent starile emotionale puternice pot provoca la anumite
persoane reactii somatice dar trebuie luata in calcul si o predispozitie a pacientului
pentru asemenea fenomene.
Hipertensivii, bolnavii care au suferit interventii chirurgicale pe cord deschis dar si
cei cu afectiuni psihice mai mai mult sau mai putin evidente vor face subiectul
acestor manifestari. Riscul pierderii de cunostinta si implicit producerea de
accidente prin cadere si contact cu solul in asemenea situatii este
evident. Digestive ( pilorospasm, dischinezii biliare, hipersecretie HCL,
hiperperistaltism )
Aceste reactii au loc in tubul digestiv si au ca origine momente cruciale in viata (
sustinere de examene, pierderea unei persoane apropiate, intalniri de importanta
majora cu amanare etc).
Majoritatea au ca efect o degradare evidenta a stabilitatii functionale a
organismului intr-un timp foarte scurt deoarece apar episoade dureroase iar tabloul
clinic de suferinta este usor de observat.
Contractiile musculare sau durerile abdominale sunt evidente si duc de cele mai
multe ori la contorsionarea corpului ce impune izolarea subiectului pentru o
perioada scurta de timp si administrarea unei medicatii cu efect antispastic.
Urogenitale ( colici renoureterale, tulburari de dinamica sexuala )
Influenteaza aparatul urogenital prin aparitia unor contractii la nivelul bazinului si
imposibilitatea controlului mictiunii ( face pe el de frica ). Tulburarile de dinamica
sexuala sunt exprimate prin imposibilitatea obtinerii erectiei la barbati ceea ce duce
la insatisfacerea unui act sexual complet iar la femei modificarea in sens negativ a
libidoului ceea ce poate duce la imposibilitatea obtinerii orgasmului.
Metabolice ( anorexia, bulimie, obezitate, hiperglicemie )
In cazul dereglarilor metabolice se poate vorbi de dorinta de echilibrare
emotionala. In cazul emotiilorputernice de factura negativa supraalimentarea sau
subalimentarea sunt de cele mai multe ori „ solutia
salvatoare „ pentru pacient . De fapt aceste solutii extreme nu fac decat sa
adanceasca starea psihica alterata prin degradarea elechilibrului metabolic.
Subnutritia sau supranutritia ( asociata cu un nivel
ridicat al glicemiei ) vor duce in mod sigur la o sensibilizare a sistemului nervos
siimplicit o reactie anormala la emotiile puternice.
Afectiuni de etiologie psihogena : boala ulceroasa, colon iritabil, dermatite atopice,
astm bronsic,
cardiopatia ischemica, HTA, tulburari menstruale .
Boala ulceroasa este o afectiune digestiva care se caracterizeaza din punct de
vedere anatomic printr-o ulceratie a mucoasei stomacului sau duodenului. Geneza
ei se afla intr-o hipersecretie gastrica
provocata de cele mai multe ori de catre stari psihice patologice si de un
dezechilibru alimentar prin subalimentare. Cresterea activitatii psihice duce in mod
implicit la o hipersecretie gastrica care pe un
fond de alimentatie deficitara sau lipsa alimentatiei pentru perioade lungi de timp
produce leziuni la nivelul mucoasei gastrice.
TIPURILE PSIHOLOGICE SI BOALA
Personalitatea de tip A
Indivizii ce detin personalitatea de tip A sunt independenti si ies in evidenta prin
faptul ca vor sa fie remarcati oriunde se duc. Psihologii ii descriu ca fiind
,,buldozere’’. Ei sunt constienti de importanta atitudinii pozitive, a motivatiei si a
stabilirii unui tel pe care sa il urmeze in viata. Sunt
competitivi din fire si recunoscuti pentru mintea agera. Cei cu personalitatea A stiu
cand trebuie sa isi asume riscuri si sunt buni antreprenori. Au un caracter
pragmatic si rezolva cu usurinta problemele in momentul in care le blocheaza calea
spre succes. Veti descoperi ca acest tip de oameni sunt deschisi
catre orice este nou si intampina cu bratele deschise schimbarea – fie ca este ea
spirituala sau chiar tehnologica. Secretul acestor oameni de succes consta in faptul
ca nu le este frica sa isi scoata in evidenta propriile abilitati si personalitatea
colorata.
Personalitatea de tip C
Cel mai bun termen psihologic pentru a-i descrie pe cei care detin personalitatea de
tip C este cel de ,,cautatori’’. Ei sunt introvertitii interesati de detalii care gasesc
raspuns la orice problema.
Totusi, usurinta cu care fac acest lucru depinde de starea de spirit pe care o au in
acel moment. Indivizii cu personalitatea de tip C au tendinta sa se retraga din viata
sociala insa se inteleg extrem de bine si traiesc in armonie cu persoanele de tip B,
in ciuda faptului ca acestea se afla la polul opus fata
de ei. Personificarea tipului B este contabilul, programatorul etc. Indivizii cu
aceasta personalitate vor prefera sa se inchida in propria cochilie, pastrandu-si
mereu judecata obiectiva si logica in gandire.
Trasaturile lor caracteristice sunt natura retrasa si prudenta. Riscurile nu sunt
pentru ei.
Tipologii constitutionale
Tipologia lui E. Kretschmer (medic psihiatru german)
Desfasurandu-si activitatea in cadrul clinicii de neurologie a universitatii din
Tubingen (1913-
1926), si studiind bolnavi psihici, a sesizat o corespondenta intre:
· simptomatologia psihocomportamentala
· aspectul bioconstitutional extern.
Astfel, a ajuns la ideea elaborarii unei tipologii pe criterii morfologice, idee ce si-a
gasit finalizarea in lucrarea ,,Structura corpului si caracterul” (1921).
Limitata la inceput la 2 tipuri principale, clasificarea lui E.Kretschmer va ajunge in
final sa cuprinda 3 tipuri principale si un tip accesoriu, mai putin individualizat.
Acestea sunt:
a) picnic-ciclotim - din punct de vedere morfologic se caracterizeaza prin:
constitutie orizontala,
abdomen voluminos, obezitate, piele intinsa, fata moale, sistem osos fragil.
b) leptosom (astenic) - schizotim - se caracterizeaza prin: constitutie verticala,
trunchi cilindric,
cutie toracica plata (turtita), umeri apropiati si ingusti, cap mic si rotund, muschi si
oase subtiri
(aspect scheletic), nas lung si ascutit, paloarea fetei, trasaturi feminine la barbati si
masculine la
femei.
c) atletic-vascos - se caracterizeaza prin: constitutie fizica proportionata,
dezvoltare robusta a
sistemului osos si muscular, umeri lati si bazin ingust.
Ca accesoriu este mentionat tipul displastic – reuneste numeroase varietati
dismorfice.
Tipologia lui Sheldon
Endomorful (viscerotonic) se caracterizeaza printr-o dezvoltare musculara si
osoasa sub medie.
Ca talie, aceste persoane sunt breviline (tip constitutional, in antropologie,
caracterizat prin trup si
membre scurte si groase) si adeseori picnice. In schimb, au viscerele dezvoltate. Se
caracterizeaza, din
punct de vedere psihic, printr-o tendinta spre relaxare, gust de comfort, placere de
a se odihni, dar si
tendinte accentuate de a ceda tentatiilor, mai ales celor alimenate. Au un somn bun
si odihnitor, le
place sa doarma. Sunt sociabili si buni familisti, tolerabili adeseori. Nu le place
prea mult activitatea
intelectuala. Sunt, in general, persoane pragmatice. Sunt persoane amabile,
prietenoase, fara a fi prea
dependente de prieteni. Rareori sunt lipsite de control.
Mezomorful (somatotonicul) este un tip masiv, greu, consistent, atletic, privind
constitutia.
Are, in general, un tonus ridicat, multa energie disponibila. Conformatia sa
generala este de corp puternic cu dezvoltare superioara a oaselor si musculaturii, cu
rezistenta la rani, si cu evidente
capacitati de a face eforturi fizice remarcabile. Este o persoana ce are dezvoltata
cerinta de a actiona, tendinte de competitie si lupta, dorinte de a se impune. Are o
oarecare extraversie dar si o oarecare
instabilitate psihica. Este energic, activ, dar uneori rezervat, jenat. Ii plac
responsabilitatile. In munca, este sever, chiar dur. Are o inaltime peste medie, este
puternic, are toracele dezvoltat, pantecele tras si plat. Aparent este calm dar uneori
vulnerabil.
Ectomorful este longilin (leptosom), dominant cerebral. Poseda o bogata viata
interioara. Este impresionabil pe linie sentimentala. Poseda, insa, o saraca viata
exterioara. Are dificultati in a face
atasamente sociale deoarece este predispus la singuratate si independenta. Are
fobie de zgomote si de aglomeratii. Fiind introvertit, oboseste si se consuma psihic,
fapt ce-i creeaza adeseori insomnii. Este, in acelasi timp, o persoana contemplativa
de fond. Este foarte rapid, intelege foarte repede si bine subtexte, sensuri, probleme
invaluite, dar, in acelasi timp este sensibil, foarte vulnerabil si irascibil. Ii
plac proiecte imaginare si disectii de scenarii interioare complexe. Dispune de
foarte multa imaginatie, care-i face rapida implicatia, in sisteme complexe de
cunostinte si probleme. Este insa timid si timorat.
Tipologia lui Eysenck
Unii oameni sunt orientati predominant spre lumea externa si intra in categoria
extravertitilor, in timp ce altii sunt orientati predominant spre lumea interioara si
apartin categoriei introvertitilor.
Extravertitii sunt firi deschise, sociabili, comunicativi, optimisti, senini,
binevoitori, se inteleg sau se cearta cu cei din jur, dar raman in relatii cu ei.
Introvertitii sunt firi inchise, greu de patruns, timizi, putini comunicativi, inclinati
spre reverie si greu adaptabili.
Stabilitatea sau instabilitatea emotionala este exprimata prin gradul de nevrozism
al subiectului.
Psihologii olandezi G. Heymans si E. D. Wiersma propun o tipologie a
temperamentelor mult mai nuantata care va fi reluata si precizata de psihologii
francezi Rene Le Senne si Gaston Berger.
Pentru Le Senne caracterul este ceea ce intelegem azi prin temperament, adica
„ansamblul dispozitiilor innascute, care formeaza scheletul mintal al individului”.
Ei pornesc de la trei factori
fundamentali: emotivitatea, activitatea si „rasunetul” (ecoul). Din combinarea lor
rezulta opt tipuri temperamentale.
Emotivitatea exprima reactiile afective ale persoanelor in fata diferitelor
evenimente. Emotivii
au tendinta de a se tulbura puternic chiar si pentru lucruri marunte. Dimpotriva,
non-emotivii sunt
aceia care se emotioneaza greu si ale caror emotii nu sunt prea violente.
Activitatea desemneaza dispozitia spre actiune a unei persoane. Persoanele active
au o continua dispozitie spre actiune, nu pot sta locului. Cele non-active actioneaza
parca impotriva vointei lor, cu efort si plangandu-se continuu.
Rasunetul se refera la ecoul pe care il au asupra noastra diferite evenimente,
impresii.
Persoanele care traiesc puternic prezentul, extraversive sunt numite persoane
primare. Persoanele care au tendinta de a ramane sub influenta impresiilor trecute,
introversive sunt numite persoane secundare.
Exista opt tipuri de temperament care rezulta din combinarea acestor factori, si
anume:
pasionatii (emotivi, activi, secundari), colericii (emotivi, activi, primari),
sentimentalii (emotivi, nonactivi,
secundari), nervosii (emotivi, non-activi, primari), flegmaticii (non-emotivi,
activi, secundari),
sangvinicii (non-emotivi, activi, primari), apaticii (non-emotivi, non-activi,
secundari), amorfii (nonemotivi,
non-activi, primari).
Personalitati accentuate
Personalitatea demonstrativa (sau isterica) se distinge prin capacitatea de a uita
tot ce nu isi doreste sa isi aminteasca, deci de a minti cu seninatate. Ei refuleaza
(inhiba) tot ce nu corespunde cu proiectia lor despre sine, astfel incat ajung sa
performeze un rol cu totul strain de ceea ce sunt ei de fapt. Lauda de sine se
conjuga cu activitatea in sprijinul modului in care ar dori sa se defineasca, astfel
incat pe termen scurt ei pot convinge anturajul despre autenticitatea rolului pe care
il joaca.
Adaptabilitatea excesivă precum si tendinta de autocompatimire sunt alte trasaturi
ale personalitatii de acest tip.
Personalitatea hiperexacta(acum denumirea cunoscuta este obsesiv-compulsiva)
este reprezentativa pentru persoanele care doresc ca totul sa se desfasoare dupa o
ordine anume. Ei doresc ca totul sa fie previzibil, logic, viata sa nu aduca surprize.
Sunt incapabili de a lua decizii pentru ca vor controla anxietatea).
Dezvolta adesea obsesii (exemplu: praful ca ,,inamic”, firele de par ca primejdii
potentiale pentrusanatate, microbii ca agenti patogeni etc.). Meticulozitatea si
atasamentul fata de rutina, care in mediul
casnic pot deveni o povara, in organizatii pot fi benefice pe anumite pozitii:
hiperexactii nu agreeazaschimbarea locului de munca, deci vor fi angajati fideli.
Personalitatea hiperperseverenta se distinge prin perseverenta anormala a
afectelor. La
personalitatile medii, afectele odata declansate se estompeaza: la hiperperseverenti,
ele se estompeaza mult mai incet iar ecoul lor este mai profund. Consecintele vor fi
susceptibilitatea extrema, capacitatea
de a se simti vizat sau jignit extrem de usor. Ei vor fi definiti de cei din jur drept
,,ranchiunosi”,
,,oameni care nu iarta si nu uita”. Hiperperseverentii sunt dornici de prestigiu
personal (prestigiul sau realizarile grupului nu inseamna mare lucru pentru ei,
oricum nu sunt personalităti de grup). Afectele care persista timp indelungat pot
ajunge sa domine gandirea, astfel incat duc la idei fixe obsesive.
Alte tipuri de personalitati accentuate sunt legate de trasaturile accentuate de
temperament, de sfera afectiva:
- personalitatea hipertimica - o psihopatologie hipomaniacala; vesel, locvace
(vorbaret),
superficial; fuga de idei, precipitare a ideilor in vorbire. Predispozitie la alcoolism;
- personalitatea distimica - da psihopatie depresiva; tacut, serios, pesimist,
predispus la depresie.
- firea exaltata - oscilare intre entuziasm si disperare, euforie si descurajare. Da un
tip special de
ciclotimie, „un anxios-fericit”. In situatia de boala (nu neaparat psihica), are o
sensibilitate exagerata,
excesiv de îngrijorat in raport cu boala sa sau cu simptome banale (ex.anestezii);
- firea anxioasa - bazata pe o hiperiritabilitate a sistemului nervos vegetativ;
tendinte ipohondrice,
timiditate. Are nevoie de discutii linistitoare cu medicul;
- firea emotiva - reactii foarte sensibile si de profunzime in sfera sentimentelor
spirituale. Este
extrem de sensibil la suferintele celor din jur, mergand pana la reactii nevrotice,
depresie si clacare in
fata evenimentelor.
Psihologia actului chirurgical
Trasaturile cu implicatii psihologice ale actului chirurgical sunt:
a) Este o relatie transanta, lipsita cel mai adesea de echivocuri, bolnavul avand
perspectiva uneivindecari rapide si, de regula, definitive;
b) Este dominat totusi de riscuri, uneori majore - amenintand integritatea si, uneori,
viatabolnavului;
c) Incarcatura emotionala este maxima si se refera nu numai la pacient ci si la
chirurgul care
opereza, acestuia nefiindu-i indiferent un eventual esec al interventiei (inclusiv
efectele secundare saucomplicatiile postoperatorii);
d) Intreaga desfasurare a actului chirurgical poarta pecetea unui dramatism generat,
in primulrand, de riscul chirurgical perceput de bolnav, si in al 2-lea rand de
numeroasele surprize ce pot apare in dinamica actului operator;
e) Bolnavul poate avea senzatii si sentimente generate de ideea de ,,prejudiciu
corporal” in cadrul unor exereze interesand segmente sau organe ale propriului
corp;
f) Anxietatea, care este o dominanta in plan psihologic a bolnavului, este extrema
si ea domina bolnavul aproape pe tot parcursul actului chirurgical, incepand cu
momentul internarii, continuand cu pregătirea preoperatorie (ganduri despre riscul
operator) sau cu momentul anesteziei (griji referitoare
la posibilitatea de ,,a nu se mai trezi’’), amplificandu-se, paradoxal - dupa reusita
interventiei chirurgicale (,,ganduri negre’’ despre posibilele sechele sau
complicatii, ca si despre viitoarea sa reinsertie socio-profesionala).
Cauzele anxietatii perioperatorii :
- internarea in clinica: separarea de familie si de prieteni
- mediu strain, zgomote si mirosuri (mai intense decat in alte servicii)
- ingrijiri de rutina
- griji cu privire la recuperarea sanatatii si a capacitatii de efort in familie, profesie
- teama de necunoscut, iminenta contactului cu acesta
- pierderea stapanirii de sine in relatiile cu cei din jur, constiinta neajutorarii,
comunicarea dificila cu lumea exterioara, desfasurarea neobisnuita a zilelor de
spital
- relatarile unor pacienti despre nereusitele sau sechelele operatiilor ori accidentele
anesteziei
- relatarile din presa despre esecurile sau greselile intra-si postoperatorii.
Interventia chirurgicala:
- operatia ca o leziune si agresionare a corpului si sufletului
- aprecieri prin prisma experientei personale (alte operatii sau recidiva)
Temeri cu privire la:
- rezultatul interventiei chirurgicale (daca isi va mai reveni la vechile capacitati)
- eventualele ,,surprize’’ negative intraoperatorii (ex. cancer)
- urmarile operatiei (griji cu privire la recuperarea sanatatii si a capacitatii de efort
in familie,
profesie, pierderea conditiei fizice)
- ingrijiri adiacente ( sonde, perfuzii, cateterizare, etc.)
- vesti proaste inaintea operatiei
- anestezie
- teama de moarte
- senzatia stranie de ,,pseudomoarte’’, datorita pierderii cunostintei in cursul
anesteziei
- sentimentul unui abandon total
- teama excesiva de complicatiile anesteziei (ex. alergice)
- grija fata de momentul trezirii
- neplaceri cauzate de perfuzii, injectii, masca
- teama de a nu se comite indiscretii asupra intimitatilor sale
- experiente anterioare neplacute
- momentul trezirii din anestezie si al evaluarii imediate a rezultatelor operaţiei
- griji cu privire la recuperarea sanatatii si a capacitatii de efort
- pierderea conditiei fizice.
g) Atat asupra bolnavului, cat si a medicului, impactul psihologic al bolii
chirurgicale este crescut. Sentimentul responsabilitatii la chirurg nu dispare odata
cu sfarsitul operatiei. Acest sentiment este accentuat, sau apare ca raspuns si la
suprainvestirea medicului de catre pacient,
si uneori ca urmare a suprasolicitarii radicalitatii interventiei terapeutice;
- Patrunderea in lumea spitalului, nefamiliara, rece, confruntarea cu suferintele,
eventual decesul altor bolnavi, ruperea puntilor de legatura cu mediul inconjurator
sunt de asemenea factori ce ridica serioase probleme psihologice.
- Momentul postoperator este cel care, prin durata lui relativ sporita si prin anumiti
factori obiectivi sau subiectivi, are o importanta deosebita in plan psihologic. In
perioada postoperatorie precoce disconfortul este mixt: fizic, prin dureri, varsaturi,
meteorism, impotenta functionala, dar si posibil psihic (numai ideea – cazul
psihozelor post-partum- sau chiar prezenta mutilarii, sechelelor, infirmitaţii - ca de
ex. in amputatiile de necesitate).
- In această perioada, de multe ori, ritmul progresului starii de sanatate, al
recuperarii este neconcordant cu al asteptarilor bolnavului. Acest lucru este
perceput dureros de persoanele vulnerabile la frustrare (ex. tipul
psihocomportamental A, care are o motivatie de tip social, de
autoafirmare, foarte pregnanta).
- In perioada postoperatorie precoce, pacientul este confruntat eventual si cu esecul
interventiei
terapeutice, cu rezultate disproportionat de mici sau chiar dramatice, raportate la
expectatiile medicului sau ale pacientului (ex. descoperirea intraoperatorie a unui
cancer inoperabil). Tot acum, bolnavul este mai susceptibil la stresul psihic
iatrogen (disconfortul ,,minim’’ in alte
situatii este amplificat, pregatirea psihologica a pacientului se centreaza cel mai
adesea pe acceptarea si desfasurarea momentului operator, si mai putin sau deloc
pe perioada postoperatorie).
- In perioada postoperatorie tardiva se pot manifesta doua tendinte cu sens contrar;
pe de-o parte, recidiva/recaderea (corelata cu suprasolicitarea anterioara de catre
pacient a interventiei chirurgicale) erodeaza puternic fundamentul increderii in
medic: ,,Daca nu chirurgia, atunci ce?’’; pe de alta parte, in aceasta perioada se rup
adesea legaturile cu terapeutul (de regula, ele se mentin doar scurt timp dupa
operatie, iar problemele aparute tardiv sunt gestionate adesea
de medicii de medicina generala sau internisti, pana devin critice).
- Desigur, in cadrul factorilor de prognostic prost in plan psihologic, se pot include
in aceasta perioada si complicatiile generate de insasi interventia chirurgicala
(granulom de fir, eventratii, evisceratii, etc.).