Proiectarea Unei Ferme Eco
Proiectarea Unei Ferme Eco
Proiectarea Unei Ferme Eco
Student
Maranu Patricia Alina
Timișoara
~2013~
Cuprins
Sisteme de agricultură
Agricultura ecologică a apărut ca o alternativă la practica intensivă, convenţională
(industrializată) de agricultură bazată pe maximizarea producţiilor prin folosirea de intranţi, de
stimulatori ai producţiei cu caracter energo-intensiv în cantităţi mari, cu scopul creşterii continue
a producţiei agricole, pentru o populaţie în continuă creştere, preponderent urbană.
Accentuarea factorilor de intensivizare ca: folosirea în cantităţi mari a îngrăşămintelor
chimice de sinteză cu aport şi accesibilitate rapidă asupra plantelor, mobilizarea unor rezerve
nutriţionale şi biotice din sol, prin intervenţii drastice asupra solului, introducerea în genomul
plantelor de cultură a unor gene de rezistenţă la boli, dăunători şi buruieni prin aşa-numitele
organisme modificate genetic (OMG), cu impact asupra biodiversităţii şi echilibrului biotic in
sol, apă, atmosferă şi produse agricole au avut consecinţe deosebit de grave prin diminuarea
progresivă a conţinutului de materie organică din sol, prin deteriorarea structurii solului, prin
creşterea pericolului de eroziune, reducerea numărului de reprezentanţi ai mezofaunei (râme,
colembole, carabide s.a.), prin creşterea gradului de compactare şi tasare a solului şi, în final,
prin reducerea semnificativă a fertilităţii naturale a acestuia. Asupra mediului s-au adus
prejudicii grave prin poluare cu nitriţi şi nitraţi în apele de suprafaţă şi cele freatice, prin
acumulări de substanţe toxice în sol, furaje şi produse agricole cu consecinţe grave asupra
sănătăţii oamenilor şi animalelor. Ca urmare a penetraţiei toxinelor în circuitul sol-plantă-animal-
om s-au produs mutaţii ireversibile asupra faunei micro, mezo şi macrobiotice cu consecinţe
asupra echilibrului milenar al mediului şi îndeosebi asupra sănătăţii omului.
Începând cu anul 1980, biologii şi ecologiştii care se ocupau cu ocrotirea naturii sălbatice
au tras primul semnal de alarmă arătând că fără o schimbare a mentalităţii şi a modului de a privi
resursele naturale, îndeosebi cele regenerabile, acestea vor dispare şi odată cu ele întreaga
civilizaţie se va prăbuşi.
Puţin câte puţin, după cecetători şi agricultorii au manifestat un interes crescând pentru
practici agricole integrate mai bine în ciclurile naturii. Au început să fie formulate unele
concepte şi principii în vedera trecerii la modele alternative de agricultură.
Aşa cum arăta regretatul cercetător N. Staicu, „în acest stadiu de dezvoltare a agriculturii
este de interes general de a se armoniza necesităţile imediate cu legile naturii de lungă durată,
constituindu-se un agroecosistem integrat în mediul ambiant, apropiat de organizarea şi
funcţionarea biosferei şi care să furnizeze produse nutritive diversificate din punct de vedere
nutritiv şi calitativ asigurând consumatorilor o alimentaţie echilibrată şi nepoluată”.
În trecerea spre noi alternative de agricultură, a fost reactualizată agricultura biodinamică,
lansată cu peste 50 de ani în urmă de Rudolf Steiner, dar s-au căutat şi modele adaptate
sfârşitului de mileniu ca sistemul de agricultură integrată în ciclurile naturii, numită durabilă
(sustenabilă) s-au alte sisteme ca agricultură organică, biologică, regenerativă, agroecologică,
ecoagricolă, naturală sau alte denumiri specifice unor zone geografice, pretabile la adaptări
pentru o agricultură mai aproape de nevoile de alimentaţie sanogenă a omului.
Alina Boboc
Top 4%4,935 Views32 Pages
1 File ▾
Download PDF
Summary
Related
UNIVER
SITATEA
DE
ȘTIINȚE
AGRICO
LE ȘI
MEDICI
NĂVETE
RINARĂ
A
BANATU
LUI
TIMIȘOA
RA
Facultatea de
Agricultura
Specializarea
Agricultura
Ecologică
Proiecta
rea unei
ferme
ecologic
e de
bovine
în raza
Orașului
Sântana
StudentMar
anu Patricia
Alina
Timișoara
~2013~
Cuprins
Proiectarea
unei ferme
ecologice
de bovine
Capitolul 1.
Introducere
. Definiție,
motivație,
istoric
Capitolul 2.
Studii și
cercetare
Capitolul
3. Cadru
natural
Capitolul 4.
Proiectarea,
amenajarea
și
organizarea
fermei
Capitolul
6.
ConcluziiC
apitolul 7.
Bibliografi
e
Proiectar
ea unei
ferme
ecologice
de
bovine
Capitolul
1.
Introducer
e.
Definitie,
motivatie,
istoric
Introducere
Agricutura
ecologic
ă promovează
sisteme de
producţie
durabile,
diversificate
şiechilibrate, în
vederea
prevenirii
poluării recoltei
şi mediului.
Producţia
ecologică în
cultura plantelo
r, fără utilizarea
produselor
tradiţionale
nocive,
cunoaşte
o preocupare
specială
de câtev
a
decenii în ţările
dezvoltate
economic.
Interesul pentru
produsele şi
producţia
ecologică este
în chiar dacă este strîns într-o grămadă, numit compost şi preparat după anumite reţete.
O altă idee greşită despre agricultura organică este că există un venit care revine fermelor,
numai din specificul acestui sistem, aşa cum se considera înainte de 1939.
Chiar dacă există o concentrare a atenţiei spre o “creştere a animalelor, bună, sănătoasă“,
care implică o rotaţie echilibrată, metode mecanice de control a buruienilor şi a dăunătorilor,
agricultura modernă caută să dezvolte pe o bază ştiinţifică unele aspecte cum ar fi: rolul
asociaţiilor de micorize şi rhizosferei etc.
A patra concepţie greşită este că agricultura organică necesită o schimbare totală a stilului
de viaţă din partea fermei şi a fermierului.
Întorcîndu-ne la problema nomenclaturii, s-a estimat că există aproximativ 16 denumiri
diferite folosite în lume asupra ceea ce numim generic agricultură organică. Unele dintre cele
mai cunoscute denumiri sunt agricultură biologică, agricultură regenerativă şi agricultură
sustenabilă. În multe ţări nu există diferenţe majore între aceste noţiuni. De exemplu, în Marea
Britanie, organic şi biologic, înseamnă acelaşi lucru şi sunt noţiuni interschimbabile. Termenul “
biologic” este preferat peste tot în Europa, în timp ce Marea Britanie şi SUA înclină spre
folosirea termenului de “organic“. În alte cazuri, totuşi, diferenţa de nume indică o diferenţă
conceptuală sau filozofică.
Principiile şi practicile care stau în spatele acestor nume diferite sunt similare şi au fost
exprimate concis în documentul standardelor Federaţiei Internaţionale a Mişcării Agriculturii
Organice (IFOAM).
Pentru fermierii organici din toată lumea, aceste principii oferă baza practicii de zi cu zi a
agriculturii organice. Acestea se referă direct la tehnicile agriculturii organice, cum ar fi:
utilizarea rotaţiilor mari care utilizează dejecţii şi bălegar; evitarea fertilizatorilor solubili;
interzicerea creşterii animalelor în sistem intensiv; evitarea antibioticelor şi a stimulentelor
hormonale; utilizarea metodelor mecanice şi termice de control a buruienilor; accentuarea
procesării produselor la fermă şi a vînzării directe la consumator; utilizarea muncii suplimentare
atunci cînd este strict necesar. Agricultura organică poate fi definită ca un sistem de producţie
care evită sau exclude larg utilizarea fertilizatorilor compuşi sintetic, pesticide, regulatori de
creştere şi aditivi în hrana animalelor. Sistemele de agricultură organică se bazează pe rotaţia
culturilor, folosirea resturilor din cultură, a dejecţiilor animaliere, a bălegarului, a reziduurilor
organice din afara fermei. Conceptul solului ca un sistem viu care favorizează activităţile
organismelor folositoare reprezintă centrul acestei definiţii despre agricultura organică.
Această idee a solului ca sistem viu este parte a conceptului care susţine că există o
legătură esenţială între sol, plantă, animal şi om. Multă lume implicată în agricultura organică
crede că o înţelegere a acestora este condiţia probabilă de menţinere a sistemului de agricultură
organică de succes. Într-adevăr, aici este cheia înţelegerii despre ce reprezintă agricultura
organică şi ceea ce înseamnă ea cu adevărat. Agricultura organică se concentrează în primul rând
pe modificările din cadrul fermei şi a sistemului de agricultură, mai ales rotaţia şi managementul
gunoiului şi culturilor, de a atinge un nivel acceptabil de producţie, iar inputurile externe să fie în
general auxiliare sau suplimentare.
Oraşul Sântana este situat în zona de nord-vest a judeţului Arad, la o distanţă de 28 km de
municipiul Arad şi la 22 km de oraşul Chişineu-Criş. Întreg teritoriul oraşului se leagă de un
element foarte important, „Câmpia Tisei”, în care este aşezată în întregime. Sub raportul
întinderii sale, Sântana ocupă 10.714 ha.
Un element foarte important îl constituie faptul că dispune de căi de comunicaţie care îl
ajută la dezvoltarea relaţiilor economice cu restul localităţilor şi regiunilor învecinate. Astfel,
calea ferată Timişoara–Arad–Oradea care trece prin Sântana se bifurcă spre Brad şi Cermei,
şoseaua Arad - Oradea ce trece la 7 km de comună prin drumul judeţean Pâncota–Caporal
Alexa–Sântana–Curtici.
Oraşul Sântana este o localitate de şes cu relief plat şi uşor denivelat.
Istorie
De la km 22, un drum lateral dreapta, pe drumul judetean nr. 762, ne conduce la Santana.
Actuala comuna a luat fiinta prin unirea a doua localitati, azi legate intre ele, Santana si
Comlaus, formand una din cele mai mari asezari rurale ale tarii (15000 loc.). In apropierea garii
Santana, la bifurcatia liniilor care duc spre Oradea si Ineu, in anul 1953 s-au gasit urme ale
dacilor liberi (sec. III e.n.).
Sapaturile efectuate pe o ridicatura de pamant dreptunghiulara au scos la iveala trei
bordeie, dotate cu mult material ceramic specific dacic, alaturi gasindu-se un cimitir cu morminte
de incineratie dacica cu cenusa conservata in urne.
In Santana, cele mai importante monumente istorice se gasesc in Piata destinata targurilor
care se tineau aici incepand din jurul anului 1770. "Convictul" (azi Liceul de cultura generala) o
cladire cu etaj, construita in jurul anului 1778, adapostea una din cele mai vechi scoli medii din
aceste parti, infiintata in 1751.
Despre existenta unei biserici ortodoxe nu avem informatii documentare, ceea ce nu
inseamna ca nu a si existat inainte de colonizarea din secolul al XVIII-lea a localitatii cu
populatie svabeasca. Abia in anul 1926 se reinfiinteaza o parohie ortodoxa in Santana. Pentru
inceput, a fost amenajata o capela in cladirea gimnaziului, unde a functionat pana in 1948.
Din acest an si pana in 1974, capela a fost amenajata in case particulare. Inmultindu-se
numarul enoriasilor ortodocsi, se simte nevoia edificarii unei biserici. La 14 iunie 1972,
episcopul de atunci al Aradului, Teoctist Arapas, actualul patriarh, pune piatra de temelie a
viitoarei biserici din Santana.
Dupa numai doi ani de zile, in vara anului 1974, incepe sa se oficieze deja serviciile
religioase, in paralel cu definitivarea lucrarilor. Odata inchis santierul, la 18 mai 1980, noul locas
de cult cu hramul "Sfantul Mucenic Gheorghe" este sfintit de episcopul Visarion Astileanu.
Dupa 1990, prin infiintarea celui de-al doilea post de preot este amenajata o, o capela,
transformata ulterior in biserica. Biserica romano - catolică Sf. Ana, de proporţii monumentale.
reconstruită în anul 1868, dupa ce un incendiu mistuise cu 10 ani in urma biserica parohiala
ridicata in 1748, a fost cladita dupa modelul catedralelor romanice, avand trei nave. Langa
biserica se gaseste cladirea denumita "Urbarial-Haus", resedinta administratiei domeniale,
folosita pana la revolutia de la 1848 pentru perceperea si depozitarea produselor provenite din
renta feudala.
In partea opusa a Pietei Marasesti se gaseste cladirea vechii primarii, in fata careia in anul
1875 alegatorii romani ai cercului electoral Santana s-au adunat in dorinta de a determina
alegerea lui Iosif Vulcan (1841-1891), redactorul revistei "Familia" din Oradea. Si Comlausul se
mandreste cu bogate traditii istorice. La primaria de odinioara (azi scoala) a functionat pe la 1868
ca ajutor de notar tanarul Ioan Slavici. La 3 noiembrie 1918 masele revoltate pun stapanire pe
conducerea comunei, arestand notarul instituit de autoritatile austro-ungare.
Nici fortele de interventie trimise de la Arad nu l-au putut mentine in post. Masele
romane din Comlaus au ales unul din primele Consilii Nationale Romane comunale din tot
judetul.
Pe str. Micsunelelor nr. 29 a existat casa lui Constantin Popovici; membru al delegatiei
de 300 romani, care a prezentat in 1892 "Memorandumul". Tot el l-a gazduit la 25 ianuarie 1897
pe Badea Cartan care si-a dedicat viata raspandirii in Transilvania a publicatiilor din Romania pe
care le trece prin "Vama Cucului". Prin aceasta curajoasa activitate el a contribuit la procesul de
desavarsire a statului national unitar roman.
Aspectul de azi al Santanei s-a schimbat radical, avand tot mai mult caracter urban, iar
localitatea prin realizarile remarcabile obtinute in domeniul agricol a devenit bine cunoscuta in
intreaga tara.
După Geografia României vol. I, editura Academiei RSR 1983, pepiniera este situată în
zona climatică temperat-continentală în sectorul de provincie climatică I (cu influenţe oceanice),
ţinutul climatic de câmpie, subţinutul Câmpiei Banatului şi Crişanei, districtul silvostepă,
topoclimatul complex Câmpia joasă a Banatului, topoclimatul elementar luncă şi vale.
După clasificarea Köppen pepiniera Iarac se află în tipul de climat Cfax – climat
temperat, umed, cu ierni blânde, cu precipitaţii în tot cursul anului, cu temperaturi peste 23ºC în
luna cea mai caldă a anului, cu maximum de precipitaţii de la sfârşitul primăverii şi minimum de
ploaie şi zăpadă de la sfârşitul iernii.
Umiditatea medie anuală oscilează între valoriile 75- 80 %, iar indicele de ariditate de
Martonne (Ia=P / T+10) are valoarea 30.
Alte date referitoare la climă sunt prezentate la nivelul de studiu general.
Condiţiile climatice prezentate oferă condiţii bune de dezvoltare a stejarului, frasinului şi
nucului american (specii de interes economic), precum şi stejarului roşu, chiparosului de baltă
etc. (specii de interes ornamental).
Regimul termic
Regimul pluviometric
Cantitatea anuală de precipitaţii este de 500 – 600 mm, iar în sezonul cald de 300 – 375
mm, care cad îndeosebi în lunile mai, iunie, iulie. Numărul anual al zilelor senine este de 100 –
110.
Stratul de zăpadă, care protejează solul de îngheţ în profunzime este 2 – 10 cm, aceasta
persistând de la 3 – 25 zile, îndeosebi în lunile februarie şi decembrie.
Regimul eolian
În Câmpia Aradului sunt dominate vânturile de est, de sud şi de sud – est, iar ca vânt
local apare austrul – care este un vânt uscat, prezent în toate anotimpurile, care se deplasează din
vest şi sud-vest, iarna producând ger si vara seceta.
Date hidrografice
Din punct de vedere hidrografic se remarcă existenţa unor importante cursuri de apă şi
a unor rezerve subterane apreciabile.
Teritoriul judeţului Arad este străbătut de următoarelor bazine hidrografice: Canalul
Morilor, Crişul Negru, Crişul Alb, Mureş, Bega. Canalul Morilor are un debit de 35 m 3/s la
Sântana vărsându-se in Mureş. Debitul Crişului Negru are valori medii de 29 m 3/s la Zerind,
Crişul Alb are un debit care creşte de la 13,7 m 3/s la Gurahonţ la 18,6 m3/s la Bocsig şi la 21,4
m3/s la Chişineu-Criş. Canalul Morilor are un debit de 35 m 3/s la Sântana. Afluenţii Crişului Alb
au debite între 1-3 m3/s la Hălmagiu, Zeldis, Dezna, Cigher.
Densitatea reţelei hidrografice se înscrie între 0,6-0,8 km/km2. Cele mai mici valori ale
densităţii reţelei de râuri se înregistrează pe interfluviul Mureş-Canalul Morilor. In bazinele
râurilor Beliu, Moneasa şi Tăcăşele se înregistrează cele mai ridicate valori ale densităţii reţelei
hidrografice. Densitatea medie a reţelei de râuri în cuprinsul judeţului Arad este de 0,5 km/km2.
Dintre suprafeţele lacustre amintim, în special, lacurile naturale de luncă-numeroase pe
Valea Mureşului, lacurile antropice cum ar fi lacul de baraj de la Tauţ.
Apele subterane se caracterizează printr-un debit bogat şi prin situarea pânzei freatice, în
general, la mică adâncime (peste 2/3 din Câmpia Aradului are ape subterane la mai puţin de 3 m
adâncime).
După conţinutul chimic, apele din limitele judeţului Arad pot fi incluse în următoarele
categorii:
- izvoare termale bicarbonatate-sulfatate din zona aferentă bazinului Crişurilor, a căror
geneză este legată de prezenţa unui sistem de falii (apele carbogazoase alcaline de la
Moneasa);
- izvoare carbogazoase feruginoase în Dealurile Lipovei;
- izvoare bicarbonatate calcice termale, carbogazoase şi sulfuroase sodice din zona
Mureşului legate de prezenţa formaţiunilor vulcanice neogene din zonă.
Din punct de vedere geologic amplasamentul este aşezat pe formaţiunile depresiunii panonice,
depresiune care a luat naştere prin scufundarea lentă a unui masiv hercinic, constituit din şisturi
cristaline. Peste cristalin, situat la cca. 1000 m adâncime, stau discordant şi transgresiv
formaţiunile sedimentare ale panonianului şi cuaternarului.
Cuaternarul are o grosime începând de la suprafaţă, de c.c.ca. 250 m şi este alcătuit din
formaţiuni lacustre şi fluviatile ( poleistocen şi holocen) prezentând o stratificaţie în suprafaţă de
natură încrucişată, tipică formaţiunilor din conurile de dejecţie. Cuaternarul este constituit din
pietrişiuri şi bolovănişuri în masa de nisipuri cu intercalaţii de argile şi prafuri argoloase.
Amplasamentul se situează în localitatea Arad, iar alternanţa de strate permeabile (prafuri
nisipoase cu pietriş şi bolovăniş) permite ascensiunea apei subterane de variaţiile regimului
precipitaţiilor din zonă.
Studii pedologice
Câmpia înaltă a Aradului - cuprinsă între Mureş şi Crişul Alb reprezintă genetic o deltă
cuaternară a Mureşului, construită la ieşirea din defileul Şoimoş-Lipova. Câmpia scade
altitudinal spre nord. Partea centrală, în perimetrul marcat de localităţile Socodor, Sântana,
Sâmbateni, Arad, Curtici este relativ înaltă şi orizontală, iar spre vestul acesteia, dupa o zonă
coborâtă (pe aliniamentul Sânpaul-Iratoş) cu tendinţe de înmlăştinire urmează o porţiune de
câmpie înaltă (sectorul Pecica-Nădlac) cu caracter tabular. In sudul Câmpiei Aradului se
interpune subunitatea văii Mureşului.
Calitatea terenurilor agricole cuprinde atât fertilitatea solului, cât şi modul de manifestare
a celorlalţi factori de mediu faţă de plante. Din acest punct de vedere, terenurile agricole se
grupează în 5 clase de calitate, diferenţiate după nota de medie de bonitare (clasa I – 81-100
puncte,..., clasa a V-a – 1-20 puncte) şi ultima ar fi terenuri improprii pentru agricultură.
Clasele de calitate ale terenurilor dau pretabilitatea acestora pentru folosinţele agricole.
Se remarcă faptul că, în cazul terenurilor arabile, care ocupă 68% din suprafaţa agricolă a
judeţului, cele mai multe terenuri se grupează în domeniul claselor de calitate a II-a şi a III-a.
Practic în clasa I de calitate la arabil intră 11,00% din totalul terenurilor, restul claselor
prezentând diferite restricţii. În cazul păşunilor şi al fâneţelor majoritare sunt clasele III-V, în cel
al viilor, clasele II-IV, iar al livezilor, clasele III-V.
În cadrul judeţului Arad cea mai mare pondere din totalul suprafeţei agricole este ocupată
cu soluri din clasa a II-a de calitate (38,709% respectiv 197958 ha) şi a III-a de calitate (36,46%
respectiv 186501 ha) (tabel şi fig.5.4.1.1.)
Din cadrul acestei clase fac parte soluri afectate de diferiţi factori de degradare (exces de
umiditate stagnant, reacţii acide şi alcaline, etc.)
Date ecologice
Macroelementele esențiale.
Doza optimă economic (DOE) reprezintă cantitatea de îngrăşământ exprimat sub formă de
substanţă activă nutritivă (N, P, K etc.) necesară obţinerii unei producţii scontate, în condiţiile
unei rentabilităţi maxime. DOE trebuie corelată cu nivelul recoltelor scontate a se obţine (Rs), dar
şi cu însuşirile agrochimice ale solurilor, în special cu rezervele solului (R) de forme nutritive,
efectiv sau potenţial asimilabile de către plantele cultivate.
Fosforul în sol
Conţinutul total în fosfor al solurilor din ţara noastră, în raport cu tipul de sol, pH, textură
şi adâncime este în medie cuprins între 0,03 şi 0,24% P 2O5, în stratul arabil. În medie, 50%
este conţinut sub forma unor compuşi anorganici iar cealaltă jumătate sub forma unor compuşi
organici. Din fosforul total însă plantele pot lua doar 1-5% fosfor potenţial asimilabil, adică
solubil în solvent convenţionali.
Fosforul în plantă
În organismele vegetale sunt întâlnite atât forme minerale, cât şi organice ale
fosforului.Dintre compuşii minerali, cei mai frecvent întâlniţi sunt: fosfaţii de Ca, Mg şi fosfaţii
alcalini. Fosforul mineral are o frecvenţă mai mare în frunze, medie în tuberculi şi mai scăzută
în seminţe. În formele organice fosforul se leagă de 3 grupe de compuşi: glucide, lipide şi
protide, majoritatea lor furnizând substanţele şi energia necesare unor procese.
Consumul specific pentru o dezvoltare normală a diverselor specii este prezentat sub formă
de substanţă activă (P2O5)/kg producţie.
Cunoscând consumul specific al principalelor plante de cultură se poate calcula necesarul de fosfor
pentru producţiile scontate, altfel spus, cantitatea de fosfor care se va extrage cu recolta
(rezultată din producţia scontată înmulţită cu consumul specific al culturii respective).
Fosforul în îngrăşăminte
Deficitul de fosfor al solului se poate compensa prin intermediul îngrăşămintelor organice şi
chimice). Îngrăşămintele cu fosfor se pot clasifica, după criterii agrochimice, astfel:
1. fertilizanţi cu fosfor solubili în acizi tari, insolubili în apă: apatite, făina de sforite, făina
de oase;
2. fosfaţi solubili în acid citric 2%: zgura lui Thomas, fosforitele, termofosfaţii;
3. fosfaţi solubili în citrat de amoniu: precipitatul, făina de fosforite, polifosfaţii,
metafosfatul;
4. fosfaţi solubili în apă: superfosfatul simplu şi concentrat.
Gunoiul de grajd
Este un produs complex, rezultat din fermentarea aerobă şi anaerobă a unui amestec alcătuit
din dejecţiile consistente şi lichide ale animalelor şi diferite resturi vegetale (paie, rumeguş etc.)
care au servit ca aşternut.
Importanţa: conţine toate elementele necesare creşterii şi dezvoltării plantelor. Are acţiune
lentă şi eficienţa lui se extinde pe o perioadă de 2 - 4 ani. Prin combinare cu îngrăşăminte
anorganice cu acţiune rapidă, asigură mai bine necesităţile diferenţiate ale plantelor în elemente
de nutriţie, pe toată perioada de vegetaţie. Valoarea fertilizantă a gunoiului depinde de compoziţia
componentelor, de modul cum a fost condus procesul de fermentare în timpul păstrării şi de modul
de aplicare.
b) Fermentarea prin aşezare îndesată de la început, sau fermentarea anaerobă ori la rece.
Pe fundul platformei se aşează un strat de gunoi vechi, în curs de fermentare, sau un strat de
paie, tulpini de porumb, vrejuri, turbă, care ajută la drenaj.
Zilnic se aşează gunoiul omogenizat cu furca pe porţiuni de 2 - 3 m lăţime şi 0,5 - 0,6 m
înălţime, începând dinspre bazinul colector. Se acoperă cu capac de scândură. La următoarea
aşezare în platformă a gunoiului, se dă la o parte capacul şi se aşează un nou strat de gunoi
proaspăt de 0,6 m grosime, se tasează şi se acoperă cu capacul. Operaţiunea se repetă până la
înălţimea de 2 - 2,5 m (înălţimea pe care dorim să o dăm platformei, în funcţie de cantitatea de
gunoi ce rezultă), apoi se acoperă cu un strat de pământ de 20 - 25 cm şi se începe un nou strat de
gunoi. Împrejur se înconjoară cu scânduri gudronate sau alte materiale.
La o înălţime mai mare de 2,5 m are loc procesul de turbificare a gunoiului.
Pierderile de azot şi materie organică sunt mai mici, iar scăderea în volum, de asemenea.
Fermentarea este considerată terminată când materialul capătă o culoare brun-închis, are aspect
untos şi un miros caracteristic. Paiele se mai cunosc încă, însă îşi pierd elasticitatea; ele se
destramă dacă gunoiul este luat în furcă. Fermentarea la rece durează 3-5 luni.
c) Fermentarea prin aşezare afânată la început şi apoi prin îndesare, semicaldă sau fermentarea
Krantz.
Gunoiul se aşează la început afânat, zilnic, pe porţiuni alăturate, în straturi de un metru
înălţime; după ce temperatura se ridică la 55 - 60°C, în 3 - 4 până la nou strat de gunoi
proaspăt, care de asemenea se lasă să se încălzească, apoi se îndeasă. Se aşează astfel 3 - 4
straturi de gunoi, unul peste altul, până la înălţimea de 2 - 2,5 m, când se acoperă cu un strat de
pământ gros de 20 cm. Fermentarea durează 3 - 4 luni.
Comparând metodele între ele (tabelele 18, 19) în privinţa pierderilor de materie
organică şi azot, precum şi a compoziţiei gunoiului rezultat, se poate afirma că cea mai bună
metodă pentru condiţiile din ţara noastră este cea a fermentării la rece, cu aşezare îndesată de la
început. Metoda Krantz se va folosi pentru situaţii când avem cantităţi mari de aşternut şi atunci
când gunoiul de grajd trebuie dezinfectat de paraziţi (helmiţi, nematozi, acarieni).
Construirea platformei
Platforma pentru depozitarea şi fermentarea gunoiului de grajd se construieşte fie direct în
câmp, în apropierea locului de aplicare, fie în curtea fermei sau în gospodărie. În aceste cazuri se
va amplasa la minimum 15 m de grajd şi la 50 -200 m de locuinţe şi fântâni cu apă de băut.
Drumurile pe care se aduc furajele nu trebuie să se întretaie cu cel pe care se scoate gunoiul, din
motive de igienă. Latura lungă va fi orientată paralel cu direcţia vântului dominant.
Dimensiunile platformei se stabilesc în funcţie de numărul de animale, durata de stabulaţie,
înălţimea de depozitare a gunoiului, cantitatea de aşternut şi durata de fermentare. În medie, la două
scoateri ale gunoiului din platformă sunt necesari 3 m.p. pentru o vită mare
Forma platformei va fi dreptunghiulară, cu lăţimea de 4 - 9 m şi lungimea variabilă, în
funcţie de cantitatea de gunoi ce rezultă.
Fundul platformei nu trebuie să permită infiltraţii, aşa încât el se acoperă pe o grosime de 25
cm cu un strat de argilă grasă, lut bătut, beton, piatră, cărămidă sau bile de lemn. Înclinarea fundului
platformei este de 3° spre una sau ambele margini ale platformei, unde se sapă un bazin pentru
colectarea mustului de gunoi, la capetele de scurgere ale canalelor platformei. Bazinul colector
se amplasează la 1,5 m sub capătul cel mai de jos al platformei. Volumul lui va fi de 1,3 m.c.
pentru fiecare 100 tone gunoi de grajd sau 1 m.c. pentru o vită mare. Dacă în bazin se va colecta
şi urină, atunci el se va dimensiona la 2 m.c. pentru fiecare vită mare.
Când platforma se face în săpătură (groapă), adâncimea este de 0,5 - 1 m, în funcţie şi de
nivelul apei freatice). Pereţii se taluzează, iar pământul scos se aşează pe cele două laturi lungi ale
platformei, pe o înălţime de 0,5 - 1 m.
Pe măsură ce se depozitează gunoiul şi se înalţă grămada de gunoi, aceasta se înconjoară cu
scânduri gudronate, nuiele împletite, pentru a uşura fermentarea şi a împiedica uscarea gunoiului.
Platforma ajunsă la 2 m înălţime se acoperă cu paie, pământ spre a proteja gunoiul de levigarea
datorată ploilor şi altor cauze.
Mraniţa
Este un gunoi de grajd ajuns în stare înaintată de fermentare, reprezentând aproximativ
25% din masa lui iniţială. Are aspect grăunţos şi pământos.
La un conţinut mediu de apă de 80% mraniţa conţine 0,7 - 2,0% N, 0,3 -1,2% P2O5, 0,8 -
0,9% K2O şi 0,5% CaO.
Eficienţa cea mai mare se obţine prin aplicare la cuib, la plantarea răsadurilor de legume,
deci la aplicare localizată. Frecvent se utilizează la producerea diferitelor amestecuri cu pământ,
amestecuri organo-minerale.
Compostul
Este un amestec de diferite resturi de natură vegetală şi animală din gospodărie, singure sau
amestecate cu pământ, turbă, gunoi de grajd, var, nămol, cenuşă etc, care au suferit un proces de
transformare biologică în condiţii aerobe şi anaerobe. În compost pot intra resturi de paie, pleavă,
vrejuri de cartof, tulpini de fasole, buruieni, frunze, gunoi de curte, oase sfărâmate, resturi
menajere (de bucătărie), apă de la spălatul rufelor, nutreţuri alterate, fecale, gunoi de păsări,
rumeguş de lemn şi altele.
Scopul preparării compostului prin fermentare este de a reduce raportul C/N şi de a aduce
în stare asimilabilă substanţele din componentele care participă la amestec.
Compostarea se poate realiza pe platforme şi în gropi.
Fermentarea durează 4-12 luni. Materialul se cerne, iar părţile nedescompuse se trec mai
departe la fermentat.
Se pot pregăti: compost de pământ, compost de turbă, compost din reziduuri de tescovină,
compost din coarde de viţă-de-vie, compost de rumeguş de lemn, compost de alge marine,
compost de reziduuri animale, compost de paie.
În medie, compostul conţine: 0,3 - 0,5 % N, 0,2 - 0,3% P2O5, 0,3 - 0,6% K2O.
Acţiunea compostului este rapidă, eficienţa lui fiind mai mare în primul an şi mai scăzută
în anii următori.
Capitolul 4. Proiectare, amenajarea și organizarea fermei
Amplasament: Ferma este amplasată pe DJ 791 la 5 km de Orașul Sântana înspre Arad.
Sectoarea de activitate:
• Sectorul vegetal (13 ha)
• Cereale și leguminoase: grâu, porumb,
• Plante furajere: lucernă, sfeclă furajeră, porumb siloz, pajiște
• Sector zootehnic
• Vaci de lapte (20 capete)
• Sectorul de prelucrare primară a produselor agricole (furaje și alimente)
Dotări necesare
• Sectorul vegetal
• Atelier mecanic + remiză utilaje/mașini
• Utilaje: tractor 160 CP, plug reversibil, disc, MIG – 12, semănătoare
păioase și prășitoare, cultivator, grape, cositoare, balotieră, greblă,
combină cereale și leguminoase, remorci
• Depozit fân, siloz, magazie cereale, bucătărie furajeră
• Sectorul zootehnic
• Adăpost bovine (20 capete)
• Utilaje speciale
• Construcții pentru prelucrarea produselor: moară, lăptărie, abator,
carmangerie, frigorifer
• Construcții administrative și sociale
Anexa 1
Structura culturilor și producțiile scontate
Anexa 2
Efectiv de animale și producțiile scontate
Efecti
Prod
Specia v Prod medie Destinația
totală
cap/an
Bovine
• Vaci cu lapte 20 4500 l 90 hl Vanzare lapte
Anexa 3
Lista utilajelor agricole necesare
Anexa 4
Lista echipamentelor zootehnice necesare
Valoare
Nr.
Denumire utilaj Bucăți estimată
Crt
(euro)
1 Adăpători cu bilă 20 9000
2 Despărțitoare de stand pentru cusete 40 4000
3 Instalație de muls mecanic 1 40000
4 Tanc lapte 500 l 1 10000
5 Echipament evacuare dejecții 1 25000
6 Remorcă tehnologică furajare 1 40000
7 Batoză 1 18000
8 Moară amestec furaj 1 18000
9 Vidanjă 1 36000
Total 200000
Anexa 5
• Necesarul de furaje concentrate (Bovine)
Vară Iarnă
Furajul
% Cantitarea kg % Cantitarea kg
AC1 - 25000 AC2 21000
Porumb 62 15500 37 7770
Sare 1 250 1 210
Cretă furajeră 1 250 1 210
Fosfat dicalcic 1 250 1 210
Total 100 25000 100 21000
Anexa 6
• Necesarul de furaje pentru animale ha
Produsul Categoria și efectivul de animale pentru 20 capete vaci cu lapte
Grâu 1
Sfeclă furajeră 1
Porumb boabe 1
Porumb siloz 1
Lucernă (fân) 1,6
Pajiște 7,4
Total 13
Anexa 7
Deviz de lucrării și cheltuieli
Cultura: Grâu – 3500 kg/ha (ecologic)
Nr Timp Motorină
. Lucrarea UM Cant
Ore Litrii
Crt
1 Dezmiriștit Ha 1 0,6 18
2 Pregătire pat germinativ Ha 2 0,4 15
3 Combinator Ha 1 0,5 7
4 Semănat Ha 1 0,3 3
5 Grăpat semănătură Ha 1 0,1 2,4
6 Recoltat Ha 1 0,5 12
7 Transport recoltă To/Ha 3,5 0,2 4
8 Balotat paie To/Ha 1 0,2 4
9 Încărcat și transportat baloți Ha 4 0,2 4
10 TOTAL Ha 1 3,0 69,4
Anexa 8
Deviz de lucrării și cheltuieli
Cultura: Porumb boabe – 4500 kg/ha (ecologic)
Nr Timp Motorină
. Lucrarea UM Cant
Ore Litrii
Crt
1 Scarificat Ha 1 0,7 12
2 Transport și adm gunoi de grajd To/Ha 1 0,5 7
3 Arat Ha 1 0,6 22
4 Pregătit pat germinativ Ha 1 0,5 7
5 Combinator Ha 1 0,4 3
6 Semănat Ha 1 0,5 4,5
7 Prășit - sapă rotativă Ha 1 0,2 3
8 Prășit mecanic (2) Ha 2 0,5 8
9 Recoltat Ha 1 0,7 14
10 Transport recoltă Ha 1 0,2 4
11 TOTAL Ha 1 4,8 84,5
Anexa 9
Deviz de lucrării și cheltuieli
Cultura: Porumb siloz – 45000kg/ha (ecologic)
Nr Timp Motorină
. Lucrarea UM Cant
Ore Litrii
Crt
1 Scarificat Ha 1 0,7 12
2 Transport și adm gunoi de grajd To/Ha 40 0,5 7
3 Arat Ha 1 0,6 22
4 Pregătit pat germinativ Ha 1 0,5 7
5 Combinator Ha 1 0,4 3
6 Semănat Ha 1 0,5 4,5
7 Prășit - sapă rotativă Ha 1 0,2 3
8 Prășit mecanic (2) Ha 2 0,5 8
9 Recoltat siloz Ha 1 0,7 14
10 Transport siloz To/Ha 45 1,0 4,5
10 Tasat siloz To 45 0,6 4,5
11 TOTAL Ha 1 4,8 89,5
Anexa 10
Deviz de lucrării și cheltuieli
Cultura: Lucernă – 8000kg/ha (ecologic)
Nr Timp Motorină
. Lucrarea UM Cant
Ore Litrii
Crt
1 Arat Ha 1 0,6 22
2 Nivelat Ha 1 0,2 7
3 Combinator Ha 1 0,1 3
4 Tăvălugit Ha 1 0,2 3
5 Semănat Ha 1 0,3 3
6 Cosit I + II + III Ha 3 0,9 15
7 Greblat I + II + III Ha 3 0,6 10
8 Balotat I + II + III Ha 3 0,6 12
9 Transport baloți Ha 3 0,6 12
10 TOTAL 4,1 87
Anexa 11
Deviz de lucrării și cheltuieli
Cultura: Pajiște – 20000kg/ha (ecologic)
Nr Timp Motorină
. Lucrarea UM Cant
Ore Litri
Crt
1 Transport și adm îngr. org. To/HA 40 0,5 7
2 Arat Ha 1 0,6 22
3 Nivelat Ha 1 0,2 7
4 Combinator Ha 1 0,4 3
5 Tăvălugit Ha 1 0,2 3
6 Semănat Ha 1 0,3 3
7 Total Ha 1 2,2 45
Ferma are ca principal obiect de activitate creșterea bovinelor, în special vaci în lactație .
Stabilirea efectivului de animale
• Necesarul de hrană pentru perioada de iarnă (180 zile):
Anexa 12
Iarna
Specificare Fibroas
Grosiere Suculente Concentrate
e
1 UVM = 500 kg
Stabilirea necesarului de hrană și a suprafeței agricole necesare pentru perioada de
stabulație:
Fibroase:
• fân de lucernă 50000 kg / ha masă verde = 12500 kg / ha masă uscată
1,5 * 5 * 180 = 1350 kg / animal / iarnă
1 ha ................. 12500 kg
x ....................... 1350 kg
x = 0,108 ha
Suculente:
• sfeclă furajeră 60000 kg / ha
2 * 5 * 180 = 1800 kg
1 ha .................. 60000 kg
x ....................... 1800 kg
x = 0,03 ha
ha / animal / iarnă
Pentru a stabili numărul de animale aflate în secorul zootehnic, se împarte suprfața totala
a terenului agricol folosit hrana animalelor din complexul zootehnic la suprafața necesară unui
animal.
Suprafața totală: 13/0,64 = 20,3125 = 20 animale
Suprafața agricolă (atât cea cultivată cât și pajiștile) de 13 ha asigură necesarul de hrană
pentru 20 animale.
Anexa 13
• Porumb boabe
• N – 0,030 * 9000 = 270 kg
• P – 0,010 * 9000 = 90 kg
• K – 0,020 * 9000 = 180 kg
• Porumb siloz
• N – 0,003 * 36000 = 108 kg
• P – 0,0015 * 36000 = 54 kg
• K – 0,0020 * 36000 = 72 kg
• Sfeclă furajeră
• N – 0,005 * 36000 = 180 kg
• P – 0,0015 * 36000 = 54 kg
• K – 0,0045 * 36000 = 162 kg
• Lucernă
• N – 0,020 * 108000 = 2160 kg
• P – 0,010 * 108000 = 1080 kg
• K – 0,020 * 108000 = 2160 kg
Anexa 15
Specia Apa N P K
Acesta depinde de natura plantei. Se consideră că numai 35% din cantitatea totală de azot
rămasă în sol după leguminoase poate fi utilizată în primul an de către plantele care urmează
respectiv 30% din cel de-al doilea an. Pentru lucernă valoarea este de 280 kg/ha/an.
Masa solului pe un hectar (20 cm) cu o densitate de 1,5 t/m3 este următoarea:
Cm = mhm/mht, adică
Nmh = 27 kgN/ha
Acesta este dependent de precipitaţii şi tipul de sol. Are valori medii de 30-45 kg/ha.
În concluzie, rezerva totală de azot a solului este egală cu suma primelor patru tipuri de
azot din care se scade azotul levigat . Astfel rezerva de azot în primul an este de:
Capitolul 6. Concluzii
Ferma proiectată se încadrează în condițiile necesare pentru a fi numita exploatație
agricolă în sistem ecologic, respectând obiectivele agriculturii ecologice:
1) Producerea de hrană de înaltă calitate şi în cantitate suficientă;
2) De a interacţiona constructiv în direcţia creşterii calităţii vieţii;
3) Încurajarea şi favorizarea ciclurilor biologice în sistemul de gospodărire resurselor prin
implicarea microorganismelor, faunei şi florei din sol, a plantelor şi animalelor;
4) Menţinerea şi/sau creşterea fertilităţii solului pe termen lung;
5) Atragerea şi valorificarea în cadrul sistemului agricol a resurselor neconvenţionale;
6) Acţionarea într-un sistem închis privind materia organică şi elementele nutritive
(realizarea unor eficiente circuite locale a elementelor nutritive);
7) Utilizarea cu precădere a materialelor şi substanţelor care pot fi reciclate în propriul
sistem sau în alte sisteme (evitarea creării deşeurilor inutilizabile);
8) Asigurarea animalelor din cadrul sistemului condiţii de viaţă cât mai apropiate de cele
naturale;
9) Reducerea şi eliminarea tuturor formelor de poluare care pot rezulta din tehnologia
agricolă;
10) Menţinerea şi/sau creşterea diversităţii genetice (biodiversităţii) din cadrul sistemului
agricol şi din sistemele naturale învecinate;
11) Asigurarea de venituri decente producătorilor agricoli şi comunităţilor respective,
care să le permită susţinerea necesităţilor economice, sociale, culturale sau de altă natură în
vederea asigurării unui nivel decent de viaţă, în conformitate cu drepturile omului stipulate de
ONU;
Capitolul 7. Bibliografie
• http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles|displayArticle/articleID_12633/Magor-Csibi-
Agricultura-ecologica-intre-avantaje-dezavantaje-si-oportunitate-pentru-Romania.html
• http://www.gazetadeagricultura.info/furaje/877-Cultura%20de%20sfecla%20furajera.html
• http://www.primariasantana.ro/
• http://www.madr.ro/pages/efp/ferma_didactica_agrozootehnica_ecologica_proiect.pdf