Modul: NURSING GENERAL II – CURS 2-1

CURS 2-1

OBSERVAREA POZIŢIEI PACIENTULUI

Scopul: cunoaşterea poziţiilor pe care le iau bolnavii în pat sau în care

aceştia trebuie aşezaţi pentru îngrijiri, examinări speciale.
Bolnavul poate avea o poziţie activă, pasivă sau forţată.
Poziţia activă: bolnavul se mişcă singur, nu are nevoie de ajutor.
Poziţia pasivă: bolnavul este lipsit de forţă fizică şi are nevoie de ajutor
pentru mişcare şi schimbarea poziţiei.
Poziţia forţată: bolnavul are o poziţie neobişnuită, impusă de boală sau
de necesitatea efectuării unui tratament.

Tipuri de poziţii:
1. Decubit dorsal (fig. 1)
Bolnavul este culcat pe spate, cu faţa
în sus, fără pernă (este indicată după
puncţie lombară, în unele afecţiuni
ale coloanei vertebrale etc.).
a. Bolnavul este culcat pe spate,
cu o pernă subţire (anemii
posthemoragice, afecţiuni
cerebrale etc.).
b. Bolnavul este culcat pe spate,
cu faţa în sus şi cu două perne
(poziţia obişnuită).

Fig. 1 – Poziţia bolnavului în decubit dorsal

(cu suport pentru picioare şi în regiuna trochanteriană)

2. Decubit lateral (drept sau stâng) (fig. 2).

Bolnavul este culcat pe o parte (dreapta sau stânga) cu o

pernă sub cap, cu membrul inferior care este în contact cu
sprafaţa patului întins, iar cu celălalt îndoit şi spatele
sprijinit cu o pernă sau un sul (indicată în pleurezii,
meningite etc.).

Fig. 2 – Decubit lateral

1 Profesor: STĂNCULESCU DANIELA

Modul: NURSING GENERAL II – CURS 2-1

3. Decubit ventral (fig. 3).

Bolnavul este culcat pe
abdomen, fără pernă, cu capul
întors într-o parte, braţele de-a
lungul corpului, sau flectate şi
aşezate la stânga şi la dreapta
capului, cu partea palmară pe
suprafaţa patului şi sub glezne
se aşază un sul (indicată la
bolnavii inconştienţi, la cei cu
escare ale regiunii sacrate,
paralizii etc.).

Fig. 3 – Decubit ventral cu capul întors lateral

4. Poziţia şezând.
a. În pat: bolnavul este menţinut şezând în pat, trunchiul realizând un unghi
de 90° cu membrele inferioare, prin ridicarea somierei articulate.
Gambele sunt în semiflexie pe coapse, sub genunchi se plasează un sul,
iar la picioarele bolnavului se plasează sprijinitorul. Sub braţe se aşază
câte o pernă (poziţie indicată la bolnavii dispneici, în perioada crizelor de
astm bronşic, în insuficienţă cardiacă, ea favorizând respiraţia.
b. În fotoliu: bolnavul este aşezat confortabil, bine îmbrăcat şi acoperit cu o
pătură.

5. Poziţia semişezândă (fig. 4).

Se sprijină spatele bolnavului cu două perne, cu

rezemătorul de spate sau somieră articulată. Sub
tălpi se aşază un sprijinitor pentru ca bolnavul
sa nu alunece spre extremitatea distală (poziţia
este indicată în primul ajutor acordat bolnavului
cu tulburări respiratorii; este interzisă bolnavilor
cu tulburări de deglutiţie, comatoşilor, în cursul
anesteziei generale).

Fig. 4 – Poziţie semişezândă

6. Poziţia şezând cu gambele atârnate. Bolnavul stă la marginea patului în

poziţia şezândă, sub picioare se aşază un taburet şi va fi protejat contra răcelii cu
o pătură (indicată bolnavilor cu insuficienţă cardiacă).

2 Profesor: STĂNCULESCU DANIELA

Modul: NURSING GENERAL II – CURS 2-1

7. Poziţia declivă (Trendelenburg). Ridicarea extremităţii distale a patului:

poziţia decubit dorsal cu capul bolnavului coborât, realizându-se o diferenţă de
10-60 cm, între cele două extremităţi. În pat se protejează capul bolnavului cu o
pernă aşezată vertical (indicată în anemii acute grave, drenaj postural, hemoragii
ale membrelor inferioare şi organelor genitale, după rahianestezie, după
intervenţii ginecologice).

8. Poziţia proclivă. Se obţine prin ridicarea extremităţii proximale a patului.

9. Poziţia ginecologică. Bolnava este aşezată pe spate, coapsele flectate pe

abdomen şi genunchii îndepărtaţi (indicată în examinări ginecologice şi
obstetricale).

10. Poziţia genu-pectorală (fig. 5).

Fig. 5 – Poziţie genu-pectorală

Bolnavul se aşază în genunchi, aceştia fiind uşor îndepărtaţi, pieptul

atinge planul orizontal iar capul este într-o parte (indicată pentru explorări
rectale – rectoscopie, tuşeu rectal).

3 Profesor: STĂNCULESCU DANIELA

Modul: NURSING GENERAL II – CURS 2-1

SCHIMBAREA POZIŢIEI BOLNAVULUI

Scop: dacă menţine timp îndelungat aceeaşi poziţie, bolnavul este

predispus la apariţia unor complicaţii (escare de decubit, tromboze, embolii
etc.), care-i împiedică procesul de vindecare. Pentru prevenirea apariţiei
acestora, se recomandă schimbarea poziţiei bolnavului. Aceasta se poate efectua
activ (bolnavul îşi schimbă poziţia singur) sau pasiv (cu ajutor sau îi schimbă
altă persoană poziţia).
Etape de execuţie:
A. Schimbarea poziţiei din decubit dorsal în decubit lateral şi invers.
1. Pregătirea bolnavului:
 Se anunţă bolnavul.
 I se explică necesitatea efectuării tehnicii.
2. Efectuarea tehnicii propriu-zise:
 Asistenta se aşază de partea patului spre care doreşte să se întoarcă
bolnavul.
 Se ridică pătura, se pliază şi se aşază pe marginea opusă a patului.
 Se prinde bolnavul de umăr cu mâna dreaptă, se ridică şi se întoarce, iar
cu mâna stângă se introduce pătura sub spatele bolnavului pentru a-l
sprijini.
 Cu o mână se sprijină bolnavul în noua poziţie, iar cu cealaltă se rotesc
bazinul şi membrele inferioare.
 Bolnavul este menţinut în această poziţie cu ajutorul sulurilor aşezate în
lungime, la spate.
3. Readucerea bolnavului în decubit dorsal (lucrează două asistente).
 Asistenta I şi asistenta II trec de partea opusă a patului.
 Asistenta I, aşezată la capul bolnavului, îl apucă de sub axilă, sprijinindu-
i capul de antebraţ.
 Asistenta II introduce mâna stângă sub bazinul bolnavului, iar cu mâna
dreaptă îl roteşte readucându-l în decubit dorsal, sincronizându-şi
mişcările cu asistenta I.

B. Schimbarea poziţiei din decubit dorsal în poziţie şezândă.

 Se descoperă bolnavul până la mijloc, îndoind pătura.
 Asistenta se apleacă spre bolnav şi îi prinde regiunea axilară cu mâna.
 Se îmbrăţişează spatele bolnavului cu cealaltă mână, sprijinindu-i capul
cu antebraţul.
 Se solicită bolnavului, dacă starea generală îi permite, să se prindă de
umerii ajutorului , să-şi îndoaie genunchii, să se sprijine pe tălpi şi să-şi
aducă înainte capul.
 Se ridică uşor bolnavul în poziţie şezândă.
Repunerea în decubit dorsal se face cu aceleaşi mişcări în sens invers.

4 Profesor: STĂNCULESCU DANIELA

Modul: NURSING GENERAL II – CURS 2-1

C. Readucerea bolnavilor alunecaţi din poziţia şezândă sau semişezândă.

Se efectuează de două cadre medii.
 Asistenta I şi asistenta II se aşază de o parte şi de alta a patului, cu faţa
spre bolnav.
 Cu mâna dinspre pat, se prinde bolnavul de axilă, iar cealaltă mână, unită
cu a sorei de partea opusă, se aşază sub regiunea fesieră a bolnavului.
 La comanda uneia dintre ele, se ridică bolnavul până la nivelul dorit, într-
o poziţie comodă bolnavului.
 Se supraveghează tot timpul bolnavul, urmărind atent expresia feţei,
coloraţia tegumentelor, pulsul, respiraţia.

MOBILIZAREA BOLNAVULUI

Scop: pentru prevenirea apariţiei unor complicaţii (escare, tromboze) şi

grăbirea procesului de vindecare. Momentul mobilizării este hotărât de către
medic în funcţie de boală, stare generală.
Etape de execuţie:
1. Pregătirea bolnavului:
 Se anunţă bolnavul.
 Se explică necesitatea şi importanţa pentru vindecarea lui.
2. Mobilizarea capului şi a membrelor (în poziţia decubit dorsal):
 Se examinează faciesul şi pulsul bolnavului.
 Se efectuează mişcări pasive de gimnastică la pat.
 Se controlează pulsul bolnavului.
3. Ridicarea în poziţie şezândă în pat:
 De mai multe ori pe zi, se ridică bolnavul în
poziţia şezândă (mişcarea poate fi asociată
cu exerciţii de respiraţie) (fig. 6).

Fig. 6 – Agăţătoare pentru

mobilizare activă

5 Profesor: STĂNCULESCU DANIELA

Modul: NURSING GENERAL II – CURS 2-1

4. Aşezarea bolnavului în poziţia şezândă la marginea patului.

 Cu mâna dinspre partea proximală a

patului, se descoperă bolnavul prin
îndepărtarea păturii. Se prinde bolnavul de
spate, iar cu cealaltă mână sub regiunea
poplitee.
 Bolnavul dacă poate se va prinde de gâtul
asistentei.
 Se rotesc picioarele bolnavului într-un
unghi de 90°, picioarele atârnând pe
marginea patului (fig. 7).
 Se verifică dacă poziţia bolnavului este
comodă.
 Dacă bolnavul devine palid sau cianotic,
dacă are ameţeli, se reaşază imediat în pat, cu aceleaşi mişcări, dar în
ordine inversă.

Fig. 7 – Mobilizarea bolnavului

la marginea patului

5. Aşezarea în fotoliu (execută două cadre medii):

 Se îmbracă bolnavul cu halatul şi ciorapi.
 Se aşază bolnavul la marginea patului şi i se oferă papucii.
 Se aşază fotoliul cu rezemătoarea laterală lipită de marginea patului.
 Asistenta I şi asistenta II se plasează de o parte şi de alta a bolnavului,
introduc mâinile în axila bolnavului şi, la comandă, ridică uşor bolnavul
în picioare, îl rotesc în direcţia fotoliului şi îl aşază cu precauţie.
 Se acoperă bolnavul cu pătura.
 Se repune bolnavul în pat cu aceleaşi mişcări, în ordine inversă.
6. Ridicarea bolnavului în poziţie ortostatică:

 Se aduce bolnavul în poziţia şezândă, pe

marginea patului.
 Situată în faţa bolnavului, asistenta îl solicită
să se sprijine de umerii ei şi, susţinându-l cu
mâinile sub axile, îl ridică în picioare (fig. 8).
 Se menţine bolnavul câteva minute, dacă se
simte bine, iar dacă are ameţeli se reaşază pe
pat.

Fig. 8 – Mobilizarea bolnavului (ridicarea în picioare)

6 Profesor: STĂNCULESCU DANIELA

Modul: NURSING GENERAL II – CURS 2-1

7. Efectuarea primilor paşi ai bolnavului.

 Asistenta I şi asistenta II se plasează de o

parte şi de alta a bolnavului şi îl sprijină în
axilă, aducându-l în poziţie ortostatică (fig.
14).
 Bolnavul va face primii paşi în salon,
condus şi susţinut de cele două asistente.
 Se va continua cu o scurtă plimbare în salon.
 Se readuce şi se repune bolnavul în pat.

Fig. 14 – Efectuarea primilor paşi

7 Profesor: STĂNCULESCU DANIELA