Academia de Studii Economice- București

Facultatea de Finanțe, Asigurări, Bănci și Burse de Valori

Impactul impozitării profitului asupra

activității întreprinderii și asupra structurii de
finanțare a întreprinderii

Coordonatorul lucrării,
Prof. Dr. Univ. Georgeta Vintilă

București,

2016
CUPRINS

Capitolul 1. Impozitul pe profit și impactul acestuia asupra întreprinderii-

indicatorilor de performanță
1.1. Impozitul pe profit
1.2. Indicatori de performanță financiară

Capitolul 2. Impozitul pe profit și impactul acestuia asupra structurii de

finanțare a întreprinderii

2.1. Structura de finanțare a întreprinderii: stadiul cunoașterii

Capitolul 3. Studiul de caz: Impactul fiscalității asupra indicatorilor de

performanță financiară și asupra structurii de finanțare a întreprinderii

Concluzii
Capitolul 1. Impozitul pe profit și impactul acestuia asupra întreprinderii-
indicatorilor de performanță

1.1. Impozitul pe profit

Impozitele şi taxele constituie componente tot mai importante ale vieţii noastre
economico-sociale, prin intermediul lor procurându-se cea mai mare parte a veniturilor
bugetare (necesare finanţării cheltuielilor publice), fiecare dintre acestea având o contribuţie
specifică şi în acelaşi timp excitând un rol reglator în economie. Prin cuantumul prelevărilor şi
modul de alocare a resurselor pe destinaţii, sistemul fiscalpoate influenţa raportul dintre
cererea de ofertă agregată, nivelul utilizării depline a factorilor de producţie.1
Caracterizat drept „totalitatea impozitelor şi taxelor provenite de la persoane fizice şi
juridice care alimentează bugetele publice” 2, orice sistem fiscal trebuie să fie orientat spre
nevoile de fonduri ale statului, dar totodată şi spre posibilitatea contribuabilului de a face faţă
sarcinilor fiscale.
În cele ce urmează vom analiza impactul obligațiilor fiscale asupra performanței
financiare a întreprinderii. Obligaţiile fiscale manifestă o influenţă marcantă asupra
rezultatului exerciţiului şi implicit asupra indicatorilor de performanţă financiară. Dintre
acestea cea mai mare contribuție o are impozitul pe profit. Acesta reprezintă o cheltuială ce
afectează atât rezultatele financiare, cât şi trezoreria întreprinderii şi care, prin baza sa de
impozitare, sintetizează influenţele tuturor obligaţiilor fiscale cuprinzând atât impozite, taxe şi
contribuţii sociale înregistrate în cursul anului direct în costurile totale ale întreprinderii, cât şi
sume de natura veniturilor neimpozabile şi a cheltuielilor nedeductibile fiscal.

1.2. Indicatori de performanță financiară

Principalii indicatori de performanță financiară sunt: marjele de profit și ratele de

rentabilitate.
Principalele marje de profit relevante în analiza financiară sunt reprezentate de:
valoarea adăugată (VA), reprezentând baza de calcul pentru taxa pe valoarea adăugată de

1
Filip, Ghe., Politici financiar-monetare şi implicaţiile lor asupra dezvoltării societăţii, Editura Performantica,
Iaşi, 2006, p.153
2
Condor, I., Drept financiar, Editor Regia autonomă „Monitorul Oficial”, Bucureşti, 1994, p.122
plată, excedentul brut de exploatare (adică EBE în abordarea franceză, care se identifică cu
EBITDA în abordarea anglo-saxonă), rezultatul exploatării, rezultatul curent înainte de
impozitul pe profit (EBT în abordarea anglo-saxonă), excedentul brut înainte de dobânzi şi de
impozitul pe profit (EBIT), rezultatul exerciţiului (profit net sau pierdere).
Ratele de marjă ale profitului, calculate ca raport între o marjă de profit și cifra de
afaceri reflectă strategia de preț și abilitatea companiilor de a controla costurile 3. Acestea
diferă în funcție de sectorul de activitate al companiei și de concurență.
În ceea ce privește indicatorii de performanță, ROA (rentabilitatea economică) reflectă
capacitatea activului economic de a genera un excedent brut înainte de dobânzi, având
următoarea formulă:
EBIT−Impozit
ROA=
Activ economic
(1.1)

Acest mod de determinare a rentabilității economice se utilizează îndeosebi la

întreprinderile îndatorate. În cazul întreprinderilor neîndatorate relația de mai sus devine:

EBIT (1−t)
ROA= (1.2)
Activ economic

Se poate observa din relațiile de mai sus că rentabilitatea economică este dependentă
de structura de finanțare a întreprinderii, prin urmare, rentabilitatea economică a unei
întreprinderi îndatorate, finanţată din capitaluri proprii şi împrumutate, este mai mare decât
aceea a unei întreprinderi similare (cu activ economic similar), dar neîndatorată (finanţată
100% din capitaluri proprii), întreprinderea îndatorată beneficiind de economii fiscale
determinate de caracterul deductibil al cheltuielilor cu dobânzile la calculul profitului
impozabil.
Cel mai folosit indicator de performanță financiară, atât de investitori cât și de
manageri este ROE. Acesta reprezintă rentabilitatea financiară sau rentabilitatea capitalurilor
proprii și reflectă eficiența capitalurilor investitite de acționari în companie.
Formula de calcul a ROE este următoarea:

PN
ROE= (1.3)
Capitaluri proprii
3
Higgins, R., C. (2008). Analysis for financial management. McGraw-Hill.
 La fel ca și rentabilitatea economică, și cea financiară depinde de structura de
finanțare a întreprinderii. Astfel, dacă întreprinderea are o rată de rentabilitate economică mai
mare decât rata dobânzii la capitalurile împrumutate, rentabilitatea financiară va fi mai mare
decât rentabilitatea economică, iar acţionarii vor beneficia de efectul de levier al îndatorării
(de pârghie financiară). În schimb, dacă rentabilitatea economică este egală cu rata dobânzii,
îndatorarea nu influențează rentabilitatea financiară, aceasta din urmă, fiind egală cu
rentabilitatea economică. În celălalt caz, când rentabilitatea economică este mai mică decât
rata dobânzii efectul îndatorării devine negativ, rentabilitatea financiară, ajungând să fie mai
mică decât rentabilitatea economică.

Concluziile de mai sus pot fi luate din următoarea relație:

Datorii
R f =Re +(R e −Rd ) (1.4)
Capitaluri proprii

Se remarcă, totodată, caracterul deductibil fiscal al cheltuielilor cu dobânzile care

conduc la o economie de impozit pe profit. În acest sens, în cazul întreprinderilor îndatorate,
costul specific al datoriilor generat de politica fiscală nu este egal cu rata dobânzii ci cu o rată
a dobânzii diminuata cu cota de impozitare a profitului.
De asemenea, sistemul de impozitare a profitului companiilor permite deducerea
dobânzilor în calculul impozitului pe profit, dar nu și pentru veniturile din dividende sau
capital. Cu alte cuvinte o companie îndatorată, cu un levier financiar mai mare poate avea o
rentabilitate mai mare față de o companie neîndatorată. Dar, pe de altă parte, se poate spune
că această creștere a datoriilor a făcut companiile mai vulnerabile la șocurile economice,
reprezentând unul dintre aspectele care au contribuit la adâncirea crizei economico-financiare
actuale. Conform Mooij (2011), aceste aspecte au făcut ca în multe țări să fie dezbateri
referitoare la sistemului de impozitare a profitului4. Spre exemplu, multe state au introdus sau
au înăsprit regulile ce limitează deductibilitatea dobânzii.
După toate cele prezentate până acum reiese faptul că impozitul pe profit are un
impact asupra indicatorilor de performanță, dar că acest impact diferă în funcție de structura
de finanțare a companiilor. Prin urmare, am decis analizarea și a impactului impozitului pe
profit asupra structurii de finanțare a companiei, mai precis asupra îndatorării.

4
Mooij, R., A. (2011). The Tax Elasticity of Corporate Debt: A Synthesis of Size and Variations. IMF Working
Papers.
Capitolul 2. Impozitul pe profit și impactul acestuia asupra structurii de
finanțare a întreprinderii

2.1. Structura de finanțare a întreprinderii: stadiul cunoașterii

Înainte de 1990 studiile empirice evidențiau efecte nesemnificative ale impozitării

asupra datoriilor sau inabilitatea de a le găsi5. Merton Miller era de părere că ponderea
datoriilor în totalul activelor s-a modificat foarte puțin în perioada 1920-1950, deși în tot acest
timp rata de impozitare a crescut de la 10% la 52%.
În ultimii ani multe dintre studiile econometrice au ajuns la rezultate diferite,
demonstrând faptul că impozitarea are efecte semnificative asupra îndatorării. Folosindu-se
diverse metodologii majoritatea studiile au ajuns la această concluzie.
Analiza empirică în identificarea impactului fiscalității asupra îndatorării companiei a
întâmpinat și multe dificultăți. Principala dificultate întâlnită o reprezintă variația mică a ratei
de impozitare de-a lungul timpului. De aceea au apărut diverse soluții pentru această
problemă. De cele mai multe ori acestea au luat în considerare o rată marginală de impozitare.
Modelul folosit de Mooij (2011) are la bază o meta-analiză. Acest procedeu de analiză
statistică implică colectarea a mai multor rezultate obținute din literatura de specialitate în
legătură cu acest subiect, cu scopul de a integra concluziile acestora într-un model. Pentru
aceasta a alcătuit o bază de date formată din 267 de estimări din 19 studii de specialitate.
Rezultatele au putut fi comparabile prin calculul unei elasticități uniforme a datoriei în raport
cu nivelul ratei de impozitare, datoria, fiind calculată ca pondere în total active. Modelul
econometric are variabilă dependentă elasticitatea, iar ca variabilă explicativă o matrice de
studii care conține variabile dummy ce reflectă dacă o caracteristică se aplică sau nu, în
funcție de o anumită referință. S-a ajuns la concluzia că o creștere a ratei de impozitare are ca
efect creșterea îndatorării întreprinderii, dar nu în aceeași măsură.
Gordon și Lee (1999) au analizat impactul fiscalității asupra politicii de îndatorare a
companiilor de dimensiuni diferite, din SUA6. Luând în considerare progresivitatea
impozitelor, firmele mici suportă rate de impozitare foarte diferite de firmele mari, prin
urmare se pot îndatora mai mult. Au ajuns la concluzia că impozitele au un impact
semnificativ asupra îndatorării.

5
Mooij, R., A. (2011). The Tax Elasticity of Corporate Debt: A Synthesis of Size and Variations. IMF Working
Papers.
6
Gordon, R., G. (1999). Do taxes affect corporate debt policy? Evidence from U.S. corporate tax return data.
NBER Working Paper No. 7433.
 Companiile au trei surse distincte de finanțare: datorii, capitaluri interne și capitaluri
externe. Capitalurile interne reprezintă profiturile reinvestite, în general mai puțin costisitoare
decât capitalurile externe și datoriile. Capitalurile externe, reprezentând capitalurile proprii
sunt cele mai costisitoare pentru companie (acționari). Structura capitalului este un subiect
intens discutat în literatura de specialitate. Sunt ridicate mai multe probleme. În primul rând
cu cât se împrumută mai mult o firmă cu atât scade beneficiul de pe urma deducerii
dobânzilor, din moment ce datoria nu mai poate fi sustenabilă. În al doilea rând, variabilele
fiscale și cele nonfiscale sunt atât intracorelate cât și intercorelate.
Conform MacKinlay (2012), impozitele și taxele au un impact asupra structurii
capitalurilor7. Companiile trec de la datoria privată la datoria obligatară (emisiune de
obligațiuni) ca răspuns la creșterii ratelor de impozitare. Politica de îndatorare a unei
companii este mai sensibilă în mediile cu rate ale dobânzii ridicate.

7
MacKinley, A. (2012). (How) Do taxes affect capital structure?. ProQuest. Paper AAI3509204.
Capitolul 3. Studiul de caz: Impactul fiscalității asupra indicatorilor de
performanță financiară și asupra structurii de finanțare a întreprinderii

În cele ce urmează am analizat impactul fiscalității asupra indicatorilor de performanță

financiară și asupra structurii de finanțare a întreprinderii. Am evidențiat performanța
financiară a companiilor prin doi indicatori, rentabilitatea economică și rentabilitatea
financiară. Pentru calculul acestora am folosit formulele (1.1) și (1.3):
EBIT−Impozit
ROA=
Activ economic

PN
ROE=
Capitaluri proprii

Pentru structura de finanțare a întreprinderii am ales ca indicator ponderea activelor în

capitalurile proprii. Ca variabilă independentă am ales să evidențiem povara fiscală prin
raportul dintre impozitul pe profit și profitul brut.

Datele referitoare la companiile incluse în analiză le-am preluat de pe platforma

Reuters. Baza de date este de tip data panel și cuprinde 100 de observații anuale, despre 10
companii americane. S-au realizat trei modele de regresie, folosind date panel.

Primul model de regresie are următoarea ecuație:

RO Ait =∝0+ ∝1 Povar a fiscalăit + ε it (3.1)

ROA it −variabila dependentă

Povar afiscalăit −variabilaindependentă
∝0−termenul liber al ecuației (constanta)
ε it −termenul eroare ( variabila aleatoare )

Tabelul 3.1. Rentabilitatea economică (ROA)

 Dupa cum se poate observa mai sus modelul este unul valid, conform statisticii F și a
probabilității scăzute asociate acesteia. De asemenea, conform statisticii R 2 ajustat putem
spune că 54,15% din variația ROA este explicată de povara fiscală.
Coeficientul poverii fiscale este semnificativ din punct de vedere statistic pentru un
prag de semnificație de 1%. Semnificația economică în această situație este aceea că la o
creștere cu 1% a poverii fiscale, ROA va crește cu 0,31%.

Tabel 3.2. Rentabilitatea financiară (ROE)

 După cum se poate observa mai sus modelul este unul valid, conform statisticii F și a
probabilității scăzute asociate acesteia. De asemenea, conform statisticii R 2 ajustat putem
spune că 61,51% din variația ROE este explicată de povara fiscală.
Coeficientul poverii fiscale este semnificativ din punct de vedere statistic pentru un prag de
semnificație de 10%. Semnificația economică în această situație este aceea că la o creștere cu
1% a poverii fiscale, ROE va crește cu 0,19%.

Tabel 3.3. LEV

După cum se poate observa mai sus modelul este unul valid, conform statisticii F și a
probabilității scăzute asociate acesteia. De asemenea, conform statisticii R 2 ajustat putem
spune că 76,35% din variația ROE este explicată de povara fiscală.
Coeficientul poverii fiscale este semnificativ din punct de vedere statistic pentru un prag de
semnificație de 10%. Semnificația economică în această situație este aceea că la o creștere cu
1% a poverii fiscale, LEV va crește cu 1,32%.
Concluzii
O prima concluzie care poate fi luată după tot ceea ce a fost prezentat mai sus este
reprezentată de faptul că impozitul pe profit are un impact pozitiv atât asupra rentabilității cât
și asupra îndatorării.
De asemenea o altă concluzie după această analiză este aceea că o companie
îndatorată, cu un levier financiar mai mare poate avea o rentabilitate mai mare față de o
companie neîndatorată. Pe de altă parte se poate spune că această creștere a datoriilor fac
companiile mai vulnerabile la șocurile economice, reprezentând unul dintre aspectele care au
contribuit la adâncirea crizei economico-financiare actuale.