FORME DE PREZENTARE ÎN FARMACII PENTRU FRUCTOZĂ ŞI

GLUCOZĂ

FRUCTOZĂ
Glucid prezent in organism si in alimentatie. Fructoza face parte din
glucidele simple, de tipul hexoza (molecula lor cuprinde sase atomi de
carbon). Ea poate exista ca atare sau sub forma de zaharoza, formata prin asocierea
de molecule de fructoza si a unei molecule de glucoza.
Fructoza adusa prin alimentatie este continuta in zahar, in fructe (mar, para,
strugure), in miere. In organism, ea este transformata in glucoza.
Sinonim: levuloza.
Fructoza, solutie injectabila.
Compozitie:
Fiole a 100 ml solutie apoasa injectabila continand fructoza 20%.
Actiune terapeutica:
Monozaharida asimilata si metabolizata cu usurinta, participa la
metabolismul glucidic chiar in absenta insulinei, se transforma inglicogen, reface
rezervele energetice, protejeaza proteinele de catabolizare.
Indicatii
Aport caloric in cadrul alimentatiei parenterale.
Contraindicatii:
Intoleranta la fructoza-sorbita, deficit de fructozo-1, 6-difosfataza,
hiperlactatemie, intoxicatie acuta cu alcool metilic (favorizeaza oxidarea in
formaldehida); la diabetici trebuie stabilita in prealabil toleranta la fructoza.
Reactii adverse:
Congestia fetei, epigastralgii, sudoratie (dozele mari); in caz de intoleranta
poate provoca hipoglicemie, leziuni hepatice si renale;
tromboflebita locala.
Mod de administrare:
In perfuzie intravenoasa lenta, dozata dupa caz (a nu se depasi 800 mg
fructoza/kilocorp si ora).

GLUCOZA
Glucoza este compusul organic, aparținând clasei zaharidelor, care
are formula chimică C6H12O6. Deși are aceeași formulă chimică , fructoza este
diferită față de glucoză prin modul de legare a atomilor. Astfel, glucoza are o
singură grupare dealcool primar (în imagine, la carbonul cu numă rul 6), pe când
fructoza are două grupă ri de alcool primar.
Există mai multe forme de comercializare și folosire a glucozei, dintre care
cele mai importante sunt:
 sirop de glucoză - conține glucoză în concentrație de 32,40%;
 glucoza tehnică - cu o concentrație de 75%;
 glucoza cristalizată (tablete) - concentrație de 99%.

Glucozamina este o substanta intalnita in mod natural in lichidul din jurul

articulatiilor. Este un compus format din glucoza si aminoacidul glutamina (cel
mai abundent din muschi si sange) si produce o molecula utilizata in formarea si
repararea cartilajului, precum si a altor tesuturi.
Producerea de glucozamina incetineste odata cu varsta. Aceasta joaca un rol vital
in ceea ce priveste construirea cartilajului si poate fi consumata sub forma de
supliment alimentar de catre persoanele care sufera de osteoartrita. Glucozamina,
in special sulfatul de glucozamina, se recolteaza din cochiliile scoicilor.
Glucozamina este combinata adesea cu condroitina, intalnita in cartilajul de rechin
etc. Condroitina confera elasticitate cartilajului si previne
distrugerea lui de catre enzime. Glucozamina este vitala pentru construirea
cartilajului. Cartilajul este un tesut intalnit in mai multe zone ale corpului si
functioneaza ca o perna intre oase si articulatii. Cartilajul articular necesita
glucozamina fiind un precursor al glicozaminoglicanilor, componenta majora a
cartilajului articular. Pe masura ce inaintam in varsta, nivelul de glucozamina
scade, ceea ce poate conduce la o eventuala deterioare a cartilajului.
Suplimentele pe baza de glucozamina sunt utilizate pe scara larga impotriva
osteoartritei. In ceea ce priveste osteoartrita, cartilajul care
amortizeaza articulatiile devine rigid si isi pierde elasticitatea. Astfel, devine
predispus la umflare, deteriorare etc. De vreme ce glucozamina intalnita in mod
natural in organism repara cartilajul articular, in
momentul in care este administrata ca supliment
alimentar ajuta la aprovizionarea organismului.
Exista dovezi conform carora glucozamina reduce
simptomele osteoartritei la genunchi si incetineste
progresia, reduce rigiditatea, precum si umflarea
articulatiilor.

Glucoza, solutie perfuzabila

Compozitie:
 Fiole a 10 ml solutie apoasa injectabila de glucoza 33% si 40% ; solutie
apoasa perfuzabila de glucoza 5%, 10% si 20% in flacoane de sticla si saci de PVC
a 250 si 500 ml.
Actiune terapeutica:
Monozaharida fiziologica, reprezinta o sursa de energie disponibila; solutia
izotona creste volemia si combate deshidratarea; solutia hipertona,
injectata intravenos, realizeaza deshidratare tisulara.
Indicatii:
Stari de denutritie, hipoglicemie, profilaxia si tratamentul cetozei (la
denutriti, in diaree, voma); stari de deshidratare fara pierdere de electroliti
(solutia izotona); vehicul pentru medicamente in perioada pre- si postoperatorie.
Contraindicatii:
Hiperglicemie, stari de hiperhidratare; solutiile concentrate sunt
contraindicate in coma hiperosmolara, in soc si in dezechilibre acido-bazice de
cauza metabolica; la bolnavii cu tulburari ale tolerantei la glucoza si pentru solutii
concentrate administrarea se face sub controlul glicemiei;
atentie la eventuala suplimentare de potasiu si insulina.
Reactii adverse:
Perfuzia rapida poate declansa o diureza osmotica nedorita; injectarea
paravenoasa a solutiilor 20% sau mai concentrate provoaca iritatie si
necroza, iar injectarea intravenoasa de solutii concentrate poate fi cauza de
tromboflebita locala sau sclerozarea venei.
Mod de administrare:
Intravenos, in injectii lente sau perfuzii, pana la 1l/zi pentru solutia 5%; pana
la 550 ml/zi pentru solutiile 33% si 40% (cantitatea nu trebuie sa depaseasca 800-
900 mg glucoza/kg corp si ora, adica circa 300 ml din solutia 20% pentru un adult
de 70 kg).
Glucoza, solutie injectabila
Compozitie:
Fiole continand solutie apoasa
injectabila 20%;33%; 40%. 20%: Glucoza
pro.inj. 2 g, clorura de sodiu 0,0026 g, apa
distilata pana la 10 ml.
33%: Glucoza pro.inj. 3,3 g, clorura de sodiu
0,0026 g, apa distilata pana la 10 ml. 40%:
Glucoza pro.inj. 4 g, clorura de sodiu 0,0026
g, apa distilata pana la 10 ml.
Actiune terapeutica:
 Monozaharida fiziologica, reprezinta o sursa de energie disponibila; solutia
izotona creste volemia si combate deshidratarea; solutia hipertona,
injectata intravenos, realizeaza deshidratarea tisulara.
Indicatii:
Stari de denutritie, hipoglicemie,profilaxia si tratamentul cetozei (la
denutriti, in diaree, voma);stari de deshidratare fara pierdere de electroliti
(solutia izotona),vehicul pentru medicamente in perioada pre si postoperatorie.
Contraindicatii:
Hiperglicemie, stari de hiperhidratare; solutiile concentrate sunt
contraindicate in coma hiperosmolara, in soc si in dezechilibre acido-bazice de
cauza metabolica; la bolnavii cu tulburari ale tolerantei la glucoza si pentru solutii
concentrate administrarea se face sub controlul glicemiei;
atentie la eventuala suplimentare de potasiu si insulina.
Reactii adverse:
Injectarea paravenoasa a solutiilor 20% sau mai concentrate provoaca iritatie
si necroza, iar injectarea intravenoasa de solutii concentrate
poate fi cauza de tromboflebita locala sau sclerozarea venei.
Mod de administrare:
Intravenos, in injectii lente pana la 550 ml pe zi pentru solutiile 33% si 40%
(cantitatea nu trebuie sa depaseasca 800-900 mg glucoza/kg corp
si ora, adica cca 300 ml din solutia 20% pentru un adult de 70 kg).
Dextran 70 - glucoza 5%, solutie perfuzabila
Forma de prezentare:
Solutie perfuzabila cu solutie 6% dextran 70 in glucoza 5%; ct. x 6 fl. x 500
ml
Indicatii:
Soc hipovolemic, insuficienta circulatorie prin ooc toxic sau septic. Arsuri
intinse cu deshidratare si hemoconcentratie. Profilaxia socului
chirurgical. Profilaxia trombozelor postoperatorii.
Dozare si mod de administrare:
Perfuzabila intravenos initial 500-1500 ml/zi si apoi 500 ml/zi sau la 2 zile.
Contraindicatii:
Trombocitopenie marcata, IC congestiva grava, IR, EP.
Atentionari:
Nefropatii cu scaderea filtratului glomerular.
Reactii adverse:
Rar, inrosirea fetei, eruptie urticariana, frison. Exceptional, spasm bronsic
sau HTA.