Text Dramatic - Fisa de Lucru
Text Dramatic - Fisa de Lucru
Text Dramatic - Fisa de Lucru
A. B.
Ajungând lângă frații lui, Lică zise:
LICĂ: Mai bine să ne jucăm de-a școala. Voi sunteți
- Mai să ne jucăm de-a școala. Voi sunteți băieții și eu domnu Melinte. Stați
băieții și eu domnu Melinte. Stați să-mi aduc o
să-mi aduc o vargă...
vargă... (Caută prin împrejurimi, găsește un băț, se
Çi, după ce atributul principal al domnului Melinte fu găsit, Lică se așeză pe
oprește în fața fraților săi și strigă pe un ton
proțapul unui car, strigând cu glas impunător:
impunător): Să n-aud niciun zgomot, bestiilor! Să
- Să n-aud niciun zgomot, bestiilor!
vină la lecție Petruță Mădârjan!
Amândoi copiii stau nemișcați pe scăunoaie, cu ochii la profesor.
(Petruță, foarte cuminte, vine înaintea lui Lică)
- Să vie la lecție Petruță Mădârjan!
LICĂ: Ia citește despre copilul neascultător!
Petruță se dă jos de la locul lui și, foarte cuminte, vine înaintea lui Lică.
(Petruță ridică palmele înaintea ochilor și rostește
- Ia cetește despre copilul neascultător!
iute cuvinte neînțelese, din mijlocul cărora se
Petruță ridică palmele înaintea ochilor și rostește iute cuvinte neînțelese, din
deslușesc vorbele: "acest copil neascultător")
mijlocul cărora se deslușesc vorbele: "acest copil neascultător".
LICĂ: Foarte rău. Zero tăiat. Să te croiesc acu?
- Foarte rău. Zero tăiat. Să te croiesc acu?
PETRUȚĂ: Vă rog, domnule, nu mă croiți!
Çi profesorul numai cu greutate se stăpâni să nu-și puie de-a binelea
LICĂ: Treci la loc, măgarule! Să spui lui tată-tău să
amenințarea în practică.
vie la școală. Să iasă domnișoara Mărioara
- Vă rog, domnule, nu mă croiți!
Mădârjan...
- Treci la loc, măgarule! Să spui lui tată-tău să vie la școală. Să iasă
(Mărioara se prezintă înaintea profesorului,
domnișoara Mărioara Mădârjan...
încrucișându-și brațele)
Mărioara sări de pe scăunoaie și, prezentându-se înaintea profesorului, își LICĂ: Ia spune-mi, cât fac două și cu trei?
încrucișează brațele. MĂRIOARA: Nouă.
- Ia spune-mi, cât fac două și cu trei? LICĂ: Foarte bine. Numără de la unu pân la zece.
- Nouă, răspunse Mărioara. MĂRIOARA: Unu, doi, cinci, nouă, trei, luni, marți...
- Foarte bine. Numără de la unu pân la LICĂ: Nu știi nimic. Treci la genunchi!
zece. Mărioara începu: MĂRIOARA: Să mă pun chiar în genunchi, Lică?
- Unu, doi, cinci, nouă, trei, luni, marți... LICĂ: Nu... du-te mai încolo și fă-te că plângi.
- Nu știi nimic. Treci la genunchi! MĂRIOARA (își duce pumnii strânși la ochi): Î... î...
- Să mă pun chiar în genunchi, Lică? î...
- Nu... du-te mai încolo și fă-te că plângi. LICĂ (cu glasul tremurând de enervare): Ce zgomot,
Mărioara își duse pumnii strânși la ochi, făcând î... î... î... mă rog, e acolo? (Foarte mânios): După ce că nu
- Ce zgomot, mă rog, e acolo? întrebă profesorul cu glasul tremurând de înveți nimica, te mai și sclifosești? Întinde palma!
enervare și sculându-se amenințător de pe proțap. Apoi, foarte mânios: MĂRIOARA (temătoare): Lică, să nu tragi tare.
După ce că nu înveți nimica, te mai și sclifosești? Întinde palma! LICĂ: Nu te teme... întinde-o bine.
- Lică, să nu tragi tare.
- Nu te teme... întinde-o bine.
(Între copii, de D. D. Pătrășcanu) (Între copii, după D. D. Pătrășcanu)
Scrie răspunsul pentru fiecare dintre cerințele de mai jos: