Lucrare scrisă la limba şi literatura română pe semestrul I

clasa a VII-a

Subiectul I (60 de puncte):

„Soarele bătea pieziş în hanul Ancuţei, scânteind geamurile zăbrelite. Lăutarii se sculaseră din cotloanele lor şi-şi sticleau dinţii;
Ancuţa cea sprâncenată aţâţa iar focul în covrul vechi de spuză; noi, gospodarii şi cărăuşii din Ţara-de-Sus, ne uitam numai cu coada ochiului
la oalele goale înşirate pe lângă proţapuri. Dar scripcile şi cobzele încă n-aveau cătare. Şi nici comisul Ioniţa de la Drăgăneşti nu-şi începu
povestea pe care o aşteptam. Căci pe şleahul Romanului se vedea venind un călăreţ, învăluit în lumină şi-n pulberi. Calu-i pag, cu grumazul
încordat şi cu coama fluturând, în buiestru iute, luneca spre noi. Înspre munti erau pâcle neclintite; Moldova curgea lin în soarele auriu într-o
singurătate şi-ntr-o linişte ca din veacuri; şi câmpurile erau goale şi drumurile pustii în patru zări; iar călăreţul pe cal pag parcă venea spre
noi de demult, de pe depărtate tărâmuri. Şi cum ajunse drept la han, coti, căci aici îi erau sorţii să se opreasca. îşi scoase pălăria de pâsla
neagră şi ne pofti la toţi bună-ziua şi noroc bun.
Era om ajuns la cărunteţă, dar se ţinea drept şi sprinten pe cal. Purta ciubote de iuft cu turetci nalte ş-un ilic de postav tivit cu nasturi
rotunzi de argint. Pe umeri, ţinută numa-ntr-un lăntujel, atârna o blăniţă cu guler de jder. Avea torba de piele galbână la sold şi pistoale la
coburi. Obrazu-i smad cu mustăcioară tunsă şi barbă rotunjită, cu nas vulturesc şi sprâncene întunecoase, arăta încă frumuseţă şi bărbăţie,
deşi ochiul drept, stâns şi închis îi dădea ceva trist şi straniu.
Cum coborî de pe cal, zâmbind cu prietinie şi privindu-ne cu ochiu-i limpede şi albastru, comisul Ioniţă îl cunoscu şi se şi repezi din
locul lui, înalţând braţele şi strigând cu voce mare:
— Oare mă-nşel? Nu eşti dumneata prietinul meu Neculai Isac, căpitan de mazâli? Zâmbetul călăreţului pieri şi ochiu-i crescu, rotund si
aţintit.
— Da, răspunse el cu voce moale şi blânda; eu sunt Isac. Acuma te cunosc şi eu. Dumneata eşti comisul Ioniţă, de la Drăgăneşti.(...)
- Domnilor şi fraţilor, a vorbit căpitanul Isac de la Bălăbăneşti, - ascultaţi ce mi s-a întâmplat pe-aceste meleaguri, când eram tânăr.
De-atuncea au trecut ani peste douăzeci şi cinci. Catastihul acelor vremuri a început să mi se încurce. Eram un om buiac şi ticălos. Calul meu
sta hojma cu şaua pe dânsul şi bătrânii mei nu-mi vedeau obrazul cu săptămânile. Maică-mea mă bocea în fiecare duminică şi mă blăstăma şi
dădea leturghii lui popa Năstasă, ca să mă liniştesc şi să mă-nsor. Iar tatu-meu tăcea şi-o privea într-o parte căci şi el fusese ca mine şi-i
făcuse multe zile amare. Om nevrednic nu pot să spun c-am fost. Aveam oi şi imaşuri şi neguţam toamna vinuri; dar îmi erau dragi ochii negri,
şi pentru ei călcam multe hotare. Dumnealui comisul Ioniţă să vă spuie câte drumuri am bătut, căci şi el avea patima mea în zilele lui şi eram
de multe ori tovarăşi. Aşa, într-o toamnă ca asta, duceam vinuri la ţinutul Sucevei...”
(Mihail Sadoveanu „Fântâna dintre plopi”)
Vocabular:
buiestru- mers al calului, cînd calcă deodată cu ambele picioare în aceeaşi parte
mazâl - s. m. (var. – mazil) - membru al unui corp de cavalerie format din boierii scoși din funcție.
catastih - s. n. (var. – catastif) - registru, condică (în text – amintirea, memoria).
buiac - adj. - adj. zburdalnic, nebunatic.
hojma - adv. – în mod repetat, continuu, mereu.
imaş - s. n. - teren necultivat pe care crește iarbă, folosit pentru pășunat; izlaz, pășune.
comis – s. m. – învechit - dregător care avea în grija sa caii și grajdurile curții domnești.
Limba română:
1) Stabileşte sinonimele contextuale pentru cuvintele subliniate în textul marcat. 6p.
2) Precizează modul de formare al următoarelor cuvinte din text: lăutarii, încordat, călăreţ. 6p.
3) Alcătuieşte propoziţii cu sensurile propriu si figurat ale cuvântului „coamă”.
6p.
4) Scrie propoziţii cu omofonul cuvântului „demult” şi omograful cuvântului”zări”, din textul marcat.
6p.
5) Scrie o propoziţie în care verbul „a întrerupe” să stea la diateza pasivă şi analizează complementul de agent.

6p
Înţelegerea textului:
6) Numeşte două moduri de expunere folosite în textul citat. 6p
7) Identifică două trăsături ale personajului prezentat şi stabileşte mijlocul de caracterizare folosit.
6p.
8) Selectează, din text, secvenţa cu ajutorul căreia se face trecerea la alt plan narativ. 6p.
9) Exprimă-ţi opinia, în 4-5 rânduri, cu privire la impresia pe care ţi-o creează personajul prezentat în text.

12p.
Subiectul al II-lea ( 30 de puncte)
Scrie o compunere de 10-20 de rânduri, în care să argumentezi că fragmentul citat face parte dintr-o operă epică.
În redactarea compunerii vei avea în vedere:
 numirea a două dintre caracteristicile operei epice;
 prezentarea acestor caracteristici pe baza textului de mai sus;
 identificarea momentului subiectului reliefat în text;
 prezentarea unui personaj din text, cu două trăsături caracteristice.