FIȘĂ DE LUCRU

Citeçte cu atenție textele următoare:

A. B.
Ajungând lângă frații lui, Lică zise:
LICĂ: Mai bine să ne jucăm de-a școala. Voi sunteți
- Mai să ne jucăm de-a școala. Voi sunteți băieții și eu domnu Melinte. Stați
băieții și eu domnu Melinte. Stați să-mi aduc o
să-mi aduc o vargă...
vargă... (Caută prin împrejurimi, găsește un băț, se
Çi, după ce atributul principal al domnului Melinte fu găsit, Lică se așeză pe
oprește în fața fraților săi și strigă pe un ton
proțapul unui car, strigând cu glas impunător:
impunător): Să n-aud niciun zgomot, bestiilor! Să
- Să n-aud niciun zgomot, bestiilor!
vină la lecție Petruță Mădârjan!
Amândoi copiii stau nemișcați pe scăunoaie, cu ochii la profesor.
(Petruță, foarte cuminte, vine înaintea lui Lică)
- Să vie la lecție Petruță Mădârjan!
LICĂ: Ia citește despre copilul neascultător!
Petruță se dă jos de la locul lui și, foarte cuminte, vine înaintea lui Lică.
(Petruță ridică palmele înaintea ochilor și rostește
- Ia cetește despre copilul neascultător!
iute cuvinte neînțelese, din mijlocul cărora se
Petruță ridică palmele înaintea ochilor și rostește iute cuvinte neînțelese, din
deslușesc vorbele: "acest copil neascultător")
mijlocul cărora se deslușesc vorbele: "acest copil neascultător".
LICĂ: Foarte rău. Zero tăiat. Să te croiesc acu?
- Foarte rău. Zero tăiat. Să te croiesc acu?
PETRUȚĂ: Vă rog, domnule, nu mă croiți!
Çi profesorul numai cu greutate se stăpâni să nu-și puie de-a binelea
LICĂ: Treci la loc, măgarule! Să spui lui tată-tău să
amenințarea în practică.
vie la școală. Să iasă domnișoara Mărioara
- Vă rog, domnule, nu mă croiți!
Mădârjan...
- Treci la loc, măgarule! Să spui lui tată-tău să vie la școală. Să iasă
(Mărioara se prezintă înaintea profesorului,
domnișoara Mărioara Mădârjan...
încrucișându-și brațele)
Mărioara sări de pe scăunoaie și, prezentându-se înaintea profesorului, își LICĂ: Ia spune-mi, cât fac două și cu trei?
încrucișează brațele. MĂRIOARA: Nouă.
- Ia spune-mi, cât fac două și cu trei? LICĂ: Foarte bine. Numără de la unu pân la zece.
- Nouă, răspunse Mărioara. MĂRIOARA: Unu, doi, cinci, nouă, trei, luni, marți...
- Foarte bine. Numără de la unu pân la LICĂ: Nu știi nimic. Treci la genunchi!
zece. Mărioara începu: MĂRIOARA: Să mă pun chiar în genunchi, Lică?
- Unu, doi, cinci, nouă, trei, luni, marți... LICĂ: Nu... du-te mai încolo și fă-te că plângi.
- Nu știi nimic. Treci la genunchi! MĂRIOARA (își duce pumnii strânși la ochi): Î... î...
- Să mă pun chiar în genunchi, Lică? î...
- Nu... du-te mai încolo și fă-te că plângi. LICĂ (cu glasul tremurând de enervare): Ce zgomot,
Mărioara își duse pumnii strânși la ochi, făcând î... î... î... mă rog, e acolo? (Foarte mânios): După ce că nu
- Ce zgomot, mă rog, e acolo? întrebă profesorul cu glasul tremurând de înveți nimica, te mai și sclifosești? Întinde palma!
enervare și sculându-se amenințător de pe proțap. Apoi, foarte mânios: MĂRIOARA (temătoare): Lică, să nu tragi tare.
După ce că nu înveți nimica, te mai și sclifosești? Întinde palma! LICĂ: Nu te teme... întinde-o bine.
- Lică, să nu tragi tare.
- Nu te teme... întinde-o bine.
(Între copii, de D. D. Pătrășcanu) (Între copii, după D. D. Pătrășcanu)
 Scrie răspunsul pentru fiecare dintre cerințele de mai jos:

 Cine este autorul textelor de mai sus.

 Care este tema celor două texte.
 Rescrie, din care text doreçti, trei cuvinte-cheie.
 Formulează două idei principale / secundare din textul A.

 Transcrie, din textul B., două indicații scenice cu roluri diferite.

 Prezintă, în 4-6 rânduri, relația dintre personaje.
 Precizează felul textelor propuse, justificându-ți alegerea cu câte
cel puțin patru argumente.
 Explică, pe baza textului B., în ce constă caracterul sincretic al
teatrului.
 Realizează, în câte 6-8 rânduri, portretul celor trei personaje,
evidențiind, cu ajutorul unei replici, trăsătura definitorie a fiecăruia.

 Transcrie, din următorul articol de dicționar, sensul din text al

cuvântului proțap.

PROȚÁP, proțapuri, s. n. 1. Prăjină groasă de lemn, bifurcată la un capăt, care se fixează

la dricul carului și de care se prinde jugul; rudă. 2. Prăjină cu vârful despicat, în care se
înfigea în trecut o reclamație prezentată domnitorului, pe deasupra capetelor mulțimii.
◊Expr. A umbla cu jalba în proțap = a protesta, a reclama; a cere cu insistență
ceva. 3. Prăjină despicată la un capăt, cu care se culeg fructele, cu care se prind racii etc. ♦
Fiecare dintre cele două bețe, despicate în formă de furcă și înfipte în pământ, lângă jar,
între care se fixează peștele întreg pentru a se frige. 4. Pârghie la moara de vânt sau la
fântână. 5. Căluș - Din sl. procĕpŭ, bg. procep.
 Explică, în 8-10 rânduri, relația dintre ilustrația de mai jos çi cele două
texte.

 Scrie o compunere narativă, de aproximativ 15 rânduri, în care să

relatezi o întâmplare reală sau imaginară petrecută în timpul unui joc.
În compunerea ta, trebuie:
 să relatezi o întâmplare, respectând succesiunea logică a faptelor;
 să precizezi două elemente ale contextului spațio-temporal;
 să respecți structura specifică a tipului de compunere cerut;
 să respecți precizarea referitoare la numărul de rânduri.

 Scrie o compunere, de aproximativ 15 rânduri, în care să îți exprimi

opinia despre importanța jocului în viața copiilor.
În compunerea ta, trebuie:
 să formulezi clar çi logic argumentele care să justifice punctul de
vedere exprimat;
 să valorifici idei din textele-suport propuse;
 să respecți structura specifică tipului de compunere cerut;
 să respecți precizarea referitoare la numărul de rânduri.