Aditivi alimentari

“E – uri „
Prof. Ramona USCĂTESCU

Aditivii alimentari sau cum mai sunt porecliţi, E-urile, au devenit in ultimul
timp pentru mulţi consumatori cele mai controversate ingrediente. Astfel, în gândirea
multor consumatori aditivii sunt consideraţi substanţe ciudate, cu nume complicate,
fără rol in hrănirea noastră şi totodată potenţial vătămătoare. Este oare justificată
această abordare?
Aditivii au fost folosiţi în prepararea şi păstrarea alimentelor din cele mai vechi
timpuri. Însă, în ultimul secol, odata cu dezvoltarea fără precedent a industriei
alimentare ei au capatat un rol primordial în procesarea alimentelor.
Conform normelor oficiale, prin aditivi alimentari se inţelege orice substanţă
care, în mod normal, nu este consumată ca aliment în sine şi care nu este ingredient
alimentar caracteristic având sau nu o valoare nutritivă şi prin a cărui adăugare
intenţionată la produsele alimentare în scopuri tehnologice, în decursul procesului de
fabricare, prelucrare, preparare, tratament şi ambalare a unor asemenea produse
alimentare devine o componentă a acestor produse alimentare.
Potrivit doctrinei, aditivii alimentari sunt “... substanţe adăugate în produsele
alimentare cu scopul de a le modifica sau crea anumite proprietăţi, a facilita anumite
operaţii de prelucrare şi a asigura o anumită stabilitate în timp.”
Numărul acestor substanţe este relativ mare şi sunt admise legal în diferite ţări,
pe baza unui nomenclator acceptat pe plan internaţional.
Potrivit altei definiţii, aditivii alimentari “... sunt substanţe care se adaugă in
cantităţi mici în produs în timpul prelucrarii tehnologice, condiţionării, conservării,
ambalării, a transportului sau păstrării în scopul îmbunătăţirii caracteristicilor de
calitate, creşterii stabilităţii si măririi valorii nutritive.”
Potrivit art.73 din Norma igienico-sanitară din 16 decembrie 1998 pentru
alimente, “aditivii alimentari sunt substanţe care se folosesc la prepararea unor
produse alimentare în scopul ameliorării calităţii acestora sau pentru a permite
aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare.
Prezenta reglementare nu se aplica:
- aditivilor tehnologici;
- substanţelor folosite la protecţia plantelor;
- substanţelor adăugate pentru sporirea valorii nutritive (vitamine,
minerale);
- concentratelor naturale (uscate sau sub altă formă) încorporate în
aliment în timpul procesului tehnologic, datorită aromei specifice,
proprietăţilor nutritive sau puterii lor de colorare;
 - coloranţilor utilizaţi la colorarea părţilor necomestibile din aliment;
Nu se consideră aditivi alimentari:
- substanţele de tratare a apei;
- pectina conţinută în mod natural de aliment;
- baza chewing;
- dextrina, amidonul modificat prin diverse tratamente;
- plasma sanguină, gelatina, proteinele hidrolizate, proteina din lapte,
glutenul;
- aminoacizii, alţii decât acidul glutamic, glicina, cisteina”.

Astfel, in funcţie de rolul tehnologic aditivii sunt clasificaţi astfel:

Clasa din care face parte aditivul Numărul de identificare al aditivului

alimentar alimentar
Coloranţi de la E100 la E200
Conservanţi de la E200 la E300
Antioxidanţi, acidifianţi si substanţele de la E300 la E400, (dar si alte numere
tampon cum ar fi E260 sau E575)
Agenţi de gelificare, stabilizatorii,
de la E400 la E470, dar si E385
substanţele de îngroşare
de la E470 la E500,
Emulsificatorii
(dar si E322, de exemplu)
Agenţi de afânare de la E500 la E600
Potenţiatorii de gust de la E600 la E700
Îndulcitorii artificiali de la E950 la E970
Substanţe suport de la E1000 la E2000, dar nu numai

In ceea ce priveşte aditivii alimentari, APC Romania doreşte să precizeze

urmatoarele aspecte:

• Aditivii alimentari sunt autorizaţi a fi folosiţi numai în anumite cantităţi

bine definite pentru fiecare aditiv în parte. Unii aditivii au doze maxim
admise chiar de 1 mg/Kg. Datorită faptului că aditivii nu se acumulează în
organism, conteaza mai putin natura substantei, ci mai ales cantitatea in
care este folosita. Depasirea cu cateva ordine de marime a dozei maxim
admise pentru unii aditivii poate fi foarte toxica.
• Aditivii alimentari nu pot fi folosiţi oricum, ci numai dacă adaosul lor este
bine intemeiat. Este interzis a folosi aditivi pentru a masca anumite alterări
sau degradări ale alimentelor. De asemenea, este interzis adaosul de
conservanţi in conservele sterilizate. În plus, fiecare aditiv alimentar este
permis a fi folosit numai pentru anumite alimente. De exemplu, în
următoarele produse nu se poate adauga nici un colorant: lapte, unt,
brânzeturi maturate, carne, preparate din carne, uleiuri, pâine, paste
 fainoase, piure, conserve de tomate, sucuri naturale, cafea, ceai, sare,
condimente, vinuri, bauturi spirtoase, miere etc.
• Unii aditivi pot provoca intoleranţă anumitor persoane. Este important ca pe
eticheta să fie menţionat acest lucru.

Este foarte important ca producatorii din industria alimentară să nu folosească

aditivii alimentari la întamplare, ci numai în cazuri întemeiate. Să se consulte
Ordinul Ministerului Sanatatii 975/1998 (M.O.268/1999) pentru a cunoaşte aditivii
alimentari ce pot fi folosiţi pentru grupa de alimente în cauză şi doza maximă admisă
pentru fiecare şi să informeze consumatorii, conform legislatiei în vigoare, asupra
aditivilor folosiţi. Aditivii se menţioneaza pe etichetă prin denumirea chimică sau
codul numeric CE precedate de grupa din care fac parte (coloranti, conservanti,
antioxidanti etc).

Aditivii alimentari aparţin următoarelor categorii:

• conservanţi - substanţe care prelungesc perioada de păstrare a alimentelor
prin protejarea lor împotriva alterării produse de microorganisme;
• antioxidanţi - substanţe care prelungesc perioada de păstrare a alimentelor
prin protejare împotriva oxidării (de exemplu: râncezirea, schimbarea culorii);
• acidifianţi - substante care cresc aciditatea alimentelor, imprimându-le un
gust acru;
• substanţe-tampon - folosesc la reglarea şi la menţinerea pH-ului specific
alimentului;
• antispumanţi - se folosesc pentru reducerea şi prevenirea spumei ;
• emulsificatori - substanţe care fac posibilă formarea şi menţinerea unui
amestec omogen între două sau mai multe faze nemiscibile;
• agenţi de gelificare - substante care permit si care ajută la formarea
gelurilor;
• sequestranţi - substanţe care formează complexe cu ionii metalici;
• stabilizatori - substanţe care fac posibilă menţinerea proprietăţilor fizico-
chimice ale alimentelor, mentinând omogenizarea dispersiilor, culoarea etc.;
• substanţe de îngroşare - substanţe care au capacitatea de a mări
vâscozitatea produselor alimentare;
• îndulcitori - substanţe (altele decât zahărul) care se utilizează pentru a da
gust dulce alimentelor;
• coloranţi naturali si coloranţi de sinteza;
• agenţi de afânare - substanţe care contribuie la creşterea volumului
alimentelor făra a modifica valoarea energetica;
• antiaglomeranţi;
• potenţiatori de aromă - menţin şi amplifică aroma specifică alimentului;
• substanţe-suport - facilitează transportul şi utilizarea aditivilor fără a
modifica proprietăţile pe care se bazeaza utilizarea lor;
• enzime - folosite în industria alimentară;
• aromatizanţi - se împart în trei categorii:
  substanţe aromate naturale - se obţin prin procese fizice
enzimatice sau microbiologice din materii prime de origine
vegetală sau animală;
 substanţe identic naturale - sunt identice din punct de vedere al
compoziţiei cu aromele naturale, componentele fiind obţinute prin
sinteză;
 substanţe artificiale - se obţin prin sinteză, având structură şi
compoziţie diferite de cele naturale (Conform cu Ordinul
Ministerului Sanatatii Nr. 975/1999).

Pe de o parte, în funcţie de scopul urmărit şi efectul asupra produsului

aditivii pot fi clasificaţi astfel:

a) Aditivi organoleptizanţi
- Coloranţi
- Decoloranţi
- Amelioranţi de culoare
- Aromatizanţi şi potenţiatori de arome
- Amelioranţi de gust
- Edulcoranţi
- Emulgatori
- Gelifianţi
- Acidulanţi

b) Aditivi conservanţi
- Antioxidanţi
- Neutralizanţi
- Antiseptice
- Antibiotice
- Alţi aditivi din această familie.

c) Aditivi nutritionaţi
Aceştia se mai numesc şi tonifianţi, fiind de fapt substanţe din categoria
nutrienţilor care se adaugă în produsele alimentare în scopul creşterii valorii nutritive:
- Aminoacizi
- Proteine
- Săruri minerale
- Vitamine

O altă clasificare întâlnită în literatura de specialitate împarte aditivii în funcţie

de acţiunea acestora în:
a) Conservanţi alimentari
Aceştia asigură prelungirea duratei de păstrare, a stabilitaţii produselor
alimentare, au acţiune bacteriostatică - împiedică multiplicarea microorganismelor -
şi bactericidă, distrugând microorganismele. Această acţiune este pusă în evidenţă şi
de studiile recente ale Institutului de Sănătate Publică Timişoara care efectuează
determinări privind acţiunea antimicrobiană a unor aditivi alimentari.

Principalii conservanţi alimentari admişi prin normele de igienă sunt:

- Acidul benzoic
- Sărurile acidului benzoic de potasiu (K), calciu (Ca), sodiu (Na)
- Acidul ascorbic
- Sărurile acidului ascorbic de potasiu (K), calciu (Ca), sodiu (Na)
- Acidul propionic
- Sărurile acidului propionic de potasiu (K), calciu (Ca), sodiu (Na)
- Nitraţii de sodiu (Na) si potasiu (K)

b) Antioxidanţii alimentari
Sunt substanţe ce asigură stabilitatea grăsimilor şi a produselor alimentare ce
conţin grăsimi, cu excepţia untului (la care nu se admite folosirea lor).
Acţiunea antioxidantă se datoreaza faptului că aceste substanţe au capacitate
mărită de a lega oxigenul, comparativ cu gliceridele, acizii graşi nesaturati care leagă
mai greu (se măreşte perioada de inducţie a lâncezirii), de exemplu:
- Tocoferolul alfa
- Substanţe de sinteză:
- Galatul de propil
- Galatul de octil
- Galatul de duodecil
Anumite substanţe chimice maresc efectul antioxidant al acestor substanţe
(substanţe sinergetice):
- Acidul citric
- Acidul ascorbic
- Alte substanţe din aceeaşi familie
Efectul sinergetic se datorează blocării metalelor ce favorizează râncezirea
grăsimilor.

c) Aromatizanţii alimentari
Cuprind substanţe naturale sau sintetice foarte variate utlizate pentru
potenţarea aromei si gustului produselor alimentare care nu conţin arome sau conţin
în cantităţi insuficiente.

d) Amelioratorii alimentari
Sunt substanţe chimice naturale sau sintetice, utilizate pentru modelarea
anumitor proprietăţi ale produselor. Pot fi:
- Organoleptizanţi.
- Amelioratori de gust
- Revelatori de gust
- Amelioratori de textură
- Emulgatori
- Amelioratori de consistenţă
 - Amelioratori de culoare
Potrivit unei alte opinii se face distincţia între următoarele tipuri de aditivi în
funcţie de criteriul acţiunii:
a) Conservanţii alimentari
b) Antioxidanţii alimentari
c) Aromatizanţii alimentari
d) Amelioratorii alimentari
e) Coloranţii artificiali.

Legislaţia noastră acceptă următorii coloranţi:

- Tartrazina (galben) E102
- Orange S (portocaliu) E 110
- Albastru patentat (albastru) E131
- Azorubina (rosu) E122
- Ponceau 4R (rosu) E124
- Indigotina (albastru) E132
- Ponceau 6R (rosu) E126
- Eritrozina (rosu) E127
- Verde acid briliant (verde) E142
- Negru briliant BN (negru) E151

CONSERVANŢII ALIMENTARI
Compoziţia şi valoarea nutritivă a produselor alimentare sunt determinate, atât
de materiile prime din care provin, cât şi de aportul unor materiale auxiliare ca:
zahărul, uleiul sau grăsimile, etc. În afara componentelor de bază, în majoritatea
produselor se intâlneşte o serie de substanţe cu compoziţie chimică diferită de cea a
alimentului respectiv şi care, ca atare, au valoare nutritivă practic nulă.
Aceste substanţe, în cea mai mare parte, sunt adaugate în scopul imbunătăţirii
unor insuşiri ale produselor: culoare, aromă, textură, durabilitate, etc. Conservanţii
sunt substanţe care se introduc în alimente pentru prevenirea modificărilor
nefavorabile ale insuşirilor senzoriale şi pentru prelungirea duratei de păstrare. De
obicei, se incadrează în această categorie substanţele care acţionează ca antiseptic şi
se opun multiplicării în alimente a microflorei saprofite de alterare (bacterii,
mucegaiuri, drojdii ) şi în măsură mai redusă pot inhiba sau distruge
microorganismele patogene pentru om.
Antisepticele utilizate la conservarea alimentelor trebuie să îndeplineasca doua
conditii esenţiale:
- să nu prezinte toxicitate faţă de organismul uman
- să nu degradeze produsul conservat.
Principalele antiseptice utilizate în industria alimentară se impart în două
grupe:
- antiseptice propriu-zise
- substante destinate, în principal, altor utilizări, dar care pot avea un efect conservant
secundar.
 Din grupa antisepticelor propriu-zise fac parte: acidul sorbic şi sorbaţii, acidul
benzoic si benzoaţii, p-hidroxibenzoatul de etil, Na-propil-p-hidroxibenzoatul, p-
hidroxibenzoatul de metil, Na-metil-p-hidroxibenzoatul, anhidrida sulfuroasă, sulfiţii,
bisulfiţii şi metabisulfiţii, acidul formic şi formiaţii, o-fenilfenolul, thiabendazolul,
nizina, tetraboratul de sodiu. Dintre substanţele destinate în principal altor utilizări,
dar care pot avea un efect conservant secundar, fac parte: azotitul de sodiu, azotitul
de potasiu, diacetatul de sodiu, acetatul de calciu, acidul lactic, acidul propionic,
propionatul de sodiu, propionatul de potasiu, propionatul de calciu, dioxidul de
carbon. Clorura de sodiu, zahărul, oţetul, alcoolul, etc., prezente în alimente, nu sunt
considerate antiseptice, chiar dacă exercită un efect de conservare.
Acidul sorbic si sorbaţii alcalini, E200 - E203, se folosesc la margarină
(max.360 mg/kg), brânzeturi topite, pastă de tomate, legume şi fructe congelate (max.
1000 mg/kg), băuturi răcoritoare (max. 300 mg/L), şampanie (max. 200 mg/L),
produse zaharoase, de patiserie şi panificaţie (max. 1000 mg/kg).
Acidul benzoic şi sărurile lui, E210 - E214, se folosesc la gemuri, marmelade,
magiunuri, produse zaharoase, legume, sosuri condimentate, paste de tomate, produse
vegetale lactofermentate (max. 1000 mg/kg), băuturi alcoolice (max. 200 mg/L).
Doza zilnică admisă de benzoat pentru om este de 5 mg/kg corp.
Esterii acidului p-hidroxibenzoic, E214 - E219, se folosesc la icre negre,
maioneze şi semiconserve de peşte, în doză de 1000 mg / kg; la gemuri şi măsline în
saramură, 100 mg / kg; la sucuri de fructe, produse de cofetarie, umpluturi pentru
prăjituri, doza poate ajunge pâna la 500 mg / kg. Doza zilnica admisă, recomandată
de FAO - OMS este de 10 mg / kg corp.
Bioxidul de sulf şi compuşii cu sulf (sulfiţii, bisulfiţii, metabisulfiţii), E220 -
E228, se folosesc la dulceţuri, gemuri, siropuri, legume congelate (rădăcinoase albe şi
cartofi), biscuiţi (max. 50 mg/kg), concentrate de fructe (max. 250 mg/kg), fulgi de
legume (max. 400 mg/kg), băuturi alcoolice (max. 350 mg/L). Comitetul de experti
FAO - OMS a fixat ca doza zilnică acceptabilă pentru om 0,7 mg/kg corp, deci la un
adult normoponderal, maxim 50 mg zilnic.
Acidul propionic şi propionaţii, E281 - E283, se utilizează la brânzeturile
topite în proporţie de 1000 mg/kg, la pâine şi produse de panificatie în doză de
maxim 2000 mg/kg.
În ţara noastră nu sunt admişi ca aditivi în scop de conservare a alimentelor,
următoarele substante:
- acidul salicilic si salicilatii,
- hexa-metilen-tetraamina,
- esterul dietilic al acidului pirocarbonic,
- apa oxigenata,
- acidul boric si boratii.
Pentru tratamentele de suprafaţă ale citricelor, se folosesc ca antiseptice:
difenilul, E230 (max. 70 mg/kg), ortofenil fenolul, E231 (max. 12 mg/kg) şi
thiabendazolul, E233 (max. 6 mg /kg). Acesta din urmă se foloseşte şi pentru
tratamentele de suprafaţă ale bananelor, în doze de maxim 3 mg/kg.
Nizina, E234, se utilizează la brânzeturile topite în proporţie de 12,5 mg/kg.
 Azotatul de sodiu, E251, se foloseşte la preparatele din carne pentru formarea
şi, în special, stabilizarea culorii în produsul finit. În timpul sărării, sub acţiunea
bacteriilor denitrifiante, azotaţii se transformă în azotiţi. Bacteriile produc reductoze
şi hidrogenoze care, în mediu acid, transformă azotitul în oxid de azot. Oxidul de azot
se uneşte cu hemoglobina sau cu mioglobina, rezultând azoxihemoglobina sau
azoximioglobina care, prin sărare indelungata, afumare calda sau fierbere, se
transformă în azoxihemocromogen sau azoximiocromogen, pigmenţi de culoare roşie
stabilă. După datele FAO, cantitatea de azotat tolerată de omul adult este de 5 - 10
mg / kilocorp pe zi, pentru copii nivelul trebuie să fie mult mai scăzut.
Azotatul de sodiu şi azotatul de potasiu E252, se folosesc la lapte şi produse
lactate în doze de 50 mg/ kg, la carne şi produse din carne, în proporţie de maxim 250
mg / kg. Azotitul de sodiu şi azotitul de potasiu, E249 - E250, au proprietatea de a
mări permeabilitatea ţesuturilor, precum şi o acţiune antioxidantă. Azotitul de sodiu
are şi o acţiune conservantă prin blocarea legăturilor polipeptidice care sunt atacate
de microflora de alterare, diminuând astfel multiplicarea microorganismelor. Pe lânga
caracteristicile favorabile ale azotitilor folosiţi în industria preparatelor din carne, nu
poate fi ignorat în rolul lor potenţial nociv, azotiţii fiind recunoscuţi ca substanţe
virtual vătămătoare.
În stare liberă (prin aport alimentar) azotiţii pot traversa bariera gastro -
intestinală şi, ajunşi în sângele circulant, blochează o cantitate echivalentă de
hemoglobină. La un aport sistematic de azotiţi se pot produce diferite grade de
anemie, iar la un aport foarte mare efectul poate fi fatal. Azotiţii sunt mult mai toxici
decât azotaţii, conservând hemoglobina in methemoglobină, incapabilă să transporte
oxigenul, ducând la anorexie deosebit de gravă şi moartea individului.
După FAO - OMS, cantitatea de azotit tolerată zilnic de organismul uman, este
de 0,2 - 0,4 mg/kg. corp. În carne şi produse de carne, azotiţii nu trebuie să
depaseasca 70 mg/kg.
De asemenea, nitriţii în stare liberă, sunt incriminaţi pentru potenţialul lor
virtual cancerigen când nivelul depăşeşte 1 mg/100 g produs, datorită posibilităţii
acestora de a se combina cu amine secundare sau terţiare, rezultate în timpul
proceselor de maturare tehnologică a cărnii sau chiar în procesul de digestie
gastrointestinală care formează nitroaminazele, substanţe cancerigene.
Pentru aceste două considerente majore, utilizarea nitriţilor în industria
preparatelor de carne trebuie să fie atent supravegheată, iar determinarea nitritilor
liberi este obligatoriu să se execute cu regularitate, pentru supravegherea salubrităţii
preparatelor din carne.
Introducerea în produsele alimentare a unor cantităţi sporite de conservanţi pot
avea ca efect, pe de o parte substituirea unui component de valoare superioară şi deci,
fraudă de ordin economic şi calitativ pentru consumator, iar pe de alta parte, în cazul
în care limitele normelor oficiale sunt depaşite să se obţină produse care devin
periculoase pentru sănătatea consumatorului. În toate cazurile de suspiciune, trebuie
să se apeleze la analizele fizico - chimice de laborator.

AROME ALIMENTARE
 În industria alimentară se folosesc numeroase substanţe naturale sau sintetice
cu rolul de a imbunătăţi calitatea alimentului. Printre acestea se numară şi aromele
alimentare.
Ce sunt aromele alimentare? Aromele alimentare sunt produse sau substanţe
care, adăugate produselor alimentare, au rolul de a le da miros sau/şi gust. De la
această definiţie fac excepţie substanţele care au gust exclusiv de dulce, acru sau
sărat. În categoriile de arome intră următoarele substanţe:
• substanţe aromatizante naturale;
• substanţe aromatizante identice cu substanţele aromatizante naturale;
• substanţe aromatizante artificiale;
• preparate aromatizante;
• arome de transformare;
• aromă de fum;
O substanţă aromatizantă naturală este o substanţă chimică obţinută prin
procedee fizice - distilare sau extractie cu un solvent - procedee enzimatice sau
microbiologice, pornind de la materii prime de origine vegetală sau animală.
O substanţă aromatizantă identică cu substanţele aromatizante naturale este
o substanţă chimică cu o structură identică cu a substanţei naturale şi care a fost
obţinută prin sinteză chimică sau izolată prin procedee chimice. Substanţa
aromatizantă artificială este o substanţă chimică obţinută prin sinteză chimică şi care
nu seamănă cu nici o substanţă aromatizantă naturală.
Preparatul aromatizant este un produs, concentrat sau nu, care se obţine prin
procedee fizice - distilare sau extracţie cu un solvent -, procedee enzimatice sau
microbiologice, pornind de la materii prime de origine vegetală sau animală.
Aroma de transformare este un produs obţinut prin incălzirea, la temperaturi
de pâna la 180oC, pentru o perioadă de până la 15 minute, a unui amestec de
ingrediente care au sau nu proprietăţi aromatizante - printre compuşii amestecului, cel
puţin unul conţine azot şi cel puţin unul are rol de zahar reducator.
Aroma de fum este un extract de fum care se utilizează în procedeele
tradiţionale de afumare a produselor alimentare.
Categoriile de arome prezentate mai sus pot fi amestecate atunci când scopurile
tehnologice o cer. De asemenea, aromele pot fi amestecate cu aditivi alimentari.

Criteriile generale de utilizare a substanţelor aromatizante

1. Utilizarea substanţelor aromatizante este permisă cu condiţia ca ele să:

• nu prezinte nici un risc pentru sănătatea consumatorului;
• nu inducă în eroare consumatorul.
2. Pentru a cunoaşte eventualele efecte nocive ale substanţelor folosite ca
arome, se va face periodic evaluarea toxicologica.
3. Toate substanţele aromatizante sunt obiectul unei supravegheri continue şi,
de cate ori este necesar, se va face reevaluarea lor privind efectele de sănătate sau/şi
pe mediu.
 4. Aromele alimentare nu trebuie să conţină mai mult de 3 mg As/kg, 10 mg
Pb/kg, 1 mg Cd/kg si 1 mg Hg/kg.
Trebuie să nu uităm că orice substanţă adăugată în mod intenţionat într-un
produs alimentar pentru a-l face mai gustos, mai aspectuos sau mai apetisant, poate fi
un duşman ascuns al sănătăţii noastre. Producătorul este direct răspunzător, atât
pentru calitatea alimentului, cât şi pentru sănătatea noastră.

Produsele alimentare în care se găsesc aditivi sunt potrivit legislaţiei în

vigoare:

1. Pâinea şi produsele de panificaţie, care pot să conţină unii dintre următorii

aditivi:
• conservanţi (acid acetic şi săruri E 260 - E 261, acid propionic şi sărurile lui E 281 -
E 283),
• acidifianţi (acid acetic E260),
• emulsificatori (lecitina E 322, mono şi digliceride şi esteri cu acizi graşi E471-E472,
sucrogliceride E474, sucroesteri E473),
• agenti de gelificare,
• sequestranţi,
• stabilizatori,
• substanţe de îngroşare (di-, tri- şi polifosfaţi de Na, K, Ca, Mg, NH4 E 450 - E 452),
• coloranţi naturali (antociani E 163, Betaina E 162, Caroteni E 160, a, b, c, d, e, f
Xantofile E 161 a, b, c, d, e, f, g flavoxantina, luteina, criptoxantina, rubixantina de
produse violoxantina, rodoxantina, cantoxantina Curcumina E 100, Riboflavina E
101, Clorofila E 140, complecşi de cupruclorofilă E 141, Caramel E 150 a, b, c, d,
Cosenila sau acid carminic E 120, Cărbune vegetal E 153),
• agenţi de afânare
• antiaglomeranţi (Carbonat de sodiu E 500, Carbonat de amoniu E 503, Carbonat de
magneziu E 504).

2. Laptele şi produsele lactate:

• conservanţi (acid sorbic şi sărurile lui E 200 - E 203, nizina E 234, nitrat de sodiu
sau de potasiu E 251 - E 252, acid propionic şi sărurile lui E 281 - E 283),
• substanţe tampon (Săruri ale acidului citric E 331 - E 333) şi alţii.

3. Carnea şi produsele din carne:

• conservanţi (Esteri ai acidului parahidroxibenzoic E 214 - E 219, nitrit de potasiu sau
de sodiu E 249 - E 250),
• antioxidanţi (acid izoascorbic şi sărurile lui E 315 - E 318, acid erythorbic şi săruri E
315),
• substanţe tampon (săruri ale acidului citric E 331 - E 333.

4. Peştele şi produsele din peşte:

• conservanţi (acid formic şi săruri E 236),
• substanţe tampon (Săruri ale acidului tartric E 335 - E 337, săruri ale acidului malic
E 349 - E 352),
• acidifianţi (Acid citric E 330 ),
 • antioxidanţi (Galat de propil, octil, dodecil, etil E 310 - E 313).

5. Uleiurile şi grăsimile:
• antioxidanţi (Alfa, gama, delta-tocoferol E 306 - E 309, E 320 - E 321).

6. Ouăle şi produsele pe baza de ou:

• antioxidanţi (BHA si BHT E 320 - E 321).

7. Zahărul şi produsele zaharoase:

• acidifianţi (Acid tartric E 334),
• substanţe tampon (Săruri ale acidului tartric E 335 - E 337).

8. Fructele, legumele şi produsele prelucrate:

• substanţe tampon (Săruri ale acidului malic E 349 - E 352).

9. Băuturile alcoolice:
• antispumanţi (Metil-etil-celuloza E 465, Poli-dimetil-xiloxan E 900 A, Metil-fenil-poli-xiloxan E
900 B).

10. Băuturile nealcoolice:

• antispumanţi (Metil-etil-celuloza E 465, Poli-dimetil-xiloxan E 900 A, Metil-fenil-poli-xiloxan E
900 B).

11. Produsele de cofetărie şi de patiserie:

• emulsificatori (Lecitina E 322).

12. Cerealele şi produsele din cereale:

• agenţi de gelificare,
• sequestranţi,
• agenţi de îngroşare (Alginat de propilenglicol E 405).

13. Condimente, supe, sosuri, salate:

• agenţi de gelificare, .
• sequestranţi,
• agenţi de îngroşare (Alginat de propilenglicol E 405).

14. Ingheţate:
• agenţi de gelificare,
• sequestranţi,
• agenţi de îngroşare (Acid alginic şi sărurile lui E 400 - E 404).

Există şi produse în care anumiţi aditivi nu sunt admişi. De exemplu coloranţii

nu sunt permişi în următoarele produse:
1. Alimente netransformate
2. Apa imbuteliată
3. Lapte, pasteurizat sau sterilizat
4. Lapte cu cacao sau cu ciocolată
 5. Lapte fermentat nearomatizat
6. Lapte concentrat (nearomatizat)
7. Cremele în pudră (nearomatizate)
8. Uleiuri şi materii grase de origine animală sau vegetală
9. Ouă şi produse pe bază de ouă
10. Faină şi alte produse de morărit şi amidon
11. Pâine
12. Paste făinoase
13. Zahăr, mono- şi dizaharide
14. Piure şi conserve de tomate
15. Sucuri şi nectar naturale din fructe şi legume
16. Fructe, legume şi ciuperci în conserve sau deshidratate, fructe, legume şi ciuperci
transformate
17. Dulceţuri extra, îngheţată extra, creme de castane, creme de prune
18. Peşte, moluşte şi crustacee, carne de animale, pasăre şi vânat, precum şi
preparate
19. Produse de cacao şi componente în care produsul de bază este ciocolata
20. Cafea prajită, ceai, cicoare, extract de ceai şi cicoare, preparate din ceai, din
plante, din fructe şi cereale pentru infuzie, amestecuri şi preparate instant din aceste
produse
21. Sare şi produse de substituţie a sării, condimente şi amestecuri de condimente
22. Vinuri şi alte produse din vin
23. Băuturi spirtoase din fructe, tuică, gin şi alte băuturi similare
24. Distilate de vin (cu excepţia caramelului)
25. Alimente pentru sugari şi copii
26. Miere de albine
27. Malţ şi produse din malţ
28. Brânzeturi maturate şi nematurate (nearomatizate)
29. Unt.

Alimentele ce trebuie evitate consumului în exces sunt:

• Margarina: Margarina a fost îmbogăţită cu tot soiul de coloranţi, aromatizanţi şi

vitamine sintetice, devenind unul dintre cele mai toxice produse alimentare inventate
vreodată. Mirosul de lapte, al margarinei, e obţinut pe cale chimică. Grăsimile
vegetale din margarină devin, după fierbere, aproape imposibil de transformat în
energie de către organism, de aceea consumatorii înrăiţi de margarină sunt persoane
care par lipsite de vlagă. Grăsimile sintetice nu pot
fi "arse" de organism, ele acoperă membrana
celulelor sistemului imunitar, paralizându-l prin
depozitarea în ţesuturi, iau locul substanţelor
naturale ce au rolul de a curăţa pereţii vaselor de
sânge, conducând la sclerozarea lor, evident, cu
rezultate dezastruoase pentru inimă, creier şi
sistemul circulator şi obosesc excesiv ficatul,
favorizând hepatita.

o Supele concentrate: conţin în exces glutamatul de sodiu, E 621, considerat de

specialişti dintre cele mai cancerigene substanţe. Supele se obţin prin deshidratarea
supelor şi ciorbelor, preparate normal, în cantităţi industriale, până
rezultă un praf, care este ulterior amestecat cu chimicale
(coloranţi, aromatizanţi, conservanţi şi glutamat de sodiu), după
 care se ambalează în vid, sau sub forma de cubuleţe. Glutamatul de sodiu (o
neurotoxină) provoacă migrene insuportabile, care nu pot fi tratate cu medicamente.
Organizaţii de profil din UE duc o intensă campanie de interzicere a glutamatului de
sodiu. US Food & Drug Administration a informat opinia publică din USA că
glutamatul de sodiu este unul dintre principalii factori care produc boala Alzhelmer.

o Zahărul: Fiind deosebit de concentrat, el lezează organele digestive, pe care le

obligă să prelucreze o cantitate de energie ce nu o pot suporta. Astfel, el trece
imediat în sânge - prin intestinul subţire - provoacă hiperglicemie, ceea ce obligă
pancreasul să producă în exces insulina, organismul fiind dereglat, iar efectul fizic
fiind invers celui aşteptat, în sensul că omul devine obosit sau agitat din pricina
luptelor din interiorul organismului. Consumul în exces de zahăr expune la gripă,
boli de plămâni, infecţii urinare şi intestinale. Evident, ne referim la zahărul obţinut
din sfeclă sau trestia de zahăr. S-au inventat şi substituienţi ai zahărului, dintre care
cel mai nociv este aspartamul (E 950 şi E 951), care provoacă peste 70 de tipuri de
boli mortale. Pentru a evita efectele nocive ale zahărului, specialiştii recomandă
consumul de fructe şi miere, pe care organismul le asimilează fără probleme.

o Guma de mestecat: este aproape de neînteles cum fabricanţii de gumă de mestecat,

destinată în special copiilor, găsesc necesar să introducă în ingrediente şapte - opt
tipuri de substanţe chimice, multe fiind pe lista celor
suspecte sau nocive. Intr-o pastiluţă de gumă, găsim: E
171, E 320, E330, E 420, E421, E422, E 950, E 951, E
967 şi alte asemenea chimicale. Mestecând regulat
gumă, vă expuneţi următoarelor afecţiuni: colesterol
(E320), boli ale aparatului bucal (E 330) şi cancer (E 950
si E 951).

o Băuturi: Băuturile răcoritoare sunt pline de aditivi nocivi, cel mai folosit fiind
acidul citric (E 330) sau sarea de lămâie. Aditivii E 110 si E123, precum şi
înlocuitorii de zahăr mai sus amintiţi produc efectele amintite. Evitaţi să beţi
băuturile cu arome de citrice, acestea fiind dintre cele mai dăunătoare. Coloranţii
folosiţi, E102 şi E110, sunt declaraţi periculoşi. Băuturile alcoolice, cum ar fi berea
şi vinul, sunt saturate de metabisulfit, care dă limpezime, dar care atacă aparatul
digestiv. La bere, în procesul de pasteurizare sunt folosite substanţe chimice, care
provoacă migrene. Din punct de vedere al aditivelor alimentari, tăriile (vodca,
whisky etc.) nu prezintă pericol, întru-cât chiar alcoolul este un bun conservant, dar
feriţi-vă de lichioruri, în care se adaugă coloranţi: E102, E110 etc.

o Gemuri, dulceţuri şi alte dulciuri: La ingrediente, apare menţionat "acid citric",

nelipsit din nici un borcan de gem sau dulceaţă. De asemenea, evitaţi bomboanele
intens colorate şi în general tot ce conţine coloranţi.

o Mezeluri: In toate mezelurile de pe piaţa internă, circa 40% din compoziţie este
constituită din produşi obtinuţi artificial. Grăsimile cu care sunt "îmbogăţite"
mezelurile sunt obţinute prin aceleaşi metode ca margarina. Toate aceste produse se
conservă cu glutamat de sodiu. Totodată se adaugă şi alte substanţe suspecte: nitraţi
şi nitriţi.

o Muştarul: Se fabrică amestecarea boabelor de muştar cu uleiul de muştar. Dacă

boabele nu prezintă pericol, uleiul de muştar este devastator, el fiind deja interzis în
Canada, unde s-a stabilit că în timp, produce orbirea.
BIBLIOGRAFIE:
1. http://www.x-sitez.com/allergy/additives/misc 900-1520.htm*
2. http://www.Econservanti%20e200-e290.htm
3. http://www.x-sitez.com/allergy/additives/296-385.htm*
4. http://www.E-numbers how we love to hate them!.htm
5. http://www.x-sitez.com/allergy/additives/colors, E100-E181.htm*
6. http://www.x-sitez.com/allergy/additives/vege400-495.htm*
7. http://www.x-sitez.com/allergy/additives/preservatives.200-290.htm*
8. http://www.Eaditivi%20nenumerotati.htm
9. http://www.Eacizi,%20antioxidantisaruriminerale%20e296-e385.htm
10. http://www.Antioxidanti.htm
11. Mariu SAFTA, “Super-antioxidanţii naturali în alimentaţie şi medicină”,
Ed. Sudura, Timişoara, 2002
12. www. Apc.ro
13. http://www.globus.home.ro/index.html