Culegere Dediu 4 309 2019
Culegere Dediu 4 309 2019
Culegere Dediu 4 309 2019
5
„Ştiinţa”, Chişinău, 2001; „Ecologie şi Protecţia Mediului”, Edit.
Univ. Agrare, Chişinău, 2002, etc. (în total peste 30).
Cercetătorul a încercat să dea răspuns la cele mai complexe
întrebări ale ecologiei teoretice contemporane, efectuând un studiu
de excepţie cu genericul „ecologie teoretică”, eşalonat (în total pe
1531 pagini) în 5 volume („Introducere în Ecologie” ( 2006),
„Ecologia populaţiilor” (2007), „Ecologie sistemică” (2007),
„Biosferologie” (2007), „Tratat de Ecologie Teoretică” (2007), Edit.
„Poenix”, Chişinău). Este un studiu capital, fundamental şi original
de sinteză la zi a ecologiei moderne, înalt apreciat în lume. În
această operă ştiinţifică autorul lansează o serie de ipoteze, teorii,
principii şi concepţii ştiinţifice noi de importanţă teoretică şi
aplicativă. Pentru prima dată savantul Ion Dediu a efectuat o
analiză integrală a istoriei şi dezvoltării ştiinţelor naturii în lume,
inclusiv în România şi Republica Moldova, sub aspect naturalist şi
ecologic. Acest compartiment în creaţia autorului poate fi apreciat şi
ca un tratat de sine stătător al problemelor filozofice ale ştiinţelor
naturii, care necesită să fie utilizat în special de către profesori,
doctoranzi, la seminarele din cadrul disciplinei Filosofia. Aceste
opere alese conţin gândurile şi zbuciumul creativ ale savantului de
o viaţă, plină de vervă ştiinţifică, intelectuală și spirituală. De notat
numărul enorm de surse bibliografice (peste 800 fiecare volum),
analizate şi generalizate la justa lor valoare, fapt ce demonstrează
cunoaşterea de către autor a tezaurului ştiinţei ecologice,
confirmată anterior de Dicţionarul Enciclopedic Ecologic, în limba
rusă, în a. 1989 și prezenta Enciclopedie de Ecologie (2010),
elaborată în limba română. În curs de apariţie se află Enciclopedia
de Ecologie, elaborată în limba rusă.
6
Un aport important îl are membrul corespondent al AŞM Ion
Dediu în activitatea didactică: În anii 1971-1994 a fost decan, şef de
catedră, profesor la Facultatea Biologie şi Pedologie a USM, unde a
fondat Catedra Interuniversitară de Ecologie şi Protecţia Mediului.
În anul 1990 a înfiinţat Institutul Naţional de Ecologie, fiind
pe parcursul a mai multor ani director. În cadrul Universităţii
Libere internaţionale din Moldova, a creat (a. 2007) încă un centru
ştiinţific important - Institutul de Cercetări pentru Mediu şi
Dezvoltare Durabilă. Este unul din fondatorii Partidului Ecologist
„Alianţa Verde” din Moldova. Cofondator al trei reviste științifice:
Mediul înconjurător (România), Mediul Ambiant (R. Moldova),
Noosfera (fondator, R.Moldova).
Din 1991 până în 2001 a condus delegaţia oficială
permanentă a Republicii Moldova în Comitetul Programului
Complex de Mediu al Bazinului fluviului Dunărea (Viena, Austria).
Din 1994 până în 2001 a fost Membru al Adunării
Parlamentare pentru Cooperarea Economică la Marea Neagră,
îndeplinind funcţiile de: Şef al Delegaţiei Naţionale Permanente a
Parlamentului R.M., Preşedinte al Comisiei Economice Comerciale şi
de Mediu, precum şi de trezorier.
A participat oficial (1991, 1995, 1998) la primele trei
Conferinţe Paneuropene ale Miniştrilor Mediului (Dobriş,
Cehoslovacia; Sofia, Bulgaria; Arhus, Danemarca). În 1992 (4 – 11
iunie) a participat oficial ca Ministru al Mediului a Republicii
Moldova la Conferinţa O.N.U. „Mediu şi Dezvoltare” de la Rio de
Janeiro, Brazilia, unde a semnat, din partea Republicii Moldova,
toate Convenţiile şi documentele respective.
Profesorul universitar Ion Dediu participă cu dăruire de sine
la pregătirea tinerilor specialişti. A fost îndrumător în pregătirea a
7
peste 30 de doctori (inclusiv habilitaţi) în ştiinţe biologice şi a unui
mare număr (peste 300) de licenţiaţi în ecologie. Ca o personalitate
multilaterală, polivalentă, este un difuzor generos de lumină
intelectuală, de idei ştiinţifice. În pofida multiplelor funcţii adminis-
trative, manageriale, a muncit şi continuă să trudească pe ogorul
ştiinţei, ca prioritate a vieţii sale.
Îmbinând activitatea ştiinţifică cu cea managerială,
pedagogică, savantul Ion Dediu a fost coordonator ştiinţific şi
coautor al majorităţii Strategiilor naţionale pentru Protecţia
Mediului, Agricultura ecologică (organică), Dezvoltarea Durabilă,
„Cartea Roşie”, Conservarea biodiversităţii, Combaterea aridizării,
protecţia stratului de ozon, etc.
Sunt indiscutabile meritele membrului corespondent Ion
Dediu, profesor universitar, doctor habilitat în biologie în fondarea,
consolidarea şi fortificarea serviciului ecologic naţional, ocupând
înalte funcţii publice: Ministrul Mediului al RM, 1990-1994,
Deputat în Parlamentul Republicii Moldova (Preşedinte al Comisiei
pentru agricultură, mediu și dezvoltare rurală), 1994-2001.
În legătură cu aniversarea a 85 ani de la naștere și 62 ani de
activitate științifică, pedagogică și publică, colectivul Institutului de
Ecologie și Geografie cu mare dragoste și stimă profundă îl felicită
cordial pe membrul corespondent Ion DEDIU dorindu-i multă
sănătate, mulți ani fericiți și plini de spirit creator!
La Mulți ani Domnule Academician Ion DEDIU!
Colectivul
Institutului de Ecologie și Geografie
8
CUPRINS
9
BIOACUMULAREA METALELOR GRELE ÎN LEMNUL SPECIILOR
DE ARBORI DIN ECOSISTEMUL FORESTIER „PĂDUREA
HÂNCEŞTI”
Anatolie TĂRÎŢĂ, Valeriu BRAŞOVEANU ………………………………………. 101
10
STAREA RESURSELOR DE APĂ DIN SATUL POGÂNEȘTI
RAIONUL HÂNCEȘTI (studiu de caz)
Elena MOŞANU, Maria SANDU, Anatol TĂRÎȚĂ, Marina BEIU …………….. 193
12
MANIFESTAREA ANOTIMPURILOR
ÎN CONTEXTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE
Maria NEDEALCOV
Institutul de Ecologie și Geografie
Abstract: The early manifestation of the seasons and seasonal temperature's increasing
trend for all seasons require adequate solutions of adaptation to climate change. Knowledge
of the spatio-temporal variability of climatic parameters that characterize the seasons,
focusing on the last decades - a period of time when climatic variability is even more
pronounced compared to previous periods, is of particular interest. Analysis of the density of
the seasonal average temperature distribution function indicates a shift to the right for the
values, which demonstrates warming trend for all the seasons. The highest
accelerated rhythm belongs to winters and summers, and in this context the duration of the
seasons and the accumulation of daily temperatures with a certain thermal threshold is
also changing.
INTRODUCERE
13
Cu toate că consecinţele ecologice şi social-economice a încălzirii
globale a climei nu este la fel pretutindeni, în Republica Moldova, orice
fluctuaţii palpabile duc cu sine la anumite consecinţe. În contextul
orientării sale agrare, ea devine foarte vulnerabilă către asemenea
fluctuaţii. Seceta anului 2007, inundaţiile catastrofale din 2008, ninsorile
abundente din aprilie 2017 - sunt cele mai actuale argumente.
În contextul schimbării perioadelor de referinţă, în cercetările
estimative incluse în ultimele Rapoarte de evaluare IPCC 4, se cere o
nouă viziune în evaluarea schimbărilor de climă la nivel regional. În
obținerea unor concluzii adecvate cu privire la acest fenomen, este
necesară includerea ultimilor ani, care potrivit ultimilor studii 3 sunt
unii dintre cei mai calzi în seria observațiilor instrumentale. Reieșind din
cele expuse, datele multianuale ce caracterizează perioada contemporană
a climei regionale (1960-2017), a fost divizată convențional în două
perioade (1961-1990 și 1991-2017). Dacă prima perioadă este cea de
referință propusă de Organizația Meteorologică Mondială, cea de-a doua
reprezintă ultimele decenii, când [4] se atestă un ritm mai accelerat de
încălzire a climei regionale.
Deci, valorile medii lunare, sezoniere și anuale privind regimul
termic, data trecerii temperaturilor diurne peste/sub un anumit nivel
(marcând începutul și sfârșitul anotimpurilor), suma temperaturilor active
ce caracterizează intervalele de timp susmenționate au format baza
informațională de date necesară în evidențierea particularităților regionale
de manifestare a anotimpurilor în contextul schimbărilor climatice.
Cercetările științifice au drept suport metodic analiza deplasării
funcției de repartiție a normelor climatice ce caracterizează regimul termic
sezonier în diferite perioade de timp, estimări ale trendului parabolic ce
indică direcția (de majorare) de modificare a sumelor temperaturilor active.
Toate analizele temporale au fost realizate prin intermediul programului
Statgraphics Centurion XVI. Analiza spațială privind durata
anotimpurilor, a sumelor temperaturilor diurne, s-a efectuat prin
intermediul programului Surfer, cu metoda de interpolare Radial Basic.
14
Tabelul 1
INDICII CLIMATICI CE CARACTERIZEAZĂ ANOTIMPURILE PE
TERITORIUL REPUBLICII MOLDOVA ÎN PERIOADA
ANILOR 1961-2017
Indicii Briceni
climatici Iarna Primăvara Vara Toamna
X -2,9 8,7 18,9 8,7
Max. 1,0 11,1 21,7 11,1
Min. -8,7 5,1 16,3 6,2
Indicii Chișinău
climatici Iarna Primăvara Vara Toamna
X -1,4 10,2 21,1 10,5
Max. 2,2 12,3 24,3 12,6
Min. -6,3 6,0 18,7 7,8
Indicii Cahul
climatici Iarna Primăvara Vara Toamna
X -1,1 10,2 21,2 10,9
Max. 1,7 12,5 24,6 13,6
Min. -5,6 6,3 18,6 8,0
15
a
0,4
Briceni intervale de timp
1961-2017
1961-1990
densitatea repartitiei
0,3
1991-2017
0,2
0,1
0
-14 -10 -6 -2 2 6 10
temperatura medie a iernii, grade C
b
0,3
intervale de timp
Chisinau 1961-2017
0,25 1961-1990
densitatea repatitiei
1991-2017
0,2
0,15
0,1
0,05
0
-12 -8 -4 0 4 8
temperatura medie a iernii, grade C
0,3
intervale de timp
Cahul
1961-2017
0,25 1961-1990
densitatea repartitiei
1991-2017
0,2
0,15
0,1
0,05
0
-10 -7 -4 -1 2 5 8
temperatura medie a iernii, grade C
Tabelul 2
TENDINȚELE DE SCHIMBARE A REGIMULUI TERMIC SEZONIER PE
TERITORIUL REPUBLICII MOLDOVA ÎN PERIOADA ANILOR 1961-
2017
Valorile
Briceni Chișinău Cahul
trendului
Iarna y=0,0483x – 4,3332 y=0,0313x – 2,2603 y=0,0347x – 2,1266
Primăvara y=0,0457x+7,3999 y=0,0311x+9,2654 y=0,0347x+9,2422
Vara y=0,0498x+17,468 y=0,0496x+19,636 y=0,0485x+19,759
Toamna y=0,0169x+7,1763 y=0,0125x+10,097 y=0,0143x+10,527
16
Majorarea regimului termic sezonier a contribuit la "scurtarea" în
timp a iernii de la 100 zile la nord și 80 zile la sud [5], până la 87 și 66 de
zile corespunzător în perioada actuală (fig. 2), ceea ce fără îndoială va
influența diferit condițiile de iernare a culturilor multianuale.
Briceni
Soroca
Camenca
Balti
Falesti
88
87 Cornesti Bravicea
86 Dubasari
85
84
83 Baltata
82 Chisinau
81 Tiraspol
80
79
78
77 Stefan Voda
76 Leova
75
74 Comrat
73
72
71
70
69 Cahul
68
67
66
65
17
Noile condiții climatice stabilite pe parcursul primăverilor modifică
substanțial resursele de căldură. Dat fiind faptul, că data trecerii
temperaturii medii zilnice a aerului prin valoarea de +10ºС, marchează
începutul creşterii şi dezvoltării culturilor agricole, analiza spațio-
temporală a parametrilor climatici este extrem de utilă.
a
0,4
intervale de timp
Briceni 1961-2017
1961-1990
densitatea repartitiei
0,3 1991-2017
0,2
0,1
0
0 4 8 12 16
temperatura medie a primãverii, grade C
b
0,4
intervale de timp
Chisinau 1961-2017
1961-1990
densitatea repartitiei
0,3 1991-2017
0,2
0,1
0
0 3 6 9 12 15 18
temperatura medie a primãverii, grade C
c
0,4
intervale de timp
Cahul 1961-2017
1961-1990
densitatea repartitiei
0,3 1991-2017
0,2
0,1
0
0 3 6 9 12 15 18
temperatura medie a primaverii, grade C
18
Trendul parabolic privind estimarea acumulării temperaturilor
active, relevă o tendință substanțială de creștere a sumelor de la nord la
sud (fig. 4a, b).
a
3700
3600 y = 0,535x2 - 23,842x + 3003,6
3500 2
R = 0,4537
3400
3300
3200
3100
3000
2900
2800
2700
2600
2500
2400
2300
2200
2100
2000
1961
1962
1963
1964
1965
1966
1967
1968
1969
1970
1971
1972
1973
1974
1975
1976
1977
1978
1979
1980
1981
1982
1983
1984
1985
1986
1987
1988
1989
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017
b
4500
4400
4300 2
y = 0,5403x - 23,178x + 3527,7
4200 R2 = 0,4169
4100
4000
3900
3800
3700
3600
3500
3400
3300
3200
3100
3000
2900
2800
2700
2600
2500
1961
1962
1963
1964
1965
1966
1967
1968
1969
1970
1971
1972
1973
1974
1975
1976
1977
1978
1979
1980
1981
1982
1983
1984
1985
1986
1987
1988
1989
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017
Fig. 4. Tendințele de manifestare a sumei temperaturilor active.
19
a
Briceni
Soroca
Camenca
Balti
Falesti
Cornesti Bravicea
Dubasari
3480
Baltata
Chisinau
3380
Tiraspol
3280
Stefan Voda
Leova
3180
Comrat
3080
Cahul
2980
2880
b c
Briceni
Soroca
Camenca
Balti
Falesti
Cornesti Bravicea
Dubasari
3800
Baltata
3700 Chisinau
Tiraspol
3600
Stefan Voda
3500 Leova
Comrat
3400
3300
Cahul
3200
3100
20
Briceni
Soroca
Camenca
Balti
Falesti
193
192 Cornesti Bravicea
191 Dubasari
190
189 Baltata
188 Chisinau
187
Tiraspol
186
185
184
Stefan Voda
183 Leova
182
181 Comrat
180
179
178
177 Cahul
176
175
174
1961-1990
1991-2017
0,3
0,2
0,1
0
12 15 18 21 24 27
temperatura medie a verii, grade C
b
0,5
Chisinau intervale de timp
1961-2017
0,4 1961-1990
1991-2017
densitatea
0,3
0,2
0,1
0
15 18 21 24 27 30
temperatura medie a verii, grade C
c
0,5
intervale de timp
Cahul
1961-2017
0,4 1961-1990
1991-2017
densitatea
0,3
0,2
0,1
0
15 18 21 24 27 30
temperatura medie sezoniera a verii, grade C
22
În partea centrală și de sud, valorile medii multianuale sunt practic
aceleași 21,1...21,2°C, însă, în ultimii ani, fondul termic a urcat până la
24,3...24,6°C.
Analiza densității funcției de repartiție a temperaturii medii
sezoniere din perioada de vară confirmă cele expuse mai sus. Potrivit
figurii 8, practic pe tot teritoriul țării, se atestă cea mai semnificativă
deplasare spre dreapta a valorilor medii, iar în ultimele decenii, această
deplasare este cu mult mai accentuată, decât în cazul altor anotimpuri.
Substanțial a crescut și numărul zilelor în care temperaturile diurne
trec prin gradația de +15ºC. Astfel, acestea în partea de nord au o durată
de 121 zile, iar în partea de sud și sud-est 139-143 de zile, diferențierile
spațiale constituind circa trei săptămâni. Fără îndoială, că acumularea
diferită în spațiu a sumelor cu temperaturi diurne de peste 15ºC, va
contribui la stabilirea diferitor condiții de creștere și dezvoltare a culturilor
agricole în perioada caldă a anului. Așadar, în nordul țării teritoriul
însumează circa 2200ºC, iar în partea de sud și sud-est acestea ating
valori de 2740...2780ºC, determinând o variabilitate de circa 580ºC în
teritoriu (fig. 9a, b).
a b
Briceni
Briceni
Soroca
Soroca
Camenca
Camenca
Balti
Balti
Falesti
145 Falesti
144
143 Cornesti Bravicea 2880
Dubasari Cornesti Bravicea
142 2840 Dubasari
141
2800
140
139 Baltata 2760 Baltata
138 Chisinau 2720 Chisinau
137
Tiraspol 2680 Tiraspol
136
135 2640
134 2600
133 Stefan Voda 2560 Stefan Voda
132 Leova Leova
131 2520
130 2480
Comrat Comrat
129
128 2440
127 2400
126
2360
125
124 2320 Cahul
Cahul
123 2280
122
121 2240
120 2200
23
12,6...13,6°C, în timp ce, în partea de nord (11,1°C), aceste limitele nu
sunt atinse (tab. 1).
a
0,4
intervale de timp
Briceni
1961-2017
1961-1990
0,3
1991-2017
densitatea
0,2
0,1
0
0 3 6 9 12 15
temperatura medie a toamnei, grade C
0,4
Chisinau intervale de timp
1961-2017
1961-1990
0,3
1991-2017
densitatea
0,2
0,1
0
0 3 6 9 12 15 18
temperatura medie a toamnei, grade C
0,4
Cahul intervale de timp
1961-2017
1961-1990
0,3 1991-2017
densitatea
0,2
0,1
0
5 8 11 14 17 20
temperatura medie sezoniera a toamnei, grade C
Tabelul 4
TOPUL CELOR MAI CALDE TOAMNE (1961-2017)
BIBLIOGRAFIE
1. Bojariu R., Bîrsan M. V., Cică Roxana, Velea L., Burcea S., Dumitrescu A.,
Dascălu S.I, Gothard M., Dobrinescu A, Cărbunaru F., Marin L. Schimbările
climatice – de la bazele fizice la riscuri și adaptare. București: Printech, 2015.
2. Nedealcov M. Resursele agroclimatice în contextul schimbărilor de climă.
Chişinău: Tipografia „Alina Scorohodova”, 2012. 306 p.
3. Nedealcov M. Schimbarea climei în Republica Moldova în perioada observațiilor
instrumentale. Akademos. Nr. 4(27), Chișinău, 2012. p. 88-94.
4. https://www.ipcc.ch/report/ar5/wg1/
5. www.hidrometeo.md
25
DIVERSITATEA VEGETALĂ ȘI ANIMALĂ
A ECOSISTEMULUI URBAN ORHEI
Abstract Lately, the problem of biodiversity conservation is becoming more and more
acute due to increase of anthropogenic impact. With the evolution of anthropogenic
ecosystems, it also increases the vulnerability of species and biodiversity in general, as a
result affecting ecological balance and environmental quality. The purpose of the researches
was to evaluate the flora and fauna diversity in the Orhei urban ecosystem. The study was
conducted during 2017 in 10 urban stations. Floral researches enumerate the presence of
146 species of magnoliophyte plants, grouped in 127 genera from 45 families. The most
numerous were the species of the families: Asteraceae, Fabaceae, Rosaceae and Poaceae.
The most frequents species are the eurybionte with wide ecological amplitude, some of which
are included in the invasive species category. Vertebrates researches have revealed the fact,
that the mammal fauna includes 29 species with a higher effective in the green areas of the
urban ecosystem. The birds population of the ecosystem enumerate 58 species, prevail those
from order Passeriformes.
INTRODUCERE
26
MATERIALE ȘI METODE
REZULTATE ȘI DISCUȚII
Tabelul 1
SPECTRUL TAXONOMIC AL FLOREI VASCULARE DIN ECOSISTEMUL
URBAN ORHEI ŞI TERITORIUL ADIACENT ORAȘULUI
Numărul de Numărul de
Nr. Ordinul Familia
genuri specii
1 2 3 4 5
1. Ranunculales Ranunculaceae 2 2
27
1 2 3 4 5
2. Papaverales Papaveraceae 2 2
3. Caryophyllales Caryophyllaceae 1 1
4. Caryophyllales Chenopodiaceae 2 2
5. Polygonales Polygonaceae 2 3
6. Euphorbiales Euphorbiaceae 1 1
7. Rosales Rosaceae 12 14
8. Fabales Fabaceae 9 12
9. Urticales Cannabaceae 1 1
10. Geraniales Geraniaceae 1 1
11. Apiales Apiaceae 4 4
12. Malvales Malvaceae 1 1
13. Capparales Brassicaceae 8 8
14. Capparales Resedaceae 1 1
15. Convolvulales Cuscutaceae 1 1
16. Convolvulales Convolvulaceae 2 2
17. Boraginales Boraginaceae 4 4
18. Lamiales Lamiaceae 9 9
19. Scrophulariales Plantaginaceae 1 2
20. Scrophulariales Scrophullariaceae 3 3
21. Gentianales Rubiaceae 1 2
22. Violales Violaceae 1 1
23. Asterales Asteraceae 20 24
24. Dipsacales Dipsacaceae 1 1
25. Juncales Juncaceae 1 1
26. Typhales Sparganiaceae 1 1
27. Cyperales Cyperaceae 2 2
28. Alismatales Alismataceae 1 1
29. Poales Poaceae 12 15
30. Vitales Vitaceae 1 1
31. Typhales Typhaceae 1 1
32. Pinales Pinaceae 2 2
33. Dipsacales Caprifoliaceae 1 1
34. Cupressales Cupressaceae 2 2
35. Oleales Oleaceae 2 2
36. Sapindales Aceraceae 1 5
37. Salicales Salicaceae 2 2
38. Juglandales Juglandaceae 1 1
39. Rutales Simaroubaceae 1 1
40. Buxales Buxaceae 1 1
41. Betulales Corylaceae 1 1
42. Cornales Cornaceae 1 1
43. Fagales Fagaceae 1 1
44. Betulales Betulaceae 1 1
45. Malvales Tiliaceae 1 1
Total 38 45 127 146
10%
spontane
ruderale
51%
39% segetal-ruderale
30
Tabelul 2
SPECTRUL TAXONOMIC AL SPECIILOR DE VERTEBRATE
DIN EU ORHEI
Numărul de specii
Numărul Numărul
Clasa Ordinul în Republica
de familii de specii
Moldova [8]
Erinaceomorpha 1 1 1
Soricomorpha 2 5 7
Chiroptera 1 6 21
Mammalia
Rodentia 4 14 23
Lagomorpha 1 1 1
Carnivora 2 2 13
Reptilia Squamata 4 5 13
Amphibia Anura 4 7 13
Cypriniformes 1 6 39
Actinopterygii
Perciformes 2 4 18
Total 22 51 147
31
Tabelul 3
STRUCTURA TAXONOMICĂ A ORNITOFAUNEI DIN EU ORHEI
12,2%
3,5% Sedentare
33,3%
Oaspeţi de vară
Oaspeţi de iarnă
50,8%
Specii de pasaj
CONCLUZII
32
2. Starea arborilor și a arbuștilor utilizați pentru înverzire este bună. În
partea periferică a orașului predomină speciile de plante spontane, iar
mai aproape de centrul orașului sunt mai multe specii ruderale și
segetale.
3. A fost depistată și specia parazită Cuscuta europaea L. în avalul lacului
de agrement și specia cu impact asupra sănătăţii populaţiei (Ambrosia
artemisifolia L.), care provoacă alergii în timpul înfloririi. Aceste specii
trebuie să fie monitorizate și luate măsuri (distrugerea plantelor)
pentru a evita răspândirea lor în alte sectoare a orașului.
4. Fauna mamiferelor înregistrează 29 specii din 11 familii grupate în 6
ordine. Herpetofauna a fost reprezentată de 12 specii din 8 familii.
Comunitatea de păsări din EU Orhei numără 58 specii din 18 familii si
8 ordine. Tabloul fenologic al ornitofaunei cuprinde 19 specii
sedentare, 29 specii oaspeţi de vară, 2 specii oaspeți de iarnă şi 7
specii de pasaj.
5. Cea mai mare diversitate a vertebratelor a fost semnalată în parcuri și
zonele de agrement de la periferia orașului, precum și în stațiunile din
preajma bazinelor acvatice. O diversitate scăzută a fost înregistrată în
sectoarele locative, industriale și scuarurile mici care nu au condiții
favorabile pentru creșterea și dezvoltarea speciilor.
BIBLIOGRAFIA
1. Hunter P. The human impact on biological diversity. How species adapt to urban
challenges sheds light on evolution and provides clues about conservation.
EMBO Rep. 8(4): doi: 10.1038/sj.embor.7400951 Science and Society
Analysis, 2007. 316–318 p.
2. Cristea V., Gafta D., Pedrotti F. Fitosociologie. Ed: Presa universitară Clujeană.
Cluj-Napoca, 2004 p. 62-184.
3. Ciocârlan V. Flora ilustrată a României. Pteridophyta et Spermatophyta. Ed. a
II. Editura Ceres. Bucureşti, 2000. 1136 p.
4. Negru A. Determinator de plante din flora Republicii Moldova. Chișinău, 2007.
391 p.
5. Gheideman T. Определитель высших растений МССР. Кишинев: Штиинца,
1986. 638 c.
6. Bulimaga C., Grabco N., Negara C., Țugulea A. Vegetaţia din lunca r. Bîc,
sectorul urban Chişinău. Revistă ştiinţifică. Studia Universitatis. Seria Ştiinţe
ale naturii, 2010, nr. 6 (36), p. 44–48ю
7. Grabco N., Bulimaga C., Certan C. Flora ecosistemelor antropizate din or.
Telenești și teritoriile adiacente. Conferința științifică națională consacrată
jubileului de 90 ani din ziua nașterii academicianului Boris Melnic, 12
februarie, 2018, p. 249- 251;
8. Munteanu A. ş.a. Atlasul speciilor de vertebrate (mamifere, reptile, amfibieni,
peşti). Chişinău, 2013. 100 p.
9. Munteanu A. ş.a. Atlasul păsărilor clocitoare din Republica Moldova. Chişinău,
2010. 100 p.
33
MANAGEMENTUL NUTRIENȚILOR ÎN REGIUNEA RĂUTULUI INFERIOR
Dumitru DRUMEA
Institutul de Ecologie și Geografie
Abstract. Article is based on the research activities in the Lower Raut region in the
period 2014-2018. Main goal of studies performed was preparing of nutrient balances and
development of management papers for nutrient reduction. A number of samples were
collected to analyze nutrient content in the components of environment for calculations of
nutrient loads in the region. Nutrient balances included data on its content in superficial
runoff from different parts of the Orhei municipality such as: transport, industrial and living
areas. Vulnerable sites of the town were identified and relevant measures proposed to
reduce impact of pollution.
INTRODUCERE
MATERIALE ȘI METODE
Dinamica concentraţiilor compuşilor de azot şi fosfor în componența
scurgerii de suprafață depinde de intensitatea proceselor de eroziune în
ecosistemele agricole, urbane, rurale etc. şi prezintă un interes deosebit
pentru reglementarea proceselor de acumulare a acestor compuși în
bazinele riverane. Azotul este prezent în scurgerea de suprafață (SS) prin
diferite forme a substanţelor organice și anorganice. Primele sunt
prezentate în apele naturale cu ioni de amoniac (NH 4+), nitriţi (NO2–) și
nitraţi (NO3-). Aceste forme sunt cele care joacă un rol deosebit în
formarea biomasei ecosistemelor. Compuşii azotului sunt prezenți și în
produsele degradării substanţelor organice. Acest component poate fi
prezent în faza lichidă a materialului solid în forma moleculară, cât şi în
componenţa substanţelor suspendate și coloidale care se formează ca
rezultat al proceselor biologice și distrugerii biochimice a organismelor
moarte.
Formele minerale ale azotului ajung în EA nu numai din procesele
interne de mineralizarea a compuşilor organici, dar şi din alte componente
de mediu – sol, rocile materne, precipitaţiile atmosferice. Dezvoltarea
social-economică duce la creşterea volumului nutrienţilor din diferite
surse asociate cu activităţile umane (agricultura, apele reziduale etc.).
Concentraţia obişnuită a azotului (nitraţi) în apele de suprafaţă este
aproximativ – 1 mg/l. Procesele de formare și migrare a scurgerilor din
diferite zone funcționale duc la dezechilibrul concentrațiilor azotului și
fosforului în procesele biologice, care se desfășoară în EA cu acumularea
acestor elemente în cantități excesive în diferite componente ale
ecosistemelor riverane.
Compuşii azotului și fosforului sunt prezenți în SS în formele
minerale cu predominarea formelor organice. Factorul de bază care
influenţează asupra concentraţiei acestor elemente în scurgerea de
suprafață este determinat de activitatea socio-economică, relief, folosirea
terenurilor pentru diferite necesități.
35
Fosforul mineral este prezent în scurgerea de suprafață (SS) și în
stratul de zăpadă sub formă de Н2РО4– (apele cu pH-ul acid) și НРО42–
(apele cu pH > 7). Sursa principală a fosforului anorganic în apele
naturale o reprezintă diferite forme ale fosfatului de calciu (apatit), care
este bine prezentat în rocile sedimentate. Creşterea concentraţiei
fosforului în apele naturale ar putea fi legată cu distrugerea compușilor
organici, acumularea produselor de distrugere a substanţei organice din
EA, cât şi cu procesele de poluare a componentelor de mediu.
REZULTATE ȘI DISCUȚII
Tabelul 1
CONŢINUTUL NUTRIENŢILOR ÎN APELE RÂURILOR MICI DIN PARTEA
INFERIOARĂ A BAZIUNULUI R. RĂUT (2015-2018)
Tabelul 2
INDICII FIZICI AI SEDIMENTELOR DIN RRI
38
După conţinutul de argilă sedimentele analizate se încadrează în
clasele de la argilo-lutoase, până la argilă fină (conținutul de argilă cu
fracția <0,01 variază între 29,9-81,6%). (Tabelul 2). Factorii care
influențează negativ folosirea sedimentelor în activitățile de restaurarea a
ZU sunt: gradul de salinizare și conținutul ridicat al fracției de argilă, care
ar putea duce la creșterea nivelului salinizării și alcalizării solurilor
aluviale din ZU.
Granulometria solurilor în partea inferioară a bazinului r. Răut.
Conform datelor obținute pe parcursul anilor 2015-2018, compoziția
granulometrică a solurilor din partea inferioară a bazinului r. Răut se
referă la solurile argilo-nisipoase și se caracterizează prin conținutul
fracției 0,05-0,01 mm. Fracția cu 0,001 mm poate atinge până la 38%.
(Tabelul 3).
Tabelul 3
COMPONENȚA GRANULOMETRICĂ A SOLURILOR DIN PARTEA
INFERIOARĂ A BAZINULUI R. RĂUT
3000
2000 Porg.
Ptot.
1000 N org.
N tot.
0
terenurile terenurile ZU în localitățile ZU în r. Criuleni
agricole locative rurale .
39
În solurile bazinului hidrografic a RRI, conținutul formelor minerale
de azot variază în limitele 15,2 – 35,3 mg/kg (fig. 1 și 2). Azotul amoniacal
predomină în formele minerale și constituie circa 65%, ceea ce indică la
poluarea proaspătă cu azot în zona studiată și prin creșterea aplicării
îngrășămintelor minerale în zona studiată (Fig. 2).
120
100 P tot
80 NH4
60 NO3
N tot
40
20
0
terenurile agricole terenurile locative zonele umede in zona umeda in r.
localitatile rurale Criuleni
Fig. 2. Conținutul formelor minerale a nutrienților în solurile ZU din
RRI, mg/kg.
40
80 Îngr. de azot
70 Îngr. de fosfor
60
Îngr. de potasiu
50
Îngr.organice
40
30
20
10
0
BIBLIOGRAFIE
41
EVALUAREA IMPACTULUI ECOSITEMELOR URBANE ASUPRA
MEDIULUI ÎN REGIUNEA DE DEZVOLTARE ECONOMICĂ CENTRU
Abstract. Regardless of the fact that both urban ecosystems studied – Orhei and
Telenești – have purification stations, they are still an essential source of surface water
pollution. The aqueous soil extract (Telenești) has a pH value of 8 up to 9.8 due to the high
content of calcium and potassium in the soil, due to the fact that the area under investigation
has a specific character caused by the spread of solonetz-type soils, solonized chernozems,
and salinated soils. The anthropogenic impact in urban ecosystems produces an imbalance
in the ratio of spontaneous species and ruderal and ruderal-segetal species. The number of
spontaneous species is the indicator of the degree of anthropization in urban ecosystems.
Urban ecosystems have a major impact on the environment.
INTRODUCERE
MATERIALE ŞI METODE
42
REZULTATE ȘI DISCUȚII
43
Așadar, cea mai mare sursă de poluare pentru r. Răut o prezintă apele
epurate de la SEB, după care urmează râușorul Ivanos care trece prin or.
Orhei. Judecând după indicatorii hidrochimici, calitatea apei r. Răut în
limitele RDC pe parcursul anului 2017 corespunde claselor de calitate
„moderat poluată”. Impactul asupra apelor de suprafață a fost studiat și pe
exemplul EU Telenești.
Evaluarea impactului antropic asupra apelor de suprafață din EU
Telenești. Impactul asupra apelor de suprafață a fost studiat și în cazul EU
Telenești. Rezultatele sunt prezentate în tabelul 2.
Valorile pH ale probelor de apă sugerează că acestea sunt în limitele
normale. Rezultatele analizelor apelor reziduale (AR) la intrare la SEB
indică poluarea cu ioni de amoniu, care constituie 71,9 mg/l, conținutul
NO3- fiind de 5,93 mg/l și cel al ionilor P2O5 – 0,26 mg/l. Purificarea AR la
SEB asigură diminuarea conținutului ionilor de amoniu până la 45,4 mg/l
și al celui de nitrați până la 2,57 mg/l. La deversarea AR după SEB, în
canalul unde se efectuează purificarea biologică, conținutul ionilor de
amoniu se diminuează până la 14,3 mg/l. Conținutul ionilor de amoniu în
apa r. Ciulucul Mic (pod vizavi de intrare în or. Telenești (probele nr. 4 și
nr. 5) constituie 0,87 și 0,98 mg/l respectiv. Conținutul ionilor de NO2- în
apa care ajunge la SEB și după epurare la SEB nu demonstrează o
poluare esențială a acestora.
O poluare excesivă a apelor de suprafață cu NO3- este stabilită doar
pentru proba nr. 4, care demonstrează poluarea excesivă a râului
Ciulucul Mic de către EU Telenești. Conținutul ionilor de P2O5 în probele
de apă colectate indică un conținut excesiv al acestora în probele 3 și 5,
concentrația lor fiind de circa 3,71 mg/l, care se explică prin deversările
apelor reziduale din EU Telenești. Analiza rezultatelor privind poluarea
apelor de suprafață în cazul ambelor ecosisteme urbane demonstrează
următoarele: în pofida faptului că, ambele EU (Orhei și Telenești) dispun de
stații de epurare, acestea (ecosistemele) cauzează un impact esențial, care
constă în poluarea apelor de suprafață.
Tabelul 2
CARACTERISTICA PROBELOR DE APĂ DIN EU TELENEȘTI [1]
45
Tabelul 3
CONŢINUTUL METALELOR GRELE (FORMELE TOTALE) ÎN SOLURILE
BAZINULUI R. CIULUCUL MIC [1]
46
Analiza conținutului de potasiu mobil K2O/kg indică faptul că,
conținutul acestuia este foarte ridicat. Acest fapt se explică prin
următoarele: din punctul de vedere al raionării pedogeografice, zona
cercetată se atribuie subraionului 3a al Stepei Deluroase a Ciulucului,
învelișul de sol al căruia are un caracter specific, condiționat de
răspândirea solonețurilor, cernoziomurilor solonețizate și a solurilor
salinizate. În total, ele ocupă aproximativ 11% din suprafața subraionului.
Solonețurile sunt răspândite în formă de areale relativ mici, care
contactează cernoziomuri solonețizate, salinizate. În asemenea complexe
sunt deseori prezente solurile cernoziomoide și mocirle [11].
Analiza conținutului de azot după Kjeldahl, mg N/kg, indică faptul că
cel mai mic conținut stabilit este de 858 mg/kg (în proba prelevată de la
depozitul de deșeuri din Telenești), ajungând până la 2718 (parcul central)
și 2776 mg/kg (conținut mare de azot) în proba prelevată de pe malul r.
Ciulucul Mic, de la podul de la intrarea în or. Telenești.
Raportul dintre calciul schimbabil și magneziul schimbabil indică
faptul că, numai pentru prima probă acesta constituie circa 5,25 pentru
restul probelor acesta fiind foarte mic.
Evaluarea diversității biologice în EU Orhei și Telenești. În prezent, în
rezultatul formării unor aglomerări enorme (ecosisteme urbane) în lume,
are loc un proces de degradare a ecosistemelor naturale în procesul de
formare a noilor orașe. În ultimele decenii a fost înregistrată o creştere
mare a zonelor urbane şi prin urmare, şi o creştere a densităţii populaţiei
urbane. Ca exemplu de studiu servesc EU Orhei şi Teleneşti, care în
ultimul timp au suferit mai multe schimbări în infrastructura oraşului.
Astfel, din punct de vedere evolutiv, oraşul reprezintă un nou tip de biotă,
cu un complex de condiţii ecologice în permanentă schimbare. Zona
urbană şi teritoriile adiacente supuse unor perturbări se extind în mod
constant. Ca rezultat, în astfel de condiţii apar modificări ale structurii
comunităţii faunistice şi floristice, iar speciile de animale şi plante se
adaptează treptat la noile condiţii [10].
Biodiversitatea este un component indispensabil a mediului urban,
având o imensă importanţă în menţinerea şi funcţionarea ecosistemului
afectat de activitatea antropică.
Starea resurselor vegetale din EU Orhei şi teritoriile adiacente.
Diversitatea floristică în a. 2015 în zona cu impact ecologic din or. Orhei
este reprezentată de 47 specii din 45 genuri grupate în 23 familii de
magnoliofite (fig. 1) [6, 7, 8, 9]. Cea mai numeroasă familie din punct de
vedere taxonomic este fam. Asteraceae cu 14 specii din 13 genuri. Cele
mai multe specii au fost depistate pe digul din preajma bazinelor SEB,
care era înclinat şi avea formă de pantă de cca. 4 m înălţime şi
aproximativ 40° înclinare. Pe această fâşie înclinată se dezvoltă Sonchus
arvensis L. şi Chenopodium album L. Destul de frecvente sunt şi speciile
Ballota nigra L., Elytrigia repens (L.) Gould, Artemisia vulgaris L., Conium
maculatum L., Tripleurospermum inodorum L., iar la baza pantei erau
47
frecvente speciile Polygonum aviculare L. şi specia invazivă Grindelia
squarrosa (Parsh) Dun.
Diversitatea floristică în a. 2016 din EU Orhei este reprezentată de
106 specii din 94 genuri grupate în 35 familii de magnoliofite (fig. 1). În
majoritate aceste sunt specii spontane, dar în unele sectoare cercetate au
fost identificate şi unele specii de arbori cultivaţi, de exemplu: nucul,
cireşul, caisul, părul, gimnocladusul.
Speciile întâlnite cu o frecvenţă mai mare sunt cele ubicviste, unele
sunt atribuite în categoria celor invazive, cum ar fi: Polygonum aviculare L.
(troscotul), Convolvulus arvensis L. (volbura), Plantago lanceolata L.
(pătlagina), Ambrosia artemisifolia L. (ambrozia), Sonchus arvensis L.
(susaiul), Elytrigia repens (L.) Gould (pirul), Bromus arvensis L. (obsiga),
Acer negundo L. (arţarul american) etc. Cele mai numeroase familii sunt
Asteraceae – 26 specii din 21 genuri, Fabaceae – 13 specii din 10 genuri,
Rosaceae şi Poaceae a câte 8 specii din 8 genuri corespunzător.
Diversitatea floristică în a. 2017 este reprezentată de 145 specii din
126 genuri grupate în 45 familii de magnoliofite (fig. 3). Studiul florei din
EU Orhei din vara a. 2017 a fost axat pe evidenţierea speciilor cu impact
pozitiv – speciile de arbori, arbuşti şi plante erbacee, care formează
comunităţi ce influenţează pozitiv starea ecologică a EU şi a speciilor, care
prezintă pericol pentru EU: speciile invazive (Sonchus arvensis L., Elytrigia
repens (L.) Gould, Grindelia squarrosa (Parsh) Dun., Acer negundo L., Rubus
caesius L.), specia parazită (Cuscuta europaea L.), specia cu impact asupra
sănătăţii populaţiei (Ambrosia artemisifolia L.), care provoacă alergii în
timpul înfloririi. Speciile de arbori utilizaţi pentru înverzire sunt într-o
stare ecologică satisfăcătoare. Speciile de arbori utilizaţi mai frecvent la
înverzirea or. Orhei sunt: Tilia cordata Mill., Tilia tomentosa Moench,
Aesculus hippocastanum Lin., Acer platanoides L., Acer pseudoplatanus L.,
Sophora japonica L., Robinia pseudacacia L., Juglans regia L., Populus alba
L., Populus nigra L., Populus canescens (Ait.) Smith, Pinus sylvestris L.,
Pinus nigra J.F. Arnold.
Studiul floristic din EU Orhei în a. 2018 denotă unele schimbări
neesenţiale. Spectrul taxonomic din acest ecosistem este destul de variat
şi include 154 specii din 136 genuri, grupate în 45 familii (fig. 1). Cele mai
diverse sunt familiile Asteraceae şi Poaceae cu câte 27 şi 16 specii
corespunzător.
Numărul mic de specii din zona de agrement a EU Orhei (digul lacului
de agrement) este determinat de impactul antropic pronunţat în această
zonă. La sfârşitul perioadei vernale a acestui an în preajma digului a fost
dat în exploatare parcul „Orhei Land”, unde practic suprafaţa ocupată de
plante spontane s-a redus la minimum. Datorită afluxului intens al
populaţiei în această zonă de odihnă se va menţine şi în viitor o diversitate
redusă a florei spontane din această zonă umedă a EU Orhei.
48
Starea resurselor vegetale din EU Teleneşti şi teritoriile adiacente.
Diversitatea floristică în a. 2015 în zona cu impact ecologic din or.
Teleneşti este reprezentată de 52 specii din 49 genuri grupate în 19 familii
(fig. 2) [6, 7, 8, 9]. Mai frecvente sunt: Asteraceele şi Poaceele reprezentate
de 12 şi 10 specii corespunzător.
Vegetaţia este determinată de prezenţa multor specii de plante xerofite
şi xeromezofite şi este supusă unui factor antropic pronunţat, datorită
păşunatului intensiv al ovinelor şi bovinelor. Impactul antropic pronunţat
manifestat de această activitate a omului se reflectă negativ şi asupra
sănătăţii populaţiei, deoarece păşunatul în zonele umede ale r. Răut şi a
afluenţilor este o activitate necontrolată din punct de vedere sanitar, de
aceea animalele care pasc în aceste condiţii sunt infectate în majoritate de
helminţi paraziţi.
154
160 145
136
140 126 specii
120 106
94 genuri
numărul
100
80
47 45 familii
60 45 45
35
40 23
20
0
2015 2016 2017 2018
49
Studiul floristic din EU Teleneşti în a. 2018 indică prezenţa a 152
specii de plante vasculare din 124 genuri grupate în 45 familii (fig. 2).
Plantele lemnoase sunt prezente cu 22 specii din 18 genuri grupate în 15
familii, iar cele 130 specii de plante erbacee sunt grupate în 106 genuri
din 29 familii. Cele mai reprezentative familii sunt Asteraceae cu 31 specii
şi Poaceae cu 14 specii.
152
160 139
specii
140 124
112 115
120 99
genuri
numărul
100 familii
80 52 49
60 43 45 45
40 19
20
0
2015 2016 2017 2018
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
1. Bulimaga C., Certan C., Burghelea A., Grabco N., Bodrug N., Rusu M. Starea
ecologică a componentelor de mediu din ecosistemul urban Telenești și
teritoriile adiacente. //Ministerul Educației, Culturii și Cercetării.
Universitatea de Stat „Dimitrie Cantemir”, Facultatea Științe ale Naturii,
USDC, Departamentul Științe Biologice și Geonomice, USDC. Biodiversitatea
în contextul schimbărilor climatice. Ediția a II-a. Materialele Conferinței
științifice cu participarea internațională, Chișinău, 23 noiembrie 2018. p. 22-
24.
2. Bulimaga C., Mogildea V., Bors A., Negara C., Tugulea A., Sciudlova E. Starea
ecologica a apelor de suprafață în ecosistemul urban Chișinău. // Академику
Л.С. Бергу-135 лет: Сборник научных статей. Есо-Тирас, Бендеры, 2011, p.
114-117.
3. Bulimaga C., Mogîldea V., Grabco N., Certan C., Țugulea A. Utilizarea SIG în
evaluarea gradului de poluare a apelor râului Bâc. // Materialele
simpozionului internațional Sisteme informaționale geografice. Ediția a XXII-A,
Chișinău, 2015, p. 97-102.
4. Bulimaga C., Mogîldea V., Țugulea A., Șciudlova E., Rusu M. Evaluarea
impactului antropic în ecosistemul urban Orhei. // Conferința internațională
Transbondary Dniester River Basin. Management: Platform for cooperation
and current challenges, Proceedings of International Conference, Tiraspol,
October 26-27, 2017. p. 43-46.
5. Burghelea A., Bulimaga C., Kuharuc E., Mogildea V. Impact of waste on soil
cover in Chisinau urban ecosystem // Advances in Environmental Sciences-
International Journal of the Bioflux Society, 2013, Volume 5(2), ELSEDIMA
International Conference, Cluj-Napoca, 2012, Selected papers, BioFlux. p.
239-244.
6. Cristea V., Gafta D., Pedrotti F. Fitosociologie. // Ed: Presa universitară
Clujeană. Cluj-Napoca, 2004, p. 62-184.
7. Ciocârlan V. Flora ilustrată a României. Pteridophyta et Spermatophyta. //
Ed. a II-a. Bucureşti: Ceres, 2000. 1136 p.
52
8. Negru A. Determinator de plante din flora Republicii Moldova. // Chişinău,
2007, 391 p.
9. Gheideman T. Определитель высших растении МССР. // Кишинев,
Штиинца, 1986, 638 c.
10. Hunter P. The human impact on biological diversity. How species adapt to
urban challenges sheds light on evolution and provides clues about
conservation. // Science and Society Analysis EMBO Rep. 8(4): doi:
10.1038/sj.embor.7400951. 2007. p. 316-318.
11. Ursu A. Raioanele pedogeografice şi particularităţile regionale de utilizare şi
protejare a solurilor. // Chișinău: Tipografia Academiei de Ştiinţe, 2006. 232
p.
12. Кирилюк В.П. Микроэлементы в компонентах биосферы Молдовы. //
Академия Наук Молдовы. Министерство сельского хозяйства и пищевой
промышленности Республики Молдова. Агенство земельных отношении
кадастра. Научно-исследовательский институт почвоведения и агрохимии
им. Н. Димо, Chișinău: Pontos, 2006, 155 с.
53
SURSE PUNCTIFORME SEMNIFICATIVE DE POLUARE CU NUTRIENȚI
A RÂURILOR MICI DIN SUBBAZINUL HIDROGRAFIC RĂUT
Vladimir MOGÂLDEA
Iurie BEJAN
Institutul de Ecologie și Geografie
Abstract: The research from surface waters allowed the assessment of the
distribution of ammonium ions, nitrates and phosphates in different water bodies (Răut River
and its tributaries r. Copăceanca, r. Cubolta, r. Căinari, r. Cogâlnic, r. Ciuluc, r. Vatici, r.
Cula, ponds, wells, springs), the role of human agglomerations in the pollution of water
bodies with nutrients, from punctual sources. In the Vatici basin area the quality of surface
leakage caused by precipitation and their influence on the physico-chemical parameters of
the river water, from the springs to the spill in Răut river, was investigated. Using the
integrative indicator - Algae Growth Potential in Different Water Bodies – allowed
differentiation between the total nutrient content (determined by chemical analysis) and the
nutrients available for the growth of hydrobionds, and characterizing the trophic status of the
water body.
INTRODUCERE
54
MATERIALE ȘI METODE
Tabelul 1
EFICIENȚA TRATĂRII APELOR UZATE URBANE ÎN DEPENDENȚĂ DE
MODUL DE EPURARE
REZULTATE ȘI DISCUȚII
56
Tabelul 2
SITUAȚIA AGLOMERĂRILOR UMANE ȘI A DESCĂRCĂRILOR
ORGANICE BIODEGRADABILE COLECATE, EPURATE ȘI DEVERSATE
ÎN BAZINUL HIDROGRAFIC RĂUT
30000 2000
25000
1500
20000
15000 1000
10000 N total
CBO5 500
5000
0 0
CCO P total
Agentul
nămol brut (W =
Inclusiv epurate
economic
epurate, mii m3
Volumul actual
al apelor uzate
insuficient, mii
capacitatea de
Raportul între
deversate, mii
95 %), m3/an
Cantitatea de
Cantitatea de
nămol uscat,
proiect și cea
Capacitatea
Apele uzate
prestator de
stațiilor de
stabilită a
actuală
m3/an
servicii și
t/an
m3
localitatea
Tabelul 4
CONCENTRAȚIILE MEDII ANUALE A PARAMETRILOR FIZICO-
CHIMICI ALE APEI R. RĂUT (ANII 2013-2015) (DATE SHS)
a)
18 N-NH4 N-NO2 N-NO3 Nmin.mg/l
16
14
12
10
8
6
4
2
0
b)
Fig. 3. Concentrația azotului mineral în apa r. Răut (a) și afluenților (b), mg N/l.
Tabelul 5
CONȚINUTUL COMPUȘILOR DE AZOT, FOSFOR ȘI POTENȚIALUL
DE CREȘTERE A ALGELOR ÎN APA DIN SUBBAZINUL HIDROGRAFIC
R. CULA ȘI R. VATICI
Locul prelevării probelor N-NH4, N-NO2 ,. N-NO3, N min., P min., N/P AGP,
mg/l mg/l mg/l mg/ mg/l g/l
r. Cula, s. Hoginești 0.65 0.02 1,30 2.97 1,12 3 0,38
r. Cula, s.Bravicea 0.14 0.08 25,8 26.02 0,82 32 0,93
r. Cula, s. Ghetlovo 0.57 0.09 7,0 7.66 0,14 55 0,74
r. Cula, s. Morozeni 0.55 0.03 3,0 3.58 0,26 14 0,59
Canal de evacuare a apelor de la Zona 0.60 0.07 42.85 43.52 7.11 6 1.21
Umedă Construită, or. Orhei
Canal de evacuare a apelor de la Zona 0.61 0.04 25.01 25,66 5.67 1 1.10
Umedă Construită, or. Orhei -la
deversare în r. Răut
60
După cum s-a menționat, evaluarea riscurilor neatingerii obiectivelor
de mediu a copurilor de apă din BHR a fost efectuată pentru indicatorii de
presiune apă uzată deversată (Dww) și ponderea totală a apei uzate în râu
(Sww). Categoriile de Risc, criteriile de Risc și Riscurile calculate conform
[2] sunt prezentate în tabelele 6 și 7.
Tabelul 6
CATEGORIILE ȘI CRITERIILE DE EVALUARE A RISCURILOR DE
NEATINGERE A OBIECTIVELOR DE MEDIU A CORPURILOR DE APĂ
LA POLUAREA CU APE UZATE
Categorii de Risc Criterii de Risc
(colorația) Dww Sww
La Risc (roșu) Dww>1,5 Sww > 0,1
Posibil la Risc (galben) 1< Dww <1,5 0,05 < Sww < 0,1
Tabelul 7
REZULTATELE EVALUĂRII RISCULUI DE NEATINGERE A
OBIECTIVELOR DE MEDIU A CORPURILOR DE APĂ DIN BHR
V tot., Dww ΣQww MQr Sww = Clasa
mii =L/ m3/sec m3/sec ΣQww/MQ generală de
m3/an Q r calitate a
MS_CD min apei
MDRivDNR-RAU-01 0 0 0 0 0 IV
MDRivDNR-RAU-02 0 0 0 0 0 IV
MDRivDNR-RAU-03 0 0 0 0 0 IV
0,06
MDRivDNR-RAU-04 108,4 5 0,082 10,9 0,008 IV
1,85
MDRivDNR-RAU-05 9342,2 8 7,192 10,9 0,659 V
MDRivDNR-RAU-06 0 0 0 0 0 IV
MDRivDNR-RAU-07 0 0 0 0 0 IV
0,31
MDRivDNR-RAU-08 289,3 2 7,412 10,9 0,680 IV
0,32
MDRivDNR-RAU-09 835,1 1 8,048 10,9 0,738 IV
MDRivDNR-RAU-10 0 0 0 0 0 IV
CONCLUZII
61
Conform indicatorilor de presiune apă uzată deversată (Dww) și
ponderea totală a apei uzate în râu (Sww) majoritatea corpurilor de apă din
Bazinul Hidrografic Răut sunt la risc sau posibil la risc de neatingere a
obiectivelor de mediu în corespundere cu Directiva Cadru Apă.
Se impune necesitatea contrucției (sau, după caz, renovarea) stațiilor
de epurare în principalele aglomerări din cadrul BHR, dar și
implementarea unui sistem de monitoring (cantitativ și calitativ) pentru
toate corpurile de apă.
BIBLIOGRAFIE
62
UNELE ASPECTE A STĂRII SĂNĂTĂȚII POPULAȚIEI ÎN RAIOANELE
ORHEI ȘI TELENEȘTI
Nicolae BODRUG
Institutul de Ecologie și Geografie
INTRODUCERE
64
MATERIALE ȘI METODE
REZULTATE ȘI DISCUȚII
7000
cazuri la 10 000 locuitori
6000
5000
4000
3000
RDD „Centru”
2000
r-nul Orhei
1000
0
2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
2000
1500
1000
500
66
În structura generală a prevalenţei generale maladiile cu o răspândire
mai mică sunt: tulburările mentale constituie 9,1%; maladiile endocrine –
6,1%; bolile infecţioase şi parazitare – 5,4%; bolile sistemului genito-
urinar – 5,0%.
Prevalenţa generală a populaţiei din raionul Telenești manifestă aceleaşi
tendințe și particularități ca şi pentru populația din raionul Orhei.
Valoarea medie a prevalenţei generale, pe perioada de estimare,
constituie 6665,9/10000. Este necesar de remarcat, că, acest indice
înscrie un trend de descreştere continuă până în a. 2013 (valoarea
minimă – 5933,8/10000); după ce are loc o creştere evidentă, până la
6918,1/10000 în a. 2017. Aşa dar, dacă în a. 2009 s-au identificat
6888,3/10000, atunci către a. 2017 s-a majorat cu 0,4%; iar față de a.
2016 cu 0,7% (vezi figura 1).
Efectuând o analiză comparativă se constată, că valoarea medie a
prevalenţei generale pentru raionul Teleneşti este cu 1,8% mai mică faţă
de RDD „Centru”; iar faţă de valoarea totală pe raioanele republicii cu
1,9% mai mare (vezi figura 1).
Pe toată perioada de estimare pe primul loc, stabil, se menţin bolile
sistemului circulator (valoarea medie fiind de 1431,7/10000) şi constituie
21,5% din numărul total de maladii (figura 3).
Este important de remarcat, că acest grup de maladii manifestă un
trend de creştere continuă și comparativ cu a. 2009 a avut loc o majorare
esenţială cu 58,5%; iar față de 2016 s-a majorat cu circa 4,1%. Aşa dar,
dacă în a. 2009 au fost înregistrate 1132,6/10000, atunci către a. 2017 a
crescut până la 1795,2/10 000, fiind, totodată, cea mai înaltă rată pe
toată perioada de estimare.
Locul II le ocupă stabil bolile sistemului respirator, cu valoarea medie
de 1067,1/10000, constituind 16,0 la sută în structura prevalenței. Spre
deosebire de bolile cardiovasculare, acest grup de maladii au o tendinţă de
micşorare semnificativă. Comparativ cu a. 2009 (1658,0/10000 – valoarea
maximă) s-au micşorat de circa 1,6 ori, până la 1015,4/10000 în a. 2017;
iar față de a. 2016 s-a majorat cu circa 1,6%. Valoarea minimă a fost
înregistrată în a. 2013 (813,6 cazuri la 10 000 locuitori).
În structura prevalenței generale bolile sistemului digestiv se plasează
pe locul III, având valoarea medie de 933,8/10000, cea ce reprezintă la
14,0 la sută din numărul total.
Dinamica bolilor respective reprezintă o descreştere continuă, până în
a. 2013 (7,9% în raport cu a. 2009), apoi are loc o majorare cu 17,4% față
de a. 2013, după care parvin fluctuații atingând valoarea de 979,1/10000
în a. 2017. Comparativ cu a. 2009 a avut loc o majorare cu 8,2%; iar față
de a. 2016 s-a micșorat cu 3,4%. Valoarea maximă a fost înregistrată în
a. 2015 (1050,7 la 10 mii locuitori), iar cea minimă în a. 2013 cu
833,8/10000.
67
1800
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIA
1. http://public-
health.md/uploads/docs/bibl_virtuala/Sanatatea_mediului.pdf;
2. Bodrug N., Bulimaga C. Unele aspecte ale sănătății populației din regiunea de
dezvoltare, economică centru a Republicii Moldova în relație cu mediul. Culegere
de materiale ale conferinţei naţionale cu participare internaţională "Ştiinţa în
Nordul Republicii Moldova: realizări, probleme, perspective": consacrată
aniversărilor de 70 de ani de la constituirea Instituţiilor de Cercetare
Ştiinţifică din Moldova, 55 de ani de la fondarea Academiei de Ştiinţe a
Moldovei, 10 ani de la fondarea Filialei Bălţi a Academiei de Ştiinţe a
Moldovei, (Ed. a 2-a), 29-30 septembrie 2016, Bălţi (Tipogr. "Foxtrot"). p. 154-
158.
3. http://ms.gov.md/date-statistice-anul-2009;
4. http://ms.gov.md/date-statistice-anul-2010;
68
5. http://ms.gov.md/date-statistice-anul-2011;
6. http://ms.gov.md/date-statistice-2012;
7. http://ms.gov.md/date-statistice-anul-2013#;
8. http://ms.gov.md/?q=date-statistice-anul-2014#overlay-context=;
9. http://www.ms.gov.md/sites/default/files/indicatori_preliminari_in_format_
prescurtat_privind_sanatatea_populatiei_si_activitatea_ims_2014-2015.pdf;
10. http://www.ms.gov.md/sites/default/files/indicatorii_preliminari_privind_sa
natatea_populatiei_si_rezultatele_de_activitate_ale_institutiilor_medico-
sanitare_anii_2015_si_2016.pdf;
11. http://cnms.md/ro/rapoarte/anuar-statistic-medical.
69
UNELE ASPECTE METODOLOGICE DE STUDIU A BIODIVERSITĂȚII ȘI
PRODUCTIVITĂȚII FITOCENOZELOR DIN CADRUL
ECOSISTEMELOR URBANE
Abstract: Anthropogenic activities cause damage to the natural ecosystems in the city in
various ways, which contributes to the reduction of biodiversity. Considering that
biodiversity is becoming more vulnerable to the impact action triggered by urban activities is
necessary to monitor it in order to take urgent measures to protect and preserve it. The plant
biodiversity study methodology includes methods that help determine phytocenosis
parameters and assess biomass in order to estimate the productive potential of phytocenosis.
Carrying out the research according to the proposed methodology will make it possible to
assess the anthropogenic impact on the terrestrial and riparian vegetation.
INTRODUCERE
70
Surplusul de energie, exprimat prin intrarea de căldură, sunet sau
lumină care deranjează ecosistemele [6];
Intensificarea nivelului de zgomot, parvenit de la autostrăzi, căi ferate,
sau de la construcţii;
Etc.
MATERIALE ȘI METODE
71
Tabelul 1
METODELE DE STUDIU A DIVERSITĂȚII TERESTRE A EU
72
Tabelul 2
DETERMINAREA UNOR PARAMETRI AI FITOCENOZEI [18]
Indicile Margalef are valori maxime dacă toţi indivizii aparţin diferitor
sp. (SN), şi minime sau egale cu zero când indivizii aparţin unei singure
sp. (S1).
Determinarea IA asupra biocenozelor se efectuează conform formulei.
Ieco-sistem = × 100
unde: Ieco-sistem – impactul asupra ecosistemului; A – numărul de sp.
(plante, animale) în aria de referinţă; B – numărul de sp. (plante, animale)
în aria poluată.
Pentru a determina care este starea biodiversității la momentul
cercetării, trebuie să se ia în considerație și productivitatea masei vegetale.
Biomasa, producția și productivitatea primară. Cu cât vegetaţia este mai
heterogenă (diversă) cu atât numărul de cuadrate este mai mare. Odată
73
stabilită mărimea probei, masa vegetală prelevată după suprafaţa fiecărui
cuadrat este separată în biomasă şi necromasă (porţiuni ale habitusului
care au murit şi au rămas ataşate - tije florifere, porţiuni din frunze,
frunze provenite din rozetele foliare ale stadiilor tinere, etc.). Urmează
uscarea şi cântărirea separată a celor două tipuri de masă vegetală, datele
obţinute servind la calcularea productivităţii [17].
Aprecierea biomasei (masei verzi și uscate) în vederea estimării
potențialului productiv al fitocenozei. Producția primară (fitomasa) netă
(PPN) – ceea ce rămâne în plante după consumul de materie organică și
energie utilizate în procesele fiziologice.
Evaluarea producției nete – în: kg, t/m2, t/ha, prin cântărirea
fitomasei de pe mai multe suprafețe de probă reprezentative. Dacă această
cântărire se face o dată sau de puține ori într-o perioadă de vegetație, se
obține PPN momentană, determinată la data (datele) respectivă. Când
cântărirea se face repetat, la intervale egale de timp pe toată perioada de
vegetație, obținem, prin însumarea fitomaselor, PPN anuală. În cazul în
care se ia în calcul doar fitomasa de deasupra solului – PPN parțială
supraterană, dacă se adaugă și cea subterană obținem PPN globală.
Se va alege câte o suprafață de 1m2 din cadrul unei fitocenoze și se va
secera/tăia vegetația (cu secera sau foarfeca) la nivelul solului, obținându-
se astfel producția primară netă momentană sau așa-zisa „recoltă
supraterană". Recolta de pe fiecare m2 se pune într-o pungă de plastic și
se cântărește pe loc cu cântarul dinamometric. Se face media cântăririlor
și se află fitomasa verde medie pe m2 care înmulțită cu 10000 dă recolta la
hectar. Se repetă apoi experimentul într-o altă fitocenoză. Dacă dorim să
cunoaștem cantitatea de masă uscată vegetală, introducem recolta în
etuvă și o deshidratăm [12].
Estimarea masei vegetale supraterane a vegetației tipice de zonă
umedă (metodă semidistructivă). Se marchează un număr de minimum 5
cuadrate cu latura de 2 m, în care se numără indivizii. Din zonele din
imediata vecinătate a fiecărui cuadrat se prelevează un număr de indivizi
egal cu cel din cuadrat şi aproximativ de aceeaşi talie. Pentru fiecare
cuadrat este determinată masa vegetală uscată prin cântărirea plantelor
uscate în prealabil, ce corespund fiecărui cuadrat.
Valoarea medie a biomasei din cele cinci caudrate raportată la
unitatea de suprafaţă este apoi extrapolată la întreaga suprafaţă de
studiu. Avantajul acestei metode constă în faptul că indivizii prelevaţi fiind
dispersaţi pe o arie mai mare decât cea a cuadratului, impactul produs
asupra covorului vegetal este mai redus.[17].
Productivitatea supraterană a stratului ierbos. Pentru estimarea
productivităţii supraterane a stratului ierbos este necesar ca probele să se
preleveze cu o frecvenţă lunară, pe parcursul întregului sezon de
vegetaţie, pentru a surprinde atât creşterea în biomasă a plantelor cât şi
turn-overul de specii, începând de primăvara timpuriu (lunile martie-
aprilie) terminând în septembrie-octombrie [17].
Proporţia între necromasă şi biomasă se poate modifica, în
dependență de condițiile meteorologice și de anotimp, cantitatea uneia
putând fi în creştere, iar a celeilalte în scădere. Deci, productivitatea
74
stratului ierbos se calculează respectând regulile lui McCIaugherty (Tab.
3)
Tabelul 3
REGULILE LUI MCCIAUGHERTY [2]
Descrierea Formula
dacă atât biomasa părţilor vii cât şi părţilor
moarte ale plantelor este în creştere se
utilizează ecuaţia:
dacă biomasa părţilor vii este în creştere iar
cea a părţilor moarte este în descreştere se
utilizează ecuaţia:
dacă biomasa părţilor vii este în descreştere
iar cea a părţilor moarte în creştere se
utilizează ecuaţia:
dacă biomasa părţilor vii este în descreştere
ca şi cea a părţilor moarte productivitatea
este “0”
p reprezintă productivitatea; δviu – diferenţa între biomasele prelevate la
două momente de timp succesive; δmort - diferenţa între necromasele
prelevate la două momente de timp succesive; δt - intervalul de timp între
cele două momente.
REZULTATE ȘI DISCUȚII
75
Pentru recoltare se
Fără a amesteca
curăță de
Se stabilește o speciile între ele,
impurități și se
suprafață ( ~ materialul este
triază pe specii,
1m2) de pe care uscat la o
apoi se ambalează
se recoltează în temperatură de
în saci plastic. În
totalitate atât 1050C până când
laborator se
porțiunile aeriene greutatea rămâne
cântăresc pentru
ale plantelor, cât constantă, aceasta
determinarea
și cele subterane. reprezintă fitomasa
fitomasei
uscată.
proaspete.
CONCLUZII
76
BIBLIOGRAFIE
77
ВЛИЯНИЕ ГОРОДСКИХ СООРУЖЕНИЙ НА ФОРМИРОВАНИЕ
ПРИЛЕГАЮЩИХ ФИТОЦЕНОЗОВ
Abstract: The influence of urban constructions of Orhei city on illumination level of adjacent
phytocenoses was studied. It was established that increased shade of territory leads to shift
of distribution maximum of concrete flora to arctic direction, distortion of seasonal aspects
and changing demographic structure of dominant species populations.
ВВЕДЕНИЕ
МАТЕРИАЛЫ И МЕТОДЫ
РЕЗУЛЬТАТЫ И ОБСУЖДЕНИЕ
Таблица 1
ОТНОСИТЕЛЬНАЯ ИНТЕНСИВНОСТЬ РАЗЛИЧНЫХ ОБЛАСТЕЙ
СПЕКТРА СОЛНЕЧНОГО ИЗЛУЧЕНИЯ ПРИ РАЗНОЙ ВЫСОТЕ
СОЛНЦА НАД ГОРИЗОНТОМ
80
Таблица 2
СЕЗОННОЕ ИЗМЕНЕНИЕ ХАРАКТЕРИСТИК СОЛНЕЧНОГО
СПЕКТРА НА ШИРОТЕ 47˚ 23´ И ДОЛГОТЕ 28◦49´ г. ОРГЕЕВА
Таблица 3
СЕЗОННАЯ КОНВЕРГЕНЦИЯ ОКРАСКИ ВЕНЧИКА ТРАВЯНИСТЫХ
РАСТЕНИЙ г. ОРГЕЕВА
голубой оранжевый
экз. % экз. % экз. % экз. %
3 1 33,3 1 33,3 1 33,3
4 6 31,6 8 42,1 4 21,1 1 5,2
5 5 9,4 13 24,5 25 47,2 10 18,9
6 1 2,3 10 22,7 12 27,3 21 47,7
7 1 100,0
∑ 13 32 41 34
Хср 4,46 ±0,22 5,00±0,15 5,20±0,09 5,59±0,13
81
Для подтверждения данной гипотезы мы проанализировали
потенциальную флору г. Оргеева (диаграмма 1) согласно шкале
потребления солнечной радиации Цыганова [6]. В результате чего мы
выявили тенденцию увеличения потребления солнечной радиации в
направлении: цветы с редуцированным венчиком <цветы с синей
окраской венчика<цветы с белой окраской венчика<цветы с жёлтой
окраской венчика<цветы с красной окраской венчика. Такая
тенденция соответствует и сезонным изменениям солнечной радиации
на широте г. Оргеева (таблица 2).
25 22,9%
20,5%
20
14,5% 14,5%
15
9,6%
10 7,0%
y= -0,7x2 + 6,8x + 1 4,8%
5 2,4%
0,0% R² = 0,7
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9
82
характеризуется сезонным распределением видовой окраски венчика,
приближенной к сезонному распределению потенциальной флоры.
50 45%
40
27,9% y = -0,9x2 + 2,2x + 24,2
30 R² = 0,5
20 12% 10,1%
10 5,1%
0
-10 1 2 3 4 5 6 7
ВЫВОДЫ
БИБЛИОГРАФИЯ
84
ОЦЕНКА ВЛИЯНИЯ ШУМОВОЙ НАГРУЗКИ НА СОСТОЯНИЕ
ОКРУЖАЮЩЕЙ СРЕДЫ В г. ОРГЕЕВЕ
Summary: In the present article, the effect of acoustic noise generated by motor vehicles in
the city of Orhei on the environment was investigated. It has been established that in the
territory of Orhei there are no zones of acoustic discomfort (more than 90 dB). The noise level
in residential areas does not exceed 65 dB. The noise level in the near-highway areas does
not exceed 75 dB. Favorable acoustic conditions are confirmed by biotesting using the test
plant Taraxacum officinale (L.) Weber ex F.H. Wigg.
ВВЕДЕНИЕ
МАТЕРИАЛЫ И МЕТОДЫ
РЕЗУЛЬТАТЫ И ОБСУЖДЕНИЕ
100
Уровни звукового давления, дБ
80
60
40
20
0
31,5 63 125 250 500 1000 2000 4000 8000,Гц
80
70
60
50
40
30
20
10
0
территория вокруг территория вокруг территории вокруг
больниц жилых домов гостиниц
ПДУ шума, дБА с 7 до 23ч. ПДУ шума, дБА с 23 до 7ч.
87
55 дБА, а в качестве уровня шумового дискомфорта была принята
величина 90 дБА. Согласно полученным данным (карта–схема 1)
шумовая нагрузка примагистральных территории г. Оргеева не
превышает уровня шумового дискомфорта, а полученные результаты
для селитебных зон не превышали предельно допустимых уровней
шума для указанных в нормативных документах территорий
(территорий, непосредственно прилегающие к зданиям больниц и
санаториев – 55,0 дБА, территорий, непосредственно прилегающие к
жилым домам, зданиям поликлиник, зданиям амбулаторий,
диспансеров, домов отдыха, пансионатов, домов-интернатов для
престарелых и инвалидов, детских дошкольных учреждений, школ и
других учебных заведений, библиотек - 67,5 дБА, территорий,
непосредственно прилегающие к зданиям гостиниц и общежитий -
70,0 дБА). В своих расчетах мы исходили из соображений, что
основную шумовую нагрузку на население города осуществляет
транспорт (смотреть гистограмму 2), а область экологических
исследований не включает изучение шумового давления внутри
зданий.
41 40 20,9
168,6
52 588
181
140
120
100
80
60
40
20
0
разговор офис улица фабрика цепная пила реактивный
самолет
ВЫВОДЫ
БИБЛИОГРАФИЯ
91
CONTRIBUȚII LA STUDIUL IMPACTULUI EMISIILOR AUTO ASUPRA
CONCENTRAȚIEI PIGMENȚILOR ASIMILATORI LA UNELE SPECII DE
ARBORI
Andrian ȚUGULEA
Institutul de Ecologie și Geografie
Abstract: This paper describes the atmospheric air quality assessment, based on modeling
dispersion and calculation of concentration of pollutants emitted from sources of pollution
from the Republic of Moldova. There are presented the maps regarding the dispersion of
NO2 from cars provenience on the main circulation arteries in the urban ecosistem of
Chisinau in the case of 9m/s wind speed.
There were investigate the physiological response of three species of trees Tilia
cordata Mill Acer platanoides L; Pinus nigra J.F. from five sites zones with different
pollution. There were analysed the following indices: dry weight and total water quantity,
chlorophylls, amount that gradually were affected. The significant variations of
chlorophylls concentration demonstrate that the photosynthetic system is highly sensible
to pollution factors.
INTRODUCERE
92
MATERIALE ȘI METODE
Obiectul de studiu a servit EUC (fig. 1), influiența emisiilor auto
asupra unor specii de arbori. Pentru realizarea studiului au fost efectuate
numărători privind fluxul auto pe cele mai aglomerate artere de circulație
din EUC în dependență de categorie și oră. Calcularea emisiilor auto în
baza consumului de combustibil a fost efectuată conform [4]. Dispersia
poluanților în EUC a fost efectuată cu ajutorul Programului de calcul a
dispersiei noxelor în atmosferă „Ecolog”. Reprezentarea cartografică a
rezultatelor obținute a fost efectuată în baza softului Open Source -
Quantum Gis 2.12.3 Lyon.
Cercetări privind studiul impactului emisiilor auto asupra
conţinutului pigmenţilor asimilatori în frunzele unor specii de arbori s-a
efectuat în cadrul a 5 staţiuni din EUC (fig. 1).
Determinarea conținutului de clorofilă din frunze/ace a fost efectuată
prin spectrometria extrasului alcoolic [5].
REZULTATE ȘI DISCUȚII
În orașul Chișinău unele artere de circulație sunt foarte aglomerate.
Analiza fig. 2, indică la faptul că, cele mai intens circulate sunt
intersecțiile: bd. Ștefan cel Mare cu str. Izmail, str. Negruzi cu bd. Gagarin
și bd. D. Cantemir, str. București cu Ciuflea cu un trafic de peste 1,6 mln.
unități lunar. Aceste artere fac legătura cu gările auto din oraș (Gara auto
Centru, Gara auto Nord și Gara auto Sud-Vest) [9].
93
Fig. 2. Harta–schemă privind distribuția numărului unităților de
transport în intersecțiile monitorizate cu camere video (media lunară) din
or. Chișinău.
94
În orele de vârf numărul unităților de transport variază de la o stradă
la alta, de la circa 600 unități la 2800 unități/oră.
Pentru cele mai aglomerate străzi din EUC a fost analizată
contribuția principalelor noxe ale traficului rutier în dependență de
categoria de transport.
Analizând datele privind emisia poluanților proveniți de la transportul
auto a fost modelat cartografic distribuția spațială a acestora. S-a observat
(fig. 4), că cel mai poluat cu noxe în urma arderii combustibililor auto,
este sectorul centru. Concentrațiile mai ridicate a poluanților auto, circa
25 CMA, au fost înregistrate în apropierea str. Ismail și Calea Moșilor.
Distribuția și dispersia acestora în atmosferă depinde de diferiți factori
(viteza și direcția vântului, stabilitatea atmosferică, distanța de la sursa de
emisie, concentrația inițială a substanței nocive, etc.).
95
exemplu, acesta poate fi folosit ca un indicator al potenţialului
fotosintetic, precum şi al productivităţii plantelor [2, 6].
În acest context, în prezenta lucrare, au fost efectuate cercetări
privind concentrația pigmenților asimilatori (clorofila „a” și „b”) în frunzele
unor specii de arbori. Trebuie de menționat că cea mai frecvent întâlnită
este specia Tilia cordata Mill., care a fost depistată în toate stațiunile a
câte 6 exemplare la Calea Ieșilor, 17 ex. – bd. Moscova, 7 ex. – Alecu
Russo, 17 ex – Grădina Botanică și 11 ex. – sensul giratoriu CET 1.
Speciile din genul Pinus și Acer sunt prezente în majoritatea stațiunilor
cercetate, doar că într-un număr mai mic de exemplare.
Intensitatea creșterii și dezvoltării plantelor reflectă nivelul de
rezistență și capacitatea de adaptare la diferiți factori de stres care în
funcție de conținutul și starea apei în celule și țesuturi, particularități
specifice fazei ontogenezei speciei influențează asupra procesului de
fotosinteză [3]. Astfel, cele trei specii analizate (Tilia cordata, Acer
platanoides, Pinus nigra) din toate 5 stații de cercetare au înregistrat o
scădere a concentrației totale de apă în frunze conform consecutivității:
Calea Ieșilor > Gr. Botanică > bd. Moscova > str. Alecu Russo > CET 1 [8].
96
Fig. 6. Harta schemă privind distribuția conținutului total de apă în
frunzele de Tilia cordata Mill.
97
Fig. 7. Conținutul clorofilei „a” Fig. 8. Conținutul clorofilei „b” în
în frunzele unor specii de frunzele unor specii de arbori.
arbori.
În lucrarea [3] investigațiile desfășurate de autori asupra conținutului
pigmenților asimilatori în frunzele de arțar evidențiază aceleași tendințe ca
și rezultatele obținute în prezenta lucrare. Astfel din cele trei stațiuni
cercetate de autorii [3] (martor Grădina Botanică; str. Uzinelor 1; str.
Calea Ieșilor) au obținut tendința: St. CET 1 < St. Calea Ieșilor < St.
Grădina Botanică.
Analizând fig. 9 observăm că, stația din sectorul Centru al orașului
98
cu trafic auto intens înregistrează cea mai scăzută cantitate a apei totale,
cât și concentrația clorofilei „a”. Localizarea impactului poluanților
atmosferici este determinată și de direcția vântului. Astfel, masele de aer
cu poluanți din spațiul orășenesc sunt direcționate în partea de S-SE a
orașului unde se află și Grădina Botanică.
În urma investigațiilor efectuate se poate concluziona că, impactul
poluanților atmosferici este nesemnificativ asupra formării clorofilei „b” în
frunze pentru speciile din stațiunile analizate. Impactul noxelor se
manifestă mai intens asupra clorofilei „a”, dar și a conținutului total de
apă în frunze. Astfel este demonstrat că unele din aceste răspunsuri
fiziologice ale plantelor pot servi ca indicator al poluării.
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
99
4. Ghidul EMEP/EEA air pollutant emission inventory guidebook 2013.
http://www.eea.europa.eu/publications/emep-eea-guidebook-2013, accesat
21.10.2015.
5. Lichtenthaler Hk. Chlorophylls and carotenoids: Pigments of photosynthetic
Biomembranes. In: Packer L, Douce R eds. Methods in Enzymology. Academic
Press, New York, 148. 1987, p. 350-382.
6. Rao D. N. Plants and Particulate Pollutants. Air Pollution and Plants: A State
of the Art Report. Ministry of Environment and Forests, Department of
Environment, Governement of India, New Delhi, India. 1985,
https://link.springer.com/content/pdf/10.1007/s00468-012-0697-4.pdf
(accesat 13.11.2016)
7. Ţugulea A. Evaluarea fluxului de transport auto şi a intensităţii poluării pe
unele artere din ecosistemul urban Chişinău. Buletinul Ştiinţific, Revistă de
Etnografie, Ştiinţele Naturii şi Muzeologie, Ştiinţele Naturii, Volumul 18,
Chişinău 2013, p. 134-141. Categoria B. ISSN 1857-064X. ISSN 1857-0054.
8. Țugulea A. The modification of concentration of assimilating pigments în some
species of trees under the action of transport emissions, Noosfera, Nr. 14,
2015, p. 67-75.
9. Țugulea A., Brega Vl., Bulimaga C. Aspecte privind dispersia emisiilor
transportului auto în ecosistemul urban Chișinău. Conferința științifică
națională consacrată jubileului de 90 ani din ziua nașterii academicianului
Boris Melnic, 12 februarie 2018, Universitatea de Stat din Moldova, Chișinău,
2018, p. 297-303.
100
BIOACUMULAREA METALELOR GRELE ÎN LEMNUL SPECIILOR DE
ARBORI DIN ECOSISTEMUL FORESTIER „PĂDUREA HÂNCEŞTI”
Abstract. The total content of heavy metals (As, Cd, Co, Cr, Cu, Fe, Ni, Pb, Zn) in the wood of
different species of trees in the forest ecosystem "Forest Hânceşti" was determined. The
contents of HM in different wood species (strong/soft) trees were different. Bioaccumulation
Factor (BCF) of HM for different tree species differ greatly from species to species and
ecosystem. Analyzed wood tree species have been bioaccumulated HM in the following order:
Zn>Cu>Ni>Cd>Pb>Cr>Co>As. Mobility Factor (MF), evaluated in order to estimate
accumulation of HM in the wood of the trees studied from atmospheric air through the leaf
material, with the exception of Pb is >1, indicating polluted air as a major source of
impairment of studded forestry species.
INTRODUCERE
101
care se pot limita intrările şi acumulările de metale grele (MG) potenţial
toxice în organismul uman.
Metalele ca Zn, Fe, Cu, Co sau Cr sunt nutrienţi esenţiali ai
plantelor manifestând caracter toxic doar în concentraţii ridicate. Pb, Cd
şi Hg sunt metale toxice, fără a avea vre-un rol funcţional în metabolism
[17]. Studiul calitativ prin prisma contaminării cu MG potenţial toxice a
produselor forestiere, ar putea estima impactul acestor poluanţi asupra
ecosistemelor forestiere şi evidenţia dinamica poluanţilor, transportul
atmosferic transfrontalier şi/sau a celui local.
Se cunoaşte că, ecosistemele forestiere dispun de o capacitate
înaltă de filtrare a contaminanţilor, inclusiv a MG fie aeropurtaţi sau din
solul poluat. O dată ajunse în mediu, MG suferă un proces de absorbţie
între diferite medii de viaţă (aer, apă, sol), dar şi între organismele din
ecosistemele respective. Din solul contaminat, de exemplu, plantele, pe de
o parte, asimilează metalele dizolvate, iar, pe de altă parte, se produce
poluarea prin infiltraţie a apelor subterane, din care, ulterior, are loc
transferul spre apele de suprafaţă şi spre cele potabile.
Poluarea mediului cu astfel de toxicanţi, cum sunt MG – Pb, Zn,
Cu, Cd, care se referă la clasa I (Pb, Cd) şi 2 (Cu, Zn) de toxicitate sunt, de
fapt periculoase pentru sistemul „sol-plantă”. Deaceea diferite metale grele
manifestă caracteristici chimice diferite şi ca urmare vor diferi şi
din punct de vedere al comportamentului în ecosisteme, al bioacumulării
şi ecotoxicităţii [5]. Fiecare metal poate fi caracterizat de un factor de
perturbare antropogenă (FPA), definit ca raportul între intrările naturale
globale anuale şi intrările datorate activităţilor umane. Pb, Cd, Cu şi Zn
au cei mai ridicaţi FPA [9]. Cr are şi el un FPA supraunitar, dar este
printre cele mai puţin toxice metale grele. Cele mai toxice efecte le au Cd,
Hg şi Pb.
Programul de Acţiuni Waste and Regeneration, precum şi British
Standard Institution (2012) stabilesc limitele superioare cantitative ale Pb,
Cr, Cd şi Ni în deşeurile din lemn ca fiind: 90 mg Pb/kg, 25 mg Cr/kg; 1,5
mg Cd/kg şi 50 mg Ni/kg. În cazul când rumeguşul din lemn conţine
cantităţi ce depăşesc aceste limite, nu se permite utilizarea acestuia la
fabricarea diferitor panele din lemn. Sursa [8], menţionează că MG în
lemnul arborilor pot nimeri din surse antropice, biogenice sau geogenice.
Metalele grele din mediul edafic sunt absorbite de plante prin rădăcini din
care acestea sunt transportate spre frunze şi se acumulează aici în
cantităţi mici [16].
102
Studiile [2] au arătat că concentraţiile MG în lemnul arborilor
corelează cu conținutul acestora în componentele mediului şi pot indica
nivelurile de contaminare locală provenită de la surse antropice, biogene
sau geogene.
Ecosistemele forestiere din Republica Moldova, ca şi celelalte din
regiune, au fost şi sunt expuse la poluare pentru o perioadă îndelungată
de timp. Astfel, la sfârşitul anilor şaptezeci ai sec. trecut, vătămarea
frunzişului, mai întâi a devenit vizibil pentru speciile de conifere, şi mai
târziu, de asemenea, a devenit evidentă şi în pădurile de foioase.
Vătămarea învelişului foliar, poate fi consecinţele poluării
atmosferice transfrontaliere prin intermediul oxizilor acidifieri, cum ar fi
SO2, NOx şi desigur de la emisiile provenite de la sursele locale de poluare.
Mai mult ca atât, aceşti poluanţi în afară de prejudiciul cauzat părţilor
aeriene ale arborilor, de asemenea contribuie la creşterea acidității solului.
Astfel, pH acid al solului a început să accelereze mobilizarea MG
acumulate în sol, şi drept consecinţă unele metale grele, cum ar fi zincul,
manganul şi cadmiul au început a fi preluate de plante din ce în ce mai
mult, şi, de asemenea, a condus la creşterea poluării apelor de suprafaţă
şi subterane din regiune.
Cu atât mai mult, contaminarea este de lungă durată fiindcă
metalele din sol tind să se acumuleze în orizonturile bogate în materia
organică şi să rămână în sol, fără a fi transportate în alte medii de viaţă.
Sursa [20] indică o astfel de comportare, în primul rând a Pb, Zn şi Cd,
care în solurile ecosistemelor silvice constituie 65,0-99,3% din conţinutul
total al MG în ecosistem. Deasemenea aceiaşi sursă constată o acumulare
mizeră ale formelor mobile ale plumbului în special şi, parţial, a cuprului
în stratul de sol 0-20 cm, bogat în materie organică.
Ecosistemele forestiere pot fi considerate ca potenţial
concentratoare de poluanţi, inclusiv metale grele, generaţi în urma
diferitor activităţi antropice. Deaceea este necesar de studiat abilitatea de
bioacumulare a MG de către lemnul diferitor specii de arbori, deoarece
fiind bioacumulate acestea sunt eliminate prin ciclul biogeochimic ce
decurge într-un ecosistem silvic într-o perioadă lungă de timp. În general,
circuitul substanţelor minerale într-un ecosistem forestier se produce cu o
mare intensitate, fiind anual încorporate în lemn, scoarţă, frunze, flori,
fructe. Dar, în acelaşi timp, pădurile restituie solului 3-4 t/ha materie
organică, conţinând 80-85 % din substanţele minerale consumate [18].
103
MATERIAL ŞI METODE
104
acumula metale din sol [12,13]. BCF>1 indică faptul că un element
particular este acumulat de frunze sau tulpini din sol [19].
REZULTATE ŞI DISCUŢII
105
Tabelul 1
CONȚINUTUL MG ÎN SOLUL ECOSISTEMULUI FORESTIER
PĂDUREA „HÂNCEŞTI”
SE/tipul de sol Stratul, cm Metale grele, mg/kg s.u.
Pb Zn Cu Ni Co
0-10 30,6 88 44 33,4 8,4
10-20 29,2 74 36 31,9 16,3
20-30 35,7 67 32 38,9 11,2
(cenuşiu molic)
O.S. Mereşeni
106
Fig. 1. Conţinutul de MG în componentele biotice studiate,
mg/kg, s.u.
108
BCF > 1 pentru Co, Cr, Ni şi Pb în lemnul ambelor specii au arătat că
absorbţia lor din sol nu a fost semnificativă.
Tabelul 2
CONŢINUTUL METALELOR GRELE ÎN LEMNUL ARBORILOR
Denumirea Denumirea Metale grele, mg/kg c.u.
speciei și locul speciei în
colectării limba latină
probelor de As Cd Co Cr Cu Ni Pb Zn
lemn
Stejar, Lăpuşna Quercus robur 0,9 5,7 6,6 2,1 97 25 12 139
Stejar, Hânceşti Quercus robur 1,3 5,0 1,5 3,5 100 23 6 88
Frasin, Lăpuşna Fraxinus
1,3 1,7 1,0 2,3 49 6 2 84
excelsior
Frasin, Hânceşti Fraxinus
1,3 1,2 2,8 1,5 110 4 1 53
excelsior
Cireş, Lăpuşna Prunus avium 0,4 1,2 0,7 1,7 48 10 6 176
Ulm, Lăpuşna Ulmus pumila 2,3 0,8 0,2 1,4 37 3 - 34
Nuc, Lăpuşna Juglans regia 1,4 1,7 0,6 0,8 28 32 - 47
Nuc, Hânceşti Juglans regia 1,1 5,3 1,1 3,6 151 88 5 174
Nuc negru, Juglans nigra
1,4 2,3 1,1 15,1 83 21 6 47
Lăpuşna
Tei, Lăpuşna Tilia cordata 1,2 2,3 1,1 1,1 53 16 9 61
Salcâm, Robinia
1,7 1,7 1,1 2,5 64 5 4 65
Lăpuşna pseudoacacia
Salcâm, Robinia
1,9 0,8 1,4 1,4 50 10 3 52
Hânceşti pseudoacacia
Arţar, Lăpuşna Acer
1,2 42,6 2,3 2,9 69 55 11 366
platanoides
Carpen, Carpinus
1,3 6,7 4,5 1,3 71 70 23 197
Hânceşti betulus
Pin, Lăpuşna Pinus nigra 0,8 13,1 3,0 18,2 115 4 1 779
Pin, Hânceşti Pinus nigra 1,2 44,3 2,4 4,1 115 15 2 942
Salcie, Hânceşti Salix sp. 5,4 32,7 6,8 4,1 60 11 2 1510
109
edificatoare Quercus robur şi Fraxinus excelsior pot fi considerate ca
acumulatori de MG. Valoarea FM < 1 pentru Pb ne vorbeşte de o poluare
atmosferică nesemnificativă cu acest metal sau de o acumulare a acestuia
în frunze şi limitarea transportării lui în alte organe ale plantei.
Tabelul 3
CONŢINUTUL METALELOR GRELE ÎN COMPONENTELE DE MEDIU
STUDIATE, FACTORUL DE MOBILITATE (FM) ŞI FACTORUL DE
BIOACUMULARE (BCF)
CONCLUZII
110
denotă că conţinutul MG s-a încadrat în categoriile de niveluri foarte
scăzute – sporit. În cazul pragului de intervenţie (PI), valorile MG
studiate nu ating aceste valori, după Kloke (1980), fapt ce exclude
riscul de toxicitate pentru plante şi organismele din sol.
2. S-a determinat conţinutul total al metalelor grele (As, Cd, Co, Cr, Cu,
Fe, Ni, Pb, Zn) în lemnul diferitor specii de arbori (tari/moi). S-a stabilit
că Zn a fost de preferinţă bioacumulat de către speciile de salcie
(1510,0 şi pin (942,0 mg/kg s.u.), urmate de arţar, nuc şi stejar cu
concentraţiile 366,0 mg/kg s.u., 174,0 mg/kg s.u., 139,0 mg/kg s.u.
consecutiv.
3. Bioacumularea Pb, în lemnul diferitor specii de arbori, deasemena a
fost diferită. Astfel, concentraţia Pb în lemnul carpenului (13,0 mg/kg
s.u.) a fost cea mai înaltă, urmat de stejar (12,0 mg/kg s.u.) şi arţar
(11,0 mg/kg s.u.). Conţinutul Pb în alte specii de arbori a fost în
limitele - 1,0 mg/kg s.u. pentru pin şi 9,0 mg/kg s.u. – tei.
4. S-a stabilit că nucul acumulează, în funcţie de condiţiile de sol
concentraţii înalte de Cu (151,0 mg/kg s.u.), urmat de pin (146,0
mg/kg s.u.).
5. Conţinutul Cd în speciile de arbori analizaţi este, deasemenea înalt în
lemnul pinului (44,3 mg/kg), arţarului (42,6 mg/kg s.u.) şi salciei (32,7
mg/kg s.u.).
6. Factorul de bioacumulare (BCF) a MG pentru diferite specii de arbori
diferă mult de la specie la specie şi ecosistem. Cel mai înalt BCF s-a
înregistrat pentru salcie la As, Co, Fe şi Zn, pentru pin la Cd, şi Cr,
pentru Cu şi Ni la nuc, pentru Pb la carpen.
7. Lemnul speciilor de arbori analizaţi a bioacumulat MG în următoarea
consecutivitate: Zn>Cu>Ni>Cd>Pb>Cr>Co>As.
8. Factorul de mobilitate (FM), evaluat întru estimarea acumulării MG în
lemnul arborilor studiaţi din aerul atmosferic prin intermediul
materialului foliar, cu excepţia Pb este mai mare de 1, ceea ce indică
poluarea atmosferică o importantă sursă de afectare a speciilor
forestiere studiate. Speciile forestiere edificatoare Quercus robur
şi Fraxinus excelsior pot fi considerate ca acumulatori de MG. Valoarea
FM < 1 pentru Pb ne vorbeşte de o poluare atmosferică nesemnificativă
cu acest metal sau de o acumulare a acestuia în frunze şi limitarea
transportării lui în alte organe ale plantei.
111
BIBLIOGRAFIA
112
15. Kloke A. Effects of excess fertilization with Cu, Zn, Mo, Mg, Fe, Cd and P bon
the content of these elements in soi land plants and different quality
parameters, 3td Internat. Congr. of Plant Pathology, Munchen, 1978.
16. Kord, B.; Mataji, A.; Babaie, S., Pine (needles as indicator for heavy metals
pollution, Int. J. Environ. Sci. Tech., Pinus Eldarica Medw., 7 (1), 2010, 79-84.
17. Mingorance MD, Valdés B, Rossini Oliva S. Strategies of heavy metal uptake
by plants growing under industrial emissions. Environ Int. 2007;33:514–520.
doi: 10.1016/j.envint.2007.01.005.
18. Popescu Gh. Pădurea şi omul. Bucureşti: editura Albatros, 1985.
19. Serbula SM, Kalinovic TS, Ilic AA, Kalinovic JV, Steharnik MM. Assessment
of airborne heavy metal pollution using Pinus spp. and Tilia spp. Aerosol Air
Qual Res. 2013; 13: 563–573.
20. Tărîţă A., Andriuca V. Conţinutul metalelor grele în solurile Ariilor Naturale
Protejate de Stat din nordul Republicii Moldova. Materialele conferinţei
internaţionale ştiinţifico-practice „Pedologia modernă în dezvoltarea agriculturii
ecologice”, Chişinău, 2006, p. 128-135.
21. Кирилюк В. Микроэлементы в компонентах биосферы Молдовы.
Кишинев: Pontos, 2006. 156 с.
113
INDICELE DE POLUARE CU NITRAŢI A APEI MONUMENTELOR
NATURALE HIDROLOGICE PROTEJATE
Abstract. The article displays the values of the nitrate pollution index of the Natural
Hydrological Monuments water. Considered contaminated due human activities (20 mg/L
NO3-) with the very significant pollution rating is MNH water from Copceac village;
significantly polluted - from Hagimus village; 5 monuments have moderately polluted water;
18 - poorly polluted water and in 6 of them water is not polluted. Using the 25 mg/L NO 3-
concentration as a reference, with significant pollution is water from MNH Copceac; in 2 -
moderately polluted water; in 18 - poorly polluted water and in 10 MNH water is not
polluted.
INTRODUCERE
114
Rezultatele cercetărilor ştiinţifice efectuate în scopul evaluării stării
ecologice a MNH denotă o calitate a apei corespunzătoare diferitor scopuri
(potabilă, minerală, etc.) [15]. După situaţia geologică, majoritatea MNH
sunt izvoare descendente, în special, de strat şi de terasă, mai rar din roci
compacte (s. Jeloboc, r-nul Orhei). După temperatura apei, toate se referă
la izvoare reci, iar după gradul de mineralizare, majoritatea sunt
oligominerale (mai puţin de 500 mg/dm3 săruri) şi doar două izvoare (s.
Oniţcani şi s. Hărjauca) sunt cu apă minerală (peste 500 mg/dm3 săruri)
[3].
În baza rezultatelor investigaţiilor ştiinţifice realizate a fost calculat
indicele cloro-alcalin (CAI) în funcţie de concentraţia nitraţilor din apa
Monumentelor Naturale Hidrologice din Republica Moldova, fiind
constatat că doar 2 din 29 MNH (7%) au apă cu CAI 1 pozitiv, deci are loc
schimbul de ioni Mg2+ si Ca2+ din apa prin ionii de Na+ şi K+ din mediul
mineral, ambele fiind din s. Nişcani, r-nul Călăraşi. În apa altor MNH CAI
1 are valori negative, deci lipseşte schimbul de ioni (Mg 2+ si Ca2+ prin ionii
de Na+ şi K+) [16], argumentul fiind nivelul de protecţie a lor ca arii
naturale protejate de stat [8].
Impactul activităţilor economice asupra mediului, într-un teritoriu
bine conturat, cum sunt Ariile Naturale Protejate de Stat, influenţează
direct şi afectează procesele de mediu ce decurg în ele. Cea mai frecventă
problemă privind calitatea apelor subterane din republică este poluarea
lor cu nitraţi din diferite surse [11, 13, 14].
Ionul de nitrat este poluantul cel mai frecvent prezent în apele
subterane, iar contaminarea cu nitraţi a apelor subterane a devenit o
problemă comună în întreaga lume [18]. Sursele potenţiale de poluare a
apelor cu nitraţi includ activităţile agricole intensive şi salubrizarea
nesupravegheată [4].
Concentraţia maximă acceptabilă a nitraţilor pentru apa potabilă
este de 50 mg/L NO3- [7].
În prezentul studiu a fost evaluat indicele de poluare a apei cu
nitraţi (IPAN) din Monumentele Naturale Hidrologice, amplasate în
teritoriile administrative ale Republicii Moldova.
MATERIALE ŞI METODE
115
singur parametru, denumit indice de poluare a apei cu nitraţi, propus de
Mutewekil M. Obeidat, etc. (2012) [12].
Scopul principal al indicelui de poluare a apei cu nitraţi elaborat a
fost de a evalua măsura în care apele subterane din zonă sunt poluate cu
nitraţi din cauza activităţilor umane. Apa subterană cu concentraţie de
nitraţi, care depăşeşte pragul de 20 mg/L NO3-, este considerată
contaminată datorită activităţilor umane (denumită CAU) [17].
Calcularea indicelui de poluare a apei cu nitraţi (IPAN).
Pentru o anumită sursă de apă (sondă, fântână, izvor) a fost propus
de autori indicele de poluare a apei cu nitraţi, utilizând în calcul
următoarea formulă:
IPAN = (C - CAU) / CAU, unde
Tabelul 1
GRADUL DE POLUARE A APEI DUPĂ VALOAREA INDICELUI DE
POLUARE CU NITRAŢI
Valoarea
Nr. Gradul de poluare Abrevierea
IPAN
1 Nepoluată NeP <0
2 Slab poluată SP 0-1
3 Poluare moderată PM 1-2
4 Poluare semnificativă PS 2-3
5 Poluare foarte semnificativă PFS >3
116
calcul a fost folosită informaţia privind componenţa fizico-chimică a apei
MNH din diverse materiale publicate în Republica Moldova [3, 10].
REZULTATE ŞI DISCUŢII
117
Tabelul 2
LISTA MONUMENTELOR NATURALE HIDROLOGICE,
CONCENTRAŢIA NO3- DIN APĂ, VALOAREA INDICELUI DE POLUARE A
APEI CU NITRAŢI ŞI CALITATEA APEI
Calitatea
IPAN cu CAU
Localizarea Monumentelor NO3-, apei/CAU
Nr. (mg/L NO3-)
Naturale Hidrologice mg/L (mg/L NO3-)
20 25 20 25
1 2 3 4 5 6 7
1. s. Naslavcea, r-nul Ocnița 23,5 +0,175 -0,06 SP NeP
2. s. Codreni, r-nul Ocnița 18,8 -0,06 -0,25 NeP NeP
3. s. Cotovo, r-nul Drochia 24,7 +0,235 -0,012 SP NeP
4. s. Cotovo, r-nul Drochia, fraţii
31,4 +0,57 +0,25 SP SP
Burlacu
5. s. Cotovo, în stare deplorabilă 36,6 +0,83 +0,46 SP SP
6. s. Fântâniţa, r-nul Donduşeni 10,4 -0,48 -0,58 NeP NeP
7. s. Horodişte, r-nul Donduşeni 27,0 +0,35 +0,08 SP SP
8. s. Mândâc, r-nul Donduşeni 19,6 -0,02 -0,21 NeP NeP
9. s. Plopi, r-nul Donduşeni,
22,3 +0,115 -0,11 SP NeP
amenajat
10. s. Plopi, r-nul Donduşeni, din
15,6 -0,22 -0,37 NeP NeP
dreapta celui amenajat
11. s. Mihailovca, r-nul Sângerei,
20,9 +0,045 -0,16 SP NeP
pe r. Ciuluc
12. s. Bursuc, r-nul Floreşti 32,4 +0,62 +0,16 SP SP
13. s. Climăuţii de Jos, r-nul
36,8 +0,84 +0,47 SP SP
Şoldăneşti, Izvorul Cărăuşilor.
14. s. Zahorna, r-nul Şoldăneşti 40,9 +1,045 +0,63 PM SP
15. s. Vărăncău, r-nul Soroca,
32,5 +0,625 +0,41 SP SP
amenajat
16. s. Vărăncău, r-nul Soroca,
40,2 +1,04 +0,61 PM SP
izvorul din stâncă
17. s. Vărăncău, r-nul Soroca,
35,3 +0,765 +0,40 SP SP
izvorul mic din stâncă
18. Izvorul între satele Japca, r-nul
Floreşti şi Salcia, r-nul 47,1 +1,355 +0,88 PM SP
Şoldăneşti, la traseu.
19. s. Sămășcani, r-nul Şoldăneşti 38,8 +0,94 +0,55 SP SP
20. s. Horodişte, r-nul Rezina 36,2 +0,81 +0,45 SP SP
21. s. Ordăşei, r-nul Teleneşti 32,2 +0,61 +0,29 SP SP
22. s. Cucuruzeni, r-nul Orhei 41,9 +1,095 +0,67 PM SP
118
1 2 3 4 5 6 7
23. s. Izvoare, r-nul Orhei 38,3 +0,915 +0,53 SP SP
24. s. Jeloboc, r-nul Orhei 25,4 +0,27 +0,016 SP SP
25. s. Oniţcani, r-nul Criuleni 5,5 -0,725 -0,78 NeP NeP
26. s. Vălcineţ, r-nul Călăraşi 3,8 -0,81 -0,85 NeP NeP
27. s. Nişcani, r-nul Călăraşi 33,2 +0,66 +0,33 SP SP
28. s. Nişcani, r-nul Călăraşi, la
32,6 +0,63 +0,3 SP SP
jgheab
29. s. Hagimus, r-nul Căuşeni 62,4 +2,12 +1,5 PS PM
30. s. Proteagailovca, mun. Tighina 58,9 +1,945 +1,35 PM PM
31. s. Copceac, r-nul Taraclia 82,3 +3,115 +2,3 PFS PS
2,5
1,5
IPAN
0,5
-0,5
-1
3,8
10,4
18,8
20,9
23,5
25,4
31,4
32,4
33,2
35,3
36,6
38,3
40,2
41,9
58,9
82,3
mg/L NO3-
119
mun. Tighina şi nr. 31. s. Copceac, r-nul Taraclia) apa nu corespundea
calificativului de apă potabilă după conţinutul NO3-.
Luând în consideraţie valoarea de referinţă a concentraţiei nitraţilor
de 25 mg/L, propusă de Agenţia de Protecţie a Mediului [6], se constată că
19 (cca 61%) din 31 de MNH au un conţinut al nitraţilor ce depăşeşte
valoarea intermediară pentru protecţia apelor subterane de 25 mg/L şi
din 24 MNH – 20 mg/L NO3- (fig. 2).
NO3- CMA
100
CAU, 25 mg/L CAU, 20 mg/L
80
mg/L NO3-
60
40
20
0
1
3
5
7
9
11
13
15
17
19
21
23
25
27
29
31
numărul MNH
120
mln.m3 până la 8,7 mln.m3, volumul apelor fără epurare a crescut de la
0,5 mln. m3 până la 1,4 mln. m3 (2015) şi 27,4 mln. m3 în 2016 [2].
Sursele de poluare sunt continuu spălate de apele meteorice şi în
procesul scurgerii antrenează apele uzate de diferite tipuri, deşeuri,
îngrăşăminte chimice, etc. În momentul ajungerii în receptor conţin un
număr mare de poluanţi, inclusiv şi nitraţi, care migrează pe cale
orizontală şi verticală ajungând şi în apele subterane.
Izvoarele Monumentelor Naturale Hidrologice constituie patrimoniu
naţional şi necesită a fi protejate contra poluării pentru a avea apă
calitativă. Sunt necesare măsuri de minimizare a gradului de acumulare a
poluanţilor în apele subterane în scopul prevenirii poluării şi
metamorfozei componenţei ionice a apei lor.
CONCLUZII
121
fost cu suprafaţa de 135,5 ha, cu cca 10 275,5 mii tone, fiind depistate şi
1151 gunoişti neautorizate cu o suprafaţă de cca 1230 ha.
O altă sursă de poluare a apelor naturale cu nitraţi sunt apele
uzate netratate sau insuficient tratate, volumul cărora s-a micşorat în a.
2010-2014 de la 18,9 mln.m3 până la 8,7 mln.m3, însă volumul apelor
fără epurare a crescut de la 0,5 mln. m3 până la 1,4 mln. m3.
Monumentele Naturale Hidrologice constituie patrimoniu naţional
şi necesită a fi protejate contra poluării pentru a avea apă calitativă. Sunt
necesare măsuri de minimizare a gradului de acumulare a poluanţilor în
apele subterane în scopul prevenirii poluării şi metamorfozei componenţei
ionice a apei lor.
BIBLIOGRAFIE
122
8. Hotărârea Guvernului nr. 782 din 03.08.2000 pentru
aprobarea regulamentelor-cadru ale parcurilor naţionale, monumentelor
naturii, rezervaţiilor de resurse şi rezervaţiilor biosferei. Monitorul Oficial
nr. 102 din 17.08.2000.
9. Legea nr. 1538 din 25.02.1998 privind Fondul Ariilor Naturale Protejate de
Stat. Monitorul Oficial nr. 66-68 din 16.07.1998, art. nr. 442.
10. Lozan Raisa, Tărîţă Anatol; Sandu Maria; etc. Starea Geoecologică a apelor
de suprafață și subterane în bazinul hidrografic al Marii Negre (în limitele
Republicii Moldova). Chişinău, 2015, 326 p.
11. Mustea M., Boian I., Gâlcă G., Sandu M., Tărîță A., etc. Starea resurselor de
apă. În: Starea mediului în Republica Moldova în 2007-2010 (Raport
National). Chişinău, 2011, p. 75-80.
12. Mutewekil M. Obeidat, Muheeb Awawdeh, etc. An Innovative Nitrate
Pollution Index and Multivariate Statistical Investigations of Groundwater
Chemical Quality of Umm Rijam Aquifer (B4), North Yarmouk River Basin,
Jordan. In book: Water Quality Monitoring and Assessment. Dr. Voudouris
(Ed.), 2012, p. 169-188. DOI: 10.5772/32436. Available from:
http://www.intechopen.com/books/waterquality-monitoring-and-
assessment/an-innovative-nitrate-pollution-index-and-multivariate-
statisticalinvestigations-of-groundwater-che.
13. Ostrofeţ Gheorge, Ciobanu Elena, etc. Studiul compoziţiei chimice a apei din
fântânile de mină din zonele rurale ale Republicii Moldova. Analele
Ştiinţifice ale USMF „N. Testemiţanu”, 2011, nr. 2(12), p. 102-107.
http://library.usmf.md/downloads/anale/vol_2_xii/xii_2_p097-
161_5_igiena.pdf.
14. Pantea V., Opopol N., Bahnarel I., etc. Sănătatea în relaţie cu mediul:
Monitorizarea stării de sănătate în relaţie cu factorii exogeni de mediu.
Ediţia a II-a. Chişinău, 2010, 147 p.
15. Sandu M., Tarita A., Lozan R., Gladchi V., Duca Gh., Turcan S., Mosanu E.,
Prepelita, A. Water of springs – sources for water supply and irrigation in
the Nistru river basin. În: Chemistry Journal of Moldova. General, Industrial
and Ecological Chemistry. 2013, nr. 8(2), p. 42-50.
16. Sandu M., Ţurcan S. Indicele cloro-alcalin al apelor subterane în funcţie de
concentraţia nitraţilor din apă. Studia Universitas Moldaviae. Seria „Ştiinţe
reale şi ale naturii”. 2016, nr. 6(96), p. 114-120
17. Spalding, R.F. and Exner, M.E. Occurrence of nitrate in groundwater- a
review. Journal of Environmental Quality, 1993, vol. 22, p. 392-402,
https://nature.berkeley.edu/classes/espm-120/Website/Spalding1993.pdf
18. Wakida, T.F. and Lerner, D.N. Non-agricultural sources of groundwater
nitrate: a review and case study. Water Research, 2005, vol.39, p. 3-16.
123
DINAMICA POLUĂRII AERULUI ATMOSFERIC ÎN REPUBLICA
MOLDOVA ÎN CONTEXTUL CONVENŢIILOR DE MEDIU
Abstract: The paper presents calculation of emissions of pollutants from different categories
of source according to UN framework Convention and LRTAP using EMEP EEA emission
inventory guidebook/2013. For the period 1990-2017 has been found a trend of decrease of
emissions into the atmosphere, generated primarily by the economic crisis and the changes
and modernization especially in the field of thermal energy and transport. Decreasing of the
emmisions content is approximatively 10-25% per yearuntil 2000 with a small fluctuation in
griuth in recent years. The paper presents different approaches for assessment of emmisions
as a result of use various sources.
INTRODUCERE
MATERIAL ŞI METODE
125
Datele obţinute pentru caracterizarea surselor de poluare a aerului
atmosferic au fost confruntate cu Banca de date oficiale, prezentate de
către Agenţiile de Mediu din cadrul Inspectoratului Ecologic de Stat şi a
Biroului Naţional de Statistică [3, 4].
REZULTATE ŞI DISCUŢII
126
2017 2017/1990 2017/2005
S, N
Particule De la surse cca 25-37 kg cca 5-7
suspendate – transfrontaliere N/ha: kgN/ha;
transferuri, cca 20 kt S, N 15-20 kg S/ha 2-3,5kg S/ha
precipitaţii
Fig. 1. Principalele surse de poluare a aerului în 2000 și 2016 [9, 11, 16].
127
500
450
400 NOx
350
300 SO2
250 CO
200 COVNM
150
100 CHx
50
0
90
92
94
96
98
00
02
04
06
08
10
12
14
16
19
19
19
19
19
20
20
20
20
20
20
20
20
20
Fig. 2. Dinamică emisiilor în RM, kt (Informaţia include şi date din stânga
Nistrului).
128
Tabelul 2
energiei
DINAMICA EMISIILOR NOXELOR EVALUATE
CONFORM METODOLOGIEI EMEP 2013, kt Producerea
activitate
Domeniu de
Alte (industrie,
Transport auto
agricultură etc.)
Anii Noxe MG TSP CO NH3 SOx NMVOC NOx
electrice/termice
1990 0,1001 35,6500 317,090 55,1000 58,6100 94,7800 88,6200
+81/+59
-19
1996
+18
129
-45
-34
-69
2000
Rep.
Moldova
-34
2004
+40
+24/+2
+10
+25
Rep.
Emisii 2015 faţă de 2005
130
Tabelul 3
EMISIILE NOXELOR EVALUATE, CONFORM DIFERITOR SURSE
BIBLIOGRAFICE, kt
Comunicarea EMEP 2013, Sursa [17] Date IES [3]
R.M. la act. calc.
Noxe
Convenția
Cadru [ 5]
1990 2012 1990 2012 1990 2012 1990 2012
NOx 137,29 38,47 88,62 20,88 77,510 16,48 38,81 5,070
SO2 294,25 16,93 158,61 10,28 158,614 10,27 230,55 15,150
CO 442,60 12365 317,09 63,92 285,372 61,99 38,61 19,160
COV 183,02 59,71 94,78 45,17 91,365 45,08 74,28 3,540
NM
CHx 228,25 117,19 0 0 0 0 11,05 110,32
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
1. Alanis P., Ashkan S., Krauter C., Campbell S., Hasson A. S. Emissions of
volatile fatty acids from feed at dairy facilities, Atmospheric Environment Vol,
44 Issue 39, 2010, pp. 5084-5092.
131
2. Amon B., Kryvoruchko V., Frohlich M., Amon T., Pollinger A., Mosenbacher I.,
Hausleiter A., Ammonia and greenhouse gas emissions from a straw flow
system for fattening pigs: Housing and manure storage, Livestock Science Vol,
112, 2007, pp. 199-207.
3. Anuarele Inspectoratului Ecologic de Stat 2010-2017, Protecţia mediului în
Republica Moldova http//mediu.gov.md.
4. Biroul Naţional de Statistică al R.M. Banca de date pentru perioada 1990-
2016 http://statbank,statistica,md/, Sтатистические ежегодники ПМР
1998 (стр. 218), 2002 (стр. 113) 2005 (стр. 101) 2009 (стр. 99), 2014 (стр.
96).
5. Comunicarea Națională Patru a Republicii Moldova, Elaborată pentru a fi
raportatată către Convenția Cadru a ONU cu privire la schimbarea climei. Ch.:
SRL „Bons Ofices”, 2017. 478 p. http://www.madrm.gov.md
6. Conference of European Statisticians Time series data on the indicators for
1990-2016 Table B-3: Greenhouse gas emissions (GHG): Republic of Moldova
Last revision: 29th June 2018 http://clima.md/public/files/Indicator-B-3-
en.pdf
7. EMEP/EEA emission inventory guidebook 2013,
www.eea.europa.eu/guidebook-2013.
8. IPCC Guidelines for National Greenhouse Gas Inventories 2006, www.emep-
emissions.at/ Ch.: 2006, 254 p.
9. Klein M, Gauss Á, Nyíri and A, BenedictowTransboundary air pollution by
main pollutants (S N O3) and PM in 2016 The Republic of Moldova Report
Norwegian Meteorological Institute 2018.
10. Maljanen M, Martikkala M, Koponen H,T, Virkajarvi P, and Martikainen P, J,
Fluxes of NO2 and NO from experimental excreta patches in boreal
agricultural soil' Soil Biology and Biochemistry 39, 2006. pp. 914-920,
11. Muntean M., Vignati E., Crippa M., Solazzo E., Schaaf E., Olivier
J.G.J, Guizzardi D. Joint Research Centre European Commission The
Emissions Database for Global Atmospheric Research ) provides time series of
CO2 emissions for all world countries from 1970 until 2017, fossil CO2
emissions for the period 1990-2017 Published: 2018-11-23 http:/publication
europa.eu
12. Liogchii N., Begu A., Brega V. Status and role of natural ecosistems in Nord
region of the Republic of Moldova The Journal "Agriculture and Forestry"
Časopis "Poljoprivreda i šumarstvo"Volume 63/ Issue 1 2017, Since 1955.
13. Raport Naţional de Inventariere. Surse de emisii şi sechestrare a gazelor cu
efect de seră în Republica Moldova 1990-2015, Ch.: tipografia „Bons Ofices”,
2017. 682 p. http://www.mediu.gov.md
14. Regulamentul CE nr166/2006 al ParlamentuluiEuropean și al Consuliului din
18.01.2006.
132
15. Sampling and Analysis methods forc Particulate Matter and depostion cap. 4
in AIR Quality Criteria for Partticulate Matter EPA,Washington, vol. I of III
1996.
16. Starea Mediului în Republica Moldova în 2010. Anuarul IES-2014. Ch.:
Pontos, 2015, 336 p.
17. The Informative Inventory Report of tve Republic of Moldova ,1990-2012
Ciobotaru V., Bercu I., Bicova E. Ch.: Tipogr Artpoligraf, 254 p.
http//mediu.gov.md.
18. Transboundary particulate matter photo-oxidants acidifying and eutrophying
components, EMEP Status Report 2016; September 13 2016 EMEP/MSC-W
268 p.
19. Методика расчета концетраций в атмосферном воздухе вредных веществ
содержащихся в выбросах предприятий ОНД-86, Л.: Гидрометоиздат,
1997, 94 с.
133
IMPACTUL ACCIDENTULUI DE LA CAE CERNOBÎL ASUPRA
TERITORIULUI REPUBLICII MOLDOVA: STAREA RADIOLOGICĂ
ACTUALĂ
Abstract. In this work there are presented the results of the research of radio-
ecological situation in the area with increased pollution from the Soroca, Drochia and Calaras
districts, Republic of Moldova, as a result of the accident at Chernobyl’s nuclear power plant.
The results of the research include the dose rate of gamma radiation and the content of
anthropological radionuclide 137Cs in soil of natural and anthropogenic ecosystems. The
authors recommend to continue the radio-ecological monitoring of the polluted areas.
134
unele sectoare agricole în primele zile ale acelei luni constituia până la
1000 µR/h [7, 14].
Conform datelor studiului radiologic al terenurilor agricole efectuat
în anii 1986-1988 de Centrul Republican de Pedologie Aplicată, precum şi
a reperării topografice terestre a fotografierii aeriene gama efectuată de
Agenția pentru Geologie și Resurse Minerale a Republicii Moldova în a.
1991-1992, teritoriul republicii era caracterizat ca slab poluat, însă se
întâlneau şi sectoare cu depuneri locale cu densitatea de poluare cu
radionuclizii 137Cs şi 90Sr foarte înaltă, până la 0,3‒4,5 Ci/km2 [7, 13].
Tabelul 1
SUPRAFAŢA ARIILOR PROPUSE SPRE STUDIERE ȘI ANALIZĂ
Locaţia Suprafaţa, ha)
r-nul Soroca, s. Oclanda 19204,7
r-nul Drochia, s. Sofia 2381,6
r-nul Călăraşi, s. Sadova 12000,0
135
omogene a câte cel puţin un punct de măsurare [10]. Au fost luate în
considerație toate tipurile de peisaje (luncă, teren arabil, pădure).
Metodologia evaluării nivelului fondului radiologic gama extern și a
măsurărilor gama radiospectrometrice a probelor de sol. Evaluarea
nivelului fondului radiologic gama extern în cele 3 zone intens poluate
studiate de pe teritoriul republicii a fost efectuată cu ajutorul
radiometrului geologic SRP-68 (μR/h). Măsurările au fost făcute la
înălţimea de un metru de la suprafaţa solului (nu mai puţin de 20
măsurări). Pentru fiecare punct de măsurare și de recoltare a probelor de
sol au fost stabilite coordonatele geografice cu ajutorul GPS „OREGON
450”.
Probele de sol au fost recoltate pe profil, până la adâncimi cuprinse
între 0-30 cm pentru ecosistemele agricole și 0-5, 5-10, 10-20, 20-30 cm
pentru ecosistemele naturale.
Probele de sol condiţionate în laboratorul IEG au fost supuse analizei
la conținutul de 137Cs, 40K, 226Ra și 232Th (Bq/m2) prin radiospectrometrie
gama de înaltă rezoluție în condițiile Institutului de Fizică și Inginerie
Nucleară „Horia Hulubei”, Măgurele, România, Laboratorul subteran în
fond de radiații ultrascăzut (Mina de sare „Unirea”, Slănic-Prahova)
precum și în Laboratorul de Radiologie al Centrului Republican de
Pedologie Aplicată, conform [13]. Rezultatele măsurărilor
radiospectrometrice a probelor de sol la conținutul de 137 Cs în Bq/kg,
recoltate în 2012-2013, pentru a putea fi corect comparate, au fost
recalculate la data de 06 septembrie 2013, luându-se în considerație
coeficientul de dezintegrare. Tot la această dată, pentru stratul de sol 0-30
cm, a fost calculat și inventarul de 137Cs în Bq/m2, kBq/m2 și Ci/km2.
Studiul prezent a fost realizat în cadrul Proiectului 11.820.08.01
BSEN/A „Radioactivitatea de fond a mediului înconjurător din zonele
riverane Mării Negre” din cadrul Programului de colaborare multilaterala
în domeniul cercetării științifice al Consorțiului țărilor din regiunea Mării
Negre (România, Germania, Grecia, Italia, Turcia, Azerbaidjan, Ucraina,
Republica Moldova, Georgia, Bulgaria, Armenia) creat în cadrul
proiectului FP7 BLACK- SEA-ERA-NET [9].
REZULTATE ȘI DISCUȚII
137
Fig. 2. Model bază de date privind debitul dozei radiației gama
externe și punctelor de măsurare/colectare probe de sol,
r-nul Soroca, 2012-2013.
0-10
10-20
20-30
Activitate, Bq/kg
0-10
10-20
20-30
0-5
Adîncime, cm
5-10
10-20
20-30
0-10
10-20
20-30
Activitate, Bq/kg
Fig. 10. Inventarul 137Cs în solul din zona de studiu, s. Sofia, r-nul
Drochia, calculat la 06.09.2013 (kBq/m2).
141
radionuclidului 137Cs în probele de sol din ecosistemele naturale (fig. 11,
12). Astfel, în stratul de sol 0-10 cm de pe imașul localității concentrația
137Cs a constituit 194,0 Bq/kg, cu scădere până la 54,7 Bq/kg în stratul
0-10
Adîncime, cm
10-20
20-30
Activitate, Bq/kg
0-5
Adîncime, cm
5-10
10-20
20-30
Activitate, Bq/kg
142
Analiza radiospectrometrică gama a probelor de sol din zona dată a
relevat concentrații comparativ sporite de 137Cs (fig. 15, 16, 17). Ca și în
sectoarele precedente în această zonă se remarcă un fenomen distinct – în
Adîncime, cm
0-30
Activitate Bq/kg
16).
143
Acest fenomen, după părerea noastră, este datorat în mare parte
conținutului sporit de humus în stratul 0-5 cm precum și nevalorificării
agricole a solului. Tablou diferit se observă în ecosistemele agricole –
concentrația 137Cs în solul de pe câmpurile prelucrate sistematic este
Adîncime, cm
0-10
10-20
20-30
0-10
10-20
20-30
Activitate, Bq/kg
0-10
Adîncime, cm
10-20
20-30
Activitate, Bq/kg
144
Inventarul 137Cs în solul din zona de studiu din s. Sadova, r-nul
Călărași, calculat la 06 septembrie 2013 variază în limitele 1,54-21,58
kBq/m2 (0,04-0,58 Ci/km2) (fig. 18). Valoarea maximală de 21,58 kBq/m2
Fig. 18. Inventarul 137Cs în solul din zona de studiu, s. Sadova, r-nul
Călărași, calculat la 06 septembrie 2013 (kBq/m2).
(0,58 Ci/km2) a fost remarcată în solul din pădurea din preajma taberei de
odihnă pentru copii din s. Sadova, r-nul Călărași.
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
1. Catilina R., Dincă Gh., Burtic Th. Protecția contra radiațiilor nucleare la
cercetarea, extracția și prelucrarea substanțelor minerale. București: Editura
Tehnică, 1986.
2. De Cort, M. et all. Atlas of Cesium deposition on Europe after the Chernobyl
accident. Luxemburg, 1998. 63.
3. De Vivo, B., H. E. Belkin & A. Lima. Environmental geochemistry. Site
Characterization, Data Analysis and Case Histories. Amsterdam: Elsevier.
2008.
4. Iojă I.-C. Metode de cercetare şi evaluare a stării mediului / pref.: Pătroescu
Maria. - Bucureşti : Editura Etnologică, 2013.
5. Mărgineanu R., Blebea-Apostu A.-M., Duliu O.-Gh., Varlam C., Patrașcu V.
Fondul radioactiv în zona de coastă a Mării Negre. Akademos, nr. 1 (24),
2012. p. 97-100.
6. Norme Fundamentale de Radioprotecție. Cerințe și Reguli Igienice. NFRP-
2000, nr. 06.5.3.34 din 27.02.2001.
7. Stasiev G., Nedealcov S., Burlacu I. Starea radioecologică a mediului
Republicii Moldova. Ch., 1998. 115.
8. Stasiev G., Nedealcov S., Jigău Gh. Starea radioecologică a mediului
Republicii Moldova. Impactul tehnogen. Noosfera. nr. 8. 2012. p. 105-112.
9. Stegărescu V., Begu A., Vatamaniuc G., Motelica L., Ciolacu E., Roșca I.,
Railean V. Raport ştiinţific la proiectul 11.820.08.01 BSEN/A
„Radioactivitatea de fond a mediului înconjurător din zonele riverane Mării
Negre” din cadrul Programului de colaborare multilaterală în domeniul
cercetării științifice al Consorțiului țărilor din regiunea Mării Negre creat în
cadrul proiectului FP7 BLACK- SEA-ERA-NET. Chișinău, 2013. 49 p.
10. Watts, S. & L. Halliwell. Essential Environmental Science - methods and
techniques. New York: Routledge. 2005.
11. Wagner C., Esbensen K. H. A systematic approach to assessing measurement
uncertainty for CO2 emissions from coal-fired power plants Missing
contributions from the Theory of Sampling (TOS). Chemical Engineering
Research and Design, 89, 2011, 1572-1586.
12. Колотова В.Д., Новоселецкая Н.И., Журова Г.А. Отчёт „Оценка
радиоактивной загрязненности литогидросферы территории Республики
Молдова”. Молдавская Гидрогеологическая экспедиция. Кишинёв, 1994.
154 с.
13. Методические указания по определению содержания Стронция-90 и
Цезия-137 в почвах и растениях. Под ред. Державина Л. М. и др. Москва:
ЦИНАО, 1985. 64 с.
14. Недялков С.И. Радиоэкологические аспекты в агрохимическом
обслуживании // Agricultura Moldovei, nr. 3, 2001, p. 16.
146
CONSERVAREA RESURSELOR NATURALE
ÎN REZERVAŢIILE PEISAJERE
Abstract: In the paper are presented the results of the researches in the Landscape
Reservations from Calarasi district. The study is based on field and laboratory research. The
valuable natural components of the reserves are highlighted. As a result of the researches it
was found that each of the evaluated areas has its role in the protection of certain valuable
components. Being designed to conserve the geographical landscapes, the reservations are
extremely valuable for preserving the natural habitats and ensuring the protection and
conservation specific to the Codry area flora and fauna thus contributing to the preservation
of natural resources and maintenance of ecological balance in the Region.
INTRODUCERE
147
deseori cu o impresionantă diversitate biologică. Pentru conservarea
resurselor naturale în Rezervațiile Peisajere și menținerea interacțiunii
armonioase a omului cu natura este necesar de a cunoaște diversitatea
componentelor valoroase, acestea fiind, pe de-o parte obiectul activităților
științifice, iar pe de altă parte - bază naturală în promovarea educației
ecologice durabile și a unor activități de recreere și turism ecologic.
MATERIALE ŞI METODE
REZULTATE ŞI DISCUŢII
148
naţională, având valoare ştiinţifică, ecologică, recreativă, estetică,
instructivă şi educaţională. Astfel de arii naturale protejate sunt nespus
de prețioase pentru asigurarea protecţiei şi conservării resurselor naturale
valoroase prezentate de numeroase habitate de floră și faună. Diversitatea
biologică mare în Rezervațiile Peisajere cercetate este funcție de
diversitatea ecosistemelor pe care le includ, formele de relief, altitudine,
panta de înclinare a versanților, substrat, umiditate etc.
În ariile protejate cercetate se atestă o variație a altitudinii, astfel
încât în Rezervația Peisajeră Ţigăneşti aceasta se încadrează între 130,0 și
310,0 m, fiind cea mai mică, iar în RP Căbăieşti Pârjolteni – între 250,0 și
400,0 m, fiind cea mai mare. În zona de cercetare predomină tipurile de
soluri cenușii și brune [21], favorabile pentru creșterea și dezvoltarea florei
specifice zonei Codrilor. Prezența anumitor elemente peisajere dă valoare
acestei categorii de arii protejate, făcându-le unice în felul lor. Astfel, în
RP Ţigăneşti, elementele peisajere sunt prezentate de un complex de
hârtopuri amplasate pe versantul stâng al râului Ichel. Fiind parte
componentă a masivului forestier, suprafața protejată este constituită din
arboret de productivitate superioară, provenit din lăstari, relativ plurieni,
cu specia de bază gorun (Quercus petraea), carpen (Carpinus betulus) şi
frasin (Fraxinus excelsior) (Fig. 1). Vârsta medie a arboretulгш este de cca
55 ani. Speciile valoroase de arbori, protejate aici, sunt cele de gorun şi
stejar pedunculat (Quercus robur). Dintre speciile rare de arbuști
semnalăm clocotișul (Staphylea pinnata).
100%
80%
60%
40%
20%
0%
RP RP RP RP Voloca
Țigănești Căbăiești Temeleuți Verbca
Pârjolteni
GO ST TE CA FR altele
Fig. 1. Compoziţia arboretului în ariile naturale cercetate.
150
pentafoliat (Dentaria quinquefolia) și poroinic purpuriu (Orhis purpurea) și
cea cu statut internațional - pintenul cucoșului (Listera ovata), regăsită în
Anexele Convenției de la Washington (1979). La fel de bogată este și fauna
acestei arii, multe din speciile valoroase fiind identificate și în alte
rezervații (Tab. 2).
Tabelul 1
SPECIILE RARE DE PLANTE ŞI ABUNDENŢA
Denumirea
Rezervațiilor Peisajere
Nr. d/o
Pârjolteni
Căbăieşti
Ţigăneşti
Temeleuţi
Verbca
Voloca
Denumirea speciei Statutul de protecţie
152
Unul din indicii ecologici ce caracterizează valoarea unei arii
protejate este abundenţa speciilor rare de plante. În baza acestui indice
constatăm prezenţa în toate ecosistemele cercetate a speciei Allium
ursinum, cu abundenţa încadrată între 20 și 90%, ceea ce indică variația
numărului de exemplare pe suprafaţa de referinţă de la exemplare puţine
la foarte numeroase. Cea mai mare abundenţă a fost înregistrată în RP
Temeleuţi şi RP Căbăieşti Pârjolteni, unde covorul ierbos este împânzit de
Tabelul 2
SPECIILE RARE DE ANIMALE
Denumirea
Rezervațiilor Peisajere
Nr.
Pârjolteni
Căbăieşti
Ţigăneşti
Temeleuţi
Denumirea Statutul de protecţie
Verbca
Voloca
d/o
speciei
1 2 3 4 5 6 7
1. Capreolus CRR, LRE + + + +
capreolus
2. Felis silvestris CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, + + + +
CWash., CBerna, DH
3. Meles meles LRE, CBerna, DH + + + +
4. Martes martes CRRM (VU), CRR, LRE, + + + -
CBerna, DH
5. Mustela nivalis LRE, CBerna + + + +
6. Mustela putorius LRE, CRU, CBerna, DH + + + +
7. Talpa europaea R, LRE + + + +
8. Accipiter gentilis LRE, CWash., CBerna, CBon - + + +
9. Accipiter nisus LRE, CWash., CBerna, CBon + + + +
10. Picus canus LRE, CBerna + + + +
11. Phasianus CBerna + + +
colchicus
12. Buteo buteo LRE, CWash., CBerna, CBon, + + + +
DH
13. Columba R, LRE + + + +
palumbus
14. Corvus corax CRR, LRE, CBerna + + - -
15. Upupa epops CRR, LRE, CBerna, DH + + - +
16. Lacerta viridis CRU, LRE, CBerna, DH + + + +
17. Coronella CRRM (EN), CRR, CRU, LRE, + + + +
austriaca CBerna
18. Natrix natrix LRE, CBerna + + + +
19. Bufo bufo CRRM (VU), CRR, LRE, + + + +
CBerna
20. Hyla arborea CRRM (VU), CRR, LRE, + + + +
CBerna, DH
21. Bufo viridis CRR, LRE, CBerna + + + +
153
1 2 3 4 5 6 7
22. Rana dalmatina CRRM (VU), CRR, CRU, LRE, + + + +
CBerna
23. Carabus ullrichii CRRM (VU) - - + +
24. Lucanus cervus CRRM (VU), CRU, LRE, + + + +
CBerna, DH
Oryctes CRRM (VU), LRE + - + -
25.
nasicornis
26. Morimus funereus CRRM (EN), CRU, DH + - - -
Iphiclides CRU, LRE + + - +
27.
podalirius
28. Zerynthia CRRM (VU), CRU, LRE, - - - +
polyxena CBerna, DH
29. Xylocopa valga R, CRU, LRE + + - +
Legenda la tab. 1 și 2: R = specie rară pe teritoriul Republicii Moldova; CRRM = Cartea Roşie
a Republicii Moldova; CRR = Cartea Roşie a României; CRU=Cartea Roşie a Ucrainei; LRR =
Lista Roşie a României; LRE = Lista Roşie a Europei; CBerna = Anexa Convenţiei de la
Berna, CBonn = Anexa Convenţiei de la Bonn; CWash. = Anexa Convenţiei de la Washington;
DH = Directivele privind conservarea habitatelor, EN = periclitat, VU = vulnerabil, CR = critic
periclitat, - = prezența: + = lipsa.
CONCLUZII
154
pereţi abrupţi argilo-nisipoşi și izvoare, ce contribuie la formarea și
menținerea microclimatului favorabil. De rând cu componentele peisajere,
rezervațiile sunt nespus de prețioase pentru asigurarea protecţiei şi
conservării resurselor naturale, inclusiv a florei și faunei.
Prezența unei biodiversități bogate în Rezervațiile Peisajere cercetate
corelează cu diversitatea ecosistemelor din ele, formele de relief, altitudine,
panta de înclinare a versanților, substrat, umiditate etc. În raport
numeric, acestea servesc ca habitate favorabile pentru 25 specii rare de
plante şi 29 specii de animale protejate la nivel național, regional și
internațional. Cea mai mare frecvență și abundență a fost înregistrată
pentru speciile de plante Allium ursinum (20-90%), prezentă în toate
rezervațiile și Lunaria rediviva (cca 70%) - înregistrată doar în RP Voloca
Verbca. Celelalte specii rare de plante au fost înregistrate în exemplare
foarte puţine, având gradul de acoperire al substratului mai mic de 10%,
ceea ce impune fortificarea măsurilor de protejare a Rezervațiilor Peisajere
în care au fost identificate.
BIBLIOGRAFIE
1. Bilz M., Kell Sh. P., Maxted N., Lansdown R.V. European Red List of Vascular
Plants. Luxembourg: Publications Office of the European Union. 2011, 144 p.
2. Boboc N. Probleme de regionare fizico-geografică a teritoriului Republicii
Moldova. Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Ch.: Ştiinţele vieţii.
2009, p. 161-169.
3. Botnariuc N. and Tatole V. Cartea Roşie a vertebratelor din Romania. Muzeul
Naţional de Istorie Naturală ,,Gr. Antipa”. Bucureşti, 2005, 260 p.
4. Braun-Blanquet J. Pflanzensoziologie. 3 Aufl. Wien, N. Y., 1964. 865 p.
5. Cartea Roşie a Republicii Moldova Ed. a 3-a. Ch.: Ştiinţa, 2015. 492 p.
6. Cheklist of CITES species and Annotated CITES appendices and
Reservations. Washington. 1979, 417 p.
7. Convention on Migratory Species. Bonn. 1979.
8. Convention on the Conservation of European Wildlife and Natural Habitats.
Bern, 1979.
9. Directive 2009/147/EC of 30 November 2009 on the conservation of wild
birds. Official Journal. L 20, 26.01.2010. p. 7 – 16.
10. Directive 92/43/EEC of 21 May 1992 on the conservation of natural habitats
and of wild fauna and flora. Official Journal. L 206/7, 22.07. 1992. 15/vol 2,
p. 109 -152.
155
11. Doniţă I., Doniţă N. Metode practice pentru studiul ecologic şi geografic al
vegetaţiei. Centrul de multiplicare a Universităţii din Bucureşti. Bucureşti,
1975, 47 p.
12. Kent, M., P. Coker Vegetation description and analysis – a practical
approach. John Willey & Sons, Chicester. 1998.
13. Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat Chişinău. 2002.
14. Lumea animală. Cartea Roşie a Ucrainei. Kiev: Maister print, 2009, 608 p.
15. Lumea vegetală. Cartea Roşie a Ucrainei. Кiev: Globalconsalting, 2009, 912 p.
16. Munteanu A., Lozan M. Mamifere. Lumea animală a Moldovei. Chişinău:
Ştiinţa, 2004, 132 p.
17. Negru A. Plantele rare din flora spontană a Republicii Moldova. Chişinău:
CEUSM, 2002. 198 p.
18. Negru A. Determinator de plante din flora Republicii Moldova. Chişinău:
Univers, 2007, 391 p.
19. Oltean M., Negrean G., Popescu A. ş. a. Lista roşie a plantelor superioare din
Romania. Studii, sinteze, documentaţii de ecologie. nr. 1, 1994, 52 p.
20. Registrul Zonelor nucleu ale Reţelei Ecologice Naţionale a Republicii Moldova.
Chişinău: Biotica. 2012. 356 p.
21. Ursu A. Solurile Moldovei. Î.E.P. Chişinău: Ştiinţa, 2011, 324 p.
22. Гейдеман Т. С. Определитель высших растений Молдавской ССР.
Кишинев: Штиинца, 1975, 636 с.
156
PAŞAPORTUL ECOLOGIC AL ARIEI PROTEJATE LEORDOAIA
Abstract: the paper presents the results of the complex research of the Leordoaia protected
area components. The results were obtained during field expeditions and laboratory
researches and served as the basis for completing the Ecological Passport of the Leordoaia
Forest Nature Reserve, which is shown in this paper.
INTRODUCERE
157
MATERIALE ŞI METODE
REZULTATE ŞI DISCUŢII
158
cercetată. Considerăm că această informație este utilă pentru organizarea
unui management durabil, științific argumentat al acestei arii protejate. În
continuare prezentăm Pașaportul ecologic completat al RNS Leordoaia.
PAŞAPORTUL ECOLOGIC
AL REZERVAŢIEI NATURALE SILVICE
LEORDOAIA
159
9. Date istorice despre aria protejată (legende) data luării sub protecţie
de stat şi actul legislativ, normativ.
Luată sub protecția statului conform Legii privind fondul ariilor naturale
protejate de stat nr. 1538-XIII din 25.02.98_________________
161
Tabelul 1
STATUTUL DE PROTECŢIE ŞI ABUNDENŢA /ACOPERIREA
SUBSTRATULUI SPECIILOR RARE DE PLANTE
(BRAUN – BLANQUET, 1964)
Nr.
Denumirea speciei Statut de protecţie Abundența, %
d/o
1. Lilium martagon R, LRR, CRU, LRE 5
2. Cephalanthera damasonium CRRM, LRR, CRU, CWash. 7
3. Epipactis heleborine R, LRR, CRU 10
4. Cephalanthera longifolia CRRM, CRU, CWash. 10
5. Platanthera bifolia R, LRR, CRU, CWash. 3
6. Allium ursinum R, CRU 90
7. Neottia nidus-avis R, LRR, CRU, CWash. 7
8. Staphylea pinnata R, CRU 3
Notă: CRRM = Cartea Roşie a Republicii Moldova; R – specie rară pe teritoriul Republicii Moldova, CRR
= Cartea Roşie a României; CRU=Cartea Roşie a Ucrainei; LRR = Lista Roşie a României; LRE = Lista
Roşie a Europei; CBerna = Anexa Convenţiei de la Berna, CBonn = Anexa Convenţiei de la Bonn;
CWash. = Anexa Convenţiei de la Washington; DH = Directivele privind conservarea habitatelor, EN =
periclitat, VU = vulnerabil, CR = critic periclitat, - = prezența: + = lipsa.
Tabelul 2
CONŢINUTUL METALELOR GRELE
Metale grele, mg/kg s.u.
Componenta
Pb Zn Cu Ni Co Cr
Mușchi (Hypnum
5,7 2,4 27,0 49,0 18,0 2,9
cupressiforme)
162
Fotografii cu specii rare
163
Orthotrichum patens Hyla arborea
164
- distrugerea cuiburilor, vizuinilor, ascunzişurilor, muşuroaielor şi
altor sălaşe de animale;
- administrarea de îngrăşăminte minerale, ierbicide, pesticide ş.a.
substanţe chimice nocive;
- deplasarea cu mijloace de transport în afara drumurilor de uz
comun.
Privind exploatarea resurselor naturale:
- exploatarea masei lemnoase;
- vânatul neautorizat;
- păşunatul şi cositul neautorizat sau cu încălcarea condiţiilor de
autorizare;
- colectarea neautorizată a speciilor de animale şi plante decorative şi
medicinale, inclusiv a unor părţi de plante (seminţe, flori, rădăcini,
scoarţă, muguri ş.a.);
- alte activităţi cu efect negativ şi distructiv.
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
165
9. Directive 2009/147/EC of 30 November 2009 on the conservation of wild
birds. Official Journal. L 20, 26.01.2010. p. 7-16.
10. Directive 92/43/EEC of 21 May 1992 on the conservation of natural habitats
and of wild fauna and flora. Official Journal. L 206/7, 22.07. 1992. 15/vol 2,
p. 109-152.
11. Doniţă I., Doniţă N. Metode practice pentru studiul ecologic şi geografic al
vegetaţiei. Bucureşti: Centrul de multiplicare a Universităţii din Bucureşti,
1975, 47 p.
12. Kloke A., Orientierungsdaten fur tolerierbare gesamtgehalte einiger elemente
in kulturboden, Mittei lungen des VDLUFA, Sonderdruck. 1980, p. 1-3.
13. Kent, M., P. Coker. Vegetation description and analysis – a practical
approach. John Willey & Sons, Chicester, 1998, 363 p.
14. Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat. Chişinău, 2002.
15. Lumea animală. Cartea Roşie a Ucrainei. Kiev: Maister print, 2009, 608 p.
16. Lumea vegetală. Cartea Roşie a Ucrainei. Кiev: Globalconsalting, 2009, 912 p.
17. Munteanu A., Lozan M. Mamifere. Lumea animală a Moldovei. Chişinău:
Ştiinţa, 2004, 132 p.
18. Negru A. Plantele rare din flora spontană a Republicii Moldova. Chişinău:
CEUSM 2002, 198 p.
19. Negru A. Determinator de plante din flora Republicii Moldova. Chişinău:
Univers, 2007, 391 p.
20. Oltean M., Neagrean G., Popescu A., Roman N., Dihoru G., Sanda V.,
Mihailescu S. Lista Roşie a plantelor superioare din România. Inst. de
biologie, studii, sinteze, documentaţii de ecologie, București, 1994, v. 1, p. 1-
52.
21. Postolache Gh., Teleuţă Al., Căldăruş V. Paşaportul ariei protejate. //Mediul
Ambiant, 2004, nr. 5 (16), p. 18-20.
22. Stanciu E., Ghid pentru managementului operațional al ariilor protejate din
Republica Moldova. Chișinău: ProPark, 2013, p. 6.
23. Гейдеман Т. С. Определитель высших растений Молдавской ССР. Киш:
Штиинца, 1975, 636 p.
24. Кузнецов А. и. д. Методические указание по определению тяжолых
металов в почвах сельхозугодий и продукции растениеводства. Москва,
1992, 100 с.
25. Симонов Г. П. Определитель листостебельных мхов Молдавской ССР.
Кишинёв: Штиинца, 1978, с. 6-21.
166
ETOLOGIA ECOLOGICO-EVOLUTIVĂ A AMFIBIENILOR: SINTEZĂ
CONCEPTUALĂ A REZULTATELOR INVESTIGAȚIILOR
LA NIVEL REGIONAL ȘI EUROPEAN
Tudor COZARI
Institutul de Ecologie și Geografie
INTRODUCERE
167
acestea, ne demonstrează cu elocvență că realizarea unor studii de durată
adecvate rigorilor-standard batracologice referitoare la ciclul reproductiv și
strategiile de reproducere a acestui grup vulnerabil de vertebrate, prezintă
un interes teoretico-științific deosebit şi, totodată, ele pot fi foarte utile în
soluționarea multor probleme legate de conservarea diversității
amfibienilor și a folosirii lor raționale, atât la nivel regional cât și global.
Cercetările de estimare a particularităților etologice şi ecologico-evolutive a
amfibienilor în ecosistemele naturale si antropizate la nivel, local, regional
și internațional au permis de a elabora un suport ştiinţifico-metodologic de
evaluare a stării ecologice şi de conservare a acestor vertebrate – care
reprezintă o componentă indispensabilă a diversităţii lumii animale. În
Republica Moldova, ca rezultat al intensificării impactului antropic asupra
diversităţii biologice sunt pe cale de dispariție peste 240 specii de animale,
inclusiv 9 specii de amfibieni, ceea ce constituie 69 la sută din
batracofauna naţională. Ecosistemele ţării noastre sânt deteriorate, iar
ariile naturale nu sânt în stare să-și realizeze funcția de stabilizare a
sistemelor ecologice. Redresarea situației privind diversitatea lumii
animale, necesită eficientizarea esențială a măsurilor în vederea
conservării biodiversității și a habitatelor naturale, utilizării raționale și
durabile a resurselor biologice, restabilirii ecosistemelor degradate și
speciilor periclitate, identificarea sectoarelor valoroase din punct de vedere
al diversității biologice și promovarea activităților de extindere a fondului
de arii naturale protejate. În acest sens Reţeaua de Arii Protejate de Stat
prezintă un interes deosebit pentru conservarea biodiversității, inclusiv a
amfibienilor. Aceste cercetări se încadrează și corespund totalmente
criteriilor Uniunii Internaționale de Conservare a Naturii (UICN) şi cerinţelor
Convenţiei cu privire la Diversitatea Biologică. Siturile naturale ale
patrimoniului natural universal sunt acele arii naturale protejate ale căror
destinație este ocrotirea şi conservarea unor zone de habitat natural,
inclusiv a celor populate de amfibieni, în teritoriul cărora există elemente
naturale a căror valoare este recunoscută ca fiind de importanţă
universală.
MATERIALE ŞI METODE
168
nupțiale și strategiile de reproducere, mecanismele intra- și
interpopulaționale ale sistemelor de reproducere, investiția parentală și
succesul reproductiv, particularitățile evolutive ecologice ale selecției „r” și
„K”, mecanismele selecției sexuale, rolul comunicației acustice în
realizarea relațiilor intra- și intersexuale și în obținerea unui succes
reproductiv maximal. Scopul investigațiilor noastre de durată (de peste 30
de ani) s-a axat pe fundamentarea la nivel autecologic și sinecologic a unei
concepții integre și detaliate cu privire la sistemele nupțiale și strategiile de
reproducere a speciilor de amfibieni în ecosistemele naturale și antropizate
în vederea stabilirii particularităților evolutive ecologice și
comportamentale ale mecanismelor intrapopulaționale și
interpopulaționale de perpetuare a speciilor. Pentru aceasta au fost
analizate peste 50 de populații din Republica Moldova și Italia la 13 specii
de amfibieni ale genurilor Triturus, Bufo, Pelobates, Bombina, Hyla și Rana
din ordinele Caudata și Anura.
REZULTATELE ŞI DISCUȚII
169
- În premieră au fost examinate mecanismele intersexuale de
comunicare a speciilor autohtone de amfibieni, stabilite legitățile
comunicației acustice, care pot fi utilizate la evaluarea problemelor
apariției și evoluției sistemelor de percepție și comunicație a indivizilor și la
elaborarea modelelor matematice, ecologice și etologice ale sistemelor
nupțiale a acestui grup de vertebrate;
- Pentru prima oară a fost evaluat cântecul de reclamare al
amfibienilor ca agent al selecției sexuale și demonstrată ipoteza conform
căreia fenomenul preferinței feminine față de cântecele de reclamare cu o
intensitate mai mare ar putea influența în mod semnificativ succesul
reproductiv al masculilor în cadrul aceleiași populații.
În felul acesta, rezultatele obținute de către noi, atât pe cale
experimentală cât și în condiții naturale cu populații din Republica
Moldova și populații din Italia, ne permit să conchidem că intensitatea
cântecului de reclamare al masculilor amfibienilor reprezintă un criteriu
important în determinarea succesului lor reproductiv. Datele referitoare la
mecanismul fertilizării ouălor sânt noi pentru știință și extind considerabil
conceptele teoretice existente privind procesul fecundației amfibienilor
ecaudați – apreciat drept unul de tip extern intrinsec (după cum se
considera până acum). Noi însă am stabilit că fertilizarea ouălor se
realizează într-un spațiu acvatic strict delimitat (creat de către cei doi
parteneri conjugali printr-o poziționare specifică a corpului și membrelor)
care asigură fecundația completă a ouălor.
Acest mecanism de fertilizare a ouălor este, de fapt, un mecanism
de fecundație intermediar (de trecere) dintre cel de tip extern (caracteristic
peștilor – strămoșilor amfibienilor) și cel de tip intern (caracteristic
reptilelor – clasei de vertebrate provenite de la amfibieni). Astfel, noi,
pentru prima dată, am stabilit că și conform sistemului de reproducere,
amfibienii ecaudați ocupă o poziție intermediară între clasa peștilor și clasa
reptilelor – acesta fiind una dintre conceptele evolutive fundamentale ale
zoologiei referitoare la originea amfibienilor.
În premieră au fost elaborate modelele sistemelor nupțiale ale
speciilor de amfibieni caudați și ecaudați. Aceste modele etologice au fost
expuse pentru prima dată în cinci teze de doctorat; acestea fiind dedicate
studiului sistemelor de reproducere a următoarelor specii de amfibieni:
Hyla arborea, Rana dalmatina, Triturus cristatus, Triturus vulgaris,
complexul ranidele verzi – R. lessonae x R. ridibunda x R. esculenta.
170
Aceste studii complexe realizate la nivel regional (Republica
Moldova) și european (cinci regiuni ale Italiei) și cu utilizarea unor
metodologii contemporane performante (analize spectrale ale sunetelor
emise de amfibieni în cele mai diverse condiții ecologice și etologice), au
permis de a elabora următoarele concepte teoretice noi pentru știință:
Efectul complementarității factorilor structurali și temporali în
comunicația acustică a indivizilor speciilor de amfibieni ecaudați la
nivel intra- și interpopulațional și în realizarea selecției sexuale;
Mimarea sexului opus de către masculii neteritoriali în relațiile
intrasexuale din cadrul populațiilor – ca strategie de reproducere și
una din formele de realizare a selecției sexuale la amfibienii caudați;
Satelitismul masculilor ca formă oportunistă al comportamentului
sexual la amfibieni;
Efectul integralității canalelor senzoriale de comunicare chimică,
optică și tactilă în realizarea selecției sexuale la amfibieni.
Principalele rezultate științifice referitoare la particularitățile
evolutive, ecologice și etologice ale amfibienilor obținute de noi în urma
unor investigații de durată în condiții naturale rezidă în:
1. La baza formării complexelor de amfibieni în condițiile
diversificate și variabile ale ecosistemelor stau mecanisme coadaptive
intra- și interpopulaționale, labile în timp și spațiu, care permit populațiilor
de amfibieni să utilizeze în mod constant și eficient resursele abiotice și
biotice ale habitatelor.
2. A fost stabilită și evaluată în premieră corelația dintre durata
perioadei reproductive și specificul manifestării strategiilor de reproducere
ale amfibienilor. Astfel, în funcție de durata perioadei de reproducere,
amfibienii caudați și ecaudați se împart în două categorii mari:
a) Amfibieni cu perioadă reproductivă scurtă (numită și „explozivă”),
ce durează 7-10 zile;
b) Amfibieni cu perioadă reproductivă lungă, ce durează mai mult de
o lună.
Strategia de reproducere principală, folosită de către masculii
speciilor cu reproducere scurtă, nu este cea de a atrage femelele prin
semnale acustice de reclamare și prin manifestarea teritorialismului, ci de
competiție directă (”scramble competition” – „competiție prin încăierare” ) cu
ceilalți rivali, iar succesul reproductiv al acestora depinde întru totul de
capacitatea lor competitivă.
171
Și, dimpotrivă, strategia de reproducere a speciilor cu o perioadă
reproductivă lungă constă în:
a) Protejarea unui teritoriu individual și atracția femelei prin intermediul
comunicației chimice, a coloritului nupțial și a anumitor poze de
demonstrație – la amfibienii caudați (genul Triturus);
b) Protejarea unui teritoriu individual și atracția femelei prin intermediul
emiterii cântecelor de reclamare – la amfibienii ecaudați (genurile -
Bufo, Hyla, Rana ș.a.).
c) O strategie reproductivă alternativă a masculilor unor specii cu
perioadă reproductivă lungă constă în comportamentul satelit al
masculilor, numit de către noi conceptul satelismului, care a fost
descoperit și evaluat pentru prima oară la specia Hyla arborea.
Satelitismul masculilor a apărut ca o formă oportunistă al
comportamentului sexual la speciile de amfibieni ecaudați care este
orientată spre realizarea succesului reproductiv al masculilor
neteritoriali care evaluează în calitate de sateliți ai masculilor-
teritoriali dominanți. Efectul satelitismului are o frecvență de circa
11 % în populațiile de reproducători și reprezintă o sursă
importantă de realizare al potențialului reproductiv al populațiilor
de amfibieni ecaudați.
3. Pentru prima oară au fost evaluate principiile de integrare a canalelor
senzoriale de comunicare chimică (a), optică (b) și tactilă (c) în realizarea
selecției sexuale la amfibienii caudați:
a) Comunicarea chimică este utilizată, în fond, pentru asigurarea
efectivă a interacțiunii partenerilor în timpul reproducerii – pentru
protecția teritoriului individual, atragerea și cucerirea femelei,
comunicarea despre declanșarea procesului de depunere a
spermatoforului, stimularea femelei de a capta spermatiforul fepus
de către mascul. Esența comunicării chimice la speciile de amfibieni
caudați constă în: 1. Transmiterea informației despre starea
fiziologică a partenerului conjugal (a faptului că spermatozoizii sau
ovulele sunt maturizate deja și gata pentru depunere și fertilizare);
2. Excitarea partenerului conjugal pentru ca acesta să inițieze
realizarea anumitelor comportamente nupțiale ce sunt îndreptate
spre depunerea gameților ți realizarea fecundației.
b) Comunicarea optică, de asemenea, joacă un rol destul de important,
manifestându-se ca unul din mecanismele eficiente de recunoaștere
a speciei proprii, dar și pentru realizarea comportamentului nupțial
172
ca un complex de poze de demonstrație nupțială menite să asigure
realizarea selecției sexuale la nivel intrapopulațional;
c) Comunicarea tactilă are un rol secundar și/sau complementar,
menit să fortifice efectul celor două canale senzoriale principale de
comunicație – a canalului senzorial olfactiv și cel optic.
Realizarea eficientă a potențialului reproductiv în populațiile de
amfibieni este determinată de sistemul nupțial și strategiile de
reproducere, care stabilesc nivelul succesului reproductiv în condițiile
ambientale date.
Pentru prima oară a fost evaluat rolul frecvenței fundamentale a
cântecelor de reclamare a masculilor de amfibieni ecaudați, în baza căreia
femelele au posibilitatea de a alege masculii de dimensiuni mari pentru ca
diferența dimensională dintre ele și masculi să fie minimală și, în felul
acesta, cloacele partenerilor sexuali să se suprapună; asigurând în felul
acesta un nivel înalt de fertilizare a ouălor în timpul reproducerii.
Fenomenul manifestării preferințelor feminine față de cântecele de
reclamare cu anumite frecvența este unul complex și, de aceea, pentru a
stabili care sunt cauzele adevărate ale manifestării și rolului lui în selecția
sexuală, este necesar de a analiza preferința feminină nu numai în funcție
de un singur parametru sonor, dar de mai mulți parametri, luați la un loc
(așa cum ar fi, de exemplu, intensitatea și frecvența, durata și frecvența
etc.). Anume procedând astfel, s-a reușit de a stabili prezența unui nou
concept al comunicației acustice la amfibieni – cel al efectului
complementarității (al interdependenței parametrilor sonori) factorilor
structurali și temporali în comunicația acustică a indivizilor la nivel intra- și
interpopulațional și în realizarea selecției sexuale.
Sistemele nupțiale ale populațiilor locale de amfibieni sunt
influențate puternic de anumiți factori ambientali, în special de distribuția
spațială și temporală a habitatelor de reproducere și de durata perioadei de
reproducere;
Pentru prima oară, la speciile autohtone de amfibieni, au fost
evaluate efectele realizării strategiilor de reproducere în condițiile înalt
fluctuante ale mediului. În populațiile de amfibieni manifestarea
strategiilor de reproducere „r” și „K” prezintă anumite particularități intra-
și interpopulaționale, ce sunt determinate de anumiți factori endogeni și
exogeni. Variabilitatea inter- și intrapopulațională a strategiilor de
reproducere „r” și „K” a amfibienilor este de ordin evolutiv, a apărut și s-a
173
consolidat în cadrul populațiilor ca mecanism eficient de supraviețuire
specio-specifică.
Rezultatele științifice obținute, care se conțin în cele trei monografii
editate de autor [2, 3, 6] pe lângă semnificația lor teoretică incontestabilă,
au și o importanță aplicativă majoră: rezultatele cercetărilor au fost
utilizate pentru elaborarea Planului de management a ariilor protejate; au
fost elaborate metode eficiente de protecție a speciilor de amfibieni,
confirmate prin „Acte de implementare” în ariile protejate și în ecosistemele
naturale și antropizate ale Republicii Moldova; au fost folosite la editarea
Colecției de carte „Lumea vegetală și animală” în 8 volume. În ele au fost
elaborate conceptele teoretice, principiile de adaptare a populațiilor de
amfibieni la nivel etologic, ecologic și evolutiv în ecosistemele naturale și
antropizate care stau la baza evaluării stării ecologice a speciilor de
amfibieni și a elaborării metodelor de conservare și folosire durabilă a
diversității biologice naționale. Iar cercetările de estimare a
particularităților etologice și ecologico-evolutive a amfibienilor în
ecosistemele naturale și antropizate la nivel, local, regional și internațional
au permis de a elabora un suport științifico-metodologic de evaluare a
stării ecologice și de conservare a acestor vertebrate – care reprezintă o
componentă indispensabilă a diversității lumii animale.
CONCLUZII
174
sursă importantă de realizare al potențialului reproductiv al
populațiilor de amfibieni.
3. Realizarea eficientă a potențialului reproductiv în populațiile de
amfibieni este determinată de sistemul nupțial și strategiile de
reproducere, care stabilesc nivelul succesului reproductiv în condițiile
ambientale date.
4. În sistemul comunicației acustice la amfibieni a fost stabilit un nou
principiu - cel al efectului complementarității (al interdependenței
parametrilor sonori) factorilor structurali și temporali în comunicația
acustică a indivizilor la nivel intra- și interpopulațional și în realizarea
selecției sexuale.
BIBLIOGRAFIE
175
12. Plop L., Toderaș I., Cozari. T. Biologia, ecologia şi comportamentul speciei
Triturus vulgaris în Codrii Centrali. Ch.: Academia Militară „Alexandru cel
Bun”, 2015. 122 p.
13. Ryan M. Annuran J. Communication. Smithsonian Institution Press,
Washington, DC. 2001, 168 p.
14. Ryan M.J. Sexual selection, sensory system and sensory exploitation. In:
Futtuyma D., Oxford surxeus of evolutionary biology. Oxford Univ. Preess,
Oxford. 1990. p. 157-195.
15. Trivers R. L. Parental investment and sexual selection. In B. Camp-bell, ed.:
Sexual selection and the descent of man, 1871-1971. Aldine Publishing Co.,
Chicago, 1971, p. 136-179.
16. Wells K.D. Ecology and Behavior of Amphibians. The University of Chicago
Press, Chicago and London. 2007. 1148 p.
17. Wilson E. O. Sociobiologia. Trad.: Louis Ulrich. Bucuresti: Ed. TREI. 2003, 507 p.
176
COMPLEXUL RANIDELOR VERZI – MODEL DE FORMARE
A UNOR SPECII DE AMFIBIENI PE CALE HIBRIDOGENĂ
Tudor COZARI
Elena GHERASIM
Institutul de Ecologie şi Geografie
Institutul de Zoologie
INTRODUCERE
178
aparțin familiei Bufonidae – Bufo bufo, Bufo viridis; 2 specii din familia
Discoglossidae – Bombina bombina, Bombina variegata; 5 specii din familia
Ranidae – Rana temporaria, Rana dalmatina, Rana ridibunda, Rana
lessonae și Rana esculenta (ultima specie de ranide fiind un taxon hibrid
al speciilor Rana ridibunda și Rana lessonae); o specie ce aparține familiei
Hylidae – Hyla arborea și o specie din familia Pelobatidae – Pelobates
fuscus.
Familia Ranidae, aproape cosmopolită, cuprinde numeroase genuri,
bogate în specii, răspândite în Europa, Asia, Africa, America de Nord,
America de Sud şi pe unele insule din nord-vestul Oceanului Pacific.
Reprezentanți ai aceste familii lipsesc în sudul Americii de Sud, în sudul
Australiei și în Noua Zeelandă. Genul Rana enumeră circa 250 de specii,
pe larg răspândite în întreaga lume. În România, în zona de câmpie, se
întâlnesc majoritatea dintre cele 13 specii de anure existente în fauna
acestei țări, inclusiv și ranidele verzi – R. ridibuna, R. lessonae și R.
esculenta. În zona dealurilor subcarpatice Rana ridibunda devine rară, iar
în Carpați, Dobrogea și podișul Transilvaniei Ranidele, practic nu se
întâlnesc.
În Republica Moldova ranidele verzi se întâlnesc pe întreg teritoriul
ţării, însă cele mai favorabile biotopuri sunt amplasate în zona Codrilor
Centrali.
MATERIAL ŞI METODE
179
se recomandă de a ne folosi de întregul arsenal al indicilor morfo-fiziologici
utilizaţi în cercetările batracologice. Unii savanţi, dimpotrivă, consideră că
doar prin metode citologice și genetice pot fi stabilite cu exactitate
apartenenţa indivizilor la acea sau altă specie a ranidelor verzi, deoarece,
mai ales în sistemele populaţionale constituite din indivizi poliploizi (3n şi
4n), indicii morfometrici au valori care se suprapun, adică nu prezintă
valori distincte între ele [6].
În contextul principiilor de cercetare a biologiei, ecologiei şi etologiei
ranidelor verzi, este extrem de important de a utiliza anumite concepte
adecvate și eficiente de identificare a speciilor, printre acestea un loc de o
majoră importanţă îl ocupă conceptul biologic şi cel morfologic, cu toate
că fiecare dintre ele, luat în parte, prezintă şi anumite dificultăţi
metodologice. Pentru conceptul morfologic de discriminare a apartenenţei
amfibienilor la acea sau altă specie, de exemplu, dificultatea principală de
aplicare a anumitor parametri şi/sau indici morfologici în stabilirea
speciei respective constă în faptul că, comparând valorile acestora la
speciile strâns înrudite între ele, observăm că acestea de cele mai multe
ori sunt asemănătoare şi atunci nu putem stabili cu exactitate care dintre
indicii morfometrici dați ne pot servi pentru a deosebi cu exactitate la ce
specie aparține grupul de indivizi examinaţi. Cu referire la subiectul
investigaţiilor noastre – ranidele verzi – , anume în acest fapt şi constă
unul dintre impedimentele metodologice principale în stabilirea cu
exactitate a fiecăreia dintre cele trei specii ale complexului R. esculenta.
De aceea, reieşind din aceste impedimente metodologice, noi considerăm
că rezultate plauzibile în problema stabilirii apartenenţei specifice a
indivizilor din cadrul complexelor populaţionale de ranide verzi pot fi
obţinute numai de pe urma investigării lor multilaterale (complexe) – la
nivel biologic, ecologic şi comportamental.
REZULTATE ŞI DISCUŢII
180
subterane. Ieşirea din staţiile de iernare se atestă în martie-aprilie, atunci
când temperatura apei trece peste +10°C, iar reproducerea începe în
aprilie-mai (la temperatura apei de +14-16°C). Împerecherea şi depunerea
pontei în zona de câmpie are loc la sfârşitul lui aprilie-începutul lui mai,
pe când, în regiunile premontane aceste procese reproductive se produc
mai târziu, în mai-iunie [10, 11]. În nordul arealului (în regiunile centrale
şi de est ale Suediei) ranidele verzi se reproduc cu 3-5 săptămâni mai
târziu decât celelalte specii autohtone de amfibieni – Bufo bufo, Rana
arvalis ş.a. Perioada de reproducere a speciilor din complexul ranidelor
verzi este îndelugată şi, în diferite regiuni ale arealului, poate să dureze
până în prima decadă a lui iulie.
Datele ştiinţifice existente până la ora actuală referitoare la
orientarea spaţială a amfibienilor ne demonstrează că indivizii speciilor de
ecaudate, o dată ajunși la maturitate, sunt capabili să se întoarcă pentru
reproducere din nou în bazinele acvatice natale, adică acolo unde anterior
s-a petrecut dezvoltarea lor embrionară şi larvară. Cercetări realizate
asupra specificului chemiorecepţiei la amfibieni au demonstrat că ei, în
procesul orientării în spaţiu, se folosesc de anumiți stimulenţi olfactivi.
Unul dintre stimulenții olfactivi importanţi în timpul orientării este cel al
mirosului caracteristic al bazinelor acvatice natale, care este memorizat de
către larvele aflate la ultimele etape ale metamorfozei.
Pe exemplul speciei Rana ridibunda a fost demonstrat că ranidele
verzi manifestă un comportament evoluat de orientare în spațiu, care se
manifestă din plin, mai ales, în timpul căutării bazinelor de reproducere;
acesta fiind caracteristic doar pentru indivizii maturi pe durata perioadei
de reproducere [4].
Aceşti savanţi au stabilit că capacitatea de orientare în timpul
căutării bazinelor de reproducere este mai bine dezvoltată la indivizii din
populațiile pentru care sunt caracteristice migraţiile sezoniere ce se petrec
cu regularitate (din an în an) între bazinele de reproducere şi bazinele de
iernare. În asemenea situaţii ecologice, indivizii ce migrează spre şi
dinspre bazinele de reproducere sunt capabili să memorizeze destul de
uşor şi foarte repede elementele particulare din mediul natural de viață
(anumite caracteristici ale microreliefului, ale rețelei hidrografice şi a
vegetației etc.); factori ambientali care, în integritatea lor, și facilitează
mult procesul de orientare spațială a amfibienilor.
181
S-a stabilit, deasemenea, că masculii, în cazul când se află pe
uscat nu departe de lacurile de reproducere, sunt cu mult mai puternic
motivați să se reîntoarcă în lacurile anterior părăsite decât femelele.
În perioada de reproducere ranidele verzi manifestă un
comportament nupțial specific, exprimat prin teritorialismul masculilor,
aceștia formând grupuri de reproducere de tip “arenă” (de tip “lek” – din
terminologia engleză), amplasate în locuri neadânci, bine insolate și cu
vegetație acvatică bogată folosită pentru staționarea masculilor [2]. În
cadrul arenelor se desfășoară procesul selectării partenerilor conjugali şi
formarea cuplurilor, care se realizează în baza atragerii femelelor de către
masculi prin cântece nupțiale caracteristice, dar şi în urma interacțiunilor
antagoniste dintre masculi şi a substituirii din cupluri a masculilor mai
slabi de către masculii mai puternici.
În urma unor investigații de durată a unei populații mixte din
Europa de Vest, alcătuite din cele trei specii de ranide verzi, s-a constatat
că formarea cuplurilor nu este un proces întâmplător: cel mai frecvent
cuplurile se formau din indivizi conspecifici ai speciei R. lessonae sau din
masculi de R. esculenta și cele mai mari femele ale speciei R. lessonae;
pecând cuplurile formate din masculi și femele de R. esculenta erau foarte
rare. În baza acestor observații a fost înaintată ipoteza conform căreia se
consideră că fenomenul izolării reproductive din cadrul complexului
ranidelor verzi este grație, probabil, existenței unor deosebiri evidente
interspecifice în dimensiunile corpului reproducătorilor [8].
Analiza bioacustică a semnalelor sonore emise de către masculii
celor trei specii de ranide verzi în perioada de reproducere, a demonstrat
că aceste semnale au anumite particularități specio-specifice, ele
referindu-se, în primul rând, la următorii parametri: “raportul dintre
durata impulsurilor sonore și numărul de impulsuri” şi “numărul de
impulsuri sonore”. O altă particularitate importantă a structurii
bioacustice a acestor ranide verzi constă în faptul că semnalele acustice
emise de către masculii speciei R. kl. esculenta au caracteristici sonore
intermediare între cele emise de către speciile parentale, ceea ce ne
demonstrează, de fapt, că procesul de moștenire a parametrilor acustici ai
cântecelor nupțiale la această specie se produce după același principiu ca
şi cel al moștenirii caracterelor morfologice. Acest lucru de fapt, reprezintă
încă o dovadă în plus a veridicității concepției despre natura
hibridogenetică a provenirii speciei R. kl. esculenta. În felul acesta s-a
stabilit, că de rând cu parametrii morfofiziologici ale speciilor date, și
182
parametrii lor acustici pot servi, de asemenea, în calitate de indici veridici
de diagnosticare a acelei sau altei specii. În același timp, cercetările
bioacustice ale unor populații de Rana ridibunda din estul ariei europene
de distribuție au pus în evidență existența unor deosebiri
intrapopulaționale evidente după anumiți parametri temporali şi spectrali
ai cântecelor nupțiale ale masculilor, fapt care a demonstrat că această
specie este reprezentată prin mai multe forme criptice în cadrul arealului.
În urma unor investigaţii comparative a semnalelor sonore nupţiale la cele
trei specii s-a demonstrat că R. ridibunda, după principalii parametri
acustici (durata, frecvența și numărul de impulsuri sonore), se deosebește
de celelalte două specii, acești parametri la speciile R. lessonae și R.
esculenta asemănându-se între ei într-o măsură cu mult mai mare, decât
cu acei ai speciei R. ridibunda. Conform cercetărilor bioacustice realizate
la diferite specii de amfibieni ecaudați, s-a stabilit că semnalele sonore
emise pot varia în funcție de dimensiunile corpului masculilor şi de
temperatura mediului înconjurător [3].
Un criteriu important în stabilirea capacității de adaptare a
populațiilor de amfibieni la condițiile puternic fluctuante ale mediului
înconjurător este şi capacitatea lor de reproducere, care, în bună parte
depinde de numărul produs de ouă de către femele în fiecare sezon de
reproducere. Astfel, s-a stabilit că prolificitatea ranidelor verzi variază în
mod semnificativ de la o specie la alta (la R. lessonae ea constituie în
medie 2 500, la R. ridibunda – 11 200, iar la R. esculenta – cca 1 800 de
ouă). Numărul de ouă depuse de o femelă este corelat cu dimensiunile
corpului şi sporeşte o dată cu majorarea taliei individului. Ponta este
depusă în 3-4 reprize.
Dezvoltarea embrionară, în funcţie de regimul termic al lacurilor, se
desfăşoară timp de 8-12 zile, iar dezvoltarea larvară este de lungă durată –
90-110 zile. S-a stabilit că asupra ritmului de dezvoltare al larvelor
influențează aşa factori ecologici precum temperatura apei, cantitatea de
oxigen dizolvată în apă, abundența hranei, adâncimea lacurilor şi gradul
lor de insolare pe parcursul zilei şi, chiar, componența spectrală a luminii
solare. Metamorfoza şi ieşirea juvenililor pe uscat se produc în iunie-iulie
sau chiar în august. În octombrie-noiembrie, atunci când temperatura
apei coboară sub +4°C , ranidele verzi pleacă la iernat, majoritatea
indivizilor acestor specii iernează în substratul de pe fundul lacurilor,
pecând specia R. esculenta poate ierna și în galerii subterane, uneori
împreună cu una dintre speciile parentale. Maturitatea sexuală are loc la
183
al 2-lea (R. lessonae, R. esculenta) sau al 3-lea an de viaţă (R. ridibunda).
Activitatea diurnă a ranidelor verzi în sezoanele de primăvară-vară este
mai intensă în timpul zilei (între orele 11-15) şi în amurg (între orele 19-
21) [3].
Spre deosebire de speciile autohtone de caudate [1] şi de unele
specii de ecaudate care se caracterizează printr-o perioadă timpurie de
reproducere [2], ranidele verzi sunt atribuite la speciile cu reproducere
târzie. Este stabilit că strategiile de reproducere ale amfibienilor au o
performanță diferită în timp şi spațiu, fiind determinate de ansamblul
factorilor ambientali şi populaţionali caracteristici ale fiecărui sezon de
reproducere și bazin de reproducere din acel sau alt an.
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
185
PHILONTHUS RECTANGULUS SHARP, 1874 (COLEOPTERA:
STAPHYLINIDAE), CERCETĂRI FAUNISTICE ȘI BIOECOLOGICE PE
TERITORIUL REPUBLICII MOLDOVA
Summary: This paper presents faunistic and bioecological data for the species Philonthus
rectangulus Sharp, 1874, comprised in the period (1969 - 2013). The species has attracted
the attention of researchers, through the numerical herd in the studied habitats. In order to
perform a mathematical analysis, the researches covered various ecosystems throughout the
Republic of Moldova. The data presented represent the contribution of the researchers, in
addition to the entomological database existing in the Republic of Moldova.
INTRODUCERE
MATERIALE ȘI METODE
REZULTATE ȘI DISCUȚII
187
ex., dejecții animaliere; Giurgiulești, 22.07.1981 - 5 ex., dejecții animaliere;
Ivancea, r-nul Orhei, 12, 25.05.1976 - 3 ex., dejecții de bovine, 06.08.1981
- 9 ex., dejecții de bovine; Briceni, 06.06.1984 - 4 ex., pădure, litieră;
Dubăsarii Vechi, r-nul Criuleni, 19.06.1969 - 1 ex., câmp, dejecții
animaliere.
Începând cu anul 2008, colectarea speciei a fost continuată și de
către autorii lucrării, din diverse rezervații științifice și peisagistice din
republică, unele ecosisteme forestiere, de luncă, pâșuni, cât și din diverse
culturi agricole. Astfel, materialul colectat se prezintă în felul următor:
Cocieri, r-nul Dubăsari, 28.06.2008 - 59 ex., pășune, dejecții animaliere,
28.06.2009 - 16 ex. pășune, dejecții de bovine; Lunga, 31.05.2009 - 12 ex.,
luncă, pe iarbă; Vasilievca 30.05.2009 - 10 ex. pășune, dejecții animaliere;
Molovata Veche, 27.06.2009 - 1 ex., pășune, dejecții de bovine, 11.05.2013
- 11 ex., pășune, dejecții animaliere, 7 ex., malul Nistrului, resturi
vegetale; Pohrebea, 05.08.2010 - 3 ex., malul Nistrului, resturi vegetale;
Rezervația Iagorlîc (r-nul Dubăsari), 09.09.2011 - 9 ex., luncă, dejecții de
bovine; Chetrosu, 19.07.2008 - 6 ex., pășune, dejecții animaliere,
31.05.2011-15 ex., dejecții de bovine; Făurești, 13.08.2009 - 1 ex., malul
râului, dejecții de bovine; Stăuceni, (mun. Chișinău), 12.07.2011 - 7 ex.,
livadă de măr; Oxintea, r-nul Holercani, 27.06.2009 - 7 ex., pe marginea
Nistrului; Lozova, r-l Strășeni, Rezervația Științifică Codrii, 08.06.2010 - l
ex., luncă umedă, dejecții de cabaline, 21.06.2011 - 17 ex., luncă umedă,
dejecții de cabaline; Țîpova, 28.08.2010-76 ex., Rezervația Științifică
Țîpova, canion, dejecții de bovine, 25 ex., dejecții de cabaline Saharna, (r-
nul Rezina), 28.08.2010 - 7 ex., Rezervația Științifică Saharna, malul
Nistrului, resturi vegetale; Suruceni, r-nul Ialoveni, 07.07.2010 - 10 ex.,
dejecții de bovine; Vatici, r-nul Orhei, 21.07.2010 - 5 ex., dejecții de
cabaline; Dubăsarii Vechi, r-nul Criuleni, 15.0.2010 - 14 ex., dejecții de
bovine; Musaid, r-nul Taraclia, 19.04.2011 - 21 ex., grâu, cosiri cu fileul
entomologic; or. Ialoveni, 25.05.2011 - 44 ex., livadă de măr; Abaclia, r-
nul Basarabeasca, 10.06.2011 - 7 ex., pășune, dejecții de cabaline;
Țînțăreni, r-nul Anenii Noi, 17.07.2011 - 19 ex., pășune, dejecții de
cabaline.
În anul 2012, de către cercetătorul Chiriac I., a fost colectat un
exemplar la capcana de lumină ultravioletă și 2 ex., la capcana de lumină
obișnuită din Brînzeni, r-nul Edineț (10.07. 2012 - 1 ex., 07.08.2012-2 ex).
Descriere morfologică. Adultul, de 7-11 mm este negru brun, cu
nuanță strălucitoare. Capul de dimensiune variabilă în dependență de
188
sexul adultului. Marginile laterale drepte, colțurile tâmplelor puternic
pronunțate, uneori aproape dreptunghiulare. Ochii mari și bombați,
tâmplele puțin mai lungi decât diametrul mare al ochilor privit din partea
de sus. Clipeul, între inserțiunea antenelor cu o membrană întinsă ușor și
profundă. Suprafața capului poartă un număr mare de puncte de
dimensiuni diferite. Punctele amplasate pe aria de mijloc din seria
interoculară sunt deplasate lateral, astfel că, intervalul care separă cele
două puncte mijlocii este aproximativ dublu decât acela dintre punctele
laterale și mijlocii. Postocularul are câteva puncte adâncite. Tâmplele și
baza capului sunt punctate împrăștiat și adâncit. Microsculptura
transversală fină. Antenele scurte și groase, cu primele 3 articole bazale
negre-brune. Primul articol este mai scurt decât următoarele două luate
împreună, articolul 3 mai lung decât aricolul 2, articolul 4 puțin mai lung
decât lat, articolele următoare au lungimea egală cu lățimea ultimului
articol, care este oval ascuțit și puțin mai lung ca penultimul. Pronotul
pătrat, cu laturile paralele și unghiurile rotunjite. Marginile laterale fără
scobituri. Seriile dorsale sunt compuse din 5 puncte foarte mari și adânci,
dispuse astfel încât 3 puncte interioare sunt foarte apropiate între ele, din
care cauză sunt mult mai depărtate de punctul anterior și posterior.
Microsculptura transversală, fină ca și pe capsula cefalică. Elitrele cu
reflexe metalice bronzate, la sutură sunt mai scurte decât pronotul.
Lateral, mai lungi și late ca și pronot. Punctuozitatea fină și relativ deasă
cu intervalul dintre puncte mult mai mare ca diametrul lor. Suprafața fără
microsculptură cu părozitate mai rară, lungă, și de un galben brun.
Pronotul mai deschis la culoare cu irizații brun-aurii. Palpii, antenele și
picioarele brun-deschise. Părțile aparatului bucal și tarsele în mare parte
sunt galben-brunii. Tibiile întunecate. Abdomenul cu ușoare irizații
albăstrui-metalice, este alungit, linia bazală a primelor 3 tergite are vizibil
forma unei acolade, adică poartă în mijloc o proeminență unghiulară.
Punctuozitatea uniformă fină, mai rară decât pe elitre. Primul articol al
tarselor posterioare puțin mai lung ca ultimul. Tibia puternic spinoasă. La
mascul, capsula cefalică este mai mare, la femelă, capsula cefalică mai
îngustă, dreptunghiulară cu 1/5 mai lată decât lungă, de aceeași lățime cu
pronotul. Primele 3 articole ale tarselor anterioare puternic dilatate
cordiform. Al 4-lea articol puțin dilatat. Al 6-lea sternit, pe marginea
apicală cu o tăietură unghiulară, lată, umplută cu o membrană
semitransparentă. Edeagusul mic și lat, anterior ușor îngustat. De la locul
unde se termină ramurile paramerei se îngustează mai mult spre vârf.
189
Vârful e ascuțit. Paramera, adânc bifurcată [3]. Oul este de culoare albă,
de formă oval alungit, cu suprafața mată. Larva, este de culoare albă.
Capsula cefalică cu nuanță brună. Mandibulele, maxilele sunt bine
dezvoltate [2]. Pupa de tip liberă, este de culoare galbenă cu nuanță
închisă de maro [5].
Bioecologie. Philonthus rectangulus Sharp, 1874, este o specie
micetobiontă, coprobiontă, prădătoare. Obișnuiește să populeze diverse
substraturi atât intern cât și extern, este atrasă de seva arborilor forestieri,
de viță de vie, și ale plantelor pomicole [3]. Conform datelor prezentate în
compartimentul de mai sus, o putem încadra și în grupul speciilor
crepusculare deoarece zboară la capcana de lumină.
Încadrare taxonomică. Philonthus rectangulus Sharp, 1874,
poziționează următoarea structură sistematică: Regnul: Animalia,
Subregn: Eumetazoa, Încrengătura: Arthropoda, Subîncrengătura:
Hexapoda, Clasa: Insecta, Ordinul: Coleoptera, Subordinul: Polyphaga,
Infraordinul: Staphyliniformia, Suprafamilia: Staphylinoidea, Familia:
Staphylinidae, Subfamilia: Staphylininae, Tribul: Staphylinini, Subtribul:
Philonthina, Genul: Philonthus, Specia: Philonthus rectangulus Sharp,
1874, Sinonim: Philonthus bernhaueri Csiki, 1901, Ph. tetragonocephalus
Notman, 1924, Ph. rufipennis Wusthoff, 1936, Ph. mequignoni Jarrige,
1938 [1].
Răspândire geografică. Philonthus rectangulus Sharp, 1874, descris
în anul 1874 de către Sharp, după exemplarele din Nagasaki și redescris
în 1901 de Cziki, în calitate de Philonthus bernhaueri. În Europa, prima
semnalare a acestei specii se înregistrează în 1927, când cercetătorul
Gridelli îl descoperă în Alpii Bernezi. După această noutate entomologică,
diferiți cercetători îl anunță în mai multe țări europene. În 1930, devine
cunoscut și anunțat în Europa Centrală, mai întâi în Germania, urmat de
alte țări din regiune. Este prezent în Republica Moldova (prima semnalare
este înregistrată de către Adaşchevici B.P., 1972), România, Ucraina,
Rusia, Japonia, China, Corea, America de Nord, Canada, Noua Zeelandă,
Turcia, Kazahstan, Afganistan etc. [3, 1, 4, 6, 7]. În timp, din cauza
expansiunii rapide și pătrunderii în diferite țări, pe diferite continente,
specia a căpătat statutul de element geografic cosmopolit.
Baza de date. Exemplarele speciei, sunt etalate şi etichetate conform
metodologiei standard, cu indicarea elementelor: ţara, punctul de
colectare, biocenoza, data şi numele colecționarului. O parte din material
se păstrează în eprubete de sticlă sau plastic închise cu dopuri speciale și
190
pe saltelele entomologice, toate fiind etichetate. O altă parte, este stocată
în colecția de Staphylinidae, cutia nr. 31 (figura 1).
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
192
STAREA RESURSELOR DE APĂ DIN SATUL POGÂNEȘTI RAIONUL
HÂNCEȘTI (studiu de caz)
Abstract: In the Republic of Moldova, 57,1% of the population are live in rural areas [23].
Wells and springs in rural areas serve as the main sources of drinking water. Thus, the
study carried out in the Poganesti village (Hancesti district) has shown that the main
pollution sources in the locality are, especially animal and domestic waste, that have great
impact under the quality of drinking water. The study has showed that 55% of the wells, as
well as the surface water (small river from the locality) are polluted with nitrogen
compounds. Mineralization and total water hardness of the studied wells exceed 4 -7 times
sanitary standards norms and, at the same time surface water corresponds to class V of
quality after hardness and nitrate concentration index.
INTRODUCERE
193
scop potabil fără tratare prealabilă [3]. Populaţia rurală (cca 75%)
foloseşte ca sursă de alimentare apa din fântâni şi izvoare însă, conform
datelor Centrului Naţional de Sănătate Publică, starea apelor din aceste
surse pe întreg teritoriul ţării deseori nu corespunde standardului de apă
potabilă [4].
Apele freatice însă sunt extrem de vulnerabile faţă de impactul
antropic. Spectrul poluanţilor naturali şi artificiali este foarte larg:
compuşii azotului, pesticidele, fertilizanții, sulfaţii, etc. Oraşele şi satele
situate departe de râul Prut şi fluviul Nistru, chiar şi dacă au sisteme
centralizate de aprovizionare cu apă, nu pot consuma apa de calitate,
întrucât concentraţia multor elemente chimice în componența acestora
depăşeşte normele admise. Actualmente, unica sursă de apă pentru
aproximativ 70% din populaţia din zona rurală sunt fântânile de mină [6],
iar Directiva UE 98/83/CE privind calitatea apei destinate consumului
uman, prevede evaluarea calităţii şi informarea consumatorilor asupra
calităţii apei.
Ca studiu de caz, a servit cercetarea surselor de apă subterană și de
suprafață din satul Pogânești raionul Hânceşti. Satul Pogăneşti este o
localitate, situată pe prima și a doua terasă a părții stângi a văii râului
Prut la hotarul dintre podișul Moldovei Centrale și câmpia Moldovei de
Sud. La vest râul Prut desparte teritoriile satelor Pogănești din Republica
Moldova și Pogăneşti din comuna Stănileşti judeţul Vaslui, România.
Situată într-un loc prielnic pentru trai, în apropierea apei, dosită de
dealurile dimprejur, vatra satului a fost populată încă din timpuri
străvechi. Resursele de apă de suprafață din această localitate sunt
reprezentate, preponderent printr-un râuleț mic ce traversează satul și își
varsă apele în r. Prut, iar cele subterane de izvoare și fântâni.
Este primul studiu complex realizat în această zonă în care, pentru
aprecierea impactului antropic asupra stării de calitate a apelor au fost
identificate și cuantificate sursele majore de poluare. În literatura de
specialitate există studii privind calitatea, tipul, calificativul apei izvoarelor
şi cişmelelor din bazinul fl. Nistru: raioanele Rezina, Orhei, Teleneşti,
Şoldăneşti, Criuleni, Călăraşi, etc. [14-16, 19] și bazinul r. Prut: raioanele
Glodeni şi Făleşti [17]. Rezultatele corelării dintre conţinutul nitraţilor şi
cel al macrocomponentelor din apa unor fântâni şi izvoare din republică
evidenţiază tendinţe de acumulare cumulativă a lor [20].
194
MATERIALE ŞI METODE
REZULTATE ŞI DISCUŢII
196
depășiri a concentrației maxim admisibile (CMA) pentru ionii de amoniu
(0,5 mg/L) de 5-15 ori și ionilor de azotat (CMA-50 mg/L) de 3-10 ori, ceea
ce ne indică o poluare recentă și existența unei surse permanente de
poluare. Concentrația azotiților este sub limita admisibilă, deoarece
condițiile favorabile (temperatura și prezența microorganismelor) creează
condiții prielnice procesului de nitrificare (fig. 1). Pe când concentrația
azotaților în apa izvoarelor din preajma pârăului este în limita admisibilă
(fig. 2).
197
corelare înaltă între duritate și concentrația ionilor de azotat R2-0,7158 (fig.
4).
1. Izvorul pârăului;
2. Aval de izvor;
3. Amonte de 1a
stână;
4. Aval de a 1a
stână;
5. Aval de a 2a
stână;
6. Centrul satului;
7. Aval de sat;
8. Gura de
revărsare;
9. Amonte de revăr-
sare în r. Prut;
10. Aval de gura de
revărsare;
11. În apropierea
Rezervației
Pogânești.
199
Este obligatorie respectarea zonelor de protecţie în vecinătatea
cursurilor/surselor de apă sensibile la poluarea cu compuşii azotului,
proveniţi din diferite surse [9]. Regulamentul prevede că prin respectarea
zonelor de protecţie sanitară, va fi asigurată protecţia calităţii apei, deci a
componenţei fizico-chimice a apelor de suprafaţă şi subterane. Aceste
terenuri acţionează ca zone tampon între sursele de poluare (suprafeţele
cultivate, depozitele de deşeuri, etc.) şi acvifer.
De către Inspectoratul Ecologic de Stat a fost elaborat un Program
orientativ de acțiuni privind organizarea și desfășurarea Campaniilor de
salubrizare, care poate fi un suport consultativ-metodologic pentru
autoritățile publice locale la întocmirea programelor și planurilor locale de
organizare și desfășurare a acțiunilor de salubrizare, care deja s-au
desfășurat (a. 2017) în multe raioane, inclusiv raionul Hâncești, unde au
fost curățate cele mai mari suprafețe ocupate de deșeuri [2].
CONCLUZII
200
BIBLIOGRAFIE
1. Alexandru D., Popescu, C., Colă, M., Trică, C. Ghidul depozitării gunoiului
de grajd în fermele individuale. București, 2014, 39 p.
2. Anuarul IES – 2017 „Protecţia mediului în Republica Moldova”. Chişinău.
Pontos, 2018, 392 p.
3. Anuarul statistic al Republicii Moldova 2017, 468 p.
4. Băhnărel I., Pantea V., [et al.]. Supravegherea de Stat a Sănătăţii Publice în
Republica Moldova (Raport naţional). Centrul Naţional de Sănătate Publică,
Ch., 2014, 244 p.
5. Catalogul standardelor naţionale ale Republicii Moldova: [în 2 vol.]/Inst.
Naţ. De Standardizare (INS). Publicaţie oficială. Chişinău: Institutul
Naţional de Standardizare, 2014. Vol. 1., 2014. 920 p.
6. Garaba, V. Bernic, V. Apa de băut în fiecare casă. Ch., 2014. 58 p.
7. HG nr. 932 din 20.11.2013 pentru aprobarea Regulamentului privind
monitorizarea şi evidenţa sistematică a stării apelor de suprafaţă şi a apelor
subterane. MO nr. 276-280 din 29.11.2013, art. nr. 1038.
8. HG Nr. 890 din 12.11.2013 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la
cerinţele de calitate a mediului pentru apele de suprafaţă. MO din
22.11.2013, nr. 262-267, art. nr.: 1006.
9. HG nr. 949 din 25.11.2013 pentru aprobarea Regulamentului privind
zonele de protecţie sanitară a prizelor de apă. MO nr. 284-289 din
06.12.2013, art. nr. 1060.
10. HG nr. 934 din 15.08.2007 cu privire la instituirea Sistemului
informaţional automatizat „Registrul de stat al apelor minerale naturale,
potabile şi băuturilor nealcoolice îmbuteliate”. MO nr. 131-135 din
24.08.2007, art. Nr.: 970.
11. Lăcătuşu R., Kovacsovics B., Plaxienco D., Rîşnoveanu I., Lungu M.,
Mihalache D. Încărcarea cu poluanţi proveniţi din îngrăşăminte şi pesticide
a unor soluri, legume şi a apei freatice din partea sudică şi estică a
municipiului Bucureşti. Protecţia Mediului în Agricultură. Bucureşti, 2000,
vol. 1, 279-293.
12. Liebhardt W. C., Golt C., Tupin J. Nitrate and Ammonium Concentrations
of ground water resulting from poultry manure applications. In: J. Environ.
Qual., 1979, vol. 8., no. 2, 211-216.
13. Lozan, R., Tărîţă, A., Sandu, M., Gladchi, V., Procopii, D., Spătaru, P.,
Jabin, V., Ţurcan, S. Izvorul - indicator al stării ecologice al teritoriului
(raioanele Orhei, Teleneşti şi Şoldăneşti). În: ,,Mediul Ambiant”, Chişinău,
2011, nr. 2 (56), p. 15-20.
14. Lozan, R., Tărîţă, A., Sandu, M., Moşanu, E., Procopii, D., Gladchi, V.
Aspecte privind parametrii de calitate a apei izvoarelor şi cişmelelor din
raioanele Criuleni şi Călăraşi. Conferinţa ştiinţifică internaţională
consacrată aniversării a 65-a a USM, 21-22 septembrie 2011. Rezumate şi
comunicări. Ştiinţe ale naturii şi exacte, Chişinău, 2011, Vol. II. p. 70-72.
15. Lozan, R., Tărîţă, A., Sandu, M. etc. ,,Starea Geoecologică a apelor de
suprafată și subterane în bazinul hidrografic al Marii Negre (în limitele
Republicii Moldova). Ch., 2015, 326 p.
16. Moşanu, E.,. Tărîţă, A., Sergentu, E., Sandu, M.;. Spătaru, P., Goreacioc,
T.; Jabin, V. Calitatea apei izvoarelor şi cişmelelor din raioanele Glodeni şi
Făleşti (bazinul hidrografic al râului Prut). În: ,,Mediul Ambiant”, Chişinău,
2009, nr. 5 (47), p. 1-3.
17. Nisbett R.E. et al. Teaching Reasoning. In: Science. 1987, vol. 238, p. 625-
201
631.
18. Sandu, M., Moşanu, E., Gladchi, V., Tărîţă, A., Duca, Gh., Spătaru, P.,
Lupaşcu, T., Sergentu, E., Lozan, R., Jabin, V., Turcan, S. Study of spring’s
water quality as sources of potable water and for irrigation in Rezina
district. Chemistry Journal of Moldova. 2010, 5 (1), p. 84-89.
19. Sandu, M.; Tărîţă, A., Lozan, R., Moşanu, E., Goreacioc, T.; Ţurcan, S.
Efectele poluării apelor subterane cu nitraţi. Noosfera. 2016, 16, p. 161-
170.
20. SMV ISO/TS 13530:2011. Calitatea apei. Ghid de verificare a calităţii
analitice pentru analiza chimică şi fizico-chimică a apei.
21. Strategia de mediu pentru anii 2014-2023. Anexa nr. 1 la Hotărârea
Guvernului nr. 301 din 24 aprilie 2014. MO nr. 104-109 din 06.05.2014,
art. nr. 328.
22. www. statistica.md.
23. Зверев В.П. и др. Mиграция химических элементов в подземных водах
СССР. М.: Наука, 1974. 239 c.
202
POLUAREA APELOR DE SUPRAFAŢĂ ŞI SUBTERANE
CU COMPUŞI AI AZOTULUI
2Institutul de Chimie
Abstract: In this paper the situation of pollution with nitrogen compounds both in the EU
member states and in the Republic of Moldova was analyzed. Also, the existing methods of
determination of nitrate ions are analyzed and the necessity of elaborating the method for
determination of the nitrate ions in the presence of nitrite ions.
INTRODUCERE
Alte surse
(lacuri de acumulare
Alte surse
şi izvoare)
5%
0,2%
Ape
subterane
Ape
35%
subterane
65% Ape
subterane
Apă de 95%
suprafaţă
fl. Nistru Apă de
r. Prut suprafaţă
65% 34,8%
MATERIALE ŞI METODE
REZULTATE ŞI DISCUŢII
205
de cercetare din țară evaluează calitatea apelor de suprafață și analizează
sursele de poluare [3-5, 7, 9, 16].
Rezultatele monitorizării relevă gradul înalt de poluare al afluenţilor
r. Prut și fl. Nistru în rezultatul deversărilor de ape uzate, apa afluenţilor
modificând starea resurselor acvatice ale acestora. Calitatea apei râurilor
mici, în general, se caracterizează printr-un grad înalt de poluare, în
special cu substanțe organice biodegradabile, nutrienți, etc., care variază
sezonier în funcție de capacitatea de autoepurare a bazinului de apă [3, 5,
16]. În perioada de vară concentrația ionilor de nitrit crește, iar spre
toamnă descrește. Prezența permanentă a ionilor de nitrit în apă pe
fundalul concentrației mici sau absenței ionilor de amoniu poate avea loc
din cauza stării de oxidare nefavorabile și a vitezei mici de oxidare a ionilor
de nitrit la nitrat [5].
Monitorizarea nivelului și calității apelor de adâncime de către
Agenția pentru Geologie și Resurse Minerale din Republica Moldova denotă
că în ultimele decenii starea de calitate a apelor subterane a avut mult de
suferit [16, 17]. Compoziția chimică a apelor subterane nu este constantă
și suportă schimbări atât în timp, cât și în cadrul aceluiași orizont acvifer.
Analiza rezultatelor monitorizării calității apelor subterane, denotă că
apa multor sonde arteziene conține ioni de amoniu, nitrați, nitriți în
cantități considerabile, uneori depășind valorile concentrației maxime
admisibile (CMA) pentru apa potabilă. Cantități ale ionilor de amoniu ce
depășesc concentrația maxim admisibilă sunt depistate în unele sisteme
centralizate de alimentare cu apă: raioanele Orhei, Criuleni ș.a. În raionul
Hîncești cca. 60% din sonde conțin până la 12,2 mg/L ioni de amoniu; în
Leova - 40% din sonde conțin între 2,2÷8,2 mg/L ioni de amoniu; în
Căușeni - 19% din sonde conțin 2,1÷5,8 mg/L nitriți, iar în Ialoveni -32%
din sonde conțin între 69 și 280 mg/L nitrați [11, 16, 17].
Calitatea apelor din fântâni pe întreg teritoriul țării nu corespunde
normativului de Apă potabilă, cca. 87% din probele de apă din stratul
freatic conținând nitrați ce depășesc concentrația maxim admisibilă de zeci
de ori [16].
Studii recente referitor la starea apelor subterane din Republica
Moldova, denotă că doar 50% din cantitatea totală de ape subterane de pe
teritoriul republicii pot fi folosite în scopuri potabile fără tratare prealabilă
[9, 10, 18].
206
În raionul Briceni din totalitatea surselor de apă subterană analizate
(bazinul r. Prut), după indicatorii de calitate acestea se clasează: 4% - apă
potabilă, 13% - acceptabilă pentru consum și 57% din surse poluate cu
ioni de amoniu, nitrit și nitrat. Concentrația ionilor de nitrit este mare
0,11-13,2 mg/L [9].
În raioanele Edineț și Râșcani cota parte a izvoarelor analizate,
poluate cu ioni de amoniu și nitrat este de 29% și 18%, respectiv. În
raionul Glodeni 10% din probele analizate sunt poluate cu ioni de nitrit,
concentrația acestuia variază în limitele 1,37÷26,6 mg/L [10]. Iar în
raionul Nisporeni se constată că 4% din izvoare au apă poluată cu
compuși ai azotului, concentrația ionilor de nitrit atinge 4,44 mg/L [9, 18].
De asemenea, surse de apă subterană poluată cu ioni de nitrat se găsesc
și în alte raioane cota cărora constiuie: Șoldănești - 24%; Telenești - 13%;
Orhei - 17%; Criuleni - 34%; Anenii Noi - 33%; Căușeni - 39% și Ștefan
Vodă - 50% [9].
Conform rezultatelor studiului, doar în raionul Rezina (satul
Echimăuți) în apă au fost depistați ioni de nitrit în concentrații ce
depășesc CMA de 2,8-8,8 ori, tot în aceste surse și concentrația ionilor de
nitrat depășește CMA de cca 2-2,5 ori [9].
Astfel evaluarea conţinutului de nitraţi şi nitriţi (NO 3- în prezenţa
NO2-) în mediul acvatic, realizată de serviciile analitice de monitorizare a
apelor naturale, potabile, uzate, produsele alimentare și sol este de o
importanţă majoră.
Această situaţie argumentează necesitatea stringentă a cercetărilor
în vederea elaborării metodelor simple de determinare a nitraţilor în
prezenţa nitriţilor în apele de suprafaţă şi identificării apelor ce nu
corespund normativului de potabilitate.
Elaborarea metodei de determinare a ionilor de nitrat în prezența
ionilor de nitrit. Se cunosc metodele standard internaţionale, preluate de
Republica Moldova, pentru determinarea ionilor nitrat şi nitrit din apă
[14, 15]. În toate metodele existente de determinare a nitraţilor este
menţionat că nitriţii influenţează procesul de determinare a ionilor de
nitrat. Lipseşte însă standardul de determinare a ionilor de nitrat în
prezenţa ionilor de nitrit.
Scopul prezentului studiu a fost elaborarea unui procedeu simplu de
determinare a ionului nitrat în prezenţa nitriţilor în soluţii apoase şi ape
naturale, utilizând amestecul reducător Na2SO4:Zn, reactivul Griess şi
acidul sulfamic.
207
Cea mai apropiată soluţie de determinare a nitraţilor în prezenţa
nitriţilor este procedeul de înlăturare a nitriţilor din soluţie/apă cu
ajutorul acidului sulfamic [22, 23], reducerea nitraţilor până la nitriţi cu
amestecul reducător MnSO4:Zn = 100:2 şi determinarea ionilor de nitrit
formaţi cu reactivul Griess [21]. Dezavantajul metodei constă în utilizarea
sulfatului de mangan (300 mg/probă), ceea ce este mai costisitor, iar ionii
de mangan au o concentraţie mică admisibilă la evacuarea în sistemul de
canalizare (1 mg/L) şi mediul înconjurător.
Sulfatul de sodiu, propus ca și component al amestecului reducător
(Na2SO4:Zn=100:5), se utilizează în cantităţi de 2,5 ori mai mici
(120mg/probă) decât MnSO4, este de cca 2 ori mai ieftin, este mai puțin
nociv, având acelaşi nivel de detecţie/sensibilitate.
Procedeul constă în înlăturarea nitriţilor din soluţii apoase şi apele
naturale până la azot liber (N2) cu acidului sulfamic prin reacţia: NH2SO3H
+ HNO2 → Н2О + N2 + H2SO4, reducerea nitraţilor până la nitriţi cu
amestecul reducător, compus din sulfat de sodiu şi praf de zinc cu
raportul de masă ale componentelor Na2SO4:Zn=100:5. Chimismul reacţiei
constă în acţiunea de reducere (1 mg de NO3- este redus de 1,08 mg Zn
metalic): Zn + NO3- = NO2- + Zn2+.
La reducerea nitraţilor din 10 mL soluţie/apă cu concentraţia de 0,2-
10 mg/L se consumă cca. 0,005-0,10 mg de zinc metalic. Nitriţii formaţi
în urma reacţiei se determină cu reactivul Griess, larg utilizat în prezent şi
suficient de sensibil pentru utilizarea de rutină [13].
Pentru a stabili condiţiile optime de înlăturare a nitriţilor s-a estimat
cantitatea de acid sulfamic, timpul şi pH-ul necesar transformării nitriţilor
în azot liber. În scopul elucidării condiţiilor de reducere a nitraţilor în apă
s-a evaluat cantitatea de amestec reducător, timpul de contact al
amestecului reducător cu ionii de nitrat şi timpul de contact al nitriţilor
formaţi cu reactivul Griess.
Procedeul elaborat de determinare a nitraţilor în prezenţa nitriţilor
[13] este: într-un balon calibrat de 10 mL se toarnă alicota soluţiei pentru
analiză (0,1-10 mg/L NO3- şi maxim 20 mg/L NO2-), la care se adaugă 0,3
mL soluţie de acid sulfamic cu concentraţia de 10 mg/mL (3 mg/probă),
se aduce volumul până la 10 mL cu apă distilată, se agită peste fiecare 5
min (de 6 ori). După 30 de minute se adaugă câte 120 mg de amestec
reducător Na2SO4:Zn=100:5 şi se agită de 3 ori timp de 10 min.
După expirarea termenului de reducere a nitraţilor (10 min) la
soluţie se adaugă 1 mL de soluţie de reactiv Griess de 3%, se separă fazele
208
(praful de Zn rămâne în primul vas) pentru a asigura reacţia selectiv
dintre NO2- şi reactivul Griess, şi se agită (o singură dată). După 20 min se
înregistrează absorbanţa soluţiilor la =520 nm. În calitate de martor se
foloseşte soluţia ce conţine reactivii utilizaţi corespunzător: pentru 9,7 mL
apă distilată, 0,3 mL soluţie de acid sulfamic, 120 mg amestec reducător
şi 1 mL de soluţie de 3% a reactivului Griess cu respectarea etapelor şi
timpului menţionat.
CONCLUZII
BIBIOGRAFIE
209
4. Duca Gh. ș.a. Impactul afluenţilor din dreapta asupra calităţii apelor
fluviului Nistru în perioada de primăvară a anului 2009, // Studia
Universitatis, 2010, vol. 31, nr. 1, p. 146-154.
5. Gladchi V. et al. The study of redox conditions in the Dniester river, //
Chemistry Journal of Moldova, 2008, vol. 3, no. 1, p. 70-76.
6. Gleick P.H. Water in Crisis: A Guide to the World Fresh Pater Resources:
New York, Oxford University Press, 1993. 320 p.
7. Goreaceva N. ș.a. Analiza dinamicii multianuale a compoziţiei ionice a
apelor fluviului Nistru, // Studia Universitatis, 2011, vol. 41, nr. 1, p. 161-
166.
8. Griess P. Bemerkungen zu der Abhandlung der HH. Weselsky und Benedikt
"Ueber einige Azoverbindungen", // Berichte der deutschen chemischen
Gesellschaft, 1879, 12 (1), p. 426-428.
9. Lozan R. ș.a. Starea geoecologică a apelor de suprafață și subterane în
bazinul hidrografic al Marii Negre (în limitele Republicii Moldova): Chișinău:
Euroofset, 2015, 326 p.
10. Moşanu E., Tărîţă A., Sergentu E., Sandu M., Spătaru P., Goreacioc T.,
Jabin V. Calitatea apei izvoarelor şi cişmelelor din raioanele Glodeni şi
Făleşti (bazinul hidrografic al râului Prut), // Mediul Ambiant, 2009, vol.
47, nr. 5, p. 1-4.
11. Ostrofeţ Gh. ș.a. Studiul compoziţiei chimice a apei din fântânile de mină
din zonele rurale ale Republicii Moldova, // Analele științifice ale USMF N.
Testimițanu, 2011, vol. 12, nr. 2, p. 102-107.
12. Raport al Comisiei către Consiliu și Parlamentul European cu privire la
punerea în aplicare a Directivei 91/676/CEE a Consiliului privind protecția
apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole (2008-2011).
http://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/?uri=CELEX:52013DC0683.
13. Sandu M., Lupaşcu T., Tărîţă A., Goreacioc T., Ţurcan S., Moşanu E.
Method for nitrate determination in water in the presence of nitrite, //
Chemistry Journal of Moldova, 2014, vol. 9, no. 2, p. 8-13.
14. SM SR EN 26777:2006 Calitatea apei. Determinarea conţinutului de nitriţi.
Metoda prin spectrometrie de absorbţie moleculară. În: Catalogul
standardelor naţionale ale Republicii Moldova : Chişinău, Institutul
Naţional de Standardizare, 2014. Vol. 1. 920 p.
15. SM SR ISO 7890-3:2006 Calitatea apei. Determinarea conţinutului de
azotaţi. Partea 3: Metoda spectrometrică cu acid sulfosalicilic, Catalogul
standardelor naţionale ale Republicii Moldova. Chişinău, Institutul Naţional
de Standardizare, 2014. Vol. 1. 920 p.
16. Starea mediului în Republica Moldova în anii 2007-2010 (Raport Naț ional).
Chiș inău: Nova-Imprim SRL, 2011, 192 p.
210
http://www.mediu.gov.md/images/documente/starea_mediului/rapoarte/
nationale/p1_Raport_RO-IEG_2007-2010.pdf (vizitat 15.03.2017).
17. Starea mediului în Republica Moldova în anul 2006 (Raport Național).
Chișinău: Nova-Imprim SRL, 2007, 103 p.
http://www.mediu.gov.md/images/documente/starea_mediului/rapoarte/
nationale/p11_Raport_2006_rom.pdf (vizitat 15.03.2017).
18. Tărîţă A., Sandu M., Lozan R., Sergentu E., Spătaru P., Moşanu E.,
Goreacioc T., Jabin V. Calitatea apei izvoarelor şi cişmelelor din raionul
Nisporeni, // Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldovei, 2008, nr. 1(304),
p. 164-170.
19. The EU Nitrates Directive. http://ec.europa.eu/environment/water/water-
nitrates/index_en.html. (vizitat 19.10.2016)
20. World Health Organization.
http://www.who.int/mediacentre/news/releases/2017/water-sanitation-
hygiene/en/ (vizitat 31.07.2017)
21. Лозан Р.М., Ропот В.М., Санду М.А. Определение NO 3- и NO2- в
природной воде c реактивом Грисса, // Химия и технология воды,
1989, т. 11, № 2, с. 120-122.
22. Новиков Ю.В., Ласточкина К.О., Болдина З.Н. Методы исследования
качества воды водоемов: Москва: Медицина, 1990. 400 с.
23. Mir S.A. A rapid technique for determination of nitrate and nitric acid by
acid reduction and diazotization at elevated temperature, // Analytica
Chimica Acta, 2008, vo. 620, no. 1-2, pp. 183-189.
211
ASPECTE PRIVIND POLUAREA MEDIULUI DIN CADRUL BAZINULUI
RÂULUI CEREŞNOVĂŢ PRIN DEPUNERI ATMOSFERICE
Summary. This study includes research through various methods of assessment of the
emissions and of the deposits of local and cross-border air pollutants and their impact on
environmental components within the river basin Cereşnovăţ.
INTRODUCERE
212
MATERIALE ŞI METODE
213
REZULTATE ŞI DISCUŢII
214
apropierea magistralei auto M2 (Chișinău-Soroca), cu un flux sporit de
unități de transport. Astfel, emisiile de poluanți cu proprietăți de acidifiere
(SO2 și NOx) pot manifesta un risc de afectare asupra componentelor de
mediu, în special, prin acidifierea precipitațiilor atmosferice, care pot
afecta în primul rând etajul superior al ecosistemelor forestiere și solul.
În baza datelor IES (2014) privind sursele fixe și mobile de poluare,
cantitatea emisiilor de NOx, parametrilor meteorologici și altori factori din
zona de studiu (r-nul Soroca și raioanele limitrofe – Florești, Șoldănești,
Rezina și Râbnița) a fost calculat nivelul de poluare a aerului atmosferic cu
NOx utilizând programul „Ecolog” [12]. De asemenea, pentru efectuarea
acestor calcule a fost determinat intensitatea traficului rutier de pe
magistrala auto M2 (Chișinău-Soroca), amplasată la cca 4 km de obiectul
de studiu. Astfel, a fost estimată intensitatea traficului rutier, care
constituia 680 de unități auto/oră, dintre care cca. 20 % camioane, 20 %
microbuze și 60 %
autoturisme
ușoare. Rezultatele
evaluării calității
aerului atmosferic,
după NOx, la
nivelul solului –
1,5 m (Fig. 3)
indică valori de
0,05-0,1 CMA, care
pentru
ecosistemele
studiate constituie
cca. 0,007-0,008
mg/m 3 NOx.
Emisiile de la
sursele limitrofe, inclusiv emisiile din orașele Rezina și Râbnița, nu
manifestă influențe semnificative asupra componentelor de mediu
studiate, valorile de 0,05 CMA fiind departe de zona de studiu. Conform
datelor EMEP [9], nivelurile critice ale NOx pentru vegetația forestieră
constituie de 0,03 mg/m3 (media anuală) și 0,075 mg/m3 (media pe 24
ore). Astfel, conform calculelor „Ecolog”, dispersia emisiilor de NO x de la
sursele locale sunt de zeci de ori mai mici decât valorile critice, ceea ce nu
indică o poluare cu NOx asupra componentelor de mediu.
215
Pe lângă emisiile de noxe de la sursele locale de poluare, calitatea
componentelor de mediu studiate, ca și întreg teritoriul RM, este
determinat, în cea mai mare parte, de impactul transfrontalier. Problema
privind impactul poluării transfrontaliere asupra componentelor de mediu
este analizată în baza modelărilor EMEP MSC-W, folosind datele privind
emisiile și condițiile meteorologice pentru anii 2000-2014 [9].
Conform raportului EMEP/MSC-W (2016) [9], pentru perioada studiată
(2011-2014), în zona de studiu (cvadrat 87/65), în anul 2012 din 500-750
mgS/m2 depuneri totale, cota importului transfrontalier de SOx a
constituit peste 90%. În cazul depunerilor totale de NO x cota depunerilor
transfrontaliere pentru zona de studiu (cvadrat 87/65) a constituit 80-
90%.
Pe lângă analiza datelor EMEP și IES privind emisiile și depunerile
de noxe, în acest studiu am efectuat și colectarea depunerilor atmosferice
prin instalarea în teren a captatorilor de precipitații sub coronamentul
pădurii și în teren liber, conform ICP Forests (2010). Astfel, pe parcursul
perioadei de observație în trupul de pădure „Racovății de Sud”, depunerile
atmosferice, sezoniere de S-SO42-, colectate sub coronamentul arborilor,
au variat de la 1,28 kg/ha (vara) până la 2,62 kg/ha (primăvara) (Tab. 1).
Depunerile maxime de S-SO42- din perioada de primăvară pot fi explicate
ca rezultat al acumulării în cantități sporite în atmosferă a oxizilor de sulf
(SOx) de la sfârșitul sezonului de încălzire. Maximele de la sfârșitul
perioadei de vegetație (toamna), precum și minimul din sezonul rece al
anului (iarna), rezultă datorită mișcării maselor de aer mai active în
perioada caldă a anului, comparativ cu perioada rece, fenomen de care
depinde repartizarea depunerilor transfrontaliere. Comparativ cu
maximele din toamnă (sfârșitul perioadei active de vegetație), care pot
avea un impact direct minim asupra vegetației, maximele înregistrate la
începutul perioadei de vegetație prezintă un risc de amenințare ca rezultat
al începutului ciclului de vegetație.
Comparativ cu depunerile de S-SO42-, în ecosistemele studiate
depunerile de N-NO3- în precipitațiile colectate sub coronament au variat
de la 0,12 kg/ha până la 1,02 kg/ha. În dependență de anotimp, analog
depunerilor de S-SO42-, depunerile de N-NO3- respectă aceeași legitate, cu
minimele în anotimpurile iarna (0,31 kg/ha) și vara (0,12 kg/ha) și
maximele în anotimpurile toamna (0,36 kg/ha) și primăvara (1,02 kg/ha).
Geneza depunerilor de N-NO3- fiind emisiile oxizilor de azot de la sistemele
de încălzire, care s-au acumulat în atmosferă la sfârșitul sezonului de
216
încălzire, au determinat maximele din perioada de primăvară. Fluxul
minim al ionilor de N-NO3-, înregistrat în sezonul rece al anului poate fi
explicat prin activitatea foarte redusă a bacteriilor din sol în această
perioadă, producătoare a celei mai mari cantități de NOx prezent în
atmosferă [17].
Tabelul 1
FLUXURILE SEZONIERE DE PRECIPITATII ȘI IONI MINERALI SUB
CORONAMENTUL ARBORILOR DIN TRUPUL DE PADURE ,,RACOVATII
DE SUD” ,CONFORM SCALEI EUROPENE A INTENSITĂȚII
DEPUNERILOR ATMOSFERICE, kg/ha/an, a. 2012
217
6,16 kg/ha/an (vezi Tab. 1). Rezultatele obținute în studiul nostru
demonstrează că fluxurile anuale ale ionilor de S-SO42- determinate sub
coronament, conform scalei de evaluare a depunerilor de sub
coronamentul arborilor în ecosistemele forestiere la nivel european [10,
16], pot fi considerate ca depuneri foarte mari. Depunerile ionilor de N-
NO3-, conform aceeași scale, sunt considerate depuneri reduse, iar fluxul
ionilor de N-NH4+ se încadrează în categoria de depuneri mari. Astfel,
rezultatele obținute pot fi confirmate de studiile efectuate anterior în
rețeaua europeană de monitoring forestier din țară [3], cât și din România
[13], ceea ce atestă afectarea pădurilor de depuneri foarte mari și,
respectiv, mari de S-SO42- și N-NH4+.
Depunerile atmosferice a compușilor de sulf și azot pot afecta
ecosistemele forestiere prin mai multe procese ca dezechilibre nutritive și
creșterea sensibilității plantelor la îngheț, atacul dăunătorilor, cât și prin
efectele de acidifiere și eutrofizare. Efectele de acidifiere și eutrofizare
asupra ecosistemelor, pot fi evaluate cu ajutorul conceptului de „sarcini
critice” și „niveluri critice” („critical loads and critical levels”) [15]. Conform
literaturii de specialitate [15], aceste valori limită sunt definite ca o
estimare cantitativă a unei expuneri sub limitele cărora efectele nocive
asupra elementelor sensibile ale mediului nu se produc.
În contextul conceptului de „sarcini critice” și „niveluri critice”,
conform modelării EMEP a depunerilor atmosferice de azot pentru zona de
studiu, pentru anii 2011-2013, putem spune că depunerile totale de azot
nu au produs careva daune asupra elementelor sensibile ale mediului.
Astfel, în zona de studiu, depunerile totale de azot au variat de la 4,9
kg/ha (2011) până la 6,7 kg/ha (2012) și 6,0 kg/ha (2013) (Tab. 2), valori
ce nu depășesc sarcinile critice empirice ale azotului (10-20 kgN/ha/an),
pentru ecosistemele forestiere din zonele temperate, dominate de specii de
foioase. Depunerile de azot nu au atins nici sarcinile critice [15] ce pot
afecta procesele biologice din sol (10-15 kgN/ha/an), starea de nutriție a
arborilor, rezistența la agenții patogeni și atacul dăunătorilor (10-15
kgN/ha/an), de asemenea nu au fost atinse pragurile de 10-15
kgN/ha/an ce pot modifica biodiversitatea lichenilor.
Conform Programului European de Evaluări și Monitoring (EMEP),
în zona de studiu (cvadratul 87/65, EMEP 50×50km), în anul 1990,
depunerile de sulf constituiau 17,4 kg/ha/an (vezi Tab. 2), care s-au
diminuat până la 4,0-6,3 kg/ha/an către aa. 2011-2013, cu mici tendințe
218
de creștere pentru ultimii trei ani care pot fi determinate de condițiile
climatice și activitățile economice din țările europene.
Tabelul 2
DEPUNERILE POLUANȚILOR ATMOSFERICI ÎN ZONA DE STUDIU
(CVADRAT 87/65, EMEP (50×50km)), CONFORM EMEP MSC-W,
kg/ha, [9]
1990 2011 2012 2013
atmosferice
Depuneri
NH3
NH3
NH3
NH3
NOx
NOx
NOx
NOx
SOx
SOx
SOx
SOx
Ntot
Ntot
Ntot
Ntot
Uscate 5,3 1,5 2,0 3,5 1,1 0,9 0,7 1,6 0,9 0,8 0,6 1,4 0,9 0,8 0,6 1,4
Umede 12,1 3,6 3,9 7,5 2,9 1,9 1,4 3,3 5,0 3,0 2,3 5,3 5,4 2,4 2,2 4,6
Totale 17,4 5,1 5,9 11,0 4,0 2,8 2,1 4,9 5,9 3,8 2,9 6,7 6,3 3,2 2,8 6,0
219
Astfel, conform Gradaţiilor de Evaluare a Calităţii Aerului (GECA)
propuse de Begu (2009), pentru teritoriul Republicii Moldova [4],
abundența speciilor indicatoare de licheni înregistrate în ecosistemul
studiat permite să constatăm că calitatea aerului este apreciată ca slab
poluat cu SO2 (0,05–0,1 mg/m3 aer), ceea ce denotă efecte nesemnificative
a surselor de poluare din zonă, inclusiv a celor transfrontaliere.
Rezultatul obținut în studiul dat – aer slab poluat cu SO2, denotă o
îmbunătățire a calității aerului în comparație cu rezultatele studiilor
anterioare (2009) realizate în peste 63 de ecosisteme forestiere din R. M.
Tabelul 3
DIVERSITATEA SPECIFICĂ, TOXITOLERANŢA ȘI ABUNDENŢA
LICHENILOR ÎNREGISTRAȚI ÎN TRUPUL DE PĂDURE „RACOVĂȚII DE
SUD”, (DUPĂ BEGU, 2011)
Gradul de Calitatea aerului Speciile de licheni Abundența
toxitoleranţei față înregistrate speciilor de
de SO2 licheni (%)
I Aer curat Ramalina fraxinea 2
Cladonia fimbriata 1
II Poluare foarte slabă Evernia prunastri 26
Parmelia caperata 7
Parmelia sulcata 15
Hypogymnia 10
Poluare moderată physodes
III Parmelia acetabulum 7
Parmelia olivacea 5
Physcia stellaris 5
IV Poluare considerabilă Candelariella vitellina 7
V Poluare puternică Xanthoria parietina 8
Lepraria aeruginosa 5
[4], potrivit căreia în această zonă s-a atestat aer moderat poluat. Aceste
rezultate indică o tendință de scădere a emisiilor de la sursele locale de
poluare, inclusiv și a celor transfrontaliere.
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
221
9. EMEP/MSC-W website: http://emep.int/mscw/index_mscw.html (vizitat:
2011-2015).
10. Fischer R. et al. Forest Condition in Europe, 2010 Technical Report of ICP
Forests. Work Report of the Institute for World Forestry 2010/1. ICP Forests,
Hamburg, 2010. 175 p.
11. Harta topografică a Republicii Moldova. Fondul național de date geospațiale
2013. http://www.geoportal.md/ru/default/map (vizitat 12.07.2015-
11.09.2016).
12. http://www.integral.ru/shop/index.html (vizitat: 04.05.2015).
13. Iacoban C. Evaluarea poluării atmosferice în ecosisteme forestiere din
România. București: Editura Silvică, 2009. 243 p.
14. ICP Forests. Manual on methods and criteria for harmonized sampling,
assessment, monitoring and analysis of the effects of air pollution on forests.
UNECE ICP Forests Programme Co-ordinating Centre, Hamburg, 2010.
http://www.icp-forests.org/Manual.htm (vizitat 23.04.2014).
15. ICP Modeling and Maping. Manual on methodologies and criteria for
Modelling and Mapping Critical Loads & Levels and Air Pollut. Berlin, 2004.
254 p.
16. Lorenz M., Becher G. Forest Condition in Europe, 2012 Technical Report of
ICP Forests. Work Report of the Thünen Institute for World Forestry 2012/1.
Hamburg, 2012. 167 p.
17. Pumnea C., Grigoriu G. Protecția mediului ambiant. București: Ed. Did. și Ped.,
1994. 139 p.
222
RELAȚII TEMPORALE ÎNTRE PARAMETRII CLIMATICI ȘI
CREȘTERILE ANUALE ALE SPECIILOR FORESTIERE (STUDIU DE CAZ)
Abstract: The forests on the natural distribution area from the silvosteppe zone, under the
influence of climate change will experience major changes in their structure and functioning.
The analysis of growth parameters for Fraxinus excelsior, Quercus petraea, Q. robur in three
experimental areas from center of the Republic of Moldova indicates that the radial growth
processes are influenced by the same complex of climatic factors, which differ being
dendroclimatic response intensity. It has been shown that between the annual tree growth
and forest aridity index - FAI, there are close correlations: the higher FAI values indicate the
lower annual growth of the trees, and vice versa, low FAI values identify good development
conditions of the stands (higher increases in the annual ring width).
INTRODUCERE
223
10%, îndeosebi pentru perioada de iarnă, în timp ce vara se vor atesta arii
vaste pentru care cantitatea de precipitații, se va reduce chiar și până la
10% [13]. Pentru pădurile aflate la limita arealului natural de distribuție
(limita xerică) din zona silvostepei, disponibilitatea apei va determina
schimbări în structura și funcționarea ecosistemului forestier, iar prin
schimbările, relativ mici, în echilibrul umidității solului se va ajunge la
schimbări majore, de ordin ecologic (corologia speciilor, diminuarea
serviciilor ecosistemice, etc.) [14].
Relațiile dintre condițiile climatice și vegetație au fost abordate în
numeroase studii globale și regionale, până în prezent, în special, în
contextul schimbărilor climatice actuale, modificări ce vor schimba
distribuția zonală și altitudinală a diferitelor specii. În cercetările privind
relațiile dintre parametrii climatici și creşterea arborilor, ca indicator
sintetic al proceselor de biosinteză la nivelul arborelui, se utilizează datele
şi informaţiile furnizate de inelul anual. Inelul anual prezintă o serie de
caracteristici care sunt rezultatul variaţiei factorilor de mediu asupra
proceselor ecofiziologice, ce determină cantitatea şi calitatea creşterii.
Perturbaţiile produse în mediul pădurii pot fi localizate în timp, după cum
amploarea lor poate fi evaluată prin evidenţierea unor modificări ale
lăţimii inelului anual sau ale altor caracteristici ale acestuia [8].
MATERIAL ȘI METODE
unde :
X – media aritmetică
n – numărul total de ani din seria dendrocronologică
xt – lăţimea inelului anual din anul t.
unde: TVII-VIII – temperatura medie a aerului pentru lunile iulie și august (°C),
225
PV-VIII - suma precipitațiilor (mm) căzute în perioada lunile mai - august.
REZULTATE ȘI DISCUȚII
226
facilita selectarea speciilor de arbori, proveniențe și genotipuri tolerante
condițiilor climatice existente [15].
În studiile la nivel local, s-a constatat faptul că apa constituie cel mai
puternic factor cu caracter limitativ (dintre temperatură şi precipitaţii)
pentru procesul de biosinteză al arborilor, fapt afirmat prin analiza
creşterilor anuale în pădurile Rezervației Științifice "Codrii" [2].
Studiile noastre au utilizat în analiza dendroclimatică, valorile lunare
ale temperaturilor şi precipitaţiilor, care permite surprinderea caracterului
cumulativ al secetelor. S-a determinat că dinamica indicilor de creştere
pentru perioada 1985-2017 relevă o variaţie sincronă la frasin, gorun şi
stejar pedunculat, iar variaţia dendro-climaterică pentru zonele de studiu,
relevă o alternanţă a perioadelor cu regim normal al precipitaţiilor, cu
perioadele caracterizate de secete. Dinamica similară a indicilor de
creştere la frasin, gorun şi stejar pedunculat din suprafeţele
experimentale indică faptul că procesele de creştere radială sunt
influenţate de acelaşi complex de factori climatici, ceea ce diferă fiind
intensitatea răspunsului dendroclimatic.
Stejarul pedunculat (Quercus robur). Specie mezofilă, cu mare
capacitate de adaptare la diferite regimuri de precipitaţii (reflectate în
însuşirile morfo-anatomice: frunze glabre cu cuticulă subţire ce permite o
transpiraţie intensă, ţesuturi mecanice dezvoltate în frunză, fapt ce
determină o rezistenţă mare la ofilire, ritidom gros şi adânc crăpat,
adaptat la climate secetoase, cu ierni aspre etc.) [3].
Formarea lemnului timpuriu (EW) la stejarul pedunculat, specie cu
distribuţie a porilor inelară, are loc înainte de apariţia şi dezvoltarea
sistemului foliar [12]. Pe baza rezervelor de carbohidraţi, stocate la nivelul
diferitelor ţesuturi, stejarul îşi realizează sistemul hidraulic de conducere
a sevei brute în perioada martie – aprilie. Existenţa unui deficit de
precipitaţii în sezonul de vegetaţie precedent şi toamna anterioară
determină o scădere a lăţimii EW. Necesitatea arborelui de a realiza un
sistem hidraulic minim, se reflectă în variaţia mult mai redusă a seriei de
indici de creştere EW comparativ cu LW (lemn târziu) sau RW (lățimea
totală a inelului).
Cele mai mari valori ale creșterii anuale s-au înregistrat pentru
stejarii pedunculați din SE Codrii, pe când cei din SE Mereșeni, prin
amplasarea mai sudică, posibil, sub deficit de precipitații înregistrează
cele mai mici valori, în setul de suprafețe experimentale. Totodată, pentru
anii secetoși (1987, 1994, 2000, 2005, 2007, 2015), în toate ariile
227
cercetate, s-au înregistrat valori scăzute a lățimii totale a inelului (RW)
(Fig. 1).
6,5 mm
6
5,5
5
4,5
4
3,5
3
2,5
2
1,5
1
0,5
0
1985
1986
1987
1988
1989
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017
SE Ivancea SE Codrii SE Mereșeni
228
(Ocolul Silvic Mereșeni), pe pante cu expoziție Sudică și Sud-Vestică, la
altitudinea de 180-280 m [16].
Cele mai mari valori ale creșterii anuale pentru gorun s-au înregistrat
în SE Codrii cu toate că valorile înregistrate în SE Mereșeni și Ivancea, nu
sunt departe de cele înregistrate pentru Codrii (Fig. 2). O corelaţie mai
ridicată a indicilor de creştere (RW) cu cantitatea de precipitaţii, în cazul
stejarului pedunculat comparativ cu gorunul, a fost observată în toate
cele trei suprafeţe experimentale, evidenţiindu-se creșteri mai pronunțate
la stejarul pedunculat față de gorun, în aceleaşi condiţii de deficit hidric.
6 mm
5,5
5
4,5
4
3,5
3
2,5
2
1,5
1
0,5
0
2003
2005
1985
1986
1987
1988
1989
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2004
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017
SE Ivancea SE Codrii SE Mereșeni
229
poate fi compensată. Creşterea frecvenţei şi severităţii deficitului de
precipitaţii, corelat cu temperaturi înalte, are efecte semnificative asupra
frasinului din SE Mereșeni, observându-se o creştere mai scăzută în anii
secetoși (ca și în cazul stejarului pedunculat) (Fig. 3).
8 mm
7,5
7
6,5
6
5,5
5
4,5
4
3,5
3
2,5
2
1,5
1
0,5
0
1985
1986
1987
1988
1989
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017
SE Ivancea SE Codrii SE Mereșeni
230
10
12
14
16
0
2
4
6
8
0
2
4
6
8
10
12
14
16
18
20
22
24
26
28
30
0
2
4
6
8
10
12
14
16
18
20
22
24
26
1960 1960
1960
1961 1961
1961
1962 1962
1963 1963 1962
1964 1964 1963
1965 1965 1964
1966 1966 1965
1967 1967 1966
1968 1968 1967
1969 1969 1968
FAI (st.met.Bravicea)
FAI (st.met. Bălțata)
FAI (st.met.Chișinău)
1970 1970 1969
1971 1971 1970
1972 1972 1971
1973 1973 1972
1974 1974 1973
1975 1975 1974
1976 1976 1975
1977 1977 1976
1978 1978 1977
1979 1979 1978
1980 1980 1979
1981 1981 1980
1982 1982 1981
1983 1983
1982
1984 1984
1985 1983
1985
1986 1986 1984
1987 1987 1985
1988 1988 1986
1987
231
1989 1989
1990 1990 1988
1991 1991 1989
y = 0,0631x + 6,5616
1992 1992 1990
1993 1993 1991
y = 0,0323x + 5,8347
y = 0,0683x + 8,2281
2008 2008
2009 2006
2009
7
6
SE Ivancea; Creșterea
5 y = -0.0573x + 5.4533
anuală, mm
4
y = -0.04x + 3.9402
3
2
y = -0.0714x + 4.6214
1
0
5 10 15 20 25
FAI (1985 - 2015)
Frasin (Fraxinus excelsior) Stejar (Quercus robur) Gorun (Quercus petraea)
Fig. 7. Corelații existente între indicele FAI (1985-2015) și creșterile
anuale la unele specii forestiere din suprafața
experimentală Ivancea.
8
SE Codrii; Creșterea anuală,
7
6
5 y = -0.1077x + 6.2164
mm
4 y = -0.1663x + 5.6765
3
2 y = -0.1018x + 4.6502
1
0
3 5 7 9 11 13 15
FAI (1985 - 2015)
Frasin (Fraxinus excelsior) Stejar (Quercus robur) Gorun (Quercus petraea)
Fig. 8. Corelații existente între indicele FAI (1985-2015) și creșterile
anuale la unele specii forestiere din suprafața experimentală Codrii.
valori generale ale FAI cuprinse între 4,0-9,5. În parte, pentru frasin, cele
mai bune condiții de dezvoltare sunt cele redate de parametrii climatici ce
232
induc valori ale FAI cuprinse între 5-9,5; pentru stejarul pedunculat: 4-9,
iar pentru gorun: 6-9.
Aceste date sunt de ordin general și pot identifica doar acțiunea
(pozitivă, negativă) a parametrilor climatici asupra creșterii și dezvoltării
speciilor forestiere în acele areale. La acești parametrii se pot adăuga un
șir de alți factori (biotici, antropici) cu impact asupra creșterii speciilor.
6
SE Mereșeni; Creșterea anuală, mm
4 y = -0,0508x + 4,8646
3 y = -0,0547x + 4,4039
2
y = -0,0535x + 4,2056
1
0
3 8 13 18 23 28
FAI (1985 - 2015)
Frasin (Fraxinus excelsior) Stejar (Quercus robur) Gorun (Quercus petraea)
Fig. 9. Corelații existente între indicele FAI (1985-2015) și creșterile
anuale la unele specii forestiere din suprafața experimentală Mereșeni.
CONCLUZII
233
BIBLIOGRAFIE
1. Briffa KR, Jones PD, 1990. Basic Chronology Statistic and Assements. In
Cook ER, Kairiukstis LA (eds), Methods of Dendrochronology: Applications in
the Environmental Sciences. Dordrecht: Kluwer Academic Publisher 137-152.
2. Caisîn V. Creșterea arborilor pentru 25 de ani și clima. Mediul Ambiant, Nr. 2
(20) aprilie, 2005. p. 15-21.
3. Clinovschi F. Dendrologie. Editura Universității Suceava, 2005, 299 p.
4. Cook E.R. A time series approach to tree-ring standardization. Ph. D. Diss.,
Tucson, University of Arizona, 1985.
5. Eaton, E., et al. Quercus robur and Quercus petraea in Europe: distribution,
habitat, usage and threats. In: San-Miguel-Ayanz, J., de Rigo, Caudullo D., et
al. (Eds.), European Atlas of Forest Tree Species. Publ. Off. EU, Luxembourg.
2016.
6. Flocea M. Cercetări auxologice şi dendrocronologice în arborete de cvercinee
cu fenomene de uscare anormală. Referat ştiinţific. București: Editura Agro-
Silvică, 1992.
7. Fraxigen, Ash Species in Europe: Biological Characteristics and Practical
Guidelines for Sustainable Use, 2005 University of Oxford, Oxford pg. 128 p.
8. Fritts, H. C., Tree rings and climate, Academic Pres.London. 1976.
9. Fuhrer E. Horvath L., Jagodics A., Machon A., Szabados I. Application of new
aridity index in Hungarian forestry practice. Idojaras, Quarterly Journal of the
Hungarian Meteorological Service. Vol. 115, No. 3, July- September 2011, pp.
205-216.
10. Fuhrer E., Jagodics A. Carbon stocks in the stands of climate tree species (in
Hungarian). “Klima-21”, Fuzetek, 2009, pp. 43-55.
11. Giurgiu, V. Metode ale statisticii matematice aplicate în silvicultură, Bucurețti:
Ed. Ceres. 1972.
12. Gricar J. Xylem and phloem formation in Sessile oak from Slovenia in 2007.
Wood Research. 55, 2010, p. 15–22.
13. Impacts of Climate Change on European Forests and Options for Adaptation.
AGRI-2007-G4-06 Report to the European Commission Directorate-General
for Agriculture and Rural Development. 2008, 173 p.
14. MátyásC., Sun G. Forests in a water limited world under climate change.
Environmental Research Letters, Vol. 9, N-8, IOP Publish. Ltd, 2014. p.1-10.
15. Nedealcov M., Dediu I., Donica A., Grigoraș N. Utilizarea indicelui de ariditate
forestier (FAI) pe teritoriul Republicii Moldova. Conferinţa știinţifică cu
participare internaţională, “Biodiversitatea în contextul schimbărilor
climatice”. Academia de Științe a Moldovei. Universitatea Academiei de Științe
a Moldovei, Chișinău, 2016, p. 230-233.
16. Postolache Gh. Vegetaţia Republicii Moldova. Chişinău: Ştiinţa, 1995, 340 p.
17. Rivas-Martinez S., Penas A., Diaz T.E. Bioclimatic map of Europe.
Bioclimates. Scara 1:6000000. Cartographic Service, University of Leon,
Spain, 2004.
18. Schweingruber F. Tree rings and environment. Dendroecology. Birmensdorf,
Swiss Federal Institute for Forest, Snow and Landscape Research, Paul
Haupt, Berne, Stuttgart, Vienna, 1996, 609 p.
234
ASPECTE PRIVIND DEZVOLTAREA BOLII
FĂINAREA STEJARULUI (MICROSPHAERA ALPHITOIDES)
ÎN ARBORETELE DE CVERCINEE
Ala DONICA
Institutul de Ecologie și Geografie
Abstract: The fungal agent Microsphaera alphitoides is one of the main agents responsible
for degradation of oak ecosystems in Moldova. The development and spread of the oak
powdery mildew in the researched areas occurred during two stages of leaves infestation
(primary infestation, in spring, through ascospori and secondary infestation, in summer,
through conidia), directly depended on meteorological parameters and the presence of the
source of infestation. The meteorological conditions in 2018 allowed the spread of the
disease in oak stands, especially during the secondary infestation, when leaf infestation
with the fungus mycelium was at medium level (inside the experimental surfaces) and
reached a medium to strong level of infestation on trees at the forest edge. The high
susceptibility of oak trees to this disease requires development of strategies to reduce the
risk of "powdery mildew".
INTRODUCERE
235
Ciclul evolutiv al acestui parazit începe primăvara, odată cu
desfacerea cleistoteciilor, care punând în libertate ascosporii, produc
infestări pe frunzele nou apărute. Infestarea produsă primăvara din
ascospori, poartă denumirea de infestare primară. Pe măsură ce are loc
formarea și maturizarea conidiilor, spre vârf începe detașarea lor. Conidiile
formate pe miceliul din infestarea primară sunt antrenate de curenții de
aer și căzând pe frunzele tinere, provoacă noi infestări – infestarea
secundară. O dată apărută forma conidială, umiditatea nu mai joacă un
rol hotărâtor ca în cazul infestărilor primare, ci din contra, timpul uscat
favorizează detașarea și răspândirea conidiilor [2, 5].
Cercetările anterioare privitoare la biologia ciupercii, au arătat
importanța majoră pe care o prezintă umiditatea și temperatura în
producerea infestărilor și dezvoltarea acestei boli. Studiile de acest gen, de
pe teritoriul țării noastre, indică că intensitatea atacului „făinării” este în
funcţie de condiţiile climatice, boala fiind favorizată de temperaturi
cuprinse între 25-300C şi umiditatea relativă a aerului de 70% [1]. Datele
din literatura de specialitate, indică faptul că făinarea stejarului iernează
sub formă de cleistotece dormite/latente, pe frunze în litieră, pe
lăstarii/lujerii afectați. Cu toate acestea, în condiții mai calde/ierni
blânde, ciuperca poate supraviețui sub formă de conidii sau miceliu
asexuat pe plantele - gazdă vii. Atât ascosporii, cât și conidiile servesc ca
inocul/nucleu primar de infestare și sunt dispersate de către vânt. Sporii
nu au nevoie de apă liberă pentru a germina, doar o umiditate relativă
ridicată a aerului este esențială. Conidiile sunt produse frecvent în timpul
perioadei de vegetație și servesc drept inocul secundar, deoarece creșterea
și reproducerea se repetă pe tot parcursul sezonului de vegetație. Făinarea
stejarului predomină în cea de-a doua și a treia fază de dezvoltare a
frunzelor, din lunile iulie și august [6].
MATERIAL ȘI METODE
REZULTATE ȘI DISCUȚII
mm oC
150 26
140 24
130 22
120 20
110 18
100 16
90 14
80 12
70 10
60 8
50 6
40 4
30 2
20 0
10 -2
0 -4
Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie
mm
130 26oC
120 24
110 22
20
100
18
90
16
80 14
70 12
60 10
50 8
6
40
4
30
2
20 0
10 -2
0 -4
Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie
mm
150 25oC
140 23
130 21
120 19
110 17
100 15
90 13
80 11
70 9
60 7
50 5
40 3
30 1
20 -1
10 -3
0 -5
Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie
iernare: cleistoteci dormite+ infestare primară; infestare secundară; formarea
miceliul de rezistență prin ascospori conidii detașate cleistoteciilor
Cant.med. precip., mm Umid.rel.aer.,% Temp.med. aer.,°C
239
Frunzele atacate rezistă, mai puțin la acțiunea secetei, și după
perioade îndelungate aride, încep a se usca, de regulă începând cu prima
decadă a lunii august. Lujerii/lăstarii făinați nu ating până toamna
maturitatea deplină și la apariția primelor geruri - degeră.
Aplicând scala infestării frunzelor de stejar de către miceliul ciupercii
Microsphaera alphitoides, în cele 3 SE s-a observat că în cazul infestării
primare, frunzele de stejari nu prezentau urme ale infestării în luna aprilie
(scala de infestare zero), iar în luna mai - au început a fi acoperite în
proporție de 0,1-2% de către ciupercă (urme ale infestării) în SE Ivancea și
Mereșeni și până la 10% din frunză (nivel de infestare slab) în SE Codrii
(Tab. 1).
Tabelul 1
EVALUAREA INFESTĂRII FRUNZELOR DE STEJAR DE CĂTRE
MICELIUL CIUPERCII MICROSPHAERA ALPHITOIDES ÎN ARIILE
CERCETATE
Scala Acoperirea Nivel de Suprafețele experimentale cercetate
de frunzei de infestare (observații în teren, an. 2018)
infest către Aprilie Mai Iunie- August Septemb.-
are micelium Iulie Octomb.
ciuper. (%)
0 0 Fără Ivancea
infestare Codrii
Mereșeni
1 0,1-2,0 Urme ale Ivancea
infestării Mereșeni
2 2,1-10,0 Infestare Codrii Mereșeni Mereșeni
slabă
3 10,1-30,0 Infestare Ivancea Ivancea Ivancea
medie Codrii Codrii Codrii
Mereșeni
4 30,1-50,0 Infestare
medie
puternică
5 50,1-75,0 Infestare
puternică
6 >75,0 Infestare
severă
CONCLUZII
Scala de 0- Fără 1- Urme ale 2- Infestare 3- Infestare 4- Infestare medie 5- Infestare 6- Infestare
infestare infestare infestării slabă medie puternică puternică severă
Fig. 4. Evoluția spațială a gradului de infestare a frunzei de stejar de către boala făinarea stejarului (Microsphaera
alphitoides) în interiorul suprafețelor experimentale și la lizieră, 2018.
242
În infestarea secundară (produsă vara, din conidii), în condiții de
aport de precipitații în luna iunie, urmată de o perioadă îndelungată cu
temperaturi ridicate a aerului, ciuperca s-a răspândit mai intens pe
suprafața frunzelor de stejar, trecând de la nivel de infestare slabă, spre
mediu și mediu puternic. Toamna anului 2018 (lunile septembrie și
octombrie) pentru teritoriul ţării a indicat vreme mai caldă, ca de obicei și
cu insuficiență semnificativă de precipitații. Aceste condiții au permis, pe
petele de făinare de pe frunze, formarea cleistoteciilor (forma perfectă a
ciupercii) și, deci, apariția și persistența viitorului focar de infestare cu
această boală în ariile cercetate.
Susceptibilitatea ridicată a arborilor cercetați la această boală
impune organele competente de a dezvolta strategii de reducere a riscului
la “făinare” și de stopare a afectării ulterioare a stejarilor.
BIBLIOGRAFIE
243
MONITORINGUL DĂUNĂTORILOR DEFOLIATORI ARBORETELOR DE
CVERCINEE PRIN CAPCANE FEROMONALE (STUDIU DE CAZ)
Abstract: Studies on the monitoring of the most damaging defoliant species of oaks
(Lymantria dispar and Totrix viridana) through pheromone traps in forest ecosystems are
some of the rare achievements in this field, for our country. It has been shown that during
the vegetation season there is an alternation of defoliant species, with the presence and
development of the II generations, harmful to the foliar limb (the quantity of pests being
higher during the first generations and reduced in the second generation). The activity of
phytophagus insects was directly influenced by the climatic conditions in the studied areas,
the presence of the nutrition source - oaks and the presence of the infestation source. Based
on the evidence of males captured in the pheromone traps, digital maps of the spatial
distribution of the imago of studied species were developed, which allowed the determination
of the position, the direction of spreading and the size of the pests (the necessary studies in
sustainable forest management).
INTRODUCERE
MATERIAL ȘI METODE
245
baza programelor geoinformaţionale [12], cu utilizarea programului
ArcGIS.
REZULTATE ȘI DISCUȚII
Tabelul 1
PRINCIPALELE CARACTERISTICI DENDROMETRICE ALE
SUPRAFEȚELOR EXPERIMENTALE CERCETATE (DATELE ICAS)
246
1 2 3 4
Tip de stațiune deluros de cvercete cu deluros de cvercete cu deluros de cvercete
gorunete, goruneto- gorunete, goruneto- cu gorunete,
şleauri, pe platouri, şleauri pe platouri, goruneto-şleauri pe
versanţi însoriţi şi versanţi însoriţi şi platouri,versanţi
semiînsoriţi, cu soluri semiînsoriţi cu soluri însoriţi şi
cenuşii, cenuşii-brune, cenuşii, cenuşii semiînsoriţi, Bm
+/- brune slab luvice, brune, edafic mare,Bs
edafic mijlociu, Bm
Altitudine medie 242 179 299
(m)
Relief Platou Versant mijlociu Versant
Configurația plan ondulat ondulat
terenului
Înclinarea - 120 100
Expoziţia NV NV NE
Tipul de sol C cenușiu deschis 1609 – cenușiu cenușiu deschis
deschis
Tipul de sol D cenușiu deschis 1609 – cenușiu cenușiu deschis
deschis
Tipul de pădure goruneto-stejăret de șleau de deal cu gorunet normal cu
productivitate medie gorun şi stejar, Ps flora de mull, Pm
Tipul de pădure Păduri de foioase Păduri de foioase Păduri de foioase
(EEA 2006) mezofite mezofite mezofite
Compoziţia 6 GO 4 ST 4 ST 3 FR 1 JU 1TE 1 9 GO 1 DT
arboretului CA
Consistenţa 0,7 0,7 0,8
Specia GO ST GO
dominantă
Vârsta (ani) 96 111 79
Specii asociate ST CA FR JU TE
Suprafaţa (ha) 0,25 0,25 0,25
247
S-a observat faptul că pe parcursul perioadei de vegetație a anului
2018, a avut loc o alternanță de specii dăunătoare stejarilor, cu divers
grad de afectare a limbului foliar.
Dăunătorul molia verde, s-a dezvoltat în două generații, cantitatea
numerică a imago de Totrix viridana capturați într-o capcană, în luna mai,
a variat de la 22 indivizi/o capcană (SE Ivancea, partea Nordică) până la
36 indivizi/capcană (SE Mereșeni, partea Sudică ). În luna iunie, numărul
populației dăunătorului T. viridana s-a micșorat până la zero
indivizi/capcană în SE Ivancea și SE Codrii, dând loc altui dăunător –
omida păroasă a stejarului. Astfel, dăunătorul Lymantria dispar nu a fost
prezent în luna mai, dar a apărut în luna iunie, numeric - cca 37 indivizi/
capcană în SE Mereșeni. În luna iulie numărul populației dăunătorului L.
dispar s-a micșorat și în SE Mereșeni a atins nivelul de 11
indivizi/capcană; în SE Codrii - 4 indivizi/capcană, iar în SE Ivancea - 14
indivizi/capcană.
Pe baza evidenței masculilor capturați în capcanele feromonale au
fost elaborate hărţile digitale de repartizare spaţială a imago speciei Totrix
viridana, cu ajutorul SIG, în programa BioClass. Culoarea verde a carto-
schemelor reprezintă densitatea scăzută a dăunătorului, pe când diferitele
nuanţe de galben, maro și roșu ilustrează focarele de repartizare spaţială a
dăunătorului. Vizualizarea cartografică a distribuției spațiale a specie
permite determinarea focarelor de dezvoltare a dăunătorului și elaborarea
strategiilor și măsurilor eficiente de protecție a pădurilor.
Densitatea populaţiei moliei verzi a fost mai intensă pe parcursul
dezvoltării I generații (luna mai), îndeosebi în SE Mereșeni (35-39
ind./capcană). În plus, hărțile digitale ne demonstrează că distribuția
spațială a dăunătorului se mișcă adânc în trupul pădurii. În timpul
dezvoltării generației a II-a, cantitatea dăunătorilor a scăzut în toate SE
studiate (Fig. 2-4).
Același procedeu de vizualizare a datelor obținute a fost aplicat și
pentru specia omida păroasă a stejarului - Lymantria dispar (Fig. 2-4).
Dezvoltarea din abundență a acestei specii a avut loc în luna iunie,
îndeosebi în sectorul Mereșeni – peste 35 ind./o capcană.
Dacă e să comparăm rezultatele obținute cu cele din studiile anului
2017, unde, de asemenea s-au utilizat capcane feromonale pentru
identificarea focarelor de răspândire a speciei defoliatoare molia verde a
stejarului, atunci deducem faptul că în anul 2017, dezvoltarea acestei
specii nu a fost atât de intensă precum în anul 2018. Numărul maxim de
indivizi per capcană feromonală a fost atestată în I generație, alcătuind 9
indivizi (SE Ivancea, partea Sud-Vestică), distribuția spațială a
dăunătorului mișcându-se adânc în trupul pădurii, urmată de SE Codrii
(partea Vestică) -7 indivizi/o capcană și SE Mereșeni (partea Nord-Vestică)
– 4 ind./o capcană. În timpul dezvoltării generației a II-a, cantitatea
dăunătorilor a scăzut în toate SE studiate. Posibil, condițiile meteo
nefavorabile din primăvara anului 2017 (căderea zăpezii, scăderea bruscă
a temperaturii în perioada, care corespunde activării de primăvară a
insectelor), au influențat reducerea numerică a populației speciilor ținte.
De asemenea, concurența altor specii (paraziți şi prădători oofagi,
248
microorganisme entomofage, etc.) prezintă factori biotici limitativi în
dezvoltarea speciei.
249
SE Observații în suprafețele experimentale (prin capcane feromonale):
Mai Iunie Iulie
Dăunătorul defoliator molia verde a stejarului (Totrix viridana)
Codrii
250
SE Observații în suprafețele experimentale (prin capcane feromonale):
Mai Iunie Iulie
Dăunătorul defoliator molia verde a stejarului (Totrix viridana)
Mereșeni
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
252
ASPECTE ALE ÎNFLORIRII ȘI FRUCTIFICĂRII STEJARULUI
(STUDIU DE CAZ)
Nicolae GRIGORAȘ
Institutul de Ecologie și Geografie
Abstract: The presented study identifies the existing dependencies between the time
course of phenological phenomena in the oak stands, from three sample surfaces, and the
factors with a major impact on their evolution. The usefulness of the oak tree research is
necessary both for scientific and practical reasons, knowing that the issue of ensuring the
production of high quality forest seeds and the necessary quantity is an actual one. The
researches show that the formation and development of the oak inflorescences, the amount
of acorns reached maturity and the degree of its viability (in the region under study) were in
direct correlation with the climatic parameters, during the vegetation period, the presence of
defoliating and seminophage species , factors that can induce tree metabolic imbalances, low
fructification, and premature fall of fruit. The most intense fructification was certified for the
Ivancea research area, followed by the Codrii and Mereşeni areas.
INTRODUCERE
253
MATERIALE ȘI METODE
Tabelul 1
SCARA DE APRECIERE A INTENSITĂȚII ÎNFLORIRII
CVERCINEELOR [9]
255
REZULTATE ȘI DISCUȚII
257
Fig. 3. Ghinde atacate de dăunătorul seminofag - trombarul ghindei
(Balaninus glandium) în SE cercetate, 2018.
Tabelul 2 Tabelul 3
INTENSITATEA ÎNFLORIRII NUMĂRUL DE GHINDE LA 1 M.
STEJĂRETELOR DIN LINIAR DE RAMURĂ ÎN SE
SUPRAFEȚELE (METODA RAMURILOR DE
EXPERIMENTALE PROBĂ)
SE Arbori Lizieră Masiv SE Arbori Lizieră Masiv
izolați însorită izolați însorită
Ivancea 3 3 3 Ivancea 3 3 2
Rezervația 3 3 3 Rezervația 2 2 1
Codrii Codrii
Mereșeni 3 3 3 Mereșeni 1 1 0
258
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
259
Missouri, Columbia, MO. March 23-26, USDA, Forest Service, North Central
Forest Experiment Station, Gen. Tech. Rep. NC-188, pp. 262-268.
7. Nețoiu C. Cercetări privind influenţa defolierilor timpurii asupra fructificaţiei
stejarilor. În: Analele Icas Vol. 48 (1), 2005 p. 135-150.
8. Nică M. S., Bădele M. O., Neţoiu C., Cioc I., Şoancă C. Formarea, dezvoltarea şi
căderea prematura a ghindei de gârnița (Quercus frainetto) în decursul unui
sezon de vegetație. Proceedings of the international conference ’’Sustainable
forestry in a changing environment’’. Buch., October 23-25, 2009. p. 219.
9. Tomescu A. Biologia înfloririi și fructificării; metode de prevedere și apreciere
cantitativă a fructificației la speciile de stejar. În: Analele ICAS. Vol. 25 (1),
1965, p. 27-58.
260
IMPACTUL ACTIVITĂȚILOR ECONOMICE ASUPRA AERULUI
ATMOSFERIC ÎN R.D. CENTRU
Abstract: In the present study is carried out a comprehensive branch and spatial analysis of
the stationary emission sources in the Central Development Region of the Republic of
Moldova. In the branch structure of emissions from stationary sources prevails energetics,
building industry, agrifood sector and marketing fuel stations, The following positions are
occupied by transport companies and by wood processing enterprises, who records a
significant increase.
INTRODUCERE
261
MATERIAL ȘI METODE
REZULTATE ȘI DISCUȚII
Tabelul 2
DINAMICA VOLUMULUI DE EMISII PE ACTIVITĂȚI ECONOMICE
PRINCIPALE În RD Centru, în tone
Activități Anii Spor
Media
economice 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 ul, %
Energetică 1842 1740 1038 2889 2090 2227 2169 2507 2754 2744 2511 2228 136
IM MC 2331 2111 1100 1308 1438 1287 1688 1489 1521 1508 1041 1529 45
C. agroalimentar 1010 1089 545 716 952 992 1144 1185 1360 1390 1339 1066 133
Ind. vinicola 196 163 86 101 108 128 120 100 92 107 83 117 42
Comerțul cu
759 972 465 672 1012 1132 1156 1205 1234 1428 1230 1024 162
combustibil
Transport 235 260 240 244 125 164 204 204 188 220 192 207 82
Prel. lemnului 177 266 107 194 247 253 250 280 213 217 250 223 141
Ind. uşoară 31,1 33,6 21,4 25,3 22,5 16 33,9 35,9 34,9 42,9 44,5 31,1 143
Gospodăria
46 42,4 41,5 31,8 44,9 42 16,7 15,5 15,5 481 356 103 773
comunală
Deservire 20,8 32,4 20,4 28,9 70,6 34 49,4 57,7 62,4 58,7 57 45 275
Ind. chimică 10,9 7,5 3,9 6,2 60,5 36 22,5 31,7 20,5 21,5 46 24,3 420
ICM şi PM 24,7 18,2 7,9 11,9 16 10 10,7 12,7 14,7 18,8 14 14,5 57
Total 6487 6572 3589 6127 6079 6193 6745 7024 7419 8131 7080 6495 109
264
100%
90%
80%
70%
60%
50%
40%
30%
20%
10%
0%
Din energetică provin, în medie, 1/3 (2,6 mii t) din emisiile surselor
emisiilor fixe (fig.1). Complexul energetic este reprezentat predominant de
cazangeriile sectorului rezidențial-administrativ, iar volumul de emisii şi
ponderea energeticii sunt condiţionate, cu precădere, de numărul şi
capacitatea cazangeriilor primăriilor, instituţiilor de învăţământ şi
medicale, care au prezentat informaţia despre emisii [3, p. 55]. Astfel, o
pondere maximă, de peste 60%, se atestă raioanele Hâncești și Telenești,
Criuleni și Dubăsari (fig. 2-3).
266
energetică și IM MC, Întreprinderile agroalimentare au o pondere mai
echilibrată, fiind răspândite relativ uniform în toate raioanele regiunii.
Ponderea maximă, de peste 30% a complexului agroalimentar se constată
în raioanele Anenii Noi, Ialoveni și Dubăsari. De asemenea, o pondere
ridicată, de 20-30%, se atestă în raioanele Nisporeni, Șoldănești și
Criuleni. În primele 2 categorii, IM MC are o pondere redusă (până la
10%). În raioanele Ungheni, Strășeni, Orhei și Călărași se constată o
pondere moderată, de 10-20% (fig. 6-7), care se datorează unei structuri
ramurale a emisiilor mai echilibrate și ponderii reduse a energeticii.
Ponderea minimă (<10%) se observă în raioanele Rezina, Telenești și
Hâncești, ceea ce se explică prin predominarea absolută a IM MC în
Rezina și a energeticii în Telenești și Hâncești [2].
267
cărnii din Ialoveni, Criuleni şi Anenii Noi; întreprinderile de alimentație
publică [3, p. 60].
Volumul emisiilor de la staţiile de comercializare a combustibilului a
fost, în medie, de 1023 t sau 16% din volumul surselor fixe (fig. 3.33). În
comparație cu anul 2004, se constată o triplare a volumului de emisii
provenite de la stațiile de comercializare a combustibilului, de la 425 t
până la 1428 t în 2016 (tabelul 3.13). Numărul şi capacitatea staţiilor de
comercializare a combustibilului, precum și ponderea acestei ramuri în
structura ramurală a emisiilor este condiţionată de dimensiunile și de
poziţia geografică a raioanelor față de magistralele principale de transport
auto și de proximitatea față de Chișinău. Ponderea maximă a stațiilor de
comercializare și depozitare a a combustibilului se constată în raionul
Anenii Noi (42%). O pondere ridicată, de 20-30%, se atestă în raioanele
Orhei, Călăraşi, Ungheni și Nisporeni, iar o pondere moderată – în
raioanele Șoldănești, Telenești, Strășeni, Ialoveni și Criuleni. Cei mai mari
poluatori sunt: centrele de distribuţie a gazelor naturale din centrele
raionale; bazele petroliere, îndeosebi de la Socoleni, Anenii Noi (270 t),
Călăraşi şi Criuleni. Staţiile PECO au o repartizare uniformă, fiind
concentrate în raza centrelor urbane și traseelor naționale [4].
Volumul de emisii de la întreprinderile de prelucrare a lemnului a
constituit, în medie, 223 t sau 3%. Ponderea maximă se atestă în
raioanele mai împădurite ale regiuni, inclusiv în Şoldăneşti (27%),
Călăraşi (11%) și Nisporeni (9%). Principalii poluatori sunt secțiile de
prelucrare a lemnului ale gospodăriile silvice localizate în centrele raionale
respective. În ultimii ani, în raioanele Călărași, Strășeni, Ialoveni și
Nisporeni s-a majorat semnificativ volumul emisiilor de la întreprinderile
mici și mijlocii de confecționare a diverselor articole din lemn, inclusiv
mobilier și articole de meșteșugărit [6].
În pofida reprezentării masive, ponderea întreprinderilor de transport
în structura ramurală a emisiilor este de 3% (207 t). Această situaţie este
condiţionată de ponderea celorlalte ramuri de importanţă secundară, de
poziţia geografică, de numărul şi capacitatea unităţilor de transport.
Astfel, ponderea maximă a acestei ramuri se atestă în raionul Ungheni (20
%), în care se remarcă nodurile de transport feroviar. În majoritatea
raioanelor regiunii se constată o pondere moderată, de 2-5%. Volumul
maxim al emisiilor acestei ramuri se înregistrează în raioanele Ungheni
(85 t), Ialoveni (29 t) și Anenii Noi (18 t), iar în restul raioanelor volumul
emisiilor nu depășește 15 t. Volumul emisiilor de la întreprinderile
comunale a fost, în medie, de 103 t sau doar 1%, iar în 2017 –356 t sau
268
3% și se datorează, aproape exclusiv întreprinderii municipale din orașul
Hâncești (206 t). Cantitatea emisiilor şi ponderea ramurii respective sunt
condiţionate, de asemenea, de capacitatea staţiilor de epurare, care au
furnizat informaţia despre emisii. Din cauza neprezentării masive a
datelor respective, în majoritatea raioanelor, ponderea sectorului comunal
nu depăşeşte 1%. În acelaşi timp, impactul nociv asupra aerului şi
organismului uman este resimţit lângă fiecare staţie de epurare și rampă
de deșeuri.
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
269
PARTICULARITĂȚILE UTILIZĂRII RESURSELOR DE APĂ ÎN
BH RĂUT (ÎN LIMITELE RD CENTRU)
Abstract: The purpose of this research consists in the elucidation of spatial and
branch aspects of the water use in the Răut river basin (in the limits of Central Development
Region). The main topics presented in this paper are: 1) the dynamics of water use in this
basin; 2) spatial aspects of water use; 3) dynamics of water use by the main usage
categories; 4) branch profile of water use and its dynamics: 5) existing problems in the
evaluation and monitoring of water use. To achieve these objectives were used traditional
methods of geographical and economic research. Also, the content of the present study is
focused on the methodology to elaborate the management plans of hydrographical basins
and their chapters on economic analysis of water use in a river basin.
INTRODUCERE
270
10% populației urbane. Ponderea redusă a populației urbane este
condiționată și de faptul că în majoritatea raioanelor (6 din 8), centrele
urbane sunt situate în afara BH Răut. Numărul maxim de locuitori se
atestă în raioanele Orhei (102 mii) și Telenești (72 mii). Numărul minim se
înregistrează, de asemenea, în raionul Dubăsari (3,5 mii), din care în BH
Răut face parte doar o comună, precum și în raioanele Șoldănești (9,1 mii)
și Ungheni (9,4 mii).
MATERIALE ȘI METODE
REZULTATE ȘI DISCUȚII
271
– în raioanele mai mici sau situate predominant în afara BH Răut, precum
Dubăsari, Șoldănești și Ungheni.
Peste 80% (4,0 mil. m3) din apa utilizată provine din sursele
subterane, care alimentează cu apă majoritatea absolută a localităților și
întreprinderilor din zona de studiu, inclusiv orașele Orhei și Telenești [1].
Sursele de suprafață predomină doar în unele localități din raioanele
Dubăsari (Ustia) și Criuleni, situate în proximitatea râului Nistru.
Ponderea maximă (>90%) a apelor captate din surse subterane se atestă
în raioanele Șoldănești și Călărași. Din surse de suprafață au fost utilizate,
în medie, 904 mii m3 (20%). Din cauza debitului mic al râurilor și
lacurilor, intensificării proceselor de aridizare a climei, capacitatea de
exploatare a surselor de suprafață este redusă [4, p. 40]. În plus, apele
freatice au o mineralizare sporită, îndeosebi în raionul Telenești, ceea ce
limitează dezvoltarea agriculturii irigate.
Tabelul 1
SURSELE DE PROVENIENȚĂ ȘI CATEGORIILE PRINCIPALE DE
FOLOSINȚĂ A APELOR ÎN BH RĂUT (în limitele RD Centru)
Tabelul 2
DINAMICA VOLUMULUI TOTAL AL APELOR UTILIZATE ÎN BH RĂUT
(în limitele RD Centru), în mii m3
Anii sporul
Nr Raioanele media
2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 ,%
1 Şoldăneşti 131 135 167 162 156 122 119 119 119 114 108 132 83
2 Rezina 192 186 210 194 189 162 156 155 159 156 158 174 82
3 Teleneşti 1200 1080 1240 1150 1190 1070 1080 1320 1380 1380 1370 1224 114
4 Ungheni 160 120 135 121 134 146 135 133 145 139 140 137 88
5 Calarasi 159 156 191 167 156 165 174 174 177 177 180 170 113
6 Orhei 3168 2560 3008 2760 2784 2632 2448 2432 2384 2528 2648 2668 84
7 Criuleni 216 163 176 181 208 217 187 233 228 193 191 199 88
8 Dubăsari 95 68,9 59,5 51 35 33 32,5 35 87 92 102 63 107
Total 5320 4469 5186 4785 4852 4546 4331 4600 4679 4779 4897 4767 92
Sursele datelor: Agenția „Apele Moldovei”[1] și Inspectoratul Ecologic de Stat [8].
Volumul apelor utilizate din surse de suprafață s-a redus de cca 2,8
ori (figura 1). Dinamica negativă se înregistrează în toate raioanele, cu
excepția raionului Telenești (+44%), fapt ce datorează majorării
corespunzătoare a apei utilizate la întreprinderile agricole mari din acest
raion, în special de creștere a fructelor și cerealelor pentru export, inclusiv
SRL Lobi Lojistic (78 mii m3).
Tabelul 3
STAREA SISTEMELOR PUBLICE DE ALIMENTARE CU APĂ ÎN BH
RĂUT (în limitele din RD Centru)
Staţii de pompare Fântâni arteziene
Numărul Lungimea Numărul Numărul
Raioane populaţiei Accesul gospodăriilor Funcţio Funcţion
apeductelor apeductelor total total
conectate conectate nale ale
Telenesti 81 281 29752 46 11880 74 71 57 43
Orhei 93 573 49212 45 20353 62 55 84 56
Criuleni 4 26 1930 40 650 5 5 4 4
Șoldăne ști 2 7 319 23 172 0 0 2 1
Rezina 7 82 4476 64 1678 8 8 10 10
Călărași 7 82 6489 63 2493 10 9 13 11
Ungheni 1 3 480 41 180 1 1 1 1
BH Răut 195 1054 92658 46 37406 160 149 171 126
Sursa datelor: BNS [5, 6].
Tabelul 4
VOLUMUL DE APĂ LIVRATĂ ÎN LOCALITĂȚILE DIN BH RĂUT
(în limitele din RD Centru)
Volumul apelor furnizate, mii m3 Consumul, în l/zi
Raionul Organizații Agenţi
Total Populație Total Populaţie
bugetare economici
Teleneşti 706 660 39 7 65 61
Orhei 1503 1259 83 161 84 70
Criuleni 40 38 3 57 54
Rezina 72 65 5 2 44 40
Călărași 105 90 15 0 44 38
Ungheni 5 5 0 0 26 26
Total 2430 2116 144 170 72 63
Sursa datelor: BNS [5].
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
280
NOTE PRIVIND ARIILE NATURALE
PROTEJATE ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Petru COCIRŢĂ
Institutul de Ecologie şi Geografie
Abstract. In the paper are described the results of the study on the state and development
of the natural protected areas in the Republic of Moldova. The paper presents the analysis of
some factological data on the past and present state of protected areas at global, European
and national level, as wel as the caracteristics of their surface changes in the last decades
and some visions of their perspectives.
In the final part of the paper are presented some conclusions and proposals on the
development of the natural protected areas in the Republic of Moldova in accordance with
European and international requirements.
INTRODUCERE
MATERIALE ȘI METODE
REZULTATE ŞI DISCUŢII
284
Lege privind ocrotirea monumentelor, Nr. 1530 din 22.06.1993;
Lege cu privire la zonele şi fâşiile de protecţie a apelor, râurilor şi
bazinelor de apă, Nr. 440-XIII din 27.04.1995;
Lege privind fondul ariilor naturale protejate de stat, Nr. 1538-XIII din
25.02.1998;
Lege cu privire la Cartea Roșie a Republicii Moldova, Nr. 325-XVI din
15.12.2005;
Lege cu privire la rețeaua ecologică, Nr. 94 din 05.04.2007;
Lege privind constituirea Rezervației cultural-naturale ”Orheiul Vechi”,
Nr. 251 din 04.12.2008;
Lege privind protejarea patrimoniului archeologic, Nr. 218 din
17.09.2010;
Lege cu privire la protecția plantelor și carantina fitosanitară, Nr. 228
din 23.09.2010.
De asemenea au fost adoptate peste 20 de acte subordinate legilor
(Hotărâri de Guvern) și alte acte ale Autorităților centrale de mediu în
acest domeniu.
În rezultatul
adoptării și
implementării
actelor menționate
în Republica
Moldova au fost
luate sub protecția
statului o serie
importantă de arii
naturale, obiectivele
principale ale
cărora sunt
asigurarea Fig. 1. Dinamica creșterii suprafeței ariilor protejate
protecției și pe teritoriul Republicii Moldova, ha.
conservării
patrimoniului natural al statului.
Note privind dezvoltarea ANP. Etapele principale în dezvoltarea
zonelor protejate de stat în Republica Moldova sunt următoarele [11,16]:
Etapa I: 1958-1965 - prima decizie privind includerea a 19.500 ha de
păduri în arii naturale protejate;
Etapa II: 1969-1975 - au fost create fondul ariilor protejate de stat și
prima rezervație științifică de stat (Codrii, 1971);
Etapa III: 1976-1990 au fost luate măsuri de punere în aplicare a unor
deciziilor anterioare și măsuri de dezvoltare permanentă a zonelor
protejate. În această ultimă perioadă, numărul ANP și al teritoriului
protejat acoperit de acestea a început să crească și în anul 1990 ANP au
reprezentat o suprafață de 41.200 ha sau 1.2% din țară (Fig. 1).
Etapa IV: 1991 – prezent. Din anul 1991 activitățile privind dezvoltarea
ariilor naturale s-au intensificat. Au fost create rezervaţia de stat „Prutul
de jos” (1991) şi rezervaţiile natural de stat „Plaiul Fagului” (1992) şi
„Pădurea Domnească” (1993), a fost conferit statutul de monument al
285
naturii peşterii „Emil Racoviţă”. Îar la începutul anilor 2000, numărul
ANP a ajuns la 309 de obiecte, acoperind o suprafață de 66.467 ha (1,96%
din teritoriul țării), în 2009 numărul ANP este de 311, acoperind 161 173
ha sau 4,76% din țară, iar în 2017 – respectiv - 312 obiecte, acoperind
195154,1 ha sau 5,76% din teritoriul țării (Fig. 1). Menționăm
deasemenea, că ANP din Republica Moldova periodic sunt supuse
reevaluării, scopul fiind concretizarea suprafețelor, ameliorarea condițiilor
de gestionare, asigurarea păstrării patrimoniului acestora. De exemplu, ca
rezultat al reevaluării în perioada iulie 2010 - decembrie 2012 efectuată
de grupul de experţi al Organizaţiei Obşteşti „Protecţia Biodiversităţii” s-a
constatat acest sistem de ANP include 470 Arii Naturale Protejate cu o
suprafaţă totală de 195587,67 ceea ce constituie 5,81% din teritoriul ţării
[9].
În prezent Republica Moldova dispune de 313 arii protejate, 158
amplasamente de arbori seculari (în total 429 arbori) și 472 specii rare de
floră și faună (în adaos: 9 familii și 3 ordine), fiind repartizate în 11
categorii și ocrotite de în conformitate cu Legea nr. 1538 din 25.02.1998
privind fondul ariilor naturale protejate de stat.
Analize comparative privind dezvoltarea ANP. A fost efectuată
analiza comparativă a suptafețelor totale de arii protejate în Republica
Moldova, tările vecine și alte țări prin utilizarea criteriilor de repartizare și
apreciere a datelor de către centrele respective ale ONU și EU.
A. Evaluarea la nivel global conform datelor elctronice din site-ul
”Protected Planet” [12] , prezentate de Centrul de Monitoring în
domeniul Conservării Naturii al ONU (United Nations Environment
World Conservation Monitoring Centre (UNEP-WCMC).
Metodologia de procesare a datelor la acest centru este diferită de cea
utilizată în Republica Moldova și alte țări, deoarece sunt incluse numai
ariile protejate după categoriile din sistemul de clasificare ale IUCN -
Uniunea Internaţionale de Conservare a Naturii. Deci datele prezentate de
WCMC prezintă interes general și merită a fi luate în considerație. Astfel,
materialele comparative selectate în perioada lunii februarie 2019
demonstreză următoarele:
1. Ariile protejate ale Republicii Moldova, recunoscute în conformitate cu
cerințele WCMC / IUCN, acoperă o suprafață terestră de 4% din
teritoriul țării;
2. Ariile protejate ale țărilor situate spre west de Republica Moldova
acoperă o suprafață respectiv, pentru România - 24% din teritoriul
țării; Bulgaria – 10%; Ungaria – 23%; Slovacia – 38%; Polonia - 40%
din teritoriul țării;
3. Ariile protejate ale țărilor situate spre est de Republica Moldova
acoperă o suprafață respectiv, pentru Ucraina – 4% din teritoriul țării
și pentru Russia – 10%.
286
De asemenea menționăm, că în prezent, țările Uniunii Europene au o
rețea puternică de arii naturale protejate. Conform datelor Agenției
europene de mediu (EEA) [10], ariile protejate acoperă peste 21% din
teritoriul tărilor membre ale EEA și țărilor care colaborează cu EEA.
Astfel, analiza comparativă a datelor menționate demonstrează (Fig. 2) că
Republica Moldova are progrese nesemneficative la indicatorul dat.
B. Evaluarea la nivel european conform datelor elctronice a site-ului
Federației ”EUROPARC” (EUROPARC Federation) al UE [6], care
reprezintă:
o rețea pentru 50
patrimoniul natural și 40
cultural al Europei; 30
este ca un organ 20
reprezentativ al 10
zonelor protejate în
0
Europa;
lucrează pentru a
îmbunătăți
managementul ariilor
protejate în Europa
prin cooperare Fig. 2. Suprafața ariilor protejate, % din
internațională, teritoriul respectiv.
schimbul de idei și
experiență, și prin influențarea politicilor;
ofera un forum pentru schimbul de experiență profesională și
colaborare pe proiecte tehnice și progres conform obiectivelor
commune.
Și în acest caz informația este obținută conform metodologiei adoptate
de Federația „EUROPARC”. Astfel, materialele comparative selectate din
sursa dată în perioada lunii februarie 2019 menționează următoarele:
1. Zonele protejate în Republlica Moldova acoperă 5,61% din teritoriul
țării. Orhei este primul parc național în Republica Moldova, creat în
2013;
2. În Ucraina suprafața totală protejată este de 5,4% din teritoriul
țării;
3. Zonele protejate din România acoperă 23,38% din teritoriul
național, inclusiv parcurile naționale și naturale, rezervele și siturile
terestre și marine Natura 2000;
4. Ungaria. Există 4 categorii de arii protejate stabilite în conformitate
cu reglementările de drept: parcuri naționale, zone de protejare a
peisajului, zone de conservare a naturii, monumente ale naturii
precum și Rețeaua Natura 2000, care acoperă 21% din teritoriul
țării.
Cum reiesă din materialele prezentate, în Republica Moldova situația
privind dezvoltarea sistemului de arii protejate rămâne a fi problemă
stringentă, dar și complexă.
287
În linii generale constatăm, că procesul de formare a ariilor protejate
avea, și are și în prezent, pe lângă aspectul pozitiv al problemei în cauză și
mari neajunsuri de ordin ecologic, biologic etc. Unele din acestea sunt:
crearea unor arii naturale fragmentate și izolate de alte părți al zonelor
biogeografice respective, cărora ele aparțin prin evoluție;
slăbirea fondului genetic al tuturor speciilor, scăderea nivelului de
adaptibilitate și rezistență la condițiile mediului mereu schimbător și la
impactul antropic în creștere,
mărirea numărului de specii rare și vulnerabile;
dispariția speciilor,
schimbari negative în componența comunităților,
declin general al diversității biologice, etc.
Aceste și alte constatări de acest gen confirmă o îngrijorare majoră în
ceea ce privește dezvoltarea și optimizarea funcționării ANP, care devin tot
mai importante în perpetuarea vieții nu numai în regiunea noastră, dar la
nivel continental și global.
CONCLUZII
288
2000, precum și prin intermediul reţelei Emerald, legiferate și în țara
noastră. De aceea rolul deosebit le revine și proceleor de consolidare a
instrumentelor economice și juridice pentru conservarea biodiversității,
adaptarea la schimbările climatice și atenuarea efectelor acestora.
Considerăm, că activitățile privind protecția și menținerea ariilor
naturale protejate au o impotanță vitală în perpetuarea optimală a
organismelor vii și menținerea capacităților polivalente a componentelor de
mediu, precum și asigurarea unui mediu sănătos și preelnic pentru
civilizația umană, toate organismele vii prezente și viitoare pe Planeta
Pământ.
BIBLIOGRAFIE
289
NIVELUL DE TRAI AL POPULAȚIEI ȘI DEZVOLTAREA UMANĂ ÎN
REGIUNEA DE DEZVOLTARE CENTRU
INTRODUCERE
MATERIALE SI METODE
REZULTATE ȘI DISCUȚII
294
Un alt element al nivelului de trai supus analizei îl reprezintă gradul
de asigurare a populaţiei cu mijloace de transport, acest indicator fiind luat
în calcul la nivel de gospodărie, presupunând utilizarea mijloacelor de
transport în comun în cadrul unei gospodării/familii. Făcând abstracţie
de numărul persoanelor care utilizează mijlocul de transport, frecvenţa
utilizării, vechimea mijloacelor de transport, precum şi alte aspecte legate
de rolul acestuia în viaţa fiecărei familiei în parte, indicatorul este analizat
sub aspect cantitativ, dar reflectă nivelul de bunăstare al populației, fiind
relevant scopului urmărit în studiu. Datele statistice în profil teritorial la
nivelul Regiunii de Dezvoltare Centru ateste o disparitate la nivel teritorial,
fiind remarcate un șir de axe teritoriale de intensitate diferită, cum ar fi:
axa suburbană a Municipiului Chișinău, axele de-a lungul magistralelor
de transport Orhei-Chișinăi, Anenii Noi-Chișinăi, Călărași-Strășeni-
Chișinău, Nisporeni-Chișinău, comunele din perimetrul acestor axe având
mai mare număr de mijloace de transport per gospodărie/familie, ceea ce
reflectă și un nivel al veniturilor mai mare al populației din aceste localități
(fig. 2).
296
Fig. 3. Gradul de conectare a populației R.D. Centru la rețeaua Internet,
% din gospodării.
Sursa: prelucrare și adaptare după datele Agenției Servicii Publice
CONCLUZII
297
3. Gradul cel mai înalt al bunăstării exprimat prin indicatorii nivelului de
trai îl au comunele de dimensiuni mari și cele situate în vecinătatea
capitalei și a centrelor raionale prin oportunitățile oferite de către
aceasta și multiplele conexiuni bilaterale. La polul opus se situează
localitățile izolate, de dimensiuni medii și mici, predispuse către un
declin socio-economic constant.
4. Politicile de dezvoltare aplicate în profil teritorial, precum și alocarea
unor resurse financiare și materiale trebuie să ia în considerație
situația actuală și de perspectivă, în scopul unei mai bune
monitorizări și gestionări a dezvoltării umane.
BIBLIOGRAFIA
298
EVOLUȚIA STRUCTURII SEMĂNĂTURILOR CU CULTURI AGRICOLE
DE CÂMP ÎN REGIUNEA DE DEZVOLTARE CENTRU
Valentin CRÎȘMARU
Institutul de Ecologie și Geografie
Abstract: This paper present data regarding evolution of surface of the technical, hoeing and
compact crops in the Development Region Central. Due to the growing of the technical and
hoeing crops situation worsened considerably as result negative impact over the soil of
Region Central. The impact of agricultural activities and pressure of various factors, also led
to decrease of soil quality and the growth the areas of soils eroded.
INTRODUCERE
REZULTATE ȘI DISCUȚII
300
înrăutăţirea proprietăţilor fizico-chimice şi biologice ale solului. Fiecare
hectar de astfel de semănături consumă anual, fără a ține cont de
eroziune, peste 1-2 tone de humus[3].
Comparativ cu anul 2008, în anul 2017 ponderea suprafețelor cu
culturi prășitoare s-a mărit cu 11,9%.
De rând cu analiza repartizării culturilor tehnice și a celor
prășitoare s-a studiat și repartizarea culturilor în rânduri semănate
compact în RDC. În urma analizei efectuate s-a conturat următorul
tablou. O pondere înaltă a culturilor semănate compact, o au raioanele
Anenii-Noi (53,9%), Orhei (50,2%), Telenești (49,6%). Cea mai joasă
pondere a suprafețelor semănate compact o au raioanele: Călărași (39,3%),
Nisporeni (39,3%, Șoldănești (40,5%) [4]. Totodată s-a efectuat și o analiza
comparativă a ponderii culturilor prășitoare, tehnice și a celor semănate
compact (fig.1). Conform rezultatelor experienţelor de lungă durată ale
ICCC „Selecţia” şi ale altor instituţii de cercetare, raportul optim dintre
culturile prășitoare și cele semănate compact se consideră 50 la 50%.
Astfel s-a observat, că în agricultura raioanelor din RDC gospodăriile
agricole nu respectă raportul recomandat, în structura suprafeţelor de
însămânțare, dintre culturile prăşitoare şi cele semănate compact (fig. 1).
Datele obținute au demonstrat, că doar în unele raioane acest raport
optimal relativ se respectă, pe când în alte raioane, Șoldănești, Ungheni
acest raport este în favoarea culturilor prășitoare (fig. 1).
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
1. Crîșmaru V., Bacal P., Bejan I. The pressure of natural and anthropogenic
factors on the status of soil central development region, Present Environment and
Sustainable Development, no. 1/2017, Vol. 11, p. 163-171.
2. Hotărârea de Guvern nr. 1157 din13.10.2008 c u privire la aprobarea
Reglementării tehnice „Măsurile de protecţie a solului în cadrul practicilor
agricole”. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 193-194, art. nr.
1195.
3. Lupaşcu M. Agricultura Moldovei şi ameliorarea ei ecologică. Ch.: Ştiinţa,
1996. 107 p.
4. Rapoartele Biroului National de Statistica pentru culturile de câmp pentru anii
2008-2017. www.statistica.md, citat la 20.02.2019.
302
REȚEAUA DE LICEE: CUM O OPTIMIZĂM DIN PUNCT DE VEDERE
NUMERIC ȘI ÎN PROFIL TERITORIAL
Serafim FLOREA
Institutul de Ecologie și Geografie
Abstract: There are over 300 high schools in the Republic of Moldova, most of which do not
have 10-12th parallel classes, many of which also lead to the lack of qualified teachers in
some subjects, which has a negative impact on the quality of students education. The
optimization of the high school network can be achieved by keeping only about 100 of their
existing number, planning them in new type institutions: district high-schools, boarding
schools and mixed high schools of both these categories.
INTRODUCERE
Tabelul 1
EVOLUAREA NUMĂRULUI DE INSTITUȚII ȘCOLARE ȘI A NUMĂRULUI
DE ELEVI ÎN R. MOLDOVA ÎN PERIOADA ANILOR 2000-2018
(prima cifra – numărul de instituții, a doua – numărul de elevi, mii)
Anii de învățământ
2004/05 2010/11 2013/14 2017/18
Gimnazii 667/126,7 763/112,3 771/120,0 775/132,0
Ș colii medii 380/162,5 108/28,0 - -
Licee 369/233,4 495/240,8 466/219,3 350/190,7
Total 1416/522,6 1366/381,1 1237/339,3 125/322,7
Sursa: Anuarele statistice ale Republicii Moldova.
304
Fig. 1. Numărul de licee în unitățile administrativ-teritoriale.
Tabelul 2
GRUPAREA LICEELOR DUPĂ NUMĂRUL DE ELEVI ÎN CLASELE 10–12
ÎN ANUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT 2018/2019
301-350
Numărul de elevi Până la 25 26-50 51-100 101-150 151-200 201-250 251-300
și peste
Numărul de licee 23 65 95 68 44 18 7 7
Procentajul liceelor
cu numărul respectiv 7,0 19,9 28,1 20,8 13,5 5,5 2,1 2,1
de elevi
Sursa: Calculat conform datelor BNS
305
Fig. 2. Numărul mediu de elevi ai claselor liceale ce revin la un liceu.
Tabelul 3
REUȘITELE ELEVILOR LA EXAMENE
Au promovat Nota
Înscriși Admiși Calitatea
examenele medie
Examenele naționale
de absolvire a 6518 6376 6309 (99,55 %) 43,83 7,24
gimnaziului
Examenul național
4331 3945 (88,98 %) 24,13 6,62
de bacalaureat
Sursa: Educația din capitală – la o oră a bilanțului. „Făclia”, 30 august 2018.
306
Fig. 3. Procentajul liceelor în care numărul de elevi în clasele 10-12
constituie 150-350.
308
BAC, această nu este o tragedie, ci o stare normală. O atare stare este
acceptată în mai multe state dezvoltate. Este necesară ca la facultăți să
vină elevi cu reușită medie liceală nu mai joasă de 8. Exepții pot fi admise
doar pentru elevii care manifestă un interes accentuat pentru anumite
obiecte. Aceștia nu trebuie neglijați, ci ajutați să se manifeste la facultățile
cu profilul respectiv.
Specializarea liceelor este dependență de orientarea profesională a
elevilor în gimnazii. În scopul creării unei balanțe necesare între numărul
elevilor de diferite orientări profesionale corelat, măcar orientativ, la
necesitățile pieței muncii, orientarea profesională se cere de a fi dirijată de
către Ministerul Educației, Culturii și Cercetării. În acest context este
imperios de avut în republică vreo 5-6 licee prestigioase cu orientare
pedagogică, menite să inlocuiască colegiile pedagogice existente, cu
condiția ca durata învățământului la facultățile pedagogice să fie de 5-6
ani.
Crearea unei rețele de licee de circumscripție și a liceelor-internat sau
chiar îmbinate de aceste doua categorii, poate fi realizată numai în cazul
dacă în localitățile respective există posibilități reale pentru așa ceva. În
caz contrar această afacere în scară națională poate fi compromisă. Este
necesar de cunoscut mai bine și de analizat învățămîntul liceal existent în
mai multe state europene și nu numai. Nimeni nu ne poate împiedică să
facem așa ceva și să preluăm în măsura cuvenită, cât mai curând,
exemplele care ne convin.
În ce privește liceele private, în condițiile economice și sociale existente
în R. Moldova, numărul lor s-ar cuveni de a fi redus la maximum, ele fiind
supuse unui control sporit din partea Ministerul Educației, Culturii și
Cercetării. Admiterea în aceste licee s-ar cuveni să fie controlată mai sever
de câtre Minister.
Este cunoscut faptul, precum am menționat deja, că există mulți
pedagogi, care din motive materiale se opun măsurilor de optimizare a
liceelor. Dar, trebuie odată și odată de înțeles că liceele nu sunt create
pentru pedagogi, ci pentru elevi. Produsul final al liceului este (trebuie să
fie) elevul pregătit la nivelul cuvenit pentru facultate și nu învățătorul. Mai
trebuie de conștientizat că în licee pot activa doar pedagogi moderni,
înventivi cu har pedagogic și că doar aceștea merită să fie renumerați la
nivelul cerințelor vieții. Înnoirea contigentelor cadrelor didactice se cere de
înfăptuit cu multă pricepere și îngânduință. Ar fi omenesțe ca pedagogilor
pensionari cârora nu le ajung ore, să li se acorde pensii decente și ajutoare
pentru sănătate cu scopul ca ei să se folosească de o viață pensionară fără
griji majore de ordin material, iar pedagogilor care nu vor trece concursul
de continuare a muncii de pedagog, să li se acorde susțineri substanțiale
ca ei să se adapteze la munci în alte sfere de activitate.
BIBLIOGRAFIE
309