Culegere Dediu 4 309 2019

Membrul corespondent Ion DEDIU la 85 de ani de la naștere și
62 ani de activitate științifică, pedagogică și publică
La 24 iunie 2019 se împlinesc 85 de ani

din ziua nașterii și 62 de ani de activitate
științifică pedagogică și publică a doctorului
habilitat în științe biologice, profesorului
universitar, membrului corespondent al
Academiei de Științe a Moldovei – Ion Dediu,
membru titular (academician) al mai multor
academii din lume: Academiei Internaţionale
de Cosmonautică (Moscova), Academiei
Internaţionale de Ecologie şi Securitatea
Vieţii (Sankt Petersburg), Academiei de
Ştiinţe din New York (S.U.A.), Academiei Ecologice din Ucraina
(Kiev), Academiei de Ştiinţe ale Naturii din Rusia (Moscova),
Academiei Balcanice de Ştiinţe, Noua Cultură şi Dezvoltare Durabilă
(Sofia, Bulgaria), Academiei Ecologice din România (Iaşi), Academiei
Oamenilor de Ştiinţe din România (președinte al filialei din R.M.),
Academiei Internaţionale a Personalului (UE/UNESCO), Academiei
Naţionale de Ştiinţe Ecologice din R. Moldova (preşedinte fondator)
etc., „Doctor Honoris Cauza” a diferitor universități și academii în
lume ș. a.
Dl. Ion Dediu este laureat al Academiei Române, Academiei
Oamenilor de Știință din România, al Premiului Național din R.M.
ș. a. Decorat cu Ordinul Republicii Moldova, Ordinul Național,
Ordinul Naţional pentru merit în rang de comandor din România și
alte distincții oficiale din țară și străinătate. A publicat cca 800 de
lucrări științifice și de publicistică științifică. În prezent - Director
onorific viager al Institutului de Ecologie și Geografie al Ministerului
Educației, Culturii și Cercetării al R. Moldova.
Ion Ilie DEDIU, născut la 24 iunie 1934, în s. Rediu Mare, jud.
Soroca (România, acum R. Moldova), într-o familie de țărani români
4
răzeși. A absolvit Facultatea de biologie-pedologie a Universității de
Stat din Chișinău în 1957, aspirantura la Universitatea de Stat
„M.V. Lomonosov” din Moscova, postdoctorantura – la Institutul de
Zoologie a Academiei de Științe a URSS din Leningrad în 1978.
Din 1957 până în 1971 a lucrat la Academia de Științe a
Republicii Moldova; 1971-1996 la Universitatea de Stat din
Chișinău; 1990-1994 la Departamentul de Stat pentru protecția
mediului și resursele naturale (în calitate de director general – la
rang de ministru, subordonat Parlamentului R.M.); 1994-2001 –
membru al Parlamentului R.M. (președinte al Comisiei pentru
agricultură, mediu și dezvoltare rurală).
Cercetătorul Ion Dediu a desfăşurat o activitate ştiinţifică
prodigioasă, consacrând-o delimitării, argumentării şi recunoaşteri
de noi regiuni ecozoogeografice: Regiunea Circummediteraneană
Dulcicolă, Regiunea Ponto-caspică salmastro-dulcicolă; elaborării,
argumentării şi promovării concepţiei „Ecogeografia apelor
continentale”. A descoperit şi formulat „Principiul excluderii
reciproce a complecşilor biotici acvatici”, fondat noi direcţii în
ştiinţă: „Zoogeografia ecologică a apelor continentale”,
„Ecotoxicologie acvatică”, „Ecologie politică”.
Având în spatele său o experienţă de cercetare şi de muncă
universitară de peste 50 de ani, profesorul universitar Ion Dediu are
mai mult de 400 de publicaţii. Cărţi: Autor principal sau Coautor la:
„Amfipodî i mizidî basseinov rek Dnestra i Pruta”. Edit „Nauka”,
Moscova, 1967; „Mşanchi, molliuschi, clenistonoghii”, Edit.
„Ştiinţa”, Chişinău, 1984; „Ecologhiceschii Enciclopedceschii
Slovari”, Edit. Enciclop. RSSM, Chişinău, 1989; Naţional
Environment Action Plan of the Republic of Moldova, Washington-
Chişinău, 1995; „Cartea Roşie a Republicii Moldova”, Ed. II,
5
„Ştiinţa”, Chişinău, 2001; „Ecologie şi Protecţia Mediului”, Edit.
Univ. Agrare, Chişinău, 2002, etc. (în total peste 30).
Cercetătorul a încercat să dea răspuns la cele mai complexe
întrebări ale ecologiei teoretice contemporane, efectuând un studiu
de excepţie cu genericul „ecologie teoretică”, eşalonat (în total pe
1531 pagini) în 5 volume („Introducere în Ecologie” ( 2006),
„Ecologia populaţiilor” (2007), „Ecologie sistemică” (2007),
„Biosferologie” (2007), „Tratat de Ecologie Teoretică” (2007), Edit.
„Poenix”, Chişinău). Este un studiu capital, fundamental şi original
de sinteză la zi a ecologiei moderne, înalt apreciat în lume. În
această operă ştiinţifică autorul lansează o serie de ipoteze, teorii,
principii şi concepţii ştiinţifice noi de importanţă teoretică şi
aplicativă. Pentru prima dată savantul Ion Dediu a efectuat o
analiză integrală a istoriei şi dezvoltării ştiinţelor naturii în lume,
inclusiv în România şi Republica Moldova, sub aspect naturalist şi
ecologic. Acest compartiment în creaţia autorului poate fi apreciat şi
ca un tratat de sine stătător al problemelor filozofice ale ştiinţelor
naturii, care necesită să fie utilizat în special de către profesori,
doctoranzi, la seminarele din cadrul disciplinei Filosofia. Aceste
opere alese conţin gândurile şi zbuciumul creativ ale savantului de
o viaţă, plină de vervă ştiinţifică, intelectuală și spirituală. De notat
numărul enorm de surse bibliografice (peste 800 fiecare volum),
analizate şi generalizate la justa lor valoare, fapt ce demonstrează
cunoaşterea de către autor a tezaurului ştiinţei ecologice,
confirmată anterior de Dicţionarul Enciclopedic Ecologic, în limba
rusă, în a. 1989 și prezenta Enciclopedie de Ecologie (2010),
elaborată în limba română. În curs de apariţie se află Enciclopedia
de Ecologie, elaborată în limba rusă.
6
Un aport important îl are membrul corespondent al AŞM Ion
Dediu în activitatea didactică: În anii 1971-1994 a fost decan, şef de
catedră, profesor la Facultatea Biologie şi Pedologie a USM, unde a
fondat Catedra Interuniversitară de Ecologie şi Protecţia Mediului.
În anul 1990 a înfiinţat Institutul Naţional de Ecologie, fiind
pe parcursul a mai multor ani director. În cadrul Universităţii
Libere internaţionale din Moldova, a creat (a. 2007) încă un centru
ştiinţific important - Institutul de Cercetări pentru Mediu şi
Dezvoltare Durabilă. Este unul din fondatorii Partidului Ecologist
„Alianţa Verde” din Moldova. Cofondator al trei reviste științifice:
Mediul înconjurător (România), Mediul Ambiant (R. Moldova),
Noosfera (fondator, R.Moldova).
Din 1991 până în 2001 a condus delegaţia oficială
permanentă a Republicii Moldova în Comitetul Programului
Complex de Mediu al Bazinului fluviului Dunărea (Viena, Austria).
Din 1994 până în 2001 a fost Membru al Adunării
Parlamentare pentru Cooperarea Economică la Marea Neagră,
îndeplinind funcţiile de: Şef al Delegaţiei Naţionale Permanente a
Parlamentului R.M., Preşedinte al Comisiei Economice Comerciale şi
de Mediu, precum şi de trezorier.
A participat oficial (1991, 1995, 1998) la primele trei
Conferinţe Paneuropene ale Miniştrilor Mediului (Dobriş,
Cehoslovacia; Sofia, Bulgaria; Arhus, Danemarca). În 1992 (4 – 11
iunie) a participat oficial ca Ministru al Mediului a Republicii
Moldova la Conferinţa O.N.U. „Mediu şi Dezvoltare” de la Rio de
Janeiro, Brazilia, unde a semnat, din partea Republicii Moldova,
toate Convenţiile şi documentele respective.
Profesorul universitar Ion Dediu participă cu dăruire de sine
la pregătirea tinerilor specialişti. A fost îndrumător în pregătirea a
7
peste 30 de doctori (inclusiv habilitaţi) în ştiinţe biologice şi a unui
mare număr (peste 300) de licenţiaţi în ecologie. Ca o personalitate
multilaterală, polivalentă, este un difuzor generos de lumină
intelectuală, de idei ştiinţifice. În pofida multiplelor funcţii adminis-
trative, manageriale, a muncit şi continuă să trudească pe ogorul
ştiinţei, ca prioritate a vieţii sale.
Îmbinând activitatea ştiinţifică cu cea managerială,
pedagogică, savantul Ion Dediu a fost coordonator ştiinţific şi
coautor al majorităţii Strategiilor naţionale pentru Protecţia
Mediului, Agricultura ecologică (organică), Dezvoltarea Durabilă,
„Cartea Roşie”, Conservarea biodiversităţii, Combaterea aridizării,
protecţia stratului de ozon, etc.
Sunt indiscutabile meritele membrului corespondent Ion
Dediu, profesor universitar, doctor habilitat în biologie în fondarea,
consolidarea şi fortificarea serviciului ecologic naţional, ocupând
înalte funcţii publice: Ministrul Mediului al RM, 1990-1994,
Deputat în Parlamentul Republicii Moldova (Preşedinte al Comisiei
pentru agricultură, mediu și dezvoltare rurală), 1994-2001.
În legătură cu aniversarea a 85 ani de la naștere și 62 ani de
activitate științifică, pedagogică și publică, colectivul Institutului de
Ecologie și Geografie cu mare dragoste și stimă profundă îl felicită
cordial pe membrul corespondent Ion DEDIU dorindu-i multă
sănătate, mulți ani fericiți și plini de spirit creator!
La Mulți ani Domnule Academician Ion DEDIU!
Colectivul
Institutului de Ecologie și Geografie
8
CUPRINS
MANIFESTAREA ANOTIMPURILOR ÎN CONTEXTUL

SCHIMBĂRILOR CLIMATICE
Maria NEDEALCOV………………………………………………………………….. 13
DIVERSITATEA VEGETALĂ ȘI ANIMALĂ A ECOSISTEMULUI

URBAN ORHEI
Constantin BULIMAGA, Victoria NISTREANU, Corina CERTAN, Olesea 26
GLIGA, Alina LARION………………………………………………………………..
MANAGEMENTUL NUTRIENȚILOR ÎN REGIUNEA RĂUTULUI

INFERIOR
Dumitru DRUMEA……………………………………………………………………. 34
EVALUAREA IMPACTULUI ECOSITEMELOR URBANE ASUPRA
MEDIULUI ÎN REGIUNEA DE DEZVOLTARE ECONOMICĂ
CENTRU 42
Constantin BULIMAGA, Corina CERTAN ……………………………………….
SURSE PUNCTIFORME SEMNIFICATIVE DE POLUARE CU
NUTRIENȚI A RÂURILOR MICI DIN SUBBAZINUL HIDROGRAFIC
RĂUT 54
Vladimir MOGÂLDEA, Iurie BEJAN……………………………………………….
UNELE ASPECTE A STĂRII SĂNĂTĂȚII POPULAȚIEI ÎN

RAIOANELE ORHEI ȘI TELENEȘTI 63
Nicolae BODRUG …………………………………………………………………….
UNELE ASPECTE METODOLOGICE DE STUDIU A

BIODIVERSITĂȚII ȘI PRODUCTIVITĂȚII FITOCENOZELOR DIN
CADRUL ECOSISTEMELOR URBANE 70
Constantin BULIMAGA, Anastasia PORTARESCU ……………………………
ВЛИЯНИЕ ГОРОДСКИХ СООРУЖЕНИЙ НА ФОРМИРОВАНИЕ

ПРИЛЕГАЮЩИХ ФИТОЦЕНОЗОВ
Игорь ДРАГУЦАН, Ирина КОЛОМИЕЦ, Анатолий ШКУРПЕЛО ………. 78
ОЦЕНКА ВЛИЯНИЯ ШУМОВОЙ НАГРУЗКИ НА СОСТОЯНИЕ

ОКРУЖАЮЩЕЙ СРЕДЫ В г. ОРГЕЕВЕ
Игорь ДРАГУЦАН, Ирина КОЛОМИЕЦ, Анатолий ШКУРПЕЛО ………. 85
CONTRIBUȚII LA STUDIUL IMPACTULUI EMISIILOR AUTO

ASUPRA CONCENTRAȚIEI PIGMENȚILOR ASIMILATORI LA
UNELE SPECII DE ARBORI 92
Andrian ȚUGULEA …………………………………………………………………..
9
BIOACUMULAREA METALELOR GRELE ÎN LEMNUL SPECIILOR
DE ARBORI DIN ECOSISTEMUL FORESTIER „PĂDUREA
HÂNCEŞTI”
Anatolie TĂRÎŢĂ, Valeriu BRAŞOVEANU ………………………………………. 101
INDICELE DE POLUARE CU NITRAŢI A APEI MONUMENTELOR

NATURALE HIDROLOGICE PROTEJATE
Maria SANDU, Raisa LOZAN, Anatolie TĂRÎŢĂ, Sergiu ŢURCAN,
Ana COMARNIŢCHI, Alexandru ZLOTEA ………………………………………. 114
DINAMICA POLUĂRII AERULUI ATMOSFERIC ÎN REPUBLICA

MOLDOVA ÎN CONTEXTUL CONVENŢIILOR DE MEDIU
Vladimir BREGA, Anatolie TĂRÎȚĂ ……………………………………………… 124
IMPACTUL ACCIDENTULUI DE LA CAE CERNOBÎL ASUPRA

TERITORIULUI REPUBLICII MOLDOVA: STAREA RADIOLOGICĂ
ACTUALĂ
Vasile STEGĂRESCU, Liliana MOTELICA, Galina VATAMANIUC …………. 134
CONSERVAREA RESURSELOR NATURALE ÎN REZERVAŢIILE

PEISAJERE
Nina LIOGCHII, Adam BEGU, Regina FASOLA ……………………………….. 147
PAŞAPORTUL ECOLOGIC AL ARIEI PROTEJATE LEORDOAIA

Nina LIOGCHII, Adam BEGU, Regina FASOLA, Valeriu BRAŞOVEANU,
Vitalie AJDER ……………………………………………………………………….. 157
ETOLOGIA ECOLOGICO-EVOLUTIVĂ A AMFIBIENILOR:

SINTEZĂ CONCEPTUALĂ A REZULTATELOR INVESTIGAȚIILOR
LA NIVEL REGIONAL ȘI EUROPEAN
Tudor COZARI ……………………………………………………………………….. 167
COMPLEXUL RANIDELOR VERZI – MODEL DE FORMARE A

UNOR SPECII DE AMFIBIENI PE CALE HIBRIDOGENĂ
Tudor COZARI, Elena GHERASIM ……………………………………………… 177
PHILONTHUS RECTANGULUS SHARP, 1874 (COLEOPTERA:

STAPHYLINIDAE), CERCETĂRI FAUNISTICE ȘI BIOECOLOGICE
PE TERITORIUL REPUBLICII MOLDOVA
Irina MIHAILOV, Svetlana BACAL ……………………………………………….. 186
10
STAREA RESURSELOR DE APĂ DIN SATUL POGÂNEȘTI
RAIONUL HÂNCEȘTI (studiu de caz)
Elena MOŞANU, Maria SANDU, Anatol TĂRÎȚĂ, Marina BEIU …………….. 193
POLUAREA APELOR DE SUPRAFAŢĂ ŞI SUBTERANE

CU COMPUŞI AI AZOTULUI
Tatiana GOREACIOC, Maria SANDU, Raisa NASTAS, Anatol TĂRÎŢĂ …… 203
ASPECTE PRIVIND POLUAREA MEDIULUI DIN CADRUL

BAZINULUI RÂULUI CEREŞNOVĂŢ PRIN DEPUNERI
ATMOSFERICE
Regina FASOLA, Valeriu BRASOVEANU, Adam BEGU, Vladimir BREGA . 212
RELAȚII TEMPORALE ÎNTRE PARAMETRII CLIMATICI ȘI

CREȘTERILE ANUALE ALE SPECIILOR FORESTIERE (STUDIU
DE CAZ)
Maria NEDEALCOV, Ala DONICA, Ion AGAPI, Nicolae GRIGORAȘ ……….. 223
ASPECTE PRIVIND DEZVOLTAREA BOLII FĂINAREA

STEJARULUI (MICROSPHAERA ALPHITOIDES) ÎN ARBORETELE
DE CVERCINEE 235
Ala DONICA …………………………………………………………………………..
MONITORINGUL DĂUNĂTORILOR DEFOLIATORI

ARBORETELOR DE CVERCINEE PRIN CAPCANE FEROMONALE
(STUDIU DE CAZ)
Ala DONICA, Andrei CRĂCIUN, Natalia RĂILEANU ………………………….
244
ASPECTE ALE ÎNFLORIRII ȘI FRUCTIFICĂRII STEJARULUI
(STUDIU DE CAZ)
Nicolae GRIGORAȘ ………………………………………………………………….. 253
IMPACTUL ACTIVITĂȚILOR ECONOMICE ASUPRA AERULUI

ATMOSFERIC ÎN R.D. CENTRU
Petru BACAL, Lunita STERPU, Parascovia URMAN ………………………….. 261
PARTICULARITĂȚILE UTILIZĂRII RESURSELOR DE APĂ ÎN

BH RĂUT (ÎN LIMITELE RD CENTRU)
Daniela BURDUJA, Petru BACAL, Nadejda CIOCAN ………………………... 270
NOTE PRIVIND ARIILE NATURALE PROTEJATE ÎN REPUBLICA

MOLDOVA
Petru COCIRŢĂ ……………………………………………………………........... 281
11
NIVELUL DE TRAI AL POPULAȚIEI ȘI DEZVOLTAREA UMANĂ ÎN
REGIUNEA DE DEZVOLTARE CENTRU
Mihai HACHI, Veronica RAILEANU, Ana JELEAPOV ………………….. 290
EVOLUȚIA STRUCTURII SEMĂNĂTURILOR CU CULTURI

AGRICOLE DE CÂMP ÎN REGIUNEA DE DEZVOLTARE CENTRU
Valentin CRÎȘMARU …………………………………………………………….. 299
REȚEAUA DE LICEE: CUM O OPTIMIZĂM DIN PUNCT DE

VEDERE NUMERIC ȘI ÎN PROFIL TERITORIAL
Serafim FLOREA ………………………………………………………………….. 303
12
MANIFESTAREA ANOTIMPURILOR
ÎN CONTEXTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE
Maria NEDEALCOV
Institutul de Ecologie și Geografie
Abstract: The early manifestation of the seasons and seasonal temperature's increasing
trend for all seasons require adequate solutions of adaptation to climate change. Knowledge
of the spatio-temporal variability of climatic parameters that characterize the seasons,
focusing on the last decades - a period of time when climatic variability is even more
pronounced compared to previous periods, is of particular interest. Analysis of the density of
the seasonal average temperature distribution function indicates a shift to the right for the
values, which demonstrates warming trend for all the seasons. The highest
accelerated rhythm belongs to winters and summers, and in this context the duration of the
seasons and the accumulation of daily temperatures with a certain thermal threshold is
also changing.
Key Words: climate change, the seasons, adaptation solutions, temperature
INTRODUCERE
Prezenta celor patru anotimpuri este determinată de poziţia

Republicii Moldova pe glob, marea variabilitate în timp și spațiu ale
acestora, însă, este condiționată de ritmul accelerat al schimbărilor
climatice. Cercetările existente relevă faptul, că se observă o declanşare
mai timpurie ale acestora și se înregistrează o tendinţă de creştere a
temperaturii în toate anotimpurile [1, 2]. În găsirea unor soluții adecvate
de adaptare către schimbările climatice este necesară, la părerea noastră,
cunoașterea variabilității spațio-temporale a parametrilor climatici ce
caracterizează anotimpurile, accentul fiind pus pe ultimele decenii -
perioadă de timp, în care variabilitatea climatică a luat nuanțe cu mult
mai accentuate, comparativ cu perioadele anterioare.
MATERIALE ȘI METODE DE CERCETARE
Schimbările de climă de lungă durată se consideră, că sunt

influenţate de factorii inerţi, de provenienţă naturală (schimbarea iradierii
solare, anomalii în circulaţia curenţilor maritimi etc.) şi antropică
(creşterea concentraţiei gazelor de seră), şi potenţial pot fi prezise. Aceste
schimbări sunt evaluate sub formă de tendinţe, care conform teoriei
climei, pot fi calificate ca schimbări determinate (trendul) de factorii inerţi,
dar cu acţiune atît lentă, cât şi revoltătoare. În prezent, metodele de
prezicere a proceselor atmosferice pentru intervale mai îndelungate de
timp (anotimp şi mai mult) convenţional se clasifică în metode bazate pe
utilizarea schemelor statistice. Scopul metodelor statistice constă în
determinarea legăturilor stocastice, legate de anumite câmpuri de
predicţie (spre exemplu, temperatura de pe suprafaţa mării) şi scoaterea
în evidenţă a schemelor climatice ce se repetă, tendinţa de a evidenţia
prioritatea particularităţilor circulaţiei generale a atmosferei.
13
Cu toate că consecinţele ecologice şi social-economice a încălzirii
globale a climei nu este la fel pretutindeni, în Republica Moldova, orice
fluctuaţii palpabile duc cu sine la anumite consecinţe. În contextul
orientării sale agrare, ea devine foarte vulnerabilă către asemenea
fluctuaţii. Seceta anului 2007, inundaţiile catastrofale din 2008, ninsorile
abundente din aprilie 2017 - sunt cele mai actuale argumente.
În contextul schimbării perioadelor de referinţă, în cercetările
estimative incluse în ultimele Rapoarte de evaluare IPCC 4, se cere o
nouă viziune în evaluarea schimbărilor de climă la nivel regional. În
obținerea unor concluzii adecvate cu privire la acest fenomen, este
necesară includerea ultimilor ani, care potrivit ultimilor studii 3 sunt
unii dintre cei mai calzi în seria observațiilor instrumentale. Reieșind din
cele expuse, datele multianuale ce caracterizează perioada contemporană
a climei regionale (1960-2017), a fost divizată convențional în două
perioade (1961-1990 și 1991-2017). Dacă prima perioadă este cea de
referință propusă de Organizația Meteorologică Mondială, cea de-a doua
reprezintă ultimele decenii, când [4] se atestă un ritm mai accelerat de
încălzire a climei regionale.
Deci, valorile medii lunare, sezoniere și anuale privind regimul
termic, data trecerii temperaturilor diurne peste/sub un anumit nivel
(marcând începutul și sfârșitul anotimpurilor), suma temperaturilor active
ce caracterizează intervalele de timp susmenționate au format baza
informațională de date necesară în evidențierea particularităților regionale
de manifestare a anotimpurilor în contextul schimbărilor climatice.
Cercetările științifice au drept suport metodic analiza deplasării
funcției de repartiție a normelor climatice ce caracterizează regimul termic
sezonier în diferite perioade de timp, estimări ale trendului parabolic ce
indică direcția (de majorare) de modificare a sumelor temperaturilor active.
Toate analizele temporale au fost realizate prin intermediul programului
Statgraphics Centurion XVI. Analiza spațială privind durata
anotimpurilor, a sumelor temperaturilor diurne, s-a efectuat prin
intermediul programului Surfer, cu metoda de interpolare Radial Basic.
ANALIZA REZULTATELOR OBȚINUTE
Data trecerii constante a temperaturilor diurne peste/sub un

anumit prag termic marchează începutul și sfârșitul unui anotimp.
Trecerea constantă a temperaturilor diurne sub/ peste 0° C indică
începutul și sfârșitul iernii.
Cu toate că se cunosc lucrari științifice destinate acestui anotimp,
schimbările climatice atestate în ultimele decenii, influențează substanțial
particularitățile regionale de manifestare. Cu includerea ultimilor ani,
după cum demonstrează și datele prezentate în tabelul 1, se atestă o
manifestare diferită a intensității temperaturii medii sezoniere.
14
Tabelul 1
INDICII CLIMATICI CE CARACTERIZEAZĂ ANOTIMPURILE PE
TERITORIUL REPUBLICII MOLDOVA ÎN PERIOADA
ANILOR 1961-2017
Indicii Briceni
climatici Iarna Primăvara Vara Toamna
X -2,9 8,7 18,9 8,7
Max. 1,0 11,1 21,7 11,1
Min. -8,7 5,1 16,3 6,2
Indicii Chișinău
X -1,4 10,2 21,1 10,5
Max. 2,2 12,3 24,3 12,6
Min. -6,3 6,0 18,7 7,8
Indicii Cahul
X -1,1 10,2 21,2 10,9
Max. 1,7 12,5 24,6 13,6
Min. -5,6 6,3 18,6 8,0
În partea de nord aceasta ating valoarea de -2,9°C, în partea

centrală iernile sunt mai calde cu 1,5°C, constituind -1,4°C, iar în partea
de sud, se observă cele mai atenuate valori sezoniere de -1,1°C.
Analiza densității funcției de repartiție demonstrează, că practic pe
tot teritoriul Republicii Moldova, se observă o tendință semnificativă de
încălzire a iernilor (fig. 1. a, b, c), în favoarea ultimelor decenii: de la -
2,1°C (nord) până la -0,8...-0,6 °C (în partea centrală și de sud). În același
timp, extremitățile alurelor, relevă intensitatea cu care anomaliile termice
se pot manifesta atît cu semn pozitiv (+1,7...+2,2°C partea centrală și de
sud), cât și negativ (-8,7°C nord), față de cupolele acestora.
Tendința de manifestare a iernilor în Republica Moldova, în
perioada contemporană (1961-2017), exprimată prin calculul trendului
liniar, scoate în evidență ritmul cu care se atestă încălzirea iernilor. Deși,
iernile din partea centrală și de sud sunt mai blânde, ritmul de încălzire
(tab. 2) este mai accelerat în partea de nord (cu 0,0483°/an față de
0,0313°/an și 0,0347°/an corespunzător). Deci, cel mai probabil, că în
viitorii ani apropiați, va spori intensitatea de manifestare a iernilor blânde
și în partea de nord a țării.
15
a
0,4
Briceni intervale de timp
1961-2017
1961-1990
densitatea repartitiei
0,3
1991-2017
0,2
0,1
0
-14 -10 -6 -2 2 6 10
temperatura medie a iernii, grade C
b
0,3
intervale de timp
Chisinau 1961-2017
0,25 1961-1990
densitatea repatitiei
1991-2017
0,2
0,15
0,1
0,05
0
-12 -8 -4 0 4 8
0,3
intervale de timp
Cahul
1961-2017
0,25 1961-1990
1991-2017
0,2
0,15
0,1
0,05
0
-10 -7 -4 -1 2 5 8
Fig. 1. Funcția densității repartiției temperaturii medii a iernii.
Tabelul 2
TENDINȚELE DE SCHIMBARE A REGIMULUI TERMIC SEZONIER PE
TERITORIUL REPUBLICII MOLDOVA ÎN PERIOADA ANILOR 1961-
2017
Valorile
Briceni Chișinău Cahul
trendului
Iarna y=0,0483x – 4,3332 y=0,0313x – 2,2603 y=0,0347x – 2,1266
Primăvara y=0,0457x+7,3999 y=0,0311x+9,2654 y=0,0347x+9,2422
Vara y=0,0498x+17,468 y=0,0496x+19,636 y=0,0485x+19,759
Toamna y=0,0169x+7,1763 y=0,0125x+10,097 y=0,0143x+10,527
16
Majorarea regimului termic sezonier a contribuit la "scurtarea" în
timp a iernii de la 100 zile la nord și 80 zile la sud [5], până la 87 și 66 de
zile corespunzător în perioada actuală (fig. 2), ceea ce fără îndoială va
influența diferit condițiile de iernare a culturilor multianuale.
Briceni
Soroca
Camenca
Balti
Falesti
88
87 Cornesti Bravicea
86 Dubasari
85
84
83 Baltata
82 Chisinau
81 Tiraspol
80
79
78
77 Stefan Voda
76 Leova
75
74 Comrat
73
72
71
70
69 Cahul
68
67
66
65
Fig. 2. Durata iernilor (nr. de zile) pe teritoriul Republicii Moldova.
Deplasarea spre dreapta a normelor climatice ce caracterizează

fondul termic al primăverilor din ultimele decenii (1991-2017) evidențiată
prin analiza densității funcției de repartiție a temperaturii sezoniere (fig.
3) indică, că încălzirea semnificativă a acestui anotimp este însoțită și de
manifestarea intensivă a extremelor. Astfel, primăverile au devenit mai
calde în aspect regional de la 9,4°C în partea de nord pînă la 10,6...10,7°C
în partea centrală și de sud, față de 8,7...10,2°C – fond termic atestat
pentru întreaga perioadă de cercetare (1961-2017).
Tendințele cu care se manifestă procesul de încălzire al primăverilor
în partea de nord (tab. 2), indică că acestea vor contribui, ca și în cazul
iernilor, la majorarea semnificativă a temperaturilor sezoniere în anii
apropiați, în timp ce, în partea centrală și de sud regimul termic înalt a
devenit o particularitate specifică climei actuale.
17
Noile condiții climatice stabilite pe parcursul primăverilor modifică
substanțial resursele de căldură. Dat fiind faptul, că data trecerii
temperaturii medii zilnice a aerului prin valoarea de +10ºС, marchează
începutul creşterii şi dezvoltării culturilor agricole, analiza spațio-
temporală a parametrilor climatici este extrem de utilă.
a
0,4
intervale de timp
Briceni 1961-2017
1961-1990
0,3 1991-2017
0,2
0,1
0
0 4 8 12 16
temperatura medie a primãverii, grade C
b
0,4
intervale de timp
Chisinau 1961-2017
1961-1990
0,3 1991-2017
0,2
0,1
0
0 3 6 9 12 15 18
temperatura medie a primãverii, grade C
c
0,4
intervale de timp
Cahul 1961-2017
1961-1990
0,3 1991-2017
0,2
0,1
0
0 3 6 9 12 15 18
temperatura medie a primaverii, grade C
Fig. 3. Funcția densității repartiției temperaturii medii a primăverii.
18
Trendul parabolic privind estimarea acumulării temperaturilor
active, relevă o tendință substanțială de creștere a sumelor de la nord la
sud (fig. 4a, b).
a
3700
3600 y = 0,535x2 - 23,842x + 3003,6
3500 2
R = 0,4537
3400
3300
3200
3100
3000
2900
2800
2700
2600
2500
2400
2300
2200
2100
2000
1961
1962
1963
1964
1965
1966
1967
1968
1969
1970
1971
1972
1973
1974
1975
1976
1977
1978
1979
1980
1981
1982
1983
1984
1985
1986
1987
1988
1989
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017
b
4500
4400
4300 2
y = 0,5403x - 23,178x + 3527,7
4200 R2 = 0,4169
4100
4000
3900
3800
3700
3600
3500
3400
3300
3200
3100
3000
2900
2800
2700
2600
2500
1961
1962
1963
1964
1965
1966
1967
1968
1969
1970
1971
1972
1973
1974
1975
1976
1977
1978
1979
1980
1981
1982
1983
1984
1985
1986
1987
1988
1989
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017
Fig. 4. Tendințele de manifestare a sumei temperaturilor active.
Hărțile digitale ce reflectă repartiția sumelor temperaturilor active

(fig. 5a) indică, că în perioada anilor 1961-2017 acestea în teritoriu,
însumează de la 2900°C la nord până la 3400°C la sud. Proiecțiile
climatice elaborate anterior [2] pentru perioada anilor 2000-2029 relatau
(fig. 5b), că izoterma sumei de 3500°C până în 2029 se va deplasa cu mult
spre nord (de latitudinea Chișinău), iar sudul și sud-estul țării va fi
caracterizat prin predominarea sumelor de 3600°C. Ritmul accelerat al
schimbărilor climatice, deja, a contribuit la depășirea semnificativă în
spațiu a acestei limite (fig. 5c). Menționăm, că în perioada anilor 2000-
2017 arealele la nivelul latitudinii mun. Chișinău actualmente însumează
valori de 3600°C, iar în partea de sud și sud-est a apărut o nouă izotermă
ce caracterizează sumele temperaturilor active cu valori de 3700°C.
Considerăm, că rezultatele obținute sunt extrem de importante, deoarece
la acumularea surplusului de 100°C a temperaturilor active este necesară
revizuirea soiurilor de plante în cultivare.
19
a
Briceni
Soroca
Camenca
Balti
Falesti
Cornesti Bravicea
Dubasari
3480
Baltata
Chisinau
3380
Tiraspol
3280
Stefan Voda
Leova
3180
Comrat
3080
Cahul
2980
2880
b c
Briceni
Soroca
Camenca
Balti
Falesti
Cornesti Bravicea
Dubasari
3800
Baltata
3700 Chisinau
Tiraspol
3600
Stefan Voda
3500 Leova
Comrat
3400
3300
Cahul
3200
3100
Fig. 5. Suma temperaturilor diurne >10°C (a - 1961-2017;

b - prognozată pentru perioada 2000-2029 [2]; c - 2000-2017).
Așadar, surplusul resurselor de căldură atestate în ultimii ani și

cerinţele anumitor grupuri de culturi agricole, relevă faptul, că odată cu
deplasarea spre nord a optimului termic de cultivare a culturilor termofile
se creează condiții prielnice pentru soiurile târzii de viţă de vie, piersic,
cireş, cais, vişin. În cazul unor culturi cerealiere cum ar fi grâul de
toamnă sau porumbul, aceste condiții devin a fi neprielnice. Menționăm,
că actualmente în Republicii Moldova, aceste culturi, deja, înregistrează
un deficit în randament, care în cercetările anterioare [3] a fost
pronosticat conform diverselor scenarii SRES pentru viitorii ani apropiați.
20
Briceni
Soroca
Camenca
Balti
Falesti
193
192 Cornesti Bravicea
191 Dubasari
190
189 Baltata
188 Chisinau
187
Tiraspol
186
185
184
Stefan Voda
183 Leova
182
181 Comrat
180
179
178
177 Cahul
176
175
174
Fig. 6. Durata perioadei cu temperaturi diurne > 10°C
Nu este exclus faptul, că la apariţia arealelor care se caracterizează

prin suma temperaturilor active de 3700°C din sudul şi sud-vestul
republicii, apar premise în cultivarea altor culturi termofile, care până în
prezent pe teritoriul republicii nu se practică. Constatăm și o majorare
semnificativă a duratei în care predomină acumularea sumelor
temperaturilor active, cu evidențierea unor diferențieri spațiale de până la
16 zile. Elaborarea hărții digitale privind durata de timp în care se
manifestă acest parametru relevă faptul, că la nord această perioadă este
de 175 zile, în timp ce în partea centrală, de sud și sud-vest perioada este
de 191 zile.
Tabelul 3
TOPUL CELOR MAI CALDE VERI (1961-2017)
St. Briceni St. Chișinău St. Cahul

anul t°C anul t°C anul t°C
2012 21,7 2007 24,3 2012 24,6
2015 21,5 2012 24,2 2007 24,3
2010 21,2 2015 23,5 2009 23,2
2007 21,0 2010 23,1 2015 23,2
1999 20,8 1999 23,0 2010 23,0
2016 20,8 2016 22,6 2016 22,8
2017 20,7 2009 22,6 2003 22,5
2002 20,3 2017 22,5 2008 22,5
1963 20,2 2008 22,3 2017 22,4
1992 20,1 1992 22,0 1999 22,2
1995 20,1 2001 22,0 1995 22,1
21
Tendința (cu 0, 0498°/an la nord, 0,0496°/an în centru și
0,0485°/an la sud) cu care se manifestă „încălzirea” verilor (tab. 2),
demonstrează un ritm accelerat ca și în cazul iernilor. Anotimpul de vară
în Republica Moldova, în ultimii ani „s-a încălzit” considerabil (tab. 3), cu
precădere în partea centrală și de sud, unde cele mai calde veri din
perioada contemporană aparțin ultimilor ani. Astfel, dacă în partea de nord
norma climatică constituie 18,9°C pentru toată perioadă supusă studiului
(1961-2017), în ultimii ani (1991-2017), temperatura medie sezonieră a
variat în limitele 20,3...21,7°C.
a
0,5
Briceni intervale de timp
1961-2017
0,4
1961-1990
1991-2017
0,3
0,2
0,1
0
12 15 18 21 24 27
temperatura medie a verii, grade C
b
0,5
Chisinau intervale de timp
1961-2017
0,4 1961-1990
1991-2017
densitatea
0,3
0,2
0,1
0
15 18 21 24 27 30
temperatura medie a verii, grade C
c
0,5
intervale de timp
Cahul
1961-2017
0,4 1961-1990
1991-2017
densitatea
0,3
0,2
0,1
0
15 18 21 24 27 30
temperatura medie sezoniera a verii, grade C
Fig. 8. Funcția densității repartiției temperaturii medii a verii.
22
În partea centrală și de sud, valorile medii multianuale sunt practic
aceleași 21,1...21,2°C, însă, în ultimii ani, fondul termic a urcat până la
24,3...24,6°C.
Analiza densității funcției de repartiție a temperaturii medii
sezoniere din perioada de vară confirmă cele expuse mai sus. Potrivit
figurii 8, practic pe tot teritoriul țării, se atestă cea mai semnificativă
deplasare spre dreapta a valorilor medii, iar în ultimele decenii, această
deplasare este cu mult mai accentuată, decât în cazul altor anotimpuri.
Substanțial a crescut și numărul zilelor în care temperaturile diurne
trec prin gradația de +15ºC. Astfel, acestea în partea de nord au o durată
de 121 zile, iar în partea de sud și sud-est 139-143 de zile, diferențierile
spațiale constituind circa trei săptămâni. Fără îndoială, că acumularea
diferită în spațiu a sumelor cu temperaturi diurne de peste 15ºC, va
contribui la stabilirea diferitor condiții de creștere și dezvoltare a culturilor
agricole în perioada caldă a anului. Așadar, în nordul țării teritoriul
însumează circa 2200ºC, iar în partea de sud și sud-est acestea ating
valori de 2740...2780ºC, determinând o variabilitate de circa 580ºC în
teritoriu (fig. 9a, b).
a b
Briceni
Briceni
Soroca
Soroca
Camenca
Camenca
Balti
Balti
Falesti
145 Falesti
144
143 Cornesti Bravicea 2880
Dubasari Cornesti Bravicea
142 2840 Dubasari
141
2800
140
139 Baltata 2760 Baltata
138 Chisinau 2720 Chisinau
137
Tiraspol 2680 Tiraspol
136
135 2640
134 2600
133 Stefan Voda 2560 Stefan Voda
132 Leova Leova
131 2520
130 2480
Comrat Comrat
129
128 2440
127 2400
126
2360
125
124 2320 Cahul
Cahul
123 2280
122
121 2240
120 2200
Fig. 7. Trecerea temperaturilor diurne prin15ºC și suma acestora.
Considerăm, că rezultatele obținute pot fi cu succes implementate

în cazul luării măsurilor corecte de adaptare către schimbările climatice
privind gestionarea corectă a apei potabile, cu precădere în irigație.
Dacă în perioada de vară se atestă o tendință semnificativă de
majorare a fondului termic, în cazul toamnelor, deși se păstrează aceiași
direcție a trendului, se înregistrează cel mai scăzut ritm de încălzire (tab.
2), comparativ cu alte anotimpuri. Menționăm, că valorile multianuale la
nord constituie 8,7°C și 10,5...10,9°C în partea centrală și de sud. În unii
ani concreți, în aceste regiuni, valorile termice ajung până la
23
12,6...13,6°C, în timp ce, în partea de nord (11,1°C), aceste limitele nu
sunt atinse (tab. 1).
a
0,4
intervale de timp
Briceni
1961-2017
1961-1990
0,3
1991-2017
densitatea
0,2
0,1
0
0 3 6 9 12 15
temperatura medie a toamnei, grade C
0,4
Chisinau intervale de timp
1961-2017
1961-1990
0,3
1991-2017
densitatea
0,2
0,1
0
0 3 6 9 12 15 18
temperatura medie a toamnei, grade C
0,4
Cahul intervale de timp
1961-2017
1961-1990
0,3 1991-2017
densitatea
0,2
0,1
0
5 8 11 14 17 20
temperatura medie sezoniera a toamnei, grade C
Fig. 9. Funcția densității repartiției temperaturii medii a toamnei.
Analiza funcției densității repartiției temperaturii medii a toamnei pe

teritoriul Republicii Moldova (fig. 9), confirmă faptul, că acest anotimp
înregistrează o deplasare spre dreapta a valorilor multianuale din ultimii
24
ani, dar nesemnificativă, deoarece în acest interval de timp nu a fost atins
„pragul” valorilor extreme din anii 60 ai secolului trecut, când intensitatea
toamnelor calde a fost cea mai înaltă. Datele din tabelul 4 indică, că în
nordul republicii acest fond termic majorat încă nu a fost atins.
Tabelul 4
TOPUL CELOR MAI CALDE TOAMNE (1961-2017)
Briceni Chișinău Cahul

anul t°C anul t°C anul t°C
1967 11,1 2012 12,6 2012 13,6
2012 10,9 1967 12,3 1963 12,9
1963 10,5 2015 12,3 1967 12,8
2009 10,5 1963 12,3 2015 12,7
2015 10,4 2009 12,2 2009 12,6
2006 10,2 2006 11,9 2017 12,6
2013 10,0 2017 11,7 2010 12,3
2000 9,9 1994 11,6 2006 12,3
2017 9,9 2010 11,3 1966 12,1
1994 9,7 2013 11,3 1969 12,1
În concluzie constatăm, că regimul termic sezonier înregistrează o

tendință de majorare, ceea ce contribuie la deplasarea în timp a trecerii
temperaturilor diurne prin anumit prag termic. Aceasta la rândul său,
determină acumularea substanțială a sumelor temperaturilor diurne cu
diferite gradații. S-a constatat, că majorarea sumelor temperaturilor active
din partea sudică a țării, favorizează condiții prielnice în cultivarea noilor
soiuri de plante, iar cele din partea centrală - pentru cultivarea culturilor
termofile. În același timp, este necesară revizuirea asolamentului existent
în obținerea unor recolte stabile a culturilor agricole, în viitorii ani
apropiați. Considerăm, că rezultatele obținute ar putea contribui la
adaptarea corectă a sectorului agricol către noile condiții climatice
stabilite pe teritoriul Republicii Moldova.
BIBLIOGRAFIE
1. Bojariu R., Bîrsan M. V., Cică Roxana, Velea L., Burcea S., Dumitrescu A.,
Dascălu S.I, Gothard M., Dobrinescu A, Cărbunaru F., Marin L. Schimbările
climatice – de la bazele fizice la riscuri și adaptare. București: Printech, 2015.
2. Nedealcov M. Resursele agroclimatice în contextul schimbărilor de climă.
Chişinău: Tipografia „Alina Scorohodova”, 2012. 306 p.
3. Nedealcov M. Schimbarea climei în Republica Moldova în perioada observațiilor
instrumentale. Akademos. Nr. 4(27), Chișinău, 2012. p. 88-94.
4. https://www.ipcc.ch/report/ar5/wg1/
5. www.hidrometeo.md
25
DIVERSITATEA VEGETALĂ ȘI ANIMALĂ
A ECOSISTEMULUI URBAN ORHEI
Constantin BULIMAGA*, Victoria NISTREANU**, Corina CERTAN*,

Olesea GLIGA**, Alina LARION**
Institutul de Ecologie și Geografie*, Institutul de Zoologie**
Abstract Lately, the problem of biodiversity conservation is becoming more and more
acute due to increase of anthropogenic impact. With the evolution of anthropogenic
ecosystems, it also increases the vulnerability of species and biodiversity in general, as a
result affecting ecological balance and environmental quality. The purpose of the researches
was to evaluate the flora and fauna diversity in the Orhei urban ecosystem. The study was
conducted during 2017 in 10 urban stations. Floral researches enumerate the presence of
146 species of magnoliophyte plants, grouped in 127 genera from 45 families. The most
numerous were the species of the families: Asteraceae, Fabaceae, Rosaceae and Poaceae.
The most frequents species are the eurybionte with wide ecological amplitude, some of which
are included in the invasive species category. Vertebrates researches have revealed the fact,
that the mammal fauna includes 29 species with a higher effective in the green areas of the
urban ecosystem. The birds population of the ecosystem enumerate 58 species, prevail those
from order Passeriformes.
Cuvinte cheie: ecosistem, floră, faună, biotă.
INTRODUCERE
Oraşul Orhei este amplasat în centrul Republicii Moldova, la o distanţă

de 45 km spre nord pe traseul Chişinău ˗ Bălţi, pe malul r. Răut.
Suprafaţa ecosistemului urban este de 1402 ha, are un cadru natural
foarte variat şi pitoresc, situarea dealurilor şi a versanţilor permiţând
crearea de perspective şi compoziţii urbane ce accentuează formele
naturale.
Una din cele mai mari probleme la nivel mondial este conservarea
biodiversităţii şi utilizarea raţională a resurselor naturale. Biodiversitatea
reprezintă condiţia primordială a existenţei civilizaţiei umane şi asigură
suportul vieţii şi al dezvoltării sistemelor socio-economice.
În prezent, procesele de antropizare și degradare a ecosistemelor
naturale apar intens în întreaga țară. În ultimele decenii a fost
înregistrată, o creștere mare a zonelor urbane și, prin urmare, și o creștere
a densității populației urbane. Nu este o excepție nici ecosistemul urban
(EU) Orhei, care în ultimul timp a suferit mai multe schimbări în
infrastructura orașului. Astfel, din punct de vedere evolutiv, orașul
reprezintă un ecosistem urban, cu un complex de condiții ecologice în
permanentă schimbare. Zona urbană și teritoriile adiacente supuse unor
perturbări se extind în mod constant. Ca rezultat, în astfel de condiții apar
modificări ale structurii comunității faunistice și floristice, iar speciile de
animale și plante se adaptează treptat la noile condiții [1].
26
MATERIALE ȘI METODE
Cercetările în teren au fost efectuate în prima decadă a lunii mai a.

2017, după metoda transectelor lineare, care constă în notarea
succesiunii fitoindivizilor de-a lungul unei linii sau a unei bande, a cărei
lungime se stabileşte în funcţie de tipul de vegetaţie studiat [2].
Staţiunile stabilite includ sectoarele: periferia or. Orhei în preajma
podului peste r. Răut şi sectorul din apropiere, la nord-vest de orașul
Orhei, în preajma complexului sportiv Orhei, digul lacului de agrement,
silvoparc mai jos de zona industrială, silvoparc lângă zona industrială,
stația de epurare biologică (SEB) Orhei, aval de lacul de agrement,
confluența pârâului Ivanos din or. Orhei cu râul Răut, râul Răut, satul
Pohorniceni. La analiza compoziţiei floristice s-au luat în considerare, în
primul rând, numărul de specii componente, care oferă informaţii asupra
gradului de homeostazie a sistemului dat. Determinarea speciilor de
plante superioare s-a efectuat conform lucrărilor [3–5]. O diversitate
floristică similară a fost stabilită și pentru alte urboecosisteme (or.
Chișinău, or. Telenești) [6–7].
Cercetările faunistice au fost efectuate în perioada anilor 2013–1017
timp de câteva zile la fiecare 2 luni. Monitorizarea speciilor de vertebrate
terestre s-a efectuat prin metode de estimare relativă a efectivului numeric
– capcane-nopţi, numărări pe traseu, pe parcelele de probă, după
amprente şi activitatea trofică etc. Lungimea traseelor a variat între 0,5-5
km pentru reptile şi amfibieni și între 1-10 km pentru mamifere și păsări,
în funcţie de suprafaţa totală a biotopului studiat.
REZULTATE ȘI DISCUȚII
În aceste staţiuni au fost identificate 146 specii din 127 genuri,

grupate în 45 familii și 38 de ordine (tabelul 1). În majoritate acestea sunt
specii spontane, dar în unele sectoare cercetate au fost identificate şi
unele specii de arbori cultivaţi, de exemplu: nucul, cireşul, caisul, părul.
Speciile întâlnite cu o frecvență mai mare sunt cele ubicviste, unele sunt
atribuite la categoria celor invazive, cum ar fi: Polygonum aviculare L.
(troscotul), Convolvulus arvensis L. (volbura), Plantago lanceolata L.
(pătlagina), Ambrosia artemisifolia L. (ambrozia), Sonchus arvensis L.
(susaiul), Elytrigia repens (L.) Nevski (pirul), Bromus arvensis L. (obsiga),
Acer negundo L. (arţarul american) etc. Cele mai numeroase familii sunt:
Asteraceae (24 specii), Fabaceae (12 specii), Rosaceae (14 specii) şi
Poaceae (15 specii).
Tabelul 1
SPECTRUL TAXONOMIC AL FLOREI VASCULARE DIN ECOSISTEMUL
URBAN ORHEI ŞI TERITORIUL ADIACENT ORAȘULUI
Numărul de Numărul de
Nr. Ordinul Familia
genuri specii
1 2 3 4 5
1. Ranunculales Ranunculaceae 2 2
27
1 2 3 4 5
2. Papaverales Papaveraceae 2 2
3. Caryophyllales Caryophyllaceae 1 1
4. Caryophyllales Chenopodiaceae 2 2
5. Polygonales Polygonaceae 2 3
6. Euphorbiales Euphorbiaceae 1 1
7. Rosales Rosaceae 12 14
8. Fabales Fabaceae 9 12
9. Urticales Cannabaceae 1 1
10. Geraniales Geraniaceae 1 1
11. Apiales Apiaceae 4 4
12. Malvales Malvaceae 1 1
13. Capparales Brassicaceae 8 8
14. Capparales Resedaceae 1 1
15. Convolvulales Cuscutaceae 1 1
16. Convolvulales Convolvulaceae 2 2
17. Boraginales Boraginaceae 4 4
18. Lamiales Lamiaceae 9 9
19. Scrophulariales Plantaginaceae 1 2
20. Scrophulariales Scrophullariaceae 3 3
21. Gentianales Rubiaceae 1 2
22. Violales Violaceae 1 1
23. Asterales Asteraceae 20 24
24. Dipsacales Dipsacaceae 1 1
25. Juncales Juncaceae 1 1
26. Typhales Sparganiaceae 1 1
27. Cyperales Cyperaceae 2 2
28. Alismatales Alismataceae 1 1
29. Poales Poaceae 12 15
30. Vitales Vitaceae 1 1
31. Typhales Typhaceae 1 1
32. Pinales Pinaceae 2 2
33. Dipsacales Caprifoliaceae 1 1
34. Cupressales Cupressaceae 2 2
35. Oleales Oleaceae 2 2
36. Sapindales Aceraceae 1 5
37. Salicales Salicaceae 2 2
38. Juglandales Juglandaceae 1 1
39. Rutales Simaroubaceae 1 1
40. Buxales Buxaceae 1 1
41. Betulales Corylaceae 1 1
42. Cornales Cornaceae 1 1
43. Fagales Fagaceae 1 1
44. Betulales Betulaceae 1 1
45. Malvales Tiliaceae 1 1
Total 38 45 127 146
Speciile de arbori utilizaţi pentru înverzire sunt într-o stare ecologică

satisfăcătoare. Cele mai frecvent utilizate pentru înverzirea or. Orhei sunt
speciile de arbori: Tilia cordata Mill., Tilia tomentosa Moench, Aesculus
28
hippocastanum Lin., Acer platanoides L., Acer pseudoplatanus L., Sophora
japonica L., Robinia pseudacacia L., Juglans regia L., Populus alba L.,
Populus nigra L., Populus canescens (Ait.) Smith, Pinus sylvestris L., Pinus
nigra J.F.Arnold. Studiul florei din EU Orhei din vara a. 2017 a fost axat
pe evidenţierea speciilor cu impact pozitiv – speciile de arbori, arbuşti şi
plante erbacee, care formează comunităţi ce influențează pozitiv starea
ecologică a ecosistemului urban şi a speciilor, care prezintă pericol pentru
EU: speciile invazive (Sonchus arvensis L., Elytrigia repens (L.) Nevski,
Grindelia squarrosa (Parsh) Dun., Acer negundo L., Rubus caesius L.),
specia parazită (Cuscuta europaea L.), specia cu impact asupra sănătăţii
populaţiei (Ambrosia artemisifolia L.), care provoacă alergii în timpul
înfloririi.
Analiza diversității floristice pe stațiuni indică o diversitate mai mare
a speciilor în situl r. Răut, lângă podul din or. Orhei, unde au fost
depistate 60 specii cu predominarea asteraceelor (17 specii) și poaceelor (8
specii). În această stațiune am atestat un grad înalt de tasare a solului și
unde mai rezistente s-au dovedit a fi poaceele, unde pe suprafețe mai mari
vegeta specia xerofită Aegilops cilindrica Host, iar cărările erau acoperite
cu troscot (Polygonum aviculare L.).
O diversitate relativ înaltă a fost stabilită în stațiunea de lângă SEB
or. Orhei, unde au fost depistate 50 specii. Trebuie de menționat faptul, că
pe teritoriul limitrof acestei stațiuni predomină speciile ruderale, adaptate
la un substrat bogat în elemente nutritive.
Următoarele stațiuni – sectorul din partea de nord a or. Orhei și din
preajma complexului sportiv din or. Orhei, deși numărul de specii este mai
redus (49 și 48 specii corespunzător), posedă un înveliș erbaceu bogat, aici
vegetează un număr relativ mare de specii de arbori și arbuști, ceea ce
creează o perdea de protecție sigură împotriva particulelor de praf și a
gazelor care se formează pe arterele rutiere, ce traversează aceste sectoare.
O diversitate floristică redusă a fost stabilită în zona silvoparcului din
zona industrială, și în stațiunea confluența r. Ivanos cu r. Răut din or.
Orhei, precum și lângă digul lacului de agrement din or. Orhei, unde
vegetau câte 12, 19 și 22 specii corespunzător.
Diversitatea floristică redusă a acestor stațiuni, se explică prin gradul
sporit al influenței factorului antropic. Silvoparcul amplasat în avalul
zonei industriale a or. Orhei este impurificat cu ape de scurgere, care se
acumulează în partea limitrofă a parcului cu lacul de agrement. Deși, sunt
create condiții de umiditate suficientă în această stațiune vegetează doar
12 specii, mai cu seamă specii din familia Poaceae: Poa pratensis L.,
Elitrigia repens (L.) Nevski, Bromus arvensis L. etc.
În sectorul amplasat la confluența r. Răut cu pârâul Ivanos, care
traversează or. Orhei din partea lacului de agrement au fost depistate doar
19 specii, mai cu seamă cele cu o largă răspândire și adaptate la un nivel
înalt de troficitate a substratului: Galium aparine L., Arctium lappa L.,
Onopordum acanthium L. etc.
Lângă digul lacului de agrement au fost înregistrate 22 specii și
această varietate redusă era tipică și în anii precedenți, însă plantele, care
vegetau în această stațiune posedau un grad de acoperire mai înalt (cca.
29
80%–90%). În perioada cercetărilor din anul 2017 gradul de acoperire a
speciilor depistate s-a redus simțitor (doar 20%–30%) din cauza lucrărilor
de amenajare a teritoriului amplasat la digul lacului.
Analiza indicilor biologici a speciilor din siturile cercetate (figura nr.
1) constituie: specii spontane 51%, specii ruderale 39% și segetal-ruderale
10%.
10%
spontane
ruderale
51%
39% segetal-ruderale
Fig. 1. Raportul procentual al indicilor biologici (zona or. Orhei).
În general, flora vasculară din zona or. Orhei considerăm, că posedă

o diversitate relativ înaltă (146 specii spontane și arbori, arbuști decorativi
cultivați). Starea arborilor și a arbuștilor utilizați pentru înverzire este
bună. În partea periferică a orașului predomină speciile de plante
spontane, iar mai aproape de centrul orașului sunt mai multe specii
ruderale și segetale. A fost depistată și specia parazită Cuscuta europaea L.
în avalul lacului de agrement, care trebuie monitorizată și luate măsuri
(distrugerea plantei) pentru a evita răspândirea ei în alte sectoare ale
orașului.
Cercetările faunistice în EU Orhei au relevat că mamiferele
înregistrează 29 specii din 11 familii grupate în 6 ordine (tabelul 2). Ca
rezultat au fost identificate 6 specii de insectivore, 6 specii de chiroptere,
14 specii de rozătoare, 1 specie de iepure și 2 specii de carnivore. Alte
vertebrate identificate au fost 3 specii - reptile, 7 specii - amfibieni și 10
specii – pești.
Fauna mamiferelor din EU Orhei a fost cel mai bine reprezentată în
parcurile orașului și coridoarele verzi cu dominarea speciilor din ordinele
Insectivora, Rodentia și Chiroptera.
30
Tabelul 2
SPECTRUL TAXONOMIC AL SPECIILOR DE VERTEBRATE
DIN EU ORHEI
Numărul de specii
Numărul Numărul
Clasa Ordinul în Republica
de familii de specii
Moldova [8]
Erinaceomorpha 1 1 1
Soricomorpha 2 5 7
Chiroptera 1 6 21
Mammalia
Rodentia 4 14 23
Lagomorpha 1 1 1
Carnivora 2 2 13
Reptilia Squamata 4 5 13
Amphibia Anura 4 7 13
Cypriniformes 1 6 39
Actinopterygii
Perciformes 2 4 18
Total 22 51 147
O diversitate scăzută a fost înregistrată în sectoarele locative,

industriale și scuarurile mici care nu au condiții favorabile pentru
creșterea și dezvoltarea speciilor. Speciile euritope cum sunt ariciul,
cârtița, veverița, orbetele, șoarecele de casă, șobolanul au fost semnalate în
toate tipurile de biotopuri ale urbei. Speciile iubitoare de apă (șobolanul de
apă, ondatra, chițcanii) au fost înregistrate preponderent în ecosisteme
palustre și riverane.
Diversitatea relativ mare a speciilor complexului herpetofaunistic este
datorată în mare parte spaţiilor verzi din raza urbei. Parcurile și zonele de
agrement de la periferia orașului, prezența bazinelor acvatice servesc ca
centre de refugiu şi în acelaşi timp ca zone de reproducere pentru reptile
şi mai ales amfibieni. În bazinele acvatice au fost observate larve de
amfibieni în diferite stadii de dezvoltare.
Observațiile privind populația de păsări în siturile investigate au relevat
prezența a 58 specii arboricole, arbusticole, acvatice și de baltă, de luncă, de
stâncă şi de câmpie (tabelul 3). Cel mai reprezentativ este ordinul
Passeriformes cu 37 specii sau 65% din numărul total de specii
determinate, cu o diferență considerabilă urmează ordinul Piciformes (7%),
Coraciiformes (5%), Columbiformes (5%), Strigiformes (5%), Falconiformes
(3%), Apodiformes (1,8%), Galliformes (1,8%), Gruiformes (1,8%),
Ciconiiformes (1,8%) și Cuculiformes (1,8%).
Cea mai diversă avifaună a fost observată în ariile verzi (parcuri,
perdele forestiere etc.) și lângă bazinele acvatice din ecosistemul cercetat.
În același timp diversitatea specifică a populației de păsări variază de la un
biotop la altul. Prezenţa speciilor din ecosistemele acvatice şi de stâncării se
explică prin prezenţa în teritoriul cercetat a bazinelor acvatice şi a clădirilor
înalte, care imit condiţiile de cuibărit asemănătoare stâncilor.
31
Tabelul 3
STRUCTURA TAXONOMICĂ A ORNITOFAUNEI DIN EU ORHEI
Nr. Numărul de Numărul Numărul de specii în

Ordin
familii de specii Republica Moldova [9]se
1. Apodiformes 1 1 1
2. Galliformes 1 1 3
3. Gruiformes 1 1 10
4. Coraciiformes 3 3 4
5. Columbiformes 1 3 5
6. Ciconiiformes 1 1 13
7. Cuculiformes 1 1 1
8. Strigiformes 2 3 8
9. Passeriformes 15 37 104
10. Piciformes 1 4 9
11. Falconiformes 1 3 31
Total 28 58 189
Tabloul fenologic al ornitofaunei cuprinde 19 specii sedentare (33,3%),

29 specii oaspeţi de vară (50,8%), 2 specii oaspeți de iarnă (3,5%) şi 7
specii de pasaj (12,2%).
12,2%
3,5% Sedentare
33,3%
Oaspeţi de vară
Oaspeţi de iarnă
50,8%
Specii de pasaj
Fig. 2. Raportul procentual privind tabloul fenologic al ornitofaunei.
În general, vertebratele terestre pot servi un indicator ecologic al

stabilității ecosistemului având o importanță majoră în funcționarea și
menținerea EU.
CONCLUZII
1. Cercetările floristice ale EU Orhei, bazate pe studiul a 10 staţiuni, pun

în evidenţă prezenţa a 146 specii de plante magnoliofite, grupate în
127 genuri din 45 familii și 38 de ordine. În general, flora vasculară din
zona or. Orhei considerăm, că posedă o diversitate relativ înaltă.
32
2. Starea arborilor și a arbuștilor utilizați pentru înverzire este bună. În
partea periferică a orașului predomină speciile de plante spontane, iar
mai aproape de centrul orașului sunt mai multe specii ruderale și
segetale.
3. A fost depistată și specia parazită Cuscuta europaea L. în avalul lacului
de agrement și specia cu impact asupra sănătăţii populaţiei (Ambrosia
artemisifolia L.), care provoacă alergii în timpul înfloririi. Aceste specii
trebuie să fie monitorizate și luate măsuri (distrugerea plantelor)
pentru a evita răspândirea lor în alte sectoare a orașului.
4. Fauna mamiferelor înregistrează 29 specii din 11 familii grupate în 6
ordine. Herpetofauna a fost reprezentată de 12 specii din 8 familii.
Comunitatea de păsări din EU Orhei numără 58 specii din 18 familii si
8 ordine. Tabloul fenologic al ornitofaunei cuprinde 19 specii
sedentare, 29 specii oaspeţi de vară, 2 specii oaspeți de iarnă şi 7
specii de pasaj.
5. Cea mai mare diversitate a vertebratelor a fost semnalată în parcuri și
zonele de agrement de la periferia orașului, precum și în stațiunile din
preajma bazinelor acvatice. O diversitate scăzută a fost înregistrată în
sectoarele locative, industriale și scuarurile mici care nu au condiții
favorabile pentru creșterea și dezvoltarea speciilor.
BIBLIOGRAFIA
1. Hunter P. The human impact on biological diversity. How species adapt to urban
challenges sheds light on evolution and provides clues about conservation.
EMBO Rep. 8(4): doi: 10.1038/sj.embor.7400951 Science and Society
Analysis, 2007. 316–318 p.
2. Cristea V., Gafta D., Pedrotti F. Fitosociologie. Ed: Presa universitară Clujeană.
Cluj-Napoca, 2004 p. 62-184.
3. Ciocârlan V. Flora ilustrată a României. Pteridophyta et Spermatophyta. Ed. a
II. Editura Ceres. Bucureşti, 2000. 1136 p.
4. Negru A. Determinator de plante din flora Republicii Moldova. Chișinău, 2007.
391 p.
5. Gheideman T. Определитель высших растений МССР. Кишинев: Штиинца,
1986. 638 c.
6. Bulimaga C., Grabco N., Negara C., Țugulea A. Vegetaţia din lunca r. Bîc,
sectorul urban Chişinău. Revistă ştiinţifică. Studia Universitatis. Seria Ştiinţe
ale naturii, 2010, nr. 6 (36), p. 44–48ю
7. Grabco N., Bulimaga C., Certan C. Flora ecosistemelor antropizate din or.
Telenești și teritoriile adiacente. Conferința științifică națională consacrată
jubileului de 90 ani din ziua nașterii academicianului Boris Melnic, 12
februarie, 2018, p. 249- 251;
8. Munteanu A. ş.a. Atlasul speciilor de vertebrate (mamifere, reptile, amfibieni,
peşti). Chişinău, 2013. 100 p.
9. Munteanu A. ş.a. Atlasul păsărilor clocitoare din Republica Moldova. Chişinău,
2010. 100 p.
33
MANAGEMENTUL NUTRIENȚILOR ÎN REGIUNEA RĂUTULUI INFERIOR
Dumitru DRUMEA
Abstract. Article is based on the research activities in the Lower Raut region in the
period 2014-2018. Main goal of studies performed was preparing of nutrient balances and
development of management papers for nutrient reduction. A number of samples were
collected to analyze nutrient content in the components of environment for calculations of
nutrient loads in the region. Nutrient balances included data on its content in superficial
runoff from different parts of the Orhei municipality such as: transport, industrial and living
areas. Vulnerable sites of the town were identified and relevant measures proposed to
reduce impact of pollution.
Cuvintele cheie: nutrienți, Răut inferior, bilanțul nutrienților, ecosisteme

acvatice, scurgere de suprafață.
INTRODUCERE
Obiectivul general privind managementul nutrienților (azot și fosfor)

în regiunea Răutului inferior (RRI) se referă la necesitatea elaborării
propunerilor și programului de măsuri pentru reducerea încărcărilor
acestor elemente asupra mediului. Poluarea cu nutrienți cauzează
eutrofizarea ecosistemelor acvatice (EA) și prin aceasta afectează starea lor
și în multe cazuri aduce la impact semnificativ în funcționarea lor.
Eutrofizarea EA, în primul rând cu azot și fosfor, cauzează creșterea
accelerată a algelor și vegetației ce provoacă dezechilibrul comunităților de
organisme acvatice și calității apelor afectate (Directiva 91/271/EEC) [1].
Emisiile N și P cauzează eutrofizarea EA în multe corpuri de apă (CA)
din RRI și contribuie la eutrofizarea ecosistemelor r. Nistru. Analiza
sistematică și monitoringul asupra stării mediului din punct de vedere a
poluării cu nutrienți, ne indică faptul, că r. Răut, ca cel mai semnificativ
afluent a r. Nistru, pe parcursul anilor 1988-2005, a fost responsabil
pentru transportul a circa 870 t de fosfor și 8800 t de azot. Limitarea
aplicării nutrienților și activitățile întreprinderilor industriale cât și stațiilor
de tratare a apelor uzate la începutul anilor 90 a contribuit la reducerea
impactului nutrienților asupra stării mediului în regiune. Însă în ultimii
10-12 ani creșterea economică a contribuit la modificări în bilanțul
nutrienților în RRI, provocând schimbări în agricultură, industrie,
renovarea stațiilor de tratare a apelor uzate cât și activități de restaurare a
zonelor umede (ZU) și a creat condiții noi în funcționarea EA din zonă. În
acest sens, obiectivul cercetărilor constă în elaborarea planului de
management a nutrienților, care va asigura pregătirea documentului
necesar pentru luarea deciziilor privind gestionarea eficientă a părții
inferioare a bazinului r. Răut pentru reducerea impactului nutrienților
asupra EA.
Din analiza datelor din literatură privind starea componentelor de
mediu efectuate pe parcursul anilor 2015-2018 reiese ca calitatea apei în
r. Răut și a afluenților acestuia impune restricții serioase asupra utilizării
34
resurselor acvatice pentru diferite scopuri. Aceasta nu se încadrează în
cerințele standardelor naționale de calitate a apei nici pentru obiectivele
acvatice destinate scopurilor potabile, menajere și cultural publice.
Dintre nutrienți cele mai mari probleme le indică compușii minerali a
azotului (NH4 și N03), care în multe cazuri depășesc cu regularitate CMA
pentru bazinele piscicole. Fosforul mineral în general nu prezintă
problemă majoră afară de ariile urbane și zonele cu aplicare înaltă a
îngrășămintelor de fosfor.
Elaborarea planului de management a nutrienților va permite
ajustarea măsurilor ulterioare la necesitățile reale în reducerea
încărcărilor cu nutrienți în partea inferioară a bazinului r. Răut și va
permite elaborarea portofoliului de investiție cât și a fișelor de proiect
necesare pentru îmbunătățirea stării EA și mediului în general în această
parte a Republicii Moldova.
Dinamica concentraţiilor compuşilor de azot şi fosfor în componența
scurgerii de suprafață depinde de intensitatea proceselor de eroziune în
ecosistemele agricole, urbane, rurale etc. şi prezintă un interes deosebit
pentru reglementarea proceselor de acumulare a acestor compuși în
bazinele riverane. Azotul este prezent în scurgerea de suprafață (SS) prin
diferite forme a substanţelor organice și anorganice. Primele sunt
prezentate în apele naturale cu ioni de amoniac (NH 4+), nitriţi (NO2–) și
nitraţi (NO3-). Aceste forme sunt cele care joacă un rol deosebit în
formarea biomasei ecosistemelor. Compuşii azotului sunt prezenți și în
produsele degradării substanţelor organice. Acest component poate fi
prezent în faza lichidă a materialului solid în forma moleculară, cât şi în
componenţa substanţelor suspendate și coloidale care se formează ca
rezultat al proceselor biologice și distrugerii biochimice a organismelor
moarte.
Formele minerale ale azotului ajung în EA nu numai din procesele
interne de mineralizarea a compuşilor organici, dar şi din alte componente
de mediu – sol, rocile materne, precipitaţiile atmosferice. Dezvoltarea
social-economică duce la creşterea volumului nutrienţilor din diferite
surse asociate cu activităţile umane (agricultura, apele reziduale etc.).
Concentraţia obişnuită a azotului (nitraţi) în apele de suprafaţă este
aproximativ – 1 mg/l. Procesele de formare și migrare a scurgerilor din
diferite zone funcționale duc la dezechilibrul concentrațiilor azotului și
fosforului în procesele biologice, care se desfășoară în EA cu acumularea
acestor elemente în cantități excesive în diferite componente ale
ecosistemelor riverane.
Compuşii azotului și fosforului sunt prezenți în SS în formele
minerale cu predominarea formelor organice. Factorul de bază care
influenţează asupra concentraţiei acestor elemente în scurgerea de
suprafață este determinat de activitatea socio-economică, relief, folosirea
terenurilor pentru diferite necesități.
35
Fosforul mineral este prezent în scurgerea de suprafață (SS) și în
stratul de zăpadă sub formă de Н2РО4– (apele cu pH-ul acid) și НРО42–
(apele cu pH > 7). Sursa principală a fosforului anorganic în apele
naturale o reprezintă diferite forme ale fosfatului de calciu (apatit), care
este bine prezentat în rocile sedimentate. Creşterea concentraţiei
fosforului în apele naturale ar putea fi legată cu distrugerea compușilor
organici, acumularea produselor de distrugere a substanţei organice din
EA, cât şi cu procesele de poluare a componentelor de mediu.
Prezența compuşilor azotului şi fosforului în EA este un proces

natural care este asigurat de migrarea și spălarea acestor elemente din
componentele de mediu (sol, rocile materne) cu SS. Pe de altă parte,
volumele excesive a nutrienţilor provenite din terenurile agricole, din
cauza managementului inadecvat al îngrășămintelor, cât și a apelor uzate
de la întreprinderile industriale și municipale, cauzează creşterea
concentraţiilor azotului și fosforului în EA și ca consecinţă provoacă
schimbări neadecvate a proceselor biologice și biochimice în aceste
ecosisteme. Aceste fenomene duc la reducerea conţinutului oxigenului în
CA, distrugerea biodiversităţii în obiectele acvatice, și contribuie la
limitarea folosirii resurselor de apă pentru diferite scopuri.
Calitatea apelor. Rezultatele cercetărilor pe parcursul anilor 2015-2018 au
arătat că calitatea apelor de suprafață din RRI este afectată din cauza
activităților sectoriale și municipale. A fost stabilit că activitățile agricole
sunt responsabile pentru aproximativ 90% din încărcările de azot, care
ajung la EA, iar fosforul - este generat de activitatea municipală. Conform
rezultatelor cercetărilor, formele minerale de fosfor (aproximativ 50%)
ajung în EA în componența scurgerii de suprafață. Datele privind
conținutul nutrienților în apele de suprafață sunt prezentate în tabelul 1.
Conform rezultatelor obținute în perioada anilor 2015 – 2018, partea
solidă a SS în or. Orhei constituie circa 680 g/m2 ce depășește limita
admisibilă (500 g/m2) pe aproximativ 40% din teritoriul orășenesc. În anul
2016 aceste valori au fost în descreștere ce ar putea fi explicat de nivelul
mai înalt al precipitațiilor atmosferice în comparație cu anii precedenți
ceea ce a contribuit la spălarea materialului solid din teritoriul orașului. În
același timp, tendința de acumulare a SS în partea inferioară s-a păstrat,
iar volumul scurgerii a depășit norma de 500 g/m2. Cele mai mari cantități
a fazei solide (și lichide) se formează în partea inferioară a orașului – până
la 900 g/m2 - în 2015, 685 - în 2016 și 730 – în 2017. În baza analizei
datelor statistice privind activitățile economice în RRI se poate presupune,
că impactul transportului în acumularea scurgerii în această zonă poate fi
estimat la nivelul 80% pe toata perioadă de cercetare 2015-2017, iar
pentru formele minerale de azot cu predominarea formei de nitrați –
aproximativ 60-70% din azotul total. Conținutul formelor minerale de
fosfor în materialul solid colectat în partea inferioara a orașului în perioada
cercetărilor a fost aproape de limita admisibilă. În genere, conținutul
acestui component ar putea fi legat, ca și în anul precedent, cu posibila
36
folosire neautorizată a detergenților care conțin fosfor și care se foloseau
pentru spălarea ilegală a unităților de transport în luncă și managementul
inadecvat al unităților de transport.
Tabelul 1
CONŢINUTUL NUTRIENŢILOR ÎN APELE RÂURILOR MICI DIN PARTEA
INFERIOARĂ A BAZIUNULUI R. RĂUT (2015-2018)
Locul prelevării probelor NNH4, NNO3, Ntot, PO4, pH

mg/l mg/l mg/l mg/l
r. Ciulucul Mic, mai sus de or. 1,8 1,9 0,16 7,3
Telenești
După or. Telenești 1,7 1,9 0,11 7,3
s. Verejeni (înainte de confluența 2,2 2,1 0,10 7,4

cu r. Răut
s. Crăsnășeni (lacul) 1,4 2,5 0,12 7,5
r. Răut (după SEB Orhei) 2,8 3,2 0,34 7,5
Zonele funcționale (scurgerea de suprafață)
Zonele locative şi de transport 0,28 0,86 1,64 0,43 Rezidiu fix –

din anii 70-80 – 3 probe 540 g/m2
Clădirile de bloc construite recent 0,61 1,21 1,82 0,40 Rezidiu fix -
în lunca r. Răut, 2 probe 279 g/m2
Zonele locative şi de transport 0,74 1,95 2,69 0,60 Rezidiu fix –
din partea inferioară, or. Orhei - 685 g/m2
2 probe
În conformitate cu planurile de dezvoltare a regiunii se prevede

extinderea reţelei drumurilor, reconstrucţia terenurilor irigate, creşterea
aplicării agrochimicatelor, etc. [2]. Toate acestea pot afecta starea
ecosistemelor RRI, inclusiv și aria parcului național „Orhei” (PNO). În acest
context elaborarea şi implementarea Planului de Management a RRI va
contribui la conservarea habitatelor din RRI, va aduce la menţinerea EA în
„starea ecologică bună” şi va servi ca bază pentru luarea deciziilor în
cadrul Comitetului Bazinal privind managementului PNO. Zona de
cercetare implică un şir de obiective ale politicii naţionale pentru a
informa factorii de decizie, administraţia ecologică și publicul îngrijorat
privind: a) Starea generală ecologică; b) Aplicabilitatea datelor privind
starea mediului pentru un şir de scopuri desemnate; c) Identificarea
activităților necesare pentru îmbunătățirea stării mediului; d) Evaluarea
influenţei activităţilor economice asupra stării resurselor naturale, cât și
asupra surselor de poluare; e) Eficacitatea politicii de control al poluării şi
de protejare a mediului; f) Identificarea condițiilor de referință și evaluarea
stării mediului în PNO.
Pe lângă aceasta, sistemele de monitorizare de asemenea trebuie să
fie capabile de a furniza informaţie pentru a satisface un şir de obligaţiuni
internaţionale, ca Tratatele Internaţionale și Acordurile Bilaterale. Recent
ţările din Europa Occidentală, Centrală, și de Est au semnat un acord
37
comun să furnizeze Agenţiei Europene pentru Mediu informaţie referitor la
starea lor ecologică și problemele ecologice majore [3].
Un alt factor care trebuie să fie luat în consideraţie este Directiva
Apelor a UE. Aceasta este o parte importantă a legislaţiei referitoare la
ecologia bazinelor acvatice și necesită elaborarea planului de management
al bazinului râului ca o unitate unică de gestionare.
Pentru a atinge o gestionare efectivă a bazinelor riverane, planul
respectiv trebuie să fie prezentat într-o formă ce ar permite atingerea
scopurilor Directivei Apelor a UE.
 Să determine influenţa surselor-punctiforme și difuze asupra
mediului în regiunea Răutului inferior;
 Să fie utilizate pentru încorporarea în cadrul Planului de
Management a r. Răut şi să corespundă cerinţelor Directivei Apelor
a UE.
Pentru atingerea obiectivelor PM a nutrienților în RRI au fost
perfectate cercetări privind calitatea componentelor de mediu în această
zon. Au fost analizați următorii indici fizici și chimici: pH, granulometria,
humus, azot mineral, azot amoniacal, azot nitrat, azot organic, azot total,
fosfor mineral și fosfor.
Indicii de fertilitate. Grosimea stratului de sedimente în RRI variază
de la 30 cm, până la 130 cm. Valoarea sedimentelor ca o sursă pentru
restaurarea ZU poate fi apreciată prin conținutul humusului care variază
în limitele de la foarte slab humifer (0,35%), până la humifer (5,65%). Din
acest punct de vedere sedimentele pot fi caracterizate ca un material util
pentru restaurarea ZU și pentru plantarea fâșiilor de protecție pe lângă
cursurile de apă.
Indicii fizici ai sedimentelor. Sedimentele, aflate permanent sub
acţiunea apei, prezintă un material dispersat și nestructurat. Este
cunoscut, că compoziţia granulometrică depinde de mai multe regimuri
(hidric, gazos, termic şi nutritiv) care asigură practic toate caracteristicile
fizico-chimice. Starea fizică a sedimentelor acumulate în luncile râurilor
influențează asupra intensificării proceselor de evaporare, regimul
hidrologic al ZU, cât și accesibilitatea elementelor nutritive pentru plante.
Tabelul 2
INDICII FIZICI AI SEDIMENTELOR DIN RRI
Nr. Apa Fracțiuni

Grosimea stratului (mm), %
d/o higroscopică, Humus, % pH
de sedimente, cm
% <0.01
1 0-70 1,7 1,65 8,7 29,9
2 0-70 5,2 3,82 7,9 83,7
3 0-90 3,3 4,12 8,6 55,3
4 0-30 5,2 4,16 8,5 81,6
38
După conţinutul de argilă sedimentele analizate se încadrează în
clasele de la argilo-lutoase, până la argilă fină (conținutul de argilă cu
fracția <0,01 variază între 29,9-81,6%). (Tabelul 2). Factorii care
influențează negativ folosirea sedimentelor în activitățile de restaurarea a
ZU sunt: gradul de salinizare și conținutul ridicat al fracției de argilă, care
ar putea duce la creșterea nivelului salinizării și alcalizării solurilor
aluviale din ZU.
Granulometria solurilor în partea inferioară a bazinului r. Răut.
Conform datelor obținute pe parcursul anilor 2015-2018, compoziția
granulometrică a solurilor din partea inferioară a bazinului r. Răut se
referă la solurile argilo-nisipoase și se caracterizează prin conținutul
fracției 0,05-0,01 mm. Fracția cu 0,001 mm poate atinge până la 38%.
(Tabelul 3).
Tabelul 3
COMPONENȚA GRANULOMETRICĂ A SOLURILOR DIN PARTEA
INFERIOARĂ A BAZINULUI R. RĂUT
Locul prelevării Compoziția granulometrică a solurilor, %

probei (mărimea fracției în mm)
1-0,25 0,25- 0,05- 0,01- 0,005- < 0,001
0,05 0,01 0,005 0,001
Cucuruzeni, cumpănă 0,2 3,9 34,6 9,0 13,8 38,5
Cucuruzeni, mijlocul 0,2 6,0 33,4 9,6 15,0 35,8
versantului
Cucuruzeni, partea 0,1 1,1 39,4 8,4 14,8 36.2
inferioară a
versantului
Cucuruzeni, partea de 0,3 5,4 32,8 7,1 15,8 38,6
mijloc a versantului
Cucuruzeni, zona 0,6 25,7 31,9 6,5 7,3 28,0
umedă
Conținutul formelor minerale de azot în solurile zonelor umede în

partea inferioară a bazinului r. Răut. Rezultatele analizei fosforului arată
că conținutul acestui element nu variază semnificativ în zonele funcționale
și forma organică predomină în solurile studiate.
3000
2000 Porg.
Ptot.
1000 N org.
N tot.
0
terenurile terenurile ZU în localitățile ZU în r. Criuleni
agricole locative rurale .
Fig. 1. Conținutul formelor minerale și organice a azotului și

fosforului în solurile ZU studiate, mg/kg.
39
În solurile bazinului hidrografic a RRI, conținutul formelor minerale
de azot variază în limitele 15,2 – 35,3 mg/kg (fig. 1 și 2). Azotul amoniacal
predomină în formele minerale și constituie circa 65%, ceea ce indică la
poluarea proaspătă cu azot în zona studiată și prin creșterea aplicării
îngrășămintelor minerale în zona studiată (Fig. 2).
120
100 P tot
80 NH4
60 NO3
N tot
40
20
0
terenurile agricole terenurile locative zonele umede in zona umeda in r.
localitatile rurale Criuleni
Fig. 2. Conținutul formelor minerale a nutrienților în solurile ZU din
RRI, mg/kg.
Datele prezentate în fig. 1 și 2 arată predominarea formelor organice

a nutrienților în solurile studiate. Analiza datelor privind conținutul
acestor componente în soluri în comparație cu anii 80 indică la faptul, că
în perioada actuală s-a micșorat concentrația acestor elemente în soluri, în
special a formelor minerale. Raportul dintre azot și fosfor mineral este de
circa 5:1 în zonele locative și 7:1 în zonele agricole. Acest fapt poate fi
explicat prin aplicarea fertilizanților cu azot. Datele privind utilizarea
îngrășămintelor fosfatice au arătat practic lipsa de aplicare a acestora pe
terenurile agricole (Fig. 3).
Dinamica folosirii îngrășămintelor minerale în RRI în kg/ha. După cum
arată datele statistice [2] aplicarea îngrășămintelor minerale în anii 2000-
2010 s-a micșorat de circa 7-8 ori în comparație cu perioada de 30-35 de
ani în urmă.
Fosforul mineral practic nu se introduce cu îngrășăminte și
conținutul acestui element este în scădere în sol și ape din zona studiată.
Aceasta indică că actualmente fosforul este un factor limitator pentru
dezvoltarea proceselor de eutrofizare a EA. În același timp eutrofizarea lor
poate fi legată de schimbările climatice care au adus la creșterea
temperaturii apelor în medie cu 1,5-20C în ultimii 20-25 de ani. Conform
datelor statistice în perioada 2016-2017, aplicarea îngrășămintelor
minerale s-a majorat cu 10-12% în comparație cu anul 2015. În general
bilanțul nutrienților în RRI este prezentat în fig. 2.
Bilanțul nutrienților în bazinul Răutului inferior. Datele obținute arată
că raportul dintre compușii de azot și fosfor este de circa 9:1. Acest raport
este practic natural [4, 5] și indică la faptul, că în mare măsură poluarea
cu nutrienți în zona cercetată este cauzată de practicile agricole utilizate.
40
80 Îngr. de azot
70 Îngr. de fosfor
60
Îngr. de potasiu
50
Îngr.organice
40
30
20
10
0
Fig. 3. Dinamica folosirii îngrășămintelor minerale în anii 1961-2010,

kg/ha.
Contribuția stațiilor de tratare a apelor reziduale și activităților

industriale, miniere etc. este relativ mică și poluarea apelor în mare
măsură este legată cu transportul elementelor biogene în componența SS
din terenurile agricole.
CONCLUZII
Conținutul formelor minerale de azot și fosfor în solurile ZU studiate

pe parcursul anilor 2015-2017 a arătat valori schimbătoare în funcție de
umiditate și lucrări hidrotehnice. Activitățile agricole poluează cu
aproximativ 90% de azot care nimerește în EA.
Sursa principală de poluare cu fosfor pentru ecosistemele acvatice o
reprezintă eroziunea solurilor (SS) de pe terenurile agricole și activitatea
municipală.
Analiza datelor statistice și rezultatele cercetărilor efectuate în cadrul
studiului a arătat, că reducerea impactul activităților umane asupra stării
mediului în regiunea Răutului inferior trebuie să fie concentrată la
menținerea debitului fluviilor din zonă, restaurarea ZU,
construcția/plantarea ariilor verzi în luncile râurilor, reglementarea
activităților turistice și culturale, cât și la îmbunătățirea practicilor de
management a deșeurilor acumulate din diferite activități economice.
BIBLIOGRAFIE
1. Anuar statistic al Republicii Moldova, 2014, 2015, 2017,2018

2. Directiva 91/271/EEC)
3. http://www.scribd.com/doc/105247824/Poluarea-apelor#scribd.
4. http://www.scrigroup.com/diverse/Legea-tolerantei85224.php.
41
EVALUAREA IMPACTULUI ECOSITEMELOR URBANE ASUPRA
MEDIULUI ÎN REGIUNEA DE DEZVOLTARE ECONOMICĂ CENTRU
Constantin BULIMAGA, Corina CERTAN

Abstract. Regardless of the fact that both urban ecosystems studied – Orhei and
Telenești – have purification stations, they are still an essential source of surface water
pollution. The aqueous soil extract (Telenești) has a pH value of 8 up to 9.8 due to the high
content of calcium and potassium in the soil, due to the fact that the area under investigation
has a specific character caused by the spread of solonetz-type soils, solonized chernozems,
and salinated soils. The anthropogenic impact in urban ecosystems produces an imbalance
in the ratio of spontaneous species and ruderal and ruderal-segetal species. The number of
spontaneous species is the indicator of the degree of anthropization in urban ecosystems.
Urban ecosystems have a major impact on the environment.
Cuvinte cheie: impact, ecosistem urban, ape de suprafață, sol, specii

spontane și ruderale.
INTRODUCERE
Anterior [2, 3, 5] au fost efectuate cercetări privind impactul antropic

asupra apelor de suprafață, învelișului de sol și a diversității floristice în
ecosistemul urban Chișinău. Rezultatele cercetărilor au demonstrat un
impact esențial al activităților economice în ecosistemul urban (EU)
Chișinău asupra tuturor componentelor de mediu: aer, apă, sol,
biodiversitate și sănătății publice.
Prezintă interes studiul impactului antropic asupra componentelor de
mediu și în cadrul altor ecosisteme urbane din republică.
Scopul prezentei lucrări constă în evaluarea impactului EU Orhei și
Telenești asupra componentelor de mediu din Regiunea de Dezvoltare
Centru (RDC). Pentru stabilirea stării componentelor de mediu în
raioanele date, au fost efectuate cercetări privind starea solului, apei și
biodiversității în raioanele cercetate.
MATERIALE ŞI METODE
În calitate de obiect de studiu au servit EU Telenești, Orhei și teritoriile

adiacente (c. Vatici și Pohorniceni) amplasate în zona r. Răutul de Mijloc,
zona de Dezvoltare Centru a Republicii Moldova. Probele de apă au fost
prelevate din obiectele acvatice a EU Orhei, Telenești și obiectele acvatice
adiacente. Prelevarea probelor de sol a fost efectuată în EU și în teritoriile
adiacente în stratul de sol 0-20 cm.
Pentru analiza solului probele reprezentative au fost prelevate în
formă de plic cu laturile de 5 m de pe suprafață studiată. Analiza probelor
de sol a fost efectuată în laboratorul acreditat al Serviciului
Hidrometeorologic de Stat.
42
Evaluarea impactului antropic asupra apelor de suprafață din EU Orhei.

În lucrarea [4] au fost efectuate studii privind impactul antropic asupra
apelor de suprafață în EU Orhei și obținute rezultatele prezentate în tabelul
1.
Rezultatele cercetărilor (tabelul 1) sugerează că, cel mai înalt grad de
poluare cu compușii azotului îl are apa epurată la stația de epurare, care
constituie (mg/l): nitrați – 74,0, nitriți – 8,0 și ioni de amoniu – 7,8. A fost
stabilit că poluarea apei r. Răut este mai înaltă în aval de or. Orhei, fapt
ce se explică prin deversarea apelor epurate de la stația de epurare
amplasată pe deal și a apei râușorului Ivanos, care traversează orașul
Orhei, unde are loc poluarea lui majoră. Gradul de poluare a apelor de
suprafață în cadrul EU Orhei demonstrează faptul, că calitatea apei r.
Răut la pod (amonte Orhei) se caracterizează printr-o poluare
neînsemnată (mg/l): cu nitrați (4,2), ioni de amoniu (1,2) și nitriți (0,01).
Poluarea apei r. Răut în aval or. Orhei constituie (mg/l): nitrați – 5,5,
nitriți – 0,08 și ioni de amoniu – 0,23. Datele din tabel indică faptul, că
poluarea apei r. Răut are loc ca rezultat al deversării apelor reziduale de la
stația de epurare biologică (SEB) amplasată pe deal, gradul de poluare a
acesteia constituind (mg/l): nitrați – 74,0; nitriți – 8,0; ioni de amoniu –
7,8. Următoarea sursă de poluare a r. Răut este râușorul Ivanos, ce curge
prin mijlocul orașului și se caracterizează prin următorul grad de poluare:
în centrul orașului (mg/l): nitrați − 10,2 , nitriți – 0,066 și ioni de amoniu –
0,36, iar înainte de confluența cu r. Răut: nitrați – 7,44, nitriți – 0,068 și
ioni de amoniu – 0,28.
Tabelul 1
CONȚINUTUL COMPUȘILOR DE AZOT ÎN PROBELE DE APĂ DIN EU
ORHEI [4]
Nr. Locul prelevării probelor pH- NH4+, NO2-, NO3-,

d/o ul mg/l mg/l mg/l
1 R. Răut, amonte or. Orhei 7,60 1,20 0,01 4,20
2 Canal de desecare, amonte or. Orhei 7,53 1,30 0,01 0,13
3 Lacul de agrement or. Orhei (sectorul superior) 7,64 0,68 0,00 0,07
4 Lacul de agrement or. Orhei (sectorul de mijloc) 7,97 0,51 0,06 0,16
5 Lacul de agrement or. Orhei (sectorul inferior- 8,07 0,28 0,35 0,34
dig)
6 Apa de deversare de la SEB Orhei 7,17 7,80 8,00 74,0
7 Râulețul Ivanos din lacul de agrement Orhei, 7,51 0,36 0,07 10,2
1000 m mai jos de dig
8 Râulețul Ivanos din lacul de agrement Orhei, la 7,90 0,28 0,07 7,44
confluența cu r. Răut
9 R. Răut (s. Pohorniceni, pod) 7,58 0,23 0,08 5,50
43
Așadar, cea mai mare sursă de poluare pentru r. Răut o prezintă apele
epurate de la SEB, după care urmează râușorul Ivanos care trece prin or.
Orhei. Judecând după indicatorii hidrochimici, calitatea apei r. Răut în
limitele RDC pe parcursul anului 2017 corespunde claselor de calitate
„moderat poluată”. Impactul asupra apelor de suprafață a fost studiat și pe
exemplul EU Telenești.
Evaluarea impactului antropic asupra apelor de suprafață din EU
Telenești. Impactul asupra apelor de suprafață a fost studiat și în cazul EU
Telenești. Rezultatele sunt prezentate în tabelul 2.
Valorile pH ale probelor de apă sugerează că acestea sunt în limitele
normale. Rezultatele analizelor apelor reziduale (AR) la intrare la SEB
indică poluarea cu ioni de amoniu, care constituie 71,9 mg/l, conținutul
NO3- fiind de 5,93 mg/l și cel al ionilor P2O5 – 0,26 mg/l. Purificarea AR la
SEB asigură diminuarea conținutului ionilor de amoniu până la 45,4 mg/l
și al celui de nitrați până la 2,57 mg/l. La deversarea AR după SEB, în
canalul unde se efectuează purificarea biologică, conținutul ionilor de
amoniu se diminuează până la 14,3 mg/l. Conținutul ionilor de amoniu în
apa r. Ciulucul Mic (pod vizavi de intrare în or. Telenești (probele nr. 4 și
nr. 5) constituie 0,87 și 0,98 mg/l respectiv. Conținutul ionilor de NO2- în
apa care ajunge la SEB și după epurare la SEB nu demonstrează o
poluare esențială a acestora.
O poluare excesivă a apelor de suprafață cu NO3- este stabilită doar
pentru proba nr. 4, care demonstrează poluarea excesivă a râului
Ciulucul Mic de către EU Telenești. Conținutul ionilor de P2O5 în probele
de apă colectate indică un conținut excesiv al acestora în probele 3 și 5,
concentrația lor fiind de circa 3,71 mg/l, care se explică prin deversările
apelor reziduale din EU Telenești. Analiza rezultatelor privind poluarea
apelor de suprafață în cazul ambelor ecosisteme urbane demonstrează
următoarele: în pofida faptului că, ambele EU (Orhei și Telenești) dispun de
stații de epurare, acestea (ecosistemele) cauzează un impact esențial, care
constă în poluarea apelor de suprafață.
Tabelul 2
CARACTERISTICA PROBELOR DE APĂ DIN EU TELENEȘTI [1]
Nr. pH-ul NH4+, NO2-, NO3-, P2O5,

probei mg/l mg/l mg/l mg/l
1 6,89 71,90 0,05 5,93 0,26
2 7,09 45,40 0,03 2,57 0,37
3 7,42 14,30 0,48 20,2 3,37
4 7,82 0,87 0,81 119,70 0,91
5 7,82 0,98 0,98 17,3 3,71
Caracteristica învelișului de sol a ecosistemului urban Orhei și

terenurilor adiacente: comunelor Vatici și Pohorniceni. Probele de sol din
localitățile cercetate au fost prelevate în următoarele stații: 1 – podul
44
Vatici; 2 – sol – podul Răut; 3 – podul de la Seliște; 4 – SEB, luncă
(mijlocul canalului); 5 – sub pădure (partea dreaptă a iazului), la 500 m de
la iazul Tabără; 6 – proba de pe pantă; 7 – sol din valea pantei la iazul din
Tabără; 8 – sol – con dejecții (scurgere din ravenă); 9 – sol de sub pădure
din partea stângă a iazului; 10 – sol – probă mixtă de pe partea stângă a
iazului; 11 – sol de pe malul stâng al iazului; 12 – sol, coada iazului Orhei
(zonă de recreație); 13 – complexul sportiv Orhei (zonă de recreație); 14 –
sol, iezătura – 20 m mai sus; 15 – sol, malul pârăului Ivanos; 16 – sol de
pe malul r. Răut (lângă punte); 17 – sol, Pohorniceni, de pe malul drept al
r. Răut.
Analiza probelor de sol prelevate din stațiunile menționate, indică
faptul că cel mai înalt conținut de cupru total (pentru toate probele au fost
determinate valorile totale ale metalelor) este determinat în proba nr. 15
(sol pe de malul pârăului Ivanos) și constituie 71,28 mg/kg. În această
probă a fost stabilit și cel mai înalt conținut de zinc – 137,8 mg/kg și de
plumb – 24,00 mg/kg. În această probă este determinat cel mai înalt
conținut de humus (substanță organică), constituind 6,61%, ceea ce
corespunde nivelului de humus foarte ridicat. Acestei probe îi corespunde
cel mai înalt conținut de azot după Kjeldahl – 2807 mg/kg, și de potasiu
mobil – 753 mg K2O/kg. Aceasta se explică prin faptul că, proba a fost
prelevată pe malul râușorului Ivanos, unde are loc acumularea unor
cantități mari de poluanți: metale grele, substanțe organice, care conțin un
procent înalt de humus (substanță organică). Gradul înalt de poluare a
solului în această stație este rezultatul aruncării unor cantități mari de
deșeuri solide (cutii metalice), lichide (ape reziduale) pe malurile râușorului
și în apele acestuia de către întreprinderile și gospodăriile individuale din
or. Orhei.
În general, în zona cercetată a bazinului r. Răut sunt reprezentate
tipurile și subtipurile hidromorfe intrazonale aluviale. Din punct de vedere
al poluării, aceste soluri se consideră nepoluate. Degradarea învelișului de
sol în zona cercetată a luncii r. Răut este condiționată de eroziune și de
lucrările de terasament, care au dus la formarea unui înveliș de sol
mozaic.
Impactul asupra solului a fost cercetat și în cadrul EU Telenești [1].
Caracteristica solurilor din zona cercetată a bazinului râului Ciulucul
Mic. Locurile de prelevare a probelor de sol în zona cercetată a bazinului r.
Ciulucul Mic sunt indicate în tabelul 3. În calitate de obiect de studiu au
servit EU Telenești și teritoriile adiacente acestuia, zona r. Ciulucul Mic.
Probele de sol au fost prelevate din stratul 0-20 cm.
Locurile de prelevare a probelor de sol în zona cercetată a bazinului r.
Ciulucul Mic și rezultatele analizelor chimice sunt prezentate în tabelul 3.
45
Tabelul 3
CONŢINUTUL METALELOR GRELE (FORMELE TOTALE) ÎN SOLURILE
BAZINULUI R. CIULUCUL MIC [1]
Nr. Locul de prelevare a Conținutul metalelor grele în sol, mg/kg

d/o probelor de sol Cu Ni Zn Pb Cd Mn
1. Sol, lângă SEB vechi
lângă deversare în r. 24,35 35,76 49,94 12,93 0,00 587,45
Ciulucul Mic
2. Sol, depozitul de 18,65 31,43 37,68 10,84 0,00 489,25
deșeuri înțelenit
3. Sol aluvial, r. Ciulucul 21,23 26,14 43,34 15,04 0,00 559,56
Mic, amonte
SEB
4. Sol antropic, Gara 15,61 18,12 169,09 24,07 0,54 184,43
Auto or. Telenești
5. Sol aluvial, aval SEB 24,44 29,75 47,43 13,65 0,00 504,60
vechi, r. Ciulucul Mic
(10 km de Telenești)
6. Pragul de alertă (PA) 100 75 300 50,0 3 -
(Kloke, 1980)
7. Pragul de intervenţie 200 150 600 100,0 5 -
(PI) (Kloke, 1980)
8. Diapazonul în solurile 2-400 5-75 10- 5-30 0,2- -
RM (Кирилюк, 2006) 166 0,8
9. Media în solurile RM 32 39 71 20,0 0,41 -
(Кирилюк, 2006)
10. Klark (Lăcătuşu, 22,4 23 66 30,0 0,48 -
2008)
Rezultatele analizelor de laborator ale probelor de sol prelevate,

privind conținutul metalelor grele demonstrează că, nu au fost depistate
depășiri ale valorilor CMA pentru metale grele (forma totală) în probele de
sol cercetate.
Indicele hidrogenic (pH) al extractului apos din probele de sol are
valori de la 8 (proba nr. 3) până la 9,8 în proba nr. 5, de la slab alcalin
până la puternic alcalin, ceea ce se explică printr-un conținut înalt în sol
al cationilor alcalini și alcalino-pământoși – sodiu, potasiu, calciu și
magneziu, iar valoarea de 9,8 din proba nr. 5 indică deja că aici se
formează soda.
Analiza conținutului metalelor grele în probele de sol prelevate în EU
Telenești și terenurile adiacente, conform autorului [12] se încadrează în
limitele admisibile pentru solurile din Republica Moldova. O excepție
constituie proba de sol nr. 3, prelevată lângă podul de la intrarea în or.
Telenești, privind conținutul de zinc, care constituie 869,70 mg/kg.
Această depășire se explică, probabil, printr-o poluare locală pe malul r.
Ciulucul Mic.
46
Analiza conținutului de potasiu mobil K2O/kg indică faptul că,
conținutul acestuia este foarte ridicat. Acest fapt se explică prin
următoarele: din punctul de vedere al raionării pedogeografice, zona
cercetată se atribuie subraionului 3a al Stepei Deluroase a Ciulucului,
învelișul de sol al căruia are un caracter specific, condiționat de
răspândirea solonețurilor, cernoziomurilor solonețizate și a solurilor
salinizate. În total, ele ocupă aproximativ 11% din suprafața subraionului.
Solonețurile sunt răspândite în formă de areale relativ mici, care
contactează cernoziomuri solonețizate, salinizate. În asemenea complexe
sunt deseori prezente solurile cernoziomoide și mocirle [11].
Analiza conținutului de azot după Kjeldahl, mg N/kg, indică faptul că
cel mai mic conținut stabilit este de 858 mg/kg (în proba prelevată de la
depozitul de deșeuri din Telenești), ajungând până la 2718 (parcul central)
și 2776 mg/kg (conținut mare de azot) în proba prelevată de pe malul r.
Ciulucul Mic, de la podul de la intrarea în or. Telenești.
Raportul dintre calciul schimbabil și magneziul schimbabil indică
faptul că, numai pentru prima probă acesta constituie circa 5,25 pentru
restul probelor acesta fiind foarte mic.
Evaluarea diversității biologice în EU Orhei și Telenești. În prezent, în
rezultatul formării unor aglomerări enorme (ecosisteme urbane) în lume,
are loc un proces de degradare a ecosistemelor naturale în procesul de
formare a noilor orașe. În ultimele decenii a fost înregistrată o creştere
mare a zonelor urbane şi prin urmare, şi o creştere a densităţii populaţiei
urbane. Ca exemplu de studiu servesc EU Orhei şi Teleneşti, care în
ultimul timp au suferit mai multe schimbări în infrastructura oraşului.
Astfel, din punct de vedere evolutiv, oraşul reprezintă un nou tip de biotă,
cu un complex de condiţii ecologice în permanentă schimbare. Zona
urbană şi teritoriile adiacente supuse unor perturbări se extind în mod
constant. Ca rezultat, în astfel de condiţii apar modificări ale structurii
comunităţii faunistice şi floristice, iar speciile de animale şi plante se
adaptează treptat la noile condiţii [10].
Biodiversitatea este un component indispensabil a mediului urban,
având o imensă importanţă în menţinerea şi funcţionarea ecosistemului
afectat de activitatea antropică.
Starea resurselor vegetale din EU Orhei şi teritoriile adiacente.
Diversitatea floristică în a. 2015 în zona cu impact ecologic din or. Orhei
este reprezentată de 47 specii din 45 genuri grupate în 23 familii de
magnoliofite (fig. 1) [6, 7, 8, 9]. Cea mai numeroasă familie din punct de
vedere taxonomic este fam. Asteraceae cu 14 specii din 13 genuri. Cele
mai multe specii au fost depistate pe digul din preajma bazinelor SEB,
care era înclinat şi avea formă de pantă de cca. 4 m înălţime şi
aproximativ 40° înclinare. Pe această fâşie înclinată se dezvoltă Sonchus
arvensis L. şi Chenopodium album L. Destul de frecvente sunt şi speciile
Ballota nigra L., Elytrigia repens (L.) Gould, Artemisia vulgaris L., Conium
maculatum L., Tripleurospermum inodorum L., iar la baza pantei erau
47
frecvente speciile Polygonum aviculare L. şi specia invazivă Grindelia
squarrosa (Parsh) Dun.
Diversitatea floristică în a. 2016 din EU Orhei este reprezentată de
106 specii din 94 genuri grupate în 35 familii de magnoliofite (fig. 1). În
majoritate aceste sunt specii spontane, dar în unele sectoare cercetate au
fost identificate şi unele specii de arbori cultivaţi, de exemplu: nucul,
cireşul, caisul, părul, gimnocladusul.
Speciile întâlnite cu o frecvenţă mai mare sunt cele ubicviste, unele
sunt atribuite în categoria celor invazive, cum ar fi: Polygonum aviculare L.
(troscotul), Convolvulus arvensis L. (volbura), Plantago lanceolata L.
(pătlagina), Ambrosia artemisifolia L. (ambrozia), Sonchus arvensis L.
(susaiul), Elytrigia repens (L.) Gould (pirul), Bromus arvensis L. (obsiga),
Acer negundo L. (arţarul american) etc. Cele mai numeroase familii sunt
Asteraceae – 26 specii din 21 genuri, Fabaceae – 13 specii din 10 genuri,
Rosaceae şi Poaceae a câte 8 specii din 8 genuri corespunzător.
Diversitatea floristică în a. 2017 este reprezentată de 145 specii din
126 genuri grupate în 45 familii de magnoliofite (fig. 3). Studiul florei din
EU Orhei din vara a. 2017 a fost axat pe evidenţierea speciilor cu impact
pozitiv – speciile de arbori, arbuşti şi plante erbacee, care formează
comunităţi ce influenţează pozitiv starea ecologică a EU şi a speciilor, care
prezintă pericol pentru EU: speciile invazive (Sonchus arvensis L., Elytrigia
repens (L.) Gould, Grindelia squarrosa (Parsh) Dun., Acer negundo L., Rubus
caesius L.), specia parazită (Cuscuta europaea L.), specia cu impact asupra
sănătăţii populaţiei (Ambrosia artemisifolia L.), care provoacă alergii în
timpul înfloririi. Speciile de arbori utilizaţi pentru înverzire sunt într-o
stare ecologică satisfăcătoare. Speciile de arbori utilizaţi mai frecvent la
înverzirea or. Orhei sunt: Tilia cordata Mill., Tilia tomentosa Moench,
Aesculus hippocastanum Lin., Acer platanoides L., Acer pseudoplatanus L.,
Sophora japonica L., Robinia pseudacacia L., Juglans regia L., Populus alba
L., Populus nigra L., Populus canescens (Ait.) Smith, Pinus sylvestris L.,
Pinus nigra J.F. Arnold.
Studiul floristic din EU Orhei în a. 2018 denotă unele schimbări
neesenţiale. Spectrul taxonomic din acest ecosistem este destul de variat
şi include 154 specii din 136 genuri, grupate în 45 familii (fig. 1). Cele mai
diverse sunt familiile Asteraceae şi Poaceae cu câte 27 şi 16 specii
corespunzător.
Numărul mic de specii din zona de agrement a EU Orhei (digul lacului
de agrement) este determinat de impactul antropic pronunţat în această
zonă. La sfârşitul perioadei vernale a acestui an în preajma digului a fost
dat în exploatare parcul „Orhei Land”, unde practic suprafaţa ocupată de
plante spontane s-a redus la minimum. Datorită afluxului intens al
populaţiei în această zonă de odihnă se va menţine şi în viitor o diversitate
redusă a florei spontane din această zonă umedă a EU Orhei.
48
Starea resurselor vegetale din EU Teleneşti şi teritoriile adiacente.
Diversitatea floristică în a. 2015 în zona cu impact ecologic din or.
Teleneşti este reprezentată de 52 specii din 49 genuri grupate în 19 familii
(fig. 2) [6, 7, 8, 9]. Mai frecvente sunt: Asteraceele şi Poaceele reprezentate
de 12 şi 10 specii corespunzător.
Vegetaţia este determinată de prezenţa multor specii de plante xerofite
şi xeromezofite şi este supusă unui factor antropic pronunţat, datorită
păşunatului intensiv al ovinelor şi bovinelor. Impactul antropic pronunţat
manifestat de această activitate a omului se reflectă negativ şi asupra
sănătăţii populaţiei, deoarece păşunatul în zonele umede ale r. Răut şi a
afluenţilor este o activitate necontrolată din punct de vedere sanitar, de
aceea animalele care pasc în aceste condiţii sunt infectate în majoritate de
helminţi paraziţi.
154
160 145
136
140 126 specii
120 106
94 genuri
numărul
100
80
47 45 familii
60 45 45
35
40 23
20
0
2015 2016 2017 2018
Fig. 1. Dinamica spectrului floristic al zonelor cu impact antropic

din EU Orhei.
Diversitatea floristică în a. 2016 din EU Teleneşti este reprezentată de

112 specii din 99 genuri grupate în 43 familii (fig. 2). Analiza indicilor
biologici ai florei studiate pun în evidenţă dominanţa a două grupe
principale: plantele lemnoase – arbuştii şi arborii cultivaţi cu scop
ornamental în număr de 16 specii şi grupe de specii ruderale, adaptate la
impactul antropic – în total 15 specii. Speciile spontane care au pătruns
în ecosistemul urban din fitocenozele naturale (10 specii) le revine cca
20% din totalul florei studiate.
Diversitatea floristică în a. 2017 din EU Teleneşti este reprezentată de
139 specii din 115 genuri, grupate în 45 familii de plante (fig. 2).
Diversitatea floristică se caracterizează prin condiţii ecologice specifice:
umiditatea habitatului, troficitatea, configuraţia reliefului şi factorul
antropic pronunţat.
49
Studiul floristic din EU Teleneşti în a. 2018 indică prezenţa a 152
specii de plante vasculare din 124 genuri grupate în 45 familii (fig. 2).
Plantele lemnoase sunt prezente cu 22 specii din 18 genuri grupate în 15
familii, iar cele 130 specii de plante erbacee sunt grupate în 106 genuri
din 29 familii. Cele mai reprezentative familii sunt Asteraceae cu 31 specii
şi Poaceae cu 14 specii.
152
160 139
specii
140 124
112 115
120 99
genuri
numărul
100 familii
80 52 49
60 43 45 45
40 19
20
0
2015 2016 2017 2018
Fig. 2. Dinamica spectrului floristic al zonelor cu impact antropic din EU

Teleneşti.
Trebuie de menţionat, că structura taxonomică nu diferă semnificativ

de cea a anilor precedenţi, însă în unele sectoare se observă mici fluctuaţii
a spectrului taxonomic datorită influenţei factorului antropic şi a
condiţiilor meteorologice din sezonul vernal şi începutul sezonului estival
din anul curent. Astfel în primăvara acestui an, scuarul din centrul or.
Teleneşti era bine îngrijit şi amenajat, de aceea a fost observat lipsa unor
specii ruderale şi segetale, care au fost prezente în anii precedenţi sau ele
sunt într-un număr mic de exemplare, cum ar fi: Onopordum acanthium,
Ambrozia artemisifolia, Cynodon dactilon, Chenopodium album etc. Cu
toate acestea diversitatea floristică în scuarul oraşului este cea mai mare
(70 specii), o bună parte din acest spectru aparţine speciilor de plante
lemnoase (arbuşti şi arbori) utilizaţi în scop decorativ. Trebuie de
menţionat, că aceste specii sunt bine îngrijite, au fost defrişate ramurile
vătămate, astfel scuarul are un aspect estetic.
Structura taxonomică a florei din EU cercetate suportă fluctuaţii în
diapazon larg, din cauza că după cum a fost menţionat, acest tip de
ecosistem este specific, se deosebeşte de ecosistemele naturale prin
schimbarea permanentă a condiţiilor de mediu, iar influenţa factorului
antropic este în permanentă creştere.
În concluzii se poate conchide, că EU cauzează un impact esențial
asupra mediului. Impactul reprezintă efectul negativ a emisiilor (gazoase,
50
lichide) și deșeurilor solide generate la întreprinderile industriale,
autotransport asupra componentelor de mediu: apelor de suprafață,
solului, biodiversității și sănătății populației. Valoarea impactului depinde
de cantitățile (masa reală) a emisiilor și deșeurilor, gradul de agresivitate și
de dispersia acestora în componentele de mediu.
CONCLUZII
1. Analiza rezultatelor privind poluarea apelor de suprafață în cazul

ambelor EU (Orhei și Telenești) demonstrează următoarele: cu toate că
ambele EU dispun de stații de epurare, acestea (ecosistemele) reprezintă o
sursă esențială de poluare a apelor de suprafață.
2. Extractul apos al probelor de sol (Telenești), indică la faptul, că
acestea au valoarea pH de la 8 până la 9,8, ceea ce se explică printr-un
conținut înalt în sol de calciu și potasiu. Conținutul de potasiu mobil
K2O/kg indică la faptul, că valoarea acestuia este foarte ridicată ceea ce se
explică prin aceea că, zona cercetată se atribuie subraionului 3a al Stepei
Deluroase al Ciulucului, învelișul de sol al căruia are un caracter specific,
condiționat de răspândirea solonețurilor, cernoziomurilor solonețizate și a
solurilor salinizate.
3. Conținutul metalelor grele în probele de sol prelevate în EU
Telenești și terenurile adiacente, se încadrează în limitele admisibile
pentru solurile din Republica Moldova.
4. Analiza conținutului de azot după Kjeldahl, mg N/kg indică la
faptul, că cel mai mic conținut este stabilit în proba (depozitul de deșeuri)
858 mg/kg până la 2718 (parcul central) și 2776 mg/kg proba prelevată
de pe malul r. Ciulucul Mic, podul de la intrarea în or. Telenești (conținut
mare de azot). Acesta se explică prin faptul, că proba a fost prelevată pe
malul r. Ciulucul Mic, unde are loc acumularea unor cantități mari de
poluanți de metale grele și substanțe organice care și conțin un procent
înalt de humus (substanță organică).
5. Analiza probelor de sol din EU Orhei și teritoriile adiacente indică
faptul, că cel mai înalt conținut de cupru total este determinat în proba
nr. 15 și constituie 71,28 mg/kg. În această proba a fost stabilit și cel mai
înalt conținut de zinc -137,8 mg/kg, și de plumb de 24,0 mg/kg. În
această probă este determinat cel mai înalt conținut de humus (substanță
organică) și constituie 6,61%, ceea ce corespunde nivelului foarte ridicat.
Acestei probe îi corespunde cel mai înalt conținut de azot după Kjeldahl -
2807 mg/kg și de potasiu mobil - 753 mg K2O/kg, fapt explicat prin aceea,
că proba dată a fost colectată pe malul pârăului Ivanos, unde are loc
aruncarea de către populație a unor cantități mari de diverse tipuri de
deșeuri, ceea ce cauzează acumularea unor cantități esențiale de poluanți
care conțin metale grele și substanțe organice.
6. În rezultatul acțiunii impactului antropic în ecosistemele urbane se
produce un dezechilibru în raportul speciilor spontane (Lotus corniculatus
51
L., Coronilla varia L., Plantago major L., Achillea millefolium L. etc.) și a
celor cultivate cu scop decorativ pe de o parte și pe de altă parte invazia
speciei (Ambrosia artemisifolia L.), care provoacă alergii în timpul înfloririi
și prejudicii sănătății populației. Un impact asupra vegetației îl reprezintă
specia parazită Cuscuta europaea L., prezența căreia a fost semnalată în
EU Orhei și Telenești. Această specie trebuie monitorizată și luate măsuri
de lichidare a acesteia pentru a evita răspândirea ei în alte sectoare ale
orașului.
7. Diversitatea floristică în EU Orhei și Telenești în ansamblu pe
perioada 2015-2018 nu a suferit schimbări esențiale.
8. În EU Orhei s-au produs unele schimbări în rezultatul impactului
antropic pronunțat din zona digului lacului de agrement, unde a fost
edificat parcul „Orhei Land”. Suprafața ocupată de plantele spontane s-a
redus esențial și în viitor, acest fapt, va influența negativ diversitatea florei
spontane.
BIBLIOGRAFIE
1. Bulimaga C., Certan C., Burghelea A., Grabco N., Bodrug N., Rusu M. Starea
ecologică a componentelor de mediu din ecosistemul urban Telenești și
teritoriile adiacente. //Ministerul Educației, Culturii și Cercetării.
Universitatea de Stat „Dimitrie Cantemir”, Facultatea Științe ale Naturii,
USDC, Departamentul Științe Biologice și Geonomice, USDC. Biodiversitatea
în contextul schimbărilor climatice. Ediția a II-a. Materialele Conferinței
științifice cu participarea internațională, Chișinău, 23 noiembrie 2018. p. 22-
24.
2. Bulimaga C., Mogildea V., Bors A., Negara C., Tugulea A., Sciudlova E. Starea
ecologica a apelor de suprafață în ecosistemul urban Chișinău. // Академику
Л.С. Бергу-135 лет: Сборник научных статей. Есо-Тирас, Бендеры, 2011, p.
114-117.
3. Bulimaga C., Mogîldea V., Grabco N., Certan C., Țugulea A. Utilizarea SIG în
evaluarea gradului de poluare a apelor râului Bâc. // Materialele
simpozionului internațional Sisteme informaționale geografice. Ediția a XXII-A,
Chișinău, 2015, p. 97-102.
4. Bulimaga C., Mogîldea V., Țugulea A., Șciudlova E., Rusu M. Evaluarea
impactului antropic în ecosistemul urban Orhei. // Conferința internațională
Transbondary Dniester River Basin. Management: Platform for cooperation
and current challenges, Proceedings of International Conference, Tiraspol,
October 26-27, 2017. p. 43-46.
5. Burghelea A., Bulimaga C., Kuharuc E., Mogildea V. Impact of waste on soil
cover in Chisinau urban ecosystem // Advances in Environmental Sciences-
International Journal of the Bioflux Society, 2013, Volume 5(2), ELSEDIMA
International Conference, Cluj-Napoca, 2012, Selected papers, BioFlux. p.
239-244.
6. Cristea V., Gafta D., Pedrotti F. Fitosociologie. // Ed: Presa universitară
Clujeană. Cluj-Napoca, 2004, p. 62-184.
7. Ciocârlan V. Flora ilustrată a României. Pteridophyta et Spermatophyta. //
Ed. a II-a. Bucureşti: Ceres, 2000. 1136 p.
52
8. Negru A. Determinator de plante din flora Republicii Moldova. // Chişinău,
2007, 391 p.
9. Gheideman T. Определитель высших растении МССР. // Кишинев,
Штиинца, 1986, 638 c.
10. Hunter P. The human impact on biological diversity. How species adapt to
urban challenges sheds light on evolution and provides clues about
conservation. // Science and Society Analysis EMBO Rep. 8(4): doi:
10.1038/sj.embor.7400951. 2007. p. 316-318.
11. Ursu A. Raioanele pedogeografice şi particularităţile regionale de utilizare şi
protejare a solurilor. // Chișinău: Tipografia Academiei de Ştiinţe, 2006. 232
p.
12. Кирилюк В.П. Микроэлементы в компонентах биосферы Молдовы. //
Академия Наук Молдовы. Министерство сельского хозяйства и пищевой
промышленности Республики Молдова. Агенство земельных отношении
кадастра. Научно-исследовательский институт почвоведения и агрохимии
им. Н. Димо, Chișinău: Pontos, 2006, 155 с.
53
SURSE PUNCTIFORME SEMNIFICATIVE DE POLUARE CU NUTRIENȚI
A RÂURILOR MICI DIN SUBBAZINUL HIDROGRAFIC RĂUT
Vladimir MOGÂLDEA
Iurie BEJAN
Abstract: The research from surface waters allowed the assessment of the
distribution of ammonium ions, nitrates and phosphates in different water bodies (Răut River
and its tributaries r. Copăceanca, r. Cubolta, r. Căinari, r. Cogâlnic, r. Ciuluc, r. Vatici, r.
Cula, ponds, wells, springs), the role of human agglomerations in the pollution of water
bodies with nutrients, from punctual sources. In the Vatici basin area the quality of surface
leakage caused by precipitation and their influence on the physico-chemical parameters of
the river water, from the springs to the spill in Răut river, was investigated. Using the
integrative indicator - Algae Growth Potential in Different Water Bodies – allowed
differentiation between the total nutrient content (determined by chemical analysis) and the
nutrients available for the growth of hydrobionds, and characterizing the trophic status of the
water body.
Cuvinte cheie: presiuni semnificative, surse punctiforme, ape uzate
INTRODUCERE
Poluarea intensivă a Corpurilor de Apă (CA) din Bazinul Hidrografic

Răut (BHR) cu ape uzate deversate de la Stațiile de Epurare (SE) din
aglomerările umane provoacă presiuni semnificative, care pot avea ca
rezultat neatingerea obiectivelor de mediu (calitatea bună) conform
Directivei Cadru Apa (DCA). Apele uzate urbane conțin materii în
suspensie, substanțe organice, nutrienți, dar și alți poluanți, cum ar fi
metale grele, detergenți, hidrocarburi, micropoluanți organici, etc., aceștia
depinzând de tipurile de industrie existentă, cât și de nivelul de pre-
epurare al apelor industriale colectate.
În conformitate cu cerințele Directivei privind epurarea apelor uzate
urbane - Directiva 91/271/EEC, se consideră presiuni semnificative
punctiforme: a) aglomerările umane ce au peste 2000 locuitori echivalenți
(l. e.), care au sisteme de colectare a apelor uzate cu sau fără stații de
epurare și care evacuează în resursele de apă și b) aglomerările <2000 l. e.
care dispun de sistem de canalizare centralizat.
Datorită faptului că majoritatea localităților care dispun de stații de
epurare și, respectiv, evacuează ape uzate, sunt amplasate în imediata
apropiere a râului Răut sau a afluenților acestuia, calitatea apelor este
puternic deteriorată, prezentând un pericol iminent pentru principala
sursă de apă potabilă – fluviul Nistru. De aceia, cercetările prezente au ca
scop evaluarea presiunilor semnificative punctiforme produse de
aglomerările umane situate în bazinele de recepție a râurilor mici din
cadrul hidrografic Răut și impactul acestora asupra calității apei.
54
Analiza presiunilor semnificative punctiforme a fost efectuată

conform metodologiei Uniunii Europene [2]. Această metodologie este
bazată pe evaluarea a patru indicatori de presiune: doi indicatori de
presiune punctiformă, a) Deversarea specifică a apelor reziduale în corpul
de apă- Dww = L / Qmin, r; unde : Dww - deversare specifică a apelor
reziduale în corpul de apă, L - echivalentul total de sarcină, Qmin, r -
debitul anual minim al râului [L / s], b) Ponderea totală a apelor uzate în
râu Sww = ΣQww / MQr ,unde: Sww- ponderea totală a apelor uzate într-
un râu la o anumită secțiune transversală a râului, Qww- volumul total
(curent / viitor) a deversărilor de apă uzată în amonte în râu [m3 / s], MQr-
debitul anual mediu al râului [m3 / s]. În lucrarea de față au fost investigați
doar indicatorii de presiune punctiformă.
L-echivalentul total de sarcină (fără dimensiuni), poate fi exprimat
prin: N- numărul de locuitori conectați la sistemul de canalizare (1
persoană conectată la sistemul de canalizare = 1 EL) sau materii organice
ca CBO5 (1 EL = 60g/zi) sau CCO (1 EL = 120 g/zi) sau N tot (1 EL = 7,3
g/zi) sau P tot (1 EL = 2 g/zi).
În cazul evacuărilor de ape reziduale tratate, acest indicator poate fi
adaptat în forma următoare:
Dww = (L * (1-η)) / Qmin, r, unde η: Eficiența tratamentului. Eficiența
tratării poate fi selectată în funcție de cunoștințele privind performanța
instalației de tratare (tabelul 1).
Tabelul 1
EFICIENȚA TRATĂRII APELOR UZATE URBANE ÎN DEPENDENȚĂ DE
MODUL DE EPURARE
Mod de Eficiența epurării pe indicatorii principali, %

epurare CBO5 CCO N tot P tot
Primară 20* 25** 9** 10**
Secundară 70* 75* 35** 20**
*[2] ** [3]
Datele primare (numărul populației, volumul apelor deversate,

eficiența epurării) au fost preluate din anuarele statistice și de pe pagina
web a Biroului Național de Statistică [12], baza de date a Agenției „Apă-
Canal” [10], iar datele de monitorizare a stării calității apelor de suprafață
- conform indicilor hidrochimici din Anuarele Sevicului Hidrometeorologic
de Stat [11]. Unii indicatori fizico-chimici ai apei (ioni de amoniu, nitriți,
nitrați, ortofosfați) au fost determinați în laborator conform metodelor
descrise în lucrările [4-5], iar potențialul de creștere a algelor în
eșantioanele de apă colectată conform [3]. Delimitarea corpurilor de apă,
punctele de monitorizare și stațiile de relevare a probelor de apă sunt
indicate în fig. 1.
Delimitarea corpurilor de apă (respectiv, a bazinelor lor de recepție)
a fost efectuată în baza identificării surselor majore de poluare (orașe
55
mari), dar și a prezenței lacurilor de acumulare pe cursul de bază. Astfel
au fost identificate 10 corpuri de apă, inclusiv un lac de acumulare (or.
Florești).
Fig. 1. Delimitarea corpurilor de apă din BHR, stații de monitorizare și

locații de prelevare a probelor de apă.
În bazinul hidrografic Răut (BHR)exista un număr de 101 aglomerări

umane (>2000 l.e.), cu un număr total de locuitori de 680588 l.e., din care
doar 9 dispun de stații de epurare. Cinci din ele funcționează în localități
cu un număr de locuitori mai mare de 10 000 l.e. (or. Bălți, or. Orhei, Or.
Florești, or. Sîngerei, or. Drochia), iar 4 în localități cu un număr de
locuitori cuprins între 2000 și 10000 l.e. (Râșcani, Dondușeni, Telenești,
Criuleni). Din numărul total de stații de epurare, niciuna nu se
conformează cerințelor. 92 aglomerări umane (> 2000 l.e) nu au încă în
dotare stații de epurare, iar în bazinul hidrografic Răut nu există
aglomerări umane (< 2000 l.e.) care să fie dotate cu sisteme de colectare în
sistem centralizat. În tab. 1 și fig. 2 este prezentată situația aglomerărilor
în privința numărului de locuitori conectați la canalizare publică,
descărcări de materie organică și nutrienți colectate, epurate și deversate.
În rezultatul analizei gradului de racordare a populației la sistemul
de canalizare, rezultă că doar 18,9% din populația bazinului r. Răut este
conectată la acest serviciu, restul contribuind semnificativ la poluarea
difuză. Totodată, la stațiile de epurare funcționale, în majoritatea
cazurilor, lipsește treapta biologică de epurare, ceea ce înseamnă că din
apa reziduală este reținută exclusiv fracția sedimentabilă – nămolul brut
din decantoarele primare. În tabelul 3 sunt indicate caracteristicele
principale ale stațiilor de epurare din cadrul bazinului hidrografic Răut.
56
Tabelul 2
SITUAȚIA AGLOMERĂRILOR UMANE ȘI A DESCĂRCĂRILOR
ORGANICE BIODEGRADABILE COLECATE, EPURATE ȘI DEVERSATE
ÎN BAZINUL HIDROGRAFIC RĂUT
Dimensiunea Nr. total Nr. loc. Încărcarea Încărcarea Încărcarea Încărcarea

aglomerărilor de cu organică organică organică organică
umane locuitori canaliz. totala (CBO5) colectată epurată deversată
publică (CBO5) (CBO5) (CBO5)
t/an % t/an % t/an % t/an %
›15000 l.e. 121583 92830 2663 100 2033 76,4 1423 53,4 610 22,9
10000–15000 33878 16055
l.e. 850 100 352 41,4 209 24,6 142 16,7
2000-10000 325647 19863
l.e. 7132 100 262 3,4 84 1,2 351 4,9
‹ 2000 194572 0 4261 100 0 0 0 0 0 0
Total 680588 128749 14905 100 2820 18,9 1716 11,5 1104 7,4
30000 2000
25000
1500
20000
15000 1000
10000 N total
CBO5 500
5000
0 0
CCO P total
Fig. 2. Situația descărcărilor cu nutrienți colectate, epurate și deversate în

bazinul hidrografic Răut.
Cantitatea totală de ape deversate de la stațiile de epurare în BHR în

anul 2017 a fost de 10856,9 mii m3, dintre care doar 250,2 mii m3 au fost
epurate biologic, iar 9945 mii m3 epurate insuficient. Producția de nămol
provenită în urma epurării apelor uzate se calculează pornind de la faptul
că nămolul cu umiditatea de 95% constituie aproximativ 0,5-1% din
volumul apelor uzate [8] sau reieșind din producția de nămol ce revine
unei persoane ce se folosește de canalizare și care, calculată de diferiți
autori, este de 24-26 kg/an [7]. A fost estimat, că la stațiile de epurare din
aria cercetată se acumulează anual circa 108,1 mii m3 de nămol brut sau
peste 5,4 mii t recalculat la masa uscată. Aceste date pot servi ca bază de
calcul pentru evaluarea suprafețelor de teren, în cazul când aceste
nămoluri sunt utilizate ca fertilizant în agricultură.
Distribuția spațială a deversărilor de ape uzate de la stațiile de
epurare în BHR este neuniformă. Cele mai mari cantități de ape uzate se
deversează în r. Răut de la SE or Bălți și SE or. Orhei, respectiv și calitatea
apei în r. Răut pe aceste segmente ale râului diferă foarte mult (tab. 4).
Analizând datele de monitoring, s-a constatat că apele uzate de la SE a or.
Bălți afectează puternic calitatea apei r. Răut. În amonte de oraș, clasele
57
Tabelul 3
VOLUMUL ȘI PONDEREA APELOR REZIDUALE EVACUATE ÎN BHR
Agentul
uzate, mii m3/an

epurare a apelor
nămol brut (W =
Inclusiv epurate
economic
epurate, mii m3
Volumul actual
al apelor uzate
insuficient, mii
capacitatea de
Raportul între
deversate, mii
95 %), m3/an
Cantitatea de
Cantitatea de
nămol uscat,
proiect și cea
Capacitatea
Apele uzate
prestator de
stațiilor de
stabilită a
actuală
m3/an
servicii și
t/an
m3
localitatea
Î.M. „Apă- 876,0 103,2 8,5 103,2 103,2 1032 51,6

Canal”
Dondușeni
Î.M. „Apă- 1277,5 250,2 5,1 250,2 0 2052 102,6
Canal” Drochia
„Glorin 21900,0 8926,0 2,5 8926,0 8926,0 89260 4463,0
Inginering”
S.R.L., Bălți
S.A. „Servicii- 1934,5 224,8 8,6 224,8 54,2 2248 112,4
Comunale”
Florești
Î.M. „Apă- 219,0 115,7 1,9 115,7 115,7 1157 57,9
Canal”
Sângerei
Î.M. „SCL” - 209,5 - - - 2095 104,8
Rezina
Î.M. „Apă- 1131,5 106,9 10,6 106,9 106,9 1069 53,5
Canal”
Telenești
S.A. Regia 5359,0 835,8 6,4 835,8 639,0 8358 417,9
„Apă-Canal”
Orhei
Î.M. - 84,8 - - - 848 42,4
„Comunservi
ce” Criuleni
Total 32697,5 10856,9 - 10562,6 9945,0 108119,0 5406,1
de calitate, după indicatorii principali comuni pentru apele uzate variază

de la II la IV (de la moderat poluată până la poluată), pe când în aval de
Stația de Epurare majoritatea indicatorilor de calitate fizico-chimică a apei
indică că aceasta este foarte poluată. Această situație s-a menținut și pe
parcursul anului 2017 (fig. 4). Contribuția afluenților (râurilor mici) la
poluarea cu nutrienți a apei r. Răut, conform atât a datelor de
monitorizare a SHS, cât și observațiilor noastre este variată și semnificativă
(fig. 4, tab. 5). În apa râurilor Căinari, Ciulucul Mic, Cogâlnic, Ivanos
conținutul de azot mineral la deversarea în r. Răut se situa între 5 și 7 mg
N/l, iar în râurile Cubolta, Sagala, Cula între 2 și 4 mg N/l.
Însă investigațiile mai detaliate au demonstrat, că pe anumite
sectoare ale afluenților apa poate fi mult mai poluată. De exemplu, în apa
r. Cula la punctul de monitorizare a SHS (s. Hoginești) azotul mineral
constituia 2,97 mg N/l, iar între satele Bravicea și Ghetlovo acest indicator
58
atingea 7,66-26,02 mg N/l. Și concentrațiile fosforului mineral pot varia
foarte mult în dependență de locul amplasării stației de monitorizare. La
punctul din s. Hoginești fosforul mineral constituia 1,12 mg P/l, iar în s.
Ghetlovo de 8 ori mai puțin. Un caz aparte în privința poluării cu nutrienți
a apei r. Răut îl ocupă Zona Umedă Construită (ZUC), situată în lunca
Răutului (s. Seliște) în amonte de or. Orhei. Stația de epurare ocupă o
suprafață de 5,1 ha și a fost dată în exploatare în anul 2013. Capacitatea
de proiect este de 4600 m3/24 ore, capacitatea de funcționare în anul
2015 a fost de 897 m3/24 ore sau 327,4 mii m3/an. Apele uzate epurate
prin această metodă sunt evacuate printr-un canal în r. Răut. Observațiile
efectuate în anii 2017-2018 au depistat concentrații sporite de azot și
fosfor în apele evacuate. Nitrații depășeau concentrația maximă admisibilă
(CMA) de la 2,2 până la 3,8 ori (tab. 5). Această situație ar putea avea ca
Tabelul 4
CONCENTRAȚIILE MEDII ANUALE A PARAMETRILOR FIZICO-
CHIMICI ALE APEI R. RĂUT (ANII 2013-2015) (DATE SHS)
Indicatori Puncte de monitorizare

or. Bălți or. Bălți or. Florești or. Orhei s. Ustia
(amonte) (aval) (amonte) (amonte) (aval)
Oxigen dizolvat, 5,48 (IV*) 3,44 (V) 6,69 (III) 7,14 (II) 6,69 (III)
mg/l
CBO5, mgO2/l 6,50 (IV) 14,75 (V) 6,20 (IV) 5,1 (III) 5,57 (III)
CCOcr, mgO2/l 53,4 (IV) 69,58 (IV) 48,30 (IV) 48,7 (IV) 46,9 (IV)
N-NH4, mg/l 0,45 (III) 15,50 (V) 0,87 (IV) 0,54 (III) 0,52 (III)
N-NO3, mg/l 3,67 (III) 5,15 (III) 5,89 (IV) 5,99 (IV) 5,93 (IV)
N-NO2, mg/l 0,032 (II) 0,309 (V) 0,236 (IV) 0,052 (II) 0,052 (II)
P min., mg/l 0,14 (IV) 1,42 (V) 0,33 (IV) 0,22 (IV) 0,23 (III)
P tot., mg/l 0,29 (III) 1,75 (V) 0,43 (IV) 0,29 (III) 0,30 (III)
*Clasa de calitate
consecință desemnarea luncii Râutului, în amonte de or. Orhei, zonă

vulnerabilă la nitrați, iar corpurile de apă situate în aval de ZUC – zonă
sensibilă la nutrienți, având în vedere și apele subterane potabile din care
se alimentează populația or. Orhei. Un argument în plus că apele evacuate
pot crea pericol de eutrofizare în aval este și potențialul de creștere a
algelor, care atinge cote maxime de 1100-1200 mg/l, ceia ce este de 110-
120 de ori mai mare decât clasa de calitate cea mai poluată conform
parametrului „biomasa fitoplanctonului” stipulat în anexa nr. 1 al
Regulamentului privind cerințele de calitate a mediului pentru apele de
suprafață. În conformitate cu DCA, elementele utilizate pentru a
determina starea (statutul) ecologică a corpului de apă sunt (i) elementele
de calitate biologice, (ii) elementele de calitate chimice, (iii) elementele de
calitate fizico- chimice generale și (iv) elementele de calitate
hidromorfologice. Totuși, în unele cazuri se poate obține o stare ecologică
bună într-un corp de apă, chiar și atunci când starea hidromorfologică
indică un statut mai scăzut.
Orice evaluare a unui statut mai mic decât cel bun, cum ar fi
moderat, slab sau rău, se bazează exclusiv pe evaluarea (i) elementelor
59
8 N-NH4 N-NO2 N-NO3 N min
7
6
5
4
3
2
1
0
a)
18 N-NH4 N-NO2 N-NO3 Nmin.mg/l
16
14
12
10
8
6
4
2
0
b)
Fig. 3. Concentrația azotului mineral în apa r. Răut (a) și afluenților (b), mg N/l.
de calitate biologică și (ii) celor de calitate chimică. Elementele

hidromorfologice și fizico-chimice generale au un rol de susținere.
Tabelul 5
CONȚINUTUL COMPUȘILOR DE AZOT, FOSFOR ȘI POTENȚIALUL
DE CREȘTERE A ALGELOR ÎN APA DIN SUBBAZINUL HIDROGRAFIC
R. CULA ȘI R. VATICI
Locul prelevării probelor N-NH4, N-NO2 ,. N-NO3, N min., P min., N/P AGP,
mg/l mg/l mg/l mg/ mg/l g/l
r. Cula, s. Hoginești 0.65 0.02 1,30 2.97 1,12 3 0,38
r. Cula, s.Bravicea 0.14 0.08 25,8 26.02 0,82 32 0,93
r. Cula, s. Ghetlovo 0.57 0.09 7,0 7.66 0,14 55 0,74
r. Cula, s. Morozeni 0.55 0.03 3,0 3.58 0,26 14 0,59
Canal de evacuare a apelor de la Zona 0.60 0.07 42.85 43.52 7.11 6 1.21
Umedă Construită, or. Orhei
Canal de evacuare a apelor de la Zona 0.61 0.04 25.01 25,66 5.67 1 1.10
Umedă Construită, or. Orhei -la
deversare în r. Răut
60
După cum s-a menționat, evaluarea riscurilor neatingerii obiectivelor
de mediu a copurilor de apă din BHR a fost efectuată pentru indicatorii de
presiune apă uzată deversată (Dww) și ponderea totală a apei uzate în râu
(Sww). Categoriile de Risc, criteriile de Risc și Riscurile calculate conform
[2] sunt prezentate în tabelele 6 și 7.
Tabelul 6
CATEGORIILE ȘI CRITERIILE DE EVALUARE A RISCURILOR DE
NEATINGERE A OBIECTIVELOR DE MEDIU A CORPURILOR DE APĂ
LA POLUAREA CU APE UZATE
Categorii de Risc Criterii de Risc
(colorația) Dww Sww
La Risc (roșu) Dww>1,5 Sww > 0,1
Posibil la Risc (galben) 1< Dww <1,5 0,05 < Sww < 0,1
Fără Risc (verde) Dww<1 Sww < 0,05
Tabelul 7
REZULTATELE EVALUĂRII RISCULUI DE NEATINGERE A
OBIECTIVELOR DE MEDIU A CORPURILOR DE APĂ DIN BHR
V tot., Dww ΣQww MQr Sww = Clasa
mii =L/ m3/sec m3/sec ΣQww/MQ generală de
m3/an Q r calitate a
MS_CD min apei
MDRivDNR-RAU-01 0 0 0 0 0 IV
0,06
MDRivDNR-RAU-04 108,4 5 0,082 10,9 0,008 IV
1,85
MDRivDNR-RAU-05 9342,2 8 7,192 10,9 0,659 V
0,31
MDRivDNR-RAU-08 289,3 2 7,412 10,9 0,680 IV
0,32
MDRivDNR-RAU-09 835,1 1 8,048 10,9 0,738 IV
CONCLUZII
Apele uzate de la Stațiile de Epurare din aglomerările umane din

Bazinul Hidrografic Răut, datorită gradului insuficient de epurare, sunt
sursele principale de presiuni semnificative punctiforme în poluarea
corpurilor de apă.
61
Conform indicatorilor de presiune apă uzată deversată (Dww) și
ponderea totală a apei uzate în râu (Sww) majoritatea corpurilor de apă din
Bazinul Hidrografic Răut sunt la risc sau posibil la risc de neatingere a
obiectivelor de mediu în corespundere cu Directiva Cadru Apă.
Se impune necesitatea contrucției (sau, după caz, renovarea) stațiilor
de epurare în principalele aglomerări din cadrul BHR, dar și
implementarea unui sistem de monitoring (cantitativ și calitativ) pentru
toate corpurile de apă.
BIBLIOGRAFIE
1. Directiva Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane

reziduale (91/271/CEE).
2. Guidance Document on Pressure/Impact Analysis (Risk Assessment) in
the EPIRB Project Pilot Basins. Author Birgit Vogel 2014 Vienna, 29 p.
3. http://www.amac.md
4. http://www.statistica.md.
5. Mogîldea V. Potențialul de creștere a algelor ca indicator al poluării apei
corpurilor acvatice cu nutrienți. //Materialele conferinței șțiințifice
naționale, consacratâ jubileului de 90 ani din ziua nașterii
academicianului Boris Melnic,12 februarie 2018, Chișinău: USM, p. 257-
263.
6. Sandu M., Lozan R., Tărâţă A. Metode şi instrucţiuni privind controlul
calităţii apelor. Chişinău: Ericon, 2010. 173 p.
7. SM SR EN ISO 6878:2011. Calitatea apei. Determinarea fosforului.
Metoda spectrophotometrică cu molibdat de amoniu, 9 p.
8. SM SR ISO 7890-3:20.Calitatea apei. Determinarea conţinutului de
azotaţi, 9 p.
9. The Danube River Basin District Management Plan – ICPDR
www.icpdr.org/main/sites/default/files/nodes/documents/drbmp-
update2015.pdf
10. www.meteo.md
11. Евилевич А.З. Утилизация осадков сточных вод Л., 1988, 240 c.
12. Канализация (водоотведение и очистка сточных вод). Яковлев С.В.,
Ласков Ю.М. М.: Стройиздат, 1987, 319 c.
62
UNELE ASPECTE A STĂRII SĂNĂTĂȚII POPULAȚIEI ÎN RAIOANELE
ORHEI ȘI TELENEȘTI
Nicolae BODRUG
Abstract. Environmental pollution affects population health depending on the extension

and the degree of exposure to environmental factors. In most cases it is difficult to obtain an
accurate situation of exposure of population to harmful factors.
Health status is determined by: human biology, ecological factors, the socio-economic
situation of each person, and the quality of medical services. In according to regional
peculiarities the interdependence of those factors could vary, but not significantly. The
environmental risks are everywhere but diminishing them may improve the health status of
the population.
Cuvinte cheie: factori de mediu, sănătatea populației, prevalența generală a

populației.
INTRODUCERE
Poluarea mediului poate afecta sănătatea populației în funcție de

extinderea și gradul expunere la factorii mediului înconjurător. Expunerea
este evenimentul prin care individul vine în contact cu un poluant din
mediu de o anume concentrație, pe o perioadă anumită de timp. În cele
mai multe cazuri este dificil de obținut o imagine precisă a expunerii unei
populații la factorii nocivi.
Starea de sănătate este determinată de mai mulţi factori, care pot fi
divizaţi în următoarele grupe: (1) dependenţi de biologia umană,
determinaţi genetic; (2) determinaţi de bunăstarea social-economică, de
stilul de viaţă şi de comportament; (3) ecologici, fiind determinaţi de
calitatea mediului înconjurător; (4) determinaţi de sistemul ocrotirii sănătăţii
[1].
Conform aprecierii lui A. Dever (1973), importanţa acestor factori în
destrămarea sănătăţii şi decesele premature constă în: influenţa factorilor
genetici, dependenţi de biologia umană – 27%; influenţa factorilor
determinaţi de bunăstarea social-economică, stilul de viaţă şi
comportament – 43%; influenţa factorilor ecologici, determinaţi de
calitatea mediului – 19% şi cei determinaţi de sistemul ocrotirii sănătăţii –
11%. In dependenţă de particularităţile regionale co-raportul acestor
factori poate varia, dar nu semnificativ [1].
Astfel, ideea că sănătatea umană depinde totalmente de medicină, este
eronată şi problema majorităţii îmbolnăvirilor depăşeşte mult limitele
ocrotirii sănătăţii. În tot sistemul formării sănătăţii, cea mai slabă verigă o
constituie individul şi una din cele mai importante probleme este educaţia
efectivă a fiecărui om pentru un mod sănătos de viaţă, pentru evitarea
riscului diferitor factori pentru sănătate şi profilaxia primară a
morbidităţii. Riscurile din mediul înconjurător ce afectează sănătatea
persistă pretutindeni și joacă un rol important în promovarea şi
conservarea sănătăţii [2].
63
Estimarea gradului de risc al diferitor factori, elaborarea măsurilor de
asanare a mediului ambiant în sens larg, constituie cea mai valoroasă
activitate pentru păstrarea şi promovarea sănătăţii.
Factorii mediului ambiant, deopotrivă cu condiţiile de trai,
comportamentul uman şi serviciile de sănătate joacă un rol important în
promovarea şi conservarea sănătăţii. Calitatea mediului, raportul dintre
om şi mediul său natural şi social influenţează sănătatea lumii
contemporane cu riscuri multiple şi variate.
Poluarea mediului poate afecta sănătatea populației în funcție de
extinderea și gradul de expunere la factorii nocivi ai mediului înconjurător.
Riscurile persistă pretutindeni și joacă un rol important în promovarea şi
conservarea sănătăţii.
Dintre toți factorii de mediu apa are cel mai mare impact asupra
sănătății populației. Efectul apei este sanogen, în cazul consumului apei
potabile, conforme cu normele sanitare.
Totodată, consumul apei poluate microbian sau cu conținut excesiv de
anumite substanțe chimice, condiționează anumite riscuri pentru
sănătatea umană, ce conduc imediat sau în timp la apariția unor maladii
[2]. Republica Moldova întâmpină dificultăți în realizarea aprovizionării
populației cu apă potabilă.
O altă problemă stringentă aparține gestionării necorespunzătoare a
deșeurilor, insalubritatea localităților și nerespectarea măsurilor
elementare de protecție a surselor de apă potabilă. Acestea sunt
principalele cauze de înrăutățire a calității apei din fântâni, folosite ca
unica sursă de alimentare cu apă pentru cca 85% din populația rurală.
Un rol important la poluarea factorilor de mediu îi revine poluării
transfrontaliere, condiționând la apariția ploilor acide. Emisiile de la
centralele termoelectrice, a întreprinderilor industriale mari, arderea
cărbunelui și altor combustibili fosili în sectorul casnic, precum și de la
mijloacele de transport contribuie esențial la fluxurile de poluanți și
respectiv la poluarea factorilor de mediu.
Există o corelație între poluarea aerului atmosferic și sănătatea
populației, în special asupra aparatului respirator. Factorii de mediu
intervin atât ca agenți etiologici, cât și ca factori determinanți sau
favorizanți ai apariției puseurilor evolutive. Populația infantilă reprezintă
categoria cu risc mai mare la îmbolnăviri, datorită particularităților
biologice [2].
Poluarea solului are și ea o amprentă evidentă asupra calității mediului
înconjurător și poate fi contaminat cu diverse substanțe nocive și metale
grele. Cauzele principale ale poluării solului rămân a fi organizarea și
realizarea nesatisfăcătoare a măsurilor de salubrizare a localităților și
folosirea diferitor substanțe chimice în agricultură.
Un risc major și evident pentru sănătate aparțin condițiilor de muncă și
trai, amplasarea locuinței, materialele de construcție folosite, mobilă,
covoarele, apa de robinet, alimentele cu termen depășit, substanțele
chimice folosite sau păstrate în interior, aparatele electrocasnice,
ventilația, umezeala excesivă, plantele, animalele, etc.
64
În cadrul proiectului ”Studiul impactului activităților economice a

Regiunii de dezvoltare economică Centru (bazinul r. Răut – arie pilot) în
scopul protejării potențialului natural pentru asigurarea dezvoltării
durabile” au fost analizați indicii de bază a stării sănătății populației și
factorii mediului înconjurător din raioanele Orhei și Telenești.
Pentru desfăşurarea studiului au fost utilizate datele statistice ale
Ministerului Sănătății Republicii Moldova [3-11]. Perioada supusă
studiului sunt anii 2009-2017.
În calitate de suport metodologic a servit analiza statistico-matematică.
Abordarea este descriptivă, iar în prezentarea datelor sunt utilizate
metode statistice curente.
Prevalenţa generală a populaţiei din raionul Orhei. Conform datelor

obţinute, rata prevalenţei generale a populaţiei din raionul Orhei are valori
variabile, cu tendinţe evidente de micşorare până în a. 2013 (valoarea
minimă – 5301,9 la 10 mii locuitori), apoi se manifestă un trend de
majorare către a. 2017 (valoarea maximă – 6432,7/10000) (figura 1).
Astfel, comparativ cu a. 2009 valoarea acestui indicator s-a majorat cu
circa 7,1%; iar față de a. 2016 cu 13,0%.
8000
7000
cazuri la 10 000 locuitori
6000
5000
4000
3000
RDD „Centru”
2000
r-nul Orhei
1000
0
2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
Fig. 1. Prevalența generală a populației (valoarea medie totală).
Efectuând o analiză comparativă, ale valorilor medii, a prevalenței

generale a populaţiei din raionul Orhei se constată: că acest indicator este
cu 15,1% mai mic faţă de (Regiunea De Dezvoltare) RDD „Centru” și, cu
11,9% mai joasă faţă de valoarea totală pe raioanele republicii (vezi figura
1).
65
Pe toată perioada de estimare, maladiile sistemului circulator se menţin
stabil pe I loc, în structura generală a prevalenței generale. În a. 2017,
grupul respectiv de boli, a constituit 20,2% din numărul total de
îmbolnăviri. Dinamica, pe toată perioada de estimare, înregistrează un
trend de majorare continuă, cu fluctuații neînsemnate (figura 2).
2000
1500
1000
500
2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
Fig. 2. Prevalenţa generală a populaţiei din raionul Orhei,

principalele maladii.
Aşa dar, dacă în a. 2009 a fost înregistrate 1037,6 cazuri la 10 mii

locuitori, atunci către a. 2017 a atins valoarea maximă (1680,2/10000),
deci, a avut loc o majorare excesivă cu 61,9%; iar față de a. 2016 a crescut
cu 46,3%. Valoarea minimă a fost înregistrată în a. 2010 (1013,7/10000).
Pe locul II se menţin stabil afecțiunile sistemului respirator, având
valoarea medie 887,5/10000 şi constituind 15,4 la sută din numărul total
de maladii. Dinamica acestor grup de maladii au un caracter variabil, cu
tendinţe evidente de diminuare până în a. 2016, faţă de a. 2009; apoi are
loc o creștere bruscă atingând valoarea de 1057,5/10000 (majorare cu
18,2%).
Maladiile sistemului digestiv se plasează pe locul III şi constituie 14,1%
din numărul total, având valoarea medie – 814,0/10000 (vezi figura 2).
Dinamica maladiilor respective atestă un trend de descreştere (de la
912,0/10000 în a. 2009 până la 761,6 cazuri în a. 2017), ce constituie o
micșorare cu 16,5 la sută; iar față de a. 2016 s-a majorat cu circa 2,2%.
Valoarea maximă a fost înregistrată în a. 2009 (912,0/10000), iar cea
minimă în a. 2016 (745,2 cazuri).
66
În structura generală a prevalenţei generale maladiile cu o răspândire
mai mică sunt: tulburările mentale constituie 9,1%; maladiile endocrine –
6,1%; bolile infecţioase şi parazitare – 5,4%; bolile sistemului genito-
urinar – 5,0%.
Prevalenţa generală a populaţiei din raionul Telenești manifestă aceleaşi
tendințe și particularități ca şi pentru populația din raionul Orhei.
Valoarea medie a prevalenţei generale, pe perioada de estimare,
constituie 6665,9/10000. Este necesar de remarcat, că, acest indice
înscrie un trend de descreştere continuă până în a. 2013 (valoarea
minimă – 5933,8/10000); după ce are loc o creştere evidentă, până la
6918,1/10000 în a. 2017. Aşa dar, dacă în a. 2009 s-au identificat
6888,3/10000, atunci către a. 2017 s-a majorat cu 0,4%; iar față de a.
2016 cu 0,7% (vezi figura 1).
Efectuând o analiză comparativă se constată, că valoarea medie a
prevalenţei generale pentru raionul Teleneşti este cu 1,8% mai mică faţă
de RDD „Centru”; iar faţă de valoarea totală pe raioanele republicii cu
1,9% mai mare (vezi figura 1).
Pe toată perioada de estimare pe primul loc, stabil, se menţin bolile
sistemului circulator (valoarea medie fiind de 1431,7/10000) şi constituie
21,5% din numărul total de maladii (figura 3).
Este important de remarcat, că acest grup de maladii manifestă un
trend de creştere continuă și comparativ cu a. 2009 a avut loc o majorare
esenţială cu 58,5%; iar față de 2016 s-a majorat cu circa 4,1%. Aşa dar,
dacă în a. 2009 au fost înregistrate 1132,6/10000, atunci către a. 2017 a
crescut până la 1795,2/10 000, fiind, totodată, cea mai înaltă rată pe
toată perioada de estimare.
Locul II le ocupă stabil bolile sistemului respirator, cu valoarea medie
de 1067,1/10000, constituind 16,0 la sută în structura prevalenței. Spre
deosebire de bolile cardiovasculare, acest grup de maladii au o tendinţă de
micşorare semnificativă. Comparativ cu a. 2009 (1658,0/10000 – valoarea
maximă) s-au micşorat de circa 1,6 ori, până la 1015,4/10000 în a. 2017;
iar față de a. 2016 s-a majorat cu circa 1,6%. Valoarea minimă a fost
înregistrată în a. 2013 (813,6 cazuri la 10 000 locuitori).
În structura prevalenței generale bolile sistemului digestiv se plasează
pe locul III, având valoarea medie de 933,8/10000, cea ce reprezintă la
14,0 la sută din numărul total.
Dinamica bolilor respective reprezintă o descreştere continuă, până în
a. 2013 (7,9% în raport cu a. 2009), apoi are loc o majorare cu 17,4% față
de a. 2013, după care parvin fluctuații atingând valoarea de 979,1/10000
în a. 2017. Comparativ cu a. 2009 a avut loc o majorare cu 8,2%; iar față
de a. 2016 s-a micșorat cu 3,4%. Valoarea maximă a fost înregistrată în
a. 2015 (1050,7 la 10 mii locuitori), iar cea minimă în a. 2013 cu
833,8/10000.
67
1800

1600
1400
1200
1000
800
600
400
200
0
2009 2010 2011 2012 2013

2014 2015 2016 2017
Fig. 3. Prevalenţa generală a populaţiei din raionul Telenești,

principalele maladii.
Maladiile cu o pondere mai mică de 10 la sută sunt: bolile sistemului

genito-urinar cu 7,9%; bolile endocrine – 7,1%; bolile infecţioase şi
parazitare cu 5,5%, etc.
CONCLUZII
Indicii prevalenței generale a populației are o structură identică

pentru regiunile supuse analizei la nivel raional, regional, cât și
republican.
Cele mai răspândite maladii la toate aceste nivele sunt: maladiile
cardiovasculare, respiratorii și digestive.
BIBLIOGRAFIA
1. http://public-
health.md/uploads/docs/bibl_virtuala/Sanatatea_mediului.pdf;
2. Bodrug N., Bulimaga C. Unele aspecte ale sănătății populației din regiunea de
dezvoltare, economică centru a Republicii Moldova în relație cu mediul. Culegere
de materiale ale conferinţei naţionale cu participare internaţională "Ştiinţa în
Nordul Republicii Moldova: realizări, probleme, perspective": consacrată
aniversărilor de 70 de ani de la constituirea Instituţiilor de Cercetare
Ştiinţifică din Moldova, 55 de ani de la fondarea Academiei de Ştiinţe a
Moldovei, 10 ani de la fondarea Filialei Bălţi a Academiei de Ştiinţe a
Moldovei, (Ed. a 2-a), 29-30 septembrie 2016, Bălţi (Tipogr. "Foxtrot"). p. 154-
158.
3. http://ms.gov.md/date-statistice-anul-2009;
68
6. http://ms.gov.md/date-statistice-2012;
7. http://ms.gov.md/date-statistice-anul-2013#;
8. http://ms.gov.md/?q=date-statistice-anul-2014#overlay-context=;
9. http://www.ms.gov.md/sites/default/files/indicatori_preliminari_in_format_
prescurtat_privind_sanatatea_populatiei_si_activitatea_ims_2014-2015.pdf;
10. http://www.ms.gov.md/sites/default/files/indicatorii_preliminari_privind_sa
natatea_populatiei_si_rezultatele_de_activitate_ale_institutiilor_medico-
sanitare_anii_2015_si_2016.pdf;
11. http://cnms.md/ro/rapoarte/anuar-statistic-medical.
69
UNELE ASPECTE METODOLOGICE DE STUDIU A BIODIVERSITĂȚII ȘI
PRODUCTIVITĂȚII FITOCENOZELOR DIN CADRUL
ECOSISTEMELOR URBANE
Constantin BULIMAGA, Anastasia PORTARESCU

Abstract: Anthropogenic activities cause damage to the natural ecosystems in the city in
various ways, which contributes to the reduction of biodiversity. Considering that
biodiversity is becoming more vulnerable to the impact action triggered by urban activities is
necessary to monitor it in order to take urgent measures to protect and preserve it. The plant
biodiversity study methodology includes methods that help determine phytocenosis
parameters and assess biomass in order to estimate the productive potential of phytocenosis.
Carrying out the research according to the proposed methodology will make it possible to
assess the anthropogenic impact on the terrestrial and riparian vegetation.
Cuvinte cheie: ecosisteme urbane, metode, biodiversitate, impact antropic,

producție primară.
INTRODUCERE
Activitatea antropică și urbanizarea duc la poluarea excesivă a

mediului și afectează considerabil ecosistemele naturale. În procesul de
urbanizare are loc dispariția multor specii de plante care servesc un
remediu important în procesul de purificare și menținerea echilibrului
ecologic. În scopul menținerii și asigurării condițiilor optimale de viață,
îndeosebi în ecosistemele urbane (EU), o importanță majoră o are
menținerea și păstrarea biodiversității. În scopul asigurării acesteia este
necesară efectuarea monitoringului biologic, în primul rând, la nivel de
ecosistem.
EU acoperă în jurul a 4 % din suprafaţa mondială a uscatului [16],
iar în Republica Moldova acestea cuprind aproximativ 10% din suprafaţă
[4].
Asupra EU acţionează un şir de factori, prezența cărora conduce la
distrugerea biodiversităţii prin:
 Extinderea arealului ocupat de urbe, caracterizat prin distrugerea,
fragmentarea şi degradarea habitatelor;
 Organizarea insuficientă a managementului deşeurilor, impactul cărora
cauzează o reducere esenţială a diversităţii vegetale [1];
 Poluarea apelor de suprafaţă cu reziduuri industriale şi urbane [14];
 Poluarea solului cu depuneri de deşeuri solide, resturi menajere,
cenuşă, zgură, materiale de construcţie, metale, materiale sintetice,
reziduuri petroliere şi alte reziduuri industriale si gospodăreşti,
inclusiv cu utilaje şi maşini uzate [14];
 Acumularea în atmosferă a poluanţilor emişi de diferite surse:
uzine, sisteme de încălzire, mijloace de transport, reziduuri etc.
 Gestionarea inadecvată a „zonelor verzi” din oraşe;
70
 Surplusul de energie, exprimat prin intrarea de căldură, sunet sau
lumină care deranjează ecosistemele [6];
 Intensificarea nivelului de zgomot, parvenit de la autostrăzi, căi ferate,
sau de la construcţii;
 Etc.
Reieşind din faptul, că biodiversitatea este din ce în ce mai

vulnerabilă faţă de acţiunea impactului, declanşat de activităţile
antropice, se impune necesitatea monitorizării diversităţii biologice
terestre și în zona râurilor și lacurilor din cadrul EU, în scopul luării
măsurilor urgente de protecţie şi conservare a acesteia.
Impactul activităţiilor antropice asupra biocenozelor se realizează
pe întreg teritoriul EU. Investigaţiile este necesar de a le realiza pe
parcursul perioadei de vegetaţie, prin metoda de itinerar (metoda de
traseu) în conformitate cu metodologia de cercetare a structurii calitative a
fitocenozelor [10]. Studiul biocenozelor terestre şi acvatice se efectuează
conform metodologiilor expuse în [8-10, 13, 15] care prevăd: a) estimarea
structurii fitocenozei: compoziţia fitocenozei (compoziţia specifică,
totalitatea speciilor de plante din fitocenoză, biomorfa – forma biologică,
ecomorfa – forma ecologică, geoelementul – forma fitogeografică); b)
studiul părţilor structurale ale fitocenozei: fitoindividul, fitopopulaţia şi
indicii ei (efectivul, densitatea, distribuţia spaţială, structura
dimensională, masa, structura vârstelor, structura sexelor, rata apariţiei,
rata dispariţiei, rata creşterii).
Metodologia cercetărilor plantelor litoral vasculare prevede studiul
fitobiocenozelor [3, 9, 19], care include următoarele cercetări ale
fitocenozelor acvatice: a) structura taxonomică, efectivul, capacitatea
indicatoare, b) pentru plancton (totalitatea organismelor din stratul de
apă), fitoplanctonul (structura taxonomică, efectivul, capacitatea
indicatoare).
Oricare cercetare se bazează pe metodele de studiu, care contribuie
la obținerea rezultatelor pentru atingerea scopului propus (tab. 1).
La analiza compoziţiei floristice e necesar de luat în considerare, în
primul rând, numărul de specii componente, care oferă informaţii asupra
gradului de homeostazie a sistemului dat. Speciile determinate este
necesar de a fi analizate după indicii: biologici, ecologici, de similitudine,
elementele geografice, formele biologice, compoziţia pe categorii
71
Tabelul 1
METODELE DE STUDIU A DIVERSITĂȚII TERESTRE A EU
Metoda Descrierea metodei

Metoda (M.) Constă în analiza şi stabilirea stării biodiversităţii
cercetării şi anterioare din cadrul EU pentru cunoaşterea modului în
documentării care se execută activităţile de restabilire a biodiversităţii
bibliografice în EU şi pentru caracterizarea fizico – geografică a
teritoriului şi a vegetaţiei.
M. transectelor Constă în notarea succesiunii fitoindivizilor de-a lungul
lineare unei linii sau a unei benzi, a cărei lungime se stabileşte
în funcţie de tipul de vegetaţie studiat [10, 11].
M. cuadratelor Constă în estimarea parametrilor ce caracterizează
structura covorului vegetal. Această metodă este centrată
pe trei paşi importanţi: stabilirea mărimii suprafeţei de
probă, numărul suprafeţelor de probă – volumul sau
mărimea eşantionului, şi poziţionarea întâmplătoare
(randomică) a suprafeţelor de probă [11].
Determinatoarele Pentru determinarea apartenenţei taxonomice a speciilor
de plante se vor utiliza determinatoarele autorilor
Gheideman T. şi Ciocârlan V. [8,9].
Analiza SWOT Pentru a aprecia care sunt avantajele şi dezavantajele,
precum şi oportunităţile şi ameninţările (constrângerile)
EU studiate.
M. digitale de Vor fi utilizate pentru demonstrarea speciilor stabilite.
fotografiere
economice. Pentru evaluarea impactului antropic (IA) asupra florei litoral

vasculară se calculează indicele de similitudine după Jacard, conform
formulei [19]:
a – numărul de specii din sectorul a; b – numărul de specii din

sectorul b; c – numărul de specii comune ambelor sectoare.
Pentru a monitoriza biodiversitatea și a veni cu unele concluzii, este
nevoie de a acumula unele date ce ţin de parametrii fitocenozei (Tabelul
2).
În cercetările floristice ale fitoplanctonului din apa râului, utilizăm
probele planctonice colectate din apa râului (lacului) din mai multe staţii
stabilite pe sectorul cercetat [3,5]. Indicele de diversitate floristică
(Margalef) al florei algale este necesar de calculat conform formulei:
Dmg 
unde: Dmg - indicele de diversitate Margalef; S - numărul de sp.
înregistrate în proba respectivă; N - numărul total de indivizi din toate sp.
72
Tabelul 2
DETERMINAREA UNOR PARAMETRI AI FITOCENOZEI [18]
Parametrii Descrierea Formula

fitocenozei
Frecvența (F) evidenţiază în procente
speciilor (sp.) numărul de probe în care se
găsește o sp. faţă de F-frecvenţa; p-numărul probelor
numărul total de probe în care apare sp. dată; P-
colectate. numărul total de probe cercetate
Abundența proporția dintre numărul *
relativă de indivizi ce apar țin A - abundența relativă a unei
unei sp. și numărul total sp.;
de indivizi cercetaţi, ce n - numărul de indivizi ce
aparţin altor sp dintr-o aparțin unei sp.,
probă, dintr-un număr N - numărul total de indivizi
de probe sau, preferabil cercetaţi
din totalul probelor
adunate în același timp.
Constanta sp. este de obicei un indice F>50% - sp. constante;
exprimat prin frecvenţă. F≥25% - sp. accesorii;
F<25% - sp. accidentale.
Dominanța sp. exprimă influenţa exercitată
de o sp. într-o comunitate.
– densitatea sp. A;
n - numărul indivizilor ce
aparțin sp. A;
N - numărul total de indivizi ce
aparțin tuturor sp. din
fitocenoză
Dominanța reprezintă raportul dintre *
greutății greutatea totală a m - greutatea totală a
unei specii indivizilor unei sp. la indivizilor unei sp.;
(G A ) dintr-o greutatea totală a M - greutatea totală a
cenoză indivizilor tuturor sp. indivizilor tuturor sp.
100* - factorul pentru raportarea procentuală
Indicile Margalef are valori maxime dacă toţi indivizii aparţin diferitor
sp. (SN), şi minime sau egale cu zero când indivizii aparţin unei singure
sp. (S1).
Determinarea IA asupra biocenozelor se efectuează conform formulei.
Ieco-sistem = × 100
unde: Ieco-sistem – impactul asupra ecosistemului; A – numărul de sp.
(plante, animale) în aria de referinţă; B – numărul de sp. (plante, animale)
în aria poluată.
Pentru a determina care este starea biodiversității la momentul
cercetării, trebuie să se ia în considerație și productivitatea masei vegetale.
Biomasa, producția și productivitatea primară. Cu cât vegetaţia este mai
heterogenă (diversă) cu atât numărul de cuadrate este mai mare. Odată
73
stabilită mărimea probei, masa vegetală prelevată după suprafaţa fiecărui
cuadrat este separată în biomasă şi necromasă (porţiuni ale habitusului
care au murit şi au rămas ataşate - tije florifere, porţiuni din frunze,
frunze provenite din rozetele foliare ale stadiilor tinere, etc.). Urmează
uscarea şi cântărirea separată a celor două tipuri de masă vegetală, datele
obţinute servind la calcularea productivităţii [17].
Aprecierea biomasei (masei verzi și uscate) în vederea estimării
potențialului productiv al fitocenozei. Producția primară (fitomasa) netă
(PPN) – ceea ce rămâne în plante după consumul de materie organică și
energie utilizate în procesele fiziologice.
Evaluarea producției nete – în: kg, t/m2, t/ha, prin cântărirea
fitomasei de pe mai multe suprafețe de probă reprezentative. Dacă această
cântărire se face o dată sau de puține ori într-o perioadă de vegetație, se
obține PPN momentană, determinată la data (datele) respectivă. Când
cântărirea se face repetat, la intervale egale de timp pe toată perioada de
vegetație, obținem, prin însumarea fitomaselor, PPN anuală. În cazul în
care se ia în calcul doar fitomasa de deasupra solului – PPN parțială
supraterană, dacă se adaugă și cea subterană obținem PPN globală.
Se va alege câte o suprafață de 1m2 din cadrul unei fitocenoze și se va
secera/tăia vegetația (cu secera sau foarfeca) la nivelul solului, obținându-
se astfel producția primară netă momentană sau așa-zisa „recoltă
supraterană". Recolta de pe fiecare m2 se pune într-o pungă de plastic și
se cântărește pe loc cu cântarul dinamometric. Se face media cântăririlor
și se află fitomasa verde medie pe m2 care înmulțită cu 10000 dă recolta la
hectar. Se repetă apoi experimentul într-o altă fitocenoză. Dacă dorim să
cunoaștem cantitatea de masă uscată vegetală, introducem recolta în
etuvă și o deshidratăm [12].
Estimarea masei vegetale supraterane a vegetației tipice de zonă
umedă (metodă semidistructivă). Se marchează un număr de minimum 5
cuadrate cu latura de 2 m, în care se numără indivizii. Din zonele din
imediata vecinătate a fiecărui cuadrat se prelevează un număr de indivizi
egal cu cel din cuadrat şi aproximativ de aceeaşi talie. Pentru fiecare
cuadrat este determinată masa vegetală uscată prin cântărirea plantelor
uscate în prealabil, ce corespund fiecărui cuadrat.
Valoarea medie a biomasei din cele cinci caudrate raportată la
unitatea de suprafaţă este apoi extrapolată la întreaga suprafaţă de
studiu. Avantajul acestei metode constă în faptul că indivizii prelevaţi fiind
dispersaţi pe o arie mai mare decât cea a cuadratului, impactul produs
asupra covorului vegetal este mai redus.[17].
Productivitatea supraterană a stratului ierbos. Pentru estimarea
productivităţii supraterane a stratului ierbos este necesar ca probele să se
preleveze cu o frecvenţă lunară, pe parcursul întregului sezon de
vegetaţie, pentru a surprinde atât creşterea în biomasă a plantelor cât şi
turn-overul de specii, începând de primăvara timpuriu (lunile martie-
aprilie) terminând în septembrie-octombrie [17].
Proporţia între necromasă şi biomasă se poate modifica, în
dependență de condițiile meteorologice și de anotimp, cantitatea uneia
putând fi în creştere, iar a celeilalte în scădere. Deci, productivitatea
74
stratului ierbos se calculează respectând regulile lui McCIaugherty (Tab.
3)
Tabelul 3
REGULILE LUI MCCIAUGHERTY [2]
Descrierea Formula
dacă atât biomasa părţilor vii cât şi părţilor
moarte ale plantelor este în creştere se
utilizează ecuaţia:
dacă biomasa părţilor vii este în creştere iar
cea a părţilor moarte este în descreştere se
dacă biomasa părţilor vii este în descreştere
iar cea a părţilor moarte în creştere se
dacă biomasa părţilor vii este în descreştere
ca şi cea a părţilor moarte productivitatea
este “0”
p reprezintă productivitatea; δviu – diferenţa între biomasele prelevate la
două momente de timp succesive; δmort - diferenţa între necromasele
prelevate la două momente de timp succesive; δt - intervalul de timp între
cele două momente.
Determinarea producției primare a fitocenozelor. Perioada favorabilă

pentru estimarea producției primare este cea în care aceasta este maximă
și corespunde cu fenofazele de înflorire și fructificare [18].
Producția primară a fitocenozelor poate fi determinată prin una din
următoarele metode (fig. 1)[18]:
 prelevarea de probe înainte și după epoca realizării producției
maximale de biomasă;
 luarea de probe în timpul apariției spicului;
 măsurarea suprafeței foliare.
Pentru a face comparații între diferite specii sau probe prelevate în
condiții diferite, rezultatele se transformă în procente. De asemenea, prin
însumarea valorilor obținute pentru fiecare specie se determină aportul
acestora în g/m2 la productivitatea primară a comunității [18].
Efectuarea cercetărilor conform metodologiei propuse va face posibilă

evaluarea IA asupra vegetaţiei terestre și litoral vasculare, care va permite
obținerea următoarelor rezultate: [1, 7]
- Dependenţa valorii indicilor de similitudine a sectoarelor cercetate de
gradul de poluare a ecosistemului;
75
Pentru recoltare se
Fără a amesteca
curăță de
Se stabilește o speciile între ele,
impurități și se
suprafață ( ~ materialul este
triază pe specii,
1m2) de pe care uscat la o
apoi se ambalează
se recoltează în temperatură de
în saci plastic. În
totalitate atât 1050C până când
laborator se
porțiunile aeriene greutatea rămâne
cântăresc pentru
ale plantelor, cât constantă, aceasta
determinarea
și cele subterane. reprezintă fitomasa
fitomasei
uscată.
proaspete.
Materialul vegetal este tocat

Scăzând fitomasa în bucăți lungi de 2-3 cm și
uscată din apoi este ars complet, tot fără
fitomasa a amesteca speciile. Cenușa
proaspătă se rezultată se cântărește și
obține cantitatea rezultatul se scade, din
de apă din greutatea uscată rezultând
biomasa vegetală. cantitatea de substanță
organică exprimată în g/m2.
Fig. 1. Schema de determinare a producției primare a

fitocenozei.
- Dependenţa indicelui biologic, asupra ecosistemului florei vascular-

litorală din albia râului studiat, de impactul antropogen;
- Dependenţa numărului plantelor hidrofite (vasculare acvatice) de
valoarea impactului antropogen asupra ecosistemului;
- Dependenţa Indicelui Margalef de numărul de sp. de alge prezente în
sectoarele râului studiat de influenţa impactului antropic;
- Evaluarea IA asupra ecosistemelor care constă în studiul privind
evaluarea impactului tehnogen asupra ecosistemului și care indică la
dependenţa valorii impactului (exprimat prin numărul de specii în
sectoarele de râu investigate) de gradul de poluare în sectoarele date [1,
7].
CONCLUZII
Metodologia dată va permite obținerea unor rezultate palpabile, care

vor putea fi utilizate și aplicate întru elaborarea măsurilor urgente de
protecție și conservare a biodiversității vegetale vulnerabile.
Managementul riscului poate fi lipsa resurselor financiare pentru
deplasări în teren, pentru efectuarea analizelor chimice, pentru efectuarea
unor reconstrucţii ecologice în EU etc.
76
BIBLIOGRAFIE
1. Bulimaga C. Legităţi şi dependenţe ale impactului staţiei de epurare biologică a

apelor reziduale asupra componentelor mediului//Buletinul Academiei de
Ştiinţe a Moldovei. Ştiinţele vieţii. 2010. nr. 3 (312), p. 160-167.
2. McClaugherty C.A., Aber J.D., Melillo J.M., 1982,’’The role of fine roots in the
organic matter and nitrogen budgets of two forest ecosystems”, Ecology, 63:
1481-1490.
3. Березина Н.А. Практикум по гидробиологии. Москва: Агропромиздат,
1989, 208 с.
4. Raportul Naţional de Dezvoltare umană în Moldova, 2009-2010, capitolul 5,
Ecosistemele: evaluarea vulnerabilităţii, impacturile Schimbărilor Climatice şi
măsurile de adaptare.
5. Методика изучения биогеоценозов внутренних водоемов. Редактор: Ф.Д.
Мордухай-Болтовской. Москва: Наука, 1975. 240 с.
6. Remus Papp C., Stanciu E., Michael R. Ghid pentru Managementul
Conservării în ariile protejate din Republica Moldova, Partea II Managementul
Conservării în ariile protejate, UNDP Moldova, 2013, p. 80, 91.
7. Bulimaga C. Râul Bîc şi dinamica poluării lui pe sectorul oraşului Chişinău
// Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Ştiinţele Vieţii, 2011, nr.
3(315), p. 162-169.
8. Гейдеман Т. Определитель высших растении МССР. Кишинев, Штиинца
1986, 638 с.
9. Ciocîrlan V. Flora ilustrată a României. Pteridophyta et Spermatophyta. Ed. a
II. Bucureşti: Editura Ceres, 2000, 1136 p.
10. Cristea V., Gafta D., Pedrotti F. Fitosociologie. Cluj-Napoca: Editura Presa
universitară Clujeană, 2004, p. 62-184.
11. Gheorghe I.F., Topa Ionescu S. Fitosociologie şi vegetaţia României, Bucureşti,
2016, p. 57-77.
12. http://www.qreferat.com/referate/geografie/Productivitatea-si-energetica-
444.php
13. Ivan D. Fitocenologia şi vegetaţia R.S.R. Bucureşti: ed. Didactica şi
pedagogică, 1979, 331 p.
14. http://www.scritub.com/geografie/ecologie/TIPURI-
DEECOSISTEME31195311.php
15. Postolache Gh. Vegetaţia Republicii Moldova, Ştiinţa, 1995, 340 p.
16. https://biblioteca.regielive.ro/referate/ecologie/ecosistemul-urban-
17294.html
17. https://www.researchgate.net/publication/302427377_GHID_PRACTIC_PEN
TRU_STUDIUL_COVORULUI_VEGETAL_-_Estimarea_parametrilor_functionali
18. https://www.scribd.com/doc/305381220/Metode-de-Studiu-a-Biodiversitatii
19. Садчиков А.П., Кудряшов М.А. Экология прибрежно-водной
растительности. НИА-Природа, РЭФИА, 2004. c. 56-58.
77
ВЛИЯНИЕ ГОРОДСКИХ СООРУЖЕНИЙ НА ФОРМИРОВАНИЕ
ПРИЛЕГАЮЩИХ ФИТОЦЕНОЗОВ
Игорь ДРАГУЦАН, Ирина КОЛОМИЕЦ,

Анатолий ШКУРПЕЛО
Институт Экологии и Географии
Abstract: The influence of urban constructions of Orhei city on illumination level of adjacent
phytocenoses was studied. It was established that increased shade of territory leads to shift
of distribution maximum of concrete flora to arctic direction, distortion of seasonal aspects
and changing demographic structure of dominant species populations.
Ключевые слова: фитоценоз, солнечная радиация, спектральный состав,

интенсивность, эволюция, адаптация, пигменты.
ВВЕДЕНИЕ
Распределение биологического разнообразия на Земле имеет

зонированный характер, обусловленный варьированием потоков
энергии, которые врываются в атмосферу в форме солнечного
излучения [4,7]. Современное градостроительство, зачастую из-за
высокой стоимости земель, отдает предпочтение высотным
сооружениям, пренебрегая санитарными нормами солнечного
освещения не только внутри зданий, но и снаружи. Нарушение норм
экологического градостроительства приводит к нарушению зонального
распределения флоры, что позволяет говорить об урбанофитоценозах
как об азональных формированиях, вследствие чего городские
фитоценозы превращаются в техногенные пустыни. В данной работе
проводится оценка состояния фитоценозов города Оргеева в районах
с различной высотностью зданий и с различной степенью
затененности территории.
МАТЕРИАЛЫ И МЕТОДЫ
Основным объектом исследования (2015–2018 год) являлся

растительный покров яруса С селитебных зон г. Оргеева. Видовую
принадлежность и сроки цветения потенциальной и конкретной
флоры определяли согласно Гейдеман [1]. Фотометрические
характеристики солнечного спектра приводили по Кондратьеву и
др.[3] на первое число месяца. Солнечную радиацию рассчитывали
через показатель освещенности. Освещённость территории измеряли
при помощи люксметра 116, согласно ГОСТу 24940-96 [2] и
пересчитывали следующим образом: 1 лк = 0,00171 Вт/м2; 1 Вт/м2 =
680лк=0,68клк, а 1 Вт = 859.845227859 калорий в час. Тип
растительности в зонах с различным уровнем освещенности и,
78
следовательно, с различным уровнем солнечной радиации определяли
согласно радиационной шкале (Тm) Цыганова [6]. Статистическую
обработку данных проводили в рамках пакета программ "Excel".
РЕЗУЛЬТАТЫ И ОБСУЖДЕНИЕ
Качественные и количественные характеристики абиотических

факторов индивидуальны для каждой фации, урочища и местности,
поэтому изучение какой-либо экологической проблемы должно
начинаться с четкого определения «нормы» и «отклонения» для
каждой популяции, занимающей конкретное пространство в
конкретный промежуток времени. При изучении фотохимических
реакций, вызываемых естественным излучением в биологических
объектах представляет интерес спектральное распределение плотности
фотонов в излучении Солнца (таблица 1).
Таблица 1
ОТНОСИТЕЛЬНАЯ ИНТЕНСИВНОСТЬ РАЗЛИЧНЫХ ОБЛАСТЕЙ
СПЕКТРА СОЛНЕЧНОГО ИЗЛУЧЕНИЯ ПРИ РАЗНОЙ ВЫСОТЕ
СОЛНЦА НАД ГОРИЗОНТОМ
Излучение (% к общему Высота Солнца над горизонтом (о)

излучению) 0,5 5 10 20 30 50 90
УФ (295 – 400нм) 0 0,4 1,0 2,0 2,7 3,2 4,7
Видимое (400 – 760нм) 31,2 38,6 41,0 42,7 43,7 43,9 45,3
В том числе:
Фиолетовое (400 – 440нм) 0 0,6 0,8 2,6 3,8 4,5 5,4
Синее (440 – 490нм) 0 2,1 4,6 7,1 7,8 8,2 9,0
Зелёное (490 – 565нм) 1,7 2,7 5,9 8,3 8,8 9,2 9,2
Желтое (565 – 595нм) 4,1 8,0 10,0 10,2 9,8 9,7 10,1
Красное (595 – 760нм) 25,4 25,2 19,7 14,5 13,5 12,2 11,5
ИК (>760нм) 68,8 61,1 58,0 55,3 54,6 52,9 50,0
Спектральный состав, положение максимума и коротковолновая

граница солнечного спектра на поверхности земли определяются
высотой солнца над горизонтом. Чем ниже опускается солнце, тем
богаче его спектр длинноволновым (красно – оранжевым) излучением,
а коротковолновая граница и максимум излучения смещаются в
сторону больших длин волн. Так как на широте города Оргеева в
зимние месяцы солнце не поднимается над горизонтом выше, чем на
22 – 25о, то отсюда следует, что зимой на этих широтах в солнечном
спектре полностью отсутствует ультрафиолетовое излучение с длинами
волн короче 304 – 302 нм. Летом же ультрафиолетовый конец спектра
79
простирается вплоть до 295 нм, а максимум излучения смещается в
сторону коротких длин волн. Варьирование интенсивности различных
областей спектра солнечного излучения частично обусловлено и
сезонными изменениями состава атмосферы. Поглощение N2
практически не отражается на интенсивности солнечной радиации.
Повышение фотосинтетической активности растений связано с
интенсивным поглощением растениями СО2 и выделением в
атмосферу О2. Кислород поглощает солнечную радиацию в
ультрафиолетовой и в двух узких участках видимой части спектра.
Более сильным поглотителем солнечной радиации является озон – О3.
Его содержание в воздухе, даже в стратосфере, очень мало; тем не
менее, он настолько сильно поглощает ультрафиолетовую радиацию,
что из общего солнечного излучения теряется несколько процентов. В
результате поглощения озоном в верхних слоях атмосферы в
солнечном спектре у земной поверхности не наблюдаются волны
короче 0,29 мк. Сильно поглощает радиацию в инфракрасной области
спектра углекислый газ – СО2, но его содержание в атмосфере
ничтожно, и поэтому поглощение им в общем незначительно.
Основным же поглотителем радиации в атмосфере является водяной
пар, сосредоточивающийся в тропосфере и особенно в нижней ее
части. Из общего состава солнечной радиации водяной пар поглощает
значительную долю в инфракрасной области спектра. Выделение в
атмосферу водяного пара обусловлено варьированием температуры
воздуха в свою очередь обусловленного уровнем солнечной радиации.
Таким образом, спектральный состав солнечной радиации меняется в
каждом отдельном месте с течением времени и в зависимости от
переменного содержания в воздухе поглощающих субстанций,
главным образом водяного пара, облаков и пыли и от высоты солнца
над горизонтом, т.е. от толщины слоя воздуха, проходимого лучами на
пути сквозь атмосферу.
Таким образом, учитывая тот факт, что с апреля по июнь
происходит подъем солнца над горизонтом и связанный с этим сдвиг
соотношения между синей и красной частями спектра (таблица 2), мы
предположили, что на уровне фитоценоза должны существовать
адаптивные механизмы к варьированию интенсивности различных
диапазонов солнечного излучения. Учитывая тот факт, что пигменты
являются главными фоточувствительными элементами растений [5],
80
Таблица 2
СЕЗОННОЕ ИЗМЕНЕНИЕ ХАРАКТЕРИСТИК СОЛНЕЧНОГО
СПЕКТРА НА ШИРОТЕ 47˚ 23´ И ДОЛГОТЕ 28◦49´ г. ОРГЕЕВА
Характеристики солнечного излучения

Месяц 1 2 3 4 5 6 7 8 9
март 41 1,55 560 400 11,5 12,2 18,7 12,8 0,953
апрель 53 1,30 660 480 13,0 12,9 18,9 12,1 1,066
май 62 1,15 770 560 14,5 13,2 19,0 12,0 1,100
июнь 66 1,06 805 640 16,0 13,4 19,0 11,9 1,126
Легенда: 1 – высота солнца над горизонтом в полдень; 2 – оптическая масса; 3 –
средняя облученность горизонтальной поверхности вт/м 2; 4 – суточная доза
физиологически активного излучения, вт·сек; 5 – длина дня, час; 6 – относительная
интенсивность фиолетово–синего диапазона (380 – 490 нм) %; 7 – относительная
интенсивность зелено–желтого диапазона (490 – 600 нм) %; 8 – относительная
интенсивность оранжево–красного диапазона (600 – 780 нм) %; 9 – отношение
интенсивности фиолетово-синего диапазона к интенсивности оранжево–красного
диапазона.
мы классифицировали потенциальную флору территории г. Оргеева [1]

по окраске венчиков (таблица 3) и установили, что с марта по июнь
месяцы происходит сдвиг цветовых аспектов местности: цветение
видов с сине-фиолетовым венчиком (среднее начало – апрель)
сменяется цветением видов с жёлто-красным венчиком (среднее
начало – июнь). Следовательно, можно предположить, что
избирательное отражение пигментами определённых диапазонов
солнечного спектра является адаптацией растений часто реализуемой
в ходе филогенеза и находящей видимое выражение в наблюдаемых
сезонных изменениях распределения видов по окраске венчика. С
этой гипотезой согласуется и ход сезонного смещения пика солнечного
излучения достигающего земли (таблица 1, 2).
Таблица 3
СЕЗОННАЯ КОНВЕРГЕНЦИЯ ОКРАСКИ ВЕНЧИКА ТРАВЯНИСТЫХ
РАСТЕНИЙ г. ОРГЕЕВА
Фиолетово- Белый Желто- Пурпурный

Месяц
голубой оранжевый
экз. % экз. % экз. % экз. %
3 1 33,3 1 33,3 1 33,3
4 6 31,6 8 42,1 4 21,1 1 5,2
5 5 9,4 13 24,5 25 47,2 10 18,9
6 1 2,3 10 22,7 12 27,3 21 47,7
7 1 100,0
∑ 13 32 41 34
Хср 4,46 ±0,22 5,00±0,15 5,20±0,09 5,59±0,13
81
Для подтверждения данной гипотезы мы проанализировали
потенциальную флору г. Оргеева (диаграмма 1) согласно шкале
потребления солнечной радиации Цыганова [6]. В результате чего мы
выявили тенденцию увеличения потребления солнечной радиации в
направлении: цветы с редуцированным венчиком <цветы с синей
окраской венчика<цветы с белой окраской венчика<цветы с жёлтой
окраской венчика<цветы с красной окраской венчика. Такая
тенденция соответствует и сезонным изменениям солнечной радиации
на широте г. Оргеева (таблица 2).
25 22,9%
20,5%
20
14,5% 14,5%
15
9,6%
10 7,0%
y= -0,7x2 + 6,8x + 1 4,8%
5 2,4%
0,0% R² = 0,7
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9
Диаграмма 1. Распределение потенциальной флоры г. Оргеев по

шкале потребления солнечной радиации (Цыганов, 1983).
Легенда: Тип растительности в различных зонах затенённости был определён согласно
шкале потребления солнечной радиации Цыганова[6]-ось ОХ (E, ккал\см2 в год: 1-[0-
10], 2-[10-20], 3-[20-30], 4-[30-40], 5-[40-50], 6-[50-60], 7-[60-70], 8-[70-80], 9 -[80<], ось
ОУ - доля от общего количества видов, %.
Анализ конкретной флоры в зонах высотных домов (ул. В. Лупу,

ул. Эминеску, торговая зона городского рынка) показал, что в местах,
где расстояние между затенённым и затеняющим зданием меньше
высоты затеняющего здания, наблюдается угнетение растительного
покрова (С). Доминирующими видами на данных участках являются
виды с минимальной потребностью солнечной радиации от 0 до 30
ккал/см2, что соответствует значениям 2 и 3 по шкале Цыганова
(Achillea milefolium L., Capsella bursa – pastoris ( L.), Medik, Stellaria
media (L.)Vill., Linum perene L. и др.). Визуально эти виды выделяются
сине-белой окраской венчика или редуцированным типом венчика,
как у злаковых. Максимум распределения растительности по шкале
потребления солнечной энергии для затененной дворовой флоры,
прилегающей к ул. В. Лупу, центральному рынку (диаграмма 2)
сдвинут в сторону арктико-субарктического / субарктического (10-20
ккал/см2 в год) / субарктическо-бореального/ бореального типа
растительности (20-30 ккал/см2 в год).
Распределение растительности в зоне частного сектора,
парковой зоне и в прибрежной зоне р. Реут соответствует
теоретически ожидаемому распределению (диаграмма 1) и
82
характеризуется сезонным распределением видовой окраски венчика,
приближенной к сезонному распределению потенциальной флоры.
50 45%
40
27,9% y = -0,9x2 + 2,2x + 24,2
30 R² = 0,5
20 12% 10,1%
10 5,1%
0
-10 1 2 3 4 5 6 7
Диаграмма 2. Распределение конкретной флоры г. Оргеев по

шкале потребления солнечной радиации в зонах с (ул. В. Лупу,
территория центрального рынка).
Легенда: Тип растительности в различных зонах затенённости был определён согласно
шкале потребления солнечной радиации Цыганова [6]-ось ОХ (E, ккал\см2 в год: 1-[0-
10], 2-[10-20], 3-[20-30], 4-[30-40], 5-[40-50], 6-[50-60], 7-[60-70], 8-[70-80], 9-[80<], ось
ОУ- доля от общего количества видов, %.
Для представителей видов, доминирующих в городской среде

(Taraxacum officinalle Wigg., Аrcticum lappa L, Atriplex tatarica L., Plantago
major L., Polygonum aviculare L.), в затенённых зонах произростаниия
отмечается задержка сроков цветения от нескольких дней до
нескольких месяцев по сравнению с растениями, произрастающими
на открытых пространствах.
ВЫВОДЫ
1. Установлено, что доминирующее положение среди травянистой

флоры г. Оргеева занимают арктико-бореальная и мезобореальная
флора: 20,5% и 22,9%, соответственно. Распределение видов по шкале
потребления солнечной радиации выражает формула y = -0,7x2 + 6,8x +
1.
2. Нарушения режима освещения многоэтажными зданиями (ул. В.
Лупу, Центральный рынок) смещает максимум распределения флоры в
арктическое направление. Доминирующее положение занимает флора
субарктическая (45%) и арктико-бореальная (27,9%) Распределение
видов по шкале потребления солнечной радиации выражает формула
y = -0,9x2 + 2,2x + 24,2.
3. Распределение окраски венчиков цветковых растений по шкале
потребления общей солнечной радиации Цыганова показал увеличение
минимальной потребляемой энергии в ряду: виды с синими венчиками
(Тм1=4,6) < виды с белыми венчиками (Тм1=4,7) < виды с желтыми
венчиками (Тм1=5,0) < виды с красными венчиками (Тм1=5,3).
4. Установлено, что сезонные изменения солнечной радиации
коррелируют с окраской венчиков травянистых растений. Увеличение
83
доли синей части солнечного спектра по отношению к красной с марта
по июнь приводит к увеличению в фитоценозе доли видов с красной
окраской венчика по сравнению с долей видов с синей окраской
венчика.
5. Анализ конкретной флоры в зонах высотных домов (ул. В. Лупу, ул.
Эминеску, торговая зона городского рынка) показал, что в местах, где
расстояние между затенённым и затеняющим зданием меньше высоты
затеняющего здания, наблюдается угнетение растительного покрова
(С). Визуально эти виды выделяются сине-белой окраской венчика или
редуцированным типом венчика.
6. Анализ демографической структуры растений, распространённых в
селитебных зонах, показал, что в затенённых местах произрастания
отмечается задержка сроков цветения растений от нескольких дней до
нескольких месяцев.
БИБЛИОГРАФИЯ
1. Гейдеман T. С. Определитель высших растений МССР. Кишинёв: Штиинца,

1986.
2. ГОСТ 24940-96 «Здания и сооружения. Методы измерения освещенности».
http://pribory-si.ru/catalog/3701-02/
3. Кондратьев К .Я., Дьяченко I. H., Козодеров В. В. Радиационный баланс
Земли. Л: Гидрометеоиздат, 1988. 352 с.
4. Сукачев В. Н. О принципах генетической классификации в
биогеоценологии // Журнал общей биологии. 1944. Т. 5. № 4. С. 67-79.
5. Фоторегуляция метаболизма и морфогенеза растений. Сб. М: "Наука", 1975.
254 с.
6. Цыганов Д. Фитоиндикация экологических режимов в подзоне
хвойношироколиственных лесов М., 1983. 196 с.
7. Чижевский А. Л. Земное эхо солнечных бурь. М: «Мысль», 1976. 367 с.
8. Ellenberg H. Zeigerwerte der Gefässpflanzen Mitteleuropas // Scripta geobot.
1979. H. 9. S. 1-122.
9. Raunkiaer C. The life forms of plants and statistical plant geography. Being the
collected papers of C. Raunkiaer. Oxford, 1934. 47 p.
84
ОЦЕНКА ВЛИЯНИЯ ШУМОВОЙ НАГРУЗКИ НА СОСТОЯНИЕ
ОКРУЖАЮЩЕЙ СРЕДЫ В г. ОРГЕЕВЕ
Игорь ДРАГУЦАН, Ирина КОЛОМИЕЦ,

Анатолий ШКУРПЕЛО
Институт Экологии и Географии
Summary: In the present article, the effect of acoustic noise generated by motor vehicles in
the city of Orhei on the environment was investigated. It has been established that in the
territory of Orhei there are no zones of acoustic discomfort (more than 90 dB). The noise level
in residential areas does not exceed 65 dB. The noise level in the near-highway areas does
not exceed 75 dB. Favorable acoustic conditions are confirmed by biotesting using the test
plant Taraxacum officinale (L.) Weber ex F.H. Wigg.
Ключевые слова: окружающая среда, шум, нагрузка, частота,

транспорт, здоровье населения.
ВВЕДЕНИЕ
С ростом урбанизации шум стал постоянной частью

человеческой жизни, одним из существенных загрязнителей городской
среды. С физиологической точки зрения шум — это всякий
неблагоприятно воспринимаемый звук, а с физической — это
совокупность непериодических звуков различной интенсивности и
частоты. По частотным характеристикам [2, 3, 4] шумы
подразделяются на низкочастотные (<300 Гц), среднечастотные (300—
800 Гц), высокочастотные (>800 Гц). Источниками шума является
транспорт, технологическое оборудование, системы вентиляции,
пневмо- и гидроагрегаты, а также источники, вызывающие вибрацию
и др. [6]. Усиление шумового фона свыше предельно допустимых
величин (80-90 дБ), характерное для современной жизни,
представляет собой опасность для физического и психического
здоровья населения. Неслышимые нашим ухом звуки некоторых
частот также вредны для организма человека и большинства других
живых организмов [7]. Инфразвуки особенно негативно действуют на
интеллектуальные способности, влияют на настроение, способны
вызвать у человека испуг, тревогу, страх, слабость, как после нервного
потрясения. Ультразвуки, особенно в гамме производственных шумов,
в первую очередь воздействуют на клетки нервной системы [2]. В этой
связи актуальным представляется решение задач по исследованию
распределения шумовой нагрузки на окружающую среду. Целью
нашей работы было определить уровень шумовых нагрузок в
селитебных зонах города Оргеева.
МАТЕРИАЛЫ И МЕТОДЫ
Для определения допустимого уровня шума на рабочих местах, в

жилых помещениях, общественных зданиях и территории жилой
застройки используется ГОСТ 12.1.003-2014. ССБТ [3] и СН
85
2.2.4/2.1.8.562-96 [4]. Звуки разной частоты, создающие одинаковое
(физическое) звуковое давление, субъективно воспринимаются
органом слуха человека как имеющие не одинаковую громкость.
Разработаны поправки для учёта физической и субъективной
громкости. Уровень шума измеряют в децибелах (20 дБ — звуковое
давление в 10 раз выше стандартного порога слышимости; 40 дБ — в
100 раз). Измерение шума и ограничения максимально допустимой
громкости обычно делают с коррекцией А (обозначение - дБА).
Нормирование шума звукового диапазона осуществляется по
предельному спектру уровня шума и по дБА. Этот метод
устанавливает предельно допустимые уровни (ПДУ) в девяти
октавных полосах со среднегеометрическими значениями частот 31,5,
63, 125, 250, 500, 1000, 2000, 4000, 8000 Гц. Для измерения
характеристик шума применяются шумомеры, частотные
анализаторы, коррелометры и др. Для количественной оценки шума
мы использовали усредненные параметры, определяемые на
основании статистических законов [5]. В качестве источника шума
нами учитывался только транспортный шум автомобилей, уровень
(LА.экв) которого мы вычисляли по формуле :
LА.экв= А lg N+1,7lg v+ 43,2 (1),
где: A = 6,83 + 0,025 + 0,0375 p – коэффициент, зависимый от

интервала трафика и характеристик транспортных средств; N –
интенсивность трафика в двух направлениях, машин\час; p – доля
общественного и грузового транспорта, %; v – средняя скорость
передвижения машин м/час. Полученные данные и места учета
проезжающего транспорта отмечали на карте (смотреть карту – схему).
Для картирования территории по степени загрязнения акустическим
шумом использовали в качестве тест-растения доминирующий на
данной территории вид Taraxacum officinale (L.) Weber ex F.H. Wigg.
Тестирование проводили согласно методике Безель В.С., Жуйкова Т.В.,
Позолотина В.Н. [1]. При тестировании учитывали следующие
признаки: длину стебля, количество цветков на одном растении,
количество листьев в розетке, длину и ширину листовой пластинки.
Пробы отбирались в трех повторностях по диагонали квадратов, на
которые условно была разбита территория г. Оргеева. В качестве
контроля использовали парковые зоны города Оргеева. Отбор проб
осуществляли аналогичным с селитебными зонами образом.
Статистическая обработка данных проводилась согласно пакету
программ "Excel".
РЕЗУЛЬТАТЫ И ОБСУЖДЕНИЕ
Анализ распределения шумовой нагрузки в г. Оргееве проводился

нами в двух направлениях: выявление зон неблагоприятных для
человека и изучение влияния шума на городские фитоценозы. Первая
часть исследования проводилась в соответствии с нормативными
86
документами ГОСТ 12.1.003-2014. ССБТ [3] и СН 2.2.4/2.1.8.562-96
(смотреть гистограмму 1, 2) [4], вторая часть проводилась на основе
биотестирования.
100
Уровни звукового давления, дБ
80
60
40
20
0
31,5 63 125 250 500 1000 2000 4000 8000,Гц
территория вокруг больниц территория вокруг жилых домов

территории вокруг гостиниц
Гистограмма 1. Предельно допустимые уровни звукового давления Р,

дБ в октавных полосах со среднегеометрическими частотами, Гц для
территории жилой застройки (время суток с 7 до 23 часов).
80
70
60
50
40
30
20
10
0
территория вокруг территория вокруг территории вокруг
больниц жилых домов гостиниц
ПДУ шума, дБА с 7 до 23ч. ПДУ шума, дБА с 23 до 7ч.
Гистограмма 2. Предельно допустимые уровни шума LАпред., дБА для

селитебных зон.
При картировании территории мы использовали усреднённые

предельно допустимые уровни шума для дневной и ночной части
суток. Эти показатели использовались как стандартизированный
контроль. В качестве уровня шумового комфорта для территорий
прилегающих к селитебным зонам г. Оргеева была принята величина
87
55 дБА, а в качестве уровня шумового дискомфорта была принята
величина 90 дБА. Согласно полученным данным (карта–схема 1)
шумовая нагрузка примагистральных территории г. Оргеева не
превышает уровня шумового дискомфорта, а полученные результаты
для селитебных зон не превышали предельно допустимых уровней
шума для указанных в нормативных документах территорий
(территорий, непосредственно прилегающие к зданиям больниц и
санаториев – 55,0 дБА, территорий, непосредственно прилегающие к
жилым домам, зданиям поликлиник, зданиям амбулаторий,
диспансеров, домов отдыха, пансионатов, домов-интернатов для
престарелых и инвалидов, детских дошкольных учреждений, школ и
других учебных заведений, библиотек - 67,5 дБА, территорий,
непосредственно прилегающие к зданиям гостиниц и общежитий -
70,0 дБА). В своих расчетах мы исходили из соображений, что
основную шумовую нагрузку на население города осуществляет
транспорт (смотреть гистограмму 2), а область экологических
исследований не включает изучение шумового давления внутри
зданий.
41 40 20,9
168,6
52 588
181
легковой транспор х 1000 грузовой транспорт

прицепы полуприцепы
трактора мотоциклы
автобусы
Карта-схема 1. Распределение Гистограмма 2. Вклад каждого вида

шумовой нагруки автомобильного транспорта в
наисследованной территории шумовую нагрузку территории
Молдовы [6].
(зеленый<75, салатовый<
65, белый<55 дБ).
Однако в действительности помимо шумовых воздействиях на

территориях жилых застроек, человек подвержен шумовому
воздействию и на рабочих местах, и в жилых помещениях, и в
общественных зданиях (смотреть гистограмму 3). Поэтому проблема
измерения и моделирования распределения шумовой нагрузки на
88
окружающую среду становится одной из самых актуальных задач
современного градостроительства в целом и для г. Оргеева в
частности. Этому способствует ряд факторов, основными из которых
являются: интенсивная урбанизация территорий, сопровождаемая
ростом числа источников шума; увеличение количества различных
транспортных средств и возрастающая необходимость контролировать
их шумность; уплотненная застройка территорий, сопровождаемая
усилением требований к комфортности проживания населения; рост
количества источников шумов на работе и в быту.
140
120
100
80
60
40
20
0
разговор офис улица фабрика цепная пила реактивный
самолет
Гистограмма 3. Шумовая нагрузка, создаваемая различными

излучателями, дБ.
По данным австрийских исследователей [1], чрезмерный шум

сокращает продолжительность жизни от 8 до 12 лет, может стать
причиной нервного истощения, психической угнетённости,
вегетативного невроза, язвенной болезни, расстройства эндокринной
и сердечно - сосудистой систем. Шум мешает людям работать и
отдыхать, снижает производительность труда. Наиболее
чувствительны к действию шума лица старших возрастов. Так, в
возрасте до 27 лет на шум реагируют 46% людей, в возрасте 28-37 лет
– 57%, в возрасте 38-57 лет – 62%, а в возрасте 58 лет и старше – 72%.
Массовые физиолого-гигиенические обследования населения,
подвергающегося воздействию транспортного шума в условиях
проживания и трудовой деятельности, выявили определённые
изменения в состоянии здоровья людей. При этом изменения
функционального состояния центральной нервной и сердечно-
89
сосудистой систем, слуховой чувствительности зависели от уровня
воздействующей звуковой энергии, от пола и возраста обследованных.
Наиболее выраженные изменения выявлены у лиц, испытывающих
шумовое воздействие в условиях, как труда, так и быта, по сравнению
с лицами, проживающими и работающими в условиях отсутствия
шума. Высокие уровни шума в городской среде, являющиеся одним из
агрессивных раздражителей центральной нервной системы, способны
вызвать её перенапряжение. Городской шум оказывает
неблагоприятное влияние и на сердечно-сосудистую систему.
Ишемическая болезнь сердца, гипертоническая болезнь, повышенное
содержание холестерина в крови встречаются чаще у лиц,
проживающих в шумных районах. Шум в значительной мере
нарушает сон. Крайне неблагоприятно действуют прерывистые,
внезапно возникающие шумы, особенно в вечерние и ночные часы, на
только что заснувшего человека. Внезапно возникающий во время сна
шум (например, грохот грузовика) нередко вызывает сильный испуг,
особенно у больных людей и у детей. Шум уменьшает
продолжительность и глубину сна. Под влиянием шума уровнем 50 дБ
(внутри здания) срок засыпания увеличивается на час и более, сон
становится поверхностным, после пробуждения люди чувствуют
усталость, головную боль, а нередко и сердцебиение. Отсутствие
нормального отдыха после трудового дня приводит к тому, что
естественно развивающееся в процессе работы утомление не исчезает,
а постепенно переходит в хроническое переутомление, которое
способствует развитию ряда заболеваний, таких как расстройство
центральной нервной системы, гипертоническая болезнь, занимающая
первое место среди причин смертности населения.
Одним из средств защиты от шумовой нагрузки является
создание «зелёного щита». Растения, в особенности древесный (А) и
кустарниковый (В) ярус, хорошо поглощают шум, защищая нас от его
переизбытка. Однако влияние шума на сами растения ещё
недостаточно изучено. Исследованиями ряда авторов [2, 7] доказано,
что шум может губительно влиять и на растительные клетки. Так,
например, растения при звуковой атаке засыхают. Когда уровень
шума превышен, выделяется много влаги через листья, создается
впечатление, что цветы «плачут». Роза быстро увядает рядом с
радиоприемником, включенным на полную громкость. Деревья в
городе умирают гораздо раньше, чем в лесу. Пчелы перестают
ориентироваться при шуме реактивного самолета. Сильный шум
негативно влияет даже на птиц прилегающих территорий. К примеру,
известен факт гибели колонии пестроносой крачки и речной крачки,
располагавшихся недалеко от промышленных разработок. Группа
американских экологов пришли к выводу, что повышенный шумовой
уровень среды произрастания деревьев влияет на жизнедеятельность
90
деревьев опосредованно, через опылителей (пчел, птиц, шмелей,
бабочек). Распугивая опылителей, антропогенный шум нарушает
процесс опыления, способствуя тем самым уменьшению численности
вида, а впоследствии и его исчезновению[1]. Если учесть тот факт, что
спектр зрения опылителей, в результате коэволюции растений и
опылителей, адаптирован только к определенной окраске венчика, то
можно представить разрушение какого масштаба несет для
биоразнообразия акустическая атака. Мы использовали в качестве
тест-растения вид Taraxacum officinale (L.) Weber ex F.H. Wigg.
Корреляционный анализ между выраженностью морфо-
физиологических признаков растения и уровнем шума не выявил
ожидаемых зависимостей. Можно предположить, что шумовая
нагрузка г. Оргеева не является дискомфортной как для человека, так
и для растений.
ВЫВОДЫ
1. Анализ шумовой нагрузки территории г. Оргеева не выявил зон

деструктивного дискомфорта (более 90 дБ). Уровень шума в
селитебных зонах не превышает 65 дБ. Уровень шума на
примагистральных территориях не превышает 75 дБ.
2. Анализ тест-растения Taraxacum officinale (L.) Weber ex F.H. Wigg в
зонах с различной акустической нагрузкой не показал достоверных
различий между контрольными и опытными вариантами.
БИБЛИОГРАФИЯ
1. Безель В.С., Жуйкова Т.В., Позолотина В.Н. Структура ценопопуляций

oдуванчика и специфика накопления тяжелых металлов // Экология. №
5. 1998. c. 376-382.
2. Воздействие шума на живые организмы. Информация взята с сайта
биржи
https://spravochnick.ru/ekologiya/akusticheskoe_zagryaznenie_okruzhayus
chey_sredy/vozdeystvie_shuma_na_zhivye_organizmy/ .
3. ГОСТ 12.1.003-2014. ССБТ «Шум. Общие требования безопасности».
4. СН 2.2.4/2.1.8.562-96 «Шум на рабочих местах, в помещениях жилых,
общественных зданий и на территории жилой застройки».
5. Маслов Я.В. Градостроительная экология. М: Высшая школа, 2002. 282 с.
6. Национальное Бюро Статистики Республики Молдова. 2000 г. - 2017
http://statbank.statistica.md
7. Экологическая безопасность жилища и офиса.-http://www.ecoflat.ru
(1.07.04)
91
CONTRIBUȚII LA STUDIUL IMPACTULUI EMISIILOR AUTO ASUPRA
CONCENTRAȚIEI PIGMENȚILOR ASIMILATORI LA UNELE SPECII DE
ARBORI
Andrian ȚUGULEA
Abstract: This paper describes the atmospheric air quality assessment, based on modeling
dispersion and calculation of concentration of pollutants emitted from sources of pollution
from the Republic of Moldova. There are presented the maps regarding the dispersion of
NO2 from cars provenience on the main circulation arteries in the urban ecosistem of
Chisinau in the case of 9m/s wind speed.
There were investigate the physiological response of three species of trees Tilia
cordata Mill Acer platanoides L; Pinus nigra J.F. from five sites zones with different
pollution. There were analysed the following indices: dry weight and total water quantity,
chlorophylls, amount that gradually were affected. The significant variations of
chlorophylls concentration demonstrate that the photosynthetic system is highly sensible
to pollution factors.
Cuvinte cheie: poluare, emisii auto, pigmenți asimilatori
INTRODUCERE
Calitatea aerului atmosferic în Republica Moldova este determinată

de sursele de poluare: fixe (sistemele de încălzire, CET-urile,
întreprinderile industriale), mobile (transportul) și transferul
transfrontalier de noxe. Pentru ecosistemul urban Chișinău (EUC), sursa
majoră de poluare a bazinului aerian sunt cele mobile (circa 96 %) [1, 7].
Numărul unităților de transport este în continuă creștere de la 793 436 în
anul 2004 la 1 554 430 în 2016 [9], dintre acestea circă 1/3 sunt
înregistrate și circulă în EUC. Este necesar de menționat că odată cu
creșterea parcului auto se majorează și consumul de combustibil, ceea ce
determină volumul emisiilor de eșapament. Îmbucurător este că pe
teritoriul Republicii Moldova se îmnatriculează tot mai mult mașinile
hibrid, care consumă tot mai puțin combustibil. Numărul înregistrării
acestora a crescut de la 812 unități în 2015 la 1313 în 2016. Totodată și
autoturismele electrice își fac apariția în Republica Moldova, astfel în anul
2015 numărul acestora constituiau 13 unități (Chișinău – 6, UTA
Găgăuzia – 5, Telenești – 2). În anul 2016 s-au mai înregistrat încă 14
unități (Chișinău – 10, UTA Găgăuzia – 4).
Poluarea produsă de transportul rutier asupra vegetaţiei, rezultă în
primul rând prin modificări ale chimiei aerului atmosferic, solului,
compoziţiei sau chimismului foliar. Efectele noxelor asupra plantelor sunt
mai expresive asupra frunzei, organul cu susceptibilitate maximă, atît la
poluarea aerului, cât şi a solului, datorită activităţii fiziologice mai intense
şi suprafeţei mari în contact cu mediul.
În această ordine de idei, scopul prezentei lucrări îl constituie studiul
privind impactul emisiilor auto asupra concentrației pigmenților
asimilatori la unele specii de arbori.
92
Obiectul de studiu a servit EUC (fig. 1), influiența emisiilor auto
asupra unor specii de arbori. Pentru realizarea studiului au fost efectuate
numărători privind fluxul auto pe cele mai aglomerate artere de circulație
din EUC în dependență de categorie și oră. Calcularea emisiilor auto în
baza consumului de combustibil a fost efectuată conform [4]. Dispersia
poluanților în EUC a fost efectuată cu ajutorul Programului de calcul a
dispersiei noxelor în atmosferă „Ecolog”. Reprezentarea cartografică a
rezultatelor obținute a fost efectuată în baza softului Open Source -
Quantum Gis 2.12.3 Lyon.
Cercetări privind studiul impactului emisiilor auto asupra
conţinutului pigmenţilor asimilatori în frunzele unor specii de arbori s-a
efectuat în cadrul a 5 staţiuni din EUC (fig. 1).
Determinarea conținutului de clorofilă din frunze/ace a fost efectuată
prin spectrometria extrasului alcoolic [5].
În orașul Chișinău unele artere de circulație sunt foarte aglomerate.
Analiza fig. 2, indică la faptul că, cele mai intens circulate sunt
intersecțiile: bd. Ștefan cel Mare cu str. Izmail, str. Negruzi cu bd. Gagarin
și bd. D. Cantemir, str. București cu Ciuflea cu un trafic de peste 1,6 mln.
unități lunar. Aceste artere fac legătura cu gările auto din oraș (Gara auto
Centru, Gara auto Nord și Gara auto Sud-Vest) [9].
Fig. 1. Stațiile de cercetare din cadrul EUC
93
Fig. 2. Harta–schemă privind distribuția numărului unităților de
transport în intersecțiile monitorizate cu camere video (media lunară) din
or. Chișinău.
Intersecțiile: bd. Dacia cu str. Hristo Botev și sectorul Viaduct au

înregistrat 1,3 mln. unități de transport, bd. Dacia cu str. Cuza Vodă –
1,25 mln. unități și bd. Dacia cu str. Decebal 1,14 mln. unități. Un trafic
redus se înregistrează în intersecțiile bd. Dacia cu str. Independenței, care
este traversată lunar de circa 880 mii unități de transport, cea cu str.
Valea Crucii – de circa 725 mii și zona aeroportului – de 471 mii.
Intrările principale în oraș din suburbii cu un flux mai redus de
unități de transport sunt din direcția: or. Ialoveni circa 350 mii; Anenii Noi
circa 470 mii și str. Studenților intersecție cu str. N. Milescu Spătaru cu
un trafic de 450 mii unități lunar.
În baza numărătorilor efectuate s-a observat că pentru majoritatea
arterelor de circulație orele de vârf sunt dimineaţa între orele 730 – 900 și
seara între 1730 – 1900 (fig. 3).
Fig. 3. Fluxul transportului auto în dependenţă de perioada zilei de lucru

pe unele străzi din Chișinău.
94
În orele de vârf numărul unităților de transport variază de la o stradă
la alta, de la circa 600 unități la 2800 unități/oră.
Pentru cele mai aglomerate străzi din EUC a fost analizată
contribuția principalelor noxe ale traficului rutier în dependență de
categoria de transport.
Analizând datele privind emisia poluanților proveniți de la transportul
auto a fost modelat cartografic distribuția spațială a acestora. S-a observat
(fig. 4), că cel mai poluat cu noxe în urma arderii combustibililor auto,
este sectorul centru. Concentrațiile mai ridicate a poluanților auto, circa
25 CMA, au fost înregistrate în apropierea str. Ismail și Calea Moșilor.
Distribuția și dispersia acestora în atmosferă depinde de diferiți factori
(viteza și direcția vântului, stabilitatea atmosferică, distanța de la sursa de
emisie, concentrația inițială a substanței nocive, etc.).
Fig. 4. Harta schemă privind difuzia NO2 pe principalele artere de

circulație din EUC, viteza vântului de 9 m/s.
Totodată, a fost stabilit că noxele din zona respectivă sunt dispersate

de vânt, preponderent în direcția S-SE. De menționat că direcția
predominantă a vânturilor în EUC pentru perioada investigată a fost N-
NV. Aceleași tendințe sunt caracteristice și pentru alți poluanți emiși de la
sursele mobile din mun. Chișinău.
Studiul impactului emisiilor auto asupra concentrației pigmenților
asimilatori la unele specii de arbori. Impactul poluanţilor emişi în
atmosferă asupra vegetaţiei este un fenomen larg documentat. Învelișul
foliar al plantelor funcţionează ca un dispozitiv eficient de captare a
poluanţilor, prin urmare, organele asimilative sunt direct afectate de
poluarea aerului. Este cunoscut faptul că conţinutul de clorofilă în frunze
reprezintă un parametru important la folosirea plantelor în biotestare. De
95
exemplu, acesta poate fi folosit ca un indicator al potenţialului
fotosintetic, precum şi al productivităţii plantelor [2, 6].
În acest context, în prezenta lucrare, au fost efectuate cercetări
privind concentrația pigmenților asimilatori (clorofila „a” și „b”) în frunzele
unor specii de arbori. Trebuie de menționat că cea mai frecvent întâlnită
este specia Tilia cordata Mill., care a fost depistată în toate stațiunile a
câte 6 exemplare la Calea Ieșilor, 17 ex. – bd. Moscova, 7 ex. – Alecu
Russo, 17 ex – Grădina Botanică și 11 ex. – sensul giratoriu CET 1.
Speciile din genul Pinus și Acer sunt prezente în majoritatea stațiunilor
cercetate, doar că într-un număr mai mic de exemplare.
Intensitatea creșterii și dezvoltării plantelor reflectă nivelul de
rezistență și capacitatea de adaptare la diferiți factori de stres care în
funcție de conținutul și starea apei în celule și țesuturi, particularități
specifice fazei ontogenezei speciei influențează asupra procesului de
fotosinteză [3]. Astfel, cele trei specii analizate (Tilia cordata, Acer
platanoides, Pinus nigra) din toate 5 stații de cercetare au înregistrat o
scădere a concentrației totale de apă în frunze conform consecutivității:
Calea Ieșilor > Gr. Botanică > bd. Moscova > str. Alecu Russo > CET 1 [8].
Fig. 5. Variația conținutului total de apă în frunze (%).
Penru Tilia cordata (Fig. 5) conținutul maxim de apă în frunze a fost

înregistrat în stațiunea Calea Iesilor de 68% urmată de stațiunea martor
(Grădina Botanică) cu 62% și concentrație minimă la stațiunea CET 1 -
39%. Diferența minimă semnificativă fiind de 12 %. Acer platanoides și
Pinus nigra a înregistrat același trend ca și Tilia cordata. Diferența de
concentrație a apei totale în frunze pentru Tilia cordata a fost de 23%
dintre stațiunea martor și stațiunea cu o poluare atmosferică mai ridicată
(CET 1), pentru Acer platanoides și Pinus nigra diferența este de 13%.
96
Fig. 6. Harta schemă privind distribuția conținutului total de apă în
frunzele de Tilia cordata Mill.
Analizând fig. 6 constatăm că conținutul total de apă în frunzele de

Tilia cordata scade odată cu gradul de poluare a aerului atmosferic (vezi
fig. 4).
Între conținutul total de apă în frunzele de Tilia cordata (fig. 6) și
concentrația de NO2 (fig. 4) s-a înregistrat o corelație pozitivă, cu un
coeficient r2 = 0,9073. Această corelație s-a înregistrat doar pentru specia
Tilia cordata, nu și pentru celelalte (Acer platanoides și Pinus nigra).
Cercetările au evidențiat că conținutul minim - 2,07 mg/g substanță
proaspătă (s. pr.) al clorofilei „a” la Tilia cordata s-a înregistrat în stațiunea
sensul giratoriu CET 1, urmată de str. Alecu Russo cu 2,5 mg/g. s. pr.;
bd. Moscova cu 2,9 mg/gr s. pr., și stațiunea de control Grădina Botanică
cu 3,1 mg/g. s. pr., iar valori maxime s-au înregistrat în stația din partea
de NV a orașului (str. Calea Ieșilor) cu 4,0 mg/g. s. pr. (fig. 8 - 10).
Diferența minimal semnificativă pentru această specie este 1,6 mg/g. s.
pr. Pentru clorofila „b” nu s-a înregistrat o diferență semnificativă (0,1
mg/g. s. pr.), valorile acestea variind între 0,8 și 0,9 mg/g. s. pr..
Pentru Acer platanoides cel mai ridicat conținut (3,7 mg/g) s. pr. al
clorofilei „a” a fost înregistrat în stația str. Calea Ieșilor, urmată de bd.
Moscova cu 3,4 mg/g. s. pr., iar celelalte stațiuni nu au înregistrat
diferențe semnificative (0,7 mg/g. subs. pr.). Clorofila „b” a înregistrat
tendințe de majorare în stațiile bd. Moscova și str. Calea Ieșilor (fig. 8).
Concentrația pigmenților asimilatori pentru Pinus nigra în stațiunile
experimentale cercetate indică diferențe minimal semnificative (0,3 mg/g.
subs. pr.) în Grădina Botanică și str. Alecu Russo. Pentru clorofila „b”
tendințe de majorare se observă la str. Alecu Russo și bd. Moscova.
97
Fig. 7. Conținutul clorofilei „a” Fig. 8. Conținutul clorofilei „b” în
în frunzele unor specii de frunzele unor specii de arbori.
arbori.
În lucrarea [3] investigațiile desfășurate de autori asupra conținutului
pigmenților asimilatori în frunzele de arțar evidențiază aceleași tendințe ca
și rezultatele obținute în prezenta lucrare. Astfel din cele trei stațiuni
cercetate de autorii [3] (martor Grădina Botanică; str. Uzinelor 1; str.
Calea Ieșilor) au obținut tendința: St. CET 1 < St. Calea Ieșilor < St.
Grădina Botanică.
Analizând fig. 9 observăm că, stația din sectorul Centru al orașului
Fig. 9. Harta-schemă privind distribuția conținutului clorofilei „a” în

frunzele de Tilia cordata Mill.
98
cu trafic auto intens înregistrează cea mai scăzută cantitate a apei totale,
cât și concentrația clorofilei „a”. Localizarea impactului poluanților
atmosferici este determinată și de direcția vântului. Astfel, masele de aer
cu poluanți din spațiul orășenesc sunt direcționate în partea de S-SE a
orașului unde se află și Grădina Botanică.
În urma investigațiilor efectuate se poate concluziona că, impactul
poluanților atmosferici este nesemnificativ asupra formării clorofilei „b” în
frunze pentru speciile din stațiunile analizate. Impactul noxelor se
manifestă mai intens asupra clorofilei „a”, dar și a conținutului total de
apă în frunze. Astfel este demonstrat că unele din aceste răspunsuri
fiziologice ale plantelor pot servi ca indicator al poluării.
CONCLUZII
1. Ecosistemul urban Chișinău este supus unui risc major de poluare

cauzat, în special de emisiile transportului auto, care afectează starea
mediului în urbe.
2. Cele mai aglomerate artere de circulație sunt intersecțiile bd. Ștefan cel
Mare cu str. Ismail, str. Negruzzi cu bd. Gagarin și bd. D. Cantemir, str.
București cu Ciuflea cu un trafic de peste 1,6 mln. unități de transport
auto lunar.
3. Sursa principală de poluare a bazinului aerian din ecosistemul urban
Chișinău este transportul auto care constituie 88-96% din emisiile totale.
4. Variația conținutului de biomasă a arborilor reprezintă rezultatul
proceselor fiziologice și biochimice de creștere a frunzelor în funcție de
gradul de poluare a mediului. Astfel, conținutul maxim total de apă în
frunzele speciilor de arbori cercetați s-a înregistrat la stațiunea
experimentală str. Calea Ieșilor, urmată de Grădina Botanică, str. Alecu
Russo, bd. Moscova și sensul giratoriu de la CET 1. Dintre speciile de
arbori (Tilia cordata, Acer platanoides, Pinus nigra), Tilia cordata are o
corelație pozitivă (r2=0,9073) cu gradul de poluare a aerului atmosferic cu
NO2. Concentrația maximă a clorofilei („a” + „b”) a fost înregistrată în
frunzele colectate la stațiunea str. Calea Ieșilor, iar cea minimă la sensul
giratoriu CET 1 pentru toate speciile analizate.
BIBLIOGRAFIE
1. Begu A. Studiul ecobioindicaţiei în Republica Moldova şi implementarea ei în

monitoringul calităţii mediului. Autoref. tezei de dr. hab. în biologie. Chişinău,
2010. 45 p.
2. Carter G. A. Reflectance wavebands and indices for remote estimation of
photosynthesis and stomatal conductance in pine canopies. In: Remote
Sensing of Environment, 63(1). 1998, p. 61-72.
3. Duca M., Port A., Glijin A., Teleuţă A., Casapu O. Aspecte privind impactul
poluării asupra unor specii de arbori din cinci zone ale mun. Chişinău. In
Revistă științifică a Universității de Stat din Moldova „Studia Universitatis,
Seria Științe ale naturii”, 2007, p. 61- 69.
99
4. Ghidul EMEP/EEA air pollutant emission inventory guidebook 2013.
http://www.eea.europa.eu/publications/emep-eea-guidebook-2013, accesat
21.10.2015.
5. Lichtenthaler Hk. Chlorophylls and carotenoids: Pigments of photosynthetic
Biomembranes. In: Packer L, Douce R eds. Methods in Enzymology. Academic
Press, New York, 148. 1987, p. 350-382.
6. Rao D. N. Plants and Particulate Pollutants. Air Pollution and Plants: A State
of the Art Report. Ministry of Environment and Forests, Department of
Environment, Governement of India, New Delhi, India. 1985,
https://link.springer.com/content/pdf/10.1007/s00468-012-0697-4.pdf
(accesat 13.11.2016)
7. Ţugulea A. Evaluarea fluxului de transport auto şi a intensităţii poluării pe
unele artere din ecosistemul urban Chişinău. Buletinul Ştiinţific, Revistă de
Etnografie, Ştiinţele Naturii şi Muzeologie, Ştiinţele Naturii, Volumul 18,
Chişinău 2013, p. 134-141. Categoria B. ISSN 1857-064X. ISSN 1857-0054.
8. Țugulea A. The modification of concentration of assimilating pigments în some
species of trees under the action of transport emissions, Noosfera, Nr. 14,
2015, p. 67-75.
9. Țugulea A., Brega Vl., Bulimaga C. Aspecte privind dispersia emisiilor
transportului auto în ecosistemul urban Chișinău. Conferința științifică
națională consacrată jubileului de 90 ani din ziua nașterii academicianului
Boris Melnic, 12 februarie 2018, Universitatea de Stat din Moldova, Chișinău,
2018, p. 297-303.
100
BIOACUMULAREA METALELOR GRELE ÎN LEMNUL SPECIILOR DE
ARBORI DIN ECOSISTEMUL FORESTIER „PĂDUREA HÂNCEŞTI”
Anatolie TĂRÎŢĂ, Valeriu BRAŞOVEANU

Institutul de Ecologie şi Geografie
Abstract. The total content of heavy metals (As, Cd, Co, Cr, Cu, Fe, Ni, Pb, Zn) in the wood of
different species of trees in the forest ecosystem "Forest Hânceşti" was determined. The
contents of HM in different wood species (strong/soft) trees were different. Bioaccumulation
Factor (BCF) of HM for different tree species differ greatly from species to species and
ecosystem. Analyzed wood tree species have been bioaccumulated HM in the following order:
Zn>Cu>Ni>Cd>Pb>Cr>Co>As. Mobility Factor (MF), evaluated in order to estimate
accumulation of HM in the wood of the trees studied from atmospheric air through the leaf
material, with the exception of Pb is >1, indicating polluted air as a major source of
impairment of studded forestry species.
Cuvinte cheie: ecosistem forestier, metale grele, factorul de bioacumulare.
INTRODUCERE
Poluarea este un proces de introducere a contaminanţilor într-un

mediu cauzând efecte de instabilitate, dezordine, vătămare sau disconfort
asupra sistemelor fizice sau a organismelor vii. Poluantul reprezintă orice
substanţă străină rezultată în urma activităţii umane sau din sursă
naturală vătămătoare sau nedorită care intră în aer, sol sau apă.
În ultimul timp poluarea mediului ambiant cu metale grele a atras
atenția din cauza problematicii deosebit de complexe ridicată de acest
fenomen deoarece majoritatea metalelor grele nu se găsesc sub formă
solubilă în apă sau, dacă într-adevăr există, speciile chimice respective
sunt complexate cu liganzi organici sau neorganici, fapt care influenţează
radical toxicitatea acestora.
Alături de alte ecosisteme, cele forestiere suferă în urma acţiunii
agresive a poluanţilor emişi mai ales de surse antropogene. Expunerea
prelungită a plantelor, inclusiv a arborilor la concentraţii sporite de metale
grele de provenienţă atmosferică sau edafică, constituie premisa
acumulării acestora în cantităţi ce pot afecta metabolismul lor.
Cuantificarea impactului poluanţilor asupra ecosistemelor
forestiere, a gradului de contaminare a produselor recoltate, contribuie la
manifestarea şi exersarea unor comportamente igienico-ecosanogene prin
101
care se pot limita intrările şi acumulările de metale grele (MG) potenţial
toxice în organismul uman.
Metalele ca Zn, Fe, Cu, Co sau Cr sunt nutrienţi esenţiali ai
plantelor manifestând caracter toxic doar în concentraţii ridicate. Pb, Cd
şi Hg sunt metale toxice, fără a avea vre-un rol funcţional în metabolism
[17]. Studiul calitativ prin prisma contaminării cu MG potenţial toxice a
produselor forestiere, ar putea estima impactul acestor poluanţi asupra
ecosistemelor forestiere şi evidenţia dinamica poluanţilor, transportul
atmosferic transfrontalier şi/sau a celui local.
Se cunoaşte că, ecosistemele forestiere dispun de o capacitate
înaltă de filtrare a contaminanţilor, inclusiv a MG fie aeropurtaţi sau din
solul poluat. O dată ajunse în mediu, MG suferă un proces de absorbţie
între diferite medii de viaţă (aer, apă, sol), dar şi între organismele din
ecosistemele respective. Din solul contaminat, de exemplu, plantele, pe de
o parte, asimilează metalele dizolvate, iar, pe de altă parte, se produce
poluarea prin infiltraţie a apelor subterane, din care, ulterior, are loc
transferul spre apele de suprafaţă şi spre cele potabile.
Poluarea mediului cu astfel de toxicanţi, cum sunt MG – Pb, Zn,
Cu, Cd, care se referă la clasa I (Pb, Cd) şi 2 (Cu, Zn) de toxicitate sunt, de
fapt periculoase pentru sistemul „sol-plantă”. Deaceea diferite metale grele
manifestă caracteristici chimice diferite şi ca urmare vor diferi şi
din punct de vedere al comportamentului în ecosisteme, al bioacumulării
şi ecotoxicităţii [5]. Fiecare metal poate fi caracterizat de un factor de
perturbare antropogenă (FPA), definit ca raportul între intrările naturale
globale anuale şi intrările datorate activităţilor umane. Pb, Cd, Cu şi Zn
au cei mai ridicaţi FPA [9]. Cr are şi el un FPA supraunitar, dar este
printre cele mai puţin toxice metale grele. Cele mai toxice efecte le au Cd,
Hg şi Pb.
Programul de Acţiuni Waste and Regeneration, precum şi British
Standard Institution (2012) stabilesc limitele superioare cantitative ale Pb,
Cr, Cd şi Ni în deşeurile din lemn ca fiind: 90 mg Pb/kg, 25 mg Cr/kg; 1,5
mg Cd/kg şi 50 mg Ni/kg. În cazul când rumeguşul din lemn conţine
cantităţi ce depăşesc aceste limite, nu se permite utilizarea acestuia la
fabricarea diferitor panele din lemn. Sursa [8], menţionează că MG în
lemnul arborilor pot nimeri din surse antropice, biogenice sau geogenice.
Metalele grele din mediul edafic sunt absorbite de plante prin rădăcini din
care acestea sunt transportate spre frunze şi se acumulează aici în
cantităţi mici [16].
102
Studiile [2] au arătat că concentraţiile MG în lemnul arborilor
corelează cu conținutul acestora în componentele mediului şi pot indica
nivelurile de contaminare locală provenită de la surse antropice, biogene
sau geogene.
Ecosistemele forestiere din Republica Moldova, ca şi celelalte din
regiune, au fost şi sunt expuse la poluare pentru o perioadă îndelungată
de timp. Astfel, la sfârşitul anilor şaptezeci ai sec. trecut, vătămarea
frunzişului, mai întâi a devenit vizibil pentru speciile de conifere, şi mai
târziu, de asemenea, a devenit evidentă şi în pădurile de foioase.
Vătămarea învelişului foliar, poate fi consecinţele poluării
atmosferice transfrontaliere prin intermediul oxizilor acidifieri, cum ar fi
SO2, NOx şi desigur de la emisiile provenite de la sursele locale de poluare.
Mai mult ca atât, aceşti poluanţi în afară de prejudiciul cauzat părţilor
aeriene ale arborilor, de asemenea contribuie la creşterea acidității solului.
Astfel, pH acid al solului a început să accelereze mobilizarea MG
acumulate în sol, şi drept consecinţă unele metale grele, cum ar fi zincul,
manganul şi cadmiul au început a fi preluate de plante din ce în ce mai
mult, şi, de asemenea, a condus la creşterea poluării apelor de suprafaţă
şi subterane din regiune.
Cu atât mai mult, contaminarea este de lungă durată fiindcă
metalele din sol tind să se acumuleze în orizonturile bogate în materia
organică şi să rămână în sol, fără a fi transportate în alte medii de viaţă.
Sursa [20] indică o astfel de comportare, în primul rând a Pb, Zn şi Cd,
care în solurile ecosistemelor silvice constituie 65,0-99,3% din conţinutul
total al MG în ecosistem. Deasemenea aceiaşi sursă constată o acumulare
mizeră ale formelor mobile ale plumbului în special şi, parţial, a cuprului
în stratul de sol 0-20 cm, bogat în materie organică.
Ecosistemele forestiere pot fi considerate ca potenţial
concentratoare de poluanţi, inclusiv metale grele, generaţi în urma
diferitor activităţi antropice. Deaceea este necesar de studiat abilitatea de
bioacumulare a MG de către lemnul diferitor specii de arbori, deoarece
fiind bioacumulate acestea sunt eliminate prin ciclul biogeochimic ce
decurge într-un ecosistem silvic într-o perioadă lungă de timp. În general,
circuitul substanţelor minerale într-un ecosistem forestier se produce cu o
mare intensitate, fiind anual încorporate în lemn, scoarţă, frunze, flori,
fructe. Dar, în acelaşi timp, pădurile restituie solului 3-4 t/ha materie
organică, conţinând 80-85 % din substanţele minerale consumate [18].
103
MATERIAL ŞI METODE
În calitate de obiect de studiu au servit componentele de mediu

(sol, lemn, frunze, muşchi şi licheni) din ecosistemele forestiere amplasate
în pădurile Ocolului Silvic Mereşeni, Întreprinderea pentru Silvicultură
Hânceşti-Silva.
Probele de sol au fost colectate conform metodei „satelit”. Proba
medie a fost obţinută prin amestecul a nouă probe separate de acelaşi
volum. Conform recomandărilor metodologice ale programului ICP Forests
(2012), probele au fost colectate pentru stratul de sol 0-80 cm adâncime,
pentru fiecare 10 cm.
Probele de lemn au fost colectate sub formă de rondele, tăiate din
arborii doborâţi pentru a fi folosiţi ca lemn pentru foc.
Probele de material foliar au fost colectate din zona de tampon a SE
1213, din cadrul reţelei europene de monitoring forestier (nivel I) din
Republica Moldova, unde au fost selectaţi 5 arbori din speciile dominante
situaţi în clasele II şi III Kraft, conform programului ICP Forests (2012).
Bioindicatorii (muşchi şi licheni) au fost colectaţi la începutul verii,
pe specii aparte depistate pe arborii dominanţi [3, 14], în mod
independent pentru speciile de arbori în parte.
Pentru stabilirea amplitudinei concentraţiilor şi evaluarea gradului
de poluare chimică a solului şi lemnului arborilor cu MG a fost
determinată concentraţia formelor lor totale. Extragerea a fost efectuată
cu apa regală, cu ajutorul căreia a fost posibilă determinarea fracţiei MG
care potenţial poate fi eliberată în rezultatul acțiunii factorilor de mediu.
Este necesar să menţionăm că extragerea cu ajutorul apei regale dispune
de superioritate din punct de vedere al gradului înalt de standardizare în
comparaţie cu alte metode. Conținutul total al MG a fost determinat
folosind spectrometria cu şi fără flacără (F-AAS, GF-AASĂ), spectrometria
atomică cu emisie şi spectrometriea Roethgen fluorescentă.
Pentru a evalua acumularea de metale în plante, s-au calculat
factorul de mobilitate (FM) şi factorul de bioacumulare (BCF). FM este
raportul dintre concentraţia de metale din frunze (frunze şi tulpini) la
concentraţia lor în sol. FM>1 indică faptul că planta este îmbogăţită cu
metale (acumulator), FM=1 indică o comportare destul de indiferentă a
plantei faţă de metal (indicator), iar FM<1 arată că planta exclude metalele
din absorbţie (exclusiv) [17, 19]. Factorul de bioacumulare (BCF) a fost
calculat pentru a măsura capacitatea fiecărui organ (frunze şi tulpini) de a
104
acumula metale din sol [12,13]. BCF>1 indică faptul că un element
particular este acumulat de frunze sau tulpini din sol [19].
REZULTATE ŞI DISCUŢII
Caracteristica zonei de cercetare ( Ocolul Silvic „Mereşeni”, parcela 49

B). Tipul de staţiune este deluros de cvercete cu gorunete, goruneto-
şleauri, pe platouri, versanţi însoriţi şi semi-însoriţi, cu soluri cenuşii,
edafic mijlociu. Vârsta medie a arborilor este de 73 ani, consistenţa 0,7.
Arborii ating nălţimea medie 19 m şi diametre medii de 26 cm. Aici
predomină solurile molice (cernoziomice) cenuşii, dintre care, 89% sunt
din clasa molisolurilor şi 11% din clasa solurilor neevoluate, erodate sau
desfundate. Predomină cernoziomurile argiloiluviale, care ocupă 47% din
suprafaţă, urmate de solurile cenuşii pe 42%, erodisoluri pe 8% şi solurile
desfundate deţinând 3% [1].
Evaluarea stării ecologice a componentei edafice din pădurea
„Hânceşti” s-a efectuat în baza analizei stratului de sol (0-80 cm), care
este în relaţie directă cu componentele biotice (organismele vegetale
edafice şi bioindicatoare, microbiota şi pedofauna din sol) şi abiotice
(depuneri atmosferice, procese fizico-chimice ş.a.) ale ecosistemului.
Astfel, în baza scalei de gradaţie a solurilor din Republica Moldova,
conform Кирилюк (2006), conţinutul metalelor grele s-a încadrat în
categoriile de niveluri foarte scăzute – sporit (Tab.1). În cazul pragului de
intervenţie (PI), valorile MG studiate nu ating aceste valori, după Kloke
(1980), fapt ce exclude riscul de toxicitate pentru plante şi organismele
din sol.
În ecosistemele forestiere studiate a fost evaluat conţinutul
metalelor grele în frunzele speciilor de arbori edificatori (Quercus
robur, Quercus petraea şi Fraxinus excelsior) şi în talurile speciilor
bioindicatoare (licheni şi muşchi). În calitate de bioindicatori ai MG
au fost utilizate speciile de licheni (Parmelia sulcata şi Evernia
prunastri), specii utilizate în monitoringul biologic al multor ţări din
Europa, iar prima fiind recomandată pentru teritoriul RM [3]. În
cazul muşchilor au fost eşantionate specii de muşchi ca: Pylaisia
polyantha, Leucodon sciuroides, Leucodon sciuroides, Leskeella nervosa,
etc.
105
Tabelul 1
CONȚINUTUL MG ÎN SOLUL ECOSISTEMULUI FORESTIER
PĂDUREA „HÂNCEŞTI”
SE/tipul de sol Stratul, cm Metale grele, mg/kg s.u.
Pb Zn Cu Ni Co
0-10 30,6 88 44 33,4 8,4
10-20 29,2 74 36 31,9 16,3
20-30 35,7 67 32 38,9 11,2
(cenuşiu molic)
O.S. Mereşeni
30-40 23,6 54 26 25,7 12,5

40-50 24,0 49 23 26,1 8,4
50-60 29,0 77 37 31,7 8,4
60-70 30,7 70 33 33,5 14,2
70-80 23,5 69 31 25,6 15,7
Media 28,3 68,5 32,8 30,9 11,9
VPA (Kloke, 1980) 50 300 100 75 30
VPI (Kloke, 1980) 100 600 200 150 50
Diapazonul pentru solurile R.M. 5-30 10-166 2-400 5-75 4-18
(Кирилюк, 2006)
Media în solurile R.M. (Кирилюк, 20 71 32 39 13
2006)
Klark (Lăcătuşu, 2008) 30 66 22,4 23 9,6
Conţinutul de Pb din componentele biotice studiate cuprinde valori

de până la 10,5 mg/kg, s.u. (Fig. 5.15), valori care pentru frunze sunt la
limita pragului de toxicitate [4, 7], pentru speciile de foioase (Pb – 10
mg/kg).
Tendinţele de acumulare a Ni în muşchi şi licheni, denotă evident
intrările atmosferice şi persistenţa transferului transfrontalier de Ni în
spaţiul R.M., fapt menţionat şi de programul EMEP [13].
Conţinutul de Cu în toate componentele biotice studiate depăşesc
valorile pragului de toleranţă pentru plantele lemnoase (12 mg/kg) [4, 7].
Deşi conţinutul de Cu înregistrat în frunzele arborilor edificatori, în
majoritatea cazurilor – specii de stejar depăşesc de 2,5-4,0 ori pragul de
toxitoleranţă, acestea se încadrează în limitele conţinutului Cu în frunzele
de stejar (5-80 mg/kg) din RM [21]. Pentru teritoriul ţării noastre, sunt
caracteristice conţinuturile sporite de Cu în componentele de mediu, ca
rezultat al prelucrării intensive a terenurilor agricole din preajmă şi a
pădurilor cu chimicale ce conţin Cu.
106
Fig. 1. Conţinutul de MG în componentele biotice studiate,
mg/kg, s.u.
Legităţile asemănătoare de acumulare a metalelor Zn şi Cu în

speciile de licheni analizate, vin să confirme originea comună a acestor
două metale (prelucrarea cu chimicale ce conţin Zn şi Cu a terenurilor
agricole şi masivelor pădurilor). În probele studiate de material foliar
conţinutul Zn este de 39,5 mg/kg (Fig. 1), valori care, conform [13, 15],
pentru principalele specii de arbori forestieri din Europa: fag (Fagus
sylvatica), stejar (Quercus), pin silvestru (Pinus sylvestris) şi molid (Picea
abies), nu depăşesc limitele tolerabile (50-100 mg/kg).
Conţinutul mic de Cr înregistrat în probele de frunze (2,2 mg/kg),
aproape de limita inferioară a diapazonului Cr pentru frunzele de stejar
din RM (1-20 mg/kg s.u.), după Кирилюк (2006), indică că Cr nu prezintă
un risc de ameninţare pentru componentele ecosistemelor forestiere
studiate.
Estimarea gradului de poluare cu MG (după conţinutul MG în
muşchi) în baza scalei europene, ICP Vegetation (2013) [10], demonstrează
pentru Zn niveluri foarte scăzute – moderate, Pb, Ni şi Cr niveluri optime –
sporite şi Cu, cu cel mai sporit nivel de poluare – mari şi foarte mari.
Pentru a studia bioacumularea metalelor grele în lemnul arborilor
forestieri (Tab. 2) au fost colectate probe din speciile dominante în
trupurile de pădure cuprinse în OS Mereşeni, care sunt reprezentative, de
fapt şi pentru fondul forestier naţional.
Cel mai mare conţinut de metale grele (As, Cd, Co, Cr, Cu, Ni, Pb şi
Zn) au fost înregistrate în speciile de conifere şi de foioase moi (Pinus
107
nigra, Salix sp.), dar şi în speciile de Acer platanoides şi Carpenus betulus
(Tab. 2). Pe lângă faptul ca aceste specii sunt considerate rezistente şi
acumulatori de metale grele [6, 11], o influenţă o manifestă şi amplasarea
arborilor respectivi la liziera pădurii şi în apropierea traseelor auto, în
special Pinus nigra şi Salix sp. Aceste condiţii staţionare favorizează calea
aeriană de pătrundere a MG în plantă, care sunt expuse emisiilor mai
sporite, concentraţiilor mari, timpului de expunere, depunerii mai mari a
metalelor din atmosferă pe sol, etc.
Pentru speciile studiate amplasate în interiorul pădurii: Fraxinus
excelsior, Prunus avium, Ulmus pumila, Juglans regia, impactul MG este
mai puţin evident, unde sau înregistrat şi cele mai mici cantităţi de MG
studiate (Tab. 2).
S-a stabilit că Zn a fost de preferinţă bioacumulat de către speciile
de salcie (1510 şi pin 942 mg/kg s.u.), urmate de arţar, nuc şi stejar cu
concentraţiile 366 mg/kg s.u., 174 mg/kg s.u., 139 mg/kg s.u.
consecutiv.
Bioacumularea Pb, în lemnul diferitor specii de arbori, de asemenea
a fost diferită. Astfel, concentraţia Pb în lemnul carpenului (13 mg/kg
s.u.) a fost cea mai înaltă, urmat de stejar (12 mg/kg s.u.) şi arţar (11
mg/kg s.u.). Conţinutul Pb în alte specii de arbori a fost în limitele – 1
mg/kg pentru pin şi 9 mg/kg – tei.
S-a stabilit că nucul acumulează, în funcţie de condiţiile de sol
concentraţii înalte de Cu (151 mg/kg s.u.), urmat de pin (146 mg/kg s.u.).
Conţinutul Cd în speciile de arbori analizaţi este, de asemenea înalt
în lemnul pinului (44 mg/kg s.u.), arţarului (43 mg/kg s.u.) şi salciei (33
mg/kg).
Lemnul speciilor de arbori analizaţi a bioacumulat MG în
următoarea consecutivitate: Fe>Zn>Cu>Ni>Cd>Pb>Cr>Co>As.
Pentru a evalua capacitatea de acumulare a MG în lemn din sol a
fost calculat factorul de bioacumulare (BCF) pentru speciile forestiere
edificatoare Quercus robur şi Fraxinus excelsior în SE 1213 unde au fost
prelevate şi probele de sol şi material foliar.
Valorile BCF > 1 (Tab. 3), pentru ambele specii, indică pentru
metalele Cu şi Zn că solul este principala cale de transfer a metalelor către
plantă. Conţinutul sporit de Cu şi Zn în solul studiat confirmă persistenţa
riscului de poluare cu Cu şi Zn a componentelor de mediu, ca rezultat al
utilizării acestor metale pe scară foarte largă la prelucrarea cu chimicale
împotriva bolilor şi dăunătorilor culturilor agricole şi pădurilor. Valorile
108
BCF > 1 pentru Co, Cr, Ni şi Pb în lemnul ambelor specii au arătat că
absorbţia lor din sol nu a fost semnificativă.
Tabelul 2
CONŢINUTUL METALELOR GRELE ÎN LEMNUL ARBORILOR
Denumirea Denumirea Metale grele, mg/kg c.u.
speciei și locul speciei în
colectării limba latină
probelor de As Cd Co Cr Cu Ni Pb Zn
lemn
Stejar, Lăpuşna Quercus robur 0,9 5,7 6,6 2,1 97 25 12 139
Stejar, Hânceşti Quercus robur 1,3 5,0 1,5 3,5 100 23 6 88
Frasin, Lăpuşna Fraxinus
1,3 1,7 1,0 2,3 49 6 2 84
excelsior
Frasin, Hânceşti Fraxinus
1,3 1,2 2,8 1,5 110 4 1 53
excelsior
Cireş, Lăpuşna Prunus avium 0,4 1,2 0,7 1,7 48 10 6 176
Ulm, Lăpuşna Ulmus pumila 2,3 0,8 0,2 1,4 37 3 - 34
Nuc, Lăpuşna Juglans regia 1,4 1,7 0,6 0,8 28 32 - 47
Nuc, Hânceşti Juglans regia 1,1 5,3 1,1 3,6 151 88 5 174
Nuc negru, Juglans nigra
1,4 2,3 1,1 15,1 83 21 6 47
Lăpuşna
Tei, Lăpuşna Tilia cordata 1,2 2,3 1,1 1,1 53 16 9 61
Salcâm, Robinia
1,7 1,7 1,1 2,5 64 5 4 65
Lăpuşna pseudoacacia
Salcâm, Robinia
1,9 0,8 1,4 1,4 50 10 3 52
Hânceşti pseudoacacia
Arţar, Lăpuşna Acer
1,2 42,6 2,3 2,9 69 55 11 366
platanoides
Carpen, Carpinus
1,3 6,7 4,5 1,3 71 70 23 197
Hânceşti betulus
Pin, Lăpuşna Pinus nigra 0,8 13,1 3,0 18,2 115 4 1 779
Pin, Hânceşti Pinus nigra 1,2 44,3 2,4 4,1 115 15 2 942
Salcie, Hânceşti Salix sp. 5,4 32,7 6,8 4,1 60 11 2 1510
Aceleaşi tendinţe, dar mai puţin evidente, pot fi observate şi după

BCF pentru frunze, BCF > 1 s-a înregistrat doar pentru frunzele de
Quercus robur (Tab. 3). Cu siguranţă, aici, un rol important îi revine
absorbţiei metalelor din aer, care depinde de umiditatea aerului
(umiditatea ridicată favorizează absorbţia foliară), de tipul metalului: Zn şi
Cu sunt mai repede absorbite foliar decât alte MG, de pH (foarte important
fiind acest factor pentru pătrunderile pe cale umedă) ş.a.
Pentru a evalua acumularea MG în lemnul arborilor studiaţi din
aerul atmosferic prin intermediul materialului foliar, s-a calculat factorul
de mobilitate (FM) (Tab. 3). Astfel, pentru toate MG studiate (excepţie Pb)
FM este mai mare de 1, ceea ce indică poluarea atmosferică o importantă
sursă de afectare a speciilor forestiere studiate. Iar speciile forestiere
109
edificatoare Quercus robur şi Fraxinus excelsior pot fi considerate ca
acumulatori de MG. Valoarea FM < 1 pentru Pb ne vorbeşte de o poluare
atmosferică nesemnificativă cu acest metal sau de o acumulare a acestuia
în frunze şi limitarea transportării lui în alte organe ale plantei.
Tabelul 3
CONŢINUTUL METALELOR GRELE ÎN COMPONENTELE DE MEDIU
STUDIATE, FACTORUL DE MOBILITATE (FM) ŞI FACTORUL DE
BIOACUMULARE (BCF)
Metale grele, mg/kg s.u.

Specia/proba Component
Co Cr Cu Ni Pb Zn
Quercus robur lemn 1,5 3,5 100 23 6 88
Fraxinus excelsior lemn 2,8 1,5 110 4 1 53
Quercus robur frunze - 1,9 39 5,5 8,8 51
Fraxinus excelsior frunze - 2,4 29 2,5 10,7 28
Sol sol 11,9 - 32,8 30,9 28,3 68,5
BCF Quercus robur lemn/sol 0,1 - 3,0 0,7 0,2 1,3
BCF Fraxinus excelsior lemn/sol 0,2 - 3,4 0,1 0,0 0,8
BCF Quercus robur frunze/sol - - 1,2 0,2 0,3 0,7
BCF Fraxinus excelsior frunze/sol - - 0,9 0,1 0,4 0,4
FM Quercus robur lemn/frunze - 1,8 2,6 4,2 0,7 1,7
FM Fraxinus excelsior lemn/frunze - 0,6 3,8 1,6 0,1 1,9
În cele din urmă factorul de bioacumulare (BCF) şi factorul de

mobilitate (FM) a MG pentru diferite specii de arbori diferă mult de la
specie la specie şi ecosistem, cât şi alţi factori ca: concentraţia metalului,
prezenţa H+ şi a altor ioni, intensitatea de adsorbţie, temperatură, aeraţie
şi potenţialul redox, particularităţile sistemului sol-plantă, ş.a.
CONCLUZII
1. Evaluarea stării ecologice a componentei edafice din pădurea

„Hânceşti”, efectuată în baza analizei stratului de sol (0-80 cm) în baza
scalei de gradaţie a solurilor din Republica Moldova (Кирилюк (2006),
110
denotă că conţinutul MG s-a încadrat în categoriile de niveluri foarte
scăzute – sporit. În cazul pragului de intervenţie (PI), valorile MG
studiate nu ating aceste valori, după Kloke (1980), fapt ce exclude
riscul de toxicitate pentru plante şi organismele din sol.
2. S-a determinat conţinutul total al metalelor grele (As, Cd, Co, Cr, Cu,
Fe, Ni, Pb, Zn) în lemnul diferitor specii de arbori (tari/moi). S-a stabilit
că Zn a fost de preferinţă bioacumulat de către speciile de salcie
(1510,0 şi pin (942,0 mg/kg s.u.), urmate de arţar, nuc şi stejar cu
concentraţiile 366,0 mg/kg s.u., 174,0 mg/kg s.u., 139,0 mg/kg s.u.
consecutiv.
3. Bioacumularea Pb, în lemnul diferitor specii de arbori, deasemena a
fost diferită. Astfel, concentraţia Pb în lemnul carpenului (13,0 mg/kg
s.u.) a fost cea mai înaltă, urmat de stejar (12,0 mg/kg s.u.) şi arţar
(11,0 mg/kg s.u.). Conţinutul Pb în alte specii de arbori a fost în
limitele - 1,0 mg/kg s.u. pentru pin şi 9,0 mg/kg s.u. – tei.
4. S-a stabilit că nucul acumulează, în funcţie de condiţiile de sol
concentraţii înalte de Cu (151,0 mg/kg s.u.), urmat de pin (146,0
mg/kg s.u.).
5. Conţinutul Cd în speciile de arbori analizaţi este, deasemenea înalt în
lemnul pinului (44,3 mg/kg), arţarului (42,6 mg/kg s.u.) şi salciei (32,7
mg/kg s.u.).
6. Factorul de bioacumulare (BCF) a MG pentru diferite specii de arbori
diferă mult de la specie la specie şi ecosistem. Cel mai înalt BCF s-a
înregistrat pentru salcie la As, Co, Fe şi Zn, pentru pin la Cd, şi Cr,
pentru Cu şi Ni la nuc, pentru Pb la carpen.
7. Lemnul speciilor de arbori analizaţi a bioacumulat MG în următoarea
consecutivitate: Zn>Cu>Ni>Cd>Pb>Cr>Co>As.
8. Factorul de mobilitate (FM), evaluat întru estimarea acumulării MG în
lemnul arborilor studiaţi din aerul atmosferic prin intermediul
materialului foliar, cu excepţia Pb este mai mare de 1, ceea ce indică
poluarea atmosferică o importantă sursă de afectare a speciilor
forestiere studiate. Speciile forestiere edificatoare Quercus robur
şi Fraxinus excelsior pot fi considerate ca acumulatori de MG. Valoarea
FM < 1 pentru Pb ne vorbeşte de o poluare atmosferică nesemnificativă
cu acest metal sau de o acumulare a acestuia în frunze şi limitarea
transportării lui în alte organe ale plantei.
111
BIBLIOGRAFIA
1. Amenajamentul Ocolului Silvic Mereşeni, Întreprinderea pentru Silvicultură

„Hânceşti-Silva”, Agenţia „Moldsilva”, Institutul de Cercetări şi Amenajări
Silvice. Chişinău 2011. 176 p.
2. Baltrenaite E., Bulkus D., Booth CA Comparision of three tree-ring sampling
methods for trace metal analysis. J Environ Eng Landsc Manag. 2010, 18(3):
170-178.
3. Begu A. Studiul ecobioindicaţiei în Republica Moldova şi implementarea ei în
monitoringul calității mediului. Autoref. tezei de dr., hab. şt. biologice. Ch.,
2010. 45 p.
4. Bergmann W. Colour Atlas Nutritional Desorders of Plants, Gustav Fischer
Verlag Jena, Stuttgart, New York, 1992, p. 96-101.
5. Bioaccumulation processes in ecosystems Experientia 48, 955-970 Streit,
1992).
6. Bolea V., Chira D. Flora indicatoare a poluării. Bucureşti: Editura Silvică,
2008. 368 p.
7. Bonneau M. Le diagnostic foliaire. Revue Forestiere Francaise. Nancy, 1988, p.
19-28.
8. Daly, A. And Zannetti, P. Air Pollution Modeling: An Overview (Chapter 2).
Ambient Air Pollution, Published by the Arab School for Science and
Technology & the EnviroComp Institute, 2007.
9. Forstner, U. G.T.W. Witmann, 1981, Metals pollution in the aquatic
environment, Springer-Verlag, Bnerlin Heidelberg New York, 486 pp.
10. Harmens H., Norris D., Mills G. Heavy metalsand nitrogen in mosses: spatial
patterns in 2010/2011 and long-term temporal trends in Europe. ICP
Vegetation Programme Coordination Centre, Centre for Ecology and Hydrology,
Bangor, UK, 2013. 63 p.
11. Hladun KR, Parker DR, Trumble JT. Cadmium, copper, and lead
accumulation and bioconcentration in the vegetative and reproductive organs
of Raphanus sativus: implications for plant performance and pollination. J
Chem Ecol. 2015;41:386–395. doi: 10.1007/s10886-015-0569-7.
12. ICP Forests. Manual on methods and criteria for harmonized sampling,
assessment, monitoring and analysis of the effects of air pollution on forests.
UNECE ICP Forests Programme Co-ordinating Centre, Hamburg, 2010.
http://www.icp-forests.org/Manual.htm
13. ICP Modeling and Maping. Manual on methodologies and criteria for
Modelling and Mapping Critical Loads & Levels and Air Pollut. Effects, Risks
and Trends, 2004. 254 p.
14. Kabata- Pendias, A., Pendias, H., 2001, Trace Elements in Soil and Plants
(3rd Ed.), CRC Press, p. 65
112
15. Kloke A. Effects of excess fertilization with Cu, Zn, Mo, Mg, Fe, Cd and P bon
the content of these elements in soi land plants and different quality
parameters, 3td Internat. Congr. of Plant Pathology, Munchen, 1978.
16. Kord, B.; Mataji, A.; Babaie, S., Pine (needles as indicator for heavy metals
pollution, Int. J. Environ. Sci. Tech., Pinus Eldarica Medw., 7 (1), 2010, 79-84.
17. Mingorance MD, Valdés B, Rossini Oliva S. Strategies of heavy metal uptake
by plants growing under industrial emissions. Environ Int. 2007;33:514–520.
doi: 10.1016/j.envint.2007.01.005.
18. Popescu Gh. Pădurea şi omul. Bucureşti: editura Albatros, 1985.
19. Serbula SM, Kalinovic TS, Ilic AA, Kalinovic JV, Steharnik MM. Assessment
of airborne heavy metal pollution using Pinus spp. and Tilia spp. Aerosol Air
Qual Res. 2013; 13: 563–573.
20. Tărîţă A., Andriuca V. Conţinutul metalelor grele în solurile Ariilor Naturale
Protejate de Stat din nordul Republicii Moldova. Materialele conferinţei
internaţionale ştiinţifico-practice „Pedologia modernă în dezvoltarea agriculturii
ecologice”, Chişinău, 2006, p. 128-135.
21. Кирилюк В. Микроэлементы в компонентах биосферы Молдовы.
Кишинев: Pontos, 2006. 156 с.
113
INDICELE DE POLUARE CU NITRAŢI A APEI MONUMENTELOR
NATURALE HIDROLOGICE PROTEJATE
Maria SANDU, Raisa LOZAN, Anatolie TĂRÎŢĂ, Sergiu ŢURCAN,

Ana COMARNIŢCHI, Alexandru ZLOTEA
Abstract. The article displays the values of the nitrate pollution index of the Natural
Hydrological Monuments water. Considered contaminated due human activities (20 mg/L
NO3-) with the very significant pollution rating is MNH water from Copceac village;
significantly polluted - from Hagimus village; 5 monuments have moderately polluted water;
18 - poorly polluted water and in 6 of them water is not polluted. Using the 25 mg/L NO 3-
concentration as a reference, with significant pollution is water from MNH Copceac; in 2 -
moderately polluted water; in 18 - poorly polluted water and in 10 MNH water is not
polluted.
Cuvinte-cheie: Monumente Naturale Hidrologice, indicele de poluare, nitraţi,

valoare de referinţă.
INTRODUCERE
Apele subterane reprezintă o resursă naturală importantă, care

asigură în mod direct râurile, lacurile şi zonele umede cu apă. În ultimele
decenii se atestă o presiune sporită asupra resurselor de apă subterană la
nivel global, care, în multe cazuri, au influenţat nivelul durabil al
cantităţii de apă şi nivelul ridicat de poluare.
În acest context a fost adoptată Directiva 2006/118/CE [4], ce
stabileşte măsurile specifice de prevenire şi control al poluării apelor
subterane prin măsurile, în special: (a) criterii pentru evaluarea stării
chimice bune a apelor subterane şi (b) criterii pentru identificarea şi
inversarea tendinţelor ascendente semnificative şi durabile şi pentru
definirea nivelurilor de bază pentru inversările tendinţelor. Prin Legea
privind Fondul Ariilor Naturale Protejate de Stat [10] şi în baza clasificării
de Uniunea Mondială pentru Conservarea Naturii (IUCN) [5] fondul ariilor
naturale protejate a fost constituit din următoarele categorii: a) rezervaţie
ştiinţifică; b) parc naţional; c) monument al naturii; d) rezervaţie naturală;
e) rezervaţie peisajeră (de peisaj geografic); f) rezervaţie de resurse; g) arie
cu management multifuncţional.
Monumentele naturii includ Monumentele Naturale Hidrologice
(MNH), managementul cărora prevede şi scopul de cercetare ştiinţifică.
114
Rezultatele cercetărilor ştiinţifice efectuate în scopul evaluării stării
ecologice a MNH denotă o calitate a apei corespunzătoare diferitor scopuri
(potabilă, minerală, etc.) [15]. După situaţia geologică, majoritatea MNH
sunt izvoare descendente, în special, de strat şi de terasă, mai rar din roci
compacte (s. Jeloboc, r-nul Orhei). După temperatura apei, toate se referă
la izvoare reci, iar după gradul de mineralizare, majoritatea sunt
oligominerale (mai puţin de 500 mg/dm3 săruri) şi doar două izvoare (s.
Oniţcani şi s. Hărjauca) sunt cu apă minerală (peste 500 mg/dm3 săruri)
[3].
În baza rezultatelor investigaţiilor ştiinţifice realizate a fost calculat
indicele cloro-alcalin (CAI) în funcţie de concentraţia nitraţilor din apa
Monumentelor Naturale Hidrologice din Republica Moldova, fiind
constatat că doar 2 din 29 MNH (7%) au apă cu CAI 1 pozitiv, deci are loc
schimbul de ioni Mg2+ si Ca2+ din apa prin ionii de Na+ şi K+ din mediul
mineral, ambele fiind din s. Nişcani, r-nul Călăraşi. În apa altor MNH CAI
1 are valori negative, deci lipseşte schimbul de ioni (Mg 2+ si Ca2+ prin ionii
de Na+ şi K+) [16], argumentul fiind nivelul de protecţie a lor ca arii
naturale protejate de stat [8].
Impactul activităţilor economice asupra mediului, într-un teritoriu
bine conturat, cum sunt Ariile Naturale Protejate de Stat, influenţează
direct şi afectează procesele de mediu ce decurg în ele. Cea mai frecventă
problemă privind calitatea apelor subterane din republică este poluarea
lor cu nitraţi din diferite surse [11, 13, 14].
Ionul de nitrat este poluantul cel mai frecvent prezent în apele
subterane, iar contaminarea cu nitraţi a apelor subterane a devenit o
problemă comună în întreaga lume [18]. Sursele potenţiale de poluare a
apelor cu nitraţi includ activităţile agricole intensive şi salubrizarea
nesupravegheată [4].
Concentraţia maximă acceptabilă a nitraţilor pentru apa potabilă
este de 50 mg/L NO3- [7].
În prezentul studiu a fost evaluat indicele de poluare a apei cu
nitraţi (IPAN) din Monumentele Naturale Hidrologice, amplasate în
teritoriile administrative ale Republicii Moldova.
Evaluarea gradului de poluare a apei subterane cu nitraţi a fost

realizată folosind studiul inovativ al indicelui de calitate a apei cu un
115
singur parametru, denumit indice de poluare a apei cu nitraţi, propus de
Mutewekil M. Obeidat, etc. (2012) [12].
Scopul principal al indicelui de poluare a apei cu nitraţi elaborat a
fost de a evalua măsura în care apele subterane din zonă sunt poluate cu
nitraţi din cauza activităţilor umane. Apa subterană cu concentraţie de
nitraţi, care depăşeşte pragul de 20 mg/L NO3-, este considerată
contaminată datorită activităţilor umane (denumită CAU) [17].
Calcularea indicelui de poluare a apei cu nitraţi (IPAN).
Pentru o anumită sursă de apă (sondă, fântână, izvor) a fost propus
de autori indicele de poluare a apei cu nitraţi, utilizând în calcul
următoarea formulă:
IPAN = (C - CAU) / CAU, unde
C - este concentraţia nitratului din probă;

CAU - este valoarea contaminării datorită activităţilor umane/sursei
antropice considerată egală cu 20 mg/L NO3-.
Calitatea apei după valoarea indicelui de poluare a apei cu nitraţi,
propusă de autori [12], a fost clasificată în cinci grade de poluare (tab. 1).
Tabelul 1
GRADUL DE POLUARE A APEI DUPĂ VALOAREA INDICELUI DE
POLUARE CU NITRAŢI
Valoarea
Nr. Gradul de poluare Abrevierea
IPAN
1 Nepoluată NeP <0
2 Slab poluată SP 0-1
3 Poluare moderată PM 1-2
4 Poluare semnificativă PS 2-3
5 Poluare foarte semnificativă PFS >3
Deoarece Agenţia de Protecţie a Mediului din Europa consideră

concentraţia nitraţilor de 25 mg/L NO3- (echivalent 5,6 mg/L NO3-N) ca
valoare de referinţă intermediară pentru protecţia apelor subterane [6], în
calculul IPAN al apei din Monumentele Naturale Hidrologice au fost
folosite pentru comparaţie ambele valori: 20 mg/L şi 25 mg/L NO3-.
Pentru a calcula indicele de poluare a apei MNH cu nitraţi şi
evidenţia dependenţa dintre conţinutul nitraţilor şi cel al valorii IPAN în
116
calcul a fost folosită informaţia privind componenţa fizico-chimică a apei
MNH din diverse materiale publicate în Republica Moldova [3, 10].
În anexa nr. 3 a Legii privind Fondul Ariilor Naturale Protejate de

Stat sunt menţionate 31 Monumente Naturale Hidrologice cu suprafaţa
totală de 99,8 ha. Majoritatea lor sunt atribuite la categoria izvoare – 29,
dintre acestea 2 sunt cu ape minerale (Hârjauca şi Oniţcani), 2 – izvoare-
havuz (Dubăsari şi Proteagailovca), un Ecosistem acvatic (La Moară, s.
Recea, r-nul Râşcani) şi un Rezervor de apă (r. Ciuluc, s. Mihailovca, r-nul
Sângerei) [9].
Lista Monumentelor Naturale Hidrologice (în ordinea din Legea
privind Fondul Ariilor Naturale Protejate de Stat, nr. 1538 din
25.02.1998), valorile concentraţiei nitraţilor din apă [9], ale indicelui
calculat de poluare a apei cu nitraţi (la CAU egal cu 20 şi 25 mg/L NO 3-) şi
calitatea apei după gradul de poluare propus de Mutewekil M. Obeidat,
etc. [12] sunt prezentate în tabelul 2.
Apele subterane din MNH conţin nitraţi la un nivel variabil,
concentraţia lor a fost cuprinsă în timpul evaluării între 3,8 şi 82,3 mg/L
(tab. 2). Apa MNH din nordul şi centrul ţării are un conţinut de nitraţi mai
mic de 50 mg/L spre deosebire de MNH din sud, apa cărora conţine 58,9-
82,3 mg/L NO3- (s. Hagimus, r-nul Căuşeni; s. Proteagailovca, mun.
Tighina şi s. Copceac, r-nul Taraclia) [10].
Reieşind din rezultatul calculului indicelui de poluare a apei cu
nitraţi, considerată contaminată datorită activităţilor umane de 20 mg/L
NO3- [15], cu calificativul poluare foarte semnificativă este apa MNH din s.
Copceac, r-nul Taraclia şi poluată semnificativ – apa MNH din s. Hagimus,
r-nul Căuşeni; 5 MNH au apă poluată moderat; 18 MNH – apă slab
poluată şi în 6 MNH apa nu-i poluată.
Utilizând concentraţia nitraţilor de 25 mg/L NO3 ca valoare de
referinţă intermediară pentru protecţia apelor subterane [6], calificativul
poluare foarte semnificativă lipseşte în apa MNH; poluare semnificativă
este la apa MNH din s. Copceac, r-nul Taraclia; 2 MNH au apă poluată
moderat; în 18 MNH – apă slab poluată şi în 10 MNH apa nu-i poluată
(tab. 2).
117
Tabelul 2
LISTA MONUMENTELOR NATURALE HIDROLOGICE,
CONCENTRAŢIA NO3- DIN APĂ, VALOAREA INDICELUI DE POLUARE A
APEI CU NITRAŢI ŞI CALITATEA APEI
Calitatea
IPAN cu CAU
Localizarea Monumentelor NO3-, apei/CAU
Nr. (mg/L NO3-)
Naturale Hidrologice mg/L (mg/L NO3-)
20 25 20 25
1 2 3 4 5 6 7
1. s. Naslavcea, r-nul Ocnița 23,5 +0,175 -0,06 SP NeP
2. s. Codreni, r-nul Ocnița 18,8 -0,06 -0,25 NeP NeP
3. s. Cotovo, r-nul Drochia 24,7 +0,235 -0,012 SP NeP
4. s. Cotovo, r-nul Drochia, fraţii
31,4 +0,57 +0,25 SP SP
Burlacu
5. s. Cotovo, în stare deplorabilă 36,6 +0,83 +0,46 SP SP
6. s. Fântâniţa, r-nul Donduşeni 10,4 -0,48 -0,58 NeP NeP
7. s. Horodişte, r-nul Donduşeni 27,0 +0,35 +0,08 SP SP
8. s. Mândâc, r-nul Donduşeni 19,6 -0,02 -0,21 NeP NeP
9. s. Plopi, r-nul Donduşeni,
22,3 +0,115 -0,11 SP NeP
amenajat
10. s. Plopi, r-nul Donduşeni, din
15,6 -0,22 -0,37 NeP NeP
dreapta celui amenajat
11. s. Mihailovca, r-nul Sângerei,
20,9 +0,045 -0,16 SP NeP
pe r. Ciuluc
12. s. Bursuc, r-nul Floreşti 32,4 +0,62 +0,16 SP SP
13. s. Climăuţii de Jos, r-nul
36,8 +0,84 +0,47 SP SP
Şoldăneşti, Izvorul Cărăuşilor.
14. s. Zahorna, r-nul Şoldăneşti 40,9 +1,045 +0,63 PM SP
15. s. Vărăncău, r-nul Soroca,
32,5 +0,625 +0,41 SP SP
amenajat
40,2 +1,04 +0,61 PM SP
izvorul din stâncă
35,3 +0,765 +0,40 SP SP
izvorul mic din stâncă
18. Izvorul între satele Japca, r-nul
Floreşti şi Salcia, r-nul 47,1 +1,355 +0,88 PM SP
Şoldăneşti, la traseu.
19. s. Sămășcani, r-nul Şoldăneşti 38,8 +0,94 +0,55 SP SP
20. s. Horodişte, r-nul Rezina 36,2 +0,81 +0,45 SP SP
21. s. Ordăşei, r-nul Teleneşti 32,2 +0,61 +0,29 SP SP
22. s. Cucuruzeni, r-nul Orhei 41,9 +1,095 +0,67 PM SP
118
1 2 3 4 5 6 7
23. s. Izvoare, r-nul Orhei 38,3 +0,915 +0,53 SP SP
24. s. Jeloboc, r-nul Orhei 25,4 +0,27 +0,016 SP SP
25. s. Oniţcani, r-nul Criuleni 5,5 -0,725 -0,78 NeP NeP
26. s. Vălcineţ, r-nul Călăraşi 3,8 -0,81 -0,85 NeP NeP
27. s. Nişcani, r-nul Călăraşi 33,2 +0,66 +0,33 SP SP
28. s. Nişcani, r-nul Călăraşi, la
32,6 +0,63 +0,3 SP SP
jgheab
29. s. Hagimus, r-nul Căuşeni 62,4 +2,12 +1,5 PS PM
30. s. Proteagailovca, mun. Tighina 58,9 +1,945 +1,35 PM PM
31. s. Copceac, r-nul Taraclia 82,3 +3,115 +2,3 PFS PS
Comparând indicele de poluare a apei cu nitraţi la CAU egal cu 20 şi

25 mg/L NO3- se evidenţiază o creştere a valorii IPAN în funcţie de
concentraţia ionilor NO3-, dar cu deosebire neesenţială (fig. 1), confirmată
şi prin valoarea IPAN şi calitatea apei din acelaşi MNH: 21 (cca 68%)
dintre MNH sunt cu aceeaşi calificare; câte 4 MNH au apa tipul SP-NeP şi
PM-SP; un MNH are apă cu tipul de poluare PS-PM (tab. 2).
3,5 IPAN (CAU 25 mg/L) IPAN (CAU 20 mg/L)

3
2,5
1,5
IPAN
0,5
-0,5
-1
3,8
10,4
18,8
20,9
23,5
25,4
31,4
32,4
33,2
35,3
36,6
38,3
40,2
41,9
58,9
82,3
mg/L NO3-
Fig. 1. Valoarea indicelui de poluare a apei cu nitraţi la CAU 20 şi 25

mg/L NO3- în funcţie de conţinutul nitraţilor din apa MNH.
Prezenţa nitraţilor în apa din Monumentele Naturale Hidrologice (în

ordinea din Legea privind Fondul Ariilor Naturale Protejate de Stat, nr.
1538 din 25.02.1998) în comparaţie cu concentraţia maxim admisă (CMA)
pentru apa potabilă (vezi tab. 2, fig. 2) denotă (în timpul studiului) că doar
în 3 MNH (nr. 29. s. Hagimus, r-nul Căuşeni, nr. 30. s. Proteagailovca,
119
mun. Tighina şi nr. 31. s. Copceac, r-nul Taraclia) apa nu corespundea
calificativului de apă potabilă după conţinutul NO3-.
Luând în consideraţie valoarea de referinţă a concentraţiei nitraţilor
de 25 mg/L, propusă de Agenţia de Protecţie a Mediului [6], se constată că
19 (cca 61%) din 31 de MNH au un conţinut al nitraţilor ce depăşeşte
valoarea intermediară pentru protecţia apelor subterane de 25 mg/L şi
din 24 MNH – 20 mg/L NO3- (fig. 2).
NO3- CMA
100
CAU, 25 mg/L CAU, 20 mg/L
80
mg/L NO3-
60
40
20
0
1
3
5
7
9
11
13
15
17
19
21
23
25
27
29
31
numărul MNH
Fig. 2. Distribuţia concentraţiei nitraţilor în apa din Monumentele

Naturale Hidrologice în comparaţie cu concentraţia maxim admisă pentru
apa potabilă şi CAU (20 şi 25 mg/L NO3-).
Reieşind din valoarea concentraţiei maxim admise pentru apa

potabilă (50 mg/L NO3-) [7], apa din 16 MNH este în pericol de a atinge
nivelul CMA, având un conţinut al nitraţilor mai mare de 30 mg/L, iar în
4 MNH – mai mare de 40 mg/L NO3- (vezi tab. 2).
Posibilul motiv de poluare a apelor subterane cu nitraţi este prezenţa
pe tot teritoriul Republicii Moldova a gunoiştilor autorizate, la sfârşitul a.
2015 fiind cu suprafaţa totală de 135,5 ha, cu capacitatea de cca 10275,5
mii tone. S-au depistat şi 1151 gunoişti stihinice (neautorizate) cu o
suprafaţă de cca 1230 ha, cantitatea de deşeuri de la creşterea animalelor
a fost de 626755 tone, menajere – 1874773 tone, din gospodăria
comunală - 123530 tone, etc.
Dinamica formării deşeurilor de producţie demonstrează o creştere în
2015 a cantităţii lor de cca 2 ori faţă de a. 2014 [1].
O altă sursă de poluare a apelor naturale cu nitraţi sunt apele uzate
netratate sau insuficient tratate. Deşi volumul apelor uzate, epurate
insuficient, deversate în mediu, s-a micşorat în a. 2010-2015 de la 18,9
120
mln.m3 până la 8,7 mln.m3, volumul apelor fără epurare a crescut de la
0,5 mln. m3 până la 1,4 mln. m3 (2015) şi 27,4 mln. m3 în 2016 [2].
Sursele de poluare sunt continuu spălate de apele meteorice şi în
procesul scurgerii antrenează apele uzate de diferite tipuri, deşeuri,
îngrăşăminte chimice, etc. În momentul ajungerii în receptor conţin un
număr mare de poluanţi, inclusiv şi nitraţi, care migrează pe cale
orizontală şi verticală ajungând şi în apele subterane.
Izvoarele Monumentelor Naturale Hidrologice constituie patrimoniu
naţional şi necesită a fi protejate contra poluării pentru a avea apă
calitativă. Sunt necesare măsuri de minimizare a gradului de acumulare a
poluanţilor în apele subterane în scopul prevenirii poluării şi
metamorfozei componenţei ionice a apei lor.
CONCLUZII
Studiul denotă că apele subterane din MNH sunt contaminate cu

nitraţi, concentraţia de nitraţi fiind cuprinsă în timpul evaluării între 3,8
şi 82,3 mg/L.
O mare parte dintre MNH (25, cca 81%) în perioada de eşantionare
au avut concentraţia de nitraţi mai mare decât valoarea afectată de om (20
mg/L), doar 6 MNH (19%) au avut apă cu conţinutul de nitraţi mai mic de
20 mg/L, iar 3 MNH (cca 9%) - concentraţia de nitraţi mai mare decât
standardele OMS privind calitatea apei potabile (>50 mg/L) şi sunt
amplasate în sudul ţării.
Valoarea Indicelui de poluare a apei cu nitraţi (CAU 20 şi 25 mg/L
NO3-) creştere în funcţie de concentraţia ionilor NO3-, dar cu deosebire
neesenţială: 21 (cca 68%) dintre MNH sunt cu aceeaşi calificare; câte 4
MNH au apa tipul SP-NeP şi PM-SP; un MNH are apă cu tipul de poluare
PS-PM.
Prezenţa nitraţilor în apa din Monumentele Naturale Hidrologice în
comparaţie cu concentraţia maxim admisă pentru apa potabilă denotă că
în 3 MNH (s. Hagimus, r-nul Căuşeni; s. Proteagailovca, mun. Tighina şi s.
Copceac, r-nul Taraclia) apa nu corespundea calificativului de apă
potabilă după conţinutul NO3-, iar apa din 16 MNH este în pericol de a
atinge nivelul CMA, având un conţinut al nitraţilor mai mare de 30 mg/L,
iar în 4 din ele – mai mare de 40 mg/L NO3-.
Poluarea apelor subterane cu nitraţi este argumentată de prezenţa
pe tot teritoriul Republicii Moldova a gunoiştilor, la sfârşitul a. 2015 au
121
fost cu suprafaţa de 135,5 ha, cu cca 10 275,5 mii tone, fiind depistate şi
1151 gunoişti neautorizate cu o suprafaţă de cca 1230 ha.
O altă sursă de poluare a apelor naturale cu nitraţi sunt apele
uzate netratate sau insuficient tratate, volumul cărora s-a micşorat în a.
2010-2014 de la 18,9 mln.m3 până la 8,7 mln.m3, însă volumul apelor
fără epurare a crescut de la 0,5 mln. m3 până la 1,4 mln. m3.
Monumentele Naturale Hidrologice constituie patrimoniu naţional
şi necesită a fi protejate contra poluării pentru a avea apă calitativă. Sunt
necesare măsuri de minimizare a gradului de acumulare a poluanţilor în
apele subterane în scopul prevenirii poluării şi metamorfozei componenţei
ionice a apei lor.
BIBLIOGRAFIE
1. Anuarul IES – 2015. „Protecţia mediului în Republica Moldova”. Chişinău,

2016, 366 p. www.ies.gov.md.
2. Anuarul statistic al Republicii Moldova. Biroul Naţ. de Statistică al Rep.
Moldova. Chişinău, 2017, 686 p.
http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/Anuar_Statisti
c/2017/Anuar_statistic_2017.pdf
3. David, A.; Pascari, V.; Nicoară, I.; Begu, A.; Sandu, M.; Ursu, A.; Postolache,
G. Ariile Naturale Protejate din Moldova. Monumente ale Naturii: geologice,
paleontologice, hidrologice, pedologice (vol. 1). Chişinău, 2016, 176 p.
4. Directiva 2006/118/CE a DIRECTIVA CONSILIULUI din 12 decembrie 1991
privind protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse
agricole (91/676/CEE). https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32006L0118&from=RO
5. Dudley, N. (Editor). Guidelines for Applying Protected Area Management
Categories, Gland, Switzerland: IUCN, 2008, 106 p. Versiunea în limba
română: http://www.propark.ro/ro/publicatii/ghidul-privind-
aplicareacategoriilor-de-management-al-ariilor-protejate-75.html.
6. EPA. Towards Setting Guidelines Values for the Protection of Groundwater
in Ireland. Interim Report. Environmental Protection Agency, Wexford,
Ireland. 2003, 41 p.
http://www.epa.ie/pubs/advice/water/ground/EPA_proposed_interim_valu
es_protection_groundwater_guidelines.pdf
7. Guidelines for drinking water quality, foutth edition. WHO (World Health
Organization). 2011, 564 p.
http://apps.who.int/iris/bitstream/handle/10665/44584/9789241548151
_eng.pdf;jsessionid=5B79A18AE5E1DC6ECDA20174D7AA5632?sequence=1
122
8. Hotărârea Guvernului nr. 782 din 03.08.2000 pentru
aprobarea regulamentelor-cadru ale parcurilor naţionale, monumentelor
naturii, rezervaţiilor de resurse şi rezervaţiilor biosferei. Monitorul Oficial
nr. 102 din 17.08.2000.
9. Legea nr. 1538 din 25.02.1998 privind Fondul Ariilor Naturale Protejate de
Stat. Monitorul Oficial nr. 66-68 din 16.07.1998, art. nr. 442.
10. Lozan Raisa, Tărîţă Anatol; Sandu Maria; etc. Starea Geoecologică a apelor
de suprafață și subterane în bazinul hidrografic al Marii Negre (în limitele
Republicii Moldova). Chişinău, 2015, 326 p.
11. Mustea M., Boian I., Gâlcă G., Sandu M., Tărîță A., etc. Starea resurselor de
apă. În: Starea mediului în Republica Moldova în 2007-2010 (Raport
National). Chişinău, 2011, p. 75-80.
12. Mutewekil M. Obeidat, Muheeb Awawdeh, etc. An Innovative Nitrate
Pollution Index and Multivariate Statistical Investigations of Groundwater
Chemical Quality of Umm Rijam Aquifer (B4), North Yarmouk River Basin,
Jordan. In book: Water Quality Monitoring and Assessment. Dr. Voudouris
(Ed.), 2012, p. 169-188. DOI: 10.5772/32436. Available from:
http://www.intechopen.com/books/waterquality-monitoring-and-
assessment/an-innovative-nitrate-pollution-index-and-multivariate-
statisticalinvestigations-of-groundwater-che.
13. Ostrofeţ Gheorge, Ciobanu Elena, etc. Studiul compoziţiei chimice a apei din
fântânile de mină din zonele rurale ale Republicii Moldova. Analele
Ştiinţifice ale USMF „N. Testemiţanu”, 2011, nr. 2(12), p. 102-107.
http://library.usmf.md/downloads/anale/vol_2_xii/xii_2_p097-
161_5_igiena.pdf.
14. Pantea V., Opopol N., Bahnarel I., etc. Sănătatea în relaţie cu mediul:
Monitorizarea stării de sănătate în relaţie cu factorii exogeni de mediu.
Ediţia a II-a. Chişinău, 2010, 147 p.
15. Sandu M., Tarita A., Lozan R., Gladchi V., Duca Gh., Turcan S., Mosanu E.,
Prepelita, A. Water of springs – sources for water supply and irrigation in
the Nistru river basin. În: Chemistry Journal of Moldova. General, Industrial
and Ecological Chemistry. 2013, nr. 8(2), p. 42-50.
16. Sandu M., Ţurcan S. Indicele cloro-alcalin al apelor subterane în funcţie de
concentraţia nitraţilor din apă. Studia Universitas Moldaviae. Seria „Ştiinţe
reale şi ale naturii”. 2016, nr. 6(96), p. 114-120
17. Spalding, R.F. and Exner, M.E. Occurrence of nitrate in groundwater- a
review. Journal of Environmental Quality, 1993, vol. 22, p. 392-402,
https://nature.berkeley.edu/classes/espm-120/Website/Spalding1993.pdf
18. Wakida, T.F. and Lerner, D.N. Non-agricultural sources of groundwater
nitrate: a review and case study. Water Research, 2005, vol.39, p. 3-16.
123
DINAMICA POLUĂRII AERULUI ATMOSFERIC ÎN REPUBLICA
MOLDOVA ÎN CONTEXTUL CONVENŢIILOR DE MEDIU
Vladimir BREGA, Anatolie TĂRÎȚĂ

Abstract: The paper presents calculation of emissions of pollutants from different categories
of source according to UN framework Convention and LRTAP using EMEP EEA emission
inventory guidebook/2013. For the period 1990-2017 has been found a trend of decrease of
emissions into the atmosphere, generated primarily by the economic crisis and the changes
and modernization especially in the field of thermal energy and transport. Decreasing of the
emmisions content is approximatively 10-25% per yearuntil 2000 with a small fluctuation in
griuth in recent years. The paper presents different approaches for assessment of emmisions
as a result of use various sources.
Cuvinte chee: noxe, emisii atmosferice, convenții de mediu.
INTRODUCERE
Gazele nocive şi pulberile industriale formează deasupra, în special,

urbelor fumul de oraş (smogul) în care într-un cm3 de aer se găsesc cca
100 mii particule de diferite dimensiuni. Atât industria globală, căt şi alte
activităţi antropice degajă în atmosferă gaze cu efect de seră în cantităţi
impunătoare (în 2015 – cca 36 Gt CO2, iar aportul Republicii Moldova
constituind 0,04%) [4-6, 8], ceea ce a condus la majorarea concentraţiei
acestuia în aerul atmosferic de la 280 ppm în 1960 până la 400 ppm
actualmente, şi aprox. 20 mlrd. tone de substanțe poluatoare, precum
oxid de carbon, oxizi acizi şi diverse substanţe cu efect de acidifiere şi
eutrofizare a ecosistemelor, metale grele, dioxine, furani, ş.a.
Convenţiile de mediu ratificate de către R.M. – „Convenţia-cadru a
ONU privind Schimbările Climatice”, „Convenţia Asupra Poluării
Atmosferice Transfrontaliere pe distanțe lungi – LRTAP” şi Protocolul
referitor la reducerea acidifierii, eutrofizării şi nivelului de ozon
troposferic, adoptat la Gothenburg 1999 impun prevederi privind
evaluările/estimările în domeniu şi diminuarea emisiilor.
Dinamica emisiilor poluatoare în atmosfera R.M. în ultimii ani
depinde în mare măsură de restructurările şi modernizările realizate în
domeniul economiei naţionale. La începutul anilor’ 90 a secolului trecut
majoritatea întreprinderilor energofage şi-au încetat activitatea ori parţial
au reorganizat tehnologiile de producere în unele mai eficiente, cu emisii
124
mai reduse. După 1994, emisiile de la sursele staţionare de poluare au
scăzut brusc pe fondul încetinirii creşterii industriale în republică. În
prima jumătate a anilor 2000, cantitatea de emisii poluante în atmosferă a
crescut preponderent din contul unităţilor de transport, importate masiv.
Noxele, în primul rând, oxizii azotului şi sulfului, proveniţi din
activităţile antropice, conduc la apariţia unor efecte de mediu, precum
acidifierea ecosistemelor, acumularea în componentele de mediu a
metalelor grele, a substanţelor organice persistente (dioxine/furani,
benzopirene) şi cauzează un impact semnificativ asupra sănătății
populației, fiind chiar şi în cantităţi mai mici comparativ cu alte noxe. Pe
de altă parte, creşterea gradului de poluare atmosferică este factorul
principal ce determină schimbări în echilibrul climatic, atât la nivel local,
cât şi global. Schimbările climatice şi impactul antropic determină o
presiune adiţională asupra ecosistemelor, ceea ce provoacă defolierea
arborilor, deplasarea multor specii de plante şi animale spre zonele de
nord şi cele aflate la altitudine mai ridicată, etc.
Datele privind emisiile, inclusiv în perioada 1990-2012, au fost
prezentate Secretariatului Convenţiei LRTAP, atât prin realizarea unor
proiecte internaţionale [16], căt prin rapoartele pe ţară elaborate cu
suportul colaboratorilor Institutului de Ecologie şi Geografie. Menţionăm
că la elaborarea acestor rapoarte sau întâlnit unele dificultăţi, cum ar fi: -
pentru unul şi acelaşi gen de activitate este necesară prea multă, în unele
cazuri inutilă informaţie primară; lipsa unei concepţii unice de evaluare a
emisiiilor; metodologii de calcul depășite de timp etc.
Ţinând cont de cele menţionate, în lucrare se prezintă unele rezultate
privind evaluarea emisiilor în dinamică de la sursele de poluare
(staţionare şi mobile) a aerului atmosferic, pentru perioada anilor 1990-
2017, conform noilor metodologii de calcul.
MATERIAL ŞI METODE
Estimarea emisiilor de oxizi acizi în atmosferă pentru perioada

anilor 1990-2017 a fost efectuată, atât în baza metodologiilor de
inventariere a surselor de poluare descrise în ghidurile IPCC 2006,
EMEP/EEA 2013 [9,18,19], cât şi a evaluărilor realizate în Rapoartele
Naţionale I, II, III de inventariere elaborate în cadrul Convenţiei cadru a
ONU cu privire la schimbarea climei [5-7,13].
125
Datele obţinute pentru caracterizarea surselor de poluare a aerului
atmosferic au fost confruntate cu Banca de date oficiale, prezentate de
către Agenţiile de Mediu din cadrul Inspectoratului Ecologic de Stat şi a
Biroului Naţional de Statistică [3, 4].
Surse de poluare a atmosferei. Actualmente în Republica Moldova

sunt înregistrate peste şapte mii de surse staţionare, inclusiv întreprinderi
industriale, şantiere de construcţii, centrale termoelectrice, cazangerii
mari şi mici, staţii de alimentare cu produse petroliere şi gaze,
întreprinderi de transport şi agricol. Cele mai importante surse staţionare
sunt instalaţiile fixe de ardere şi procesele tehnologice, printre care sunt
CET Dnestrovsk, CET-2 şi CET-1 Chişinău, CET Nord Bălţi, Uzina de
ciment Lafarge din Rezina şi cea metalurgică din Râbniţa, Combinatul de
materiale de construcţie „Macon SA”, care degajă în atmosferă diverse
cantităţi de SO2, NOx, funingine, CO2, CO, metale grele şi radioactive,
hidrocarburi, substanţe organice persestente (benzopirene, dioxine,
furani).
Sursele mobile de poluare a aerului atmosferic cuprind vehiculele
rutiere, agricole şi speciale, aviaţia, transporturile (feroviar, maritim şi
fluvial), care elimină cantităţi importante de NOx, SO2, CO, hidrocarburi,
ş.a. Sursele mobile sunt considerate ca surse de suprafaţă, însă
informaţiile necesare pentru evaluarea lor sunt specifice. Sursele mobile
cuprind transportul auto (cu o creştere semnificativă de la 300 mii unităţi
în a. 1990 până la peste 800 mii unități în 2017), transportul aerian,
feroviar şi fluvial. Ultimile două sunt reprezentate de un număr mic de
unităţi, cu un consum anual de combustibil mult mai mic decât
transportul auto (fig. 1).
Pentru inventarierea emisiilor conform legislaţiei RM se utilizează
studiul de impact, estimând emisiile prin calcul utilizând factorii de emisie
sau măsurători directe la sursa de poluare şi/sau metode combinate.
Măsurătorile direct la sursă furnizează informaţii mai sigure şi mai
corecte, însă este necesară supravegherea continuă, deoarece emisiile
variază în timp. De aceea, din punct de vedere practic se recomandă
folosirea metodologiei de evaluare a emisiilor prin calcul cu utilizarea
factorilor de emisie specifici [7, 8].
126
2017 2017/1990 2017/2005
De la surse 63% din 45% din

staţionare - emisiile emisiile
totale totale
cca 40 kt
Emisii
totale S, N
De la surse 37% din 20% din
mobile emisiile emisiile
totale totale
cca 25 kt
S, N
Particule De la surse cca 25-37 kg cca 5-7
suspendate – transfrontaliere N/ha: kgN/ha;
transferuri, cca 20 kt S, N 15-20 kg S/ha 2-3,5kg S/ha
precipitaţii
Fig. 1. Principalele surse de poluare a aerului în 2000 și 2016 [9, 11, 16].
Emisiile de noxe de la sursele de poluare. Date în dinamică privind

emisiile de noxe de la sursele de poluare pentru perioada anilor 1990-
2017 sunt expuse în literatura de specialitate şi în diverse studii, precum
Rapoartele Oficiului de Carbon [7, 8], Rapoartele privind starea mediului
în RM (Institutul de Ecologie şi Geografie [16]), Anuarele Inspectoratului
Ecologic de Stat [3]. Evaluarea emisiilor s-a realizat prin utilizarea
coeficienţiilor de emisie, balanţa utilizării combustibiului consumat,
materiei prime, specificul tehnologiilor, etc. Ponderea principală în emisii
revine surselor majore de poluare a atmosferei, precum întreprinderile din
sistemul termoenergetic, industrial, comunal şi transportul auto. În figura
2 este prezentată informaţia privind dinamică emisiilor pentru perioada
1990-2017, efectuată în baza inventarelor naţionale a surselor de emisii
din R.M. [13].
Pentru această perioadă se constată o tendinţă de scădere a
degajărilor în atmosferă, cauzată, în primul rând de criza economică,
modificările şi modernizările, în special, în domeniul termoenergetic,
înregistrând cca 10-25% diminuare anuală până în anii 2000 (fig. 3). Cele
mai masive emisii de oxizi de azot în atmosferă, preponderent în zonele
urbane revin surselor mobile de poluare (transportul auto).
127
500
450
400 NOx
350
300 SO2
250 CO
200 COVNM
150
100 CHx
50
0
90
92
94
96
98
00
02
04
06
08
10
12
14
16
19
19
19
19
19
20
20
20
20
20
20
20
20
20
Fig. 2. Dinamică emisiilor în RM, kt (Informaţia include şi date din stânga
Nistrului).
În Republica Moldova aportul transportului la poluarea bazinului

aerian constituia 37% din totalul de emisii antropice în anul 1990 şi a
crescut până la cca 62% în anul 1999 (tab. 1). Spre exemplu, în mun.
Chişinău în anul 1996, 75% din emisiile totale în atmosferă revenea
transportului auto [16].
Fig. 3. Emisiile de la sursele staţionare şi mobile evaluate conform

metodologiei EMEP 2013, kt.
Producerea energiei electrice este unul din cele mai poluatoare

procese tehnologice, cu un impact ecologic puternic asupra mediului.
Analiza datelor prezentate în fig. 1, comparativ cu media mondială,
stabilită conform bazei de date EDGAR [11], este prezentată în tab. 1.
128
Tabelul 2
energiei
DINAMICA EMISIILOR NOXELOR EVALUATE
CONFORM METODOLOGIEI EMEP 2013, kt Producerea
activitate
Domeniu de
Alte (industrie,
Transport auto
agricultură etc.)
Anii Noxe MG TSP CO NH3 SOx NMVOC NOx
electrice/termice
1990 0,1001 35,6500 317,090 55,1000 58,6100 94,7800 88,6200
1992 0,0573 14,5900 70,2000 47,6100 78,5900 59,6500 57,8800

+95
+70
Global
+81/+59
1994 0,0314 11,2400 84,3000 38,2500 18,9400 48,1700 26,2561

39
-19
1996
+18
0,0293 10,5900 81,8600 34,6900 16,0600 41,4700 21,1800

-23/-
UE28
1998 0,030 8,820 54,070 32,350 9,620 34,950 16,330
129
-45
-34
-69
2000
Rep.
0,029 8,180 55,820 28,360 5,290 31,610 12,500

Emisii, 2015 faţă de 1990
Moldova
2002 0,021 8,170 64,080 30,660 5,990 38,290 15,350

8
-34
2004
+40
0,035 9,650 51,370 27,940 7,160 40,030 15,780

Global
+24/+2
2006 0,033 10,620 57,890 29,820 7,010 44,120 16,440

-6
-6
21
-21/-
UE28
2008 0,0260 9,530 56,910 23,260 9,570 40,090 18,820

TENDINŢELE DE REDUCERE/CREȘTERE A EMISIILOR, %
2010 0,022 8,600 57,750 26,430 12,010 41,590 21,630

-1
+10
+25
Rep.
Emisii 2015 faţă de 2005
2012 0,019 8,740 63,920 25,020 10,280 45,170 20,880

Moldova
Tabelul 1
După cum reiese din aceste date, ca an de referinţă trebuie să fie
considerat anul 2005, chiar dacă în acest an prevalează emisiile provenite
de la sursele mobile, se evidenţază, că volumul emisiilor faţă de a 1990 a
scăzut semnificativ (34%), ceea ce a redus proporţia acestuia faţă de
cantităţile totale de emisii.
În atmosferă se mai degajă şi aerosoli, amoniac, metale grele etc. În
ultimii 40 de ani, concentraţia acestora în atmosferă a crescut din contul
surselor din sectorul industrial şi agricol. Masa aerosolilor de provenienţă
antropogenă este de 200-400 mln. t/an sau 10-20 % din emisiile totale.
Aerosolii conţin compuşi ai azotului, sulfului, unele metale grele, TSP
(particule suspendate totale), cenuşă şi pulbere minerală [1, 2, 6, 8-10,
13]. Emisiile metalelor grele în anul 1990 au atins următoarele cantităţi
(t/an): Pb - 15,6; Zn - 28,3; Hg - 067; Cu - 2,75; Cr - 8,14; As - 1,79.
Emisiile totale de substanţe organice pesistente (dioxine, furani) au atins
cca 37 g/an în a. 1990 şi 6,34 g/an în 2012.
În opinia noastră, divergenţele mari înregistrate pentru emisiile
calculate de noxe, prezentate în tabelul 3 sunt cauzate de utilizarea de
către autori a diferitor surse de date (date statistice şi date prezentate de
către întreprinderi), metodologii de calcul, coeficienţii de emisie, lipsa
evidenţiei unităţilor de transport după tipul şi capacitatea motorului, ş.a.
Emisiile de CO în a. 2013, evaluate după ghidul EMEP, sunt de cca 3
ori mai mici decât cele evaluate de către Inspectoratul Ecologic de Stat
[anuar IES, 2016] şi considerăm că sunt mult mai reale/corecte, deoarece
arderea combustibilului este mai completă pentru vehiculele importate din
ţările UE şi corespunzător coeficientul de emisie luat în calcul a fost mai
mic - 0,085 faţă de cel indicat în normativele sovietice 0,44 kg CO/kg
benzină arsă.
Concluzii asemănătoare se pot face şi pentru celelalte noxe. În acelaş
an, spre exemplu, emisiile de SO2 au constituit 5,3 t după metodologia
EMEP şi 235,4 t conform datelor IES. În acest context studiile de impact
de mediu pe ţară pentru gazele cu efect de seră trebuie să fie evaluate
conform metodologiilor EMEP/EEA 2013-2017 şi IPCC.
130
Tabelul 3
EMISIILE NOXELOR EVALUATE, CONFORM DIFERITOR SURSE
BIBLIOGRAFICE, kt
Comunicarea EMEP 2013, Sursa [17] Date IES [3]
R.M. la act. calc.
Noxe
Convenția
Cadru [ 5]
1990 2012 1990 2012 1990 2012 1990 2012
NOx 137,29 38,47 88,62 20,88 77,510 16,48 38,81 5,070
SO2 294,25 16,93 158,61 10,28 158,614 10,27 230,55 15,150
CO 442,60 12365 317,09 63,92 285,372 61,99 38,61 19,160
COV 183,02 59,71 94,78 45,17 91,365 45,08 74,28 3,540
NM
CHx 228,25 117,19 0 0 0 0 11,05 110,32
NH3 Nu este Nu este 55,10 25,02 55,030 24,39 1,833 -

estimat estimat
TSP Nu este Nu este 35,65 - 36,890 8,81 37,0 5,074
estimat estimat
CONCLUZII
1. În perioada anilor 1990-2017 cantitatea emisiilor în atmosferă de la

sursele fixe a scăzut cu cca 20% anual până în a. 2000, apoi s-a
înregistrat o mică fluctuaţie (creştere sau diminuare) în ultimii ani.
2. Divergenţele mari înregistrate pentru emisiile de noxe calculate sunt
cauzate de utilizarea de către autori pentru perfectarea rapoartelor a
diferitor surse de date (date statistice şi date prezentate de
întreprinderi), metodologii de calcul, coeficienţii de emisie, lipsa
informaţiei privind evidenţa unităţilor de transport după tipul şi
capacitatea motorului, ş.a.
3. În acest context se recomandă, ca drept date oficiale pentru emisiile
totale pe ţară să fie prezentate cele calculate în baza metodologiilor
IPCC şi EMEP ale Convenţiilor respective.
BIBLIOGRAFIE
1. Alanis P., Ashkan S., Krauter C., Campbell S., Hasson A. S. Emissions of
volatile fatty acids from feed at dairy facilities, Atmospheric Environment Vol,
44 Issue 39, 2010, pp. 5084-5092.
131
2. Amon B., Kryvoruchko V., Frohlich M., Amon T., Pollinger A., Mosenbacher I.,
Hausleiter A., Ammonia and greenhouse gas emissions from a straw flow
system for fattening pigs: Housing and manure storage, Livestock Science Vol,
112, 2007, pp. 199-207.
3. Anuarele Inspectoratului Ecologic de Stat 2010-2017, Protecţia mediului în
Republica Moldova http//mediu.gov.md.
4. Biroul Naţional de Statistică al R.M. Banca de date pentru perioada 1990-
2016 http://statbank,statistica,md/, Sтатистические ежегодники ПМР
1998 (стр. 218), 2002 (стр. 113) 2005 (стр. 101) 2009 (стр. 99), 2014 (стр.
96).
5. Comunicarea Națională Patru a Republicii Moldova, Elaborată pentru a fi
raportatată către Convenția Cadru a ONU cu privire la schimbarea climei. Ch.:
SRL „Bons Ofices”, 2017. 478 p. http://www.madrm.gov.md
6. Conference of European Statisticians Time series data on the indicators for
1990-2016 Table B-3: Greenhouse gas emissions (GHG): Republic of Moldova
Last revision: 29th June 2018 http://clima.md/public/files/Indicator-B-3-
en.pdf
7. EMEP/EEA emission inventory guidebook 2013,
www.eea.europa.eu/guidebook-2013.
8. IPCC Guidelines for National Greenhouse Gas Inventories 2006, www.emep-
emissions.at/ Ch.: 2006, 254 p.
9. Klein M, Gauss Á, Nyíri and A, BenedictowTransboundary air pollution by
main pollutants (S N O3) and PM in 2016 The Republic of Moldova Report
Norwegian Meteorological Institute 2018.
10. Maljanen M, Martikkala M, Koponen H,T, Virkajarvi P, and Martikainen P, J,
Fluxes of NO2 and NO from experimental excreta patches in boreal
agricultural soil' Soil Biology and Biochemistry 39, 2006. pp. 914-920,
11. Muntean M., Vignati E., Crippa M., Solazzo E., Schaaf E., Olivier
J.G.J, Guizzardi D. Joint Research Centre European Commission The
Emissions Database for Global Atmospheric Research ) provides time series of
CO2 emissions for all world countries from 1970 until 2017, fossil CO2
emissions for the period 1990-2017 Published: 2018-11-23 http:/publication
europa.eu
12. Liogchii N., Begu A., Brega V. Status and role of natural ecosistems in Nord
region of the Republic of Moldova The Journal "Agriculture and Forestry"
Časopis "Poljoprivreda i šumarstvo"Volume 63/ Issue 1 2017, Since 1955.
13. Raport Naţional de Inventariere. Surse de emisii şi sechestrare a gazelor cu
efect de seră în Republica Moldova 1990-2015, Ch.: tipografia „Bons Ofices”,
2017. 682 p. http://www.mediu.gov.md
14. Regulamentul CE nr166/2006 al ParlamentuluiEuropean și al Consuliului din
18.01.2006.
132
15. Sampling and Analysis methods forc Particulate Matter and depostion cap. 4
in AIR Quality Criteria for Partticulate Matter EPA,Washington, vol. I of III
1996.
16. Starea Mediului în Republica Moldova în 2010. Anuarul IES-2014. Ch.:
Pontos, 2015, 336 p.
17. The Informative Inventory Report of tve Republic of Moldova ,1990-2012
Ciobotaru V., Bercu I., Bicova E. Ch.: Tipogr Artpoligraf, 254 p.
http//mediu.gov.md.
18. Transboundary particulate matter photo-oxidants acidifying and eutrophying
components, EMEP Status Report 2016; September 13 2016 EMEP/MSC-W
268 p.
19. Методика расчета концетраций в атмосферном воздухе вредных веществ
содержащихся в выбросах предприятий ОНД-86, Л.: Гидрометоиздат,
1997, 94 с.
133
IMPACTUL ACCIDENTULUI DE LA CAE CERNOBÎL ASUPRA
TERITORIULUI REPUBLICII MOLDOVA: STAREA RADIOLOGICĂ
ACTUALĂ
Vasile STEGĂRESCU, Liliana MOTELICA, Galina VATAMANIUC

Abstract. In this work there are presented the results of the research of radio-
ecological situation in the area with increased pollution from the Soroca, Drochia and Calaras
districts, Republic of Moldova, as a result of the accident at Chernobyl’s nuclear power plant.
The results of the research include the dose rate of gamma radiation and the content of
anthropological radionuclide 137Cs in soil of natural and anthropogenic ecosystems. The
authors recommend to continue the radio-ecological monitoring of the polluted areas.
Key words: radio-ecological situation, radioactive pollution, gamma

radiation, 137Cs, natural and anthropogenic ecosystems
Radioactivitatea este un fenomen natural. Ea există pretutindeni în

natură şi aproximativ două treimi din radiaţia la care suntem expuşi
provine din spaţiu sau din sol. Cealaltă treime a radiaţiei pe care o primim
provine din tehnicile de radiologie medicală; sub 1% din radiaţia totală la
care suntem expuşi este de origine artificială ne-medicală şi provine de la
industria nucleară, civilă sau militară. O contribuţie importantă, în acest
ultim caz, au avut-o depunerile radioactive de la testele nucleare militare
efectuate înainte de 1960 (0,5%) şi în mai mică măsură efluenţii proveniţi
din industria energetică nucleară (0,003%).
Din momentul apariţiei, energia nucleară a fost controversată şi a
existat o permanentă teamă de industria nucleară în devenire.
Nici o sursă de energie nu este absolut sigură, iar arderea
combustibililor fosili constituie un risc mult mai mare pentru omenire şi
chiar pentru civilizaţie [1].
Poluarea atmosferei cu CO2 şi alte gaze cu efect de seră nu au
efecte imediate, dar continuarea poluării va conduce la schimbări
climatice care vor deveni vizibile când va fi prea târziu pentru a mai putea
fi luate măsuri de diminuare a acestora.
Energia nucleară reprezintă o sursă uriaşă de energie electrică;
utilizarea ei în scopuri paşnice are multe avantaje economice şi ecologice
dar ca orice altă industrie are și riscurile ei.
Un caz nefericit al tehnologiilor electro-nucleare a fost și accidentul
de la CAE Cernobîl cu consecinţele sale enorme care a avut un impact
esenţial asupra mediului înconjurător din bazinul hidrografic al Mării
Negre, inclusiv și asupra stării radioecologice din Republica Moldova [2, 8,
5].
De menționat că fondul radiologic gama pe parcursul lunii mai a
anului 1986 a variat de la 60 până la 430 µR/h. Nivelul fondului gama pe
134
unele sectoare agricole în primele zile ale acelei luni constituia până la
1000 µR/h [7, 14].
Conform datelor studiului radiologic al terenurilor agricole efectuat
în anii 1986-1988 de Centrul Republican de Pedologie Aplicată, precum şi
a reperării topografice terestre a fotografierii aeriene gama efectuată de
Agenția pentru Geologie și Resurse Minerale a Republicii Moldova în a.
1991-1992, teritoriul republicii era caracterizat ca slab poluat, însă se
întâlneau şi sectoare cu depuneri locale cu densitatea de poluare cu
radionuclizii 137Cs şi 90Sr foarte înaltă, până la 0,3‒4,5 Ci/km2 [7, 13].
MATERIALE ŞI METODE DE CERCETARE
Metodologia de colectare a probelor şi interpretarea datelor cu

ajutorul SIG. La baza acestui studiu au stat hărțile realizate drept rezultat
a fotografierii aeriene gama a teritoriului Republicii Moldova efectuată în
a. 1991 de către ПГО „Аэрогеология” (or. Moscova) și a reperării
topografice terestre realizate de către Agenția pentru Geologie și Resurse
Minerale a Republicii Moldova (AGeoM) în anul 1992, precum și evaluările
noastre în zonele cu cele mai înalte valori ale nivelului fondului radiologic
gama extern (2012-2013). Dispunând de resurse umane şi financiare
modeste, am recurs la evaluarea stării radiologice doar în ariile cu valori
sporite. Aceste areale cuprind raioanele Soroca, Drochia şi Călăraşi.
Suprafața fiecărui areal menționat variază și respectiv au fost colectate un
număr diferit de probe de sol (a. 2012-2013) (tab. 1). Măsurările și
colectarea probelor s-a axat în special pe locaţiile de acum 20 de ani, însă
pentru a da o interpretare spaţială corectă a repartizării valorilor fondului
radiologic gama şi conţinutului de 137Cs în sol au fost necesare probe
suplimentare.
Tabelul 1
SUPRAFAŢA ARIILOR PROPUSE SPRE STUDIERE ȘI ANALIZĂ
Locaţia Suprafaţa, ha)
r-nul Soroca, s. Oclanda 19204,7
r-nul Drochia, s. Sofia 2381,6
r-nul Călăraşi, s. Sadova 12000,0
Conform literaturii de specialitate [4] cele mai întâlnite sisteme de

colectare parţială a datelor sunt: a) aleatoriu (randomizat), b) stratificat, c)
sistematic şi d) accidental [3, 10], cu variantele lor combinate.
Pentru a putea vizualiza gradul de acoperire a cadranelor de analiză
cu probele colectate în anii 1992 şi 2012-2013 s-a recurs la reţeaua de
colectare a datelor de tip sistematic (grid)[11].
Reieşind din amplasarea punctelor de măsurare și recoltare a
probelor din a. 1992 am recurs la reţeaua sistematică combinată cu cea
aleatorie (reţea sistematică stratificată), ce presupune împărţirea spaţiului
în unităţi omogene (2×2 km) şi plasarea aleatoriu în cadrul fiecărei unităţi
135
omogene a câte cel puţin un punct de măsurare [10]. Au fost luate în
considerație toate tipurile de peisaje (luncă, teren arabil, pădure).
Metodologia evaluării nivelului fondului radiologic gama extern și a
măsurărilor gama radiospectrometrice a probelor de sol. Evaluarea
nivelului fondului radiologic gama extern în cele 3 zone intens poluate
studiate de pe teritoriul republicii a fost efectuată cu ajutorul
radiometrului geologic SRP-68 (μR/h). Măsurările au fost făcute la
înălţimea de un metru de la suprafaţa solului (nu mai puţin de 20
măsurări). Pentru fiecare punct de măsurare și de recoltare a probelor de
sol au fost stabilite coordonatele geografice cu ajutorul GPS „OREGON
450”.
Probele de sol au fost recoltate pe profil, până la adâncimi cuprinse
între 0-30 cm pentru ecosistemele agricole și 0-5, 5-10, 10-20, 20-30 cm
pentru ecosistemele naturale.
Probele de sol condiţionate în laboratorul IEG au fost supuse analizei
la conținutul de 137Cs, 40K, 226Ra și 232Th (Bq/m2) prin radiospectrometrie
gama de înaltă rezoluție în condițiile Institutului de Fizică și Inginerie
Nucleară „Horia Hulubei”, Măgurele, România, Laboratorul subteran în
fond de radiații ultrascăzut (Mina de sare „Unirea”, Slănic-Prahova)
precum și în Laboratorul de Radiologie al Centrului Republican de
Pedologie Aplicată, conform [13]. Rezultatele măsurărilor
radiospectrometrice a probelor de sol la conținutul de 137 Cs în Bq/kg,
recoltate în 2012-2013, pentru a putea fi corect comparate, au fost
recalculate la data de 06 septembrie 2013, luându-se în considerație
coeficientul de dezintegrare. Tot la această dată, pentru stratul de sol 0-30
cm, a fost calculat și inventarul de 137Cs în Bq/m2, kBq/m2 și Ci/km2.
Studiul prezent a fost realizat în cadrul Proiectului 11.820.08.01
BSEN/A „Radioactivitatea de fond a mediului înconjurător din zonele
riverane Mării Negre” din cadrul Programului de colaborare multilaterala
în domeniul cercetării științifice al Consorțiului țărilor din regiunea Mării
Negre (România, Germania, Grecia, Italia, Turcia, Azerbaidjan, Ucraina,
Republica Moldova, Georgia, Bulgaria, Armenia) creat în cadrul
proiectului FP7 BLACK- SEA-ERA-NET [9].
Crearea bazei de date spațiale privitor la debitul dozei radiației gama

externe, conținutul radionuclidului 137Cs pe orizonturi și ani. Pentru
evaluarea gradului de contaminare radioactivă a teritoriului Republicii
Moldova după accidentul de la CAE Cernobîl au fost digitizate hărțile
filmării aerogamaspectrometrice (1:200000) precum și a reperării
topografice terestre a fotografierii aeriene gama efectuate de Agenția
pentru Geologie și Resurse Minerale a Republicii Moldova în anii 1991-
1992. Hărțile date cuprind informații privind densitatea poluării cu
radionuclidul de origine antropogenă 137Cs, izoliniile debitului de doză
gama, conținutul radionuclizilor naturali uraniu (U), potasiu (K) și toriu
(Th).
136
A fost creată baza de date spațiale privind debitul dozei radiației
gama externe, conținutul radionuclidului 137Cs pe orizonturi și ani (1992,
2012, 2013). Crearea bazei de date a cuprins mai multe etape. În prima
fază a cercetării au fost colectate datele, hârțile, hartoschemele și
rapoartele realizate în prima jumătate a anilor ʹ90. Următoarea etapă a
prevăzut digitizarea, culegerea şi crearea atributelor ce reprezintă valorile
diferitor componente studiate (debitul de doza γ, conținutul de 137Cs, U,
Th, K. A urmat apoi colectarea valorilor nivelului fondului gama extern și a
probelor de sol din punctele ce prezintă depăşiri. Datele colectate au fost
stocate într-o bază de date, care a permis ulterior de a fi utilizată la
analiza şi reprezentarea grafică a evoluţiei fenomenului studiat (fig. 1, 2).
Fig. 1. Model bază de date spațiale privind debitul dozei radiației

gama externe și conținutul 137Cs pe orizonturi și ani (1992, 2012, 2013).
În procesul colectării datelor a fost obţinută harta conținutului de

137Cs cu 984 de areale cu diverse valori, de Potasiu cu 724 areale, de Toriu
cu 972 areale, de Uraniu cu 777 areale, debitul de doză gama cu 909
areale. Baza de date cuprinde valorile a 114 probe de sol colectate în anii
1991-1992 din zonele puternic poluate din raioanele Soroca, Drochia şi
Călăraşi, aceste probe conţin valorile debitului de doză gama şi a
conținutului de 137Cs în sol.
Evaluarea nivelului fondului radiologic gama extern și a conținutului
de 137Cs. Conform datelor fotografierii aeriene gama a teritoriului
Republicii Moldova realizate la solicitarea Agenției Geologia Moldovei, în a.
1991, au fost remarcate mai multe zone cu debit înalt și deosebit de înalt
al dozei gama externe și conținut sporit de 137Cs [12].
Una din aceste zone este situată în Regiunea de Nord a republicii și
anume în r-nul Soroca. Pe parcursul anilor 2012-2013 în această zonă au
fost efectuate măsurări ale nivelului debitului de doză gama extern și
recoltate probe de sol conform grilei de 2×2 km (fig. 3).
137
Fig. 2. Model bază de date privind debitul dozei radiației gama
externe și punctelor de măsurare/colectare probe de sol,
r-nul Soroca, 2012-2013.
Din datele obținute putem observa că după 27 ani de la accidentul

de la CNE Cernobîl nivelul fondului radiologic gama a variat în limitele
10,5 - 31,0 µR/h (fig. 3). În zona localităților Livezi și Valea valorile
debitului de doză gama ajung până la 31 µR/h, față de 35 µR/h în a. 1991
[12], valori care depăşesc prevederile normelor naţionale (NFRP-2000),
conform cărora debitul dozei efective ambientale al iradierii gama nu
trebuie să depăşească mai mult de 250 nSv/h (25 μR/h) debitul dozei la
loc deschis [6].
Fig. 3. Nivelul fondului natural radiologic gama extern (µR/h), r-nul

Soroca, 2012-2013.
138
Analiza radiospectrometrică gama a probelor de sol a permis
relevarea conținutului radionuclizilor antropogen 137Cs cât și a celor
telurici: 40K, 226Ra și 232Th.
Concentrații maxime de 137Cs au fost relevate în solul ecosistemelor
naturale din r-nul Soroca, și anume s. Valea, (363,0 Bq/kg, stratul 0-10
cm) (fig. 4), s. Oclanda (293,0 și 299,0 Bq/kg, straturile 0-10, 10-20 cm)
(fig. 5), s. Cremenciug (342,0 Bq/kg, stratul 0-5 cm) (fig. 6). De menționat,
Adîncime, cm
0-10
10-20
20-30
0 50 100 150 200 250 300 350 400
Activitate, Bq/kg
Fig. 4. Conținutul radionuclidului 137Cs în solul din ecosistemele naturale

din s. Valea, r-nul Soroca, 2012.
Adîncime, cm
0-10
10-20
20-30
0 50 100 150 200 250 300 350 400

Activitate, Bq/kg

din s. Oclanda, r-nul Soroca, 2012 (pădure de stejar).
0-5
Adîncime, cm
5-10
10-20
20-30
0 50 100 150 200 250 300 350 400

Activitate, Bk/kg

din s. Cremenciug, r-nul Soroca, 2013.
139
că de regulă, în ecosistemele naturale, unde nu au fost efectuate lucrări
agricole, concentrația cea mai mare a fost remarcată în straturile
superioare ale solului, iar în ecosistemele agricole în stratul arabil (0-30
cm) (fig. 7).
Adîncime, cm
0-10
10-20
20-30
0 50 100 150 200 250 300 350 400
Activitate, Bq/kg
Fig. 7. Conținutul radionuclidului 137Cs în solul din ecosistemele agricole

din s. Oclanda, r-nul Soroca, 2012 (câmp agricol).
De remarcat, că odată cu trecerea timpului, datorită procesului

natural de dezintegrare fizică a 137Cs (T1/2= 30 ani) precum și a celor de
migrare, atât pe verticală cât și pe orizontală, are loc o scădere a
concentrației radionuclidului.
Calculul inventarului de 137Cs a scos în evidență o variere a
valorilor cuprinsă între 3,23-97,42 kBq/m2 (0,09-2,63 Ci/km2) în zonele
cele mai intens poluate din extravilanele s. Oclanda (97,42 kBq/m2 sau
2,63 Ci/km2) și s. Valea (69,98 kBq/m2 sau 1,88 Ci/km2) (fig. 8), fapt care
solicită continuarea monitorizării obligatorii a stării radiologice în această
zonă.
Fig. 8. Inventarul 137Cs în solul zonei de studiu din r-nul Soroca

(06 septembrie 2013, kBq/m2).
140
Un sector intens poluat dar într-o măsură mai mică față de r-nul
Soroca, se află în zona s. Sofia din raionul Drochia, identificată la fel în
cadrul fotografierii aeriene gama din a. 1991. Nivelul fondului radiologic
gama evaluat în a. 2012 a variat in limitele 19,5-23,95 µR/h (fig. 9).
Fig. 9. Nivelului fondului radiologic gama extern (µR/h),

s. Sofia, r-nul Drochia, 2012.
Inventarul 137Cs în solul din zona de studiu, s. Sofia, r-nul Drochia,

calculat la 06 septembrie 2013, este reflectat în figura 10. Analiza
radiospectrometrică gama a relevat faptul concentrației sporite a
Fig. 10. Inventarul 137Cs în solul din zona de studiu, s. Sofia, r-nul
Drochia, calculat la 06.09.2013 (kBq/m2).
141
radionuclidului 137Cs în probele de sol din ecosistemele naturale (fig. 11,
12). Astfel, în stratul de sol 0-10 cm de pe imașul localității concentrația
137Cs a constituit 194,0 Bq/kg, cu scădere până la 54,7 Bq/kg în stratul
20-30 cm. Fenomen similar a fost remarcat și în solul recoltat din

perdeaua forestieră din imediata apropiere a caii ferate (fig. 12), pe când în
0-10
Adîncime, cm
10-20
20-30
0 50 100 150 200 250 300 350 400
Activitate, Bq/kg
Fig. 11. Conținutul radionuclidului 137Cs în solul din ecosistemele

naturale, s. Sofia, r-nul Drochia, 2012 (pășune).
0-5
Adîncime, cm
5-10
10-20
20-30
0 50 100 150 200 250 300 350 400
Activitate, Bq/kg

naturale din s. Sofia, r-nul Drochia, 2012 (fâșie forestieră calea ferată).
ecosistemele agricole concentrația 137Cs în stratul 0-30 cm a variat de la

29,4 Bq/kg până la 56,1 Bq/kg (fig. 13). Referindu-ne la inventarul de
cesiu, valorile acestuia au variat în limitele 0,28-1,41 Ci/km2, maximale
remarcate pe imașul din s. Sofia (1,41) (vezi fig. 10).
Fotografierea aeriană gama, realizată în a. 1991, a relevat un sector
cu poluare înaltă și în cadrul Regiunii de Centru a republicii care se află în
raionul Călărași, pe teritoriul s. Sadova. Măsurările debitului dozei gama
externe efectuate de noi în anii 2012-2013 au relevat valori în limitele
14,5-19,8 µR/h, care, la general, au reflectat spațial caracterul poluării
identificate în 1992 de către colaboratorii „AGeoM” [12](fig. 14).
142
Analiza radiospectrometrică gama a probelor de sol din zona dată a
relevat concentrații comparativ sporite de 137Cs (fig. 15, 16, 17). Ca și în
sectoarele precedente în această zonă se remarcă un fenomen distinct – în
Adîncime, cm
0-30
0 50 100 150 200 250 300 350 400
Activitate Bq/kg
Fig. 13. Conținutul radionuclidului 137Cs în solul din ecosistemele agricole

din s. Sofia, r-nul Drochia, 2012 (teren agricol).
straturile superioare ale solului din ecosistemele naturale concentrația

137Cs este mai mare, aflându-se în scădere odată cu adâncimea (fig. 15,
16).
Fig. 14 Nivelul fondului natural radiologic gama extern (µR/h),

r-nul Călărași, 2012-2013.
143
Acest fenomen, după părerea noastră, este datorat în mare parte
conținutului sporit de humus în stratul 0-5 cm precum și nevalorificării
agricole a solului. Tablou diferit se observă în ecosistemele agricole –
concentrația 137Cs în solul de pe câmpurile prelucrate sistematic este
Adîncime, cm
0-10
10-20
20-30
0 50 100 150 200 250 300 350 400

Activitate, Bq/kg

naturale (pădure) din s. Sadova, r-nul Călărași, 2012.
Adîncime, cm
0-10
10-20
20-30
0 50 100 150 200 250 300 350 400
Activitate, Bq/kg

naturale din s. Sadova, r-nul Călărași, 2012 (pădure).
uniformă în grosimea stratului 0-30 cm, iar pe cele abandonate și

nevalorificate se observă fenomenul de migrare pe verticală sau orizontală
în grosimea stratului de sol în raport cu tipul de sol și forma de relief (fig.
17).
0-10
Adîncime, cm
10-20
20-30
0 50 100 150 200 250 300 350 400
Activitate, Bq/kg
Fig. 17 Conținutul radionuclidului 137Cs în solul din ecosistemele agricole

din s. Sadova, r-nul Călărași, 2012 (livadă necultivată).
144
Inventarul 137Cs în solul din zona de studiu din s. Sadova, r-nul
Călărași, calculat la 06 septembrie 2013 variază în limitele 1,54-21,58
kBq/m2 (0,04-0,58 Ci/km2) (fig. 18). Valoarea maximală de 21,58 kBq/m2
Fig. 18. Inventarul 137Cs în solul din zona de studiu, s. Sadova, r-nul
Călărași, calculat la 06 septembrie 2013 (kBq/m2).
(0,58 Ci/km2) a fost remarcată în solul din pădurea din preajma taberei de
odihnă pentru copii din s. Sadova, r-nul Călărași.
CONCLUZII
Studiile efectuate pe parcursul anilor 2012-2013 au permis

stabilirea, după o perioadă îndelungată de 27 de ani de la accidentul de la
CAE Cernobîl, nivelului debitului de doză gama extern, conținutului
radionuclidului antropogen – cesiu (137Cs), precum și a celor naturali
(telurici) - potasiu (40K), toriu (232Th) și radiu (226Ra) în zonele cu poluare
intensă de pe teritoriul Republicii Moldova evidențiate în rezultatul
fotografierii aeriene gama din a. 1991 și reperării terestre din a. 1992
efectuate de AGeoM. A fost remarcat faptul diminuării nivelului debitului
de doză gama extern precum și a conținutului radionuclizilor naturali și
antropogeni în funcție de timp, tipul de sol și forma de relief.
Au fost remarcate în raionul Soroca valori locale a nivelului
fondului radiologic gama extern de până la 31,0 µR/h, față de 35 µR/h în
a. 1991, valori care depăşesc prevederile normelor naţionale (NFRP-2000),
conform cărora debitul dozei efective ambientale al iradierii gama nu
trebuie să depăşească mai mult de 25 μR/h debitul dozei la loc deschis.
145
Au fost stabilite fenomene de acumulare a radionuclidului 137Cs în
straturile superioare ale solului din ecosistemele naturale, precum și
procesele de migrare în profunzime în ecosistemele naturale și agricole.
Luând în considerație faptul informațiilor contradictorii din
literatura de specialitate privind gradul și suprafața contaminată cu
radionuclizi antropogeni drept rezultat al accidentului Cernobîl
considerăm necesar de a extinde cercetările de acest tip pe întreg teritoriul
Republicii Moldova.
BIBLIOGRAFIE
1. Catilina R., Dincă Gh., Burtic Th. Protecția contra radiațiilor nucleare la
cercetarea, extracția și prelucrarea substanțelor minerale. București: Editura
Tehnică, 1986.
2. De Cort, M. et all. Atlas of Cesium deposition on Europe after the Chernobyl
accident. Luxemburg, 1998. 63.
3. De Vivo, B., H. E. Belkin & A. Lima. Environmental geochemistry. Site
Characterization, Data Analysis and Case Histories. Amsterdam: Elsevier.
2008.
4. Iojă I.-C. Metode de cercetare şi evaluare a stării mediului / pref.: Pătroescu
Maria. - Bucureşti : Editura Etnologică, 2013.
5. Mărgineanu R., Blebea-Apostu A.-M., Duliu O.-Gh., Varlam C., Patrașcu V.
Fondul radioactiv în zona de coastă a Mării Negre. Akademos, nr. 1 (24),
2012. p. 97-100.
6. Norme Fundamentale de Radioprotecție. Cerințe și Reguli Igienice. NFRP-
2000, nr. 06.5.3.34 din 27.02.2001.
7. Stasiev G., Nedealcov S., Burlacu I. Starea radioecologică a mediului
Republicii Moldova. Ch., 1998. 115.
8. Stasiev G., Nedealcov S., Jigău Gh. Starea radioecologică a mediului
Republicii Moldova. Impactul tehnogen. Noosfera. nr. 8. 2012. p. 105-112.
9. Stegărescu V., Begu A., Vatamaniuc G., Motelica L., Ciolacu E., Roșca I.,
Railean V. Raport ştiinţific la proiectul 11.820.08.01 BSEN/A
„Radioactivitatea de fond a mediului înconjurător din zonele riverane Mării
Negre” din cadrul Programului de colaborare multilaterală în domeniul
cercetării științifice al Consorțiului țărilor din regiunea Mării Negre creat în
cadrul proiectului FP7 BLACK- SEA-ERA-NET. Chișinău, 2013. 49 p.
10. Watts, S. & L. Halliwell. Essential Environmental Science - methods and
techniques. New York: Routledge. 2005.
11. Wagner C., Esbensen K. H. A systematic approach to assessing measurement
uncertainty for CO2 emissions from coal-fired power plants Missing
contributions from the Theory of Sampling (TOS). Chemical Engineering
Research and Design, 89, 2011, 1572-1586.
12. Колотова В.Д., Новоселецкая Н.И., Журова Г.А. Отчёт „Оценка
радиоактивной загрязненности литогидросферы территории Республики
Молдова”. Молдавская Гидрогеологическая экспедиция. Кишинёв, 1994.
154 с.
13. Методические указания по определению содержания Стронция-90 и
Цезия-137 в почвах и растениях. Под ред. Державина Л. М. и др. Москва:
ЦИНАО, 1985. 64 с.
14. Недялков С.И. Радиоэкологические аспекты в агрохимическом
обслуживании // Agricultura Moldovei, nr. 3, 2001, p. 16.
146
CONSERVAREA RESURSELOR NATURALE
ÎN REZERVAŢIILE PEISAJERE
Nina LIOGCHII, Adam BEGU, Regina FASOLA

Abstract: In the paper are presented the results of the researches in the Landscape
Reservations from Calarasi district. The study is based on field and laboratory research. The
valuable natural components of the reserves are highlighted. As a result of the researches it
was found that each of the evaluated areas has its role in the protection of certain valuable
components. Being designed to conserve the geographical landscapes, the reservations are
extremely valuable for preserving the natural habitats and ensuring the protection and
conservation specific to the Codry area flora and fauna thus contributing to the preservation
of natural resources and maintenance of ecological balance in the Region.
Cuvinte cheie: rezervaţie peisajeră, valoare ecologică, conservare,

componente naturale, specii rare.
INTRODUCERE
Exploatarea intensă a resurselor naturale pentru satisfacerea

necesităților umane exercită o influență considerabilă asupra naturii și
menține tendința de diminuare progresivă a diversității biologice în plan
global. Ca urmare apare necesitatea de a proteja ecosistemele valoroase în
întregime, împreună cu totalitatea componentelor naturale pe care le
conțin. Pentru aceasta, în convențiile și acordurile internaționale de mediu,
la care Republica Moldova este parte, sunt stipulate acțiuni concrete de
nivel mondial și regional, iar Legea privind protecția mediului înconjurător
(1993), Legea regnului animal (1995), Legea regnului vegetal (2007), Legea
privind fondul ariilor naturale protejate de stat (1998) ș. a. includ acțiuni
necesare de întreprins la nivel local.
În scopul conservării, protejării și restabilirii ecosistemelor și a
speciilor de plante și animale amenințate cu dispariția în Republica
Moldova a fost constituită Rețeaua de arii naturale protejate de stat.
Conform Legii privind fondul ariilor naturale protejate de stat [13],
varietatea ariilor protejate include 12 categorii de protecție, printre ele
fiind și Rezervațiile Peisajere. Obiectivul acestei categorii de arii protejate
este protecția și conservarea unor ansambluri peisagistice unde
interacțiunea activităților umane cu natura a creat de-a lungul timpului o
zonă distinctă, cu valoare semnificativă peisagistică și/sau culturală,
147
deseori cu o impresionantă diversitate biologică. Pentru conservarea
resurselor naturale în Rezervațiile Peisajere și menținerea interacțiunii
armonioase a omului cu natura este necesar de a cunoaște diversitatea
componentelor valoroase, acestea fiind, pe de-o parte obiectul activităților
științifice, iar pe de altă parte - bază naturală în promovarea educației
ecologice durabile și a unor activități de recreere și turism ecologic.
În cercetare au fost incluse Rezervațiile Peisajere din raionul

Călărași localizate în masivul forestier al Codrilor, Podișul Moldovei
Centrale [2].
Studiul s-a bazat pe cercetări în teren şi laborator. Cercetările în
teren au inclus evaluări ale ecosistemelor naturale în principalele faze
fenologice de dezvoltare a vegetaţiei efemeroide, anuale şi perene şi a
perioadelor de dezvoltare a faunei. Inventarierea speciilor rare a fost
realizată prin metoda transectelor [12]. Abundenţa speciilor rare a fost
stabilită în conformitate cu metoda descrisă de Braun-Blanquet, 1964 [4]
iar colectarea mostrelor pentru cercetări în laborator - ținând cont de
recomandările autorilor Doniţă I., Doniţă N., 1975 [11]. Cercetările în
laborator au inclus determinarea apartenenţei sistematice a speciilor
colectate, fiind utilizate microscoapele MBS-10, Micmed-5,
determinatoarele și literatura de specialitate [16, 18, 22]. Pentru stabilirea
arealelor, gradului de raritate şi stării de periclitate a speciilor, s-a ținut
cont de Criteriile IUCN şi actele normative naţionale, regionale şi
internaţionale, precum: Cărţile Roşii ale Republicii Moldova, României,
Ucrainei; Listele Roşii ale României, Europei; Anexele Convenţiilor de la
Berna, Bonn, Washington; Directivele privind conservarea habitatelor [1,
3, 5-10, 11, 14, 15, 17, 19].
Suprafața ariilor protejate din raionul Călăraşi constituie cca 44,5%

din teritoriul administrativ al acestuia. Cea mai mare pondere (76%) din
suprafața ariilor protejate din raion este ocupată de către cele 4 Rezervații
Peisajere: Țigănești, Căbăiești Pârjolteni, Temeleuți și Voloca Verbca.
Rezervațiile Peisajere sunt arii cu regim diferenţiat de protecţie
ecologică, destinate conservării peisajelor geografice de importanţă
148
naţională, având valoare ştiinţifică, ecologică, recreativă, estetică,
instructivă şi educaţională. Astfel de arii naturale protejate sunt nespus
de prețioase pentru asigurarea protecţiei şi conservării resurselor naturale
valoroase prezentate de numeroase habitate de floră și faună. Diversitatea
biologică mare în Rezervațiile Peisajere cercetate este funcție de
diversitatea ecosistemelor pe care le includ, formele de relief, altitudine,
panta de înclinare a versanților, substrat, umiditate etc.
În ariile protejate cercetate se atestă o variație a altitudinii, astfel
încât în Rezervația Peisajeră Ţigăneşti aceasta se încadrează între 130,0 și
310,0 m, fiind cea mai mică, iar în RP Căbăieşti Pârjolteni – între 250,0 și
400,0 m, fiind cea mai mare. În zona de cercetare predomină tipurile de
soluri cenușii și brune [21], favorabile pentru creșterea și dezvoltarea florei
specifice zonei Codrilor. Prezența anumitor elemente peisajere dă valoare
acestei categorii de arii protejate, făcându-le unice în felul lor. Astfel, în
RP Ţigăneşti, elementele peisajere sunt prezentate de un complex de
hârtopuri amplasate pe versantul stâng al râului Ichel. Fiind parte
componentă a masivului forestier, suprafața protejată este constituită din
arboret de productivitate superioară, provenit din lăstari, relativ plurieni,
cu specia de bază gorun (Quercus petraea), carpen (Carpinus betulus) şi
frasin (Fraxinus excelsior) (Fig. 1). Vârsta medie a arboretulгш este de cca
55 ani. Speciile valoroase de arbori, protejate aici, sunt cele de gorun şi
stejar pedunculat (Quercus robur). Dintre speciile rare de arbuști
semnalăm clocotișul (Staphylea pinnata).
100%
80%
60%
40%
20%
0%
RP RP RP RP Voloca
Țigănești Căbăiești Temeleuți Verbca
Pârjolteni
GO ST TE CA FR altele
Fig. 1. Compoziţia arboretului în ariile naturale cercetate.
Diversitatea speciilor de plante ierboase în aria naturală protejată

este specifică pădurilor de foioase din zona Codrilor. Printre speciile rare
149
(Tab. 1) menționăm cele protejate prin CRRM, precum speciile vulnerabile
- căpşunică (Cephalanthera damasonium), buruiană de junghiuri
(Cephalanthera longifolia), mutulică (Scopolia carniolica) și specia critic
periclitată - untul vacii (Orchis morio). Prețioase sunt și speciile cu statut
de protecție la nivel internațional: dumbrăviță heliborinoideu (Epipactis
helleborine), cuibul pământului (Neottia nidus-avis), crin de pădure (Lilium
martagon), laleaua Biberștein (Tulipa biebersteiniana), Staphylea pinnata.
Este bogată și diversitatea faunistică a Rezervației Peisajere Țigănești,
majoritatea speciilor dispunând de statut multiplu de protecție. Printre
acestea menționăm speciile regăsite în CRRM: pisică sălbatică (Felis
silvestris), jder de pădure (Martes martes), șarpe de alun (Coronella
austriaca), broasca râioasă brună (Bufo bufo), brotăcel (Hyla arborea),
broasca roşie de pădure (Rana dalmatina), rădaşcă (Lucanus cervus),
caraban (Oryctes nasicornis), croitor cenuşiu (Morimus funereus), s.a. (Tab.
2).
În RP Căbăieşti Pârjolteni elemente peisajere sunt prezentate de un
lanţ de dealuri cu altitudine diversă. Factorul de altitudine determină
condiţiile climaterice ale habitatului şi particularităţile componentelor
care, la rândul lor, condiţionează creşterea şi dezvoltarea pe anumite
suprafeţe a unei flore şi faune specifice. Ravena cu pereţi argilo-nisipoşi
abrupţi şi izvorul din rezervaţie contribuie la menținerea microclimatului
şi formează substrat favorabil pentru speciile de plante higrofite.
Componentele biotice valoroase protejate în rezervație sunt
arboretele natural fundamentale de fag (Fagus sylvatica), gorun, stejar
pedunculat, speciile rare de plante şi animale. Parcela 28B a rezervaţiei
este întretăiată de o râpă formată de torentul de apă provenită din ploile
abundente. De-a lungul acesteia a fost semnalată specia șerpăriță
scvamoasă (Lathraea squamaria) cu abundenţă de circa 30%. Substratul
reavăn, umbrit de arborii de carpen ce prezintă specia dominanta și care,
fiind şi gazdă preferabilă pentru șerpărița scvamoasă, formează condiţii
favorabile pentru acest parazit care, la rândul său, poate influenţa
viabilitatea exemplarelor viguroase de carpen.
Stratul de ierburi, la momentul evaluării, este caracterizat de o
dezvoltare moderată. Primăvara unele parcele sunt dominate de speciile
grâușor vernal (Ficaria verna) și leurdă (Allium ursinum) (abundența 80 şi
90%). Printre acestea au fost semnalate şi specii rare cu statut de
protecţie la nivel naţional şi internaţional. În afară de cele menționate și în
alte rezervații, în RP Căbăieşti Pârjolteni au fost semnalate speciile: colțișor
150
pentafoliat (Dentaria quinquefolia) și poroinic purpuriu (Orhis purpurea) și
cea cu statut internațional - pintenul cucoșului (Listera ovata), regăsită în
Anexele Convenției de la Washington (1979). La fel de bogată este și fauna
acestei arii, multe din speciile valoroase fiind identificate și în alte
rezervații (Tab. 2).
Tabelul 1
SPECIILE RARE DE PLANTE ŞI ABUNDENŢA
Denumirea
Rezervațiilor Peisajere
Nr. d/o
Pârjolteni
Căbăieşti
Ţigăneşti
Temeleuţi
Verbca
Voloca
Denumirea speciei Statutul de protecţie
1. Allium ursinum R, CRU, LRE 20 90 80 20

2. Amygdalus nana R - - - 7
3. Anemonoides nemorosa R - 10 - -
4. Asparagus tenuifolius R 5 7 10 10
5. Asparagus officinalis R 7 - - 7
6. Asparagus verticilatus R, LRR - - - 7
7. Bellevalia sarmatica CRRM (VU) - - - 3
8. Cephalanthera CRRM (VU), LRR, CRU, 5 5 3 -
damasonium CWash
9. Cephalanthera
CRRM (VU), CRU, CWash 5 3 1 -
longifolia
10. Climacium dendroides CRRM (EN) - - - 15
11. Dentaria quinquefolia CRRM (EN) - 10 7 -
12. Dryopteris filix-mas CRRM (VU) - 5 3 -
13. Epipactis helleborine R, LRR, CRU, CWash 5 5 3 -
14. Lilium martagon R, LRR, CRU 5 7 5 10
15. Listera ovata R, LRR, CRU, Cwash. - 5 - -
16. Lunaria rediviva CRRM (EN) - - - 70
17. Neottia nidus-avis R, LRR, CRU, CWash 7 3 7 7
18. Orthotrichum patens CRRM (VU) - 7 5 -
19. Orchis morio CRRM (CR) 3 - 1 3
20. Orchis purpurea CRRM (CR) - 3 - -
21. Platanthera bifolia R, LRR, CRU, CWash - 3 3 -
22. Pulsatilla nigricans R, LRR, CRU, LRE, CWash - - - 3
23. Scopolia carniolica CRRM (VU), CRU 7 - - -
24. Staphylea pinnata R, LRR, CRU 5 7 5 7
25. Tulipa biebersteiniana R, CRU 5 5 - -
151
Rezervația Peisajeră Temeleuţi este amplasată pe malul stâng al r.
Bâc, pe un versant cu expoziţia Sud-Vest. Suprafața protejată este
acoperită de pădure constituită din arborete de gorun (Quercus petraea) şi
stejar pedunculat (Quercus robur) în amestec cu tei (Tilia tomentosa),
frasin (Fraxinus excelsior), carpen (Carpinus betulus), sorb (Sorbus
torminalis). Componentele biotice valoroase ale parcelelor protejate aici
sunt arboretele natural fundamentale de gorun şi stejar pedunculat,
ponderea cărora este de 54 și 11%, respectiv. În parcelele protejate o
pondere semnificativă (15%) o are și teiul (Fig. 1).
Subarboretul este bogat în specii caracteristice gorunetelor, printre
care și specia rară clocotiș (Staphylea pinnata). Cea mai mare abundenţă o
are cornul (Cornus mas).
Stratul de ierburi este bine dezvoltat, gradul de acoperire variind
funcţie de anotimp şi densitatea arboretului. Primăvara, până la apariţia
frunzelor pe copaci, pe unele suprafeţe, mai cu seamă cele dominate de
leurdă (Allium ursinum), gradul de acoperire variază de la 50 până la 80%.
La sfârşitul verii, gradul de acoperire al stratului ierbos în aceleaşi parcele
scade până la 10-15%.
În RP Temeleuţi au fost semnalate şi numeroase specii de animale
cu diferit statut de protecţie, majoritatea menționate și în alte rezervații
cercetate (Tab.1, 2).
Este de apreciat și valoarea ecologică a RP Voloca Verbca, care se
exprimă prin elemente peisajere prezentate de relieful deluros cu versanţi
cu pantă moderată dar și componentele biotice valoroase protejate aici. În
rezervație sunt protejate arboretele natural fundamentale de gorun şi de
stejar pufos şi speciile de plante şi animale rare.
Caracteristic pentru această arie protejată este prezenţa sectoarelor
cu specia periclitată lopăţea renascentă (Lunaria rediviva), inclusă în
CRRM, a cărei abundenţă, pe unele sectoare atingea circa 70%. O altă
specie regăsită în CRRM (VU) este belevalie sarmaţiană (Bellevalia
sarmatica). Această specie se află într-un număr redus de exemplare şi
sunt necesare implementarea unor măsuri speciale de protecţie şi
monitorizare a habitatelor acesteia. De rând cu speciile menționate în
rezervație au fost înregistrate speciile rare de animale din CRRM, printre
care menţionăm: carabida lui Ulrih (Carabus ullrichii), rădaşcă (Lucanus
cervus), fluture polixenă (Zerynthia polyxena) ș.a. (Tab. 2).
152
Unul din indicii ecologici ce caracterizează valoarea unei arii
protejate este abundenţa speciilor rare de plante. În baza acestui indice
constatăm prezenţa în toate ecosistemele cercetate a speciei Allium
ursinum, cu abundenţa încadrată între 20 și 90%, ceea ce indică variația
numărului de exemplare pe suprafaţa de referinţă de la exemplare puţine
la foarte numeroase. Cea mai mare abundenţă a fost înregistrată în RP
Temeleuţi şi RP Căbăieşti Pârjolteni, unde covorul ierbos este împânzit de
Tabelul 2
SPECIILE RARE DE ANIMALE
Denumirea
Rezervațiilor Peisajere
Nr.
Pârjolteni
Căbăieşti
Ţigăneşti
Temeleuţi
Denumirea Statutul de protecţie
Verbca
Voloca
d/o
speciei
1 2 3 4 5 6 7
1. Capreolus CRR, LRE + + + +
capreolus
2. Felis silvestris CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, + + + +
CWash., CBerna, DH
3. Meles meles LRE, CBerna, DH + + + +
4. Martes martes CRRM (VU), CRR, LRE, + + + -
CBerna, DH
5. Mustela nivalis LRE, CBerna + + + +
6. Mustela putorius LRE, CRU, CBerna, DH + + + +
7. Talpa europaea R, LRE + + + +
8. Accipiter gentilis LRE, CWash., CBerna, CBon - + + +
9. Accipiter nisus LRE, CWash., CBerna, CBon + + + +
10. Picus canus LRE, CBerna + + + +
11. Phasianus CBerna + + +
colchicus
12. Buteo buteo LRE, CWash., CBerna, CBon, + + + +
DH
13. Columba R, LRE + + + +
palumbus
14. Corvus corax CRR, LRE, CBerna + + - -
15. Upupa epops CRR, LRE, CBerna, DH + + - +
16. Lacerta viridis CRU, LRE, CBerna, DH + + + +
17. Coronella CRRM (EN), CRR, CRU, LRE, + + + +
austriaca CBerna
18. Natrix natrix LRE, CBerna + + + +
19. Bufo bufo CRRM (VU), CRR, LRE, + + + +
CBerna
20. Hyla arborea CRRM (VU), CRR, LRE, + + + +
CBerna, DH
21. Bufo viridis CRR, LRE, CBerna + + + +
153
1 2 3 4 5 6 7
22. Rana dalmatina CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, + + + +
CBerna
23. Carabus ullrichii CRRM (VU) - - + +
24. Lucanus cervus CRRM (VU), CRU, LRE, + + + +
CBerna, DH
Oryctes CRRM (VU), LRE + - + -
25.
nasicornis
26. Morimus funereus CRRM (EN), CRU, DH + - - -
Iphiclides CRU, LRE + + - +
27.
podalirius
28. Zerynthia CRRM (VU), CRU, LRE, - - - +
polyxena CBerna, DH
29. Xylocopa valga R, CRU, LRE + + - +
Legenda la tab. 1 și 2: R = specie rară pe teritoriul Republicii Moldova; CRRM = Cartea Roşie
a Republicii Moldova; CRR = Cartea Roşie a României; CRU=Cartea Roşie a Ucrainei; LRR =
Lista Roşie a României; LRE = Lista Roşie a Europei; CBerna = Anexa Convenţiei de la
Berna, CBonn = Anexa Convenţiei de la Bonn; CWash. = Anexa Convenţiei de la Washington;
DH = Directivele privind conservarea habitatelor, EN = periclitat, VU = vulnerabil, CR = critic
periclitat, - = prezența: + = lipsa.
această specie. O abundență mare a fost înregistrată și pentru specia

Lunaria rediviva (cca 80%) în Voloca Verbca, iar o abundență foarte redusă
- pentru speciile Cephalanthera longifolia şi Orchis morio, care au fost
înregistrate în exemplare unice în RP Temeleuţi. Aceasta atenţionează
despre posibilitatea dispariţiei speciilor menționate din aria respectivă şi
impune reglementarea măsurilor de conservare a acestor specii, dar şi a
altor specii rare din celelalte rezervații cercetate.
De rând cu funcția de protecție, rezervațiile în studiu au importanţă
ştiinţifică și cognitivă, oferind posibilitatea evaluării integrate a
particularităților factorilor de mediu şi cunoaşterii elementelor peisajere, a
diversității lumii vegetale și animale iar datorită reliefului şi locurilor
pitorești impresionante pot servi ca zone de odihnă organizată şi recreere
pentru localnici. Valoarea ecologică a acestor arii se exprimă și prin faptul
că acestea sunt parte componentă a Reţelei Ecologice Naţionale [20],
servind drept teritorii de nucleu și bufere geosistemice de nivel local, zonal
și național, asigurând conservarea resurselor naturale și menținerea
echilibrului ecologic în Regiune.
CONCLUZII
Rezervațiile Peisajere cercetate dispun de un relief deluros cu

versanţi cu pantă moderată, fiind străbătute, pe alocuri, de ravene cu
154
pereţi abrupţi argilo-nisipoşi și izvoare, ce contribuie la formarea și
menținerea microclimatului favorabil. De rând cu componentele peisajere,
rezervațiile sunt nespus de prețioase pentru asigurarea protecţiei şi
conservării resurselor naturale, inclusiv a florei și faunei.
Prezența unei biodiversități bogate în Rezervațiile Peisajere cercetate
corelează cu diversitatea ecosistemelor din ele, formele de relief, altitudine,
panta de înclinare a versanților, substrat, umiditate etc. În raport
numeric, acestea servesc ca habitate favorabile pentru 25 specii rare de
plante şi 29 specii de animale protejate la nivel național, regional și
internațional. Cea mai mare frecvență și abundență a fost înregistrată
pentru speciile de plante Allium ursinum (20-90%), prezentă în toate
rezervațiile și Lunaria rediviva (cca 70%) - înregistrată doar în RP Voloca
Verbca. Celelalte specii rare de plante au fost înregistrate în exemplare
foarte puţine, având gradul de acoperire al substratului mai mic de 10%,
ceea ce impune fortificarea măsurilor de protejare a Rezervațiilor Peisajere
în care au fost identificate.
BIBLIOGRAFIE
1. Bilz M., Kell Sh. P., Maxted N., Lansdown R.V. European Red List of Vascular
Plants. Luxembourg: Publications Office of the European Union. 2011, 144 p.
2. Boboc N. Probleme de regionare fizico-geografică a teritoriului Republicii
Moldova. Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Ch.: Ştiinţele vieţii.
2009, p. 161-169.
3. Botnariuc N. and Tatole V. Cartea Roşie a vertebratelor din Romania. Muzeul
Naţional de Istorie Naturală ,,Gr. Antipa”. Bucureşti, 2005, 260 p.
4. Braun-Blanquet J. Pflanzensoziologie. 3 Aufl. Wien, N. Y., 1964. 865 p.
5. Cartea Roşie a Republicii Moldova Ed. a 3-a. Ch.: Ştiinţa, 2015. 492 p.
6. Cheklist of CITES species and Annotated CITES appendices and
Reservations. Washington. 1979, 417 p.
7. Convention on Migratory Species. Bonn. 1979.
8. Convention on the Conservation of European Wildlife and Natural Habitats.
Bern, 1979.
9. Directive 2009/147/EC of 30 November 2009 on the conservation of wild
birds. Official Journal. L 20, 26.01.2010. p. 7 – 16.
10. Directive 92/43/EEC of 21 May 1992 on the conservation of natural habitats
and of wild fauna and flora. Official Journal. L 206/7, 22.07. 1992. 15/vol 2,
p. 109 -152.
155
11. Doniţă I., Doniţă N. Metode practice pentru studiul ecologic şi geografic al
vegetaţiei. Centrul de multiplicare a Universităţii din Bucureşti. Bucureşti,
1975, 47 p.
12. Kent, M., P. Coker Vegetation description and analysis – a practical
approach. John Willey & Sons, Chicester. 1998.
13. Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat Chişinău. 2002.
14. Lumea animală. Cartea Roşie a Ucrainei. Kiev: Maister print, 2009, 608 p.
15. Lumea vegetală. Cartea Roşie a Ucrainei. Кiev: Globalconsalting, 2009, 912 p.
16. Munteanu A., Lozan M. Mamifere. Lumea animală a Moldovei. Chişinău:
Ştiinţa, 2004, 132 p.
17. Negru A. Plantele rare din flora spontană a Republicii Moldova. Chişinău:
CEUSM, 2002. 198 p.
18. Negru A. Determinator de plante din flora Republicii Moldova. Chişinău:
Univers, 2007, 391 p.
19. Oltean M., Negrean G., Popescu A. ş. a. Lista roşie a plantelor superioare din
Romania. Studii, sinteze, documentaţii de ecologie. nr. 1, 1994, 52 p.
20. Registrul Zonelor nucleu ale Reţelei Ecologice Naţionale a Republicii Moldova.
Chişinău: Biotica. 2012. 356 p.
21. Ursu A. Solurile Moldovei. Î.E.P. Chişinău: Ştiinţa, 2011, 324 p.
22. Гейдеман Т. С. Определитель высших растений Молдавской ССР.
Кишинев: Штиинца, 1975, 636 с.
156
PAŞAPORTUL ECOLOGIC AL ARIEI PROTEJATE LEORDOAIA
Nina LIOGCHII, Adam BEGU, Regina FASOLA,

Valeriu BRAŞOVEANU, Vitalie AJDER
Abstract: the paper presents the results of the complex research of the Leordoaia protected
area components. The results were obtained during field expeditions and laboratory
researches and served as the basis for completing the Ecological Passport of the Leordoaia
Forest Nature Reserve, which is shown in this paper.
Cuvinte cheie: paşaportul ecologic al ariei protejate, conservarea naturii,

cercetări complexe.
INTRODUCERE
Pe parcursul ultimilor decenii ameninţările generate de către

tendinţele de antropizare, contrare principiilor dezvoltării durabile, sunt
tot mai mari. În consecință are loc degradarea mediului, fapt ce impune
schimbări esenţiale în modul de interacţiune a societăţii umane cu
mediul. În scopul protejării unor valori naturale au fost înființate ariile
naturale protejate de stat care au menirea de a contribui la protejarea şi
conservarea celor mai valoroase elemente ale patrimoniului natural şi
cultural. Fiind concepute în acest scop, majoritatea acestor arii trebuie să
ofere în acelaşi timp soluţii şi modele de protecţie şi conservare a naturii
care să permită utilizarea responsabilă a resurselor naturale şi dezvoltarea
durabilă. Pentru aceasta este nevoie de un management contemporan,
științific argumentat, iar managerul unei arii protejate „să fie în acelaşi
timp puţin ecologist, istoric, sociolog, diplomat, negociator şi expert în
marketing” [22]. Elaborarea pașaportului ariei protejate [21] prezintă o
contribuție științific argumentată care vine să sprijine echipele de
administrare în gestionarea operativă a ariei protejate. Pentru completarea
unui astfel de pașaport sunt necesare studii complexe în fiecare arie
protejată unde pe parcursul a mai multor ani, prin intermediul proiectelor
de cercetate, sunt antrenați cercetătorii din laboratorul Ecosisteme
naturale și antropizate al Institutului de Ecologie şi Geografie.
Scopul acestui studiu este de a realiza o evaluare complexă a stării
ecologice a RNS Leordoaia și a întocmi, în baza acesteia, pașaportul
ecologic al acestei arii protejate.
157
Obiectul de studiu este aria protejată Leordoaia, atribuită la

categoria de protecție Rezervații naturale silvice. Rezervația reprezintă un
sector de pădure cu suprafața de 158,0 ha și este amplasată în Ocolul
Silvic Hârjauca, la sud de satul Leordoaia raionul Călăraşi. Deținătorul
funciar este Întreprinderea pentru Silvicultură Călăraşi.
Pentru realizarea scopului acestui studiu au fost efectuate cercetări
ştiinţifice în teren şi laborator. Cercetările în teren au constat în studiul
ecosistemelor naturale în principalele faze fenologice de dezvoltare a
vegetaţiei efemeroide, anuale şi perene şi a perioadelor de dezvoltare a
faunei. Pentru inventarierea speciilor rare a fost utilizată metoda
transectelor [13]. Abundenţa şi gradul de acoperire a substratului de către
speciile valoroase au fost stabilite în conformitate cu metoda descrisă de
Braun-Blanquet, J. [4] iar colectarea mostrelor pentru cercetări în
laborator s-a efectuat ţinând cont de recomandările din literatura de
specialitate [11].
Cercetările în laborator au inclus determinarea apartenenţei
sistematice a speciilor colectate prin utilizarea microscoapelor MBS –10,
Micmed – 5 și literatura de specialitate [17, 19, 23, 25]. Arealele, gradul de
raritate şi starea de periclitare a speciilor de floră şi faună au fost stabilite
în conformitate cu Criteriile IUCN şi actele normative naţionale, regionale
şi internaţionale: Cărţile Roşii ale Republicii Moldova, României, Ucrainei;
Listelor Roşii ale României, Europei; Anexele Convenţiilor de la Berna,
Bonn, Washington [2, 3, 5-10,14-16, 18, 20]. Conținutul metalelor grele în
componentele de mediu a fost determinat cu ajutorul metodei roentgen
fluorescentă [24] iar calitatea aerului – utilizând metoda lichenoindicației
[1].
Pașaportul ecologic al ariei protejate este un document ce conține

informația de bază despre aria protejată, structurată în conformitate cu
modelul pașaportului ariei protejate [21]. În baza studiului complex au
fost evaluate toate componentele de mediu ale ariei protejate Leordoaia
ceea ce ne-a permis nu doar să completăm rubricile conform modelului,
dar și să includem suplimentar informația referitoare la calitatea
componentelor de mediu și fotografii ale speciilor rare protejate în aria
158
cercetată. Considerăm că această informație este utilă pentru organizarea
unui management durabil, științific argumentat al acestei arii protejate. În
continuare prezentăm Pașaportul ecologic completat al RNS Leordoaia.
PAŞAPORTUL ECOLOGIC
AL REZERVAŢIEI NATURALE SILVICE
LEORDOAIA
1. Denumirea ariei (obiectului) protejate: Rezervaţia Naturală Silvică

Leordoaia
2. Numărul cadastral (nr. din Legea 1538-XIII)__11__________________
3. Deţinătorul funciar, beneficiarul ariei (obiectului) protejate: Ocolul
Silvic Hârjauca______________________________________________________
Adresa: Satul Hârjauca, Raionul Călăraşi, Republica Moldova________
Telefon: 373-244-20589, 373-69-733388; tel. mob. 069158608_______
Adresa, telefon/fax
4. Amplasamentul:
la sud de satul Leordoaia, raionul Călăraşi. Include parcelele 57, 58, 59,
60 din Ocolul Silvic Hârjauca, Întreprinderea pentru Silvicultură
Călăraşi._____________________________________________________________
Data completării: 2017______________________________________________
Coordonat: Ministerul ADRM, Institutul de Ecologie şi Geografie___
Ministerul (autoritatea centrală pentru mediu)
Autoritatea administraţiei publice locale: Ocolul Silvic Hârjauca,
Întreprinderea pentru Silvicultură Călăraşi____________________________
Propuneri pentru ameliorarea stării obiectului:____restricționarea
intervenției factorului antropic (pășunatul în aria protejată și zona de
protecție adiacentă)___ ______________________________________________
5. Suprafaţa: 158,0 ha
6. Subordonarea: Întreprinderea pentru Silvicultură Călăraşi________
7. Statutul juridic al ariei (obiectului) protejate: Legea privind fondul
ariilor naturale protejate de stat. Chişinău, 2002 (MO
16.07.1998)__________________________________________________________
(actele de confirmare)
8. Schema/harta cadastrală a teritoriului ariei naturale protejate (cu
divizare, după caz, a parcelelor, subparcelelor şi terenurile învecinate,
obiecte de reper-terenuri agricole, cariere, localităţi, staţii, drumuri etc.).
159
9. Date istorice despre aria protejată (legende) data luării sub protecţie
de stat şi actul legislativ, normativ.
Luată sub protecția statului conform Legii privind fondul ariilor naturale
protejate de stat nr. 1538-XIII din 25.02.98_________________
10. Importanţa ştiinţifică, cognitivă şi recreativă a obiectului, nivelul

importanţei – internaţional, naţional, local.
RNS Leordoaia este arie cu regim diferenţiat de protecţie de nivel
local și național destinată conservării habitatelor naturale şi asigurare a
protecţiei şi conservării diversităţii biologice. Face parte din Rețeaua
Ecologică Natională servind în calitate de bufer geosistemic local.
Importanţa ştiinţifică: Protejează habitatele de fag, gorun, stejar
pedunculat şi speciile rare de plante și animale.
Importanţa cognitivă: Oferă posibilitatea familiarizării cu flora şi fauna
specifică şi protejată din zonă de amplasare a ariei.
Importanţa recreativă: Poate servi ca zonă de recreaţie (turism reglementat).
a) Elemente ce caracterizează aria protejată (flora, fauna, inclusiv
specii de plante şi animale rare, din Cartea Roşie, descoperiri geologice şi
paleontologice).
Arbori: fag (Fagus sylvatica), gorun (Quercus petraea), stejar
pedunculat (Quercus robur), paltin de câmp (Acer platanoides), ulm (Ulmus
160
glabra), frasin (Fraxinus excelsior), carpen (Carpinus betulus), cireş
(Cerasus avium), tei (Tilia cordata, T. tomentosa).
Arbuşti: clocotiş (Staphylea pinnata) – R, CRU, alun (Corylus
avellana), lemn râios (Eonymus verrucosa), corn (Cornus mas), salbă moale
(Euonymus europaea), soc (Sambucus nigra), sânger (Swida sanguinea),
dârmoz (Viburnum lantana).
Ierburi: specii comune: viorele (Scilla bifolia), ustoroiţă peţiolată
(Alliaria petiolata), năpraznic (Geranium robertianum, G. pheum),
sineghioară (Sanicula europaea), pecetea lui Solomon (Polygonatum
multiflorum, P. latifolium), mierea ursului medicinală (Pulmonaria
officinalis), drăgaică (Galium apparine, G. odoratum), mărgică unifloră
(Melica uniflora).
Specii rare: căpşunică (Cephalanthera damasonium) - CRRM (VU),
buruiană de junghiuri (Cephalanthera longifolia) - CRRM (VU), dumbrăviţă
heliborinoideu (Epipactis helleborine), leurdă (Allium ursinum), vioreaua
nopţii bifolie (Platanthera bifolia), crin de pădure (Lilium martagon), cuibul
pământului (Neotia nidus-avis).
Muşchi. Tortula subulata, Barbula acuta (R), Brachythecium
salebrosum, Hypnum cupressiforme, Cirriphyllum crassinervium (R),
Orthotrichum patens – CRRM (VU).
Licheni. Physcia tenella, Hypogymnia tubulosa, Lecanora carpinea,
Cladonia coniocraea, Physcia adscendens, Xanthoria parietina.
Animale: căprior (Capreolus capreolus), pisică sălbatică (Felis
silvestris) – CRRM (VU), bursuc (Meles meles), ciocanitoare de stejar
(Dendrocopos mediu) – CRRM (VU), cristel de câmp (Crex crex) – CRRM
(EN), porumbel gulerat (Columba palumbus)- DH, CBerna, botgros
(Coccothraustes coccothraustes) – CBerna, măcăleandru (Erithacus
rubecula) – CBerna, prigorie (Merops apiaster) - CBerna, CBon șopârla
verde (Lacerta viridis), șarpe de alun (Coronella austriaca) - CRRM (EN),
broasca roşie de pădure (Rana dalmatina) - CRRM (VU), broasca râioasă
verde (Bufo viridis), brotăcel (Hyla arborea) - CRRM (VU), rădaşcă (Lucanus
cervus) - CRRM (VU), arctiidă hera (Callimorpha quadripunctaria) - CRRM
(CR), podalir (Iphiclides podalirius), polixenă (Zerynthia polyxena) - CRRM
(VU).
b) Alte caracteristici ale ariei protejate.
161
Tabelul 1
STATUTUL DE PROTECŢIE ŞI ABUNDENŢA /ACOPERIREA
SUBSTRATULUI SPECIILOR RARE DE PLANTE
(BRAUN – BLANQUET, 1964)
Nr.
Denumirea speciei Statut de protecţie Abundența, %
d/o
1. Lilium martagon R, LRR, CRU, LRE 5
2. Cephalanthera damasonium CRRM, LRR, CRU, CWash. 7
3. Epipactis heleborine R, LRR, CRU 10
4. Cephalanthera longifolia CRRM, CRU, CWash. 10
5. Platanthera bifolia R, LRR, CRU, CWash. 3
6. Allium ursinum R, CRU 90
7. Neottia nidus-avis R, LRR, CRU, CWash. 7
8. Staphylea pinnata R, CRU 3
Notă: CRRM = Cartea Roşie a Republicii Moldova; R – specie rară pe teritoriul Republicii Moldova, CRR
= Cartea Roşie a României; CRU=Cartea Roşie a Ucrainei; LRR = Lista Roşie a României; LRE = Lista
Roşie a Europei; CBerna = Anexa Convenţiei de la Berna, CBonn = Anexa Convenţiei de la Bonn;
CWash. = Anexa Convenţiei de la Washington; DH = Directivele privind conservarea habitatelor, EN =
periclitat, VU = vulnerabil, CR = critic periclitat, - = prezența: + = lipsa.
Calitatea aerul atmosferic privind conținutul de SO2.

În baza monitoringului biologic (lichenoindicația) în RNS Leordoaia
a fost constatată o poluare moderată a aerului cu SO2 (0,1 - 0,2 mg/m3).
Calitatea componentelor de mediu privind conținutul metalelor grele.
Tabelul 2
CONŢINUTUL METALELOR GRELE
Metale grele, mg/kg s.u.
Componenta
Pb Zn Cu Ni Co Cr
Sol, stratul 0-10 cm 10,1 49 18 20 19 109
Pragul de alertă (PA)

50 300 100 75 100 50
(Kloke, 1980) [12]
Licheni (Parmelia sulcata) 7,4 2,1 8,0 44,0 14,6 2,0
Mușchi (Hypnum
5,7 2,4 27,0 49,0 18,0 2,9
cupressiforme)
CMA, plante 10 300 150 10 - 5
162
Fotografii cu specii rare
Cephalanthera longifolia Cephalanthera damasonium
Lilium martagon Platanthera bifolia
163
Orthotrichum patens Hyla arborea
Lucanus cervus Zerynthia polyxena
Fig. 1. Specii rare de floră și faună din RNS Leordoaia
11. Planul de management (elaborat de deţinător, autoritatea centrală

pentru mediu)
12. Restricţii în vederea folosirii terenurilor ariei protejate
Privind impactul negativ:
- Interzicerea lucrărilor de construcţie a edificiilor, instalaţiilor,
conductelor de orice fel etc;
- depozitarea, înhumarea sau neutralizarea deşeurilor industriale şi
menajere;
- aprinderea vegetaţiei;
164
- distrugerea cuiburilor, vizuinilor, ascunzişurilor, muşuroaielor şi
altor sălaşe de animale;
- administrarea de îngrăşăminte minerale, ierbicide, pesticide ş.a.
substanţe chimice nocive;
- deplasarea cu mijloace de transport în afara drumurilor de uz
comun.
Privind exploatarea resurselor naturale:
- exploatarea masei lemnoase;
- vânatul neautorizat;
- păşunatul şi cositul neautorizat sau cu încălcarea condiţiilor de
autorizare;
- colectarea neautorizată a speciilor de animale şi plante decorative şi
medicinale, inclusiv a unor părţi de plante (seminţe, flori, rădăcini,
scoarţă, muguri ş.a.);
- alte activităţi cu efect negativ şi distructiv.
CONCLUZII
Paşaportul ecologic al ariei protejate RNS Leordoaia prezintă

documentul ştiinţific ce argumentează statutul de protecţie al acestei
rezervații şi reper științific pentru Autorităţile Centrale şi Locale de Mediu
în facilitarea organizării managementului eficient.
BIBLIOGRAFIE
1. Begu A. Ecobioindicația – premise și aplicare. Edit. Chișinău: Digital Hardware

SRL, 2011, 166 p.
2. Bilz M., Kell Sh. P., Maxted N., Lansdown R.V. European Red List of Vascular
Plants. Luxembourg: Publications Office of the European Union, 2011, 144 p.
3. Botnariuc N. and Tatole V. Cartea Roşie a vertebratelor din Romania.
Bucureşti: Ed. Muzeul Naţional de Istorie Naturală "Gr. Antipa", 2005, 260 p.
4. Braun-Blanquet J. Pflanzensoziologie. 3 Aufl. Wien, N. Y., 1964, 865 p.
5. Cartea Roşie a Republicii Moldova. Ed. a 3-a. Chișinău: Î.E.P. Ştiinţa, 2015,
492 p.
6. Cheklist of CITES species and Annotated CITES appendices and Reservations.
Washington, 1979, 417 p.
7. Convention on Migratory Species. Bonn, 1979.
8. Convention on the Conservation of European Wildlife and Natural Habitats.
Bern, 1979.
165
9. Directive 2009/147/EC of 30 November 2009 on the conservation of wild
birds. Official Journal. L 20, 26.01.2010. p. 7-16.
10. Directive 92/43/EEC of 21 May 1992 on the conservation of natural habitats
and of wild fauna and flora. Official Journal. L 206/7, 22.07. 1992. 15/vol 2,
p. 109-152.
11. Doniţă I., Doniţă N. Metode practice pentru studiul ecologic şi geografic al
vegetaţiei. Bucureşti: Centrul de multiplicare a Universităţii din Bucureşti,
1975, 47 p.
12. Kloke A., Orientierungsdaten fur tolerierbare gesamtgehalte einiger elemente
in kulturboden, Mittei lungen des VDLUFA, Sonderdruck. 1980, p. 1-3.
13. Kent, M., P. Coker. Vegetation description and analysis – a practical
approach. John Willey & Sons, Chicester, 1998, 363 p.
14. Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat. Chişinău, 2002.
15. Lumea animală. Cartea Roşie a Ucrainei. Kiev: Maister print, 2009, 608 p.
16. Lumea vegetală. Cartea Roşie a Ucrainei. Кiev: Globalconsalting, 2009, 912 p.
17. Munteanu A., Lozan M. Mamifere. Lumea animală a Moldovei. Chişinău:
Ştiinţa, 2004, 132 p.
18. Negru A. Plantele rare din flora spontană a Republicii Moldova. Chişinău:
CEUSM 2002, 198 p.
19. Negru A. Determinator de plante din flora Republicii Moldova. Chişinău:
Univers, 2007, 391 p.
20. Oltean M., Neagrean G., Popescu A., Roman N., Dihoru G., Sanda V.,
Mihailescu S. Lista Roşie a plantelor superioare din România. Inst. de
biologie, studii, sinteze, documentaţii de ecologie, București, 1994, v. 1, p. 1-
52.
21. Postolache Gh., Teleuţă Al., Căldăruş V. Paşaportul ariei protejate. //Mediul
Ambiant, 2004, nr. 5 (16), p. 18-20.
22. Stanciu E., Ghid pentru managementului operațional al ariilor protejate din
Republica Moldova. Chișinău: ProPark, 2013, p. 6.
23. Гейдеман Т. С. Определитель высших растений Молдавской ССР. Киш:
Штиинца, 1975, 636 p.
24. Кузнецов А. и. д. Методические указание по определению тяжолых
металов в почвах сельхозугодий и продукции растениеводства. Москва,
1992, 100 с.
25. Симонов Г. П. Определитель листостебельных мхов Молдавской ССР.
Кишинёв: Штиинца, 1978, с. 6-21.
166
ETOLOGIA ECOLOGICO-EVOLUTIVĂ A AMFIBIENILOR: SINTEZĂ
CONCEPTUALĂ A REZULTATELOR INVESTIGAȚIILOR
LA NIVEL REGIONAL ȘI EUROPEAN
Tudor COZARI
Abstract. Following from long investigations of more than 50 populations of amphibians

from the Republic of Moldova and Italy were elucidated ecological particularities and
evolutionary reproductive behavior of some species of Caudata and Anura Orders. For the
first time, on Autecological & Sinecological level, has been made assessment of nuptial
systems of amphibians – of parental contribution, reproductive success, „r” & „K”
reproductive strategies and their role in sexual selection and evolution the attainment of
reproductive potential as a fundamental mechanism of survival of amphibian populations in
various ambient conditions.
Cuvinte-cheie: amfibieni, strategiile de reproducere „r” și „K”, selecție

sexuală.
INTRODUCERE
Unul din imperativele ecologice primordiale pentru omenire constă

în conservarea și folosirea rațională şi durabilă a diversității biologice a
Planetei. Or, existența unui declin considerabil al populațiilor de amfibieni
ce este cauzat de multipli factori şi necesitatea situaţiei create, ne impune
de a întreprinde în mod eficient acțiuni urgente de investigaţie a sistemelor
de reproducere, care evaluează ca mecanisme efective de obținere a unui
succes reproductiv de perpetuare a speciilor [1, 3, 4, 6, 7, 13, 17].
Dispariția anumitor populaţii de amfibieni la nivel internaţional uneori se
datorează unei conjuncturi negative de factori demografici [3,16], cu toate
că, în cele mai dese cazuri, aceasta se produce în urma unei acțiuni
complexe ai factorilor antropici negativi şi a proceselor demografice
cazuale sau, aproape în exclusivitate, numai în rezultatul degradării
considerabile a bazinelor acvatice de reproducere [3, 4, 11, 12, 14] sau a
habitatelor naturale în general [13]. La mai multe simpozioane
internaționale s-a menționat faptul că problema stabilirii cauzelor
adevărate ale declinului ecologic a speciilor de amfibieni este greu (iar
uneori aproape imposibil) de soluționat din cauza lipsei unui monitoring
ecologic de durată şi a utilizării, adeseori, a unor metode neadecvate sau
ne eficiente de estimare a prezenței şi efectivului populațiilor [9, 17]. Toate
167
acestea, ne demonstrează cu elocvență că realizarea unor studii de durată
adecvate rigorilor-standard batracologice referitoare la ciclul reproductiv și
strategiile de reproducere a acestui grup vulnerabil de vertebrate, prezintă
un interes teoretico-științific deosebit şi, totodată, ele pot fi foarte utile în
soluționarea multor probleme legate de conservarea diversității
amfibienilor și a folosirii lor raționale, atât la nivel regional cât și global.
Cercetările de estimare a particularităților etologice şi ecologico-evolutive a
amfibienilor în ecosistemele naturale si antropizate la nivel, local, regional
și internațional au permis de a elabora un suport ştiinţifico-metodologic de
evaluare a stării ecologice şi de conservare a acestor vertebrate – care
reprezintă o componentă indispensabilă a diversităţii lumii animale. În
Republica Moldova, ca rezultat al intensificării impactului antropic asupra
diversităţii biologice sunt pe cale de dispariție peste 240 specii de animale,
inclusiv 9 specii de amfibieni, ceea ce constituie 69 la sută din
batracofauna naţională. Ecosistemele ţării noastre sânt deteriorate, iar
ariile naturale nu sânt în stare să-și realizeze funcția de stabilizare a
sistemelor ecologice. Redresarea situației privind diversitatea lumii
animale, necesită eficientizarea esențială a măsurilor în vederea
conservării biodiversității și a habitatelor naturale, utilizării raționale și
durabile a resurselor biologice, restabilirii ecosistemelor degradate și
speciilor periclitate, identificarea sectoarelor valoroase din punct de vedere
al diversității biologice și promovarea activităților de extindere a fondului
de arii naturale protejate. În acest sens Reţeaua de Arii Protejate de Stat
prezintă un interes deosebit pentru conservarea biodiversității, inclusiv a
amfibienilor. Aceste cercetări se încadrează și corespund totalmente
criteriilor Uniunii Internaționale de Conservare a Naturii (UICN) şi cerinţelor
Convenţiei cu privire la Diversitatea Biologică. Siturile naturale ale
patrimoniului natural universal sunt acele arii naturale protejate ale căror
destinație este ocrotirea şi conservarea unor zone de habitat natural,
inclusiv a celor populate de amfibieni, în teritoriul cărora există elemente
naturale a căror valoare este recunoscută ca fiind de importanţă
universală.
Metodologia cercetărilor științifice o constituie concepțiile teoretico-

științifice expuse în lucrările realizate de savanții batracologi [2, 8, 10, 13,
14, 15, 17], privind structura eco-etologică a populațiilor, sistemele
168
nupțiale și strategiile de reproducere, mecanismele intra- și
interpopulaționale ale sistemelor de reproducere, investiția parentală și
succesul reproductiv, particularitățile evolutive ecologice ale selecției „r” și
„K”, mecanismele selecției sexuale, rolul comunicației acustice în
realizarea relațiilor intra- și intersexuale și în obținerea unui succes
reproductiv maximal. Scopul investigațiilor noastre de durată (de peste 30
de ani) s-a axat pe fundamentarea la nivel autecologic și sinecologic a unei
concepții integre și detaliate cu privire la sistemele nupțiale și strategiile de
reproducere a speciilor de amfibieni în ecosistemele naturale și antropizate
în vederea stabilirii particularităților evolutive ecologice și
comportamentale ale mecanismelor intrapopulaționale și
interpopulaționale de perpetuare a speciilor. Pentru aceasta au fost
analizate peste 50 de populații din Republica Moldova și Italia la 13 specii
de amfibieni ale genurilor Triturus, Bufo, Pelobates, Bombina, Hyla și Rana
din ordinele Caudata și Anura.
REZULTATELE ŞI DISCUȚII
Rezultatele obținute au o semnificație teoretică fundamentală, care

se rezumă prin:
- Pentru prima oară, la nivel autecologic și sinecologic, a fost realizată
evaluarea sistemelor nupțiale a amfibienilor – a aportului parental,
succesului reproductiv, strategiilor de reproducere „r” şi „K” – , şi a rolului
acestora în evoluția selecției sexuale și realizarea potențialului de
reproducere ca mecanism fundamental de supraviețuire a populațiilor de
amfibieni în diverse condiții ambientale;
- A fost stabilit, că amfibienii se caracterizează printr-un nivelul
relativ înalt de plasticitate ecologică a strategiilor de reproducere – ca
complex evolutiv ecologic și comportamental specio-specific – şi este
direcționat spre asigurarea unui nivel optimal de supraviețuire a
populațiilor locale în diverse condiții ale ecosistemelor naturale și
antropizate;
- Rezultatele obținute în urma unei abordări sistemice de evaluare
eco-etologică și evolutivă a populațiilor de amfibieni, contribuie la
consolidarea considerabilă a conceptului privind sistemele și strategiile de
reproducere în condițiile fluctuante ale factorilor ecologici în ecosistemele
naturale și antropizate;
169
- În premieră au fost examinate mecanismele intersexuale de
comunicare a speciilor autohtone de amfibieni, stabilite legitățile
comunicației acustice, care pot fi utilizate la evaluarea problemelor
apariției și evoluției sistemelor de percepție și comunicație a indivizilor și la
elaborarea modelelor matematice, ecologice și etologice ale sistemelor
nupțiale a acestui grup de vertebrate;
- Pentru prima oară a fost evaluat cântecul de reclamare al
amfibienilor ca agent al selecției sexuale și demonstrată ipoteza conform
căreia fenomenul preferinței feminine față de cântecele de reclamare cu o
intensitate mai mare ar putea influența în mod semnificativ succesul
reproductiv al masculilor în cadrul aceleiași populații.
În felul acesta, rezultatele obținute de către noi, atât pe cale
experimentală cât și în condiții naturale cu populații din Republica
Moldova și populații din Italia, ne permit să conchidem că intensitatea
cântecului de reclamare al masculilor amfibienilor reprezintă un criteriu
important în determinarea succesului lor reproductiv. Datele referitoare la
mecanismul fertilizării ouălor sânt noi pentru știință și extind considerabil
conceptele teoretice existente privind procesul fecundației amfibienilor
ecaudați – apreciat drept unul de tip extern intrinsec (după cum se
considera până acum). Noi însă am stabilit că fertilizarea ouălor se
realizează într-un spațiu acvatic strict delimitat (creat de către cei doi
parteneri conjugali printr-o poziționare specifică a corpului și membrelor)
care asigură fecundația completă a ouălor.
Acest mecanism de fertilizare a ouălor este, de fapt, un mecanism
de fecundație intermediar (de trecere) dintre cel de tip extern (caracteristic
peștilor – strămoșilor amfibienilor) și cel de tip intern (caracteristic
reptilelor – clasei de vertebrate provenite de la amfibieni). Astfel, noi,
pentru prima dată, am stabilit că și conform sistemului de reproducere,
amfibienii ecaudați ocupă o poziție intermediară între clasa peștilor și clasa
reptilelor – acesta fiind una dintre conceptele evolutive fundamentale ale
zoologiei referitoare la originea amfibienilor.
În premieră au fost elaborate modelele sistemelor nupțiale ale
speciilor de amfibieni caudați și ecaudați. Aceste modele etologice au fost
expuse pentru prima dată în cinci teze de doctorat; acestea fiind dedicate
studiului sistemelor de reproducere a următoarelor specii de amfibieni:
Hyla arborea, Rana dalmatina, Triturus cristatus, Triturus vulgaris,
complexul ranidele verzi – R. lessonae x R. ridibunda x R. esculenta.
170
Aceste studii complexe realizate la nivel regional (Republica
Moldova) și european (cinci regiuni ale Italiei) și cu utilizarea unor
metodologii contemporane performante (analize spectrale ale sunetelor
emise de amfibieni în cele mai diverse condiții ecologice și etologice), au
permis de a elabora următoarele concepte teoretice noi pentru știință:
 Efectul complementarității factorilor structurali și temporali în
comunicația acustică a indivizilor speciilor de amfibieni ecaudați la
nivel intra- și interpopulațional și în realizarea selecției sexuale;
 Mimarea sexului opus de către masculii neteritoriali în relațiile
intrasexuale din cadrul populațiilor – ca strategie de reproducere și
una din formele de realizare a selecției sexuale la amfibienii caudați;
 Satelitismul masculilor ca formă oportunistă al comportamentului
sexual la amfibieni;
 Efectul integralității canalelor senzoriale de comunicare chimică,
optică și tactilă în realizarea selecției sexuale la amfibieni.
Principalele rezultate științifice referitoare la particularitățile
evolutive, ecologice și etologice ale amfibienilor obținute de noi în urma
unor investigații de durată în condiții naturale rezidă în:
1. La baza formării complexelor de amfibieni în condițiile
diversificate și variabile ale ecosistemelor stau mecanisme coadaptive
intra- și interpopulaționale, labile în timp și spațiu, care permit populațiilor
de amfibieni să utilizeze în mod constant și eficient resursele abiotice și
biotice ale habitatelor.
2. A fost stabilită și evaluată în premieră corelația dintre durata
perioadei reproductive și specificul manifestării strategiilor de reproducere
ale amfibienilor. Astfel, în funcție de durata perioadei de reproducere,
amfibienii caudați și ecaudați se împart în două categorii mari:
a) Amfibieni cu perioadă reproductivă scurtă (numită și „explozivă”),
ce durează 7-10 zile;
b) Amfibieni cu perioadă reproductivă lungă, ce durează mai mult de
o lună.
Strategia de reproducere principală, folosită de către masculii
speciilor cu reproducere scurtă, nu este cea de a atrage femelele prin
semnale acustice de reclamare și prin manifestarea teritorialismului, ci de
competiție directă (”scramble competition” – „competiție prin încăierare” ) cu
ceilalți rivali, iar succesul reproductiv al acestora depinde întru totul de
capacitatea lor competitivă.
171
Și, dimpotrivă, strategia de reproducere a speciilor cu o perioadă
reproductivă lungă constă în:
a) Protejarea unui teritoriu individual și atracția femelei prin intermediul
comunicației chimice, a coloritului nupțial și a anumitor poze de
demonstrație – la amfibienii caudați (genul Triturus);
b) Protejarea unui teritoriu individual și atracția femelei prin intermediul
emiterii cântecelor de reclamare – la amfibienii ecaudați (genurile -
Bufo, Hyla, Rana ș.a.).
c) O strategie reproductivă alternativă a masculilor unor specii cu
perioadă reproductivă lungă constă în comportamentul satelit al
masculilor, numit de către noi conceptul satelismului, care a fost
descoperit și evaluat pentru prima oară la specia Hyla arborea.
Satelitismul masculilor a apărut ca o formă oportunistă al
comportamentului sexual la speciile de amfibieni ecaudați care este
orientată spre realizarea succesului reproductiv al masculilor
neteritoriali care evaluează în calitate de sateliți ai masculilor-
teritoriali dominanți. Efectul satelitismului are o frecvență de circa
11 % în populațiile de reproducători și reprezintă o sursă
importantă de realizare al potențialului reproductiv al populațiilor
de amfibieni ecaudați.
3. Pentru prima oară au fost evaluate principiile de integrare a canalelor
senzoriale de comunicare chimică (a), optică (b) și tactilă (c) în realizarea
selecției sexuale la amfibienii caudați:
a) Comunicarea chimică este utilizată, în fond, pentru asigurarea
efectivă a interacțiunii partenerilor în timpul reproducerii – pentru
protecția teritoriului individual, atragerea și cucerirea femelei,
comunicarea despre declanșarea procesului de depunere a
spermatoforului, stimularea femelei de a capta spermatiforul fepus
de către mascul. Esența comunicării chimice la speciile de amfibieni
caudați constă în: 1. Transmiterea informației despre starea
fiziologică a partenerului conjugal (a faptului că spermatozoizii sau
ovulele sunt maturizate deja și gata pentru depunere și fertilizare);
2. Excitarea partenerului conjugal pentru ca acesta să inițieze
realizarea anumitelor comportamente nupțiale ce sunt îndreptate
spre depunerea gameților ți realizarea fecundației.
b) Comunicarea optică, de asemenea, joacă un rol destul de important,
manifestându-se ca unul din mecanismele eficiente de recunoaștere
a speciei proprii, dar și pentru realizarea comportamentului nupțial
172
ca un complex de poze de demonstrație nupțială menite să asigure
realizarea selecției sexuale la nivel intrapopulațional;
c) Comunicarea tactilă are un rol secundar și/sau complementar,
menit să fortifice efectul celor două canale senzoriale principale de
comunicație – a canalului senzorial olfactiv și cel optic.
Realizarea eficientă a potențialului reproductiv în populațiile de
amfibieni este determinată de sistemul nupțial și strategiile de
reproducere, care stabilesc nivelul succesului reproductiv în condițiile
ambientale date.
Pentru prima oară a fost evaluat rolul frecvenței fundamentale a
cântecelor de reclamare a masculilor de amfibieni ecaudați, în baza căreia
femelele au posibilitatea de a alege masculii de dimensiuni mari pentru ca
diferența dimensională dintre ele și masculi să fie minimală și, în felul
acesta, cloacele partenerilor sexuali să se suprapună; asigurând în felul
acesta un nivel înalt de fertilizare a ouălor în timpul reproducerii.
Fenomenul manifestării preferințelor feminine față de cântecele de
reclamare cu anumite frecvența este unul complex și, de aceea, pentru a
stabili care sunt cauzele adevărate ale manifestării și rolului lui în selecția
sexuală, este necesar de a analiza preferința feminină nu numai în funcție
de un singur parametru sonor, dar de mai mulți parametri, luați la un loc
(așa cum ar fi, de exemplu, intensitatea și frecvența, durata și frecvența
etc.). Anume procedând astfel, s-a reușit de a stabili prezența unui nou
concept al comunicației acustice la amfibieni – cel al efectului
complementarității (al interdependenței parametrilor sonori) factorilor
structurali și temporali în comunicația acustică a indivizilor la nivel intra- și
interpopulațional și în realizarea selecției sexuale.
Sistemele nupțiale ale populațiilor locale de amfibieni sunt
influențate puternic de anumiți factori ambientali, în special de distribuția
spațială și temporală a habitatelor de reproducere și de durata perioadei de
reproducere;
Pentru prima oară, la speciile autohtone de amfibieni, au fost
evaluate efectele realizării strategiilor de reproducere în condițiile înalt
fluctuante ale mediului. În populațiile de amfibieni manifestarea
strategiilor de reproducere „r” și „K” prezintă anumite particularități intra-
și interpopulaționale, ce sunt determinate de anumiți factori endogeni și
exogeni. Variabilitatea inter- și intrapopulațională a strategiilor de
reproducere „r” și „K” a amfibienilor este de ordin evolutiv, a apărut și s-a
173
consolidat în cadrul populațiilor ca mecanism eficient de supraviețuire
specio-specifică.
Rezultatele științifice obținute, care se conțin în cele trei monografii
editate de autor [2, 3, 6] pe lângă semnificația lor teoretică incontestabilă,
au și o importanță aplicativă majoră: rezultatele cercetărilor au fost
utilizate pentru elaborarea Planului de management a ariilor protejate; au
fost elaborate metode eficiente de protecție a speciilor de amfibieni,
confirmate prin „Acte de implementare” în ariile protejate și în ecosistemele
naturale și antropizate ale Republicii Moldova; au fost folosite la editarea
Colecției de carte „Lumea vegetală și animală” în 8 volume. În ele au fost
elaborate conceptele teoretice, principiile de adaptare a populațiilor de
amfibieni la nivel etologic, ecologic și evolutiv în ecosistemele naturale și
antropizate care stau la baza evaluării stării ecologice a speciilor de
amfibieni și a elaborării metodelor de conservare și folosire durabilă a
diversității biologice naționale. Iar cercetările de estimare a
particularităților etologice și ecologico-evolutive a amfibienilor în
ecosistemele naturale și antropizate la nivel, local, regional și internațional
au permis de a elabora un suport științifico-metodologic de evaluare a
stării ecologice și de conservare a acestor vertebrate – care reprezintă o
componentă indispensabilă a diversității lumii animale.
CONCLUZII
1. În populațiile de amfibieni manifestarea strategiilor de reproducere „r”

și „K” prezintă anumite particularități intra- și interpopulaționale, ce
sunt determinate de anumiți factori endogeni și exogeni. Variabilitatea
inter- și intrapopulațională a strategiilor de reproducere „r” și „K” a
amfibienilor este de ordin evolutiv, a apărut și s-a consolidat în cadrul
populațiilor ca mecanism eficient de supraviețuire specio-specifică.
2. O strategie reproductivă alternativă a masculilor unor specii de
amfibieni cu perioadă reproductivă lungă constă în comportamentul
satelit al masculilor, care a fost evaluat pentru prima oară la specia
Hyla arborea. Satelitismul masculilor a apărut ca o formă oportunistă
al comportamentului sexual, orientată spre realizarea succesului
reproductiv al masculilor neteritoriali care evaluează în calitate de
sateliți ai masculilor-teritoriali dominanți. Efectul satelitismului are o
frecvență de cca 11 % în populațiile de reproducători și reprezintă o
174
sursă importantă de realizare al potențialului reproductiv al
populațiilor de amfibieni.
3. Realizarea eficientă a potențialului reproductiv în populațiile de
amfibieni este determinată de sistemul nupțial și strategiile de
reproducere, care stabilesc nivelul succesului reproductiv în condițiile
ambientale date.
4. În sistemul comunicației acustice la amfibieni a fost stabilit un nou
principiu - cel al efectului complementarității (al interdependenței
parametrilor sonori) factorilor structurali și temporali în comunicația
acustică a indivizilor la nivel intra- și interpopulațional și în realizarea
selecției sexuale.
BIBLIOGRAFIE
1. Balletto E., Giacoma C. Stochasticx extinction probabylity for European

popultions of Hyla arborea: an approach by VORTEX. In A.H.P. Stumpel and
U. Tester (eds.), Ecology and Conservation of the European Tree Frog, Hyla
arborea. Postdam, Germany. 1993, p. 81-90.
2. Bannicov A.G., Darevschii I.S., Iscenco V.G., Rustamov A.K., Scerbak N.N.
Opredeliteli zemnovodnîh I presîmîcaiusciesea faunî S.S.S.R. M., 1977, 415 c.
3. Cozari T. Etologie ecologică. Chişinău: Litera, 2001. 176 p.
4. Cozari T. Strategii de reproducere a amfibienilor. Particularităţile evolutive
ecologice în ecosistemele naturale şi antropizate. Ch.: Ştiinţa, 2010, 288 p.
5. Cozari T., Jalbă L. Biologia, ecologia şi comportamentul speciei Triturus
cristatus în Codrii Centrali. Chișinău, 2009. 112 p.
6. Dediu I. Ecologia populațiilor. Academia Națională de Științe Ecologice.
Chișinău, 2007, 178 p.
7. Dediu Ion I. Enciclpedie de ecologie. Ch.: Î.E.P. Știința, 2010. 836 p.
8. Dodd C.K. Jr. Monitoring amphibians in Great Smoky Mountains National
Park. U.S. Geological Survey Circular 1258, Tallahassee, Florida, U.S.A. 2003.
124 p.
9. Dunson W.A., R.L. Wyman, E.S. Corbett. A Symposium of Amphibian Declines
and Habitat Acidification. In: Journal of Herpetology, 1992. Nr. 26, p. 349-
352.
10. Howard P.D. Sexual selection on male body size and mating behavior in
American toADS, Bufo americanus. In: Anim. Behav., 1988. Vol. 36, p. 1796-
1808.
11. Pavignano I., Cozari T. Structtura di popolalazione di Bufo viridis. In: Atti del
53 Congresso dell Unione Zoologica Italiana. Palermo. 1990, p. 71-76.
175
12. Plop L., Toderaș I., Cozari. T. Biologia, ecologia şi comportamentul speciei
Triturus vulgaris în Codrii Centrali. Ch.: Academia Militară „Alexandru cel
Bun”, 2015. 122 p.
13. Ryan M. Annuran J. Communication. Smithsonian Institution Press,
Washington, DC. 2001, 168 p.
14. Ryan M.J. Sexual selection, sensory system and sensory exploitation. In:
Futtuyma D., Oxford surxeus of evolutionary biology. Oxford Univ. Preess,
Oxford. 1990. p. 157-195.
15. Trivers R. L. Parental investment and sexual selection. In B. Camp-bell, ed.:
Sexual selection and the descent of man, 1871-1971. Aldine Publishing Co.,
Chicago, 1971, p. 136-179.
16. Wells K.D. Ecology and Behavior of Amphibians. The University of Chicago
Press, Chicago and London. 2007. 1148 p.
17. Wilson E. O. Sociobiologia. Trad.: Louis Ulrich. Bucuresti: Ed. TREI. 2003, 507 p.
176
COMPLEXUL RANIDELOR VERZI – MODEL DE FORMARE
A UNOR SPECII DE AMFIBIENI PE CALE HIBRIDOGENĂ
Tudor COZARI
Elena GHERASIM
Institutul de Ecologie şi Geografie
Institutul de Zoologie
Abstract. This article reflects a theoretical - synthetic analysis with systematic,

morphological and ecological aspects of frogs (Amphibia: Ranadae): Rana ridibunda Pallas,
1771, Rana lessonae Camerano, 1882 and Rana kl. Esculenta Linnaeus 1785, as well as
the representation of a training model for the formation of new hybridized amphibian
species. These mentioned species form a complex of frogs (Rana kl.esculenta complex),
consisting of the parent species Rana lessonae Cam. and Rana ridibunda Pal. and species
resulting from the hybridization process - Rana kl. esculenta L. The hybrid R. kl. esculenta,
presents not only a result of the parental species, but its existence is also ensured, by the
subsequent hybridization with one of the parental species.
Cuvinte-cheie: amfibieni, ranidele verzi, hibridizare, ecosisteme.
INTRODUCERE
Din totalul de 5 828 de specii de amfibieni existente la ora actuală

pe Terra, 4 117 specii sunt acvatice prin faptul că trăiesc în apă pe
parcursul a cel puțin a unei etape de viaţă, iar alte 177 de specii, într-un
mod sau altul, sunt dependente de mediul acvatic. Aceste cifre sunt
tentante şi oferă o estimare oarecum conservatoare, deoarece biologia
multor specii nu este pe deplin cunoscută, iar unele dintre ele sunt încă
în curs de formare și, probabil, depind direct de mediul acvatic [5].
Amfibienii sunt clasificați în 3 ordine: Anura – care reunește circa
3500 de specii de amfibieni fără coadă ce sunt grupate în 9 familii
(Liopelmidae, Discoglossidae, Pipidae, Pelobatidae, Bufonidae, Hylidae,
Ranidae, Polypetidae, Dendrobatidae), Urodela – grupează circa 350 de
specii de amfibieni cu coadă din 7 familii (Cryptobranchidae,
Ambystomidae, Salamandridae, Amphiumidae, Proteidae, Sirenidae,
Plethodontidae) și ordinul Gymnophiona – cuprinde aproximativ 170 de
specii de amfibieni cu corp serpentiform ce sunt grupate în 2 familii
(Coecilidae, Typhlonectidae).
Amfibienii sunt animale care populează cele mai diverse medii de
viață și în permanență se află într-un proces de adaptare la schimbările
177
imprevizibile ale mediului. În Europa speciile de amfibieni se încadrează în
două ordine şi mai multe familii: ordinul Anura cu 58 de specii din
familiile Alytidae, Bombinatoridae, Bufonidae, Hylidae, Pelobatidae,
Pelodytidae, Ranidae și ordinul Caudata cu 27 de specii, care aparțin
familiilor Proteidae și Salamandridae. Numărul speciilor de amfibieni din
cele 27 de state membre ale Uniunii Europene se caracterizează printr-o
diversitate sporită de la stat la stat. În Austria batracofauna se
caracterizează prin prezența a 20 de specii, Belgia – 17, Bulgaria – 17,
Cipru – 3, Republica Cehă – 21, Danemarca – 15, Estonia – 10, Finlanda –
4, Franța – 38, Germania – 23, Grecia – 22, Ungaria – 18, Irlanda – 3,
Italia – 42, Letonia – 12, Lituania – 11, Luxemburg – 14, Malta – 2, Olanda
– 17, Polonia – 17, Portugalia – 20, Slovcia – 19, Slovenia – 21, Spania –
34, Suedia – 13, Regatul Unit – 17, România – 19 specii de amfibieni.
Cea mai mare diversitate de specii de amfibieni face parte din
familia Salamandridae cu 9 genuri (Calotriton, Chioglossa, Euproctus,
Lissotriton, Lyciasalamandra, Mesotriton, Pleurodeles, Salamandra,
Triturus) şi 26 de specii (Calotriton arnoldi, Calotriton asper, Chioglossa
lusitanica, Euproctus montanus, Euproctus platycephalus, Lissotriton
boscai, Lissotriton helveticus, Lissotriton italicus, Lissotriton montandoni,
Lissotriton vulgaris, Lyciasalamandra Helverseni, Lyciasalamandra
luschani, Mesotriton alpestris, Pleurodeles waltl, Salamandra atra,
Salamandra corsica, Salamandra lanzai, Salamandra salamandra,
Salamandrina Perspicillata, Salamandrina terdigitata, Triturus carnifex,
Triturus cristatus, Triturus dobrogicus, Triturus karelinii, Triturus
marmoratus, Triturus pygmaeus), precum și din familia Ranidae cu 3
genuri (Lithobates, Pelophylax, Rana) şi 23 de specii (Lithobates
catesbeianus, Pelophylax bedriagae, Pelophylax bergeri, Pelophylax
cerigensis, Pelophylax cretensis, Pelophylax epeiroticus, Pelophylax
esculentus, Pelophylax grafi, Pelophylax hispanicus, Pelophylax
kurtmuelleri, Pelophylax lessonae, Pelophylax perezi, Pelophylax
ridibundus, Pelophylax saharicus, Pelophylax shqipericus, Rana arvalis,
Rana dalmatina, Rana graeca, Rana iberica, Rana italica, Rana latastei,
Rana pyrenaica, Rana temporaria) [7].
Fauna amfibienilor de pe teritoriul Republicii Moldova este relativ
bogată. Speciile autohtone de amfibieni sunt grupate în 2 ordine şi 6
familii. Ordinul Caudate include 3 specii ce aparţin familiei
Salamandridae: Salamandra salamandra, Triturus vulgaris, Triturus
cristatus. Ordinul Ecaudate este mai numeros și include 2 specii ce
178
aparțin familiei Bufonidae – Bufo bufo, Bufo viridis; 2 specii din familia
Discoglossidae – Bombina bombina, Bombina variegata; 5 specii din familia
Ranidae – Rana temporaria, Rana dalmatina, Rana ridibunda, Rana
lessonae și Rana esculenta (ultima specie de ranide fiind un taxon hibrid
al speciilor Rana ridibunda și Rana lessonae); o specie ce aparține familiei
Hylidae – Hyla arborea și o specie din familia Pelobatidae – Pelobates
fuscus.
Familia Ranidae, aproape cosmopolită, cuprinde numeroase genuri,
bogate în specii, răspândite în Europa, Asia, Africa, America de Nord,
America de Sud şi pe unele insule din nord-vestul Oceanului Pacific.
Reprezentanți ai aceste familii lipsesc în sudul Americii de Sud, în sudul
Australiei și în Noua Zeelandă. Genul Rana enumeră circa 250 de specii,
pe larg răspândite în întreaga lume. În România, în zona de câmpie, se
întâlnesc majoritatea dintre cele 13 specii de anure existente în fauna
acestei țări, inclusiv și ranidele verzi – R. ridibuna, R. lessonae și R.
esculenta. În zona dealurilor subcarpatice Rana ridibunda devine rară, iar
în Carpați, Dobrogea și podișul Transilvaniei Ranidele, practic nu se
întâlnesc.
În Republica Moldova ranidele verzi se întâlnesc pe întreg teritoriul
ţării, însă cele mai favorabile biotopuri sunt amplasate în zona Codrilor
Centrali.
MATERIAL ŞI METODE
În ultimii 40 de ani acest complex al ranidelor este considerat drept

model foarte reuşit a cercetării efectelor genetice şi evoluţioniste apărute
în urma procesului de hibridizare naturală dintre speciile R. lessonae și R.
ridibunda. Apartenenţa taxonomică exactă a speciilor „R. esculenta
complex” este stabilită, de regulă, după markerii genici (Ldh-B, Aat-1 și
Aat-2) sau după anumite particularităţi ale cariotipului [9], însă rezultate
plauzibile la acest subiect pot fi obținute şi prin utilizarea anumitor
parametri şi/sau indici morfologici (morfometrici) şi unele caracteristici
ale coloritului corpului, precum culoarea de fond a spatelui, numărul de
dungi de pe membre, numărul, forma, dimensiunile şi amplasarea petelor
pe partea inferioară a corpului ş.a.
Se consideră că speciile parentale şi hibrizii pot fi mai uşor
determinaţi în baza proporţiilor membrelor posterioare, cu toate aceste
însă, pentru a obține un nivel înalt de exactitate în determinarea speciilor,
179
se recomandă de a ne folosi de întregul arsenal al indicilor morfo-fiziologici
utilizaţi în cercetările batracologice. Unii savanţi, dimpotrivă, consideră că
doar prin metode citologice și genetice pot fi stabilite cu exactitate
apartenenţa indivizilor la acea sau altă specie a ranidelor verzi, deoarece,
mai ales în sistemele populaţionale constituite din indivizi poliploizi (3n şi
4n), indicii morfometrici au valori care se suprapun, adică nu prezintă
valori distincte între ele [6].
În contextul principiilor de cercetare a biologiei, ecologiei şi etologiei
ranidelor verzi, este extrem de important de a utiliza anumite concepte
adecvate și eficiente de identificare a speciilor, printre acestea un loc de o
majoră importanţă îl ocupă conceptul biologic şi cel morfologic, cu toate
că fiecare dintre ele, luat în parte, prezintă şi anumite dificultăţi
metodologice. Pentru conceptul morfologic de discriminare a apartenenţei
amfibienilor la acea sau altă specie, de exemplu, dificultatea principală de
aplicare a anumitor parametri şi/sau indici morfologici în stabilirea
speciei respective constă în faptul că, comparând valorile acestora la
speciile strâns înrudite între ele, observăm că acestea de cele mai multe
ori sunt asemănătoare şi atunci nu putem stabili cu exactitate care dintre
indicii morfometrici dați ne pot servi pentru a deosebi cu exactitate la ce
specie aparține grupul de indivizi examinaţi. Cu referire la subiectul
investigaţiilor noastre – ranidele verzi – , anume în acest fapt şi constă
unul dintre impedimentele metodologice principale în stabilirea cu
exactitate a fiecăreia dintre cele trei specii ale complexului R. esculenta.
De aceea, reieşind din aceste impedimente metodologice, noi considerăm
că rezultate plauzibile în problema stabilirii apartenenţei specifice a
indivizilor din cadrul complexelor populaţionale de ranide verzi pot fi
obţinute numai de pe urma investigării lor multilaterale (complexe) – la
nivel biologic, ecologic şi comportamental.
În condiţiile ecosistemelor Codrilor Centrali ranidele verzi se

caracterizează printr-un efectiv relativ înalt, fiind considerate unele dintre
speciile comune ale acestor ecosisteme [1].
Ciclul vital al ranidelor verzi se desfăşoară preponderent în apă, pe
uscat (în special, în zona malurilor), ele ies pentru nutriţie, odihnă şi în
scopul recolonizării altor bazine acvatice, a căutării locurilor potrivite
pentru iernarea în alte lacuri mai adânci sau, chiar, şi în anumite spaţii
180
subterane. Ieşirea din staţiile de iernare se atestă în martie-aprilie, atunci
când temperatura apei trece peste +10°C, iar reproducerea începe în
aprilie-mai (la temperatura apei de +14-16°C). Împerecherea şi depunerea
pontei în zona de câmpie are loc la sfârşitul lui aprilie-începutul lui mai,
pe când, în regiunile premontane aceste procese reproductive se produc
mai târziu, în mai-iunie [10, 11]. În nordul arealului (în regiunile centrale
şi de est ale Suediei) ranidele verzi se reproduc cu 3-5 săptămâni mai
târziu decât celelalte specii autohtone de amfibieni – Bufo bufo, Rana
arvalis ş.a. Perioada de reproducere a speciilor din complexul ranidelor
verzi este îndelugată şi, în diferite regiuni ale arealului, poate să dureze
până în prima decadă a lui iulie.
Datele ştiinţifice existente până la ora actuală referitoare la
orientarea spaţială a amfibienilor ne demonstrează că indivizii speciilor de
ecaudate, o dată ajunși la maturitate, sunt capabili să se întoarcă pentru
reproducere din nou în bazinele acvatice natale, adică acolo unde anterior
s-a petrecut dezvoltarea lor embrionară şi larvară. Cercetări realizate
asupra specificului chemiorecepţiei la amfibieni au demonstrat că ei, în
procesul orientării în spaţiu, se folosesc de anumiți stimulenţi olfactivi.
Unul dintre stimulenții olfactivi importanţi în timpul orientării este cel al
mirosului caracteristic al bazinelor acvatice natale, care este memorizat de
către larvele aflate la ultimele etape ale metamorfozei.
Pe exemplul speciei Rana ridibunda a fost demonstrat că ranidele
verzi manifestă un comportament evoluat de orientare în spațiu, care se
manifestă din plin, mai ales, în timpul căutării bazinelor de reproducere;
acesta fiind caracteristic doar pentru indivizii maturi pe durata perioadei
de reproducere [4].
Aceşti savanţi au stabilit că capacitatea de orientare în timpul
căutării bazinelor de reproducere este mai bine dezvoltată la indivizii din
populațiile pentru care sunt caracteristice migraţiile sezoniere ce se petrec
cu regularitate (din an în an) între bazinele de reproducere şi bazinele de
iernare. În asemenea situaţii ecologice, indivizii ce migrează spre şi
dinspre bazinele de reproducere sunt capabili să memorizeze destul de
uşor şi foarte repede elementele particulare din mediul natural de viață
(anumite caracteristici ale microreliefului, ale rețelei hidrografice şi a
vegetației etc.); factori ambientali care, în integritatea lor, și facilitează
mult procesul de orientare spațială a amfibienilor.
181
S-a stabilit, deasemenea, că masculii, în cazul când se află pe
uscat nu departe de lacurile de reproducere, sunt cu mult mai puternic
motivați să se reîntoarcă în lacurile anterior părăsite decât femelele.
În perioada de reproducere ranidele verzi manifestă un
comportament nupțial specific, exprimat prin teritorialismul masculilor,
aceștia formând grupuri de reproducere de tip “arenă” (de tip “lek” – din
terminologia engleză), amplasate în locuri neadânci, bine insolate și cu
vegetație acvatică bogată folosită pentru staționarea masculilor [2]. În
cadrul arenelor se desfășoară procesul selectării partenerilor conjugali şi
formarea cuplurilor, care se realizează în baza atragerii femelelor de către
masculi prin cântece nupțiale caracteristice, dar şi în urma interacțiunilor
antagoniste dintre masculi şi a substituirii din cupluri a masculilor mai
slabi de către masculii mai puternici.
În urma unor investigații de durată a unei populații mixte din
Europa de Vest, alcătuite din cele trei specii de ranide verzi, s-a constatat
că formarea cuplurilor nu este un proces întâmplător: cel mai frecvent
cuplurile se formau din indivizi conspecifici ai speciei R. lessonae sau din
masculi de R. esculenta și cele mai mari femele ale speciei R. lessonae;
pecând cuplurile formate din masculi și femele de R. esculenta erau foarte
rare. În baza acestor observații a fost înaintată ipoteza conform căreia se
consideră că fenomenul izolării reproductive din cadrul complexului
ranidelor verzi este grație, probabil, existenței unor deosebiri evidente
interspecifice în dimensiunile corpului reproducătorilor [8].
Analiza bioacustică a semnalelor sonore emise de către masculii
celor trei specii de ranide verzi în perioada de reproducere, a demonstrat
că aceste semnale au anumite particularități specio-specifice, ele
referindu-se, în primul rând, la următorii parametri: “raportul dintre
durata impulsurilor sonore și numărul de impulsuri” şi “numărul de
impulsuri sonore”. O altă particularitate importantă a structurii
bioacustice a acestor ranide verzi constă în faptul că semnalele acustice
emise de către masculii speciei R. kl. esculenta au caracteristici sonore
intermediare între cele emise de către speciile parentale, ceea ce ne
demonstrează, de fapt, că procesul de moștenire a parametrilor acustici ai
cântecelor nupțiale la această specie se produce după același principiu ca
şi cel al moștenirii caracterelor morfologice. Acest lucru de fapt, reprezintă
încă o dovadă în plus a veridicității concepției despre natura
hibridogenetică a provenirii speciei R. kl. esculenta. În felul acesta s-a
stabilit, că de rând cu parametrii morfofiziologici ale speciilor date, și
182
parametrii lor acustici pot servi, de asemenea, în calitate de indici veridici
de diagnosticare a acelei sau altei specii. În același timp, cercetările
bioacustice ale unor populații de Rana ridibunda din estul ariei europene
de distribuție au pus în evidență existența unor deosebiri
intrapopulaționale evidente după anumiți parametri temporali şi spectrali
ai cântecelor nupțiale ale masculilor, fapt care a demonstrat că această
specie este reprezentată prin mai multe forme criptice în cadrul arealului.
În urma unor investigaţii comparative a semnalelor sonore nupţiale la cele
trei specii s-a demonstrat că R. ridibunda, după principalii parametri
acustici (durata, frecvența și numărul de impulsuri sonore), se deosebește
de celelalte două specii, acești parametri la speciile R. lessonae și R.
esculenta asemănându-se între ei într-o măsură cu mult mai mare, decât
cu acei ai speciei R. ridibunda. Conform cercetărilor bioacustice realizate
la diferite specii de amfibieni ecaudați, s-a stabilit că semnalele sonore
emise pot varia în funcție de dimensiunile corpului masculilor şi de
temperatura mediului înconjurător [3].
Un criteriu important în stabilirea capacității de adaptare a
populațiilor de amfibieni la condițiile puternic fluctuante ale mediului
înconjurător este şi capacitatea lor de reproducere, care, în bună parte
depinde de numărul produs de ouă de către femele în fiecare sezon de
reproducere. Astfel, s-a stabilit că prolificitatea ranidelor verzi variază în
mod semnificativ de la o specie la alta (la R. lessonae ea constituie în
medie 2 500, la R. ridibunda – 11 200, iar la R. esculenta – cca 1 800 de
ouă). Numărul de ouă depuse de o femelă este corelat cu dimensiunile
corpului şi sporeşte o dată cu majorarea taliei individului. Ponta este
depusă în 3-4 reprize.
Dezvoltarea embrionară, în funcţie de regimul termic al lacurilor, se
desfăşoară timp de 8-12 zile, iar dezvoltarea larvară este de lungă durată –
90-110 zile. S-a stabilit că asupra ritmului de dezvoltare al larvelor
influențează aşa factori ecologici precum temperatura apei, cantitatea de
oxigen dizolvată în apă, abundența hranei, adâncimea lacurilor şi gradul
lor de insolare pe parcursul zilei şi, chiar, componența spectrală a luminii
solare. Metamorfoza şi ieşirea juvenililor pe uscat se produc în iunie-iulie
sau chiar în august. În octombrie-noiembrie, atunci când temperatura
apei coboară sub +4°C , ranidele verzi pleacă la iernat, majoritatea
indivizilor acestor specii iernează în substratul de pe fundul lacurilor,
pecând specia R. esculenta poate ierna și în galerii subterane, uneori
împreună cu una dintre speciile parentale. Maturitatea sexuală are loc la
183
al 2-lea (R. lessonae, R. esculenta) sau al 3-lea an de viaţă (R. ridibunda).
Activitatea diurnă a ranidelor verzi în sezoanele de primăvară-vară este
mai intensă în timpul zilei (între orele 11-15) şi în amurg (între orele 19-
21) [3].
Spre deosebire de speciile autohtone de caudate [1] şi de unele
specii de ecaudate care se caracterizează printr-o perioadă timpurie de
reproducere [2], ranidele verzi sunt atribuite la speciile cu reproducere
târzie. Este stabilit că strategiile de reproducere ale amfibienilor au o
performanță diferită în timp şi spațiu, fiind determinate de ansamblul
factorilor ambientali şi populaţionali caracteristici ale fiecărui sezon de
reproducere și bazin de reproducere din acel sau alt an.
CONCLUZII
1. Datele ştiinţifice despre complexul ranidelor verzi, cu referire la

statutul taxonomic şi la diversele probleme de ordin ecologic abordate de
către savanţii-batracologi în diferite zone ale arealelor sunt foarte diferite,
astfel încât, acest grup de ecaudate este analizat mai frecvent doar sub
aspect general, fără a se specifica întregul complex de particularităţi ale
biologiei, ecologiei şi comportamentului lor în condiţiile diverse şi puternic
fluctuante ale mediului.
2. Complexul ranidelor verzi reprezintă un grup de amfibieni
ecaudaţi infim studiați într-un şir de regiuni ale arealelor europene,
inclusiv şi în Republica Moldova. În contextul celor menţionate, realizarea
unor cercetări complexe şi detaliate ale sistematicii, morfologiei, ecologiei
şi etologiei ranidelor verzi este nu numai oportună, dar şi de o importanţă
deosebită pentru gestionarea şi protecţia durabilă a populaţiilor acestui
grup de amfibieni.
4. Cercetările batracologice în Republica Moldova au stabilit
existenţa unor populaţii mixte de Rana ridibunda, Rana lessonae şi Rana
kl. esculenta, ceea ce ne demonstrează existenţa unui exemplu de
amfibieni cu formare hibridogenă şi, de aceea, recomandăm ca aceste
specii de ranide verzi să fie investigate ca un întreg complex.
BIBLIOGRAFIE
1. Cozari T., Jalbă L. Contribuţii la cunoaşterea particularităţilor influenței

condițiilor de reproducere asupra succesului reproductiv al populațiilor de
amfibieni în Rezervația „Codrii”. În.: Materialele simpozionului jubiliar
184
consacrat aniversării a 35 ani de la formarea Rezervației „Codrii”. Lozova,
2006 p. 52-53.
2. Cozari T. Strategii de reproducere a amfibienilor. Particularităţi evolutive
ecologice în ecosistemele naturale şi antropizate. Ch.: Ştiinţa, 2010, 288 p.
3. Gherasim Elena. Ranidele verzi (Amphibia, Ranidae) din Republica Moldova:
biologia, ecologia si helmintofauna. Autoreferat,.Chisinau, 2016, 40 p.
4. Holenweg Peter A-K. Dispersal rates and distances in adult water frogs, Rana
lessonae, R. ridibunda, and their hybridogenetic associate R. esculenta.
//Herpetologica. 2001. V 57, N. 4. p. 449-460.
5. Miguel Vences Æ Jo¨rn Ko¨hler. Global diversity of amphibians (Amphibia) in
freshwater //Freshwater animal diversity assessment Hydrobiologia, DOI
10.1007/s10750-007-9032-2, 2008, p. 595:569–580
6. Plotner J., Becker C., Plutner K. Morphometric and DNA investigations into
European water frogs (Rana kl. esculenta Synklepton (Anura, Ranidae)) from
different population systems //J. Zool. Syst. Evol. Research. 1994. 32. p.
193-210.
7. Temple, H. J. and Cox, N. A. European Red List of Amphibian. Luxembourg:
Office for Official Publication of the European Communities. 2009.
8. Кузьмин С. Л. Земноводные бывшего СССР. М.: Т-во науч. изд. КМК, 1999.
298 с.
9. Сурядная Н. Н. Материалы по кариологии зеленых лягушек (Rana
ridibunda, Rana lessonae, Rana esculenta) с территории Украины. Vestnik
zoologii, 37(1). 2003. c. 33-40.
10. Файзулин А. И. Анализ кислотности (рН) нерестовых водоемов как
параметр экологической ниши бесхвостых земноводных (Anura, Amphibia)
Среднего Поволжья //Изв. Самар. НЦ РАН. 2010. Т. 12, № 1. c. 122-125.
11. Щербак Н. Н., Щербанъ М. И. Земноводные и пресмыкающиеся
Украинских Карпат. – Киев: Наук. Думка, 1980. 268 с.
185
PHILONTHUS RECTANGULUS SHARP, 1874 (COLEOPTERA:
STAPHYLINIDAE), CERCETĂRI FAUNISTICE ȘI BIOECOLOGICE PE
TERITORIUL REPUBLICII MOLDOVA
Irina MIHAILOV*, Svetlana BACAL**

*Institutul de Zoologie
**Institutul de Ecologie și Geografie
Summary: This paper presents faunistic and bioecological data for the species Philonthus
rectangulus Sharp, 1874, comprised in the period (1969 - 2013). The species has attracted
the attention of researchers, through the numerical herd in the studied habitats. In order to
perform a mathematical analysis, the researches covered various ecosystems throughout the
Republic of Moldova. The data presented represent the contribution of the researchers, in
addition to the entomological database existing in the Republic of Moldova.
Key words: Staphylinidae, Philonthus rectangulus Sharp, 1874, biotope

distribution, bioecology, database.
INTRODUCERE
Materialul prezentat în lucrare se bazează pe colectările specimenelor

de Philonthus rectangulus Sharp, 1874, din diferite zone ale Republicii
Moldova. Specia prezintă interes faunistic, entomologic și ecologic.
Înregistrările speciei s-au efectuat permanent cu specificarea ariilor de
semnalare și a biotopului. Lucrarea prezintă informații referitoare la datele
de colectare, distribuția biotopică, aspecte morfologice, statutul taxonomic,
bioecologia, răspândire geografică, clasamentul în baza de date.
Materialul a fost colectat din localitățile: Speia și Hîrbovăț din raionul

Anenii Noi; Giurgiulești; Ivancea, raionul Orhei; Briceni; Dubăsarii Vechi,
raionul Criuleni; Lunga, Cocieri, Vasilievca, Molovata Veche și Pohrebea
raionul Dubăsari; Rezervația Iagorlîc raionul Dubăsari; Chetrosu raionul
Anenii Noi; Făurești și Stăuceni, municipiul Chișinău; Oxentea, Holercani,
raionul Dubăsari; Rezervația Științifică Codrii, raionul Strășeni; Rezervația
Științifică Țîpova, Rezervația Științifică Saharna, raionul Rezina; Suruceni
raionul Ialoveni; Vatici raionul Orhei; Musaid raionul Taraclia; Ialoveni;
Abaclia, raionul Basarabeasca; Țînțăreni, raionul Anenii Noi, Brînzeni,
raionul Edineț.
186
La colectarea materialului de studiu au fost utilizate: recipiente de
sticlă și plastic, lămpi cu lumină obișnuită și ultravioletă în calitate de
capcane, pungi, eprubete Eppendorf, sticle Duran cu soluție specifică
pentru conservare. Tehnicile de preparare, fixare şi stocare a specimenelor
colectați, constau în următoarele etape: înmuierea, etalarea pe cartonaşe,
etichetarea, păstrarea în eprubete de sticlă sau plastic şi saltele
entomologice, depozitarea în colecţie.
Metodele de bază utilizate la realizarea colectărilor au fost:
1. Colectarea manuală sau cu penseta a indivizilor de pe terenurile
deschise (păşuni, lunci inundabile şi umede, câmpuri agricole). Colectarea
manuală s-a efectuat în zilele însorite, cu temperatura de la +12-200 C, între
orele 1000 – 1400 ;
2. Colectarea cu fileul entomologic, această metodă a permis
colectarea exemplarelor din stratul vegetal ierbos. Exemplarele recolate cu
fileul entomologic au fost introduse într-un recipient ce conţinea cloroform
pentru imobilizare. Indivizii adormiți au fost separați şi plasați în recipiente
ce conțineau un tampon îmbibat cu alcool etilic, apoi au fost etichetați.
Filetările s-au efectuat în diferite arii protejate, câmpuri agricole, în livezi
şi plantaţii de viţă de vie neîntreţinută și cu grad accentuat de
îmburuienire, păşune, zone de stepă, magistrale auto etc;
3. Colectarea prin flotaţie, a permis extragerea exemplarelor din:
dejecțiile animaliere (de bovine, cabaline, etc.), sol, ciuperci, lemn mort,
vegetaţie acvatică adunată pe malurile apelor şi alte resturi vegetale.
Distribuție biotopică pe teritoriul Republicii Moldova. Primele mențiuni,

pe teritoriul Republicii Moldova ale speciei Philonthus rectangulus Sharp,
1874, aparțil cercetătorului Б. Адашкевич [6]. În anul 1972 cercetătorul
publică o lucrare amplă, care includea 171 de specii, dintre care 107
specii, inclusiv specia cercetată, fiind noi pentru fauna Basarabiei.
În colecția Muzeului de Entomologie al Institutului de Zoologie,
primele exemplare stocate, datează din anul 1981 și aparțin cerctătorului
Ostaficiuc V. Colectările au fost destul de intense, acestea se prezintă în
felul următor: localitatea, data, luna și anul de colectare, evidențierea
numărului de specimeni, biocenoza și biotopul din care a fost colectat
exemplarul sau exemplarele. Localitatea Speia, 21.08.1979 - 1 ex., fâșie
forestieră, în litieră; Hîrbovăț, (r-nul Anenii Noi), 04-05, 29.07.1981 - 10
187
ex., dejecții animaliere; Giurgiulești, 22.07.1981 - 5 ex., dejecții animaliere;
Ivancea, r-nul Orhei, 12, 25.05.1976 - 3 ex., dejecții de bovine, 06.08.1981
- 9 ex., dejecții de bovine; Briceni, 06.06.1984 - 4 ex., pădure, litieră;
Dubăsarii Vechi, r-nul Criuleni, 19.06.1969 - 1 ex., câmp, dejecții
animaliere.
Începând cu anul 2008, colectarea speciei a fost continuată și de
către autorii lucrării, din diverse rezervații științifice și peisagistice din
republică, unele ecosisteme forestiere, de luncă, pâșuni, cât și din diverse
culturi agricole. Astfel, materialul colectat se prezintă în felul următor:
Cocieri, r-nul Dubăsari, 28.06.2008 - 59 ex., pășune, dejecții animaliere,
28.06.2009 - 16 ex. pășune, dejecții de bovine; Lunga, 31.05.2009 - 12 ex.,
luncă, pe iarbă; Vasilievca 30.05.2009 - 10 ex. pășune, dejecții animaliere;
Molovata Veche, 27.06.2009 - 1 ex., pășune, dejecții de bovine, 11.05.2013
- 11 ex., pășune, dejecții animaliere, 7 ex., malul Nistrului, resturi
vegetale; Pohrebea, 05.08.2010 - 3 ex., malul Nistrului, resturi vegetale;
Rezervația Iagorlîc (r-nul Dubăsari), 09.09.2011 - 9 ex., luncă, dejecții de
bovine; Chetrosu, 19.07.2008 - 6 ex., pășune, dejecții animaliere,
31.05.2011-15 ex., dejecții de bovine; Făurești, 13.08.2009 - 1 ex., malul
râului, dejecții de bovine; Stăuceni, (mun. Chișinău), 12.07.2011 - 7 ex.,
livadă de măr; Oxintea, r-nul Holercani, 27.06.2009 - 7 ex., pe marginea
Nistrului; Lozova, r-l Strășeni, Rezervația Științifică Codrii, 08.06.2010 - l
ex., luncă umedă, dejecții de cabaline, 21.06.2011 - 17 ex., luncă umedă,
dejecții de cabaline; Țîpova, 28.08.2010-76 ex., Rezervația Științifică
Țîpova, canion, dejecții de bovine, 25 ex., dejecții de cabaline Saharna, (r-
nul Rezina), 28.08.2010 - 7 ex., Rezervația Științifică Saharna, malul
Nistrului, resturi vegetale; Suruceni, r-nul Ialoveni, 07.07.2010 - 10 ex.,
dejecții de bovine; Vatici, r-nul Orhei, 21.07.2010 - 5 ex., dejecții de
cabaline; Dubăsarii Vechi, r-nul Criuleni, 15.0.2010 - 14 ex., dejecții de
bovine; Musaid, r-nul Taraclia, 19.04.2011 - 21 ex., grâu, cosiri cu fileul
entomologic; or. Ialoveni, 25.05.2011 - 44 ex., livadă de măr; Abaclia, r-
nul Basarabeasca, 10.06.2011 - 7 ex., pășune, dejecții de cabaline;
Țînțăreni, r-nul Anenii Noi, 17.07.2011 - 19 ex., pășune, dejecții de
cabaline.
În anul 2012, de către cercetătorul Chiriac I., a fost colectat un
exemplar la capcana de lumină ultravioletă și 2 ex., la capcana de lumină
obișnuită din Brînzeni, r-nul Edineț (10.07. 2012 - 1 ex., 07.08.2012-2 ex).
Descriere morfologică. Adultul, de 7-11 mm este negru brun, cu
nuanță strălucitoare. Capul de dimensiune variabilă în dependență de
188
sexul adultului. Marginile laterale drepte, colțurile tâmplelor puternic
pronunțate, uneori aproape dreptunghiulare. Ochii mari și bombați,
tâmplele puțin mai lungi decât diametrul mare al ochilor privit din partea
de sus. Clipeul, între inserțiunea antenelor cu o membrană întinsă ușor și
profundă. Suprafața capului poartă un număr mare de puncte de
dimensiuni diferite. Punctele amplasate pe aria de mijloc din seria
interoculară sunt deplasate lateral, astfel că, intervalul care separă cele
două puncte mijlocii este aproximativ dublu decât acela dintre punctele
laterale și mijlocii. Postocularul are câteva puncte adâncite. Tâmplele și
baza capului sunt punctate împrăștiat și adâncit. Microsculptura
transversală fină. Antenele scurte și groase, cu primele 3 articole bazale
negre-brune. Primul articol este mai scurt decât următoarele două luate
împreună, articolul 3 mai lung decât aricolul 2, articolul 4 puțin mai lung
decât lat, articolele următoare au lungimea egală cu lățimea ultimului
articol, care este oval ascuțit și puțin mai lung ca penultimul. Pronotul
pătrat, cu laturile paralele și unghiurile rotunjite. Marginile laterale fără
scobituri. Seriile dorsale sunt compuse din 5 puncte foarte mari și adânci,
dispuse astfel încât 3 puncte interioare sunt foarte apropiate între ele, din
care cauză sunt mult mai depărtate de punctul anterior și posterior.
Microsculptura transversală, fină ca și pe capsula cefalică. Elitrele cu
reflexe metalice bronzate, la sutură sunt mai scurte decât pronotul.
Lateral, mai lungi și late ca și pronot. Punctuozitatea fină și relativ deasă
cu intervalul dintre puncte mult mai mare ca diametrul lor. Suprafața fără
microsculptură cu părozitate mai rară, lungă, și de un galben brun.
Pronotul mai deschis la culoare cu irizații brun-aurii. Palpii, antenele și
picioarele brun-deschise. Părțile aparatului bucal și tarsele în mare parte
sunt galben-brunii. Tibiile întunecate. Abdomenul cu ușoare irizații
albăstrui-metalice, este alungit, linia bazală a primelor 3 tergite are vizibil
forma unei acolade, adică poartă în mijloc o proeminență unghiulară.
Punctuozitatea uniformă fină, mai rară decât pe elitre. Primul articol al
tarselor posterioare puțin mai lung ca ultimul. Tibia puternic spinoasă. La
mascul, capsula cefalică este mai mare, la femelă, capsula cefalică mai
îngustă, dreptunghiulară cu 1/5 mai lată decât lungă, de aceeași lățime cu
pronotul. Primele 3 articole ale tarselor anterioare puternic dilatate
cordiform. Al 4-lea articol puțin dilatat. Al 6-lea sternit, pe marginea
apicală cu o tăietură unghiulară, lată, umplută cu o membrană
semitransparentă. Edeagusul mic și lat, anterior ușor îngustat. De la locul
unde se termină ramurile paramerei se îngustează mai mult spre vârf.
189
Vârful e ascuțit. Paramera, adânc bifurcată [3]. Oul este de culoare albă,
de formă oval alungit, cu suprafața mată. Larva, este de culoare albă.
Capsula cefalică cu nuanță brună. Mandibulele, maxilele sunt bine
dezvoltate [2]. Pupa de tip liberă, este de culoare galbenă cu nuanță
închisă de maro [5].
Bioecologie. Philonthus rectangulus Sharp, 1874, este o specie
micetobiontă, coprobiontă, prădătoare. Obișnuiește să populeze diverse
substraturi atât intern cât și extern, este atrasă de seva arborilor forestieri,
de viță de vie, și ale plantelor pomicole [3]. Conform datelor prezentate în
compartimentul de mai sus, o putem încadra și în grupul speciilor
crepusculare deoarece zboară la capcana de lumină.
Încadrare taxonomică. Philonthus rectangulus Sharp, 1874,
poziționează următoarea structură sistematică: Regnul: Animalia,
Subregn: Eumetazoa, Încrengătura: Arthropoda, Subîncrengătura:
Hexapoda, Clasa: Insecta, Ordinul: Coleoptera, Subordinul: Polyphaga,
Infraordinul: Staphyliniformia, Suprafamilia: Staphylinoidea, Familia:
Staphylinidae, Subfamilia: Staphylininae, Tribul: Staphylinini, Subtribul:
Philonthina, Genul: Philonthus, Specia: Philonthus rectangulus Sharp,
1874, Sinonim: Philonthus bernhaueri Csiki, 1901, Ph. tetragonocephalus
Notman, 1924, Ph. rufipennis Wusthoff, 1936, Ph. mequignoni Jarrige,
1938 [1].
Răspândire geografică. Philonthus rectangulus Sharp, 1874, descris
în anul 1874 de către Sharp, după exemplarele din Nagasaki și redescris
în 1901 de Cziki, în calitate de Philonthus bernhaueri. În Europa, prima
semnalare a acestei specii se înregistrează în 1927, când cercetătorul
Gridelli îl descoperă în Alpii Bernezi. După această noutate entomologică,
diferiți cercetători îl anunță în mai multe țări europene. În 1930, devine
cunoscut și anunțat în Europa Centrală, mai întâi în Germania, urmat de
alte țări din regiune. Este prezent în Republica Moldova (prima semnalare
este înregistrată de către Adaşchevici B.P., 1972), România, Ucraina,
Rusia, Japonia, China, Corea, America de Nord, Canada, Noua Zeelandă,
Turcia, Kazahstan, Afganistan etc. [3, 1, 4, 6, 7]. În timp, din cauza
expansiunii rapide și pătrunderii în diferite țări, pe diferite continente,
specia a căpătat statutul de element geografic cosmopolit.
Baza de date. Exemplarele speciei, sunt etalate şi etichetate conform
metodologiei standard, cu indicarea elementelor: ţara, punctul de
colectare, biocenoza, data şi numele colecționarului. O parte din material
se păstrează în eprubete de sticlă sau plastic închise cu dopuri speciale și
190
pe saltelele entomologice, toate fiind etichetate. O altă parte, este stocată
în colecția de Staphylinidae, cutia nr. 31 (figura 1).
Figura 1. Philonthus rectangulus sharp, 1874, stocat în colecția de

Staphylinidae al muzeului de entomologie, din cadrul
Institutului de Zoologie (cutia nr. 31).
CONCLUZII
În context faunistic, pe teritoriul Republicii Moldova, specia

Philonthus rectangulus Sharp, 1874, are un caracter distributiv destul de
accentuat. Specia se întâlnește atât în ecosisteme naturale cât și în cele
antropizate, ca dovadă fiind colectările din cultura de grâu, livezile de măr.
După regimul trofic, este un prădător obișnuit. Dominanța în dejecțiile
animaliere, este determinată de sursa trofică din miezul substratului (ouă,
larve, pupe de diptere, țânțari, scarabeide coprobionte etc.). În contextul
191
repartiției biotopice, după modul de viață și reproducere, specia se menține
uniform în aceleași habitate, având un efectiv ridicat. Elementele cheie a
habitatelor populate, sunt sursa nutritivă și condițiile avantajoase oferite
pentru retragerea în perioadele nefavorabile. Specia este stocată în colecția
de Staphylinidae al Muzeului de Entomologie, din cadrul Institutului de
Zoologie, (cutia nr. 31) și rămâne subiect deschis de cercetare atât în
aspect teoretic cât și practic.
BIBLIOGRAFIE
1. Anotylus insecatus (Gravenhorst, 1806). Distribution. Synonymy. Clasification.

https:www. fauna-eu.org (online: 31.01.2019).
2. Posse M.C. Larval morphology and chaetotaxy of Philonthus Stephens
(Coleoptera: Staphylinidae: Staphylininae) based on description of eight specie
from Argentina. Annales Zoologi, 56 (1), 2006. p. 7-28.
3. Raianu L. Philonthus rectangulus Sharp, o nouă specie a genului Philonthus
Curt. (Coleoptera, Staphylinidae) pentru fauna R.S.România. Analele științifice
ale universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (serie nouă), secția II – Biologie,
tom XV, fascicolul 1, Iași, 1969, p. 111-113.
4. Stan M. On the species of Philonthus Stephens (Coleoptera: Staphylinidae:
Staphylininae: Staphylinini: Philonthini) in the collections of Romanian Natural
History Museum. Travaux du Museum National d' Histoire Naturelle "Grigore
Antipa", vol. LV (2), 28.12.2012. p. 233-276.
5. Staniec B. The pupae of Ontholestes murinus (Linnaeus, 1758), Philonthus
rectangulus Sharp, 1874 and a supplement to the pupal morphology of
Philonthus succicola Thomson, 1860 (Coleoptera: Staphylinidae). Genus, vol.
15 (1), Wroclaw, 30.03.2004. p. 37-46.
6. Адашкевич Б.П. Хищные жуки (Coleoptera, Staphylinidae, Carabidae).
Полезная энтомофауна овощных полей Молдавии. Кишинев: Штиинца,
1972. С. 30-38, 39-55.
7. Шаврин А. Список стафилинид (Staphylinidae) фауны России.
https:www.zin.ru/ animalia/Coleoptera/rus/staph.ru.htm. St.-Petersburg, 2006.
532k. (online: 10.03.2019).
192
STAREA RESURSELOR DE APĂ DIN SATUL POGÂNEȘTI RAIONUL
HÂNCEȘTI (studiu de caz)
Elena MOŞANU*, Maria SANDU*, Anatol TĂRÎȚĂ*, Marina BEIU**

*Institutul de Ecologie și Geografie
**Universitatea de Stat Tiraspol
Abstract: In the Republic of Moldova, 57,1% of the population are live in rural areas [23].
Wells and springs in rural areas serve as the main sources of drinking water. Thus, the
study carried out in the Poganesti village (Hancesti district) has shown that the main
pollution sources in the locality are, especially animal and domestic waste, that have great
impact under the quality of drinking water. The study has showed that 55% of the wells, as
well as the surface water (small river from the locality) are polluted with nitrogen
compounds. Mineralization and total water hardness of the studied wells exceed 4 -7 times
sanitary standards norms and, at the same time surface water corresponds to class V of
quality after hardness and nitrate concentration index.
Key words: ecosystem, waste, water quality.
INTRODUCERE
Resursele de apă sunt cruciale pentru dezvoltarea social-economică

a unei comunități. Lipsa unei cantități suficiente de apă sigură pentru
consumul şi igiena umană va provoca boli legate de apă și salubritate,
precum și dificultăți în procesul de irigare. Existența resurselor de apă
nepoluate asigură un mod de viață sănătos și sustenabil în fiecare zi. Un
rol important în evaluarea stării ecologice a apelor de suprafață și a celor
subterane îl are monitorizarea și evidența sistematică cantitativă și
calitativă a apelor. În Republica Moldova în temeiul art. 13 din Legea
apelor nr. 272 din 23 decembrie 2011, Guvernul a aprobat Regulamentul
privind monitorizarea şi evidenţa sistematică a stării apelor de suprafaţă
şi a apelor subterane, controlul asupra executării hotărârii fiind pus în
sarcina Autorităţii Centrale în domeniul protecţiei mediului [7]. Atribuţiile
de monitorizare a calităţii apelor (pct. 6), în principal, stabilirea gradului
de poluare, revin Autorității Centrale a Administraţiei Publice în domeniul
mediului, prin intermediul subdiviziunilor cu atribuţii în domeniu
(Serviciul Hidrometeorologic de Stat şi Agenţia pentru Geologie şi Resurse
Minerale), iar monitorizarea calităţii apei potabile din surse de suprafaţă şi
subterane este în sarcina Autorității Centrale a Administraţiei Publice în
domeniul Sănătăţii, cu structurile sale teritoriale.
O valoare deosebită, în special pentru zonele rurale o au apele din
straturile acvifere freatic şi de profunzime. Din cantitatea de ape
subterane administrate pe teritoriul republicii, doar 50% pot fi utilizate în
193
scop potabil fără tratare prealabilă [3]. Populaţia rurală (cca 75%)
foloseşte ca sursă de alimentare apa din fântâni şi izvoare însă, conform
datelor Centrului Naţional de Sănătate Publică, starea apelor din aceste
surse pe întreg teritoriul ţării deseori nu corespunde standardului de apă
potabilă [4].
Apele freatice însă sunt extrem de vulnerabile faţă de impactul
antropic. Spectrul poluanţilor naturali şi artificiali este foarte larg:
compuşii azotului, pesticidele, fertilizanții, sulfaţii, etc. Oraşele şi satele
situate departe de râul Prut şi fluviul Nistru, chiar şi dacă au sisteme
centralizate de aprovizionare cu apă, nu pot consuma apa de calitate,
întrucât concentraţia multor elemente chimice în componența acestora
depăşeşte normele admise. Actualmente, unica sursă de apă pentru
aproximativ 70% din populaţia din zona rurală sunt fântânile de mină [6],
iar Directiva UE 98/83/CE privind calitatea apei destinate consumului
uman, prevede evaluarea calităţii şi informarea consumatorilor asupra
calităţii apei.
Ca studiu de caz, a servit cercetarea surselor de apă subterană și de
suprafață din satul Pogânești raionul Hânceşti. Satul Pogăneşti este o
localitate, situată pe prima și a doua terasă a părții stângi a văii râului
Prut la hotarul dintre podișul Moldovei Centrale și câmpia Moldovei de
Sud. La vest râul Prut desparte teritoriile satelor Pogănești din Republica
Moldova și Pogăneşti din comuna Stănileşti judeţul Vaslui, România.
Situată într-un loc prielnic pentru trai, în apropierea apei, dosită de
dealurile dimprejur, vatra satului a fost populată încă din timpuri
străvechi. Resursele de apă de suprafață din această localitate sunt
reprezentate, preponderent printr-un râuleț mic ce traversează satul și își
varsă apele în r. Prut, iar cele subterane de izvoare și fântâni.
Este primul studiu complex realizat în această zonă în care, pentru
aprecierea impactului antropic asupra stării de calitate a apelor au fost
identificate și cuantificate sursele majore de poluare. În literatura de
specialitate există studii privind calitatea, tipul, calificativul apei izvoarelor
şi cişmelelor din bazinul fl. Nistru: raioanele Rezina, Orhei, Teleneşti,
Şoldăneşti, Criuleni, Călăraşi, etc. [14-16, 19] și bazinul r. Prut: raioanele
Glodeni şi Făleşti [17]. Rezultatele corelării dintre conţinutul nitraţilor şi
cel al macrocomponentelor din apa unor fântâni şi izvoare din republică
evidenţiază tendinţe de acumulare cumulativă a lor [20].
194
Recoltarea probelor de apă şi indicii de calitate determinaţi:

Recoltarea probelor a fost efectuată organizându-se deplasări de evaluare
a surselor de poluare a apei pârăului din sat, r. Prut amonte şi aval de
revărsarea pârăului, izvoarelor şi fântânilor din vecinătatea lui,
respectând cerinţele pentru prelevarea probelor de apă, tipul veselei şi
condiţiile pentru a exclude modificarea componenţei apei [5].
Probele de apă au fost recoltate în conformitate cu specificaţiile
Directivei-cadru privind apa 2000/60/CE şi SM SR ISO 5667-4:2007 din
mai multe puncte de control.
În probele de apă, în conformitate cu Standardele naționale și
internaționale privind metodele de prelucrare și determinare a
parametrilor fizico-chimici au fost determinați următorii indici de calitate:
pH, reziduu fix, calciu, magneziu, duritate, cloruri, sulfați, amoniu, azotiți,
azotați, bicarbonați, sodiu și potasiu [5].
Preparare probe: probele de apă, în laborator au fost analizate fără a fi
preventiv conservate, folosind metode clasice de analiză [5]. În teren s-au
determinat coordonatele geografice, temperatura, pH-ul, debitul
râului/izvorului, mirosul şi culoarea apei. Corectitudinea lucrului a fost
verificată, folosind standardul intern [21].
Aparataj: Spectrofotometru DR/2500, pH-metru, balanţă analitică,
centrifugă. Evaluarea legităţilor de schimbare a concentraţiei ionilor în
apele naturale a fost realizată folosind metoda statisticii matematice [18].
Fântânile și izvoarele au servit din cele mai vechi timpuri în

Republica Moldova drept surse importante și accesibile de apă potabilă.
Cele mai recente date, privind starea de calitate a apelor din
fântâni/izvoare sunt îngrijorătoare, ponderea probelor de apă, care nu
corespund cerinţelor igienice conform indicilor sanitaro-chimici, constituie
73,7%, iar mai mult de 60% dintre acestea nu corespund cerinţelor după
conţinutul de azotaţi [22]. Este suficient să ai o sursă de poluare în
preajmă (gunoi, grajd, veceu etc.) și o ploaie ar putea face ca toată mizeria
aceasta să ajungă în fântâna din preajmă.
Azotaţii în apele subterane proveniţi pe cale naturală sunt în
concentraţii mai mici de 10 mg/L [11], dar rezultă din mineralizarea în
fiecare an a 1-2 % din azotul organic al diferitor surse [10], fiind săruri
195
foarte solubile din soluţia solului, sub formă de ioni difuzabili ei pătrund
în apele subterane.
Astfel prezentul studiu a avut ca scop evidențierea surselor majore
de poluare a resurselor de apă dint-o zona rurală, ca exemplu servind
satul Pogănești, r-nul Hâncești cu estimarea impactului acestora asupra
calității apelor de suprafață și celor subterane. S-a evaluat din punct de
vedere calitativ şi cantitativ apa pârăului ce traversează satul, prelevându-
se probe vara de la izvor și până la revărsare în r. Prut, precum și probe
din r. Prut amonte și aval de revărsarea pârăului, din izvoare și fântâni de
pe malurile acestui pârău. Starea acestor surse de apă fiind influențată de
prezența a două stâne cu o capacitate de cca 500 ovine, situate amonte de
sat pe malurile pârăului și prezența deșeurilor menajere și animaliere
aruncate neregulamentar. Zilnic de la o stână cu o astfel de capacitate se
adună până la 400 kg de urină și o tonă de gunoi de grajd [1]. Atât
dejecțiile lichide, cât și gunoiul de grajd nu sunt depozitate pe platforme
speciale pentru fermentare, dar sunt lăsate pe teritoriul stânei. Ca urmare
dejecțiile lichide și gunoiul de grajd sunt un furnizor de substanţe organice
care generează amoniac în cantităţi mari, reprezentând o sursă de
contaminare a apelor subterane şi de suprafaţă cu azotaţi [13].
Prin evaluarea componenţei chimice a apei din fântâni și izvoare, s-
a constat, că apa acestora satisface în ansamblu normele stabilite pentru
majoritatea indicatorilor de calitate, cu excepția durității și conținutului
compușilor azotului. Astfel s-a stabilit că aceste ape sunt poluate cu
compuşi ai azotului (fig. 1 și 2). În apa a 55% din fântâni s-au depistat
Fig. 1. Variația concentrației ionilor de amoniu și azotit în fântânile și

izvoarele de pe malul pârăului din s. Pogănești, r-nul Hâncești.
196
depășiri a concentrației maxim admisibile (CMA) pentru ionii de amoniu
(0,5 mg/L) de 5-15 ori și ionilor de azotat (CMA-50 mg/L) de 3-10 ori, ceea
ce ne indică o poluare recentă și existența unei surse permanente de
poluare. Concentrația azotiților este sub limita admisibilă, deoarece
condițiile favorabile (temperatura și prezența microorganismelor) creează
condiții prielnice procesului de nitrificare (fig. 1). Pe când concentrația
azotaților în apa izvoarelor din preajma pârăului este în limita admisibilă
(fig. 2).
Fig. 2. Variația concentrației ionilor de azotat în fântânile și izvoarele de pe

malul pârăului.
Rezultatele cercetărilor au scos în evidență, că și apa pârăului este

poluată cu compuşi ai azotului, ce corespunde conform Regulamentului
cu privire la cerinţele de calitate a mediului pentru apele de suprafaţă [8]
clasei de calitate V, în aval de prima stână, centrul satului, în aval de sat
și amonte, ceea ce demonstrează că cele două stâni amplasate pe cursul
superior al pârăului și factorul antropic au un impact vădit asupra calităţii
apei acestuia (fig. 3).
Apa pârăului poluată cu compuși ai azotului are un impact minor
asupra calității apei r. Prut, motivul ar fi debitul mic al pârăului, în zona
de revărsare a pârăului apa r. Prut corespunde clasei de calitate I (fig. 3),
dar are o influență majoră asupra calității apelor din fântâni.
Aceste ape poluate cu azotați atât din fântâni cât și din pârău se
caracterizează și prin duritate foarte mare (de la 24-45 mg·echiv/L), ce
depășește CMA pentru apele potabile de 4-7 ori, iar cele de suprafață după
duritate corespund clasei de calitate V. Astfel putem afirma, că este o
197
corelare înaltă între duritate și concentrația ionilor de azotat R2-0,7158 (fig.
4).
1. Izvorul pârăului;
2. Aval de izvor;
3. Amonte de 1a
stână;
4. Aval de a 1a
stână;
5. Aval de a 2a
stână;
6. Centrul satului;
7. Aval de sat;
8. Gura de
revărsare;
9. Amonte de revăr-
sare în r. Prut;
10. Aval de gura de
revărsare;
11. În apropierea
Rezervației
Pogânești.
Fig. 3. Variația concentrației ionilor de azotat în probele prelevate din

pârăul satului și r. Prut.
Procesul dat poate cauza metamorfozarea componenței și

schimbarea tipului apei [24], de aceea pentru minimizarea gradului de
acumulare a compuşilor anorganici şi organici în apa fântânilor sunt
necesare măsuri permanente, care ar preveni poluarea.
Fig. 4. Corelarea conţinutului azotaților din apa fântânilor și pârăului cu

duritatea apei.
198
Cercetările efectuate [13] evidenţiază corelația dintre conţinutul
azotaţilor şi cel al macrocomponentelor din apele naturale de suprafaţă şi
freatice în scopul delimitării concentraţiei NO 3-, care condiţionează
apariţia tipului azotat al apelor naturale.
Procesul de amenajare şi curăţare a surselor deschise de
aprovizionare cu apă este unul de lungă durată, o problemă principală
fiind schimbarea atitudinii şi mentalităţii cetăţenilor noştri faţă de apă. O
importanţă deosebită are perfecţionarea sistemului existent de
monitorizare a calităţii apei în conformitate cu recomandările Organizației
Mondiale a Sănătății.
Pentru reducerea durităţii apei și poluării cu azotaţi, a resurselor
locale de apă potabilă (fântâni şi izvoare) se recomandă:
- amenajarea unei zone sanitare de protecţie în jurul sursei de apă nu
mai mică de 25 m, respectarea regimului de protecţie, unde se va
interzice:
a) depozitarea deşeurilor;
b) amplasarea grajdurilor, spălatul rufelor şi automobilelor,
deversările de ape menajere etc.;
- controlul periodic al calităţii apei (fântână sau izvor).
Informaţia privind calitatea apei fântânilor și pârăului, inclusiv
măsurile urgente ce urmează a fi întreprinse pentru a îmbunătăţi calitatea
apelor investigate, a fost prezentată administraţiei publice locale
(confirmare act de implementare).
Pentru a reduce riscul infiltrării azotaților din activitatea agricolă
este necesară sincronizarea utilizării îngrăşămintelor cu cerinţele
nutriţionale ale plantelor.
Deoarece o sursă majoră de poluare sunt deşeurile animaliere şi
menajere (de ex., în a. 2016 în raionul Hânceşti erau 46 de gunoişti
exploatate cu suprafaţa de 34,65 ha şi 71 gunoişti stihinice pe 1,13 ha)
[2], se recomandă stocarea lor conform legislaţiei în vigoare.
Este obligatorie respectarea zonelor de protecţie în vecinătatea
cursurilor/surselor de apă sensibile la poluarea cu compuşii azotului,
proveniţi din diferite surse. Aceste terenuri acţionează ca zone tampon
între sursele de poluare (suprafeţele cultivate, depozitele de deşeuri, etc.)
şi acvifer.
Informaţia referitoare, în special, la calitatea apei izvoarelor pentru
fiecare localitate în parte este utilă în scopul pregătirii către
implementarea Directivei 75/440/EEC în Republica Moldova.
199
Este obligatorie respectarea zonelor de protecţie în vecinătatea
cursurilor/surselor de apă sensibile la poluarea cu compuşii azotului,
proveniţi din diferite surse [9]. Regulamentul prevede că prin respectarea
zonelor de protecţie sanitară, va fi asigurată protecţia calităţii apei, deci a
componenţei fizico-chimice a apelor de suprafaţă şi subterane. Aceste
terenuri acţionează ca zone tampon între sursele de poluare (suprafeţele
cultivate, depozitele de deşeuri, etc.) şi acvifer.
De către Inspectoratul Ecologic de Stat a fost elaborat un Program
orientativ de acțiuni privind organizarea și desfășurarea Campaniilor de
salubrizare, care poate fi un suport consultativ-metodologic pentru
autoritățile publice locale la întocmirea programelor și planurilor locale de
organizare și desfășurare a acțiunilor de salubrizare, care deja s-au
desfășurat (a. 2017) în multe raioane, inclusiv raionul Hâncești, unde au
fost curățate cele mai mari suprafețe ocupate de deșeuri [2].
CONCLUZII
Investigaţiile demonstrează că sursele de poluare din localitate, în

special deșeurile animaliere și menajere afectează serios calitatea apei
fântânilor precum și a pârăului din localitate, fiind poluate cu compuşi ai
azotului.
În apa a 55% din fântâni s-au depistat depășiri a concentrației
maxim admisibile (CMA) pentru ionii de amoniu (0,5 mg/L) de 5-15 ori și
ionilor de azotat (CMA-50 mg/L) de 3-10 ori.
Valorile mineralizării şi durităţii totale a apei fântânilor și izvoarelor
depăşesc de 4-7 ori normativele sanitar-igienice, iar a celei de suprafață
după duritate corespund clasei de calitate V.
Apa din pârăul ce traversează satul Pogănești este poluată cu
compuşi ai azotului şi corespunde clasei V de calitate în centrul şi în aval
de sat, amonte de stâne apa corespunde clasei de calitate – I, ceea ce
demonstrează că populaţia are un impact vădit asupra calităţii apei
pârăului.
Se recomandă transmiterea rezultatelor obținute de noi, privind
componenţa apei din izvoare şi fântâni și apei pârăului administraţiei
publice locale, pentru a informa populația și pentru a lua măsuri de
prevenire a poluării şi îmbunătăţire a calităţii apelor naturale din
teritoriu.
200
BIBLIOGRAFIE
1. Alexandru D., Popescu, C., Colă, M., Trică, C. Ghidul depozitării gunoiului
de grajd în fermele individuale. București, 2014, 39 p.
2. Anuarul IES – 2017 „Protecţia mediului în Republica Moldova”. Chişinău.
Pontos, 2018, 392 p.
3. Anuarul statistic al Republicii Moldova 2017, 468 p.
4. Băhnărel I., Pantea V., [et al.]. Supravegherea de Stat a Sănătăţii Publice în
Republica Moldova (Raport naţional). Centrul Naţional de Sănătate Publică,
Ch., 2014, 244 p.
5. Catalogul standardelor naţionale ale Republicii Moldova: [în 2 vol.]/Inst.
Naţ. De Standardizare (INS). Publicaţie oficială. Chişinău: Institutul
Naţional de Standardizare, 2014. Vol. 1., 2014. 920 p.
6. Garaba, V. Bernic, V. Apa de băut în fiecare casă. Ch., 2014. 58 p.
7. HG nr. 932 din 20.11.2013 pentru aprobarea Regulamentului privind
monitorizarea şi evidenţa sistematică a stării apelor de suprafaţă şi a apelor
subterane. MO nr. 276-280 din 29.11.2013, art. nr. 1038.
8. HG Nr. 890 din 12.11.2013 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la
cerinţele de calitate a mediului pentru apele de suprafaţă. MO din
22.11.2013, nr. 262-267, art. nr.: 1006.
9. HG nr. 949 din 25.11.2013 pentru aprobarea Regulamentului privind
zonele de protecţie sanitară a prizelor de apă. MO nr. 284-289 din
06.12.2013, art. nr. 1060.
10. HG nr. 934 din 15.08.2007 cu privire la instituirea Sistemului
informaţional automatizat „Registrul de stat al apelor minerale naturale,
potabile şi băuturilor nealcoolice îmbuteliate”. MO nr. 131-135 din
24.08.2007, art. Nr.: 970.
11. Lăcătuşu R., Kovacsovics B., Plaxienco D., Rîşnoveanu I., Lungu M.,
Mihalache D. Încărcarea cu poluanţi proveniţi din îngrăşăminte şi pesticide
a unor soluri, legume şi a apei freatice din partea sudică şi estică a
municipiului Bucureşti. Protecţia Mediului în Agricultură. Bucureşti, 2000,
vol. 1, 279-293.
12. Liebhardt W. C., Golt C., Tupin J. Nitrate and Ammonium Concentrations
of ground water resulting from poultry manure applications. In: J. Environ.
Qual., 1979, vol. 8., no. 2, 211-216.
13. Lozan, R., Tărîţă, A., Sandu, M., Gladchi, V., Procopii, D., Spătaru, P.,
Jabin, V., Ţurcan, S. Izvorul - indicator al stării ecologice al teritoriului
(raioanele Orhei, Teleneşti şi Şoldăneşti). În: ,,Mediul Ambiant”, Chişinău,
2011, nr. 2 (56), p. 15-20.
14. Lozan, R., Tărîţă, A., Sandu, M., Moşanu, E., Procopii, D., Gladchi, V.
Aspecte privind parametrii de calitate a apei izvoarelor şi cişmelelor din
raioanele Criuleni şi Călăraşi. Conferinţa ştiinţifică internaţională
consacrată aniversării a 65-a a USM, 21-22 septembrie 2011. Rezumate şi
comunicări. Ştiinţe ale naturii şi exacte, Chişinău, 2011, Vol. II. p. 70-72.
15. Lozan, R., Tărîţă, A., Sandu, M. etc. ,,Starea Geoecologică a apelor de
suprafată și subterane în bazinul hidrografic al Marii Negre (în limitele
Republicii Moldova). Ch., 2015, 326 p.
16. Moşanu, E.,. Tărîţă, A., Sergentu, E., Sandu, M.;. Spătaru, P., Goreacioc,
T.; Jabin, V. Calitatea apei izvoarelor şi cişmelelor din raioanele Glodeni şi
Făleşti (bazinul hidrografic al râului Prut). În: ,,Mediul Ambiant”, Chişinău,
2009, nr. 5 (47), p. 1-3.
17. Nisbett R.E. et al. Teaching Reasoning. In: Science. 1987, vol. 238, p. 625-
201
631.
18. Sandu, M., Moşanu, E., Gladchi, V., Tărîţă, A., Duca, Gh., Spătaru, P.,
Lupaşcu, T., Sergentu, E., Lozan, R., Jabin, V., Turcan, S. Study of spring’s
water quality as sources of potable water and for irrigation in Rezina
district. Chemistry Journal of Moldova. 2010, 5 (1), p. 84-89.
19. Sandu, M.; Tărîţă, A., Lozan, R., Moşanu, E., Goreacioc, T.; Ţurcan, S.
Efectele poluării apelor subterane cu nitraţi. Noosfera. 2016, 16, p. 161-
170.
20. SMV ISO/TS 13530:2011. Calitatea apei. Ghid de verificare a calităţii
analitice pentru analiza chimică şi fizico-chimică a apei.
21. Strategia de mediu pentru anii 2014-2023. Anexa nr. 1 la Hotărârea
Guvernului nr. 301 din 24 aprilie 2014. MO nr. 104-109 din 06.05.2014,
art. nr. 328.
22. www. statistica.md.
23. Зверев В.П. и др. Mиграция химических элементов в подземных водах
СССР. М.: Наука, 1974. 239 c.
202
POLUAREA APELOR DE SUPRAFAŢĂ ŞI SUBTERANE
CU COMPUŞI AI AZOTULUI
Tatiana GOREACIOC 1,2, Maria SANDU 1,

Raisa NASTAS 2, Anatol TĂRÎŢĂ 1
1Institutul de Ecologie şi Geografie
2Institutul de Chimie
Abstract: In this paper the situation of pollution with nitrogen compounds both in the EU
member states and in the Republic of Moldova was analyzed. Also, the existing methods of
determination of nitrate ions are analyzed and the necessity of elaborating the method for
determination of the nitrate ions in the presence of nitrite ions.
Cuvinte cheie: apă, poluare, nitraţi, nitriţi, amestec reducător.
INTRODUCERE
Apa influențează sănătatea populației în mod direct prin calitățile

sale, respectiv și prin compoziția sa. O serie de boli netransmisibile sunt
considerate ca fiind determinate sau provocate de compoziția chimică a
apei [2, 11, 20].
Circa 2,5% din totalul surselor de apă (ape subterane, lacuri și râuri,
ghețarii) este apă dulce, însă doar o mică parte (0,6%) din aceasta este
potabilă (Figura 1) [6]. Raportul cantității de apă sărată la cantitatea de
apă dulce este de cca. 40:1. Repartiţia apei potabile în diferite zone ale
globului este inegală, totodată există situaţii când, în condiţii de
abundenţă a apei potabile, aceasta este contaminată în diferite grade cu
produse chimice sau biologice. Conform raportului comun al OMS și
UNICEF, 3 persoane din 5 nu au acces la apa potabilă [20].
Începând cu anul 2000, miliarde de oameni au obținut acces la
serviciile de alimentare cu apă potabilă și salubritate, însă aceste servicii
nu întotdeauna oferă apă potabilă sanogenă și instalații sanitare igienice.
Conform Agenției Apele Moldovei [1] alimentarea cu apă a localităţilor
din Republica Moldova este bazată pe 3 surse de apă (Figura 2):
subterană, căreia îi revine 65% din volumul total al apei consumate, din
care se alimentează 95% din populaţia rurală şi 35% din cea urbană sau
65% din toată populaţia ţării prin intermediul a cca. 6000 de fântâni
arteziene și cca. 166500 fântâni de mină. Rezervele apelor subterane sunt
de 0,5 miliarde m3/an; de suprafaţă, cărora le revine 34,8% (fl. Nistru -
203
32% şi râul Prut - 2,8%). Rezervele apelor de suprafaţă acumulate au un
volum de circa 1,32 miliarde m3/an; alte surse cum ar fi lacurile de
acumulare şi izvoarele, cărora le revin 0,2% din apa consumată.
Apa Apa din
Apa Apa de atmosferică organisme vii
dulce 2,5% suprafaţă 1,2% 3,0% 0,25%
Râuri
0,49%
Apa
Apa sărată subterană Lacuri Mlaştini
0,9% 30,1% 20,9% 2,5%
(alte surse)
Umiditatea
solului
3,8%
Apa din Gheţari şi Gheaţă

oceane calote pe sol şi
glaciare permafrost
96,5%
68,7% 69,0%
Rezerva de apă a Apa de suprafaţă

Apa dulce
Pământului şi alte surse
de apă dulce
Fig. 1. Distribuirea rezervelor de apă ale Pământului (adaptat conf. [6])
Alte surse
(lacuri de acumulare
Alte surse
şi izvoare)
5%
0,2%
Ape
subterane
Ape
35%
subterane
65% Ape
subterane
Apă de 95%
suprafaţă
fl. Nistru Apă de
r. Prut suprafaţă
65% 34,8%
Populaţia urbană Sursele de apă Populaţia rurală

potabilă
Fig. 2. Sursele de apă potabilă şi alimentarea populaţiei rurale şi
urbane în Republica Moldova.
Populaţia rurală din republică foloseşte ca sursă de alimentare apa

din fântâni şi izvoare (95%) (vezi Figura 2), însă, conform datelor Centrului
204
Naţional de Sănătate publică, starea apelor din aceste surse pe întreg
teritoriul ţării adesea nu corespunde standardului de apă potabilă [16],
una dintre probleme fiind compușii azotului: ionii de amoniu, nitriți,
nitrați în componența lor.
Scopul lucrării a fost analiza situației poluării apelor cu compuși ai
azotului atât în țările membre ale Uniunii Europene cât și în Republica
Moldova, analiza metodelor existente de determinare a ionilor de nitrat și
elaborarea unei metode eficiente de determinare a ionilor de nitrat în
prezența ionilor de nitrit.
Valoarea pH-ului probelor de apă a fost măsurată la pH-metrul UV

420, înregistrarea absorbantei soluțiilor colorate pentru determinarea
ionilor de nitrit și nitrat a fost efectuată la spectrofotometrul HACH
DR/2500. În calitate de reagenți au fost folosiți reactivul Griess, azotatul și
azotitul de sodiu, sulfatul de sodiu, clorurile de aluminiu, bariu, calciu,
cadmiu, clorura de fier(III), clorura de mangan(II), oxalat de sodiu, tartrat
de potasiu și praf de zinc.
Situația poluării apelor cu nitrați și nitriți în țările membre ale Uniunii

Europene și in Republica Moldova. Monitorizarea calității apelor din
teritoriul Uniunii Europene referitor la conţinutul compușilor azotului,
rezultaţi din activitatea umană, denotă că prin implementarea cu succes a
legislaţiei de prevenire a poluării apelor, nivelul poluării are un trend
descendent. Conform celor mai recente date publicate, în 14% din stațiile
de monitorizare a apelor subterane au fost înregistrate valori de peste 50
mg/L pentru nitrați [12, 19]. În cazul apelor de suprafață s-au înregistrat
valori mai scăzute a concentrației de nitrați, sub 10mg/L în cca. 63% din
cazuri, și doar în 2,5% din stații s-au înregistrat concentrații mai mari de
50 mg/L.
În Republica Moldova monitorizarea nivelului de poluare a apelor de
suprafață este realizată de Serviciul Hidrometeorologic de Stat prin
intermediul unei rețele, care include 49 secțiuni de supraveghere pe 16
râuri, 6 bazine de acumulare și un liman. De asemenea, diferite instituții
205
de cercetare din țară evaluează calitatea apelor de suprafață și analizează
sursele de poluare [3-5, 7, 9, 16].
Rezultatele monitorizării relevă gradul înalt de poluare al afluenţilor
r. Prut și fl. Nistru în rezultatul deversărilor de ape uzate, apa afluenţilor
modificând starea resurselor acvatice ale acestora. Calitatea apei râurilor
mici, în general, se caracterizează printr-un grad înalt de poluare, în
special cu substanțe organice biodegradabile, nutrienți, etc., care variază
sezonier în funcție de capacitatea de autoepurare a bazinului de apă [3, 5,
16]. În perioada de vară concentrația ionilor de nitrit crește, iar spre
toamnă descrește. Prezența permanentă a ionilor de nitrit în apă pe
fundalul concentrației mici sau absenței ionilor de amoniu poate avea loc
din cauza stării de oxidare nefavorabile și a vitezei mici de oxidare a ionilor
de nitrit la nitrat [5].
Monitorizarea nivelului și calității apelor de adâncime de către
Agenția pentru Geologie și Resurse Minerale din Republica Moldova denotă
că în ultimele decenii starea de calitate a apelor subterane a avut mult de
suferit [16, 17]. Compoziția chimică a apelor subterane nu este constantă
și suportă schimbări atât în timp, cât și în cadrul aceluiași orizont acvifer.
Analiza rezultatelor monitorizării calității apelor subterane, denotă că
apa multor sonde arteziene conține ioni de amoniu, nitrați, nitriți în
cantități considerabile, uneori depășind valorile concentrației maxime
admisibile (CMA) pentru apa potabilă. Cantități ale ionilor de amoniu ce
depășesc concentrația maxim admisibilă sunt depistate în unele sisteme
centralizate de alimentare cu apă: raioanele Orhei, Criuleni ș.a. În raionul
Hîncești cca. 60% din sonde conțin până la 12,2 mg/L ioni de amoniu; în
Leova - 40% din sonde conțin între 2,2÷8,2 mg/L ioni de amoniu; în
Căușeni - 19% din sonde conțin 2,1÷5,8 mg/L nitriți, iar în Ialoveni -32%
din sonde conțin între 69 și 280 mg/L nitrați [11, 16, 17].
Calitatea apelor din fântâni pe întreg teritoriul țării nu corespunde
normativului de Apă potabilă, cca. 87% din probele de apă din stratul
freatic conținând nitrați ce depășesc concentrația maxim admisibilă de zeci
de ori [16].
Studii recente referitor la starea apelor subterane din Republica
Moldova, denotă că doar 50% din cantitatea totală de ape subterane de pe
teritoriul republicii pot fi folosite în scopuri potabile fără tratare prealabilă
[9, 10, 18].
206
În raionul Briceni din totalitatea surselor de apă subterană analizate
(bazinul r. Prut), după indicatorii de calitate acestea se clasează: 4% - apă
potabilă, 13% - acceptabilă pentru consum și 57% din surse poluate cu
ioni de amoniu, nitrit și nitrat. Concentrația ionilor de nitrit este mare
0,11-13,2 mg/L [9].
În raioanele Edineț și Râșcani cota parte a izvoarelor analizate,
poluate cu ioni de amoniu și nitrat este de 29% și 18%, respectiv. În
raionul Glodeni 10% din probele analizate sunt poluate cu ioni de nitrit,
concentrația acestuia variază în limitele 1,37÷26,6 mg/L [10]. Iar în
raionul Nisporeni se constată că 4% din izvoare au apă poluată cu
compuși ai azotului, concentrația ionilor de nitrit atinge 4,44 mg/L [9, 18].
De asemenea, surse de apă subterană poluată cu ioni de nitrat se găsesc
și în alte raioane cota cărora constiuie: Șoldănești - 24%; Telenești - 13%;
Orhei - 17%; Criuleni - 34%; Anenii Noi - 33%; Căușeni - 39% și Ștefan
Vodă - 50% [9].
Conform rezultatelor studiului, doar în raionul Rezina (satul
Echimăuți) în apă au fost depistați ioni de nitrit în concentrații ce
depășesc CMA de 2,8-8,8 ori, tot în aceste surse și concentrația ionilor de
nitrat depășește CMA de cca 2-2,5 ori [9].
Astfel evaluarea conţinutului de nitraţi şi nitriţi (NO 3- în prezenţa
NO2-) în mediul acvatic, realizată de serviciile analitice de monitorizare a
apelor naturale, potabile, uzate, produsele alimentare și sol este de o
importanţă majoră.
Această situaţie argumentează necesitatea stringentă a cercetărilor
în vederea elaborării metodelor simple de determinare a nitraţilor în
prezenţa nitriţilor în apele de suprafaţă şi identificării apelor ce nu
corespund normativului de potabilitate.
Elaborarea metodei de determinare a ionilor de nitrat în prezența
ionilor de nitrit. Se cunosc metodele standard internaţionale, preluate de
Republica Moldova, pentru determinarea ionilor nitrat şi nitrit din apă
[14, 15]. În toate metodele existente de determinare a nitraţilor este
menţionat că nitriţii influenţează procesul de determinare a ionilor de
nitrat. Lipseşte însă standardul de determinare a ionilor de nitrat în
prezenţa ionilor de nitrit.
Scopul prezentului studiu a fost elaborarea unui procedeu simplu de
determinare a ionului nitrat în prezenţa nitriţilor în soluţii apoase şi ape
naturale, utilizând amestecul reducător Na2SO4:Zn, reactivul Griess şi
acidul sulfamic.
207
Cea mai apropiată soluţie de determinare a nitraţilor în prezenţa
nitriţilor este procedeul de înlăturare a nitriţilor din soluţie/apă cu
ajutorul acidului sulfamic [22, 23], reducerea nitraţilor până la nitriţi cu
amestecul reducător MnSO4:Zn = 100:2 şi determinarea ionilor de nitrit
formaţi cu reactivul Griess [21]. Dezavantajul metodei constă în utilizarea
sulfatului de mangan (300 mg/probă), ceea ce este mai costisitor, iar ionii
de mangan au o concentraţie mică admisibilă la evacuarea în sistemul de
canalizare (1 mg/L) şi mediul înconjurător.
Sulfatul de sodiu, propus ca și component al amestecului reducător
(Na2SO4:Zn=100:5), se utilizează în cantităţi de 2,5 ori mai mici
(120mg/probă) decât MnSO4, este de cca 2 ori mai ieftin, este mai puțin
nociv, având acelaşi nivel de detecţie/sensibilitate.
Procedeul constă în înlăturarea nitriţilor din soluţii apoase şi apele
naturale până la azot liber (N2) cu acidului sulfamic prin reacţia: NH2SO3H
+ HNO2 → Н2О + N2 + H2SO4, reducerea nitraţilor până la nitriţi cu
amestecul reducător, compus din sulfat de sodiu şi praf de zinc cu
raportul de masă ale componentelor Na2SO4:Zn=100:5. Chimismul reacţiei
constă în acţiunea de reducere (1 mg de NO3- este redus de 1,08 mg Zn
metalic): Zn + NO3- = NO2- + Zn2+.
La reducerea nitraţilor din 10 mL soluţie/apă cu concentraţia de 0,2-
10 mg/L se consumă cca. 0,005-0,10 mg de zinc metalic. Nitriţii formaţi
în urma reacţiei se determină cu reactivul Griess, larg utilizat în prezent şi
suficient de sensibil pentru utilizarea de rutină [13].
Pentru a stabili condiţiile optime de înlăturare a nitriţilor s-a estimat
cantitatea de acid sulfamic, timpul şi pH-ul necesar transformării nitriţilor
în azot liber. În scopul elucidării condiţiilor de reducere a nitraţilor în apă
s-a evaluat cantitatea de amestec reducător, timpul de contact al
amestecului reducător cu ionii de nitrat şi timpul de contact al nitriţilor
formaţi cu reactivul Griess.
Procedeul elaborat de determinare a nitraţilor în prezenţa nitriţilor
[13] este: într-un balon calibrat de 10 mL se toarnă alicota soluţiei pentru
analiză (0,1-10 mg/L NO3- şi maxim 20 mg/L NO2-), la care se adaugă 0,3
mL soluţie de acid sulfamic cu concentraţia de 10 mg/mL (3 mg/probă),
se aduce volumul până la 10 mL cu apă distilată, se agită peste fiecare 5
min (de 6 ori). După 30 de minute se adaugă câte 120 mg de amestec
reducător Na2SO4:Zn=100:5 şi se agită de 3 ori timp de 10 min.
După expirarea termenului de reducere a nitraţilor (10 min) la
soluţie se adaugă 1 mL de soluţie de reactiv Griess de 3%, se separă fazele
208
(praful de Zn rămâne în primul vas) pentru a asigura reacţia selectiv
dintre NO2- şi reactivul Griess, şi se agită (o singură dată). După 20 min se
înregistrează absorbanţa soluţiilor la =520 nm. În calitate de martor se
foloseşte soluţia ce conţine reactivii utilizaţi corespunzător: pentru 9,7 mL
apă distilată, 0,3 mL soluţie de acid sulfamic, 120 mg amestec reducător
şi 1 mL de soluţie de 3% a reactivului Griess cu respectarea etapelor şi
timpului menţionat.
CONCLUZII
1. O problemă îngrijorătoare în multe țări este prezența compușilor

azotului, în special a ionilor de nitrat și nitrit, în sursele de
aprovizionare cu apă.
2. În sursele de apă subterană din Republica Moldova sezonier se
înregistrează concentrații a ionilor de nitrit ce depășesc de 2-9 ori
concentrația maxim admisibilă.
3. Au fost analizate metodele cunoscute de determinare a ionilor de nitrat
și evidențiată necesitatea elaborării unui procedeu simplu de
determinare a ionilor nitrat în prezenţa ionilor nitrit în soluţii apoase şi
ape naturale, utilizând amestecul reducător Na2SO4:Zn, reactivul
Griess şi acidul sulfamic.
4. Au fost evidențiate particularitățile metodologice, fiind recomandate
modificări a metodei de determinare a ionilor de nitrat în prezența
ionilor de nitrit prin aplicarea agentului reducător Na2SO4/Zn, care
este eficient și mai puțin poluant, în comparație cu alți agenți
reducători pe bază de cadmiu, vanadiu, mangan etc.
BIBIOGRAFIE
1. Agenția “Apele Moldovei”

http://www.apelemoldovei.gov.md/category.php?l=ro&idc=120&. (vizitat
20.07.16)
2. Așevschi V. et al. Calitatea apei potabile și influența ei asupra morbidității
populației autohtone, // Culegere de materiale. USPE „C. Stere”, 2016, p.
78-87.
3. Duca Gh. et al. Estimation of the natural water self-purification capacity
from the kinetic stand point, // Chemistry Journal of Moldova, 2008, no. 1,
p. 10-21.
209
4. Duca Gh. ș.a. Impactul afluenţilor din dreapta asupra calităţii apelor
fluviului Nistru în perioada de primăvară a anului 2009, // Studia
Universitatis, 2010, vol. 31, nr. 1, p. 146-154.
5. Gladchi V. et al. The study of redox conditions in the Dniester river, //
Chemistry Journal of Moldova, 2008, vol. 3, no. 1, p. 70-76.
6. Gleick P.H. Water in Crisis: A Guide to the World Fresh Pater Resources:
New York, Oxford University Press, 1993. 320 p.
7. Goreaceva N. ș.a. Analiza dinamicii multianuale a compoziţiei ionice a
apelor fluviului Nistru, // Studia Universitatis, 2011, vol. 41, nr. 1, p. 161-
166.
8. Griess P. Bemerkungen zu der Abhandlung der HH. Weselsky und Benedikt
"Ueber einige Azoverbindungen", // Berichte der deutschen chemischen
Gesellschaft, 1879, 12 (1), p. 426-428.
9. Lozan R. ș.a. Starea geoecologică a apelor de suprafață și subterane în
bazinul hidrografic al Marii Negre (în limitele Republicii Moldova): Chișinău:
Euroofset, 2015, 326 p.
10. Moşanu E., Tărîţă A., Sergentu E., Sandu M., Spătaru P., Goreacioc T.,
Jabin V. Calitatea apei izvoarelor şi cişmelelor din raioanele Glodeni şi
Făleşti (bazinul hidrografic al râului Prut), // Mediul Ambiant, 2009, vol.
47, nr. 5, p. 1-4.
11. Ostrofeţ Gh. ș.a. Studiul compoziţiei chimice a apei din fântânile de mină
din zonele rurale ale Republicii Moldova, // Analele științifice ale USMF N.
Testimițanu, 2011, vol. 12, nr. 2, p. 102-107.
12. Raport al Comisiei către Consiliu și Parlamentul European cu privire la
punerea în aplicare a Directivei 91/676/CEE a Consiliului privind protecția
apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole (2008-2011).
http://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/?uri=CELEX:52013DC0683.
13. Sandu M., Lupaşcu T., Tărîţă A., Goreacioc T., Ţurcan S., Moşanu E.
Method for nitrate determination in water in the presence of nitrite, //
Chemistry Journal of Moldova, 2014, vol. 9, no. 2, p. 8-13.
14. SM SR EN 26777:2006 Calitatea apei. Determinarea conţinutului de nitriţi.
Metoda prin spectrometrie de absorbţie moleculară. În: Catalogul
standardelor naţionale ale Republicii Moldova : Chişinău, Institutul
Naţional de Standardizare, 2014. Vol. 1. 920 p.
15. SM SR ISO 7890-3:2006 Calitatea apei. Determinarea conţinutului de
azotaţi. Partea 3: Metoda spectrometrică cu acid sulfosalicilic, Catalogul
standardelor naţionale ale Republicii Moldova. Chişinău, Institutul Naţional
de Standardizare, 2014. Vol. 1. 920 p.
16. Starea mediului în Republica Moldova în anii 2007-2010 (Raport Naț ional).
Chiș inău: Nova-Imprim SRL, 2011, 192 p.
210
http://www.mediu.gov.md/images/documente/starea_mediului/rapoarte/
nationale/p1_Raport_RO-IEG_2007-2010.pdf (vizitat 15.03.2017).
17. Starea mediului în Republica Moldova în anul 2006 (Raport Național).
Chișinău: Nova-Imprim SRL, 2007, 103 p.
http://www.mediu.gov.md/images/documente/starea_mediului/rapoarte/
nationale/p11_Raport_2006_rom.pdf (vizitat 15.03.2017).
18. Tărîţă A., Sandu M., Lozan R., Sergentu E., Spătaru P., Moşanu E.,
Goreacioc T., Jabin V. Calitatea apei izvoarelor şi cişmelelor din raionul
Nisporeni, // Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldovei, 2008, nr. 1(304),
p. 164-170.
19. The EU Nitrates Directive. http://ec.europa.eu/environment/water/water-
nitrates/index_en.html. (vizitat 19.10.2016)
20. World Health Organization.
http://www.who.int/mediacentre/news/releases/2017/water-sanitation-
hygiene/en/ (vizitat 31.07.2017)
21. Лозан Р.М., Ропот В.М., Санду М.А. Определение NO 3- и NO2- в
природной воде c реактивом Грисса, // Химия и технология воды,
1989, т. 11, № 2, с. 120-122.
22. Новиков Ю.В., Ласточкина К.О., Болдина З.Н. Методы исследования
качества воды водоемов: Москва: Медицина, 1990. 400 с.
23. Mir S.A. A rapid technique for determination of nitrate and nitric acid by
acid reduction and diazotization at elevated temperature, // Analytica
Chimica Acta, 2008, vo. 620, no. 1-2, pp. 183-189.
211
ASPECTE PRIVIND POLUAREA MEDIULUI DIN CADRUL BAZINULUI
RÂULUI CEREŞNOVĂŢ PRIN DEPUNERI ATMOSFERICE
Regina FASOLA, Valeriu BRASOVEANU,

Adam BEGU, Vladimir BREGA
Summary. This study includes research through various methods of assessment of the
emissions and of the deposits of local and cross-border air pollutants and their impact on
environmental components within the river basin Cereşnovăţ.
Key words: air pollution, deposition of pollutants, acidification,

environment components, forest ecosystems.
INTRODUCERE
În a doua jumătate a secolului trecut, în majoritatea teritoriului împădurit

din Europa s-a semnalat prezenţa a numeroase vătămări a pădurilor,
produse din cauze, deseori necunoscute. Aceste acțiuni negative fiind
caracteristice prin dezvoltare rapidă a simptomelor, răspândirea lor
spaţială precum şi independenţa acţiunii lor asupra speciilor forestiere, au
condus la identificarea declinului necunoscut al pădurilor. Răspândirea
acestui fenomen, sub acțiunea factorilor abiotici, a fost atribuit efectelor
negative a poluanţilor atmosferici [2, 13, 16].
Cercetările efectuate la nivel internațional, în special, în cadrul
programului ICP Forest [6, 8, 14], au demonstrat că poluanții atmosferici
cel mai mult implicați în declinul pădurilor și cu efecte negative asupra
biodiversității sunt SO2, NOx, metale grele (MG), pulberele alcaline și
compușii fluorului. Astfel, în studiul nostru vor fi prevăzute, în special
emisiile, depunerile și efectele poluanților SO2 și NOx, care manifestă
riscuri prin efectele de acidifiere și eutrofizare asupra componentelor de
mediu. În contextul ideii expuse anterior, ionii de sulfat (SO42-) sunt
considerați principalii compuși responsabili de declinul pădurilor, care se
manifestă prin acidifierea precipitațiilor și ca urmare acidifierea solului.
Conform literaturii de specialitate [13] se înaintează ipoteza că compușii
sulfului sunt responsabili, în proporție de peste 2/3, de acidifierea
precipitațiilor atmosferice.
212
Cercetările din prezentul studiu au fost efectuate în bazinul hidrografic al

râului Cereşnovăţ (Fig. 1), unde ca obiecte de studiu au servit
componentele de mediu din diverse ecosisteme, în special, din cadrul
trupului de pădure „Racovății de Sud”, ÎS Soroca, cu o suprafață de 136,1
ha, traversat de acest râu [11].
Estimările diversității
poluanților atmosferici,
cantității și conținutului
emisiilor, concentrațiilor
acestora, modelărilor,
interpolărilor depunerilor
atmosferice și fluxurilor
transfrontaliere în bazinul
r. Cereșnovăți s-au
efectuat conform
modelelor Programului
European de Evaluare și
Monitorizare a poluării
aeriene transfrontaliere (EMEP) [9] precum și în baza datelor
Inspectoratului Ecologic de Stat (IES) [1].
Pentru evaluarea nivelului de poluare a aerului atmosferic cu NO x,
după dispersia emisiilor de NOx de la sursele locale de poluare, am utilizat
programul „Ecolog”-2003 [12]. Pentru această evaluare, ca suport
informativ, au servit datele IES (2014) privind sursele fixe și mobile de
poluare, cantitatea emisiilor de NOx, parametrii meteorologici și de relief,
datele privind intensitatea traficului rutier de pe magistrala auto M2
(Chișinău-Soroca).
Determinările cantitative şi calitative ale fluxurilor de ioni poluanţi depuși
în coronamentul pădurii „Racovății de Sud”, au fost efectuate prin
eșantionarea depunerilor atmosferice sub coronamentul arborilor
(„throughfall method”), conform programului ICP Forests [14], prin
instalarea în teren a captatorilor deschiși de tip pâlnie.
Luând în calcul diversitatea specifică, abundenţa şi toxitoleranţa
speciilor indicatoare de licheni, în baza scalei de gradaţii de evaluare a
calităţii aerului (GECA), propusă de Begu (2009) [5], a fost evaluată
calitatea aerului privind poluarea cu SO2 (Tab. 3).
213
Conform rapoartelor IES [1], principalele întreprinderi din zona de

studiu, cărora le revine cea mai mare cotă a emisiilor totale de poluanți în
aerul atmosferic, în anul 2012, sunt: Drochia – ÎM „Zudzuker-Moldova”
S.A. (355 t/an); Bălţi – CET „Nord-Bălți” (82 t/an), S.A. „Floarea Soarelui”
(114 t/an) și Rezina – S.A. „Lafarge Ciment” (942 t/an). Astfel, analizând
amplasarea geografică a acestor potențiali poluatori față de obiectul
studiat (Fig. 2) și dominanța vântului în zona dată, putem presupune un
impact semnificativ de la sursele de poluare din raioanele Drochia, parțial
Soroca, amplasate la NV-N, pentru care roza vântului este dominantă
(31%) [7]. Pentru sursele din mun. Bălți și or. Florești amplasate la SV-V
de obiectul de studiu,
se presupune o
influență mai redusă
ca rezultat a
amplasării acestor
surse la distanțe mari
(≈50 km) și dominanța
redusă a vântului (3-
8%) (vezi Fig. 2).
Astfel, componentele
de mediu studiate pot
fi supuse unui risc de
amenințare, dar gradul
de afectare va fi
determinat de factorii
geografici (distanță,
altitudine, expoziție,
roza vântului, etc.).
Conform IES
[1], transportul auto rămâne a fi principala sursa mobilă de poluare a
aerului atmosferic, care în mare măsură, este condiţionată de fluxul
intensiv al transportului auto, care din an în an creşte cu 10-15%, ca
număr de unități, dar și ca vârstă. Analizând cele mai poluate zone ca
rezultat al emisiilor transportului auto, după IES [1], raionul Soroca nu se
încadrează între acestea. Un impact semnificativ asupra componentelor
din zona studiată poate fi determinat de amplasarea acestora în
214
apropierea magistralei auto M2 (Chișinău-Soroca), cu un flux sporit de
unități de transport. Astfel, emisiile de poluanți cu proprietăți de acidifiere
(SO2 și NOx) pot manifesta un risc de afectare asupra componentelor de
mediu, în special, prin acidifierea precipitațiilor atmosferice, care pot
afecta în primul rând etajul superior al ecosistemelor forestiere și solul.
În baza datelor IES (2014) privind sursele fixe și mobile de poluare,
cantitatea emisiilor de NOx, parametrilor meteorologici și altori factori din
zona de studiu (r-nul Soroca și raioanele limitrofe – Florești, Șoldănești,
Rezina și Râbnița) a fost calculat nivelul de poluare a aerului atmosferic cu
NOx utilizând programul „Ecolog” [12]. De asemenea, pentru efectuarea
acestor calcule a fost determinat intensitatea traficului rutier de pe
magistrala auto M2 (Chișinău-Soroca), amplasată la cca 4 km de obiectul
de studiu. Astfel, a fost estimată intensitatea traficului rutier, care
constituia 680 de unități auto/oră, dintre care cca. 20 % camioane, 20 %
microbuze și 60 %
autoturisme
ușoare. Rezultatele
evaluării calității
aerului atmosferic,
după NOx, la
nivelul solului –
1,5 m (Fig. 3)
indică valori de
0,05-0,1 CMA, care
pentru
ecosistemele
studiate constituie
cca. 0,007-0,008
mg/m 3 NOx.
Emisiile de la
sursele limitrofe, inclusiv emisiile din orașele Rezina și Râbnița, nu
manifestă influențe semnificative asupra componentelor de mediu
studiate, valorile de 0,05 CMA fiind departe de zona de studiu. Conform
datelor EMEP [9], nivelurile critice ale NOx pentru vegetația forestieră
constituie de 0,03 mg/m3 (media anuală) și 0,075 mg/m3 (media pe 24
ore). Astfel, conform calculelor „Ecolog”, dispersia emisiilor de NO x de la
sursele locale sunt de zeci de ori mai mici decât valorile critice, ceea ce nu
indică o poluare cu NOx asupra componentelor de mediu.
215
Pe lângă emisiile de noxe de la sursele locale de poluare, calitatea
componentelor de mediu studiate, ca și întreg teritoriul RM, este
determinat, în cea mai mare parte, de impactul transfrontalier. Problema
privind impactul poluării transfrontaliere asupra componentelor de mediu
este analizată în baza modelărilor EMEP MSC-W, folosind datele privind
emisiile și condițiile meteorologice pentru anii 2000-2014 [9].
Conform raportului EMEP/MSC-W (2016) [9], pentru perioada studiată
(2011-2014), în zona de studiu (cvadrat 87/65), în anul 2012 din 500-750
mgS/m2 depuneri totale, cota importului transfrontalier de SOx a
constituit peste 90%. În cazul depunerilor totale de NO x cota depunerilor
transfrontaliere pentru zona de studiu (cvadrat 87/65) a constituit 80-
90%.
Pe lângă analiza datelor EMEP și IES privind emisiile și depunerile
de noxe, în acest studiu am efectuat și colectarea depunerilor atmosferice
prin instalarea în teren a captatorilor de precipitații sub coronamentul
pădurii și în teren liber, conform ICP Forests (2010). Astfel, pe parcursul
perioadei de observație în trupul de pădure „Racovății de Sud”, depunerile
atmosferice, sezoniere de S-SO42-, colectate sub coronamentul arborilor,
au variat de la 1,28 kg/ha (vara) până la 2,62 kg/ha (primăvara) (Tab. 1).
Depunerile maxime de S-SO42- din perioada de primăvară pot fi explicate
ca rezultat al acumulării în cantități sporite în atmosferă a oxizilor de sulf
(SOx) de la sfârșitul sezonului de încălzire. Maximele de la sfârșitul
perioadei de vegetație (toamna), precum și minimul din sezonul rece al
anului (iarna), rezultă datorită mișcării maselor de aer mai active în
perioada caldă a anului, comparativ cu perioada rece, fenomen de care
depinde repartizarea depunerilor transfrontaliere. Comparativ cu
maximele din toamnă (sfârșitul perioadei active de vegetație), care pot
avea un impact direct minim asupra vegetației, maximele înregistrate la
începutul perioadei de vegetație prezintă un risc de amenințare ca rezultat
al începutului ciclului de vegetație.
Comparativ cu depunerile de S-SO42-, în ecosistemele studiate
depunerile de N-NO3- în precipitațiile colectate sub coronament au variat
de la 0,12 kg/ha până la 1,02 kg/ha. În dependență de anotimp, analog
depunerilor de S-SO42-, depunerile de N-NO3- respectă aceeași legitate, cu
minimele în anotimpurile iarna (0,31 kg/ha) și vara (0,12 kg/ha) și
maximele în anotimpurile toamna (0,36 kg/ha) și primăvara (1,02 kg/ha).
Geneza depunerilor de N-NO3- fiind emisiile oxizilor de azot de la sistemele
de încălzire, care s-au acumulat în atmosferă la sfârșitul sezonului de
216
încălzire, au determinat maximele din perioada de primăvară. Fluxul
minim al ionilor de N-NO3-, înregistrat în sezonul rece al anului poate fi
explicat prin activitatea foarte redusă a bacteriilor din sol în această
perioadă, producătoare a celei mai mari cantități de NOx prezent în
atmosferă [17].
Tabelul 1
FLUXURILE SEZONIERE DE PRECIPITATII ȘI IONI MINERALI SUB
CORONAMENTUL ARBORILOR DIN TRUPUL DE PADURE ,,RACOVATII
DE SUD” ,CONFORM SCALEI EUROPENE A INTENSITĂȚII
DEPUNERILOR ATMOSFERICE, kg/ha/an, a. 2012
Cantitatea de Ioni minerali, kg/ha

Anotimpul
precipitații (mm) S-SO42- N-NO3- N-NH4+
Iarna 88,80 1,83 0,31 0,93
Primăvara 95,40 2,62 1,02 2,70
Vara 46,90 1,28 0,12 1,43
Toamna 43,70 2,31 0,36 1,10
Anual 275 8,03 1,81 6,16
Scara europeană de evaluare a intensității depunerilor atmosferice [16], kg/ha/an
Intensitatea depunerilor S-SO42- N-NO3- N-NH4+
Depuneri foarte reduse 0-3,3 0-1,8 0-1,6
Depuneri reduse 3,3-4,2 1,8-3,2 1,6-3,3
Depuneri mijlocii 4,2-5,7 3,2-4,5 3,3-5,1
Depuneri mari 5,7-8 4,5-6,3 5,1-7,5
Depuneri foarte mari 8-32 6,3-23,5 7,5-22,4
Alături de compușii chimici acidifianți (SO42-, NO3-), ionii de NH4+

punând în libertate protoni (H+), indirect, contribuie la acidifiere. În trupul
de pădure „Racovății de Sud” depunerile de N-NH4+ au variat de la 0,93
kg/ha până la 2,7 kg/ha. Valorile mai sporite a acestor depuneri din
perioada de vegetație activă comparativ cu cele minime înregistrate în
lunile de iarnă, pot fi explicate prin faptul că emisiile de NH3 provenite de
la procesele microbiologice, pe timp de iarnă sunt minime. Iar odată cu
creșterea temperaturilor se mărește și cantitatea de amoniac produs.
Astfel, concentrația amoniului, în mare parte, este dependentă de
condițiile climatice.
În baza monitorizării depunerilor atmosferice sub coronamentul
arborilor, pe parcursul anului 2012, au fost estimate următoarele fluxuri
anuale: S-SO42- – 8,03 kg/ha/an, N-NO3- – 1,81 kg/ha/an și N-NH4+ –
217
6,16 kg/ha/an (vezi Tab. 1). Rezultatele obținute în studiul nostru
demonstrează că fluxurile anuale ale ionilor de S-SO42- determinate sub
coronament, conform scalei de evaluare a depunerilor de sub
coronamentul arborilor în ecosistemele forestiere la nivel european [10,
16], pot fi considerate ca depuneri foarte mari. Depunerile ionilor de N-
NO3-, conform aceeași scale, sunt considerate depuneri reduse, iar fluxul
ionilor de N-NH4+ se încadrează în categoria de depuneri mari. Astfel,
rezultatele obținute pot fi confirmate de studiile efectuate anterior în
rețeaua europeană de monitoring forestier din țară [3], cât și din România
[13], ceea ce atestă afectarea pădurilor de depuneri foarte mari și,
respectiv, mari de S-SO42- și N-NH4+.
Depunerile atmosferice a compușilor de sulf și azot pot afecta
ecosistemele forestiere prin mai multe procese ca dezechilibre nutritive și
creșterea sensibilității plantelor la îngheț, atacul dăunătorilor, cât și prin
efectele de acidifiere și eutrofizare. Efectele de acidifiere și eutrofizare
asupra ecosistemelor, pot fi evaluate cu ajutorul conceptului de „sarcini
critice” și „niveluri critice” („critical loads and critical levels”) [15]. Conform
literaturii de specialitate [15], aceste valori limită sunt definite ca o
estimare cantitativă a unei expuneri sub limitele cărora efectele nocive
asupra elementelor sensibile ale mediului nu se produc.
În contextul conceptului de „sarcini critice” și „niveluri critice”,
conform modelării EMEP a depunerilor atmosferice de azot pentru zona de
studiu, pentru anii 2011-2013, putem spune că depunerile totale de azot
nu au produs careva daune asupra elementelor sensibile ale mediului.
Astfel, în zona de studiu, depunerile totale de azot au variat de la 4,9
kg/ha (2011) până la 6,7 kg/ha (2012) și 6,0 kg/ha (2013) (Tab. 2), valori
ce nu depășesc sarcinile critice empirice ale azotului (10-20 kgN/ha/an),
pentru ecosistemele forestiere din zonele temperate, dominate de specii de
foioase. Depunerile de azot nu au atins nici sarcinile critice [15] ce pot
afecta procesele biologice din sol (10-15 kgN/ha/an), starea de nutriție a
arborilor, rezistența la agenții patogeni și atacul dăunătorilor (10-15
kgN/ha/an), de asemenea nu au fost atinse pragurile de 10-15
kgN/ha/an ce pot modifica biodiversitatea lichenilor.
Conform Programului European de Evaluări și Monitoring (EMEP),
în zona de studiu (cvadratul 87/65, EMEP 50×50km), în anul 1990,
depunerile de sulf constituiau 17,4 kg/ha/an (vezi Tab. 2), care s-au
diminuat până la 4,0-6,3 kg/ha/an către aa. 2011-2013, cu mici tendințe
218
de creștere pentru ultimii trei ani care pot fi determinate de condițiile
climatice și activitățile economice din țările europene.
Tabelul 2
DEPUNERILE POLUANȚILOR ATMOSFERICI ÎN ZONA DE STUDIU
(CVADRAT 87/65, EMEP (50×50km)), CONFORM EMEP MSC-W,
kg/ha, [9]
1990 2011 2012 2013
atmosferice
Depuneri
NH3
NH3
NH3
NH3
NOx
NOx
NOx
NOx
SOx
SOx
SOx
SOx
Ntot
Ntot
Ntot
Ntot
Uscate 5,3 1,5 2,0 3,5 1,1 0,9 0,7 1,6 0,9 0,8 0,6 1,4 0,9 0,8 0,6 1,4
Umede 12,1 3,6 3,9 7,5 2,9 1,9 1,4 3,3 5,0 3,0 2,3 5,3 5,4 2,4 2,2 4,6
Totale 17,4 5,1 5,9 11,0 4,0 2,8 2,1 4,9 5,9 3,8 2,9 6,7 6,3 3,2 2,8 6,0
Precipit 538,5 394,5 540,2 732,4

ații, mm
Depuneri de Noxidat (NOx), care constituiau 5,1 kg/ha/an în anul

1990 s-au redus până la 2,8-3,8 kg/ha/an în anii 2011-2013, reducere
nesemnificativă ca valoare, ce ar putea afecta componentele de mediu.
Depunerile de Nredus (NH3) au înregistrat, practic, aceleași tendințe
asemenea depunerilor de Noxidat (NOx), de la 5,9 kg/ha/an în anul 1990 la
2,1-2,9 kg/ha/an în anii 2011-2013. Reducerile minore ale depunerilor de
azot, comparativ cu cele de sulf, din anul 1990 până în anii 2011-2013,
determină și în prezent persistența riscului de afectare a biodiversității
forestiere din zona de studiu prin efecte de eutrofizare asupra ecositemelor
forestiere (scăderea fertilității solului, dispariția unor specii de plante,
degradarea calității componentelor de mediu).
Concomitent cu metodele anterioare de estimare a impactului
poluării atmosferice asupra componentelor de mediu, în studiul nostru, a
fost aplicat și monitoringul biologic pasiv prin metoda lichenoindicației,
care ne-a permis să efectuăm evaluarea calității aerului atmosferic,
privind poluarea cu SO2. În trupul de pădure studiat, biodiversitatea
lichenilor a constituit 12 specii cu diferit grad de toxitoleranță față de SO2,
care sunt recomandate ca specii ecobioindicatoare pentru R.M. [4, 5].
Speciile de licheni înregistrate de noi, dominante în ecosistemul respectiv,
conform Scalei Toxitoleranței Lichenilor, propusă de Begu (2011), aparțin
gradului II și III de toxitoleranță, ce indică, în funcție de abundență, o
poluare slabă și moderată a aerului cu SO2 (vezi Tab. 3).
219
Astfel, conform Gradaţiilor de Evaluare a Calităţii Aerului (GECA)
propuse de Begu (2009), pentru teritoriul Republicii Moldova [4],
abundența speciilor indicatoare de licheni înregistrate în ecosistemul
studiat permite să constatăm că calitatea aerului este apreciată ca slab
poluat cu SO2 (0,05–0,1 mg/m3 aer), ceea ce denotă efecte nesemnificative
a surselor de poluare din zonă, inclusiv a celor transfrontaliere.
Rezultatul obținut în studiul dat – aer slab poluat cu SO2, denotă o
îmbunătățire a calității aerului în comparație cu rezultatele studiilor
anterioare (2009) realizate în peste 63 de ecosisteme forestiere din R. M.
Tabelul 3
DIVERSITATEA SPECIFICĂ, TOXITOLERANŢA ȘI ABUNDENŢA
LICHENILOR ÎNREGISTRAȚI ÎN TRUPUL DE PĂDURE „RACOVĂȚII DE
SUD”, (DUPĂ BEGU, 2011)
Gradul de Calitatea aerului Speciile de licheni Abundența
toxitoleranţei față înregistrate speciilor de
de SO2 licheni (%)
I Aer curat Ramalina fraxinea 2
Cladonia fimbriata 1
II Poluare foarte slabă Evernia prunastri 26
Parmelia caperata 7
Parmelia sulcata 15
Hypogymnia 10
Poluare moderată physodes
III Parmelia acetabulum 7
Parmelia olivacea 5
Physcia stellaris 5
IV Poluare considerabilă Candelariella vitellina 7
V Poluare puternică Xanthoria parietina 8
Lepraria aeruginosa 5
[4], potrivit căreia în această zonă s-a atestat aer moderat poluat. Aceste
rezultate indică o tendință de scădere a emisiilor de la sursele locale de
poluare, inclusiv și a celor transfrontaliere.
CONCLUZII
1. Caracteristic pentru poluanți analizați (SO42-, NO3- și NH4+) este

reducerea depunerilor acestora comparativ cu anii 1990, ceea ce
presupune o diminuare a impactului antropic asupra mediului. Totuși,
reducerile minore ale depunerilor de azot, determină și în prezent
220
persistența riscului de afectare a biodiversității forestiere prin efectele
de eutrofizare.
2. Conform calculelor Programului „Ecolog”-2003, dispersia emisiilor de
NOx de la sursele locale sunt de zeci de ori mai mici decât valorile
critice, ceea ce nu indică o poluare semnificativă cu NO x asupra
componentelor de mediu studiate.
3. Depunerile atmosferice estimate sub coronamentul arborilor din trupul
de pădure „Racovății de Sud” sunt considerate ca depuneri mari pentru
S-SO42- și N-NH4+ și depuneri reduse pentru N-NO3-. Depunerile mai
mici de NO3- + NH4+, presupun un impact mai puțin semnificativ
asupra biodiversității forestiere studiate, comparativ cu depunerile de
S-SO42-.
4. În trupul de pădure „Racovății de Sud”, calitatea aerului atmosferic, în
baza lichenoindicației, este considerat ca slab poluat cu SO2 (0,05–
0,1mg/m3 aer), ceea ce denotă efecte nesemnificative a surselor de
poluare din zonă, inclusiv a celor transfrontaliere.
BIBLIOGRAFIE
1. Anuarul IES – 2014 „Protecția mediului în Republica Moldova”. Inspectoratul

Ecologic de Stat. Ch.: Pontos, 2015, 336 p.
2. Badea O. Manual privind metodologia de supraveghere pe termen lung a
stării ecosistemelor forestiere aflate sub acţiunea poluării atmosferice şi
modificărilor climatice. București: Editura Silvică, 2008, 98 p.
3. Brașoveanu V. Aspecte privind repartiția depunerilor de ioni minerali în
ecosistemele forestiere din Republica Moldova și din Europa. În: Studia
Universitatis Moldaviae, 2013, nr. 6 (66), p. 141-147.
4. Begu A. Ecobioindicaţia: premise şi aplicare. Chișinău: Digital Hardware,
2011. 166 p.
5. Begu A., Brega V. The Assessment of Air quality Through Lichen Indication in
Forest Ecosystems. În: Studia Universitatis Babeş-Bolyai. Series Geographia,
Cluj-Napoca, 2009, vol. 54, nr. 3, p. 95-102.
6. Cappellato R., et al. Acidic atmospheric deposition and canopy interactions of
adjacent deciduous coniferous forests in the Georgia Piedmont. In: Can. J.
For. Res., 1993, no. 23, p. 1114-1124.
7. Constantinov T. ș.a. Republica Moldova. Geografie Fizică: Atlas. Chişinău,
2002. 44 p.
8. Draaijers G. The variability of atmospheric deposition to forests: the effects of
canopy structure and forest edges. Ph.D. Thesis. Netherlands, 1993, 200 p.
221
9. EMEP/MSC-W website: http://emep.int/mscw/index_mscw.html (vizitat:
2011-2015).
10. Fischer R. et al. Forest Condition in Europe, 2010 Technical Report of ICP
Forests. Work Report of the Institute for World Forestry 2010/1. ICP Forests,
Hamburg, 2010. 175 p.
11. Harta topografică a Republicii Moldova. Fondul național de date geospațiale
2013. http://www.geoportal.md/ru/default/map (vizitat 12.07.2015-
11.09.2016).
12. http://www.integral.ru/shop/index.html (vizitat: 04.05.2015).
13. Iacoban C. Evaluarea poluării atmosferice în ecosisteme forestiere din
România. București: Editura Silvică, 2009. 243 p.
UNECE ICP Forests Programme Co-ordinating Centre, Hamburg, 2010.
http://www.icp-forests.org/Manual.htm (vizitat 23.04.2014).
15. ICP Modeling and Maping. Manual on methodologies and criteria for
Modelling and Mapping Critical Loads & Levels and Air Pollut. Berlin, 2004.
254 p.
16. Lorenz M., Becher G. Forest Condition in Europe, 2012 Technical Report of
ICP Forests. Work Report of the Thünen Institute for World Forestry 2012/1.
Hamburg, 2012. 167 p.
17. Pumnea C., Grigoriu G. Protecția mediului ambiant. București: Ed. Did. și Ped.,
1994. 139 p.
222
RELAȚII TEMPORALE ÎNTRE PARAMETRII CLIMATICI ȘI
CREȘTERILE ANUALE ALE SPECIILOR FORESTIERE (STUDIU DE CAZ)
Maria NEDEALCOV, Ala DONICA, Ion AGAPI, Nicolae GRIGORAȘ

Abstract: The forests on the natural distribution area from the silvosteppe zone, under the
influence of climate change will experience major changes in their structure and functioning.
The analysis of growth parameters for Fraxinus excelsior, Quercus petraea, Q. robur in three
experimental areas from center of the Republic of Moldova indicates that the radial growth
processes are influenced by the same complex of climatic factors, which differ being
dendroclimatic response intensity. It has been shown that between the annual tree growth
and forest aridity index - FAI, there are close correlations: the higher FAI values indicate the
lower annual growth of the trees, and vice versa, low FAI values identify good development
conditions of the stands (higher increases in the annual ring width).
Cuvinte cheie: inele anuale, parametrii climatici, indice ecoclimatic.
INTRODUCERE
Schimbările climatice sunt asociate cu numeroase și complexe efecte

adverse asupra componentelor de mediu, inclusiv asupra ecosistemelor
forestiere. Creșterea concentrației de CO2 în atmosferă, temperaturile mai
ridicate, modificările în regimul precipitațiilor, inundațiile, durata secetei și
frecvența acesteia, acțiunea diverșilor dăunători, incendiile ș.a., vor avea
impact semnificativ asupra creșterii arborilor. În zona temperat
continentală, dezvoltarea speciilor forestiere va fi limitată de
disponibilitatea apei și scăderea cantității anuale a precipitațiilor sau
schimbări inter- și intra- anuale a distribuției acesteia, cu impact și mai
sever decât cel actual. Astfel, dezvoltarea speciilor forestiere se va diminua
în ariile vulnerabile, cu deficit de apă și va crește în ariile unde evaporația
și temperaturile ridicate vor fi echilibrate de aportul mai mare al
precipitațiilor. Totodată, impactul schimbărilor climatice asupra speciilor,
în parte, poate fi pozitiv sau negativ, în dependență de condițiile de
amplasament și de tendințele aridizării climei pentru această regiune.
Se preconizează că pădurile mezofile de foioase din zona temperat
continentală se vor dezvolta în condiții de creștere a temperaturilor medii
anuale cu 3-40C, iar în unele arii, chiar cu 4-4,50C (Europa Centrală și
regiunea Mării Negre); valorile medii anuale ale precipitațiilor vor crește cu
223
10%, îndeosebi pentru perioada de iarnă, în timp ce vara se vor atesta arii
vaste pentru care cantitatea de precipitații, se va reduce chiar și până la
10% [13]. Pentru pădurile aflate la limita arealului natural de distribuție
(limita xerică) din zona silvostepei, disponibilitatea apei va determina
schimbări în structura și funcționarea ecosistemului forestier, iar prin
schimbările, relativ mici, în echilibrul umidității solului se va ajunge la
schimbări majore, de ordin ecologic (corologia speciilor, diminuarea
serviciilor ecosistemice, etc.) [14].
Relațiile dintre condițiile climatice și vegetație au fost abordate în
numeroase studii globale și regionale, până în prezent, în special, în
contextul schimbărilor climatice actuale, modificări ce vor schimba
distribuția zonală și altitudinală a diferitelor specii. În cercetările privind
relațiile dintre parametrii climatici și creşterea arborilor, ca indicator
sintetic al proceselor de biosinteză la nivelul arborelui, se utilizează datele
şi informaţiile furnizate de inelul anual. Inelul anual prezintă o serie de
caracteristici care sunt rezultatul variaţiei factorilor de mediu asupra
proceselor ecofiziologice, ce determină cantitatea şi calitatea creşterii.
Perturbaţiile produse în mediul pădurii pot fi localizate în timp, după cum
amploarea lor poate fi evaluată prin evidenţierea unor modificări ale
lăţimii inelului anual sau ale altor caracteristici ale acestuia [8].
MATERIAL ȘI METODE
Aria de studiu a cuprins trei suprafețe experimentale (SE) ținând cont

de răspândirea ecosistemelor silvice mezofite, dominate de gorunete și
stejărete – edificatori autohtoni ai ecosistemelor silvice din regiunea de
Centru a țării, cu respectarea normelor cerute de programul european de
monitoring forestier (programul ICP Forests), acestea localizându-se în:
a) Trupul de pădure Ivancea (Întreprinderea Silvică de Stat Orhei); b)
Rezervația Științifică “Codrii” (raionul Strășeni) și c) Trupul de pădure
Mereșeni (Întreprinderea Silvică de Stat Hâncești-Silva).
Activitatea de cercetare a cuprins atât studii în teren, cât și în
laborator, metodele utilizate fiind: colectarea datelor meteorologice - de la
Serviciul Hidrometeorologic de Stat; descrierea caracteristicilor
dendrometrice ale suprafețelor de cercetare – analiza amenajamentelor
silvice (Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice); cercetări ecologice și
biometrice privind speciile arboricole din suprafețele de probă [11];
extragerea carotelor (cu burghiul Presler) din arborii dominanți în
suprafețele experimentale [6]; măsurarea inelelor arborilor, automatic şi
224
interactiv bazat pe scanarea liniară [4], cu ajutorul scanerului HP Deskjet
cu rezoluţia de 380 dpi; măsurarea semi-automată a lăţimii inelului anual
cu ajutorul programului CAROTA; prelucrarea statistică a informaţiei
privind parametrii dendrocronologici [8, 1]; prezentarea grafică a
rezultatelor cercetării; determinarea mediei aritmetice a lăţimii inelelor
anuale, cu ajutorul formulei:
unde :
X – media aritmetică
n – numărul total de ani din seria dendrocronologică
xt – lăţimea inelului anual din anul t.
Media aritmetică exprimă valoarea medie a caracteristicii analizate -

lăţimea inelului anual. Media aritmetică este un indicator statistic de
poziție care sintetizează informațiile referitoare la zonă către care tind
să se centralizeze valorile experimentale [8]. Comparaţia se poate face
între două serii pentru a evalua acumularea de biomasă. Dinamica în
timp a lăţimii inelului anual poate fi asimilată drept o combinaţie liniară
din mai multe semnale induse de vârstă, geometria trunchiului, procesele
competiţionale, disturbanţele interne sau externe ecosistemului şi în
primul rând - factorii climatici. Metoda se bazează pe faptul că arborii din
aceeași specie, trăind în zone climaterice asemănătoare, cresc inele anuale
de dimensiuni similare, drept urmare a circumstanțelor climatice care îi
influenţează. Relaţia dintre factorii climatici şi procesele de creştere este
complexă, de aceea au fost integrate în analiza dendroclimatică a inelelor
anuale unele variabile intra-anuale: LW (lemn târziu/lemn de vară, mai
dens, mai compact, închis la culoare, format în a II parte a sezonului
vegetativ), EW (lemn timpuriu/lemn de primăvară, mai puțin dens,
deschis la culoare, poros, format în I parte a sezonului vegetativ) sau
caracteristici ale vaselor [18].
Calcularea Indicelui de Ariditate Forestier (FAI – Forestry Aridity
Index), a cuprins parametrii climatici temperatura și precipitațiile medii
lunare, specifici sezonului de vegetație din anul curent, cu accent deosebit
pentru așa numitele "luni critice" în dezvoltarea speciilor forestiere din
zona temperată, conform formulei [9]:
unde: TVII-VIII – temperatura medie a aerului pentru lunile iulie și august (°C),
225
PV-VIII - suma precipitațiilor (mm) căzute în perioada lunile mai - august.
Prin intermediul acestui indice, pot fi descrise media condițiilor

meteorologice pentru diferite categorii de climă și aplicate în practica
silviculturii. Cu cât valorile FAI sunt mai mari, cu atât, în perioada de
creștere și perioada critică a speciilor forestiere, parametrii meteorologici
vor prezenta condiții mai uscate și mai aride de dezvoltare, iar cu cât
valorile FAI sunt mai mici – condiții mai umede și mai calde.
Teritoriul Republicii Moldova se află în brâul bioclimatic temperat, la

contactul a două subregiuni bioclimatice: temperat continental (care
ocupă partea de Nord și centrul țării) și temperat xeric (ocupă partea Sud și
Sud-Est a țării) [17]. La interferența acestor subregiuni, se află trupurile
de pădure cercetate (Ivancea, Lozova Mare și Mereșeni), areale de tranziție,
cu păduri mezofile, ce prezintă interes în studiile privind posibilul impact
al aridizării asupra speciilor autohtone, edificatoare ecosistemelor silvice
din regiune.
Cercetările științifice din domeniu au demonstrat că între procesele
ecofiziologice ale arborilor, procesele vitale ale pădurii și parametrii
meteorologici ai vremii există o dependență directă, îndeosebi în cazul
aprovizionării arborilor cu apă în perioada de creștere a arborilor (din mai
până în iulie), cu influențe majore pentru lunile critice (iulie și august),
care au impact decisiv asupra creșterii, vitalității și producției de materie
organică în păduri. Rata evapotranspirație este mai mare în aceste
perioade și ecosistemele forestiere sunt cele mai sensibile la condițiile
meteorologice extreme. Raportul dintre parametrii meteorologici și
creșterea arborilor (proporțională cu producția de materie organică) în
literatura din domeniu, este redat prin Indicele de Ariditate Forestier – FAI
[9].
S-a constatat, că latitudinea geografică și altitudinea absolută sunt
principalii factori fizico-geografici care influențează repartiția acestui
indice. Pentru teritoriul Republicii Moldova acest indice constituie 5,70
pentru regiunea de Nord, 8,35 pentru regiunea centrală și 10,75 pentru
regiunea de Sud a țării, astfel că ecosistemele forestiere din sudul și centul
țării sunt cele mai afectate de fenomenul aridizării climei. Studiile de acest
gen sunt necesare în prognozarea posibilului impact al condițiilor aride
climatice asupra ecosistemelor silvice de pe teritoriul țării, ceea ce ar
226
facilita selectarea speciilor de arbori, proveniențe și genotipuri tolerante
condițiilor climatice existente [15].
În studiile la nivel local, s-a constatat faptul că apa constituie cel mai
puternic factor cu caracter limitativ (dintre temperatură şi precipitaţii)
pentru procesul de biosinteză al arborilor, fapt afirmat prin analiza
creşterilor anuale în pădurile Rezervației Științifice "Codrii" [2].
Studiile noastre au utilizat în analiza dendroclimatică, valorile lunare
ale temperaturilor şi precipitaţiilor, care permite surprinderea caracterului
cumulativ al secetelor. S-a determinat că dinamica indicilor de creştere
pentru perioada 1985-2017 relevă o variaţie sincronă la frasin, gorun şi
stejar pedunculat, iar variaţia dendro-climaterică pentru zonele de studiu,
relevă o alternanţă a perioadelor cu regim normal al precipitaţiilor, cu
perioadele caracterizate de secete. Dinamica similară a indicilor de
creştere la frasin, gorun şi stejar pedunculat din suprafeţele
experimentale indică faptul că procesele de creştere radială sunt
influenţate de acelaşi complex de factori climatici, ceea ce diferă fiind
intensitatea răspunsului dendroclimatic.
Stejarul pedunculat (Quercus robur). Specie mezofilă, cu mare
capacitate de adaptare la diferite regimuri de precipitaţii (reflectate în
însuşirile morfo-anatomice: frunze glabre cu cuticulă subţire ce permite o
transpiraţie intensă, ţesuturi mecanice dezvoltate în frunză, fapt ce
determină o rezistenţă mare la ofilire, ritidom gros şi adânc crăpat,
adaptat la climate secetoase, cu ierni aspre etc.) [3].
Formarea lemnului timpuriu (EW) la stejarul pedunculat, specie cu
distribuţie a porilor inelară, are loc înainte de apariţia şi dezvoltarea
sistemului foliar [12]. Pe baza rezervelor de carbohidraţi, stocate la nivelul
diferitelor ţesuturi, stejarul îşi realizează sistemul hidraulic de conducere
a sevei brute în perioada martie – aprilie. Existenţa unui deficit de
precipitaţii în sezonul de vegetaţie precedent şi toamna anterioară
determină o scădere a lăţimii EW. Necesitatea arborelui de a realiza un
sistem hidraulic minim, se reflectă în variaţia mult mai redusă a seriei de
indici de creştere EW comparativ cu LW (lemn târziu) sau RW (lățimea
totală a inelului).
Cele mai mari valori ale creșterii anuale s-au înregistrat pentru
stejarii pedunculați din SE Codrii, pe când cei din SE Mereșeni, prin
amplasarea mai sudică, posibil, sub deficit de precipitații înregistrează
cele mai mici valori, în setul de suprafețe experimentale. Totodată, pentru
anii secetoși (1987, 1994, 2000, 2005, 2007, 2015), în toate ariile
227
cercetate, s-au înregistrat valori scăzute a lățimii totale a inelului (RW)
(Fig. 1).
6,5 mm
6
5,5
5
4,5
4
3,5
3
2,5
2
1,5
1
0,5
0
1985
1986
1987
1988
1989
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017
SE Ivancea SE Codrii SE Mereșeni
Fig. 1. Serii dendrocronologice pentru stejar (Quercus robur)

din suprafețele experimentale cercetate (1985-2017).
Gorunul (Quercus petraea). Particularitățile morfologice ale

cvercineelor, îndeosebi rădăcinile lor profunde/ pătrunzătoare le imprimă
o stabilitate structurală împotriva vântului și le permite să reziste la secete
moderate, prin accesarea apei de la niveluri mai adânci. Mai puţin
pretenţios faţă de căldura estivală, gorunul nu suportă climatul
continental excesiv. Este mai mezofil decât celelalte specii de stejar
indigene, ca adaptări morfologice remarcându-se frunzele subţiri fără peri,
ritidom subţire [3].
Cu toate acestea, în condiții departe de optim, aceste 2 specii de
cvercinee prezintă diferențe ecologice. Tendința este ca Q. robur să crească
pe soluri mai compacte, în climă mai continentală, în zonele joase, umede
și în zonele umede din apropierea cursurilor de apă, râuri, tolerând chiar
inundații periodice. Gorunul (Q. petraea) preferă să crească mai mult în
climat oceanic, pe locuri însorite, soluri bine drenate, adesea stâncoase
(de aici denumirea latină specifică petraea = locurile stâncoase), pe pante
și dealuri, și preferă mai mult solurile acide [5].
În ariile cercetate, pădurile de gorun de pe podișul Codrilor, sunt
atribuite pădurilor de gorun cu arborete de frasin (Ocolul Silvic Strășeni,
Ocolul Silvic Orhei), situate pe pante cu expoziție Nordică și Nord-Estică,
la altitudinea de 200-300 m; și pădurilor monodominate de gorun cu
comunități de gorun cu tei-frasin, gorun cu scumpie din Sudul Codrilor
228
(Ocolul Silvic Mereșeni), pe pante cu expoziție Sudică și Sud-Vestică, la
altitudinea de 180-280 m [16].
Cele mai mari valori ale creșterii anuale pentru gorun s-au înregistrat
în SE Codrii cu toate că valorile înregistrate în SE Mereșeni și Ivancea, nu
sunt departe de cele înregistrate pentru Codrii (Fig. 2). O corelaţie mai
ridicată a indicilor de creştere (RW) cu cantitatea de precipitaţii, în cazul
stejarului pedunculat comparativ cu gorunul, a fost observată în toate
cele trei suprafeţe experimentale, evidenţiindu-se creșteri mai pronunțate
la stejarul pedunculat față de gorun, în aceleaşi condiţii de deficit hidric.
6 mm
5,5
5
4,5
4
3,5
3
2,5
2
1,5
1
0,5
0
2003
2005
1985
1986
1987
1988
1989
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2004
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017
Fig. 2. Serii dendrocronologice pentru gorun (Quercus petraea)

Frasinul (Fraxinus excelsior). Frasinul, ca specie forestieră, este

cunoscută drept o specie rapid crescătoare, comparativ cu stejarul [7].
Specia dispune de o plasticitate ecologică remarcabilă, adaptându-se la
climate diferite, realizând creșteri bune pe soluri fertile, umede.
Înrădăcinarea este puternică, ramificată şi profundă, cu o reţea densă de
rădăcini superficiale, subţiri. Atunci când frasinul se cultivă în amestec cu
stejarul, determină ca acesta din urmă, la nivelul solului să fie copleşit de
concurenţa rădăcinilor de frasin. Pentru frasin, cantitatea de precipitaţii
reprezintă un factor limitativ major în zonele situate la limita altitudinală
inferioară sau Sudică şi Estică a arealului de răspândire [3].
În toate cele trei suprafeţe experimentale, se observă o scădere
semnificativă a acumulării de biomasă în anii cu deficit de precipitaţii şi
temperaturi ridicate. Combinarea deficitelor hidrice cu prezenţa
temperaturilor ridicate, determină o scădere semnificativă a proceselor
fotosintetice pe fondul unei intensificări a evapotranspiraţiei, care nu mai
229
poate fi compensată. Creşterea frecvenţei şi severităţii deficitului de
precipitaţii, corelat cu temperaturi înalte, are efecte semnificative asupra
frasinului din SE Mereșeni, observându-se o creştere mai scăzută în anii
secetoși (ca și în cazul stejarului pedunculat) (Fig. 3).
8 mm
7,5
7
6,5
6
5,5
5
4,5
4
3,5
3
2,5
2
1,5
1
0,5
0
1985
1986
1987
1988
1989
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017
Fig. 3. Serii dendrocronologice pentru frasin (Fraxinus excelsior)

Datele din literatura de specialitate, indică faptul că între materia

organică produsă (dendromasa) și indicele FAI există corelații strânse: cu
cât valorile FAI sunt mai mari, cu atât producția de biomasă este mai
puțină, și invers, valori mici ale FAI identifică condiții bune de dezvoltare a
arboretelor (masă mai mare a substanței organice produsă) [10]. Corelații
inverse există între creșterile anuale (circumferința) ale arborilor și FAI:
variația anuală a valorilor FAI de la medie este întotdeauna inversă/opusă
creșterii medii a diametrului bazal al arborilor (deci, condițiile de climă mai
aride și cu temperaturi mai ridicate, redate de valori înalte ale FAI, induc
creșteri scăzute ale diametrului arborelui) [9].
În aspect temporar (1960-2015), valorile FAI calculate pentru ariile
cercetate (datele meteorologice ale stațiilor Bălțata, Bravicea și Chișinău),
indică faptul că acestea manifestă tendință de creștere în ultimele decenii,
atingând valori mai mari în anii secetoși (ex.: a. 2007, când FAI a
prezentat cele mai înalte valori pentru stațiile cercetate, și anume 22,95
pentru Bălțata; 13,79 – Bravicea și 29,12 – Chișinău) – Fig. 4-6.
Prin analiza temporală a valorilor FAI (Fig. 4-6), indicăm faptul că
ecosistemele silvice din SE Ivancea și Mereșeni s-au dezvoltat în condiții
climatice mai aride, comparativ cu pădurile amplasate în aria Codrii (fapt
indus și de latitudinea, altitudinea terenului, cu influențe asupra climei).
230
10
12
14
16
0
2
4
6
8
0
2
4
6
8
10
12
14
16
18
20
22
24
26
28
30
0
2
4
6
8
10
12
14
16
18
20
22
24
26
1960 1960
1960
1961 1961
1961
1962 1962
1963 1963 1962
1964 1964 1963
1965 1965 1964
1966 1966 1965
1967 1967 1966
1968 1968 1967
1969 1969 1968
FAI (st.met.Bravicea)
FAI (st.met. Bălțata)
FAI (st.met.Chișinău)
1970 1970 1969
1971 1971 1970
1972 1972 1971
1973 1973 1972
1974 1974 1973
1975 1975 1974
1976 1976 1975
1977 1977 1976
1978 1978 1977
1979 1979 1978
1980 1980 1979
1981 1981 1980
1982 1982 1981
1983 1983
1982
1984 1984
1985 1983
1985
1986 1986 1984
1987 1987 1985
1988 1988 1986
1987
231
1989 1989
1990 1990 1988
1991 1991 1989
y = 0,0631x + 6,5616
1992 1992 1990
1993 1993 1991
y = 0,0323x + 5,8347
y = 0,0683x + 8,2281
1994 1994 1992

1995 1995 1993
1996 1996 1994
1997 1997 1995
1998 1998 1996
1999 1999 1997
2000 2000 1998
2001 2001 1999
2002 2002 2000
2003 2003 2001
2004 2004 2002
2005 2005 2003
2006 2006
2007 2004
2007
2005
calculat pentru st.met. Bălțata (1960-2015).
2008 2008
2009 2006
2009
calculat pentru st. meteo Bravicea (1960-2015).
calculat pentru st. meteo Chișinău (1960-2015).

2010 2010 2007
2011 2011 2008
2012 2012 2009
2013 2013 2010
2014 2014 2011
2015 2015 2012
2013
Fig. 5. Mersul multianual al Indicelui de Ariditate Forestier (FAI),

2014
2015
Dacă e să comparăm indicele FAI cu creșterile anuale prezentate de
către speciile luate în studiu, de-a lungul anilor, observăm faptul că în
anii cu valori ridicate ale FAI (drept consecință a aridizării climei) creșterile
anuale sunt mai lente. Și invers, anii cu aport de precipitații, înregistrează
valori mici ale FAI, pe fondalul creșterilor anuale, mai accentuate, la arbori
(Fig. 7-9).
7
6
SE Ivancea; Creșterea
5 y = -0.0573x + 5.4533
anuală, mm
4
y = -0.04x + 3.9402
3
2
y = -0.0714x + 4.6214
1
0
5 10 15 20 25
FAI (1985 - 2015)
Frasin (Fraxinus excelsior) Stejar (Quercus robur) Gorun (Quercus petraea)
Fig. 7. Corelații existente între indicele FAI (1985-2015) și creșterile
anuale la unele specii forestiere din suprafața
experimentală Ivancea.
Totodată, observăm faptul că speciile forestiere mezofile, din zona de

silvostepă cercetată se dezvoltă bine în condiții de climă, exprimate prin
8
SE Codrii; Creșterea anuală,
7
6
5 y = -0.1077x + 6.2164
mm
4 y = -0.1663x + 5.6765
3
2 y = -0.1018x + 4.6502
1
0
3 5 7 9 11 13 15
FAI (1985 - 2015)
anuale la unele specii forestiere din suprafața experimentală Codrii.
valori generale ale FAI cuprinse între 4,0-9,5. În parte, pentru frasin, cele
mai bune condiții de dezvoltare sunt cele redate de parametrii climatici ce
232
induc valori ale FAI cuprinse între 5-9,5; pentru stejarul pedunculat: 4-9,
iar pentru gorun: 6-9.
Aceste date sunt de ordin general și pot identifica doar acțiunea
(pozitivă, negativă) a parametrilor climatici asupra creșterii și dezvoltării
speciilor forestiere în acele areale. La acești parametrii se pot adăuga un
șir de alți factori (biotici, antropici) cu impact asupra creșterii speciilor.
6
SE Mereșeni; Creșterea anuală, mm
4 y = -0,0508x + 4,8646
3 y = -0,0547x + 4,4039
2
y = -0,0535x + 4,2056
1
0
3 8 13 18 23 28
FAI (1985 - 2015)
anuale la unele specii forestiere din suprafața experimentală Mereșeni.
CONCLUZII
Schimbările climatice sunt asociate cu numeroase și complexe efecte

adverse asupra componentelor de mediu, inclusiv asupra ecosistemelor
forestiere. Raportul dintre parametrii meteorologici și dezvoltarea arborilor,
în trei suprafețe experimentale din centrul țării, a fost caracterizat prin
Indicele de Ariditate Forestier (FAI) și creșterile anuale ale arborilor. Cele
mai scăzute valori ale creșterilor anuale la frasin, stejar și gorun au fost
atestate în anii cu deficit de precipitații (îndeosebi în perioada de vegetație
a speciilor forestiere).
Anii în care au fost înregistrate valori ridicate ale FAI (drept
consecință a aridizării climei) coincid cu creșteri anuale mai lente ale
arborilor; și invers, anii cu aport de precipitații, înregistrează valori mici ale
FAI, și creșteri anuale, mai accentuate, la arbori. Speciile forestiere
mezofile, din zona de silvostepă cercetată, se dezvoltă bine în condiții de
climă, exprimate prin valori generale ale FAI cuprinse între 4,0-9,5.
Studiile de acest gen sunt necesare în prognozarea posibilului impact al
condițiilor aride climatice asupra ecosistemelor silvice de pe teritoriul țării,
ceea ce ar facilita selectarea speciilor de arbori, proveniențe și genotipuri
tolerante condițiilor climatice existente și de viitor.
233
BIBLIOGRAFIE
1. Briffa KR, Jones PD, 1990. Basic Chronology Statistic and Assements. In
Cook ER, Kairiukstis LA (eds), Methods of Dendrochronology: Applications in
the Environmental Sciences. Dordrecht: Kluwer Academic Publisher 137-152.
2. Caisîn V. Creșterea arborilor pentru 25 de ani și clima. Mediul Ambiant, Nr. 2
(20) aprilie, 2005. p. 15-21.
3. Clinovschi F. Dendrologie. Editura Universității Suceava, 2005, 299 p.
4. Cook E.R. A time series approach to tree-ring standardization. Ph. D. Diss.,
Tucson, University of Arizona, 1985.
5. Eaton, E., et al. Quercus robur and Quercus petraea in Europe: distribution,
habitat, usage and threats. In: San-Miguel-Ayanz, J., de Rigo, Caudullo D., et
al. (Eds.), European Atlas of Forest Tree Species. Publ. Off. EU, Luxembourg.
2016.
6. Flocea M. Cercetări auxologice şi dendrocronologice în arborete de cvercinee
cu fenomene de uscare anormală. Referat ştiinţific. București: Editura Agro-
Silvică, 1992.
7. Fraxigen, Ash Species in Europe: Biological Characteristics and Practical
Guidelines for Sustainable Use, 2005 University of Oxford, Oxford pg. 128 p.
8. Fritts, H. C., Tree rings and climate, Academic Pres.London. 1976.
9. Fuhrer E. Horvath L., Jagodics A., Machon A., Szabados I. Application of new
aridity index in Hungarian forestry practice. Idojaras, Quarterly Journal of the
Hungarian Meteorological Service. Vol. 115, No. 3, July- September 2011, pp.
205-216.
10. Fuhrer E., Jagodics A. Carbon stocks in the stands of climate tree species (in
Hungarian). “Klima-21”, Fuzetek, 2009, pp. 43-55.
11. Giurgiu, V. Metode ale statisticii matematice aplicate în silvicultură, Bucurețti:
Ed. Ceres. 1972.
12. Gricar J. Xylem and phloem formation in Sessile oak from Slovenia in 2007.
Wood Research. 55, 2010, p. 15–22.
13. Impacts of Climate Change on European Forests and Options for Adaptation.
AGRI-2007-G4-06 Report to the European Commission Directorate-General
for Agriculture and Rural Development. 2008, 173 p.
14. MátyásC., Sun G. Forests in a water limited world under climate change.
Environmental Research Letters, Vol. 9, N-8, IOP Publish. Ltd, 2014. p.1-10.
15. Nedealcov M., Dediu I., Donica A., Grigoraș N. Utilizarea indicelui de ariditate
forestier (FAI) pe teritoriul Republicii Moldova. Conferinţa știinţifică cu
participare internaţională, “Biodiversitatea în contextul schimbărilor
climatice”. Academia de Științe a Moldovei. Universitatea Academiei de Științe
a Moldovei, Chișinău, 2016, p. 230-233.
16. Postolache Gh. Vegetaţia Republicii Moldova. Chişinău: Ştiinţa, 1995, 340 p.
17. Rivas-Martinez S., Penas A., Diaz T.E. Bioclimatic map of Europe.
Bioclimates. Scara 1:6000000. Cartographic Service, University of Leon,
Spain, 2004.
18. Schweingruber F. Tree rings and environment. Dendroecology. Birmensdorf,
Swiss Federal Institute for Forest, Snow and Landscape Research, Paul
Haupt, Berne, Stuttgart, Vienna, 1996, 609 p.
234
ASPECTE PRIVIND DEZVOLTAREA BOLII
FĂINAREA STEJARULUI (MICROSPHAERA ALPHITOIDES)
ÎN ARBORETELE DE CVERCINEE
Ala DONICA
Abstract: The fungal agent Microsphaera alphitoides is one of the main agents responsible
for degradation of oak ecosystems in Moldova. The development and spread of the oak
powdery mildew in the researched areas occurred during two stages of leaves infestation
(primary infestation, in spring, through ascospori and secondary infestation, in summer,
through conidia), directly depended on meteorological parameters and the presence of the
source of infestation. The meteorological conditions in 2018 allowed the spread of the
disease in oak stands, especially during the secondary infestation, when leaf infestation
with the fungus mycelium was at medium level (inside the experimental surfaces) and
reached a medium to strong level of infestation on trees at the forest edge. The high
susceptibility of oak trees to this disease requires development of strategies to reduce the
risk of "powdery mildew".
Cuvinte cheie: arborete de cvercinee, ciuperca Microsphaera alphitoides,

infestare, monitoring.
INTRODUCERE
Agentul bolii făinarea stejarului este originar din America de Nord.

De aici, a fost introdus în Europa o dată cu importul de puieți și ghindă,
fiind semnalat în Portugalia încă din 1877, de unde apoi s-a răspândit în
toată peninsula Iberică, Franța (1907), Italia, Germania, ajungând până în
Caucazul de Nord (1909). În 1908 este atestat și în România (regiunea
Ploiești), ca după 1910 să fie atestat în tot arealul cvercineelor din țara
respectivă [2].
Boala „făinarea stejarului” - unul dintre principalii agenți fungici
responsabili pentru degradarea ecosistemelor de stejar din Moldova -
produce însemnate vătămări stejarului, mai ales în primii ani de
dezvoltare, iar dacă arboretele sunt defoliate de insecte, „făinarea”
contribuie la grăbirea fenomenului de uscare intensă. De asemenea, în
urma atacului de făinare se înregistrează însemnate pierderi fie direct,
prin diminuarea creșterilor anuale, fie indirect, prin dereglări fiziologice
accentuate ce au loc în frunze [10].
Cercetările referitoare la fenomenul de uscare a stejarului atrag și mai
mult atenția asupra impactului bolii „făinarea” în complexul de factori
vătămători, care se manifestă în ecosistemele forestiere de cvercinee. În
acest context, menționăm faptul că schimbările climatice, de obicei,
intensifică atacul diverselor boli, ori în cazul când stejarii sunt „slăbiți”
fizic, aceștia vor fi mai puțin rezistenți față de agenții patogeni.
Făinarea stejarului, produsă de ciuperca Microsphaera alphitoides,
prezintă în dezvoltarea sa două stadii: asexuată (conidial – spori exogeni)
și sexuat (cleistotecii cu asce și ascospori).
235
Ciclul evolutiv al acestui parazit începe primăvara, odată cu
desfacerea cleistoteciilor, care punând în libertate ascosporii, produc
infestări pe frunzele nou apărute. Infestarea produsă primăvara din
ascospori, poartă denumirea de infestare primară. Pe măsură ce are loc
formarea și maturizarea conidiilor, spre vârf începe detașarea lor. Conidiile
formate pe miceliul din infestarea primară sunt antrenate de curenții de
aer și căzând pe frunzele tinere, provoacă noi infestări – infestarea
secundară. O dată apărută forma conidială, umiditatea nu mai joacă un
rol hotărâtor ca în cazul infestărilor primare, ci din contra, timpul uscat
favorizează detașarea și răspândirea conidiilor [2, 5].
Cercetările anterioare privitoare la biologia ciupercii, au arătat
importanța majoră pe care o prezintă umiditatea și temperatura în
producerea infestărilor și dezvoltarea acestei boli. Studiile de acest gen, de
pe teritoriul țării noastre, indică că intensitatea atacului „făinării” este în
funcţie de condiţiile climatice, boala fiind favorizată de temperaturi
cuprinse între 25-300C şi umiditatea relativă a aerului de 70% [1]. Datele
din literatura de specialitate, indică faptul că făinarea stejarului iernează
sub formă de cleistotece dormite/latente, pe frunze în litieră, pe
lăstarii/lujerii afectați. Cu toate acestea, în condiții mai calde/ierni
blânde, ciuperca poate supraviețui sub formă de conidii sau miceliu
asexuat pe plantele - gazdă vii. Atât ascosporii, cât și conidiile servesc ca
inocul/nucleu primar de infestare și sunt dispersate de către vânt. Sporii
nu au nevoie de apă liberă pentru a germina, doar o umiditate relativă
ridicată a aerului este esențială. Conidiile sunt produse frecvent în timpul
perioadei de vegetație și servesc drept inocul secundar, deoarece creșterea
și reproducerea se repetă pe tot parcursul sezonului de vegetație. Făinarea
stejarului predomină în cea de-a doua și a treia fază de dezvoltare a
frunzelor, din lunile iulie și august [6].
MATERIAL ȘI METODE
Cercetările științifice au fost realizate în anul 2018 și sunt parte

componentă a compartimentului: “Identificarea impactului şi riscurilor
naturale şi tehnogene asupra ecosistemelor silvice pentru elaborarea
soluţiilor şi modelelor de gestionare durabilă şi protejare a pădurilor”, din
cadrul proiectului aplicativ „Evaluarea integrată a impactului antropic
asupra ecosistemelor reprezentative în scopul conservării şi extinderii
Ariilor Naturale Protejate de Stat în contextul cerinţelor Directivelor UE”,
al Institutului de Ecologie și Geografie.
Obiectele de cercetare au fost amplasate reieșind din mai multe
criterii: aria de cercetare a proiectului aplicativ, răspândirea ecosistemelor
silvice mezofite, dominate de gorunete și stejărete – edificatori autohtoni
ecosistemelor silvice din Centrul Republicii Moldova, prezența stațiilor
meteorologice în apropiere, omogenitatea parametrilor fizico-geografici,
accesibilitatea suprafețelor experimentale, precum și respectarea normelor
cerute de Programul European de Monitoring Forestier (programul ICP
Forests) - [4], astfel că acestea au prins contur în: 1). Trupul de pădure
236
Ivancea (parcela 59 L) O.S. Ivancea, ÎSS Orhei; 2). Rezervația Științifică
„Codrii” (parcela 5C); 3). Trupul de pădure Mereșeni (parcela 48 A), O.S.
Mereșeni, ÎSS Hîncești-Silva.
Cercetările din cele 3 suprafețe experimentale (SE) au cuprins
activități atât în teren, cât și în laborator, conform următoarelor metode:
amplasarea spațială a suprafețelor experimentale – în baza programelor
elaborate și adoptate la nivel european [4]; biologia speciei Microsphaera
alphitoides [2, 6]; colectarea datelor meteorologice – temperatura,
precipitaţiile, umiditatea aerului – conform buletinelor informative ale
Serviciului Hidrometeorologic de Stat; colectarea materialului biologic
afectat de făinarea stejarului – frunze de stejar, din patru puncte
cardinale, a câte 25 fiecare, în patru repetări [5, 9]; identificarea
impactului dăunătorilor biologici asupra arboretelor de cvercinee, în baza
afectării arborilor de către ciupercile parazite ale ord. Erysiphales, ce
provoacă „făinarea” – [1, 3]; cartarea rezultatelor obținute în baza
programelor geoinformaţionale (ex. ArcGis, Google Earth, BioClass, etc.);
evaluarea intensității afectării frunzei de stejar de către micelium ciupercii
Microsphaera alphitoides [7].
În cele 3 suprafețe experimentale, datele climatice din primăvara

anului 2018 au indicat condiții mai puțin prielnice dezvoltării făinării
stejarului (datorită lipsei ploilor relativ calde, cleistoteciile nu s-au îmbibat
cu apă, nu au ajuns la o stare de turgescență, care să permită, în special
ascosporilor, să dezvolte o presiune internă suficientă, care să provoace
plesnirea cleistoteciilor și apoi eliberarea ascosporilor). Cu toate acestea,
temperatura aerului permitea formarea curenților ascendenți de aer, care
ar fi putut antrena ascosporii de la suprafața solului, provocând infestarea
frunzelor, în primul rând a celor de la bază sau a arborilor de la lizieră,
izolați, dispuși pe versanți însoriți.
În perioada I contaminări umiditatea relativă a aerului nu avea valori
optime dezvoltării din plin a ascosporilor și deci, producerii infestării
(pragul inferior al umidității relative a aerului necesar germinării
ascosporilor trebuia să fie de 65%). Spre exemplu, conform datelor SHS,
în luna aprilie, 2018, pe teritoriul ţării s-a semnalat vreme anomal de
caldă și cu deficit de precipitații (Fig. 1-3). Temperatura medie lunară a
aerului a fost cu 4,5-5,5ºС mai ridicată față de valorile normei și a
constituit +14,0..+15,5ºС, ceea ce, în această lună, se semnalează pentru
prima dată din toată perioada de observații. Suma precipitațiilor căzute pe
parcursul lunii pe 80% din teritoriul țării, preponderent în raioanele din
centrul și sudul țării, a constituit 1-5 mm (5-15% din normă), izolat
precipitații nu au căzut.
Aceeași situație se înregistrează și pentru luna mai, 2018, când pe
teritoriul țării s-a semnalat vreme caldă și cu deficit de precipitații.
Temperatura medie a aerului, decada III, luna mai, a constituit
+19,0..+21,5ºС, fiind cu 2,2-4,7ºС mai ridicată faţă de normă.
237
Temperatura maximă a aerului a urcat în teritoriu până la +32ºС (SM
Fălești, Bravicea, Dubăsari, Tiraspol), iar cea minimă a scăzut până la
+6ºС (SM Bravicea, Bălțata). Cantitatea de precipitaţii în decursul decadei,
pe 50% din teritoriul ţării, nu a depășit 1-9 mm (5-45% din norma
decadică). În restul teritoriului țării precipitaţiile au lipsit.
Pentru perioada așa-numitei infestări secundare, din vară,
parametrii climatici au prezentat valori ce au permis răspândirea bolii, și
anume: aport de precipitații în luna iunie, iulie, urmate de perioade
îndelungate cu temperaturi ridicate ale aerului.
mm oC
150 26
140 24
130 22
120 20
110 18
100 16
90 14
80 12
70 10
60 8
50 6
40 4
30 2
20 0
10 -2
0 -4
Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie
iernare: cleistoteci dormite+ infestare primară; infestare secundară; formarea

miceliul de rezistență prin ascospori conidii detașate cleistoteciilor
Cant.med.precip., mm Umid.rel. aer.,% Tem.med.aer., °C
Fig. 1. Parametrii climatici specifici perioadei de dezvoltare a sp.

Microsphaera alphitoides, SE Ivancea (stația meteorologică Bravicea,
SHS, 2018).
Vara anului 2018 în Republica Moldova a fost mai caldă, ca de obicei

şi cu precipitaţii. Temperatura medie a aerului pentru acest sezon a
constituit în teritoriu +20,7…+23,3ºС, fiind, în fond, cu 1,7-2,4ºС mai
ridicată faţă de normă. Vreme caldă pe teritoriul țării s-a semnalat în
primele două decade ale lunii iunie și în a doua și a treia decadă a lunii
august. Cantitatea de precipitaţii pe parcursul sezonului, pe 65% din
teritoriu, a constituit 165-230 mm (85-120% din normă). Precipitaţiile în
decursul sezonului s-au semnalat predominant în a doua jumătate a lunii
iunie și în luna iulie. Suma acestora, pentru această perioadă a constituit
pe teritoriu, în fond 150-300 mm (100-200% din normă). În luna august
s-a observat deficit semnificativ de precipitații – au căzut cca 1-20 mm (2-
40% din norma lunară).
Toamna anului 2018 (lunile septembrie și octombrie) pentru
teritoriul ţării a indicat vreme mai caldă, ca de obicei și cu insuficiență
semnificativă de precipitații. Aceste condiții au permis, pe petele de făinare
238
de pe frunze, formarea cleistoteciilor (forma perfectă a ciupercii), la
început de culoare alb-gălbui, apoi portocalii, iar mai târziu brun-
negricioase. Astfel, pe suprafața rugoasă a cleistoteciilor apar fulcrele, la
început simple, iar pe măsura maturizării cleistoteciilor acestea se
ramifică. Formarea cleistoteciilor este favorizată de secetă îndelungată și
temperaturi mai mari de 200 C. Gradul de formare a cleistoteciilor depinde
de intensitatea atacului de pe ultimii lăstari și de condițiile climatice
favorabile formării lor. În condiții de umbră, deși stadiul conidial este
puternic exprimat, nu se constată formarea cleistoteciilor. Lumina solară
directă poate fi considerată o condiție esențială în formarea cleistoteciilor
[1, 5].
mm
130 26oC
120 24
110 22
20
100
18
90
16
80 14
70 12
60 10
50 8
6
40
4
30
2
20 0
10 -2
0 -4

miceliul de rezistență prin ascospori conidiile detașate cleistoteciilor
Cant. med. precip.,mm Umid.rel. aer.,% Temp. med. aer.,°C

Microsphaera alphitoides, SE Codrii (postul meteo. Codrii, SHS, 2018).
mm
150 25oC
140 23
130 21
120 19
110 17
100 15
90 13
80 11
70 9
60 7
50 5
40 3
30 1
20 -1
10 -3
0 -5
miceliul de rezistență prin ascospori conidii detașate cleistoteciilor
Cant.med. precip., mm Umid.rel.aer.,% Temp.med. aer.,°C

Microsphaera alphitoides, SE Mereșeni (stația meteo. Chișinău, SHS,
2018).
239
Frunzele atacate rezistă, mai puțin la acțiunea secetei, și după
perioade îndelungate aride, încep a se usca, de regulă începând cu prima
decadă a lunii august. Lujerii/lăstarii făinați nu ating până toamna
maturitatea deplină și la apariția primelor geruri - degeră.
Aplicând scala infestării frunzelor de stejar de către miceliul ciupercii
Microsphaera alphitoides, în cele 3 SE s-a observat că în cazul infestării
primare, frunzele de stejari nu prezentau urme ale infestării în luna aprilie
(scala de infestare zero), iar în luna mai - au început a fi acoperite în
proporție de 0,1-2% de către ciupercă (urme ale infestării) în SE Ivancea și
Mereșeni și până la 10% din frunză (nivel de infestare slab) în SE Codrii
(Tab. 1).
Tabelul 1
EVALUAREA INFESTĂRII FRUNZELOR DE STEJAR DE CĂTRE
MICELIUL CIUPERCII MICROSPHAERA ALPHITOIDES ÎN ARIILE
CERCETATE
Scala Acoperirea Nivel de Suprafețele experimentale cercetate
de frunzei de infestare (observații în teren, an. 2018)
infest către Aprilie Mai Iunie- August Septemb.-
are micelium Iulie Octomb.
ciuper. (%)
0 0 Fără Ivancea
infestare Codrii
Mereșeni
1 0,1-2,0 Urme ale Ivancea
infestării Mereșeni
2 2,1-10,0 Infestare Codrii Mereșeni Mereșeni
slabă
3 10,1-30,0 Infestare Ivancea Ivancea Ivancea
medie Codrii Codrii Codrii
Mereșeni
4 30,1-50,0 Infestare
medie
puternică
5 50,1-75,0 Infestare
puternică
6 >75,0 Infestare
severă
Vara anului 2018, a fost destul de uscată și caldă, ceea ce a favorizat

detașarea și răspândirea conidiilor, umiditatea nefiind hotărâtoare, acum,
în răspândirea bolii, ca în cazul infestării primare. În așa-numita infestare
secundară, din vară, ciuperca s-a răspândit până la 30% din frunză (de la
nivelul de infestare slab, spre mediu).
Studiul nostru a ținut să stabilească și relațiile existente între specia –
gazdă, patogen și amplasarea stejarilor. Astfel, în toate cazurile studiate,
gradul de infestare al arborilor de pe culmea versantului, în medie, este
mai mare decât cea prezentă la arborii amplasați la baza versantului,
explicațiile venind din faptul că sectorul de pădure de pe culmea
versantului dispune de condiţii cu mult mai aride – favorabile dezvoltării
„făinării”, în comparație cu baza versantului, ca element de relief de
240
depresiune. De asemenea, mai afectate au fost și frunzele tinere, porțiunile
nervurilor (cu cuticila mai subțire) a arborilor amplasați la liziera pădurilor
(amplasare care a permis curenților de aer să transporte mai activ
ciuperca). Pentru aceste regiuni s-au înregistrat nivele de infestare medie
puternică (liziera SE Ivancea), spre infestare puternică (liziera SE Codrii),
unde cca 50-70% din frunză era acoperită de miceliul ciupercii (Fig. 4).
În literatura de specialitate, se expune faptul că frunzele atacate de
„făinare” pierd circa 45% din conținutul de clorofilă, reducându-se mult
procesul de fotosinteză. Din cauza astupării stomatelor de către miceliul
ciupercii, transpirația este încetinită; crește foarte mult cantitatea de
amoniac în plantă, care exercită acțiune toxică asupra ei; o mare parte din
lăstarii/lujerii atacați, nu se mai lignifică și sunt puternic vătămați de
înghețurile timpurii sau gerurile din timpul iernii. Conținutul de apă al
frunzelor bolnave este cu 4% mai mic decât al celor sănătoase, datorită
faptului că ciuperca extrage din plantă o cantitate sporită de apă pentru
dezvoltarea sa, astfel, masa uscată a frunzelor sănătoase este cu 6,8% mai
mare decât a celor atacate. Din cauza atacului de „făinare” se
înregistrează însemnate pierderi de creștere în înălțime [7, 10]. De obicei,
cele mai efective tratamente contra acestei ciuperci sunt cele aplicate înainte
ca ea să înceapă sporulația (formarea conidiilor).
Micromicetele parazite, îndeosebi reprezentanţii ord. Erysiphales,
sunt recunoscute ca bioindicatori indirecţi ai poluării aerului cu SO2 [1, 2].
Răspândirea largă a bolilor (făinarea, necroze) pe suprafaţa frunzelor unor
arbori este în corelație indirectă cu gradul de poluare a aerului cu SO 2,
H2S, care în timpul ploilor formează H2SO4, ce distruge ciuperca parazită.
Reieșind din scala poluării aerului cu SO2 şi S după gradul dezvoltării
ciupercilor parazite ale ord. Erysiphales, deducem că în suprafețele
experimentale cercetate gradul de răspândire a bolii pe suprafața foliară
(infestare redată în %) indică un nivel scăzut de poluare a aerului cu
compuși ai sulfului (25-55 mg/cm3 aer).
CONCLUZII
Dezvoltarea ciupercii Microsphaera alphitoides este în dependență

directă de valorile parametrilor meteorologici, de prezența sursei de
infestare și gradul de poluare a aerului cu compuși ai sulfului. Dezvoltată
din abundență în perioadele aride, ciuperca atacă mai intens arborii
solitari, de la liziera pădurilor, arborii tineri, cei dispuși pe versanți însoriți
(areale ce dispun de condiții optime de dezvoltare și răspândire a bolii).
Infestarea se produce pe tot parcursul sezonului de vegetație pe creșterile
noi, iar gradul de atac depinde de vârsta frunzelor și de receptivitatea la
boală a plantei gazdă.
În suprafețele experimentale cercetate, infestarea primară (produsă
primăvara, din ascospori), a fost reținută/diminuată de către vremea
anomal de caldă și cu deficit de precipitații (an. 2018), astfel că frunzele de
stejari nu prezentau urme ale infestării în luna aprilie, iar în luna mai –
abia un nivel de infestare slabă.
241
SE Luna
Mai Iunie-Iulie August Septembrie-Octombrie
Ivancea
Codrii
Mereșeni
Scala de 0- Fără 1- Urme ale 2- Infestare 3- Infestare 4- Infestare medie 5- Infestare 6- Infestare
infestare infestare infestării slabă medie puternică puternică severă
Fig. 4. Evoluția spațială a gradului de infestare a frunzei de stejar de către boala făinarea stejarului (Microsphaera
alphitoides) în interiorul suprafețelor experimentale și la lizieră, 2018.
242
În infestarea secundară (produsă vara, din conidii), în condiții de
aport de precipitații în luna iunie, urmată de o perioadă îndelungată cu
temperaturi ridicate a aerului, ciuperca s-a răspândit mai intens pe
suprafața frunzelor de stejar, trecând de la nivel de infestare slabă, spre
mediu și mediu puternic. Toamna anului 2018 (lunile septembrie și
octombrie) pentru teritoriul ţării a indicat vreme mai caldă, ca de obicei și
cu insuficiență semnificativă de precipitații. Aceste condiții au permis, pe
petele de făinare de pe frunze, formarea cleistoteciilor (forma perfectă a
ciupercii) și, deci, apariția și persistența viitorului focar de infestare cu
această boală în ariile cercetate.
Susceptibilitatea ridicată a arborilor cercetați la această boală
impune organele competente de a dezvolta strategii de reducere a riscului
la “făinare” și de stopare a afectării ulterioare a stejarilor.
BIBLIOGRAFIE
1. Begu A. Aspecte privind infectarea speciilor de Quercus robur L. şi Acer

tataricum L. cu ciupercile parazite din ord. Erysiphales. In: Mediul Ambiant
2(2), Chisinau, 2002, p. 11-14.
2. Dițu I., Petrescu M., Dragomir N. Făinarea stejarului – criterii de avertizare și
măsuri de combatere. Rev. Padurilor, nr. l/1963, p. 209-231.
3. Eichhorn J, Roskams P, Ferretti M, Mues V, Szepesi A, Durrant D. Visual
assessment of crown condition and damaging agents. In: UNECE, editor.
Manual on methods and criteria for harmonized sampling, assessment,
monitoring and analysis of the effects of air pollution on forests. UNECE ICP
Forests, Hamburg, 2010, 49 p.
Hamburg, 1997. 173 p.
5. Kuzmichev E.P. Diseases of wood plants. Reference book,Volume I, Moscow,
2004, p. 23-32.
6. Lakatos F., Mirtchev S., Mehmeti A., Shabanaj H. Handbook of the major
forest pests in Southeast Europe. Food and Agriculture Organization of the
United Nations, Pristina, 2014. 117 p.
7. Pap P., Rankovic B., Masirevic S. Significance and need of powdery mildew
control (Microsphaera alphitoides Griff. et Maubl.) in the process of
regeneration of the pedunculate oak (Quercus robur L.) stands in the Ravni
Srem area. Periodicum BiologorumVol. 114, No 1. 2012, p. 91-102.
8. Report on the state forestry sector of the Republic of Moldova: 2006-2010.
Agency “Moldsilva”, Botnari F. (red.), Chișinău, 2011. 48 p.
9. Tuzov V.K. Methods for monitoring pests and diseases. Reference
book,Volume III, Moscow, 2004, 200 p.
10. Vlasov A. A. Mucinistaia rosa duba. Moscova, 1951, p. 43-l0l.
243
MONITORINGUL DĂUNĂTORILOR DEFOLIATORI ARBORETELOR DE
CVERCINEE PRIN CAPCANE FEROMONALE (STUDIU DE CAZ)
Ala DONICA, Andrei CRĂCIUN, Natalia RĂILEANU

Abstract: Studies on the monitoring of the most damaging defoliant species of oaks
(Lymantria dispar and Totrix viridana) through pheromone traps in forest ecosystems are
some of the rare achievements in this field, for our country. It has been shown that during
the vegetation season there is an alternation of defoliant species, with the presence and
development of the II generations, harmful to the foliar limb (the quantity of pests being
higher during the first generations and reduced in the second generation). The activity of
phytophagus insects was directly influenced by the climatic conditions in the studied areas,
the presence of the nutrition source - oaks and the presence of the infestation source. Based
on the evidence of males captured in the pheromone traps, digital maps of the spatial
distribution of the imago of studied species were developed, which allowed the determination
of the position, the direction of spreading and the size of the pests (the necessary studies in
sustainable forest management).
Cuvinte cheie: cartare, dăunător defoliator, ecosisteme forestiere, focare de

răspândire.
INTRODUCERE
Actuala stare de sănătate a pădurilor din Republica Moldova

reflectă gradul de instabilitate al ecosistemelor forestiere, determinat de
numeroşi factori naturali, dar şi de intervenția umană prin managementul
defectuos al pădurilor. Principalele cauze, care afectează sănătatea
arboretelor, vizează factorii patologici (dăunătorii defoliatori, xilofagi, boli
ale pădurilor), dependenți, în evoluția lor, de un șir de parametri
(structura, compoziţia, provenienţa arboretelor, parametrii climatici,
caracteristicile factorilor ecologici locali, acțiunea concurenților, etc.), [7].
Focarele de dăunători defoliatori, de regulă, nu au o structură omogenă, ci
mai degrabă sunt caracterizate printr-o structură complexă, cu
predominarea unui sau altui defoliator. Răspândirea spaţială şi
intensitatea dezvoltării focarelor de dăunători defoliatori în pădurile din
fondul forestier național, în ultimii 15 ani, indică faptul că anual, sunt
afectate cca 15-30% de păduri. Ecosistemele silvice ale țării sunt cel mai
intens atacate de către următoarele specii de dăunători defoliatori: omida
păroasă a stejarului (Lymantria dispar L.), molia verde a stejarului (Tortrix
viridana L.), cotarul brun (Erannis defoliaria Cl.), cotarul verde
(Operophtera brumata L.), trombarul frunzei de frasin (Stereonychus fraxini
Deg.), omida procesionară a stejarului (Thaumaetopoea processionea L.),
viespea frunzei de cireş (Neurotoma nemoralis L.), ș.a., [6].
Deoarece populaţiile de dăunători determină o scădere a productivităţii
anuale, o reducere a procentului de lemn de lucru, uscarea arborilor,
distrugerea fructelor şi a seminţelor, limitarea funcţiei de protecţie, este
necesară o monitorizare atentă a pădurilor și a insectelor dăunătoare.
Supravegherea dinamicii de dezvoltare a populaţiilor de dăunători cu
ajutorul capcanelor feromonale oferă avantaje importante faţă de metodele
clasice de prognoză, permițând reducerea numărului de tratamente cu
244
pesticide, la strictul necesar, poluarea mediului fiind, astfel, esențial
redusă. Comunicarea realizată prin intermediul feromonilor are trei
caracteristici de bază, care relevă rolul important al acestora la nivelul
populațional, din cadrul ecosistemelor: 1). mesajele sunt transmise cu o
mare eficacitate, pentru transmiterea unei informații fiind necesare
cantități infime de substanță; 2). răspunsul organismului receptor este
complet preprogramat. Astfel, masculii, recepționând feromonul atractant
sexual, nu sunt capabili să deosebească dacă acesta se transmite de la o
femelă sau de la o sursă artificială; 3). fiecare feromon transmite mesajul
strict intraspecific, informația conținută în el putând fi recepționată și
decodificată, de regulă, numai de indivizi din aceeași specie [3, 5].
Studiul și-a propus identificarea focarelor dăunătorilor defoliatori
Lymantria dispar și Totrix viridana din arborete de cvercinee (prin
utilizarea capcanelor feromonale) și a relațiilor existente între dezvoltarea și
distribuția focarelor și starea de sănătate a cvercineelor, pentru o mai
bună înțelegere a vitalității ecosistemelor silvice, a cauzelor și efectelor
factorilor de stres.
MATERIAL ȘI METODE
Cercetările științifice au fost realizate pe parcursul anului 2018, în

cadrul compartimentului „Identificarea impactului şi riscurilor naturale şi
tehnogene asupra ecosistemelor silvice pentru elaborarea soluţiilor şi
modelelor de gestionare durabilă şi protejare a pădurilor”, realizat la
Institutul de Ecologie și Geografie.
Suprafețele experimentale cercetate au fost amplasate reieșind din mai
multe criterii: aria de cercetare a proiectului, răspândirea ecosistemelor
meteorologice în apropiere, omogenitatea parametrilor fizico-geografici,
accesibilitatea suprafețelor experimentale (SE), precum și respectarea
normelor cerute de programul european de monitoring forestier
(programul ICP Forests), astfel că acestea au prins contur în: 1). Trupul de
pădure Ivancea (parcela 59 L) O.S. Ivancea, ÎSS Orhei; 2). Rezervația
Științifică „Codrii” (parcela 5C); 3). Trupul de pădure Mereșeni (parcela 48
A), O.S. Mereșeni, ÎSS Hîncești-Silva (Tab.1).
Cercetările din cele 3 arii au cuprins activități atât în teren, cât și în
laborator, conform următoarelor metode: colectarea datelor necesare
cercetării: caracteristicilor dendrometrice ale suprafețelor de cercetare –
analiza și citirea amenajamentelor silvice (Institutul de Cercetări și
Amenajări Silvice - ICAS); colectarea materialului biologic afectat de
dăunători [2,10]; evaluări privind cauzele producerii vătămărilor asupra
arborilor - [1, 4]; determinarea nivelului şi dinamicii de dezvoltare a
principalilor dăunători ai stejarilor - prin evidențierea stadiilor de dezvoltare
a dăunătorilor: ponte, ouă, larve, pupe şi imago, pe parcursul perioadei de
vegetație - [2, 10]; sinteza feromonilor s-a efecuat la compania științifico-
practică „Biochemtech”; amplasarea capcanelor feromonale a fost
efectuată conform metodologiei tradiționale [11]; cartarea rezultatelor în
245
baza programelor geoinformaţionale [12], cu utilizarea programului
ArcGIS.
Apariția și evoluția focarelor de insecte defoliatoare depind direct de

caracteristicile structurale (compoziția, etajarea, consistența ş.a.) şi
calitative ale arboretelor (modul de regenerare, vârsta, clasa de producție,
starea de vegetație ş.a.), precum și de caracteristicile staționale (relieful,
expoziția, înclinarea, altitudinea, tipul de sol ş.a.), (Tab. 1).
Specia Lymantria dispar L. (Ocneria dispar L., Porthetria dispar L.) – este o
insectă polifagă, care atacă foarte multe specii lemnoase și erbacee
(evitând doar speciile din familiile Oleaceae și Caprifoliaceae), preferând
cvercineele, fagul, carpenul, plopii și salciile [9]. Produce înmulțiri în masă;
are o generaţie pe an; iernează ca ou în ponte de 250-600 ouă, cu
embrionul format, acoperite cu perişori de pe abdomenul femelei.
Larvele apar în aprilie, când urcă în coroana arborilor, hrănindu-se
cu muguri şi frunzuliţe, după 6-10 săptămâni se transformă în crisalide,
într-un cocon cu ţesătură rară. În iunie-iulie, apar fluturii, care zboară
până în august. Masculii sunt mai vioi decât femelele; după fecundare,
femelele depun ouă pe partea inferioară a tulpinilor; după 3-4 săptămâni
se formează embrionul, care rămâne în diapauză în interiorul oului, până
în primăvara anului următor.
Specia Totrix viridana - este una dintre cele mai dăunătoare
lepidoptere pentru pădurile de stejar din Europa. Speciei i se mai spune și
răsucitorul frunzelor de stejar, deoarece larva, în activitatea sa, răsucește
frunzele în jurul ei, formând o plapumă protectoare. Ouăle sunt depuse,
de obicei, câte două, mai multe pe ramurile tinere de 2-3 ani, în partea
superioară a coroanei, majoritatea lângă cicatricea frunzelor sau la baza
creşterilor anuale şi sunt acoperite cu o secreţie. Omida este de culoare
verde, cu capul negru şi se mişcă repede. Stadiul de omidă durează 18-25
zile şi are cinci vârste. Pupa are culoare brun-roşcată. Zborul fluturilor se
produce la sfârşitul lunii mai şi prima jumătate a lunii iunie [9].
Tabelul 1
PRINCIPALELE CARACTERISTICI DENDROMETRICE ALE
SUPRAFEȚELOR EXPERIMENTALE CERCETATE (DATELE ICAS)
Particularități Suprafețe experimentale

Ivancea Codrii Mereșeni
1 2 3 4
Anul amplasării 2016 2016 2016
Latitudine 47016,521′N 47006,606, N 46049,326, N
Longitudine 28o53,906′E 0280 21,593′ E 280 33,398′ E
ÎS / ÎSC / RN Orhei RN „Codrii” Hîncești-Silva
OS / UP Ivancea - Mereșeni
Trupul de Ivancea Lozova mare Mereșeni
pădure
Unitatea 59 L 5C 48 A
amenajistică
246
1 2 3 4
Tip de stațiune deluros de cvercete cu deluros de cvercete cu deluros de cvercete
gorunete, goruneto- gorunete, goruneto- cu gorunete,
şleauri, pe platouri, şleauri pe platouri, goruneto-şleauri pe
versanţi însoriţi şi versanţi însoriţi şi platouri,versanţi
semiînsoriţi, cu soluri semiînsoriţi cu soluri însoriţi şi
cenuşii, cenuşii-brune, cenuşii, cenuşii semiînsoriţi, Bm
+/- brune slab luvice, brune, edafic mare,Bs
edafic mijlociu, Bm
Altitudine medie 242 179 299
(m)
Relief Platou Versant mijlociu Versant
Configurația plan ondulat ondulat
terenului
Înclinarea - 120 100
Expoziţia NV NV NE
Tipul de sol C cenușiu deschis 1609 – cenușiu cenușiu deschis
deschis
Tipul de sol D cenușiu deschis 1609 – cenușiu cenușiu deschis
deschis
Tipul de pădure goruneto-stejăret de șleau de deal cu gorunet normal cu
productivitate medie gorun şi stejar, Ps flora de mull, Pm
Tipul de pădure Păduri de foioase Păduri de foioase Păduri de foioase
(EEA 2006) mezofite mezofite mezofite
Compoziţia 6 GO 4 ST 4 ST 3 FR 1 JU 1TE 1 9 GO 1 DT
arboretului CA
Consistenţa 0,7 0,7 0,8
Specia GO ST GO
dominantă
Vârsta (ani) 96 111 79
Specii asociate ST CA FR JU TE
Suprafaţa (ha) 0,25 0,25 0,25
Pentru elaborarea hărţilor digitale de repartizare a principalelor

dăunători ai cvercineelor - Omida păroasă a stejarului (Lymantria dispar
L.), Molia verde a stejarului (Tortrix viridana L.), în terenurile de cercetare
au fost amplasate capcane feromonale, în trei repetiţii, la o înălţime mai
mare de 7 metri (Fig. 1).
Fig. 1. Instalarea capcanelor feromonale pentru omida păroasă (Lymantria

dispar L.) și molia verde (Tortrix viridana L.) a stejarului.
247
S-a observat faptul că pe parcursul perioadei de vegetație a anului
2018, a avut loc o alternanță de specii dăunătoare stejarilor, cu divers
grad de afectare a limbului foliar.
Dăunătorul molia verde, s-a dezvoltat în două generații, cantitatea
numerică a imago de Totrix viridana capturați într-o capcană, în luna mai,
a variat de la 22 indivizi/o capcană (SE Ivancea, partea Nordică) până la
36 indivizi/capcană (SE Mereșeni, partea Sudică ). În luna iunie, numărul
populației dăunătorului T. viridana s-a micșorat până la zero
indivizi/capcană în SE Ivancea și SE Codrii, dând loc altui dăunător –
omida păroasă a stejarului. Astfel, dăunătorul Lymantria dispar nu a fost
prezent în luna mai, dar a apărut în luna iunie, numeric - cca 37 indivizi/
capcană în SE Mereșeni. În luna iulie numărul populației dăunătorului L.
dispar s-a micșorat și în SE Mereșeni a atins nivelul de 11
indivizi/capcană; în SE Codrii - 4 indivizi/capcană, iar în SE Ivancea - 14
indivizi/capcană.
Pe baza evidenței masculilor capturați în capcanele feromonale au
fost elaborate hărţile digitale de repartizare spaţială a imago speciei Totrix
viridana, cu ajutorul SIG, în programa BioClass. Culoarea verde a carto-
schemelor reprezintă densitatea scăzută a dăunătorului, pe când diferitele
nuanţe de galben, maro și roșu ilustrează focarele de repartizare spaţială a
dăunătorului. Vizualizarea cartografică a distribuției spațiale a specie
permite determinarea focarelor de dezvoltare a dăunătorului și elaborarea
strategiilor și măsurilor eficiente de protecție a pădurilor.
Densitatea populaţiei moliei verzi a fost mai intensă pe parcursul
dezvoltării I generații (luna mai), îndeosebi în SE Mereșeni (35-39
ind./capcană). În plus, hărțile digitale ne demonstrează că distribuția
spațială a dăunătorului se mișcă adânc în trupul pădurii. În timpul
dezvoltării generației a II-a, cantitatea dăunătorilor a scăzut în toate SE
studiate (Fig. 2-4).
Același procedeu de vizualizare a datelor obținute a fost aplicat și
pentru specia omida păroasă a stejarului - Lymantria dispar (Fig. 2-4).
Dezvoltarea din abundență a acestei specii a avut loc în luna iunie,
îndeosebi în sectorul Mereșeni – peste 35 ind./o capcană.
Dacă e să comparăm rezultatele obținute cu cele din studiile anului
2017, unde, de asemenea s-au utilizat capcane feromonale pentru
identificarea focarelor de răspândire a speciei defoliatoare molia verde a
stejarului, atunci deducem faptul că în anul 2017, dezvoltarea acestei
specii nu a fost atât de intensă precum în anul 2018. Numărul maxim de
indivizi per capcană feromonală a fost atestată în I generație, alcătuind 9
indivizi (SE Ivancea, partea Sud-Vestică), distribuția spațială a
dăunătorului mișcându-se adânc în trupul pădurii, urmată de SE Codrii
(partea Vestică) -7 indivizi/o capcană și SE Mereșeni (partea Nord-Vestică)
– 4 ind./o capcană. În timpul dezvoltării generației a II-a, cantitatea
dăunătorilor a scăzut în toate SE studiate. Posibil, condițiile meteo
nefavorabile din primăvara anului 2017 (căderea zăpezii, scăderea bruscă
a temperaturii în perioada, care corespunde activării de primăvară a
insectelor), au influențat reducerea numerică a populației speciilor ținte.
De asemenea, concurența altor specii (paraziți şi prădători oofagi,
248
microorganisme entomofage, etc.) prezintă factori biotici limitativi în
dezvoltarea speciei.
SE Observații în suprafețele experimentale (prin capcane feromonale):

Mai Iunie Iulie
Dăunătorul defoliator molia verde a stejarului (Totrix viridana)
Ivancea
Dăunătorul defoliator omida păroasă a stejarului (Lymantria dispar)
Legendă: Nr. indivizi/imago capturați în capcana feromonală
0 1-4 5-9 10-14 15-19 20-24 25-29 30-34 35-39
Fig. 2. Dinamica sezonieră a principalilor dăunători defoliatori din I

perioadă de vegetație a cvercineelor, SE Ivancea, 2018.
În protecția pădurilor și combaterea integrată a dăunătorilor

forestieri se acționează printr-un complex de măsuri silviculturale,
intervenţii pe cale chimică, alături de măsuri biotehnice şi biologice (ex.:
utilizarea capcanelor feromonale).
În lucrările de protecţie a pădurilor, feromonii au început să fie din
ce în ce mai mult utilizați. Începând cu feromonii specifici anumitor specii,
în prezent s-a ajuns la un număr apreciabil, cu sintetizarea şi
condiționarea feromonilor pentru dăunătorii cei mai vătămători
arboretelor de importanţă majoră; introducerea unor tehnologii moderne
de depistare, prognoză a acestora, cât şi pentru prevenirea dezvoltării în
249
Mai Iunie Iulie
Codrii
0 1-4 5-9 10-14 15-19 20-24 25-29 30-34 35-39
Fig. 3. Dinamica sezonieră a principalilor dăunători defoliatori din I

perioadă de vegetație a cvercineelor, SE Codrii, 2018.
masă a populatiilor lor [8]. Considerăm că utilizarea capcanelor

feromonale, prin capturarea masculilor speciei ținte, este o metodă eficientă
(fără impact asupra mediului, strict direcționată asupra speciei vizate, cu
mai puțină implicarea a forței de muncă, ș.a.) și o recomandăm, spre
utilizare, în combaterea speciilor defoliatoare.
250
Mai Iunie Iulie
Mereșeni
0 1-4 5-9 10-14 15-19 20-24 25-29 30-34 35-39
Fig. 4. Dinamica sezonieră a principalilor dăunători defoliatori din

perioada de vegetație a cvercineelor, SE Mereșeni, 2018.
CONCLUZII
Supravegherea dinamicii populaţiilor de dăunători (Lymantria

dispar și Totrix viridana) cu ajutorul capcanelor feromonale, în arboretele
de cvercinee cercetate, a indicat o alternanță a speciilor defoliatoare pe
parcursul sezonului de vegetație, cu prezența și dezvoltarea a II generații
dăunătoare (cantitatea dăunătorilor fiind mai mare pe parcursul
dezvoltării I generații și redusă în generația a II-a).
Activitatea insectelor dăunătoare a fost direct influențată de
condițiile climatice din ariile cercetate, prezența sursei de nutriție –
cvercineele și concurența altor specii vătămătoare, astfel că pe parcursul
perioadei de vegetație (a. 2018) a avut loc o alternanță de specii
defoliatoare, cu divers grad de afectare a limbului foliar.
Pe baza evidenței masculilor capturați în capcanele feromonale au
fost elaborate hărţile digitale de repartizare spaţială a imago speciilor
251
vizate în studiu, ceea ce a permis determinarea poziției, direcțiilor de
răspândire și mărimea focarelor de dezvoltare a dăunătorilor.
Prin utilizarea feromonilor sintetizați se poate regla/reduce
numărului populațiilor de insecte vătămătoare, studiile fiind utile în
elaborarea strategiilor și măsurilor eficiente de protecție a pădurilor, în
condițiile modificărilor actuale de mediu, or cunoscând, din timp,
particularitățile agentului dăunător, modul şi intensitatea atacurilor, pot fi
evitate pagubele în ecosistemele forestiere și stabilite măsuri specifice de
protecţie.
BIBLIOGRAFIE
1. Eichhorn J, Roskams P, Ferretti M, Mues V, Szepesi A, Durrant D. Visual

assessment of crown condition and damaging agents. In: UNECE, editor.
Manual on methods and criteria for harmonized sampling, assessment,
monitoring and analysis of the effects of air pollution on forests. UNECE ICP
Forests, Hamburg, 2010, 49 p.
2. Kuzmichev E.P. Diseases of wood plants. Reference book.Volume I, Moscow,
2004, p. 23-32.
3. Nastas T. Fundamentarea mecanismelor acțiunii feromonilor sexuali pentru
diminuarea populațiilor insectelor dăunătoare culturilor agricole. Teză de
doctot habilitat în biologie. Academia de științe a Moldovei. Institutul de
Protecție a Plantelor și Agricultură Ecologică. Chișinău, 2012, 222 p.
4. Nețoiu C., A. Săraru, 2001, The favorability of oak forest stands from Oltenia
region for outbreaks of Lymantria dispar. Acta Horti Botanici Bucurestiensis,
Universitatea din Bucuresti, vol. 29.
5. Oprean I. Feromonii. Feromonii insectelor și utilizarea lor în protecția
plantelor. Programe în sectorul forestier. Institutul de Cercetări în Chimie
“Raluca Ripan”, Cluj-Napoca.
http://feromoni.iccrr.institute.ubbcluj.ro/?page_id=20
6. Protecția pădurilor. Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice.
www.icas.com.md.
7. Raport privind starea sectorului forestier din Republica Moldova: perioada
2006-2010. Agenția “Moldsilva”. Chișinău: Agenția “Moldsilva”, 2011. 48 p.
8. Simionescu A. Abordarea conceptului de combatere integrată în asigurarea
stări de sănătate a pădurilor. În: Bucovina forestieră, Anul II, nr. 2/1994. P.
54-60.
9. Tratat de entomologie generală şi specială / Ioan Roşca (coord.), OlteanI.,
Mitrea I.,Tălmăciu M., Petanec D.I. Buzău: Ed. Alpha MDN, 2011.
10. Tuzov V.K . Methods for monitoring pests and diseases. Reference
book.Volume III, Moscow, 2004, 200 p.
11. Рожина В.И., Дротикова А.М. Использование феромонных ловушек для
выявления вредителей при мониторинге лесонасаждений
Калининградской области. In: „Monitoring and biological control methods of
woody plant pest and pathogens: from theory to practice”. Moscow, april 18-
22, 2016. Krasnoyarsk: SIF SB RAS, 2016. c. 192-193.
12. Тодираш В.А., Албу И.В., Бех В.И. Опыт использования программы
BioClass для агроэкологической классификации территорий. [online]
http://lib.chdu.edu.ua/pdf/naukpraci/ecology/2008/82-69-60.pdf.
252
ASPECTE ALE ÎNFLORIRII ȘI FRUCTIFICĂRII STEJARULUI
(STUDIU DE CAZ)
Nicolae GRIGORAȘ
Abstract: The presented study identifies the existing dependencies between the time
course of phenological phenomena in the oak stands, from three sample surfaces, and the
factors with a major impact on their evolution. The usefulness of the oak tree research is
necessary both for scientific and practical reasons, knowing that the issue of ensuring the
production of high quality forest seeds and the necessary quantity is an actual one. The
researches show that the formation and development of the oak inflorescences, the amount
of acorns reached maturity and the degree of its viability (in the region under study) were in
direct correlation with the climatic parameters, during the vegetation period, the presence of
defoliating and seminophage species , factors that can induce tree metabolic imbalances, low
fructification, and premature fall of fruit. The most intense fructification was certified for the
Ivancea research area, followed by the Codrii and Mereşeni areas.
Cuvinte cheie: stejărete, înflorire, fructificare, defoliatori.
INTRODUCERE
Modul de gospodărire inadecvat al pădurilor din ultimul secol, cât și

fragmentarea pădurilor de cvercinee, cu scăderea arealului lor natural, au
condus la reducerea vitalității, la rărirea extremă a periodicității
fructificațiilor și la uscări anormale ale arborilor [7]. Necesitatea
cercetărilor privind fructificarea stejarului se impune, atât din
considerente științifice, cât și practice, or problema care preocupă de mult
timp pe silvicultori este asigurarea producției de semințe forestiere de
calitate înaltă, cât și în cantitatea necesară. Este cunoscut că atât
regenerarea naturală, cât și cea artificială a pădurilor de cvercinee este
condiționată direct de periodicitatea și abundența fructificației. Cercetările
din domeniu [2, 3] au scos în evidență faptul că existența pădurilor de
slabă calitate se datorează, în principiu, regenerării pădurilor din arborete
de calitate inferioară.
Studiile în domeniu au demonstrat că fructificarea la speciile
forestiere este direct influențată de condițiile în care vegetează. Factorii ce
condiționează, în cea mai mare măsură, periodicitatea fructificației sunt
vitalitatea arborilor, condițiile de mediu și factorii de nutriție din timpul
înfloririi și fructificației [9].
253
Cercetările au fost realizate în anul 2018, fiind parte componentă a

Compartimentului: „Identificarea impactului şi riscurilor naturale şi
tehnogene asupra ecosistemelor silvice pentru elaborarea soluţiilor şi
modelelor de gestionare durabilă a pădurilor”, realizate în cadrul
Institutului de Ecologie și Geografie.
Obiectele de cercetare au fost amplasate reieșind din mai multe
criterii: aria de cercetare a proiectului aplicativ, răspândirea ecosistemelor
meteorologice în apropiere, accesibilitatea suprafețelor experimentale,
precum și respectarea normelor cerute de programul european de
monitoring forestier (programul ICP Forests), astfel că acestea au prins
contur în: 1). Trupul de pădure Ivancea (parcela 59 L) O.S. Ivancea, ÎSS
Orhei; 2). Rezervația Științifică “Codrii” (parcela 5C); 3). Trupul de pădure
Mereșeni (parcela 48 A), O.S. Mereșeni, ÎSS Hîncești-Silva. Fiecare
suprafață experimentală a avut dimensiunea de 50×50m.
Pentru aprecierea gradului de înflorire a cvercineelor au fost
identificați câte 10 arbori, în fiecare suprafață de probă (masiv, lizieră
însorită, arbori izolați), care au prezentat înflorirea (flori) medie.
Intensitatea înfloririi a fost determinată conform scării propuse de
Tomescu A., (1965), în care înflorirea se apreciază după procentul
abundenței de flori (Tab. 1). La alegerea arborilor asupra cărora s-a
estimat gradul de fructificație s-a ținut cont și de poziționarea pe verticală
a arborilor după sistemul de clasificare Kraft, pentru acest studiu servind
arborii din clasele 1 – 3 Kraft. Aprecierea gradului de înflorire, s-a
determinat atât în arboretul din Suprafețele Experimentale (SE), cât și
asupra arborilor izolați și de la lizierele însorite ale pădurii, aceștia servind
ca termeni de comparație.
Fructificarea a fost apreciată după metoda ramurilor de probă care
presupune recoltarea de pe 10-15 arbori din fiecare suprafață, câte 3-4
ramuri de probă, lungi de 45-70 cm (fără lujerul anual). Ramurile se
recoltează în așa fel, încât să reprezinte fructificația medie a arboretului,
fiind recomandată tăierea ramurilor din diferite părți ale coroanei, pentru
a surprinde situații/observații cât mai variate. După recoltare se
analizează fiecare ramură, notându-se: lungimea ei – care se măsoară în
centimetri pe axul central, fără lugerul terminal; numărul total de lujeri,
care poartă ghinde sănătoase și numărul total de ghinde sănătoase. Datele
254
obținute pentru ramurile de probă, de pe arborii din suprafața respectivă,
se însumează, iar pe baza lor se calculează numărul de ghinde la metru
de ramură, împărțind numărul total de ghinde la lungimea (în metri) a
ramurilor analizate [9].
Tabelul 1
SCARA DE APRECIERE A INTENSITĂȚII ÎNFLORIRII
CVERCINEELOR [9]
Gradul Caracterul înfloririi în primăvară Metoda Aprecierea

înfloririi ramurilor de cantitativă
probă (nr. de (kg de
ghinde la 1 m. ghindă la 1
liniar de ha)
ramură)
0 Infloriscențele mascule relative puține
pe arborii izolați și pe cei de pe liziere
însorite. În arboret se observă ≤6 ≤100
infloriscențe mascule puține și numai
pe unii arbori maturi și de vârstă
mijlocie, ajunși la fructificație (circa 10
– 30%) în general pe cei mai bine
luminați.
1 Infloriscențele mascule în număr
satisfăcător pe arborii izolați și pe cei
de pe lizierele însorite. În arboret, pe 7-10 200-400
arborii maturi și de vârstă mijlocie
ajunși la fructificație, infloriscețele
mascule puține. Uneori ele se observă
numai pe circa 30 - 50% din arbori, în
general pe cei mai bine luminați.
2 Infloriscențele mascule sunt
numeroase pe arborii izolați și pe cei de
pe liziere însorite. În arboret, pe circa 11-14 500-700
50 – 75% din arborii maturi și de
vârstă mijlocie, ajunși la fructificație,
infloriscențe mascule sunt în număr
satisfăcător.
3 Infloriscențele mascule se găsec din
abundență atât pe arborii izolați și pe ≥15 ≥800
cei de pe lizierele însorite, cât și pe
majoritatea arborilor maturi și de
vârstă mijlocie, ajunși la fructificație,
din arboret.
255
Înflorirea arborilor de stejar a avut loc în a doua - a treia decadă a

lunii aprilie. Observațiile privind gradul de înflorire, indică faptul că în
toate SE inflorescențele mascule se găseau din abundență (Fig. 1), atât pe
arborii izolați și pe cei de pe lizierele însorite, cât și pe majoritatea arborilor
maturi și de vârstă mijlocie, ajunși la fructificație, din arboret (Tab. 2).
Polenizarea florilor feminine este direct dependentă de condițiile
climatice din perioada respectivă [5]. Potrivit studiului [4], condițiile
optime pentru înflorirea și polenizarea stejarului sunt: temperatura medie
a aerului nu mai mică de 15oC, umiditatea relativă a aerului 30-80%,
viteza vântului 1- 3 m/s. Procesul de polenizare scade în timpul ploii, mai
ales în cazul ploii torențiale [5]. Datele, preluate de la Serviciul
Hidrometeorologic de Stat, arată că în perioada de înflorire a stejarului, la
stațiile meteorologice Bravicea, Codrii și Chișinău temperatura medie,
umiditatea relativă a aerului și cantitatea de precipitații au fost favorabile
procesului de polenizare.
Fig. 1. Inflorescențe ale cvercineelor, observate în ariile

cercetate (2018).
În perioada formării fructelor (ghindelor), fiind aplicată metoda

ramurilor de probă au fost obținute rezultate ce relevă faptul că cel mai
slab grad de fructificare a fost în O.S. Mereșeni, urmat de Rezervația
Codrii, iar în cadrul O.S. Ivancea s-a înregistrat cel mai mare procentaj de
ghindă (Tab. 3).
Deși, în perioada de înflorire s-a constatat o înflorire abundentă, în
momentul formării fructelor se observă o reducere a numărului de ghinde
formate față de cantitatea de flori, cu aproximativ 30% sau chiar mai mult.
Or, studiile întreprinse de alți cercetători scot în evidență același lucru de
reducere a cantității de ghinde, iar până la atingerea maturității acestora
se păstrează pe arbore în jur de 8 % [8].
256
Situația dată este condiționată atât de factorii interni, cât și cei
externi (abiotici și biotici). Avortarea ghindelor (Fig. 2) s-a produs pe tot
parcursul sezonului de vegetație (în diferite stadii de dezvoltare), din
diferite cauze: în perioada mai – iunie polenizarea este influențată de
factorii climatici, în lunile iunie – iulie căderea prematură a ghindelor
formate este determinată, în principal de factorii pedo-climatici și
fiziologici/ereditari, iar în perioada iulie – septembrie de insectele
seminofage și de cantitatea de precipitații [6].
Fig. 2. Căderea prematură a ghindelor, produsă pe parcursul sezonului de

vegetație în ariile cercetate (2018).
Daune considerabile fructificației stejarilor sunt provocate și de

insectele defoliatoare, care contribuie direct la reducerea fructificaţiei, prin
consumarea mugurilor floriferi sau indirect - prin crearea de dezechilibre
metabolice arborilor, manifestate, fie prin blocarea inducerii mugurilor
floriferi, fie prin reducerea capacităţii de fecundare sau a menţinerii
ghindei pe arbore [7].
Cercetările din teren indică faptul că în SE cercetate stejarii au fost
supuși atât impactului negativ al condițiilor climatice nefavorabile din
perioada de vegetație (cantitatea de precipitații pentru SE Mereșeni a fost
mai mică în comparație cu celelalte două), cât și impactului negativ al
principalelor specii de dăunători ai arboretelor de cvercinee, dintre care
cele mai răspândite au fost insectele fam. Cynipidea, molii miniere, molia
verde (Totrix viridana), omida păroasă a stejarului (Lymantria dispar) -
dăunători ce produc grave dezechilibre metabolice arborilor.
Principalul dăunător seminofag, surprins în toate ariile cercetate, a
fost trombarul ghindei (Balaninus glandium), larvele acestuia reducând
viabilitatea ghindelor, prin consumarea cotiledoanelor embrionare și
determinând, deci, căderea prematură a acestora (Fig. 3).
257
Fig. 3. Ghinde atacate de dăunătorul seminofag - trombarul ghindei
(Balaninus glandium) în SE cercetate, 2018.
Tabelul 2 Tabelul 3
INTENSITATEA ÎNFLORIRII NUMĂRUL DE GHINDE LA 1 M.
STEJĂRETELOR DIN LINIAR DE RAMURĂ ÎN SE
SUPRAFEȚELE (METODA RAMURILOR DE
EXPERIMENTALE PROBĂ)
SE Arbori Lizieră Masiv SE Arbori Lizieră Masiv
izolați însorită izolați însorită
Ivancea 3 3 3 Ivancea 3 3 2
Rezervația 3 3 3 Rezervația 2 2 1
Codrii Codrii
Mereșeni 3 3 3 Mereșeni 1 1 0
Astfel, deși în prima perioadă de vegetație a stejăretelor s-a constatat

o înflorire abundentă, majoritatea acestor flori nu au ajuns să se dezvolte
în ghinde. Acest lucru este condiționat de o serie de factori, care
acționează în momente diferite asupra formării și dezvoltării ghindelor.
Dintre principalii factori, care influențează producția finală de ghindă și în
special, calitatea acesteia, enumerăm: cantitatea/numărul de flori ce apar
primăvara, determinat de periodicitatea de fructificație a speciei, fixată
genetic; condițiile pedo-climatice și activitatea insectelor ce atacă ghinda.
Dintre cauzele care conduc la diminuarea producției de ghindă,
căderea prematură este unul din cei mai importanți factori. Aproximativ
30% sau chiar mai mult din procentul inițial de flori, deși s-au format
ghinde, acestea au fost avortate de plantă, în diverse stadii de dezvoltare.
Având în vedere că acest proces este determinat, în principal, de
cantitatea de substanțe minerale pe care planta poate să le asimileze,
pentru a mări producția de ghindă, alături de combaterea insectelor
seminofage, trebuie aplicate și măsuri de asigurare a optimului de
elemente minerale în sol, în funcție de cerințele speciei de cvercinee [8].
258
CONCLUZII
Cercetările demonstrează faptul că formarea și dezvoltarea

inflorescențelor cvercineelor, cantității de ghindă ajunsă la maturitate și
gradul de viabilitatea a acesteia (în regiunea supusă studiului), au fost în
corelații directe cu valorile parametrilor climatici din perioada de vegetație,
prezența speciilor defoliatoare și seminofage, factori care pot induce
dezechilibre metabolice arborilor, grad mic de fructificare și cădere
prematură a fructelor.
Dacă în toate ariile cercetate înflorirea s-a produs din abundență,
atunci, pe parcursul sezonului de vegetație, sub influența complexă a
factorilor abiotici și biotici, cea mai intensă fructificare a fost atestată doar
pentru aria de cercetare Ivancea, urmată de ariile Codrii și Mereșeni.
Posibil, pe parcursul perioadei de vegetație factorii climatici au influențat
asupra gradului de polenizare, avortarea prematură a ghindelor fiind
condiționată și de factori pedo-climatici şi fiziologici, dar și de acțiunea
insectelor seminofage, şi de cantitatea de precipitaţii.
BIBLIOGRAFIE
1. Badea O. Manual privind metodologia de supraveghere pe termen lung a stării

ecosistemelor forestiere aflate sub acțiunea poluării atmosferice și modificărilor
climatice. Bucuresti: Tehnica Silvică, 2008. 98 p.
2. Carmen WJ, Koenig WD, Mumme RL. Acorn production of five species of oaks
over a seven-year period at the Hastings Reservation, Carmel Valley,
California. In: Poceedings of the Symposium on Multiple-use Management of
California’s Hardwood Resources (Plumb TR, Pillsbury NH, eds) Pac Southwest
For Exp Range Stn, Berkeley, CA, 1987, p. 429- 434.
3. Cecich, R.A.. Flowering and oak regeneration. In: (D.L. Loftis and C.E. McGee,
eds.) Oak regeneration: serious problems, practical recommendations. USDA
Forest Service Gen. Tech. Rep. SE-84. 1993. p. 79-95.
4. Celac V. Specificul înfloririi și polenizării stejarului Quercus robur L. In: Realizări,
probleme, perspective. Tezele conferinţei jubiliare Rezervaţia „Codrii” – 25 ani.
Lozova, 1996. p. 127-128.
5. Jardan N. The factors affecting the acorn production of Pedunculate Oak
(Republic of Moldova). Scientific Annals of the Danube Delta Institute. Vol. 23
Tulcea, Romania. 2018. p. 51-56.
6. Larsen, D. R., Cecich, R. A. 1997. Model of white oak fl ower survival and
maturation. In: Pallordy S. G., Cecich, R.A., Gorrett, H.G., Johnson, P. S.
(eds.), Proccedings of the 11th Central Hardwoods Forest Conference, Univ.
259
Missouri, Columbia, MO. March 23-26, USDA, Forest Service, North Central
Forest Experiment Station, Gen. Tech. Rep. NC-188, pp. 262-268.
7. Nețoiu C. Cercetări privind influenţa defolierilor timpurii asupra fructificaţiei
stejarilor. În: Analele Icas Vol. 48 (1), 2005 p. 135-150.
8. Nică M. S., Bădele M. O., Neţoiu C., Cioc I., Şoancă C. Formarea, dezvoltarea şi
căderea prematura a ghindei de gârnița (Quercus frainetto) în decursul unui
sezon de vegetație. Proceedings of the international conference ’’Sustainable
forestry in a changing environment’’. Buch., October 23-25, 2009. p. 219.
9. Tomescu A. Biologia înfloririi și fructificării; metode de prevedere și apreciere
cantitativă a fructificației la speciile de stejar. În: Analele ICAS. Vol. 25 (1),
1965, p. 27-58.
260
IMPACTUL ACTIVITĂȚILOR ECONOMICE ASUPRA AERULUI
ATMOSFERIC ÎN R.D. CENTRU
Petru BACAL, Lunita STERPU, Parascovia URMAN

Abstract: In the present study is carried out a comprehensive branch and spatial analysis of
the stationary emission sources in the Central Development Region of the Republic of
Moldova. In the branch structure of emissions from stationary sources prevails energetics,
building industry, agrifood sector and marketing fuel stations, The following positions are
occupied by transport companies and by wood processing enterprises, who records a
significant increase.
Cuvinte cheie: economie, impact, emisii, pondere, dinamică
INTRODUCERE
Caracterul predominant agrar al economiei Republicii Moldova are,

ca rezultat, un impact nociv mai redus asupra bazinului aerian. Volumul
redus de emisii a sursele fixe, care este indicat în rapoartele anuale ale
autorităților statistice și ecologice este condiționat și de furnizarea parțială
a datelor despre emisii. Majoritatea emisiilor nu sunt monitorizate de
echipamente speciale [1], ci sunt doar estimate în baza unei metodologii
de calcul, în funcție de tipul și cantitatea combustibilului utilizat și a
tehnologiei de purificare și evacuare a emisiilor. O bună parte din sursele
mici și mijlocii, îndeosebi, gospodăriile casnice, centrele comerciale și de
alimentație publică, care sunt mult mai răspândite şi localizate mult mai
aproape de organismul uman, de apele freatice şi soluri, nu prezintă
informația despre emisii și nu achita plățile respective [4]. În plus, nu sunt
supuse evaluării majoritatea absolută a emisiilor de la rampele comunale
de deșeuri, de la dejecțiile animaliere din gospodăriile casnice și stânele din
apropierea localităților [2] etc.
După un declin masiv din anii ’90, cantitatea sumară a emisiilor de la
sursele fixe înregistrează o dinamică oscilantă pe fonul unei creșteri mai
lente în comparație cu emisiile sursele mobile. De asemenea, sursele fixe
generează doar 20% din volumul total al emisiilor surselor autohtone de
poluare din regiune.
261
MATERIAL ȘI METODE
În lucrarea de față, sunt cuprinse majoritatea absolută a

întreprinderilor și instituțiilor publice, volumul sumar de emisii al cărora
este de circa 90% din volumul total al emisiilor surselor fixe, cu excepția
rampelor de deșeuri și gospodăriilor casnice.
Pentru realizarea prezentului studiu au fost aplicate următoarele
metode: analizei și sintezei, statistico-matematice, analogică, normativă și
sociologică. Metodele statistico-matematice au fost utilizate la procesarea
datelor statistice cu privire la emisiile surselor fixe, în funcție de profilul
economic al acestora. Metoda analizei și sintezei a fost utilizată pentru:
identificarea situațiilor problematice; elaborarea concluziilor și
recomandărilor de optimizare a gestionării surselor fixe de emisii. Metoda
sociologică a fost aplicată la intervievarea și consultarea autorităților
ecologice și fiscale, precum și la intervievarea întreprinderilor selectate din
Regiunea de Dezvoltare Centru.
Principalele surse de informare naționale referitoare la aplicarea
plăților pentru poluarea mediului au fost: Anuarele Inspectoratului
Ecologic de Stat (IES) „Protecția mediului în Republica Moldova” [1];
Anuarele Agenţiilor şi ale Inspecţiilor Ecologice [2]; datele BNS privind
emisiile surselor fixe de poluare a aerului [5]; legislația ecologică națională
și bibliografia recentă în domeniu.
Baza de date privind impactul ramural asupra bazinului aerian în

Regiunii de Dezvoltare (RD) Centru cuprinde 2462 surse fixe, inclusiv 663
întreprinderi agroalimentare (27%), 570 surse din energetică (23%), 416
stați de comercializare a combustibilului (17%), 236 întreprinderi de
transport (10%), 191 (8%) de întreprinderi din industria minieră și a
materialelor de construcții (IM MC), 155 întreprinderi de deservire, 131
întreprinderi de prelucrare a lemnului. 36 de întreprinderi din industria
constructoare de mașini și de prelucrare a metalelor (ICM PM), 27 de
întreprinderi din industria ușoară și 19 întreprinderi din industria
chimică. Conform Anuarelor IES [1-2], în perioada 2007-2017, volumul
sumar al emisiilor surselor fixe de poluare a fost, în medie, de 10,2 mii
tone (tabelul 1), inclusiv 7,1 mii t de la întreprinderi și organizațiile și 3 mii
tone de la rampele de depozitare a deșeurilor solide din raionul Rezina.
Volumul de emisii al surselor fixe este condiționat de dimensiunile
262
unităților administrativ-teritoriale (u..a.t.), de numărul și capacitățile
surselor de emisii din energetică, IM MC, complexul agroalimentar și
stațiilor de comercializare a combustibilului, precum și de nivelul de
monitorizare a surselor de emisii de către autoritățile ecologice [4].
În anul 2017, volumul maxim de emisii a surselor fixe se constată în
raioanele Rezina (4.0 mii t), Orhei – 1,2 mii t, Hâncești (775 t), Strășeni
(630 t), Anenii Noi (595 t) și Ungheni (583 t), iar volumul minim ‒ în
raioanele mai mici și mai slab industrializate (tabelul 3.12), precum
Șoldănești (179 t), Nisporeni (325 t) și Dubăsari (370 t). Per ansamblu, se
atestă o evoluție oscilantă a volumului de emisii, pe fonul unei tendințe
generale de creștere lentă. O majorare de ≈4 ori a volumului de emisii se
observă în raionul Orhei, ce se datorează dării în exploatare a cazangeriei
pe biomasă la fabrica de sucuri și conseve SA „Orhei Vitˮ. În raionul
Nisporeni se atestă o creștere triplă a volumului de emisii de la sursele
fixe, iar o dublare a acestora – în raioanele Dubăsari și Telenești (tabelul
1.). Reducerea emisiilor se atestă în raioanele Călărași (de 3 ori) Hâncești (-
27%) și Ialoveni (-20%).
Tabelul 1
DINAMICA VOLUMULUI DE EMISII A SURSELOR FIXE
DIN RD CENTRU, în tone
Anii
Nr. Raionele 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 media
1 Şoldăneşti 190 197 137 139 146 158 164 172 169 135 179 162
2 Rezina 1926 4723 3987 4161 4238 4081 4500 4414 4409 4417 4012 4079
3 Criuleni 323 455 408 416 395 359 354 513 550 546 551 443
4 Dubasari 197 341 406 582 432 393 434 428 429 407 370 402
5 Anenii Noi 621 630 729 842 641 675 689 698 703 728 595 686
6 Ialoveni 534 566 1884 651 616 585 671 485 506 511 424 676
7 Străşeni 591 636 1058 909 1124 577 569 711 632 614 630 732
8 Călăraşi 592 271 361 783 222 289 288 269 232 249 195 341
9 Ungheni 647 659 683 641 636 487 545 484 496 488 583 577
10 Nisporeni 121 186 465 396 241 148 179 267 314 314 325 269
11 Hânceşti 1061 943 902 858 745 788 750 740 634 752 775 814
12 Teleneşti 229 149 169 155 132 396 366 350 388 856 428 329
13 Orhei 298 410 349 327 355 372 427 560 1060 1271 1158 599
RD Centru 7329 10165 11536 10860 9923 9307 9937 10092 10522 11288 10223 10107
Sursa: tabelele 1-2 și figurile 1-7 sunt elaborate de autori după datele IES [1;2]
În majoritatea ramurilor economiei se atestă o evoluție oscilantă a

volumului sumar de emisii, pe fonul unei tendințe generale de creștere
lentă de cca 9% (tabelul 2). Tendința de reducere a emisiilor este
caracteristică pentru anii 2007-2009, fiind condiționată de declinul
economiei din anii respectivi. Ulterior, ca urmare a relansării economice,
dar și a extinderii ariei de monitorizare se atestă o majorare constantă a
263
volumului de emisii în majoritatea ramurilor analizate. O creștere multiplă
a emisiilor se înregistrează în sectorul comunal (de 7,7 ori), în industria
chimică (de 4,2 ori) și la întreprinderile de deservire (de 2,8 ori). O
majorare semnificativă a emisiilor se constată la stațiile de comercializare
a combustibilului (+62%, în industria ușoară (+43%), la întreprinderile de
prelucrare a lemnului (+41%) și în complexul agroalimentar (+33%).
Majorarea multiplă a emisiilor din sectorului comunal se datorează
exclusiv stației epurare a apelor reziduale din orașul Hâncești. O reducere,
de peste 2 2 ori a emisiilor se observă în IM MC, ICM PM, precum și în
industria vinicolă, ceea ce se datorează declinului economic îndelungat în
aceste ramuri, retehnologizării întreprinderilor și ajustării lor la
standardele ecologice internaționale [4] De asemenea, reducerea volumului
de emisii se observă la întreprinderile de transport (-20%), ceea ce se
datorează falimentării și reorganizării întreprinderilor mari din această
ramură.
Tabelul 2
DINAMICA VOLUMULUI DE EMISII PE ACTIVITĂȚI ECONOMICE
PRINCIPALE În RD Centru, în tone
Activități Anii Spor
Media
economice 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 ul, %
Energetică 1842 1740 1038 2889 2090 2227 2169 2507 2754 2744 2511 2228 136
IM MC 2331 2111 1100 1308 1438 1287 1688 1489 1521 1508 1041 1529 45
C. agroalimentar 1010 1089 545 716 952 992 1144 1185 1360 1390 1339 1066 133
Ind. vinicola 196 163 86 101 108 128 120 100 92 107 83 117 42
Comerțul cu
759 972 465 672 1012 1132 1156 1205 1234 1428 1230 1024 162
combustibil
Transport 235 260 240 244 125 164 204 204 188 220 192 207 82
Prel. lemnului 177 266 107 194 247 253 250 280 213 217 250 223 141
Ind. uşoară 31,1 33,6 21,4 25,3 22,5 16 33,9 35,9 34,9 42,9 44,5 31,1 143
Gospodăria
46 42,4 41,5 31,8 44,9 42 16,7 15,5 15,5 481 356 103 773
comunală
Deservire 20,8 32,4 20,4 28,9 70,6 34 49,4 57,7 62,4 58,7 57 45 275
Ind. chimică 10,9 7,5 3,9 6,2 60,5 36 22,5 31,7 20,5 21,5 46 24,3 420
ICM şi PM 24,7 18,2 7,9 11,9 16 10 10,7 12,7 14,7 18,8 14 14,5 57
Total 6487 6572 3589 6127 6079 6193 6745 7024 7419 8131 7080 6495 109
În structura ramurală a emisiilor surselor fixe, primele poziţii sunt

ocupate de energetică (34%), IM MC (24%), complexul agroalimentar (16%)
și stațiile de comercializare a combustibilului (16%), cărora le revin 90%
din volumul total al emisiilor (fig. 1). Pe pozițiile următoare, la mare
distanță, sunt situate întreprinderile de transport și cele de prelucrare a
lemnului, cu câte 3%.
264
100%
90%
80%
70%
60%
50%
40%
30%
20%
10%
0%
energetica IM MC c. agroalimentar com. cu combustibil

prel. lemnului transport s. comunal deservire
ind. usoara ind.chimică ICM PM
Fig. 1. Structura ramurală a emisiilor surselor fixe în raioanele RD

Centru (media 2007-2017).
Din energetică provin, în medie, 1/3 (2,6 mii t) din emisiile surselor
emisiilor fixe (fig.1). Complexul energetic este reprezentat predominant de
cazangeriile sectorului rezidențial-administrativ, iar volumul de emisii şi
ponderea energeticii sunt condiţionate, cu precădere, de numărul şi
capacitatea cazangeriilor primăriilor, instituţiilor de învăţământ şi
medicale, care au prezentat informaţia despre emisii [3, p. 55]. Astfel, o
pondere maximă, de peste 60%, se atestă raioanele Hâncești și Telenești,
Criuleni și Dubăsari (fig. 2-3).
Fig. 2-3. Volumului emisiilor și ponderea energeticii în structura ramurală

a emisiilor surselor surselor fixe (media 2007-2017, 2017)
265
Volumul emisiilor din IMMC a constituit, în medie, 1,5 mii t sau 24%
din emisiile sumare ale surselor fixe. În anul 2016, întreprinderile din
această ramură au degajat circa 1,5 mii t sau 20%, iar în anul 2017 –
doar 1041 t sau 15% din emisiile surselor fixe (tabelul 2). Ponderea
ridicată a IM MC în RD Centru se datorează, exclusiv, fabricii de ciment
din Rezina, care este cea mai mare sursă de poluare a aerului din partea
dreaptă a Nistrului, cu 80% din emisiile ramurii respective. În restul
raioanelor, IM MC este surclasată de întreprinderile energetice,
agroalimentare și de comercializare a combustibilului (fig. 4-5). Ponderea
maximă a IM MC se atestă în raionul Rezina (96%), iar o pondere
moderată, de 10-20% − în raioanele Orhei și Ialoveni, unde se găsesc
rezerve bogate de materii prime şi întreprinderi de prelucrare [2].
Fig. 4-5. Volumul emisiilor și ponderea IM MC în structura ramurală a emisiilor

(2007-2017; 2017)
Volumul maxim de emisii din această ramură se estimează în

raioanele Rezina (1192 t), Orhei (98,6 t) și Ialoveni (66 t). După fabrica de
ciment din Rezina, cei mai mari poluatori din această ramură sunt:
fabricile de producere a articolelor din beton din Rezina, Ialoveni, Ungheni;
carierele şi minele din raioanele Orhei, Ialoveni, Anenii Noi şi Străşeni;
atelierele de producere a cărămizii presate şi a plăcilor de trotuar;
întreprinderile de reconstrucţie a drumurilor; şantierele de construcţii etc.
Emisiile de la şantierele de construcţii sunt estimate superficial, iar
impactul acestora este sporește alarmant [2;4].
Complexul agroalimentar se situează pe poziţia a III-a, cu o pondere
medie de 16% sau circa 1066 t anual (fig. 1; 6-7). În comparație cu
266
energetică și IM MC, Întreprinderile agroalimentare au o pondere mai
echilibrată, fiind răspândite relativ uniform în toate raioanele regiunii.
Ponderea maximă, de peste 30% a complexului agroalimentar se constată
în raioanele Anenii Noi, Ialoveni și Dubăsari. De asemenea, o pondere
ridicată, de 20-30%, se atestă în raioanele Nisporeni, Șoldănești și
Criuleni. În primele 2 categorii, IM MC are o pondere redusă (până la
10%). În raioanele Ungheni, Strășeni, Orhei și Călărași se constată o
pondere moderată, de 10-20% (fig. 6-7), care se datorează unei structuri
ramurale a emisiilor mai echilibrate și ponderii reduse a energeticii.
Ponderea minimă (<10%) se observă în raioanele Rezina, Telenești și
Hâncești, ceea ce se explică prin predominarea absolută a IM MC în
Rezina și a energeticii în Telenești și Hâncești [2].
Fig. 6-7. Volumul emisiilor și ponderea complexului agroalimentar în

structura ramurală a emisiilor (2007-2017; 2017).
Volumul maxim de emisii din complexul agroalimentar se estimează

în raioanele Anenii Noi (290 t), Ialoveni (190 t) și Dubăsari (128 t), iar
volumul minim – în raioanele Telenești (26,6 t) și Rezina (16,1 t). Cei mai
mari poluatori din complexul agroalimentar sunt: fabricile de vin (145 t)
din raioanele Ialoveni (45,7 t), Străşeni (25 t) și Călărași (23 t); fabricile de
panificație din centrele raionale; brutăriile, morile și oloinițele din mediul
rural; întreprinderile agricole mari, în special în raioanele din proximitatea
capitalei; fabricile avicole din raioanele Anenii Noi (inclusiv SA „Avicola
Roso”, cu 73 t), Teleneşti și Criuleni; complexele de porcine din raioanele
Criuleni, Anenii Noi și Ialoveni; fabricile de conserve din Ungheni (14 t),
Orhei (7,3 t), Anenii Noi, Călăraşi şi Criuleni; fabricile de lactate din
Hânceşti (30 t), Orhei, Ialoveni şi Călăraşi; întreprinderile de prelucrare a
267
cărnii din Ialoveni, Criuleni şi Anenii Noi; întreprinderile de alimentație
publică [3, p. 60].
Volumul emisiilor de la staţiile de comercializare a combustibilului a
fost, în medie, de 1023 t sau 16% din volumul surselor fixe (fig. 3.33). În
comparație cu anul 2004, se constată o triplare a volumului de emisii
provenite de la stațiile de comercializare a combustibilului, de la 425 t
până la 1428 t în 2016 (tabelul 3.13). Numărul şi capacitatea staţiilor de
comercializare a combustibilului, precum și ponderea acestei ramuri în
structura ramurală a emisiilor este condiţionată de dimensiunile și de
poziţia geografică a raioanelor față de magistralele principale de transport
auto și de proximitatea față de Chișinău. Ponderea maximă a stațiilor de
comercializare și depozitare a a combustibilului se constată în raionul
Anenii Noi (42%). O pondere ridicată, de 20-30%, se atestă în raioanele
Orhei, Călăraşi, Ungheni și Nisporeni, iar o pondere moderată – în
raioanele Șoldănești, Telenești, Strășeni, Ialoveni și Criuleni. Cei mai mari
poluatori sunt: centrele de distribuţie a gazelor naturale din centrele
raionale; bazele petroliere, îndeosebi de la Socoleni, Anenii Noi (270 t),
Călăraşi şi Criuleni. Staţiile PECO au o repartizare uniformă, fiind
concentrate în raza centrelor urbane și traseelor naționale [4].
Volumul de emisii de la întreprinderile de prelucrare a lemnului a
constituit, în medie, 223 t sau 3%. Ponderea maximă se atestă în
raioanele mai împădurite ale regiuni, inclusiv în Şoldăneşti (27%),
Călăraşi (11%) și Nisporeni (9%). Principalii poluatori sunt secțiile de
prelucrare a lemnului ale gospodăriile silvice localizate în centrele raionale
respective. În ultimii ani, în raioanele Călărași, Strășeni, Ialoveni și
Nisporeni s-a majorat semnificativ volumul emisiilor de la întreprinderile
mici și mijlocii de confecționare a diverselor articole din lemn, inclusiv
mobilier și articole de meșteșugărit [6].
În pofida reprezentării masive, ponderea întreprinderilor de transport
în structura ramurală a emisiilor este de 3% (207 t). Această situaţie este
condiţionată de ponderea celorlalte ramuri de importanţă secundară, de
poziţia geografică, de numărul şi capacitatea unităţilor de transport.
Astfel, ponderea maximă a acestei ramuri se atestă în raionul Ungheni (20
%), în care se remarcă nodurile de transport feroviar. În majoritatea
raioanelor regiunii se constată o pondere moderată, de 2-5%. Volumul
maxim al emisiilor acestei ramuri se înregistrează în raioanele Ungheni
(85 t), Ialoveni (29 t) și Anenii Noi (18 t), iar în restul raioanelor volumul
emisiilor nu depășește 15 t. Volumul emisiilor de la întreprinderile
comunale a fost, în medie, de 103 t sau doar 1%, iar în 2017 –356 t sau
268
3% și se datorează, aproape exclusiv întreprinderii municipale din orașul
Hâncești (206 t). Cantitatea emisiilor şi ponderea ramurii respective sunt
condiţionate, de asemenea, de capacitatea staţiilor de epurare, care au
furnizat informaţia despre emisii. Din cauza neprezentării masive a
datelor respective, în majoritatea raioanelor, ponderea sectorului comunal
nu depăşeşte 1%. În acelaşi timp, impactul nociv asupra aerului şi
organismului uman este resimţit lângă fiecare staţie de epurare și rampă
de deșeuri.
CONCLUZII
Per ansamblu, se atestă o evoluție oscilantă a volumului de emisii, pe

fonul unei tendințe generale de creștere lentă. Această dinamică se
observă în majoritatea raioanelor și ramurilor regiunii.
În structura ramurală a emisiilor surselor fixe, primele poziţii sunt
ocupate de energetică, IM MC, complexul agroalimentar și stațiile de
comercializare a combustibilului, urmate, la mare distanță de
întreprinderile de transport și de prelucrare a lemnului.
Complexul termoenergetic este reprezentat predominant de
cazangeriile sectorului rezidențial-administrativ Întreprinderile
agroalimentare și stațiile de comercializare a combustibilului sunt
răspândite uniform în toate raioanele regiunii.
BIBLIOGRAFIE
1. Anuarele Inspectoratului Ecologic de Stat „Protecția mediului în Republica

Moldova”.Chișinău. Edițiile 2008-2018.
2. Anuarele (2007-2017) privind calitatea factorilor de mediu şi activitatea
Agenţiilor şi Inspecţiilor Ecologice.
3. Bacal P. Gestiunea protecţiei mediului înconjurător în Republica Moldova.
Aspecte teoretice și aplicative. Chişinău: ASEM, 2010. 240 p.
4. Bacal P., Urman P. Analiza spațială și ramurală a impactului surselor staționare
de poluare a aerului atmosferic în Regiunea de Dezvoltare Centru. În: Probleme
ecologice și geografice în contextul dezvoltării durabile a Republicii Moldova:
realizări și perspective. 2016. p. 588-594.
5. Rapoartele BNS „Protecţia aerului atmosferic” pentru anii 2007-2017.
269
PARTICULARITĂȚILE UTILIZĂRII RESURSELOR DE APĂ ÎN
BH RĂUT (ÎN LIMITELE RD CENTRU)
Daniela BURDUJA, Petru BACAL, Nadejda CIOCAN

Abstract: The purpose of this research consists in the elucidation of spatial and
branch aspects of the water use in the Răut river basin (in the limits of Central Development
Region). The main topics presented in this paper are: 1) the dynamics of water use in this
basin; 2) spatial aspects of water use; 3) dynamics of water use by the main usage
categories; 4) branch profile of water use and its dynamics: 5) existing problems in the
evaluation and monitoring of water use. To achieve these objectives were used traditional
methods of geographical and economic research. Also, the content of the present study is
focused on the methodology to elaborate the management plans of hydrographical basins
and their chapters on economic analysis of water use in a river basin.
Cuvinte cheie: utilizare, ape, bazin hidrografic, Răut
INTRODUCERE
Bazinul râului Răut ocupă integral Câmpia Cuboltei și Dealurile

Ciulucurilor, precum și o parte considerabilă a Podișului Nistrului și a
Podișului Codrilor. Are forma de pară, cu lungimea de cca 190 km și
lățimea de până la 65 km [7, p. 11]. În Podișul Codrilor relieful este
fragmentat de o rețea de văi largi și adânci cu versanți asimetrici, ravene și
hârtoape. Cursul inferior al Răutului are un grad înalt de fragmentare a
reliefului, determinat de eroziune, sufoziune și carst.
Suprafața bazinul de recepție a râului Răut este de 7760 km2, din
care ≈3000 km2 (39%) − în limitele RD (Regiunii de Dezvoltare) Centru În
BH (Bazinul Hidrografic) Răut se află 8 raioane din RD Centru, cu 39%
din suprafața și 31% din populația totală a bazinului respectiv. Bazinul
râului Răut include integral raionul Telenești, cca 90% din raionul Orhei,
≈40% din raionul Rezina și câte cca ¼ din raioanele Călărași și Șoldănești,
cca 20% din raioanele Criuleni și Ungheni și doar 10% din raionul
Dubăsari. Raioanele Telenești și Orhei cuprind 67% din suprafața totală și
72% din populația sumară a BH Răut în cadrul RD Centru.
În cadrul BH Răut (în limitele RD Centru) sunt situate 164 de
localități, inclusiv 103 centre de reședință, din care 101 comune și doar 2
orașe – Orhei și Telenești [5]. Cele mai multe localități se înregistrează în
raioanele Telenești (53) și Orhei (52), care sunt încadrate integral sau
predominant în perimetrul bazinului hidrografic respectiv. Numărul
minim se observă în raioanele cu o pondere mai mică în BH Răut, inclusiv
în Dubăsari (1), Criuleni și Șoldănești (câte 7). Numărul total al populației
este de 246 mii locuitori, din care cca 90% revine populației rurale și doar
270
10% populației urbane. Ponderea redusă a populației urbane este
condiționată și de faptul că în majoritatea raioanelor (6 din 8), centrele
urbane sunt situate în afara BH Răut. Numărul maxim de locuitori se
atestă în raioanele Orhei (102 mii) și Telenești (72 mii). Numărul minim se
înregistrează, de asemenea, în raionul Dubăsari (3,5 mii), din care în BH
Răut face parte doar o comună, precum și în raioanele Șoldănești (9,1 mii)
și Ungheni (9,4 mii).
Principalele metode utilizate în acest studiu sunt: statistice,

analitice, comparative, analogice, istorică, precum și consultarea cu
autoritățile competente în domeniul gestionării resurselor de apă.
Metodele statistice au fost folosite la procesarea datelor privind volumul
de ape captate și utilizate, în funcție de sursele de proveniență și categoriile
de folosință. Metodele analitice au fost utilizate la: analiza consumului
resurselor de apă; identificarea situațiilor problematice în utilizarea și
protecția apelor de suprafață și subterane; elaborarea recomandărilor
privind optimizarea folosințelor de apă. Metoda comparativă a fost folosită
pentru evaluarea tendințelor consumului de ape în profil spațial și
ramural,
Principalele materiale utilizate în studiu sunt: 1) Rapoartele
Agenției "Apele Moldovei" privind Indicii de gospodărire a apelor [1]; 2)
Anuarele privind calitatea factorilor de mediu şi activitatea Agențiilor și
Inspecţiilor Ecologice [8]; 3) Rapoartele BNS privind sistemele de
aprovizionare cu apă [6]; 4) Planurile de Gestionare a bazinelor
hidrografice [4; 10]; 5) Ghidul WATECO privind metodologia evaluării
folosințelor de apă [9]; 6) studii analitice în domeniu [2-4; 7]. Perioada de
studiu cuprinde anii 2007-2017.
În perioada anilor 2007-2017, în bazinul hidrografic Răut, în limitele

Regiunii de Dezvoltare Centru, au fost utilizate, în medie, cca 4,8 mil. m 3
de apă (tabelul 1), ceea ce reprezintă cca 35% din volumul total de ape
utilizate în BH Răut și cca 20% din cele cantitatea totală de apă captată în
RD Centru. Volumul de ape captate și utilizate pe raioane este condiționat
de suprafața acestora în limitele BH Răut, de numărul și dimensiunile
centrelor urbane și a așezărilor rurale cu apeducte extinse, din perimetrul
bazinului hidrografic respectiv, de suprafețele irigate monitorizate, precum
și de consumul facturat (contabilizat) al apei în scopuri agricole și
menajere [3]. Prin urmare, consumul maxim se atestă în municipiul în
raioanele Orhei (2,7 mil. m3) și Telenești (1,2 mil. m3), iar consumul minim
271
– în raioanele mai mici sau situate predominant în afara BH Răut, precum
Dubăsari, Șoldănești și Ungheni.
Peste 80% (4,0 mil. m3) din apa utilizată provine din sursele
subterane, care alimentează cu apă majoritatea absolută a localităților și
întreprinderilor din zona de studiu, inclusiv orașele Orhei și Telenești [1].
Sursele de suprafață predomină doar în unele localități din raioanele
Dubăsari (Ustia) și Criuleni, situate în proximitatea râului Nistru.
Ponderea maximă (>90%) a apelor captate din surse subterane se atestă
în raioanele Șoldănești și Călărași. Din surse de suprafață au fost utilizate,
în medie, 904 mii m3 (20%). Din cauza debitului mic al râurilor și
lacurilor, intensificării proceselor de aridizare a climei, capacitatea de
exploatare a surselor de suprafață este redusă [4, p. 40]. În plus, apele
freatice au o mineralizare sporită, îndeosebi în raionul Telenești, ceea ce
limitează dezvoltarea agriculturii irigate.
Tabelul 1
SURSELE DE PROVENIENȚĂ ȘI CATEGORIILE PRINCIPALE DE
FOLOSINȚĂ A APELOR ÎN BH RĂUT (în limitele RD Centru)
S ursele de proveniență Categoriile de folosință

Total
Raioanele de suprafață subterane menajere tehnologice agricole, incl. irigare
mii m3 mii m3 % mii m3 % mii m3 % mii m3 % mii m3 % mii m3 %
Şoldăneşti 132 13,6 3 118 97 13,3 10 0 0 118 90 19,3 18
Rezina 174 36 21 138 79 72 41 10 5,8 92 53 12,7 7
Teleneşti 1224 259 21 968 79 444 36 40 3,3 740 60 259 21
Ungheni 137 67,2 49 69.7 51 59,5 43 15,7 11 61,7 45 18,9 14
Calarasi 170 12 7 158 93 78 46 10,4 6,1 82 48 13,4 8
Orhei 2668 467 17 2201 83 1104 41 323 12,1 1241 47 385 14
Criuleni 199 64 32 136 68 75 37 0 0 125 63 84 42
Dubăsari 63 53 84 11 16 8,6 14 0 0 55 86 55 86
Total 4767 904 20 3993 80 1853 39 399 8,4 2397 50 678 18
Sursele datelor: Agenția „Apele Moldovei”[1] și Inspectoratul Ecologic de Stat [8].
În comparație cu anul 1990, se atestă o reducere de cca 20 ori a

volumului de ape utilizate. Această situație se datorează, pe de o parte,
reducerii multiple a volumului de ape utilizate în agricultură și industrie,
ca urmare a declinului profund și îndelungat al acestor sectoare
economice, iar pe de altă parte, evidenței superficiale a utilizării resurselor
de apă, îndeosebi în agricultură și minerit.
În perioada analizată (2007-2017), volumul total de ape utilizate
înregistrează o evoluție oscilantă pe fonul unei tendințe generale negative
slab exprimate, cu cca 8% (tabelul 2). Sporul negativ se observă în 5 din
cele 8 raioane incluse în studiul de față. Dinamica pozitivă se atestă în
raioanele Telenești (+14%), Călărași (+13%) și Dubăsari (+7%), ca urmare a
272
creșterii volumul de ape captate din surse subterane. În plus, ca urmare a
extinderii sistemelor de apeducte publice, îndeosebi în spațiul rural și
sporirii consumul evidențiat al apei, după anul 2013, se înregistrează o
tendință pozitivă în majoritatea raioanelor regiunii de studiu.
Tabelul 2
DINAMICA VOLUMULUI TOTAL AL APELOR UTILIZATE ÎN BH RĂUT
(în limitele RD Centru), în mii m3
Anii sporul
Nr Raioanele media
2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 ,%
1 Şoldăneşti 131 135 167 162 156 122 119 119 119 114 108 132 83
2 Rezina 192 186 210 194 189 162 156 155 159 156 158 174 82
3 Teleneşti 1200 1080 1240 1150 1190 1070 1080 1320 1380 1380 1370 1224 114
4 Ungheni 160 120 135 121 134 146 135 133 145 139 140 137 88
5 Calarasi 159 156 191 167 156 165 174 174 177 177 180 170 113
6 Orhei 3168 2560 3008 2760 2784 2632 2448 2432 2384 2528 2648 2668 84
7 Criuleni 216 163 176 181 208 217 187 233 228 193 191 199 88
8 Dubăsari 95 68,9 59,5 51 35 33 32,5 35 87 92 102 63 107
Total 5320 4469 5186 4785 4852 4546 4331 4600 4679 4779 4897 4767 92
Volumul apelor utilizate din surse de suprafață s-a redus de cca 2,8
ori (figura 1). Dinamica negativă se înregistrează în toate raioanele, cu
excepția raionului Telenești (+44%), fapt ce datorează majorării
corespunzătoare a apei utilizate la întreprinderile agricole mari din acest
raion, în special de creștere a fructelor și cerealelor pentru export, inclusiv
SRL Lobi Lojistic (78 mii m3).
Fig. 1. Dinamica, pe categorii de folosință, a apelor utilizate în BH Răut (în

limitele RD Centru), în mii m3
Reducerea maximă a apelor utilizate provenite din surse de suprafață

se observă în raioanele Șoldănești, Orhei și Rezina (de 5 ori) și Călărași (de
273
4 ori). Diminuarea semnificativă a volumului de ape utilizate din surse de
suprafață nu se datorează doar influenței factorilor naturali, înrăutățirii
situației în agricultură, gradului sporit de uzură a instalațiilor
hidrotehnice sau lipsei acestora, dar și evidenței superficiale a apelor
captate și utilizate în scopuri agricole.
Spre deosebire, de apele de suprafață, volumul de ape captate din
surse subterane în BH Răut s-a majorat semnificativ sau cu cca 1/3 față
de anul 2007. Dinamica pozitivă se atestă în toate raioanele zonei de
studiu, cu excepția raionului Șoldănești. Creșterea pronunțată se
datorează extinderii recente a rețelelor centralizate de aprovizionare cu
apă, care se bazează predominant pe exploatarea apelor subterane din
perimetrul localităților rurale,
Dacă luăm în calcul media perioadei analizate, atunci cca jumătate
(2,4 mil. m3) din volumul total de ape utilizate în zona de studiu sunt
folosite în scopuri agricole, ≈40% (1,9 mil. m3) în scopuri menajere și doar
8,4% (400 mii m3) - pentru necesitățile industriale (tabelul 1). Ponderea
înaltă a apelor utilizate în scopuri agricole se datorează caracterului agrar
pronunțat al zonei de studiu. Ponderea maximă (˃80%) a agriculturii se
atestă în raioanele Dubăsari și Șoldănești. De asemenea, o pondere
ridicată (≥60%) este specifică pentru raioanele Criuleni și Telenești
(tabelul 1). În aceste raioane activează întreprinderi agricole mari, care
folosesc masiv apa pentru irigare și alte activități de producere din ramura
respectivă [8]. Prin urmare, cantitatea apei utilizate în agricultură
condiționează direct volumul total al apei utilizate. Ponderea minimă se
observă în raioanele Ungheni, Orhei și Călărași, deoarece datele privind
utilizarea apelor în localitățile rurale din raioanele respective au fost
furnizate, aproape exclusiv, de către întreprinderile publice de
aprovizionare cu apă, care deservesc, cu precădere, gospodăriile casnice și
organizațiile bugetare. Totodată, în localitățile rurale, apa recepționată de
populație se folosește masiv și pentru creșterea animalelor și irigarea
culturilor domestice.
Volumul de apă utilizat în agricultură, în special pentru irigare, este
condiționat de resursele de apă de suprafață disponibile, de densitatea
rețelei hidrografice, de debitul cursurilor de apă, de de suprafața și starea
lacurilor de acumulare, de nivelul de evidență a apelor folosite în
agricultură [2], precum și de posibilitățile tehnico-economice de utilizare a
apei de către agricultori. Astfel, consumul maxim de apă se înregistrează
la întreprinderile agricole mari din Orhei, Telenești și Dubăsari, fabricile
avicole din satele Sărătenii Vechi, Băneștii Noi din raionul Telenești (26 mii
m3), Piatra, Orhei; complexul de porcine ÎS Moldsuinhibrid din Orhei (17
mii m3) [8],
Pentru irigare au fost folosite, în medie, 678 mii m3 sau 18% din
volumul total al apelor utilizate în BH Răut. Consumul maxim al apei
pentru irigare se atestă la întreprinderile agricole mari din raioanele
menționate, care folosesc sistemele proprii de irigare sau a stațiilor zonale
274
de irigare, în special în raioanele situate în proximitatea râului Nistru, cu
un debit de apă mai ridicat.
Volumul de apă utilizată în agricultură s-a redus, în medie, de peste
2,2 ori, de la 3,4 mil. m3 la doar 1,5 mil. m3 (fig.1). Sporul negativ se
înregistrează în majoritatea raioanelor din BH Răut, iar reducerea
maximală se atestă în raioanele Orhei (de 4 ori) și Criuleni (de 3 ori).
Volumul de ape folosite în irigare în BH Răut s-a redus, de asemenea, de
2,3 ori, inclusiv în Rezina (de 9 ori), Șoldănești, Orhei și Călărași (de 6 ori),
Criuleni (de 3 ori). Dinamica pozitivă a volumului de ape utilizate în irigare
se observă doar în raionul Telenești (+44%), fapt ce se datorează
întreprinderilor agricole mari menționate mai sus. Ca urmare a tendinței
pronunțate de reducere a volumului de ape utilizate, agricultura cedează
treptat prima poziție folosințelor menajere. Astfel, în anul 2017, în scopuri
agricole au fost utilizate doar 1,5 mil. m3 sau 31% din total.
În scopuri menajere au fost utilizate, în medie, 1,9 mil. m3 sau ≈40%
din volumul total al apelor utilizate. Consumul maxim în aceste scopuri se
constată în raioanele Orhei (1,1 mil. m3) și Telenești (444 mii m3). Acesta
este condiționat de numărul și dimensiunile centrelor urbane deservite și a
localităților rurale, care dispun de sisteme centralizate extinse de
aprovizionare cu apă și efectuează evidența apelor captate și livrate [1;4, p.
43]. Creșterea multiplă a apelor menajere se observă în localitățile rurale
din raioanele Telenești, Orhei. Un volum semnificativ de ape este utilizată
de centrele medicale din centrele raionale, în special din orașele Bălți,
Drochia (177 mii m3), Orhei (40,1 mii m3),, primăriile și centrele
educaționale din localităile rurale mari [8]. În plus, apa folosită pentru
necesități menajere nu este furnizată doar de întreprinderile din sectorul
comunal, dar și de întreprinderile industriale și agricole mari. în special de
fabricile vinicole.
Ca urmare a extinderii rapide a sistemelor centralizate de
aprovizionare cu apă și a consumului contabilizat al apei, îndeosebi în
mediul rural, cantitatea de apă folosită în scopuri menajere a crescut de
cca 2,1 ori (fig. 1). Sporul maxim se atestă în raioanele Criuleni (de 4,3 ori)
și Dubăsari (de 3 ori). Dinamica negativă nesemnificativă se atestă doar în
raioanele Rezina (-15%) Ungheni și Rezina (-6%). Sporul semnificativ al
volumului de ape utilizate în aceste scopuri a determinat creșterea
similară a ponderii folosințelor menajere și instaurarea treptată pe prima
poziție în structura ramurală a a consumului de apă în BH Răut. Prin
urmare, în anul 2017, ponderea folosințelor menajere a fost de 58% din
volumul total al apelor utilizate depășind considerabil agricultura.
În industrie sunt utilizate, în medie, ≈ 400 mii. m3 sau doar 8,4% din
volumul total al apelor utilizate în BH Răut, inclusiv 323 mii m3 (81%) în
raionul Orhei și se datorează dimensiunilor mai mari a orașului Orhei și
prezenței bazei bogate de materii prime, în special pentru industria
alimentară și industria de producere a materialelor de construcții, care
folosesc cantități mari de apă.
275
Cei mai mari consumatori de apă din industria alimentară sunt:
fabrica de sucuri și conserve SA „Orhei Vit” (267 mii m3); fabricile de vinuri
din raioanele Orhei (15,5 mii m3) și Călărași; fabrica de lactate din Orhei;
fabricile de panificație din Bălți și din centrele raionale; întreprinderile de
producere mezelurilor și întreprinderile de alimentație publică din centrele
raionale, brutăriile, morile și oloinițele din mediul rural [8],
Cei mai mari consumatori de apă din industria minieră şi construcţii
sunt: carierele de extragere a calcarului din raionele Orhei și Criuleni;
carierile de extragere a nisipului din raioanele Telenești și Orhei;
întreprinderile de producere a articolelor din beton din, Orhei;
întreprinderile de producere a prundișului și a pietrișului din orașul Orhei și
satele Brănești, Pohorniceni, Piatra, Vîșcăuți, Mașcăuți din raionul
Criuleni; centrele de producție a cărămizii presate și a plitelor de trotuar.
De asemenea, un volum semnificativ de ape în scopuri tehnologice se
utilizează de către întreprinderile publice de prestare a serviciilor de
aprovizionare cu apă și sanitație din orașele Orhei (35 mii m3) și Teleneti,
precum și de piețele și spălătoriile auto din centrele raionale și satele cu
acces la drumurile magistrale. De asemenea, un consum mediu de apă se
înregisdtrează la întreprinderile de prelucrare a lemnului din Telenești și
Orhei, întreprinderile transport, parcurile de autobuze, la stațiile de
comercializare și depozitarte a combustibilului [5].
Volumul total de ape utilizate în scopuri tehnologice înregistrează o
evoluție oscilantă în jurul valorii medii de cca 400 mii m3 (tab. 2). Cele mai
mari reduceri a volumului de ape utilizate în scopuri tehnologice se
înreguistrează în raioanele Florești (de ≈5 ori), Călărași (de ≈4 ori), Rezina
(de 2,3 ori). Totodată, creșterea voluului de ape utilizate în indudtrie se
atestă în raioanele Telenești și Orhei (+3%), fiind condiționată de
relansarea mai rapidă a întreprinderilor din industria alimentară din
aceste raioane și creșterea consumului evidențiat al apei în industrie.
Principalii operatori ai serviciilor de aprovizionare cu apă şi sanitație
în bazinul râului Răut (în limitele RD Centru) sunt: întreprinderile
municipale, primăriile și asociațiile de utilizatori din localitățile rurale,
întreprinderile Asociaţiei „Moldova Apă-Canal” (AMAC) din orașele Orhei și
Telenești. Majoritatea întreprinderilor municipale de aprovizionare cu apă
și sanitație din mediul rural au fost fondate recent, ca urmare a intrării în
vigoare a Legii nr. 303 privind serviciul public de alimentare cu apă şi
canalizare și implementării masive a proiectelor de construcție și extindere
a apeductelor din ultimii ani. În cadrul zonei de studiu funcționează ≈200
sisteme de aprovizionare cu apă, inclusiv 93 unități în raionul Orhei și 81
– în raionul Telenești (tabelul 3). Lungimea totală a apeductelor
centralizate este de peste 1050 km, din care peste ½ în raionul Orhei și
peste ¼ în raionul Telenești. Cca 80% din rețeaua de apeducte
funcționează în mediul rural.
În baza datelor disponibile pe raioanele Orhei și Telenești,
putem vorbi despre o extindere masivă (de 2 ori) a numărului și
276
lungimii apeductelor în zona de studiu. Mai mult decât atât, raionul
Telenești, care anterior avea un grad mult mai redus de conectare la
apeducte centralizate, se atestă un ritm de creștere mai înalt. Un
nivel mai înalt de acces se atestă în satele din raioanele Rezina și
Călărași (64%), iar un nivel mai redus – în raionul Șoldănești (23%).
Tabelul 3
STAREA SISTEMELOR PUBLICE DE ALIMENTARE CU APĂ ÎN BH
RĂUT (în limitele din RD Centru)
Staţii de pompare Fântâni arteziene
Numărul Lungimea Numărul Numărul
Raioane populaţiei Accesul gospodăriilor Funcţio Funcţion
apeductelor apeductelor total total
conectate conectate nale ale
Telenesti 81 281 29752 46 11880 74 71 57 43
Orhei 93 573 49212 45 20353 62 55 84 56
Criuleni 4 26 1930 40 650 5 5 4 4
Șoldăne ști 2 7 319 23 172 0 0 2 1
Rezina 7 82 4476 64 1678 8 8 10 10
Călărași 7 82 6489 63 2493 10 9 13 11
Ungheni 1 3 480 41 180 1 1 1 1
BH Răut 195 1054 92658 46 37406 160 149 171 126
Sursa datelor: BNS [5, 6].
Ca urmare a extinderii rețelei de apeducte, în prezent cca jumătate

din populația BH Răut (în limitele RD Centru) are acces la sistemele
centralizate de aprovizionare cu apă (tabelul 3), iar calitatea apei potabile
furnizate prin apeducte corespunde, într-o mare măsură, normativelor
sanitaro-igienice și are o calitate mai înaltă în comparație cu apa
fântânilor și izvoarelor.
Apeductele sunt alimentate de cca 160 stații de pompare și 171
fântâni arteziene (tab. 3). Peste 90% din stațiile de pompare și ≈3/4 din
fântânile arteziene sunt funcționale. Numărul maxim de stații de pompare
și fântâni arteziene se observă în raioanele Orhei și Telenești, în care sunt
situate centrele urbane, precum și majoritatea localităților rurale ale zonei
de studiu. În același timp, se utilizează doar cca 40% din capacitățile de
proiect a stațiilor existente, fapt ce se explică atât prin gradul avansat de
uzură și deteriorare, cât și prin reducerea multiplă a consumului de apă în
industrie în ultimele 3 decenii. În plus, la majoritatea fântânilor arteziene
autorizația de folosință lipsește sau este expirată.
Prin intermediul sistemelor publice de aprovizionare cu apă, în anul
2017, au fost livrate 2,4 mil. m3 de apă (tabelul 4) sau peste 80% din
volumul total al apei utilizate în zona de studiu. Volumul maxim al apei
furnizate se atestă, de asemenea, în raioanele Orhei, cu 1,5 mil. m 3 (63%)
și Telenești, cu 706 mii m3 (≈30%). Volumul de apă livrată în localitățile
din celelalte raioane nu depășește 300 mii m3 sau 10% din volumul total al
apei furnizate de rețelele publice de apeducte ale zonei de studiu.
Volumul maxim de apă a fost livrată, de asemenea, la întreprinderile
municipale din orașele Orhei (763 mii m3) și Telenești (101 mii m3), precum
277
și din satele Piatra (101 mii m3), Clișova (96,7 mii m3), Ivancea (49 mii m3)
și Pelivan (43,6 mii m3) din raionul Orhei, Mândrești, Brânzenii Noi și
Budăi din raionul Telenești, Cruglic din raionul Criuleni (35 mii m3),
Bravicea (40 mii m3), Săseni (35 mii m3), Hirova (23 mii m3) și Meleșeni
(20 mii m3) din raionul Călărași, Gordinești din raionul Rezina [1].
Tabelul 4
VOLUMUL DE APĂ LIVRATĂ ÎN LOCALITĂȚILE DIN BH RĂUT
(în limitele din RD Centru)
Volumul apelor furnizate, mii m3 Consumul, în l/zi
Raionul Organizații Agenţi
Total Populație Total Populaţie
bugetare economici
Teleneşti 706 660 39 7 65 61
Orhei 1503 1259 83 161 84 70
Criuleni 40 38 3 57 54
Rezina 72 65 5 2 44 40
Călărași 105 90 15 0 44 38
Ungheni 5 5 0 0 26 26
Total 2430 2116 144 170 72 63
Sursa datelor: BNS [5].
Pentru deservirea populației și gospodăriilor casnice sunt livrate 2,1

mil. m3 sau 88% din volumul total al apei livrate prin intermediul
apeductelor publice. Volumul maxim de apă furnizate populației se
înregistrează, de asemenea, în orașele Orhei (563 mii m3) și Telenești (84
mii m3), precum și în satele menționate anterior la volumul total. Volumul
de apă livrat agenților economici este de 170 mii m3 sau 7,1 % din volumul
total. Acesta este condiționat de numărul și capacitatea de producție a
întreprinderilor, care nu dispun de surse proprii de alimentare cu apă, în
special piețele agricole și complexe, stațiile de deservire tehnică,
spălătoriile auto, benzinăriile etc. În plus, întreprinderile Asociației
„Moldova Apă-Canal” din orașele Orhei și Telenești livrează peste 90% din
apa utilizată de întreprinderile industriale. Volumul de apă furnizat
organizațiilor bugetare a fost de cca 144 mii m3 sau 6,0 % din volumul
total Printre organizațiile bugetare se remarcă centrele medicale și de
instruire, clădirile administrației publice locale și raionale răspândite nu
doar în centrele raionale, dar și în sate [8].
În pofida extinderii rapide a rețelelor de aprovizionare cu apă,
consumul de apă per capita este redus (72 l/zi per persoană), însă
corespunde cu media pe Republică în spațiul rural. Valorile medii sunt
determinate, pe de o parte, de gradul mai înalt de asigurare cu apă a zonei
de studiu, iar pe de altă parte de predominarea populației rurale, care se
află într-un declin accentuat în ultimele 2-3 decenii [5]. De asemenea,
consumul de apă per persoană este condiționat direct atât de lungimea
apeductelor și numărul populației conectate, cât și de cantitatea și
calitatea resurselor de apă locale. Consumul maxim de apă se observă în
raioanele Orhei (84 litri/zi) și Telenești (65 litri/zi) și se datorează prezenței
278
centrelor urbane cu un nivel mai mare de acces la apeductele publice
(tabelul). Consumul minim se constată în satele din raioanele Șoldănești și
Ungheni, cu un nivel mai redus de acces la apeducte.
CONCLUZII
În anii 2007-2017, cca jumătate din volumul total de ape utilizate

în zona de studiu sunt folosite în scopuri agricole, ≈40% în scopuri
menajere și doar 8,4% - pentru necesitățile industriale. Peste 80% din
apele utilizate în bazinul râului Răut provin din surse subterane care
predomină în majoritatea absolută a localităților zonei de studiu.
Utilizarea predominantă a apei subterane este condiționată de debitul
redus al cursurilor de apă și lacurilor, de intensificarea schimbărilor
climatice și de reducerea capacității tehnice de exploatare a surselor de
suprafață.
În perioada analizată se înregistrează o reducere de peste 2 ori a
volumului de ape utilizate în agricultură, inclusiv în irigare. În același
timp, ca urmare a extinderii rapide a sistemelor publice de aprovizionare
cu apă și a consumului contabilizat al apei, cantitatea de apă folosită în
scopuri menajere a crescut de peste 2 ori.
Prin intermediul sistemelor publice de aprovizionare cu apă sunt
livrate peste 80% din volumul total al apei în zona de studiu. Pentru
deservirea gospodăriilor casnice sunt livrate ≈90% din volumul total al
apei livrate prin intermediul apeductelor publice.
BIBLIOGRAFIE
1. Agenţia „ApeleMoldovei”. Direcţia Bazinieră. Rapoartele anuale (2007-2017)

generalizate privind Indicii de gospodărire a apelor în Republica Moldova.
2. Bacal P., Burduja D. Dynamics and branch structure of water consumption
in the Republic of Moldova. Present Environment and Sustainable
Development, Volume 11(2). 2017, p. 187-201.
3. Bacal P., Burduja D. The regional pecularities of water use in the Republic of
Moldova. În: Lucrările Seminarului Geografic „D. Cantemir”, Vol. 46 (2), Iași,
2018, p. 19-37.
4. Bejan I., Nedealcov M., Boboc N., Bacal P. et all. Planul de Gestionare a
Districtului Hidrografic Dunărea-Prut și Marea Neagră. Ciclul I, 2017-2022.
Chișinău, 2017, 150 p.
5. Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova. Rapoartele anuale (2007-
2018) cu privire la numărul populației stabile pe municipii, orașe, comune. În:
statistica.md.
6. Biroul Național de Statistică Rapoartele anuale (2007-2017) privind activitatea
sistemelor de aprovizionare cu apă și canalizare. În: statistica.md
7. Codreanu I. (2014). Dinamica elementelor morfometrice caracteristice
bazinului rîului Răut în secolul XX şi impactul asupra mediului. Chişinău, Ed.
Știința.
279
8. Inspectoratul Ecologic de Stat. Anuarele privind calitatea factorilor de mediu
şi activitatea Agenţiilor şi Inspecţiilor Ecologice (2007-2017).
9. Guidance document no. 1. Economics and the Environment. The
Implementation Challenge of the Water Framework Directive.Luxembourg:
Office for Official Publications of the European Communities, 2003
10. HG nr. 814 din 17.10.2017 cu privire la aprobarea Planului de gestionare a
districtului bazinului hidrografic Nistru. În: Monitorul Oficial nr. 371-382 din
27.10.2017.
280
NOTE PRIVIND ARIILE NATURALE
PROTEJATE ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Petru COCIRŢĂ
Abstract. In the paper are described the results of the study on the state and development
of the natural protected areas in the Republic of Moldova. The paper presents the analysis of
some factological data on the past and present state of protected areas at global, European
and national level, as wel as the caracteristics of their surface changes in the last decades
and some visions of their perspectives.
In the final part of the paper are presented some conclusions and proposals on the
development of the natural protected areas in the Republic of Moldova in accordance with
European and international requirements.
Key words: Natural Protected Areas, Lagal Acts, Development of Protected

Areas.
INTRODUCERE
Speranța și eforturile oamenilor de bună credință și cu cunoștiințe

în cauză a fost, este și va fi conlocuirea SPECIEI UMANE în armonie cu
toate vietățile și componentele și elementele NATURII de pe PLANETA
PĂMÂNT.
Protecţia mediului este o problemă vitală pentru Republica Moldova,
iar dezvoltarea durabilă este o necesitate vitală pentru asigurarea
necesităţilor generaţiei actuale fără a afecta nivelul şi calitatea vieţii
generaţiilor viitoare [2,14]. În acest context resursele naturale din țara
noastră au un rol foarte important în menţinerea echilibrului ecologic şi
vieţii pe pământ și rolul acestora crește vertiginos în condițiile schimbării
climei, epuizării resurselor și poluării mediului. .
Ariile Naturale Protejate (ANP) reperezintă una dintre cele mai
frumoase şi importante sectoare ale peisajelor naturale. Patrimoniul
natural al acestora este unical şi joacă un rol esenţial în: perpetuarea şi
evoluţia organismelor vii, evoluţia şi conservarea apelor, solurilor şi rocilor
constituante, precum și a calității aerului; îmbunătăţirea şi/sau
menţinerea fondului genetic al componentelor mediului și respectiv
păstrarea patrimoniului natural al acestora; îmbunătăţirea şi/sau
menţinerea regimului hidrologic, salin şi biologic al ecosistemelor acvatice
din preajma lor etc.
Conform definiției [1] prezentate de Uniunea Internațională pentru
Conservarea Naturii (IUCN): ”A protected area is a clearly defined
geographical space that is recognised as and dedicated to achieving the
long-term conservation of nature — with its associated ecosystem services
and cultural values — and is managed, through legal or other effective
means, to do so.” -”O zonă protejată este un spațiu geografic clar
recunoscut ca fiind și dedicat pentru conservarea naturii pe termen lung -
cu serviciile ecosistemice și valorile culturale asociate al acestuia - și este
gestionat legal sau prin alte mijloace eficiente pentru a realiza acest lucru”
(N.B. în traducerea noastră – P.C.).
281
Deci este evident că ANP au un rol indispensabil pentru dezvoltarea
viabilă a tuturor componentelor mediului, iar extinderea lor este o sarcină
primordială și irevocabilă.
În acest context o importanță majoră în dezvoltarea ANP și protecția
mediului are elaborarea și adaptarea sistemului de acte legislativ-
normative pentru acest domeniu. Studiul efectuat demonstreează, că de-a
lungul timpului s-au format anumite seturi sisteme de acte legisltive de
ordin internațional, regional și național privind crearea, gestionarea și
managementul ariilor protejate.
Scopul lucrării este o prezentare succintă a dezvoltării ariilor
protejate în conformitate cu asigurarea legislativ-normativă în Republica
Moldova, luând în considerare și maxima cunoscută: ”a gândi global şi de
a acţiona local”.
Necesitatea și apoi instituirea unei sau mai multe arii protejate să

efectuează în baza studiului și analizei multifactoriale a tuturor
circumstanțelor și aspectelor ecologice și naturale specifice, luând în
considerație actele legislativ-normative respective internaționale și
naționale.
Obiectele cercetărilor au fost: baza legislativ-normativă a actelor de
medîu a ONU, Uniunii Europene și Republicii Moldova privind crearea și
dezoltarea sistemului de arii protejate de stat;
Metode de cercetare: analiza băncilor de date, cataloagelor şi altor
materiale oficiale ale organizaţiilor internaţionale şi naţionale de mediu
existente în domeniul vizat.
Analiza materialelor exiztente în baza publicaţiilor oficiale (în formă
scrisă sau electronică) ale Secretariatelor convenţiilor internaţionale,
Uniunii Europeane și Republicii Moldova [4,5], în special, din publicaţia
periodică “Monitorul Oficial al Republicii Moldova” [8], Site-urile
Parlamentului, Guvernului, Ministerului Justiţiei şi Ministerului Mediului
[13] şi altele.
Analize comparative ale materialelor selectate privind respectarea
cerințelor și normelor internațonale și naționale stabilirea și funcționarea
sistemului de arii protejate în scopul conservării și păstrării patrimoniului
natural al Republicii Moldova.
Este cunoscut faptul, că prin anii 50-80 ai secolului XX în URSS şi

ţările blocului socialist actele legislativ-normative de mediu se
caracterizau în perioada respectivă prin stabilirea unor parametri şi
criterii mult mai duri şi mai severi decît în prezent. Cauzele erau clare:
activităţi de dezvoltare extensivă a tuturor ramurilor economiei naţionale a
ţărilor respective. Gigantismul industrial şi agrar a atins în acea perioadă
cote majore, iar rezultatele lui au dus la poluarea intensivă a mediului
282
înconjurător, fapt ce a impus autorităţile centrale să întreprindă unele
măsuri de stopare sau reducere a acestui fenomen. Primul pas a fost
crearea la 15 august 1968 a Organului central pentru protecţia mediului
înconjurător - Comitetul de Stat pentru ocrotirea naturii al R.S.S.
Moldoveneşti [7]. Ca urmare a activității acestui organ de stat au fost și
emiterea unor acte cu privire la ariile protejate. Printre acestea sunt:
crearea rezervaţiei silvice de stat „Codru” (1971) şi rezervaţiei de stat
„Iagorlîc” (1988); luarea sub protecţia statului a diverselor sectoare
reprezentative şi a monumentelor naturale specific în care este bogat
plaiul nostru; editarea primei ediţii a „Cărţii Roşii” a Republicii Moldova
[3].
Cele mai mari realizări în protecția mediului și respectiv în
dezvoltarea sistemului de arii protejate s-au evidenţiat, îndeosebi după
proclamarea independenţei Republicii Moldova (1991) cînd a început
crearea şi consolidarea cadrul legislativ şi normativ de protecţie a
mediului şi utilizare raţională a resurselor naturale, aderarea la convenții,
tratate internaționale, conformarea actelor și normelor de mediu cu
cerințele internaționale și europene, elaborarea unor strategii, concepţii,
programe şi planuri de acţiuni etc. Un pas important și strategic a fost
semnarea și ratificarea Acordului de Asociere Republica Moldova –
Uniunea Europeană (2 iulie 2014), care marchează un început a noii etape
de dezvoltare a țării.
Actele legislativ-normative privind ANP
Au fost supuse analizei comparative actele legislativ-normative de
mediu și au fost evidențiate documentele importante, care au contribuit și
sunt în vigoare cu privire la dezvoltarea ariilor naturale protejate. Din
acestea principalele acte din domeniul dat sunt considerate următoarele
(denumirile oficiale în ordinea cronologică):
A) Acte internaționale ale ONU:
 Convenţia privind constituirea Organizaţiei Europene şi Mediteraneene
pentru protecţia plantelor. Paris, 18.04.1951;
 Convenţia internaţională pentru protecţia vegetalelor. Roma,
06.12.1951;
 Convenţia privind Protecţia Zonelor Umede de Importanţă
Internaţională (RAMSAR) Ramsar, 02.02.1971;
 Convenţia privind protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural.
Paris, 16.11.1972;
 Convenţia privind comerţul internaţional cu specii periclitate de faună
şi flora sălbatică (CITES). Washington, 03.03.1973;
 Convenţia privind conservarea speciilor migratoare de animale
sălbatice. Bonn, 23.06.1979;
 Convenţia privind diversitatea biologică. Rio de Janeiro, 05.06.1992.
Aici menționăm, în prezent activitățile de protecție a mediului și
diversității biologice, în special, au loc în majoritatea absolută a țărilor
lumii conform deciziilor adoptate în cadrul convențiilor și tratatelor
respective ale ONU. Pentru ANP de-o importanță majoră sunt deciziile și
actele adoptate în cadru Convenției privind conservarea diversității
biologice, în special, la cea cea de-a 10-a reuniune a Conferinței părților
283
(18-29 octombrie 2010, Nagoya, prefectura Aichi, Japonia): adoptarea
Planului strategic revizuit pentru biodiversitate [15], inclusiv obiectivele
biodiversității Aichi pentru Perioada 2011-2020. Din acest document
comprehensiv cu 5 Ținte strategice de bază, care să detalizează prin 20 de
sarcini (Targets) de bază, evidențiem doar următoarele privind protecția
specială a diversității biologice :
 Ținta strategică B: Reducerea presiunii directe asupra
biodiversității și promovarea utilizării durabile a acesteia.
Compartimentul dat al Planului să concretizează în cadrul a 6
sarcine de bază sub numerele 5-10;
 Ținta strategică C: A îmbunătăți statutul biodiversității prin
protejarea ecosistemelor, speciilor și diversității genetice. Acest
compatiment conține 3 sarcini de bază sub numerele 11-13.
Menționăm aici doar sarcina 11, care stabilește următoarele: Până
în 2020, cel puțin 17% din terenurile terestre și apele interioare și 10% din
zonele de coastă și de coastă zonele marine, în special ariile de importanță
specială pentru biodiversitate și pentru serviciile ecosistemice sunt
conservate prin gestionarea eficientă și echitabilă, ecologic reprezentative
și sisteme bine conectate a zonelor protejate și prin alte măsuri de
conservare eficiente.
B) Acte internaționale de ordin european:
 Directiva Consiliului din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor
sălbatice (79/409/CEE), înlocuită cu Directiva 2009/147/CE a
Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind
conservarea păsărilor sălbatice;
 Convenția privind protecția habitatelor naturale şi a vieții sălbatice din
Europa. Berna, 19.09.1979;
 Convenția - cadru europeană privind cooperarea transfrontieră a
colectivităților sau autorităților teritoriale. Madrid, 21 mai 1980;
 Convenția privind protecția patrimoniului arhitectural european.
Granada, 03.10. 1985;
 Convenția europeană privind protecția patrimoniului arhitectural
european (revizuită). La Valletta, 16.01.1992;
 Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind
conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră
sălbatică;
 Convenţia privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a
fluviului Dunărea. Sofia, 29.06.1994;
 Convenţia europeană privind peisajele. Florenţa, 20.10.2000;
 Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din
17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în
domeniul politicii privind mediul marin;
 Directiva 2010/63/UE a Parlamentului European și a Consiliului din
22 septembrie 2010 privind protecția animalelor utilizate în scopuri
științifice;
C) Acte naționale ale Republicii Moldova cu impact la dezvoltarea
sistemului de arii naturale protejate:
284
 Lege privind ocrotirea monumentelor, Nr. 1530 din 22.06.1993;
 Lege cu privire la zonele şi fâşiile de protecţie a apelor, râurilor şi
bazinelor de apă, Nr. 440-XIII din 27.04.1995;
 Lege privind fondul ariilor naturale protejate de stat, Nr. 1538-XIII din
25.02.1998;
 Lege cu privire la Cartea Roșie a Republicii Moldova, Nr. 325-XVI din
15.12.2005;
 Lege cu privire la rețeaua ecologică, Nr. 94 din 05.04.2007;
 Lege privind constituirea Rezervației cultural-naturale ”Orheiul Vechi”,
Nr. 251 din 04.12.2008;
 Lege privind protejarea patrimoniului archeologic, Nr. 218 din
17.09.2010;
 Lege cu privire la protecția plantelor și carantina fitosanitară, Nr. 228
din 23.09.2010.
De asemenea au fost adoptate peste 20 de acte subordinate legilor
(Hotărâri de Guvern) și alte acte ale Autorităților centrale de mediu în
acest domeniu.
În rezultatul
adoptării și
implementării
actelor menționate
în Republica
Moldova au fost
luate sub protecția
statului o serie
importantă de arii
naturale, obiectivele
principale ale
cărora sunt
asigurarea Fig. 1. Dinamica creșterii suprafeței ariilor protejate
protecției și pe teritoriul Republicii Moldova, ha.
conservării
patrimoniului natural al statului.
Note privind dezvoltarea ANP. Etapele principale în dezvoltarea
zonelor protejate de stat în Republica Moldova sunt următoarele [11,16]:
Etapa I: 1958-1965 - prima decizie privind includerea a 19.500 ha de
păduri în arii naturale protejate;
Etapa II: 1969-1975 - au fost create fondul ariilor protejate de stat și
prima rezervație științifică de stat (Codrii, 1971);
Etapa III: 1976-1990 au fost luate măsuri de punere în aplicare a unor
deciziilor anterioare și măsuri de dezvoltare permanentă a zonelor
protejate. În această ultimă perioadă, numărul ANP și al teritoriului
protejat acoperit de acestea a început să crească și în anul 1990 ANP au
reprezentat o suprafață de 41.200 ha sau 1.2% din țară (Fig. 1).
Etapa IV: 1991 – prezent. Din anul 1991 activitățile privind dezvoltarea
ariilor naturale s-au intensificat. Au fost create rezervaţia de stat „Prutul
de jos” (1991) şi rezervaţiile natural de stat „Plaiul Fagului” (1992) şi
„Pădurea Domnească” (1993), a fost conferit statutul de monument al
285
naturii peşterii „Emil Racoviţă”. Îar la începutul anilor 2000, numărul
ANP a ajuns la 309 de obiecte, acoperind o suprafață de 66.467 ha (1,96%
din teritoriul țării), în 2009 numărul ANP este de 311, acoperind 161 173
ha sau 4,76% din țară, iar în 2017 – respectiv - 312 obiecte, acoperind
195154,1 ha sau 5,76% din teritoriul țării (Fig. 1). Menționăm
deasemenea, că ANP din Republica Moldova periodic sunt supuse
reevaluării, scopul fiind concretizarea suprafețelor, ameliorarea condițiilor
de gestionare, asigurarea păstrării patrimoniului acestora. De exemplu, ca
rezultat al reevaluării în perioada iulie 2010 - decembrie 2012 efectuată
de grupul de experţi al Organizaţiei Obşteşti „Protecţia Biodiversităţii” s-a
constatat acest sistem de ANP include 470 Arii Naturale Protejate cu o
suprafaţă totală de 195587,67 ceea ce constituie 5,81% din teritoriul ţării
[9].
În prezent Republica Moldova dispune de 313 arii protejate, 158
amplasamente de arbori seculari (în total 429 arbori) și 472 specii rare de
floră și faună (în adaos: 9 familii și 3 ordine), fiind repartizate în 11
categorii și ocrotite de în conformitate cu Legea nr. 1538 din 25.02.1998
privind fondul ariilor naturale protejate de stat.
Analize comparative privind dezvoltarea ANP. A fost efectuată
analiza comparativă a suptafețelor totale de arii protejate în Republica
Moldova, tările vecine și alte țări prin utilizarea criteriilor de repartizare și
apreciere a datelor de către centrele respective ale ONU și EU.
A. Evaluarea la nivel global conform datelor elctronice din site-ul
”Protected Planet” [12] , prezentate de Centrul de Monitoring în
domeniul Conservării Naturii al ONU (United Nations Environment
World Conservation Monitoring Centre (UNEP-WCMC).
Metodologia de procesare a datelor la acest centru este diferită de cea
utilizată în Republica Moldova și alte țări, deoarece sunt incluse numai
ariile protejate după categoriile din sistemul de clasificare ale IUCN -
Uniunea Internaţionale de Conservare a Naturii. Deci datele prezentate de
WCMC prezintă interes general și merită a fi luate în considerație. Astfel,
materialele comparative selectate în perioada lunii februarie 2019
demonstreză următoarele:
1. Ariile protejate ale Republicii Moldova, recunoscute în conformitate cu
cerințele WCMC / IUCN, acoperă o suprafață terestră de 4% din
teritoriul țării;
2. Ariile protejate ale țărilor situate spre west de Republica Moldova
acoperă o suprafață respectiv, pentru România - 24% din teritoriul
țării; Bulgaria – 10%; Ungaria – 23%; Slovacia – 38%; Polonia - 40%
din teritoriul țării;
3. Ariile protejate ale țărilor situate spre est de Republica Moldova
acoperă o suprafață respectiv, pentru Ucraina – 4% din teritoriul țării
și pentru Russia – 10%.
286
De asemenea menționăm, că în prezent, țările Uniunii Europene au o
rețea puternică de arii naturale protejate. Conform datelor Agenției
europene de mediu (EEA) [10], ariile protejate acoperă peste 21% din
teritoriul tărilor membre ale EEA și țărilor care colaborează cu EEA.
Astfel, analiza comparativă a datelor menționate demonstrează (Fig. 2) că
Republica Moldova are progrese nesemneficative la indicatorul dat.
B. Evaluarea la nivel european conform datelor elctronice a site-ului
Federației ”EUROPARC” (EUROPARC Federation) al UE [6], care
reprezintă:
 o rețea pentru 50
patrimoniul natural și 40
cultural al Europei; 30
 este ca un organ 20
reprezentativ al 10
zonelor protejate în
0
Europa;
 lucrează pentru a
îmbunătăți
managementul ariilor
protejate în Europa
prin cooperare Fig. 2. Suprafața ariilor protejate, % din
internațională, teritoriul respectiv.
schimbul de idei și
experiență, și prin influențarea politicilor;
 ofera un forum pentru schimbul de experiență profesională și
colaborare pe proiecte tehnice și progres conform obiectivelor
commune.
Și în acest caz informația este obținută conform metodologiei adoptate
de Federația „EUROPARC”. Astfel, materialele comparative selectate din
sursa dată în perioada lunii februarie 2019 menționează următoarele:
1. Zonele protejate în Republlica Moldova acoperă 5,61% din teritoriul
țării. Orhei este primul parc național în Republica Moldova, creat în
2013;
2. În Ucraina suprafața totală protejată este de 5,4% din teritoriul
țării;
3. Zonele protejate din România acoperă 23,38% din teritoriul
național, inclusiv parcurile naționale și naturale, rezervele și siturile
terestre și marine Natura 2000;
4. Ungaria. Există 4 categorii de arii protejate stabilite în conformitate
cu reglementările de drept: parcuri naționale, zone de protejare a
peisajului, zone de conservare a naturii, monumente ale naturii
precum și Rețeaua Natura 2000, care acoperă 21% din teritoriul
țării.
Cum reiesă din materialele prezentate, în Republica Moldova situația
privind dezvoltarea sistemului de arii protejate rămâne a fi problemă
stringentă, dar și complexă.
287
În linii generale constatăm, că procesul de formare a ariilor protejate
avea, și are și în prezent, pe lângă aspectul pozitiv al problemei în cauză și
mari neajunsuri de ordin ecologic, biologic etc. Unele din acestea sunt:
 crearea unor arii naturale fragmentate și izolate de alte părți al zonelor
biogeografice respective, cărora ele aparțin prin evoluție;
 slăbirea fondului genetic al tuturor speciilor, scăderea nivelului de
adaptibilitate și rezistență la condițiile mediului mereu schimbător și la
impactul antropic în creștere,
 mărirea numărului de specii rare și vulnerabile;
 dispariția speciilor,
 schimbari negative în componența comunităților,
 declin general al diversității biologice, etc.
Aceste și alte constatări de acest gen confirmă o îngrijorare majoră în
ceea ce privește dezvoltarea și optimizarea funcționării ANP, care devin tot
mai importante în perpetuarea vieții nu numai în regiunea noastră, dar la
nivel continental și global.
CONCLUZII
Studiul evoluției ANP demonstreează, că de-a lungul timpului s-au

format sisteme internaționale, naționale și locale de creare, gestionare și
management a ariilor protejate. Iar rolul important îi revine statului în
stabilirea unor legi și norme de protecție a mediului, ceea ce să datorează
ideilor și inițiativelor oamenilor iluștri, mișcărilor voluntare ale
naturaliștilor și a.m.d., care au conștientizat consecințele nefaste ale
impactului ascendent al activităților umane asupra naturii.
Cu toate acestea, constatăm că dezvoltarea sistemului de arii
protejate în Republica Moldova să desfășoară lent în comparație cu nivelul
internațional, ceea ce nu contribue la eficientizarea măsurilor de protecția
mediului.
Consecințele negative sunt destul de multe, iar un exemplu
semnificativ în acest sens este și majorarea continue a numărului de
specii în edițiile ”Cartea Roșie a Republicii Moldova” [3] și anume: I-ma
ediție din anul 1978 a inclus 26 specii de plante și 29 specii de
animalepereclitate și critic pereclitate, a II-a ediție din anul 2001a inclus
126 specii de plante și ciuperci, 116 specii de animale pe cale de dispariție,
a III-a ediție din anul 2015 a inclus, respectiv, 180 specii de plante, 28 de
ciuperci și 219 specii de animale (inclusiv 80 de insecte).
În Republica Moldova să efectuează actualizarea continue a actelor
legislativ-normative conforme cerințelor europene și internaționale, ceea ce
necesită măsuri și activități respective privind extinderea suprafeței și
numărului de arii naturale protejate. În special, acestea trebue să se
materializeze prin implementarea eficientă a principiilor reţelei Natura
288
2000, precum și prin intermediul reţelei Emerald, legiferate și în țara
noastră. De aceea rolul deosebit le revine și proceleor de consolidare a
instrumentelor economice și juridice pentru conservarea biodiversității,
adaptarea la schimbările climatice și atenuarea efectelor acestora.
Considerăm, că activitățile privind protecția și menținerea ariilor
naturale protejate au o impotanță vitală în perpetuarea optimală a
organismelor vii și menținerea capacităților polivalente a componentelor de
mediu, precum și asigurarea unui mediu sănătos și preelnic pentru
civilizația umană, toate organismele vii prezente și viitoare pe Planeta
Pământ.
BIBLIOGRAFIE
1. 50 Years of Working for Protected Areas. IUCN, Gland, Switzerland, 2010 /

history_wcpa_15july_web_version_1 .
2. Agenda 21, Rio de Janeiro, 1992, 350 p.
3. Cartea Roșie a Republicii Moldova /
https://ro.wikipedia.org/wiki/Cartea_Ro%C8%99ie_a_Republicii_Moldova
4. Cocîrtă P. Legislaţia ecologică a Republicii Moldova: Catalog și Ghid științifico-
practic al documentelor. Chişinău: Tipografia AȘM, 2015, 140 p.
5. EUR-LEX / http://eur-lex.europa.eu/en/index.htm.
6. EUROPARC Federation / https://www.europarc.org .
7. Ministerul ecologiei și resurselor naturale al Republicii Moldova. 40 de ani.
Chișinău, 73 p.
8. Monitorul Oficial al Republicii Moldova / https://www.monitorul.md/
9. Postolache Gh., Teleuţă A., Rotaru A. Reevaluarea sistemului de arii natural
protejate din Republica Moldova. Mediul Ambiant, august 2013, Chișinău,
Nr. 4(70), p. 1-6.
10. Protected areas in Europe — an overview. EEA Report No 5/2012.
https://www.eea.europa.eu/publications/protected-areas-in-europe-2012.
11. Protected Areas of the Republic of Moldova An updated review: September
2009 // https://www.europarc.org/wp-content/uploads/2015/02/ATS-
2008_Protected-Areas-of-the-Republic-of-Moldova.pdf.
12. Protected planet / https://www.protectedplanet.net/country/MD
13. Republica Moldova / http://www.moldova.md/.
14. Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă – “Moldova 21”. Consiliul
Economic Suprem pe lingă Preşedinţia Republicii Moldova, PNUD Moldova,
Chişinău, 2000, 129 p.
15. Strategic Plan for Biodiversity 2011-2020, including Aichi Biodiversity
Targets / https://www.cbd.int/sp/default.shtml
16. Кравчук Ю.П., Верина В.Н., Сухов И.М. Заповедники и памятники
природы Молдавии. Кишинев, Издательство: Штиинца, 1976, 312 с.
289
NIVELUL DE TRAI AL POPULAȚIEI ȘI DEZVOLTAREA UMANĂ ÎN
REGIUNEA DE DEZVOLTARE CENTRU
Mihai HACHI, Veronica RAILEANU, Ana JELEAPOV

Abstract. Nowadays, it is observed an increase of the need for comparative studies of

human development in order to attempt to follow the level reached by states, regions or
human communities from certain administrative-territorial units, with the aim to evaluate the
efficiency of development policies applied by regional or local governments or
administrations, beyond certain statistical indicators or series that attest certain aspects of
human development. In this context, the HDI (Human development index) applied by the UNO
includes four components providing an annual generalization of human development at the
level of the world's states. In the performed study we aimed to develop the given index,
including indicators and indexes of living standard as a component of HDI, generalizing it at
the level of 329 communes of the Center Development Region according to the Regional
Development Strategy of the Republic of Moldova.
Keywords: IHD (Index of human development), human development, R. D.

Center, living standard.
INTRODUCERE
Dezvoltarea umană este privită și analizată în prezent prin prisma

unor concepte, indicatori măsurabili, viziuni și abordări interdisciplinare
care îți propun drept scop să urmărească, pe de o parte, modul în care
comunitățile umane au evoluat în timp, atingând anumite standarde ale
vieții, iar pe de altă parte, evaluarea indirectă a eficienței guvernării.
Aceasta permite compararea dezvoltării umane pe care au atins-o statele,
regiunile sau comunități umane de diferit rang teritorial și, în așa fel, a
evalua eficiența politicilor de dezvoltare aplicate, dincolo de anumiți
indicatori sau serii statistice ce atestă anumite laturi ale dezvoltării
umane. Încercările de a sintetiza multitudinea indicilor și indicatorilor
dezvoltării umane în unul a determinat apariția unui indicator sintetic,
IDU (indicele dezvoltării umane) apărut în anii ’90 ai sec. trecut și care în
prezent este utilizat de către ONU pentru a compara dezvoltarea umană în
statele lumii. Este cu atât mai semnificativ acest indicator cu cât reflectă
maturitatea anumitor state în materie de dezvoltare umană și permite de a
aprecia eficiența traiectoriilor de dezvoltare a statelor și/sau a
comunităților umane de diferit rang. Dezvoltarea umană cuprinde o
multitudine de componente, ONU în raportul dezvoltării umane include
290
patru componente: speranța de viață la naștere, rata alfabetizării, numărul
de ani de studii și nivelul veniturilor.
În studiul realizat, ne-am propus să evaluăm dezvoltarea umană prin
prisma nivelului de trai al populației, luând în calcul un șir de indicatori ai
nivelului de trai, fără a avea pretenția unui studiu exhaustiv, dat fiind
numărul mare de componente pe care îl include conceptul nivel de trai,
ambiguitatea acestuia, precum și dificultatea de a-l raporta la comunitățile
umane de un anumit rang teritorial. Prin acest studiu ne propunem să
extindem șirul indicatorilor dezvoltării umane și să-i raportăm la localitățile
Regiunii de Dezvoltare Centru al Republicii Moldova de nivel comună.
R. D. Centru este cea mai mare ca suprafață și ca număr al
populației. În componenta acesteia sunt incluse 13 raioane (unități
administrativ-teritoriale de nivelul II), având în componenta lor unități
administrative-teritoriale de nivelul I (sate, comune și orașe): 256 de sate,
329 de comune și 14 orașe. Numărul de localităţi din regiune constituie
36,6% din numărul total de localităţi ale ţării [3, 4]. După mediul de
rezidenţă, ponderea populației rurale reprezintă 80,6% din totalul
populaţiei regiunii (2018).
MATERIALE SI METODE
În vederea evaluării obiective a Indicelui Dezvoltării Umane pentru

cele 329 de comune din cadrul Regiunii de Dezvoltare Centru, una dintre
cele 4 regiuni de dezvoltare funcționale din cadrul Republicii Moldova, au
fost supuse evaluării componentele nivelului de trai, cum ar fi: veniturile
populației, gradul de asigurare cu unele bunuri și gradul de acces la servicii
informaționale. Baza de date a inclus 3 indicatori cu referire la nivelul de
trai către începutul anului 2019. Au fost utilizate metodele statistice,
matematice, cartografice, comparației, sistemul GIS. A fost sistematizat un
volum mare de informații colectate de la instituții specializate din țară,
precum: Biroul Național de Statistică, Ministerul Tehnologiei Informației și
Comunicațiilor al R. Moldova, Agenția Servicii Publice, etc. S-au utilizat de
asemenea datele ultimului Recensământ al Populației și Locuințelor din
2014.
Metodologia. Dezvoltarea umană este un concept complex și profund,
relevând mai multe aspecte ale vieții umane. Dezvoltarea umană se referă
la posibilităţile prin care generaţiile prezente şi viitoare îşi pot manifesta pe
deplin opţiunile în orice domeniu economic, social, cultural sau politic,
fiind aşezat în centrul acţiunilor destinate dezvoltării. Astfel, aspectele
291
multiple ale dezvoltării umane de la creşterea economică la ocuparea
populaţiei până la legătura existentă între sexe, protecţia mediului şi
libertăţile individuale sunt considerate într-o viziune integratoare
insistându-se pe extinderea posibilităţilor de manifestare a opţiunilor
individuale.
Așa cum se știe dezvoltarea este neproporțională și discontinuă atât în
timp, cât și în aspect teritorial. În acest sens ne-am propus o analiză a
indicatorilor care se încadrează în componenta nivel de trai, luând în calcul
3 indicatori măsurabili ai nivelului de trai al populației la nivel de comună.
Chiar dacă conceptul nivel de trai este mult mai complex, ne-am rezumat
în studiul dat pe 3 indicatori relevanți, din punctul nostru de vedere care
atestă nivelul de trai atins de către comunitățile umane de nivel comună.
Indicatorul venituri proprii la cheltuieli totale se referă la maturitatea
socio-economică a localităților, atestând gradul de autonomie financiară a
acestora. Prin componenta nivel de trai raportate la nivel de comună crește
gradul de precizie a IDU și permite o ierarhizare a localităților R. D. Centru.
Indicatorul cu privire la gradul de asigurare cu mijloace de transport
este analizat din două perspective:
- ponderea gospodăririlor cade dispun de mijloace de transport,
calculat în %;
- numărul persoanelor ce dețin mijloace de transport la 1000 de
locuitori, acesta din urmă este utilizat și în studii internaționale pentru a
compara nivelul de bunăstare a populației în anumite state [3. p. 89].
Indicatorul cu privire la gradul de conectare a gospodăriilor la surse
Internet reflectă oportunitatea populației la surse de informație mai variate
și diverse pe care o oferă Internetul. Accesul populaţiei la reţeaua Internet a
fost analizată dintr-o perspectivă cantitativă, latura calitativă putând fi
dedusă din anumite comportamente ale populaţiei sau din sondaje
sociologice. Accesul la reţeaua Internet oferă beneficiarilor posibilitatea
comunicării prin diferite reţele de socializare, oferă posibilitatea de
informare din mai multor surse informaţionale, precum și dezvoltarea
comerțului electronic sau a unor afaceri.
În literatura de specialitate, se operează, adesea, cu noţiunile nivelul

şi calitatea vieţii, standard de viaţă, stil de viaţă. Deşi există tangenţe între
noţiunile menţionate şi modul de trai, ultimul este un concept mai
complex, de la care derivă celelalte. Nivelul şi calitatea vieţii, standardul de
292
viaţă, reflectă nivelul de satisfacere a necesităţilor materiale şi spirituale
ale populaţiei din punct de vedere calitativ şi cantitativ, gradul în care
populaţia este satisfăcută de condiţiile de viaţă. Condiţiile, calitatea şi
nivelul vieţii, în interdependenţa lor, dau un anumit temei în
caracterizarea modului de trai, dar nu reprezintă o măsură a ei. În ceea ce
priveşte stilul de viaţă, ca şi modul de trai se referă la totalitatea
activităţilor care compun viaţa unor persoane, grupuri, colectivităţi, dintr-
o perspectivă normativă şi structurală, în timp ce modul de trai – dintr-o
perspectivă descriptiv-explicativă. Stilul de viaţă reprezintă mai mult o
opţiune, modul de trai – o constatare reală a vieţii populaţiei în spaţiu şi
timp, iar nivelul de trai atestă gradul de satisfacere a necesităţilor
materiale şi spirituale ale populaţiei din punct de vedere calitativ şi
cantitativ [2, p. 29].
Studiul dat e o parte componentă a unui studiu extins cu referire la
IDU pentru localităţile R. D. Centru. Nivelul de trai al populației este o
categorie complexă şi cuprinde mai multe laturi ale vieţii umane. Acesta
reprezintă „una dintre componentele principale ale calităţii vieţii care
indică gradul de satisfacere a necesităţilor materiale şi spirituale ale
populaţiei unui stat, regiune, localitate, etc.” [1, p. 17]. Aceasta poate lua
în calcul mai multe laturi ale vieţii umane şi poate fi evaluat printr-un
sistem de indicatori care exprimă veniturile populaţiei, nivelul consumului
de bunuri şi servicii și care poate fi exprimat atât la nivel individual, cât şi
per gospodărie, etc. Toţi aceşti indicatori pot fi raportaţi în timp și spaţiu,
etc. În studiul realizat s-au selectat indicatori ce atestă nivelul de trai,
raportați la nivel comună: veniturile proprii raportate la cheltuieli, gradul
de conectare a gospodăririlor la reţeaua Internet şi gradul de asigurare a
gospodăriilor cu mijloace de transport.
Pentru aprecierea situației financiare în localitățile din Regiunea de
Dezvoltare Centru, a fost calculat coeficientul mediu de autonomie
financiară, care reprezintă raportul dintre veniturile proprii și cheltuielile
totale, pentru anii 2016-2017 (fig.1).
La nivel de raioane, coeficientul mediu de autonomie financiară este
de 8,3%, cea mai mică valoare se atestă în raionul Dubăsari 3,3%, iar cea
mai mare valoare este înregistrată în raionul Criuleni 13,7%. La 7 din 13
raioane (53,8%) coeficientul mediu de autonomie financiară depășește
media pe regiune.
Localitățile urbane dispun de o autonomie financiară mai mare,
media fiind de 24,8%. Orășelul Cornești are cel mai mic grad al veniturilor
raportate la cheltuieli totale, ceea ce atestă dependența financiară cea mai
293
mare de bugetul național, având un grad de acoperire de doar 11,3%. Cel
mai mare nivel este atestat pentru orașul Hâncești (35,7%), dar și acesta
departe de necesitățile reale ale localității. La 8 din 14 orașe din R. D.
Centru coeficientul de autonomie financiară este peste media urbană
înregistrată.
Totodată, în localitățile rurale, valoarea medie a coeficientului de
autonomie financiară este de 16,8%. La 130 de comune din 329 se
înregistrează o autonomie financiară peste media regiunii. Cea mai mare
valoare se atestă în Pohoarna, Șoldănești - 63,4%, datorită veniturilor mari
încasate în anul 2016, care depășesc cheltuielile totale cu 147 mii lei. La
fel se remarcă o valoare mare a coeficientului mediu de autonomie
financiară în localitățile din Anenii Noi și anume: Decalău (58,9%),
Zolotievca (45,6%), Geamăna (45,2%) și Chirca (44,9%). Cel mai mic
coeficient mediu de autonomie financiară este în satele raionului
Dubăsari: Corjova (0,6%), Dubăsari (1,9%) și Coșnița (3,2%). Aceste
localități se mențin datorită transferurilor din bugetul de stat.
Fig. 1. Veniturile proprii raportate la cheltuielile totale în comunele R. D.

Centru, media pentru anii 2016/2017, %
Sursa: calculat și adaptat în baza datelor Ministerului finanțelor din R. Moldova
294
Un alt element al nivelului de trai supus analizei îl reprezintă gradul
de asigurare a populaţiei cu mijloace de transport, acest indicator fiind luat
în calcul la nivel de gospodărie, presupunând utilizarea mijloacelor de
transport în comun în cadrul unei gospodării/familii. Făcând abstracţie
de numărul persoanelor care utilizează mijlocul de transport, frecvenţa
utilizării, vechimea mijloacelor de transport, precum şi alte aspecte legate
de rolul acestuia în viaţa fiecărei familiei în parte, indicatorul este analizat
sub aspect cantitativ, dar reflectă nivelul de bunăstare al populației, fiind
relevant scopului urmărit în studiu. Datele statistice în profil teritorial la
nivelul Regiunii de Dezvoltare Centru ateste o disparitate la nivel teritorial,
fiind remarcate un șir de axe teritoriale de intensitate diferită, cum ar fi:
axa suburbană a Municipiului Chișinău, axele de-a lungul magistralelor
de transport Orhei-Chișinăi, Anenii Noi-Chișinăi, Călărași-Strășeni-
Chișinău, Nisporeni-Chișinău, comunele din perimetrul acestor axe având
mai mare număr de mijloace de transport per gospodărie/familie, ceea ce
reflectă și un nivel al veniturilor mai mare al populației din aceste localități
(fig. 2).
Fig. 2. Gradul de asigurare a populației cu mijloace de transport

la 1000 loc., 2018.
Sursa: prelucrare și adaptare după datele Agenției Servicii Publice
295
În ceea ce privește gradul de asigurare a populației cu mijloace de
transport la 1000 de locuitori, printre unitățile administrativ-teritoriale de
nivel raion, indicele variază între 194 unități de mijloace de transport la
1000 de locuitori și 301 unități. Acest indicator este cel mai înalt în
localitățile raioanelor Anenii Noi (301), Ialoveni (275), Criuleni (275), iar
numărul cel mai mic al mijloacelor de transport revine populației din
raioanele Rezina (212), Ungheni (206) și Șoldănești (194). La nivelul
comunelor localitățile Vărzărești (Nisporeni) cu 382 de unități de transport
la 1000 de locuitori, înregistrează cea mai mare valoare printre localitățile
rurale, fiind urmată de comunele Pașcani, Criuleni (377) și Măgdăcești,
Criuleni (351), Dănceni, Ialoveni (376), Costești, Ialoveni (346). La polul
opus cu cel mai mic număr a mijloacelor de transport se remarcă
localitățile: Corjova, Dubăsari (11), Poiana, Șoldănești (72), Chirianca,
Strășeni (84), Samananca, Orhei (85) și Horodiște, Rezina (89) [5].
Un indicator important ce ține de accesul populației la informație,
precum și comunicarea prin intermediul rețelelor de socializare, îl
reprezintă gradul de conectare a populației la Internet. Făcând abstracție
de timpul petrecut utilizând rețelele Internet, tipul siturilor și calitatea
informației accesate, impactul utilizării rețelei Internet asupra diferitor
laturi ale vieții, lucru care poate fi dedus din sondaje sociologice
reprezentative, în studiul dat ne-am propus să evaluăm gradul de
conexiune al rețeaua Internet, pornind de la ideea impactului tot mai mare
asupra diferitor laturi ale vieții umane. Astfel, o analiză a informației
primare cu privire la accesul la Internet, denotă o disparitate teritorială,
cu intensitatea maximală în localitățile din jurul municipiului Chișinău,
care ca și în cazul răspândirii altor inovații se supune aceleași reguli de
difuzie inovațională de la centru (capitală) spre periferie (fig. 3).
La nivelul unităților administrativ-teritoriale de nivel raion gradul
cel mai înalt de conectare la serviciile Internet sunt în Ialoveni (48,1%),
Criuleni (43,6%) și Anenii Noi (42,5%). Numărul cel mai mic al conectărilor
la Internet sunt în raioanele Șoldănești (26,6%), Călărași (30,2%) și
Ungheni (31,7%). Un șir de localități, în special urbane, au un grad de
conectare la rețeaua Internet în proporție de 90%. Majoritatea comunelor
în să au în grad de conectare cuprins între 26 și 50 de %.
296
Fig. 3. Gradul de conectare a populației R.D. Centru la rețeaua Internet,
% din gospodării.
Sursa: prelucrare și adaptare după datele Agenției Servicii Publice
CONCLUZII
1. Dimensiunea nivel de trai a dezvoltării umane are o semnificație

deosebită în calcularea IDU, dat fiind rolul și locul pe care îl au
elementele constitutive ale acestuia. Acesta reflectă nivelul de
bunăstare a populației, pe de o parte, dar și maturitate socio-
economică pe care au atins-o comunitățile umane de nivel comună,
pe de altă parte.
2. Sistematizarea și analiza indicatorilor socio-demografici în R. D.
Centru a scos în evidență tendințele și problemele generate de evoluția
populației în timp și spațiu în cele 329 de comune, diferențierea
teritorială fiind evidentă.
297
3. Gradul cel mai înalt al bunăstării exprimat prin indicatorii nivelului de
trai îl au comunele de dimensiuni mari și cele situate în vecinătatea
capitalei și a centrelor raionale prin oportunitățile oferite de către
aceasta și multiplele conexiuni bilaterale. La polul opus se situează
localitățile izolate, de dimensiuni medii și mici, predispuse către un
declin socio-economic constant.
4. Politicile de dezvoltare aplicate în profil teritorial, precum și alocarea
unor resurse financiare și materiale trebuie să ia în considerație
situația actuală și de perspectivă, în scopul unei mai bune
monitorizări și gestionări a dezvoltării umane.
BIBLIOGRAFIA
1. Efros V. Dicționar de geografie economică și umană. Suceava, 2002.

2. Hachi M. Modul de trai al populației Republicii Moldova: abordare socio-
geografică. Chișinău, 2005.
3. Human Development Report 2017.
http://hdr.undp.org/sites/default/files/2018_human_development_report.pdf
4. http://lex.justice.md/md/312874/ Legea cu privire la organizarea
administrativ-teritorială a R. Moldova (accesat 02.03.2019).
5. Legea nr. 438 din 28.12.2006 cu privire la Dezvoltarea Regională în Republica
Moldova/. http://lex.justice.md/index.php?action.
6. Mermet G. Francoscopie 2017: Comment vivent les français? /G. Mermet. –
Paris, 2018. 438 p.
7. Strategia de Dezvoltare Regionala Centru 2016 – 2020, Ministerul Dezvoltării
Regionale și Constructiilor, 52 p.
298
EVOLUȚIA STRUCTURII SEMĂNĂTURILOR CU CULTURI AGRICOLE
DE CÂMP ÎN REGIUNEA DE DEZVOLTARE CENTRU
Valentin CRÎȘMARU
Abstract: This paper present data regarding evolution of surface of the technical, hoeing and
compact crops in the Development Region Central. Due to the growing of the technical and
hoeing crops situation worsened considerably as result negative impact over the soil of
Region Central. The impact of agricultural activities and pressure of various factors, also led
to decrease of soil quality and the growth the areas of soils eroded.
Cuvinte cheie: asolament, structura culturilor de semănat, culturi tehnice,

prășitoare, culturi semănate compact.
INTRODUCERE
Deşi activităţile agricole asigurã existenţa unui număr

considerabil de populaţie din ţară, în mod paradoxal, tot agricultura
contribuie la deteriorarea mediului şi la diminuarea calităţii vieţii
populaţiei.
MATERIALE ȘI METODE DE CERCETARE
Principalele materiale utilizate: Anuarele statistice privind

calitatea factorilor de mediu. Rapoartele anuale ale Agenţiilor şi
Inspecţiilor Ecologice. Metodele principale utilizate: surse administrative;
date statistice, surse bibliografice, analize comparative.
Utilizarea eficientă a factorilor biotici și abiotici constă în crearea

unei structuri raționale a suprafețelor cultivate și amplasarea corectă a
culturilor în asolament. Asolamentul este un mijloc agrotehnic,
economico-organizatoric, care are menirea asigurării recoltelor înalte şi
stabile, sporirii sau cel puţin menţinerii fertilităţii solului prin intermediul
alternării științific argumentate a culturilor în timp şi spaţiu. Eficacitatea
asolamentului depinde de diversitatea biologică a culturilor; amplasarea
corectă a culturilor după premărgători, ţinând cont de particularităţile
biologice şi agrotehnica lor; respectarea termenilor de reîntoarcere pe
acelaşi loc a culturilor.
În ultimii 30 de ani s-a înrăutățit considerabil structura culturilor de
semănat, în special din cauza creșterii considerabile a ponderii culturilor
tehnice, nu doar pe țară, dar și în Regiunea de Dezvoltare Centru. În
această perioadă a crescut simțitor și ponderea suprafețelor ocupate cu
culturi prășitoare. Astfel pe parcursul perioadei de studii (2008-2017) s-a
efectuat o analiză profundă privind structura culturilor de semănat
utilizată în RDC. În rezultatul cercetărilor efectuate s-a depistat o creștere
considerabilă a ponderii culturilor tehnice, care a depăşit peste 35-40 %,
299
iar în unele raioane peste 45 la sută [4] (fig. 1). Cea mai înaltă pondere a
culturilor tehnice s-a remarcată în raioanele: Şoldăneşti (26,5%-45,3%),
Rezina (23,4%-45,1%), Ungheni (34%-38%), Criuleni (26,3%-40,0%),
Nisporeni (20,4%-43,8%). Un grad înalt de ocupare a terenurilor agricole
cu culturi tehnice s-a depistat la raioanele Şoldănești (39,3%) şi Ungheni
(36,4%), iar cel mai mic indicator privind gradul de saturare cu culturi
tehnice s-a observat în raionul Călărași (16,5%), care în mare parte are o
specializare mai mult în domeniul viticol. Un grad mediu de saturare cu
culturi tehnice s-a observat în perioada anilor 2012-2016 (32,2%-33,2%),
excepție anul 2015, unde acest indicator a fost puţin mai mic. În medie pe
regiune cel mai înalt grad de saturare cu culturi tehnice s-a depistat în
anul 2017-35,7%, care a crescut față de anul 2008 cu 10,6 %.
Conform Reglementării tehnice „Măsurile de protecţie a solului în
cadrul practicilor agricole”, aprobată prin Hotărârea de Guvern nr. 1157
din 13.10.2008 [2], una din măsurile de prevenire, care trebuie să le
întreprindă utilizatorii de terenuri agricole în scopul minimalizării
diverselor forme de degradare a solului, este reducerea până la 20 la sută
a ponderii culturilor tehnice, iar a rapiţei până la 5 la sută în componenţa
asolamentelor şi efectuarea sistematică a lucrărilor de redresare a stării
fizice a solurilor în cadrul terenurilor ocupate de aceste culturi. Analiza
datelor ne demonstrează faptul, că toate raioanele, conform Reglementării
tehnice menţionate [2] în afară de raionul Călărași au depăşit limita de 20
la sută pentru culturile tehnice. Creşterea ponderii culturilor prăşitoare în
Republica Moldova și în particular în RDC, care are un relief destul de
complicat, concomitent cu utilizarea tehnicii agricole de mare putere şi
efectuarea unui număr mare de operaţii de lucrare a solului au condus la
intensificarea proceselor de eroziune, la pierderile humusului și la
înrăutățirea proprietăților fizico-chimice și biologice din sol. Analizele
efectuate ne demonstrează faptul, că acest proces negativ în republică este
în continuă creștere Cercetările efectuate au demonstrat, că concomitent
cu creşterea ponderii culturilor tehnice la fel a crescut considerabil şi
ponderea culturilor prăşitoare (fig. 1). Dacă în secolul XIX și în prima
jumătate al secolului XX culturile prășitoare ocupau de la 15-20 până la
40-45% [3], atunci în ultimii 35-40 de ani cota culturilor prășitoare în
structura culturilor de semănat cu culturi de câmp a crescut până la 65%
și mai mult. Acest lucru se observă și în structura terenurilor arabile
însămânţate cu culturi de câmp în raioanele din RDC, unde această cotă
a crescut în medie în unele raioane (Șoldănești) până la 62%, iar în raionul
Nisporeni în anul 2015 cota culturilor prăşitoare a atins nivelul de 82 la
sută [4]. Indicele privind ponderea culturilor prăşit în unele raioane a
variat în felul următor: Ungheni (51,6%-66,7%); Şoldăneşti (51,3%-
72,5,0%); Criuleni (48,0%-69,5%); Străşeni (38,7%-70,1%); Nisporeni
(32,6%-82,2%). Cel mai înalt indice la acest compartiment s-a depistat în
raionul Şoldăneşti de 61,8%, iar cea mai joasă pondere a culturilor
prăşitoare s-a observat în raioanele Anenii Noi şi Călăraşi de 44,5-44,6%
[1]. Creșterea ponderii suprafețelor cu culturi prăşitoare în RDC, care are
de asemenea un grad înalt de valorificare a solurilor a condus la
intensificarea proceselor de eroziune, la pierderea humusului din sol şi la
300
înrăutăţirea proprietăţilor fizico-chimice şi biologice ale solului. Fiecare
hectar de astfel de semănături consumă anual, fără a ține cont de
eroziune, peste 1-2 tone de humus[3].
Comparativ cu anul 2008, în anul 2017 ponderea suprafețelor cu
culturi prășitoare s-a mărit cu 11,9%.
De rând cu analiza repartizării culturilor tehnice și a celor
prășitoare s-a studiat și repartizarea culturilor în rânduri semănate
compact în RDC. În urma analizei efectuate s-a conturat următorul
tablou. O pondere înaltă a culturilor semănate compact, o au raioanele
Anenii-Noi (53,9%), Orhei (50,2%), Telenești (49,6%). Cea mai joasă
pondere a suprafețelor semănate compact o au raioanele: Călărași (39,3%),
Nisporeni (39,3%, Șoldănești (40,5%) [4]. Totodată s-a efectuat și o analiza
comparativă a ponderii culturilor prășitoare, tehnice și a celor semănate
compact (fig.1). Conform rezultatelor experienţelor de lungă durată ale
ICCC „Selecţia” şi ale altor instituţii de cercetare, raportul optim dintre
culturile prășitoare și cele semănate compact se consideră 50 la 50%.
Astfel s-a observat, că în agricultura raioanelor din RDC gospodăriile
agricole nu respectă raportul recomandat, în structura suprafeţelor de
însămânțare, dintre culturile prăşitoare şi cele semănate compact (fig. 1).
Datele obținute au demonstrat, că doar în unele raioane acest raport
optimal relativ se respectă, pe când în alte raioane, Șoldănești, Ungheni
acest raport este în favoarea culturilor prășitoare (fig. 1).
Fig. 1. Dinamica structurii semănăturilor cu culturi prășitoare, tehnice și

semănate compact, medie pe raioane, RDC, 2008-2017, %.
CONCLUZII
1. Aproape în toate raioanele din RDC a crescut considerabil în

structura culturilor de semănat la toate tipurile de gospodării agricole
ponderea culturilor tehnice peste 30-40%, iar în unele raioane acest
indicator trece peste 45 la sută (Şoldăneşti, Rezina). Cea mai înaltă
pondere a culturilor tehnice s-a depistat la raioanele: Şoldăneşti (26,5%-
45,3%), Rezina (23,4%-45,1%), Ungheni (34%-38%), Criuleni (26,3%-
301
40,0%), Nisporeni (17,3%-42,8%), iar în unele raioane peste 45%
( Şoldăneşti, Rezina).
2. Cota culturilor prăşitoare în structura terenurilor arabile
însămânţate cu culturi de câmp şi legumicole a crescut până la 65-72%,
iar in unele raioane (Nisporeni) în anul 2015, această cotă a crescut până
la 82 la sută. Indicele privind ponderea culturilor prăşitoare a variat în
felul următor: Ungheni (51,6%-66,7%); Şoldăneşti (51,3%-72,5%); Criuleni
(48,0%-69,5%); Străşeni (38,7-70,1%); Nisporeni (32,6%-82,2%).
3. O pondere înaltă a culturilor semănate compact, o au raioanele
Anenii-Noi, (53,9%) Orhei, (50,2%), Telenești, (49,6%), iar raioanele:
Călărași (39,3%), Nisporeni (39,3%, Șoldănești (40,5%) au o pondere mai
joasă a culturilor semănate compact.
BIBLIOGRAFIE
1. Crîșmaru V., Bacal P., Bejan I. The pressure of natural and anthropogenic
factors on the status of soil central development region, Present Environment and
Sustainable Development, no. 1/2017, Vol. 11, p. 163-171.
2. Hotărârea de Guvern nr. 1157 din13.10.2008 c u privire la aprobarea
Reglementării tehnice „Măsurile de protecţie a solului în cadrul practicilor
agricole”. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 193-194, art. nr.
1195.
3. Lupaşcu M. Agricultura Moldovei şi ameliorarea ei ecologică. Ch.: Ştiinţa,
1996. 107 p.
4. Rapoartele Biroului National de Statistica pentru culturile de câmp pentru anii
2008-2017. www.statistica.md, citat la 20.02.2019.
302
REȚEAUA DE LICEE: CUM O OPTIMIZĂM DIN PUNCT DE VEDERE
NUMERIC ȘI ÎN PROFIL TERITORIAL
Serafim FLOREA
Abstract: There are over 300 high schools in the Republic of Moldova, most of which do not
have 10-12th parallel classes, many of which also lead to the lack of qualified teachers in
some subjects, which has a negative impact on the quality of students education. The
optimization of the high school network can be achieved by keeping only about 100 of their
existing number, planning them in new type institutions: district high-schools, boarding
schools and mixed high schools of both these categories.
Keywords: Optimization of the high school network, district high schools,

internships, high schools of these mixed categories.
INTRODUCERE
Caracterul evoluării învățământului liceal într-un stat, reflectă cel mai

amplu succesele educației școlare în ansamblu. El oglindește concomitent,
atât succesele învățământului gimnazial care l-a asigurat într-o măsură
sau alta cu absolvenți capabili să-și prelungească învățătura în liceu, cât și
capacitatea liceenilor manifestată la BAC de a-și continua studiile la
facultățile universitare. Liceul este instituția elitară în care principalele
cerințe sunt calitatea educației și învațării școlare. Din aceste relatări reiese
că un învățământ liceal performant, are cea mai mare însemnătate în
prosperarea societății, deoarece anume el ulterior are cel mai mare impact
asupra instruirii profesionale universitare, și mai apoi asupra desfășurării
cercetărilor științifice în cele mai diferite domenii.
MATERIALE ȘI METODE UTILIZATE
Pentru analiza rețelei de licee au fost utilizate datele statistice din

anuarele statistice ale Republicii Moldova și datele BMS privind numărul
de licee și elevi ai claselor 10-12-a în unitățile administrativ-teritoriale.
Sunt utilizate metoda de analiză statistică, cartografică și
comparative. Metoda statistică a fost utilizată pentru demonstrarea
schimbărilor numerice a tipurilor de instituții și a elevilor din cadrul lor,
iar metoda cartografică – cu precădere pentru prezentarea nivelului
completării claselor liceale cu elevi conform cerințelor Codului Educației.
DISCUȚII PRIVIND CHESTIUNEA ABORDATĂ
Reformarea învățământului preuniversitar în Republica Moldova

independentă, începând cu 1991, cu revenirea la gimnazii și licee, a
decurs anevoios. Tocmai către anul de învățământ 2013/14 toate școlile
medii au fost înlocuite cu licee (tab. 1). Numărul maximal al ultimilor și a
eleviloor în ele a fost atins în anul 2010/11 (495 de licee cu 240,8 mii de
elevi). Însă prefacerea mecanică, în multe cazuri, a școlilor medii în licee,
nu a dat beneficiile scontate. Sub impactul agravării stării demografice,
303
numărul liceelor și a elevilor claselor a 10 – 12-a, început să scadă. În
actualul an de învățământ (2018/19) numărul liceelor s-a redus până la
327, în care învață peste 34 mii de elevi ai claselor respective.
Tabelul 1
EVOLUAREA NUMĂRULUI DE INSTITUȚII ȘCOLARE ȘI A NUMĂRULUI
DE ELEVI ÎN R. MOLDOVA ÎN PERIOADA ANILOR 2000-2018
(prima cifra – numărul de instituții, a doua – numărul de elevi, mii)
Anii de învățământ
2004/05 2010/11 2013/14 2017/18
Gimnazii 667/126,7 763/112,3 771/120,0 775/132,0
Ș colii medii 380/162,5 108/28,0 - -
Licee 369/233,4 495/240,8 466/219,3 350/190,7
Total 1416/522,6 1366/381,1 1237/339,3 125/322,7
Sursa: Anuarele statistice ale Republicii Moldova.
În materialul de față accentul se pune pe chestiunea optimizării rețelei

de licee din republică, luând act, atât de caracterul proceselor demografice
care au loc în mediul rural și în cel urban, de specificul situării
(sistematizării) pe teren a așezărilor umane, cât și de necesitatea creării
unor instituții, care ar asigura o educație liceală modernă, ce ar
corespunde cerințelor timpului prezent și a viitoarelor decenii.
Pentru a asigura un proces educațional mai eficient, se cuvine ca în
clasele 10-12 de avut un minimum de elevi de 150-180 (cu câte două
clase paralele). Însă cifrele menționate de 327 licee existente (fig. 1), cu
ceva mai mult de 34 mii de elevi ai claselor liceale din republică, ne
vorbesc că la o instituție de acest fel revin în medie doar vreo 110 elevi, în
care clase paralele cu 25 – 30 de elevi teoretic nu pot exista. Realmente se
constată că peste jumătate (56 %) din numărul total de licee au un număr
de liceeni de până la 100, în care clase paralele nu se pot forma, iar cele
existente au un număr de elevi sub 15-20. Mai mult, în 15 licee din
republică lipsesc clasele a 10-a, în 25–clasele a 11-a, în 42–clasele a 12-a.
Gruparea liceelor după numărul de elevi este prezentată în tab. 2, din care
rezultă, că numărul acestor instituții în care există clase paralele de a 10-
12-a este doar de 23,1 % din numărul lor total. În doar patru unități
administrativ-teritoriale numărul mediu de elevi ai claselor 10-12-a care
revin la un liceu este mai mare de 150 (fig. 2).
304
Fig. 1. Numărul de licee în unitățile administrativ-teritoriale.
Procentajul liceelor care au clase paralele în profil teritorial este

prezntat în fig. 3. Din hartă se vede că doar în 13 din cele 35 unități
administrativ-teritoriale, cota parte a liceelor cu clase paralele este de 25-
50%. În raioanele Briceni, Ocnița, Dondușeni, Râșcani, Glodeni, Dubăsari,
Leova, Cimișlia și Basarabeasca astfel de licee în genere lipsesc.
Tabelul 2
GRUPAREA LICEELOR DUPĂ NUMĂRUL DE ELEVI ÎN CLASELE 10–12
ÎN ANUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT 2018/2019
301-350
Numărul de elevi Până la 25 26-50 51-100 101-150 151-200 201-250 251-300
și peste
Numărul de licee 23 65 95 68 44 18 7 7
Procentajul liceelor
cu numărul respectiv 7,0 19,9 28,1 20,8 13,5 5,5 2,1 2,1
de elevi
Sursa: Calculat conform datelor BNS
305
Fig. 2. Numărul mediu de elevi ai claselor liceale ce revin la un liceu.
Menținerea majorității liceelor cu un număr insuficient de elevi ai

claselor a 10-12-a, împreună cu alte defecte, influențează negativ asupra
rezultatelor activității lor. De exemplu, în anul 2014 în municipiul
Chișinău în 10 cele mai bune licee, rată de promovare a fost de la 98,5 %
până la 100 %, iar media la examen – de la 6,6 până la 8,6. În alte 10 cele
mai slabe licee de aici, rată de promovare a fost de la 11,1 % până la 69,6
% (cu predominarea ratei de până la 42 % în 9 licee), iar media la examen
a fost de la 5,6 până la 6,7. În raioane, în 10 cele mai bune licee rată de
promovare a fost de la 71,2 % până la 100,0 %, iar media la examene a
fost de la 6,5 până la 7,7. În alte 10 cele mai slabe licee de aici, a fost
înregistrată o rată de promovare de la 0 până la 48,3 %, media la examene
fiind de la 0 până la 5,9 [2]. În privința reușitelor elevilor pot fi prezentate
și unele date mai noi (din 2018), care se referă la gimnaziile și liceele din
capitală (tab. 3).
Tabelul 3
REUȘITELE ELEVILOR LA EXAMENE
Au promovat Nota
Înscriși Admiși Calitatea
examenele medie
Examenele naționale
de absolvire a 6518 6376 6309 (99,55 %) 43,83 7,24
gimnaziului
Examenul național
4331 3945 (88,98 %) 24,13 6,62
de bacalaureat
Sursa: Educația din capitală – la o oră a bilanțului. „Făclia”, 30 august 2018.
306
Fig. 3. Procentajul liceelor în care numărul de elevi în clasele 10-12
constituie 150-350.
În acest an, cu nota 10 pe linie în republică au absolvit liceul 6

elevi. Este îmbucurător faptul că treptat reușitele la BAC sunt reflectate
tot mai obiectiv: în 2010 oficial rată de promovare la BAC a fost de 96,1 %,
în 2011 – de 92,3 %, în 2013 – de 68,3 %, în 2014 – de 44 % (după
sesiunea suplimentară de bacalaureat în acest an, numărul candidaților
admiși care au susținut examenele a ajuns la circa 56 %).
Evident că obiectivitatea și a acestor date este destul de
convențională, ele din diferite motive, fiind preamărite. Principalele cauze
care frănează evoluarea normală a proceselor educaționale ar fi:
- Lipsa în zeci de licee (precum și în gimnazii) preponderent din mediul
rural, a cadrelor didactice la unele obiecte de bază, absolvenții
respectivi ai facultăților pedagogice repartizați încoace, preferând sa se
angajeze în alte activități din mediul urban.
- Nivelul pregătirii profesionale scăzute a multor actuali pedagogi de
profil umanitar, care s-au format încă în condițiile ideologizării
comuniste (ca și colegii lor de profil real), aceștia având, de regulă, un
grad de cultura generală scăzut.
- Orientarea profesională slabă a elevilor.
- Dorința multor părinți, îndeosebi din rândul celor plecați la munci
peste hotare, să-și înscrie odrastele cu note gimnaziale slabe (de până
la 6,5) în licee, recurgând și la mituiri, nedându-și seamă de dauna pe
care astfel o aduc viitorului copiilor lor.
- Menținerea unui mare număr de licee în republică, care din mai multe
puncte de vedere, nu corespund cerințelor de funcționare stabilite
(unele din care au fost menționate mai sus), stare de lucruri susținută
chiar și de mulți pedagogi, care „se luptă” pentru orele ce nu le ajung,
ei recurgând și la „umflarea” notelor elevilor, astfel justificându-și
activitatea.
307
CONCLUZII ȘI RECOMENDĂRI
Procesul optimizării rețelei de licee în cele mai multe din unitățile

administrativ-teritoriale decurge prea lent. În câteva raioane acest proces
aproape că s-a încheiat, în majoritatea celorlalte este stopat. Dacă în
raioanele Telenești, Cantemir, Ștefan Vodă au rămas câte două licee, apoi
în raioanele Strășeni, Cahul, Briceni, Căușeni, Ialoveni exista de la 10
până la 15 licee, iar în autonomia găgăuză tocmai 22 (fig. 1). Însă
majoritatea din ele (cu luarea în calcul și a numărului populației
raioanelor), nu au nici o perspectivă. În raionul Strășeni din 10 licee clase
paralele de-a 10-12-a au sau pot avea doar 3, în raionul Briceni din 11
licee – doar – 1, în raionul Căușeni din 12 licee - doar 2, în raionul
Ialoveni din 15 licee – doar 2, în autonomia găgăuză din 22 licee – doar 3-
4. În municipiul Chișinău exista 97 de licee (din care 13 private), în
municipiul Bălți –13 licee. Profesorul Mircea Colpajiu (în „Făclia” din 21
septembrie 2018) susține că în municipiul capitalei ar fi suficient de avut
28 de licee, tot dumnealui menționând că există și alte opinii întemeiate
precum că aici ar fi deajuns doar 20 de licee. De ce, de exemplu, ar fi
necesar de avut câte un liceu în localitățile Stăuceni, Cricova și Ciorescu,
care teritorial aproape că s-au contopit, cu un număr total de elevi ai
claselor 10-12-a de 242, sau liceele din locălitățile apropiate Budești și
Colonița cu respectiv 25 și 57 de elevi în aceste clase? În municipiul
Chișinău doar 35 de licee au clase de-a 10-12-a paralele. Din cele 13 licee
din localitățile suburbane municipale, doar cele doua din or. Durlești, au
clase liceale paralele. S-ar cuveni ca la un liceu să revină în medie vreo 30
mii de locuitori și nu 6 licee la 25 mii de locuitori ca la Comrat. În ultimul
caz, evident, liceele sunt păstrate mai mult în interesele pedagogilor și mai
puțin a elevilor. S-ar cuveni ca în republică să fie menținute nu mai mult
de 100-110 licee. În dependență de nivelul accesibilității lor pentru elevi,
unele licee ar putea deveni de circumscripție (de fapt, neoficial în mun.
Chișinău și Bălți ele există), îndeosebi necesare mediului rural, iar altele -
licee-internat (precum sunt cele câteva licee-internat republicane din
Chișinău). Tendința de a păstra liceele în localitățile mai mari după
numărul populației și mai accesibile pentru ea, se accentuiază. Astăzi 209
din liceele existente în republică (64 % din numărul lor total) sunt situate
în orașe, deși populația ei urbană constituie vreo 43 %.
Scopul principal al optimizării rețelei de licee în republica este cel de a
avea instituții de acest fel moderne, în care călitatea educației să fie cât
mai înaltă. Mai bine de avut 100 de licee cu clase paralele bine echipate și
înzestrate din punct de vedere didactic, decât peste 300 de instituții,
majoritatea din care nu corespund nici pe departe standardelor
învățământului liceal european. Să ne amintim că în anii întregirii
naționale (1918-1944) în Basarabia au existat comparativ puține licee,
însă în ele s-a făcut o educație performantă la nivel european. În domeniul
învățământului, ca și în alte domenii, există și trebuie să existe atmosferă
competiției, standardelor competitive, în care elevii să învețe din interes și
nu prin impunere forțată. Dacă jumătate din liceeni reușesc cu adevărat la
308
BAC, această nu este o tragedie, ci o stare normală. O atare stare este
acceptată în mai multe state dezvoltate. Este necesară ca la facultăți să
vină elevi cu reușită medie liceală nu mai joasă de 8. Exepții pot fi admise
doar pentru elevii care manifestă un interes accentuat pentru anumite
obiecte. Aceștia nu trebuie neglijați, ci ajutați să se manifeste la facultățile
cu profilul respectiv.
Specializarea liceelor este dependență de orientarea profesională a
elevilor în gimnazii. În scopul creării unei balanțe necesare între numărul
elevilor de diferite orientări profesionale corelat, măcar orientativ, la
necesitățile pieței muncii, orientarea profesională se cere de a fi dirijată de
către Ministerul Educației, Culturii și Cercetării. În acest context este
imperios de avut în republică vreo 5-6 licee prestigioase cu orientare
pedagogică, menite să inlocuiască colegiile pedagogice existente, cu
condiția ca durata învățământului la facultățile pedagogice să fie de 5-6
ani.
Crearea unei rețele de licee de circumscripție și a liceelor-internat sau
chiar îmbinate de aceste doua categorii, poate fi realizată numai în cazul
dacă în localitățile respective există posibilități reale pentru așa ceva. În
caz contrar această afacere în scară națională poate fi compromisă. Este
necesar de cunoscut mai bine și de analizat învățămîntul liceal existent în
mai multe state europene și nu numai. Nimeni nu ne poate împiedică să
facem așa ceva și să preluăm în măsura cuvenită, cât mai curând,
exemplele care ne convin.
În ce privește liceele private, în condițiile economice și sociale existente
în R. Moldova, numărul lor s-ar cuveni de a fi redus la maximum, ele fiind
supuse unui control sporit din partea Ministerul Educației, Culturii și
Cercetării. Admiterea în aceste licee s-ar cuveni să fie controlată mai sever
de câtre Minister.
Este cunoscut faptul, precum am menționat deja, că există mulți
pedagogi, care din motive materiale se opun măsurilor de optimizare a
liceelor. Dar, trebuie odată și odată de înțeles că liceele nu sunt create
pentru pedagogi, ci pentru elevi. Produsul final al liceului este (trebuie să
fie) elevul pregătit la nivelul cuvenit pentru facultate și nu învățătorul. Mai
trebuie de conștientizat că în licee pot activa doar pedagogi moderni,
înventivi cu har pedagogic și că doar aceștea merită să fie renumerați la
nivelul cerințelor vieții. Înnoirea contigentelor cadrelor didactice se cere de
înfăptuit cu multă pricepere și îngânduință. Ar fi omenesțe ca pedagogilor
pensionari cârora nu le ajung ore, să li se acorde pensii decente și ajutoare
pentru sănătate cu scopul ca ei să se folosească de o viață pensionară fără
griji majore de ordin material, iar pedagogilor care nu vor trece concursul
de continuare a muncii de pedagog, să li se acorde susțineri substanțiale
ca ei să se adapteze la munci în alte sfere de activitate.
BIBLIOGRAFIE
1. Anuarele statistice ale Republicii Moldova, 2000-2018.

2. Cuvântul cheie în învățământul moldovenesc – discrepanțele. „Timpul”, 10
octombrie 2014.
309

Culegere Dediu 4 309 2019

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Culegere Dediu 4 309 2019

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Culegere Dediu 4 309 2019

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Membrul corespondent Ion DEDIU la 85 de ani de la naștere și

62 ani de activitate științifică, pedagogică și publică

La 24 iunie 2019 se împlinesc 85 de ani

MANIFESTAREA ANOTIMPURILOR ÎN CONTEXTUL

DIVERSITATEA VEGETALĂ ȘI ANIMALĂ A ECOSISTEMULUI

MANAGEMENTUL NUTRIENȚILOR ÎN REGIUNEA RĂUTULUI

UNELE ASPECTE A STĂRII SĂNĂTĂȚII POPULAȚIEI ÎN

UNELE ASPECTE METODOLOGICE DE STUDIU A

ВЛИЯНИЕ ГОРОДСКИХ СООРУЖЕНИЙ НА ФОРМИРОВАНИЕ

ОЦЕНКА ВЛИЯНИЯ ШУМОВОЙ НАГРУЗКИ НА СОСТОЯНИЕ

CONTRIBUȚII LA STUDIUL IMPACTULUI EMISIILOR AUTO

INDICELE DE POLUARE CU NITRAŢI A APEI MONUMENTELOR

DINAMICA POLUĂRII AERULUI ATMOSFERIC ÎN REPUBLICA

IMPACTUL ACCIDENTULUI DE LA CAE CERNOBÎL ASUPRA

CONSERVAREA RESURSELOR NATURALE ÎN REZERVAŢIILE

PAŞAPORTUL ECOLOGIC AL ARIEI PROTEJATE LEORDOAIA

ETOLOGIA ECOLOGICO-EVOLUTIVĂ A AMFIBIENILOR:

COMPLEXUL RANIDELOR VERZI – MODEL DE FORMARE A

PHILONTHUS RECTANGULUS SHARP, 1874 (COLEOPTERA:

POLUAREA APELOR DE SUPRAFAŢĂ ŞI SUBTERANE

ASPECTE PRIVIND POLUAREA MEDIULUI DIN CADRUL

RELAȚII TEMPORALE ÎNTRE PARAMETRII CLIMATICI ȘI

ASPECTE PRIVIND DEZVOLTAREA BOLII FĂINAREA

MONITORINGUL DĂUNĂTORILOR DEFOLIATORI

IMPACTUL ACTIVITĂȚILOR ECONOMICE ASUPRA AERULUI

PARTICULARITĂȚILE UTILIZĂRII RESURSELOR DE APĂ ÎN

NOTE PRIVIND ARIILE NATURALE PROTEJATE ÎN REPUBLICA

EVOLUȚIA STRUCTURII SEMĂNĂTURILOR CU CULTURI

REȚEAUA DE LICEE: CUM O OPTIMIZĂM DIN PUNCT DE

Key Words: climate change, the seasons, adaptation solutions, temperature

Prezenta celor patru anotimpuri este determinată de poziţia

MATERIALE ȘI METODE DE CERCETARE

Schimbările de climă de lungă durată se consideră, că sunt

ANALIZA REZULTATELOR OBȚINUTE

Data trecerii constante a temperaturilor diurne peste/sub un

În partea de nord aceasta ating valoarea de -2,9°C, în partea

Fig. 1. Funcția densității repartiției temperaturii medii a iernii.

Fig. 2. Durata iernilor (nr. de zile) pe teritoriul Republicii Moldova.

Deplasarea spre dreapta a normelor climatice ce caracterizează

Fig. 3. Funcția densității repartiției temperaturii medii a primăverii.

Hărțile digitale ce reflectă repartiția sumelor temperaturilor active

Fig. 5. Suma temperaturilor diurne >10°C (a - 1961-2017;

Așadar, surplusul resurselor de căldură atestate în ultimii ani și

Fig. 6. Durata perioadei cu temperaturi diurne > 10°C

Nu este exclus faptul, că la apariţia arealelor care se caracterizează

St. Briceni St. Chișinău St. Cahul

Fig. 8. Funcția densității repartiției temperaturii medii a verii.

Fig. 7. Trecerea temperaturilor diurne prin15ºC și suma acestora.

Considerăm, că rezultatele obținute pot fi cu succes implementate

Fig. 9. Funcția densității repartiției temperaturii medii a toamnei.

Analiza funcției densității repartiției temperaturii medii a toamnei pe

Briceni Chișinău Cahul

În concluzie constatăm, că regimul termic sezonier înregistrează o

Constantin BULIMAGA*, Victoria NISTREANU**, Corina CERTAN*,

Cuvinte cheie: ecosistem, floră, faună, biotă.

Oraşul Orhei este amplasat în centrul Republicii Moldova, la o distanţă

Cercetările în teren au fost efectuate în prima decadă a lunii mai a.

În aceste staţiuni au fost identificate 146 specii din 127 genuri,

Speciile de arbori utilizaţi pentru înverzire sunt într-o stare ecologică