Ministerul Educației al Republicii Moldova

Universitatea de Stat
Facultatea de drept
Catera Drept Constitutional si Drept Administrativ

Raport:
Ordinea aplicarii sanctiunilor
contraventionale

Efectuat:
Evaluat: Nichita Rodica
magistru în drept, lector universitar 

Chișinau 2014
 Cuprins
§1. NOTIUNEA, TRASATURILE SI SCOPURILE SANCTIUNILOR
CONTRAVENTIONALE...........................................................2
§2. ORDINEA APLICARII SANCTIUNII CONTRAVENTIONALE. .2
1. MODALITĂŢI DE SESIZARE DESPRE COMITEREA UNOR FAPTE
CONTRAVENŢIONALE....................................................................3
2. PROCEDURA APLICĂRII SANCŢIUNILOR CONTRAVENŢIONALE............4
BIBLIOGRAFIE:............................................................................7

2
3
§1. Notiunea, trasaturile si scopurile sanctiunilor contraventionale

Sanctiunea contraventionala - un element obligatoriu a normei contraventionale materiale în care

sunt stipulate masurile de influentare a statului asupra persoanelor care cu vinovatie au comis o
abatere contraventionala, ia fiind un mijloc de garantare, protejare a normei juridice.
Conform art.32 sanctiunea contraventionala poate fi devenita ca o masura de constringere statala si
un mijloc de corectare si de reeducare ce se aplica conform legii persoanei ce a savirsit o contraventie.
Sanctiunea contraventionala este o masura contraventionala si o masura de constringere statala
prevazuta de legea contraventionala si aplicata faptuitorului in modul stabilit de lege pentru savirsirea
cu vinovatie a contraventiei, avînd drept scop ocrotirea valorilor sociale, formarea unei conduite civice,
corecte, prevenirea comiterei unei noi contraventii atît de catre cel sanctionat cît si de alte persoane.

Din definitie rezulta caracterul triplu a sanctiunii contraventionale:

1. Masura de constringere statalã
2. Mijloc de corectare si reeducare
3. Masura de prevenire a abaterilor contraventionala.

Trasaturile:
1. O forma de constringere (statala) prevazuta de legea contraventionala.
2. Se aplica numai in cazul comiterei cu vinovatie a unei fapte antisociale, stipulate Cod.
3. Se aplica numai de organele abilitate prin legea contraventionala.
4. Se aplica in mod extrajudiciar.
Aplicarea sanctiunilor contraventionale nu atrage dupa sine consecintele anticidentului penal.

Realizarea scopului sanctiunilor contraventionale, include atit preventia speciala, adica preintimpinarea
comiterei de noi contraventei de catre cel sanctionat, cît si preventia generala, adica preintimpinarea
comiterei de noi contraventii de catre alte persoane predispuse sa incalce legea contraventionala.

Scopul sanctiunilor contraventionale:

1. Ocrotirea valorilor sociale protejate de normele juridice contraventionale.
2. Reeucarea in spiritul respectarii ordinii de drept a persoanelor care au comis cu vinovatie o
contraventie prevazuta de legea contraventionala.
3. Prevenirea savirsirei de noi fapte antisociale, atit de catre contravinient cît si de alte persoane.

4
§2. Ordinea aplicarii sanctiunii contraventionale

Ordinea aplicarii sanctiunii contraventionale presupune criteriul de induvidualizare a sanctiunilor,

aplicarea sanctiunii in cazul aplicarii pluralitatii de contraventii, precum si respectarea terminilor de
stabilire si executare a sanctiunilor contraventionale.
Conform art.41 sanctiunile contraventionale se aplica in functie de caracterul contraventiei,
caracteristica persoanei contravenientului, gradul prejudiciabil al contraventiei, circumstabtele
atenuante/agravante.
Fata de persoana a carei vinovatii este dovedita trebuie de aplicat o sanctiune stabilita in limitele legii
contraventionale. În cazul in care una si aceeasi persoana savirseste doua sau mai multe contraventii,
regula generala este ca sanctionare se aplica pentru fiecare contraventie in parte.

1. Modalităţi de sesizare despre comiterea unor fapte contravenţionale.

În activitatea practică, poliţiştii pot lua cunoştinţă despre săvârşirea unei contravenţii în mod nemijlocit
sau prin alte surse de informaţii.
a. Sesizarea nemijlocită.
Lucrătorii de poliţie pot lua cunoştinţă personal de comiterea unor fapte cu caracter contravenţional cu
ocazia executării serviciului la sediul organului de poliţie, când execută activităţi în teren, cu ocazia
unor acţiuni, controale poliţieneşti şi razii. În toate aceste cazuri ei au dreptul şi, în acelaşi timp,
obligaţia de a acţiona pentru constatarea faptei şi a lua măsurile legale împotriva celor vinovaţi (dacă
sunt competenţi prin lege) indiferent de formaţiunea din care fac parte.
Unii poliţişti, prin natura atribuţiilor de serviciu, au îndatorirea să verifice modul cum cetăţenii şi unităţile
economice respectă obligaţiile, dispoziţiile legale ce reglementează unele domenii de activitate (spre
exemplu, poliţiştii de la formaţiunea poliţie rutieră supraveghează modul cum sunt respectate normele
legale de circulaţie rutieră; cei de la ordine publică sau cei de la arme, muniţii şi substanţe toxice, au
atribuţii speciale în constatarea încălcărilor contravenţionale din aceste domenii). Aceasta nu înseamnă
ca atât ei cât şi cei care au ca principale atribuţii de serviciu descoperirea şi cercetarea infracţiunilor, nu
au şi obligaţia de a constata orice alte contravenţii despre a căror comitere au luat la cunoştinţă, chiar
dacă nu ţin de formaţiunea în care îşi desfăşoară activitatea.
Tot în mod nemijlocit, poliţiştii pot constata încălcări ale legii de natură contravenţională, cu autorul
mijloacelor tehnice din dotarea organelor de poliţie.
b. Sesizări primite de la organele judiciare, unităţi economice sau cetăţeni.
Un număr însemnat de fapte ce constituie contravenţii, este adus la cunoştinţa poliţiştilor de către:
-organele judiciare (parchetele, instanţele de judecată, şi celelalte organe de cercetare penală, altele
decât cele ale poliţiei respectiv, organele cu competenţă specială, căpitani porturilor, ofiţerii de poliţie
de frontieră, etc.).
-unităţile economice, de stat şi private, persoanele juridice pot sesiza poliţia despre comiterea unor
contravenţii ce ţin de competenţa poliţiei. De exemplu nerespectarea regulilor de convieţuire socială în
locuinţele aflate în patrimoniu, acte de tulburare a ordinii şi liniştii publice, în apropierea şcolilor ori
unităţilor economice, etc.
De asemenea, poliţiştii pot lua cunoştinţă despre săvârşirea unei contravenţii prin intermediul presei,
radio-ului şi televiziunii care supun dezbaterii publice diferite aspecte negative din activitatea unor
întreprinderi, din comportarea unor persoane, aspecte ce îmbracă un caracter contravenţional;
-cetăţenii, care sesizează poliţia, fie în scris, fie verbal (telefonic), despre comiterea unor fapte ce
constituie contravenţii (nerespectarea regulilor de convieţuire socială, tulburarea ordinii şi liniştii publice,
nerespectarea regulilor generale de comerţ, etc.).

5
2. Procedura aplicării sancţiunilor contravenţionale
Aplicarea sancţiunilor prevăzute de actul normativ care stabileşte o anumită contravenţie este cea de a
doua etapă a răspunderii administrative şi ea urmează firesc după constatarea faptei de către agentul
constatator.
Prin aplicarea normei sancţionatoare, legiuitorul urmăreşte un dublu scop: de a educa şi de a preveni
săvârşirea altor fapte de acest gen.
Pentru realizarea acestor scopuri, persoanelor care au comis fapte contravenţionale trebuie să li se
aplice sancţiuni just individualizate, proporţionale cu gradul de pericol social al faptei săvârşite. Aceasta
impune ca agenţii constatatori să se conducă după principiul individualizării sancţiunii, respectând
dispoziţiile cu privire la limitele sancţiunilor prevăzute de actul normativ pentru fiecare contravenţie în
parte şi să ţină seama de unele criterii care îi pot ajuta să le individualizeze.
A. Criterii care stau la baza aplicării sancţiunilor contravenţionale.
a) Pericolul social al faptei comise
b). Limitele prevăzute de actul normativ.
c).Împrejurările în care a fost  săvârşită fapta.
Este de necontestat că o justă sancţiune presupune stabilirea situaţiei de fapt reală şi pe acest temei a
gravităţii pericolului social al faptei săvârşite întrucât pedeapsa aplicată trebuie să fie proporţională cu
această gravitate. Analiza acestor împrejurări permite aprecieri obiective cu privire la pericolul social
concret al contravenţiei şi implicit asupra vinovăţiei ca element subiectiv. Aceste împrejurări pot fi de
natură să agraveze sau, dimpotrivă să micşoreze sancţiunea. Aşa de pildă, sancţiunea amenzii va fi
mai mare (dar bineînţeles în limitele prevăzute de lege) dacă fapta s-a comis de două sau mai multe
persoane împreună, dacă s-au produs pagube materiale, dacă au fost atraşi la săvârşirea contravenţiei
şi minori, etc. Dimpotrivă, sancţiunea va fi mai mică dacă,  spre exemplu, contravenientul a depus
stăruinţa pentru a înlătura consecinţele acţiunii sale, fapta are un caracter întâmplător şi neintenţionat,
etc. Acest criteriu vizează şi condiţiile de loc şi timp în care s-a comis fapta, scopul urmărit, urmarea
produsă, mijloacele şi metodele care uneori sunt de natură să agraveze sau să atenueze gravitatea
concretă a contravenţiei.
d). Vârsta contravenientului.
Dacă contravenientul este minor, având vârsta  între 14 şi 18 ani, el va fi sancţionat cu amendă mai
mică decât cei majori, în sensul că limita  minimă şi cea maximă a sancţiunii prevăzută în actul
normativ se vor reduce la jumătate.
De exemplu, dacă actul normativ sancţionează o anumită contravenţie cu amendă de la 80 la 150 lei,
minorului i se va aplica o amendă cuprinsă  între 40 şi 750 lei.
De asemenea, trebuie menţionat, că minorul care nu a împlinit vârsta de 16 ani nu poate fi sancţionat
cu obligarea la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.
e). Circumstanţele personale (atitudinea) ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-
verbal.
Atitudinea contravenientului faţă de fapta săvârşită trebuie luată în consideraţie, fiindcă ar fi normal ca
cel care recunoaşte deschis greşeala şi o regretă, să primească o sancţiune mai uşoară. De altfel, o
asemenea poziţie constituie şi o primă garanţie că făptuitorul a înţeles pericolul faptei săvârşite şi că în
viitor nu o va mai repeta. Dimpotrivă, însă cel care sfidează regulile şi obligaţiile ce-i revin potrivit
dispoziţiilor legale, se comportă recalcitrant faţă de agentul constatator, nu recunoaşte fapta etc., obligă
la aplicarea unei sancţiuni mai aspre, care poate să ajungă la limita maximă a amenzii prevăzută de
actul normativ pentru fapta săvârşită.
Trebuie să se ţină seama şi de starea materială a contravenientului, care se apreciază, de obicei, după
funcţia şi ocupaţia pe care acesta le exercită la locul său de muncă. Dacă poliţistul cunoaşte persoana
respectivă poate stabili dozarea amenzii şi după alte date în posesia cărora se află şi care învederează
starea materială a contravenientului (situaţia familială, persoane aflate în îngrijire, starea sănătăţii
contravenientului, etc.).
B. Aspecte practice privind aplicarea sancţiunilor contravenţionale.

6
a). OG nr. 2/2001 prevede, ca regulă generală, dreptul agentului constatator de a aplica sancţiunea
odată cu constatarea contravenţiei, adică prin acelaşi proces-verbal.
Persoana care a săvârşit o contravenţie ce este sancţionată de agentul constatator cu amendă, are
dreptul să achite jumătate din limita minimă a amenzii prevăzută în actul normativ încălcat, în 48 de ore
de la data încheierii procesului verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia (data poştei).
Agentul constatator este obligat să aducă la cunoştinţa tuturor contravenienţilor înlesnirea acordată de
lege de a plăti, în anumite condiţii, o amendă mai mică pentru fapta  săvârşită, aceasta contribuind la
executarea mai operativă a sancţiunii aplicate, la educarea cetăţenilor şi prevenirea comiterii unor
astfel de fapte în viitor, făcând menţiune despre această posibilitate în procesul verbal. 
Termenul se socoteşte împlinit după trecerea celor 48 de ore (conform Codului de procedură civilă),
deci  la ora 24.00 a celei de a treia zi după încheierea procesului-verbal. Când ultima zi este sărbătoare
legală ori programul de lucru este suspendat, termenul se prelungeşte până la sfârşitul primei zile
lucrătoare.
În situaţia în care contravenientul a achitat 1/2 din minimul amenzii şi a predat sau a trimis chitanţa
organului de poliţie în termen de 15 zile, orice urmărire în ceea ce priveşte amenda încetează.
c).Concursul de contravenţii. Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 stabileşte, în art. 10 că, în situaţia în
care o persoană a săvârşit mai multe contravenţii, sancţionate cu amendă, care se constată în acelaşi
timp, de acelaşi agent, se va încheia un singur proces-verbal în care se vor consemna toate faptele
comise.
În aceste cazuri agentul constatator are obligaţia de a avea în vedere ca în totalizarea amenzilor
stabilite să nu se depăşească dublul maximului, prevăzut în actul normativ încălcat, pentru contravenţia
cea mai gravă, dintre cele comise, sau după caz, maximul general stabilit în OG 2/2001 pentru
obligarea la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii (respectiv 300 de ore).
d). Pluralitatea de făptuitori
Când, la săvârşirea unei fapte contravenţionale au participat mai multe persoane, poliţistul trebuie să
aprecieze în mod obiectiv contribuţia fiecărui participant, la comiterea acesteia în funcţie de vinovăţia
lor şi de celelalte criterii amintite şi va aplica câte o sancţiune la fiecare, prin procese-verbale de
constatare separate (aplicând prevederile art. 10 din OG nr. 2/2001).
e). OG nr. 2/2001 prevede în art. 44 că sancţiunile prevăzute în cuprinsul ei nu se aplică în cazul
contravenţiilor săvârşite de militarii în termen.
În această situaţie agentul constatator încheie obligatoriu proces-verbal de constatare, făcând
încadrarea juridică a faptei, fără a stabili sancţiunea şi îl trimite comandantului unităţii militare din care
face parte contravenientul, spre a i se aplica, dacă actul se constată că este întemeiat măsuri
disciplinare (rămâne la latitudinea comandantului să aprecieze). Nu se aşteaptă nici un răspuns, prin
simpla trimitere a actului, problema considerându-se încheiată.
Când prin contravenţia comisă s-au produs pagube ori sunt lucruri supuse confiscării, se va încheia
proces-verbal stabilind despăgubirile (dacă există tarif de evaluare în actul normativ încălcat) şi se va
dispune asupra confiscării lucrurilor (dacă actul normativ prevede expres acest lucru). Câte o copie de
pe procesul-verbal se înmânează (comunică) contravenientului, părţii vătămate sau, după caz,
persoanei căreia îi aparţin lucrurile confiscate (această procedură se extinde asupra militarilor în
termen de orice grad, în cazul contravenţiilor prevăzute în Legea nr. 61/1991).
f).Aplicarea avertismentului.
În raport de împrejurările în care s-a comis contravenţia, ofiţerul (agentul) de poliţie va trebui să
stabilească dacă fapta are gravitate redusă şi dacă există garanţia că cel care a comis-o nu o va mai
repeta în viitor (fapta a fost comisă sub imperiul unei emoţii, făptuitorul a manifestat regret faţă de cele
întâmplate, are o atitudine sinceră cu ocazia constatării faptei, etc.).
În principiu, sancţionarea contravenientului cu avertisment se realizează prin atenţionarea verbală
(când bineînţeles acesta este de faţă), însoţită de recomandarea de a respecta dispoziţiile legale. Se
încheie, totuşi, proces-verbal de constatare, când prin contravenţie s-au produs pagube, când sunt
bunuri supuse confiscării sau când constatarea faptei s-a făcut în lipsa contravenientului. În această

7
situaţie agentul constatator, dacă este competent să aplice sancţiunea, înscrie avertismentul ca
sancţiune în procesul-verbal.
Avertismentul se poate aplica chiar dacă actul normativ încălcat nu îl prevede ca sancţiune în cuprinsul
său.
g).Aplicarea sancţiunii în cazul succesiunii în timp a unor acte normative care stabilesc şi sancţionează
contravenţii în acelaşi sector de activitate (art.12 din OG nr. 2/2001).
În aceste cazuri se face aplicarea principiului legii mai blânde, astfel:
-dacă prin noul act normativ fapta nu mai este considerată contravenţie, ea nu se mai sancţionează
(chiar dacă a fost comisă mai înainte de a intra în vigoare noul act), iar sancţiunea aplicată (după
vechiul act) şi neexecutată până la această dată nu se mai execută;
-dacă sancţiunea prevăzută în noul act normativ este mai uşoară se va aplica aceasta sancţiune, iar
amenda dată potrivit vechiului act (dacă e mai mare) se va achita numai până la limita maximă
prevăzută în noul act;
-dacă noul act normativ prevede o sancţiune mai aspră se va aplica sancţiunea prevăzută în actul ce
era în vigoare la data când s-a comis contravenţia.
h). Măsuri ce se întreprind pentru constatarea contravenţiilor a căror subiecţi sunt cetăţeni străini. Nu
mai este de actualitate, deoarece prevederile sele s-au abrogat (art. 16, alin. 2 şi 4) din O.G. nr.
2/2001, prin Legea nr. 357/11.07.2003 pentru aprobarea O.U.G. nr. 194/2002 – privind regimul
străinilor în România.
i).Aplicarea sancţiunilor persoanelor juridice.
Sancţiunile contravenţionale se aplică oricărui contravenient persoană fizică ori juridică care a săvârşit
contravenţia.
Această regulă este valabilă în cazul avertismentului, amenzii contravenţionale sau în situaţia  în care
se aplică sancţiunea privind obligarea la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.
Legea nu prevede o procedură anume pentru constatarea şi aplicarea sancţiunilor în acest caz,
urmând deci, să se aplice procedura obişnuită, prevăzută pentru persoanele fizice.
Astfel, în aceste cazuri trebuie respectate anumite reguli, respectiv:
-în procesul-verbal se vor face menţiuni cu privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în
registrul comerţului şi codul fiscal ale persoanei juridice, precum şi datele de identificare a persoanei
fizice care o reprezintă;
-procesul-verbal să fie încheiat la sediul unităţii ori să fie dat la registratura unităţii în aceiaşi zi, spre a
se da posibilitatea plăţii a jumătate din minimul amenzii;
-în procesul-verbal să se menţioneze atât jumătatea minimului, cât şi amenda integrală, spre a se
putea elibera copia;
-la rubrica declaraţia contravenientului se va descrie poziţia reprezentantului unităţii faţă de fapta
comisă, menţionându-se numele, prenumele şi calitatea acestuia;
-semnătura de primire a copiei procesului-verbal şi a înştiinţării de plată, va fi luată de la registratura
unităţii respective.
j). Cauze care atrag nulitatea procesului verbal, conform art. 17 din O.G. 2/2001.
Lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele
contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite
şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
Nulitatea se constată şi din oficiu.
De asemenea, în momentul încheierii procesului verbal, agentul constatator este obligat să aducă la
cunoştinţa contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare.
Obiecţiunile sunt consemnate distinct în procesul verbal la rubrica „Alte menţiuni”, sub sancţiunea
nulităţii procesului verbal.

8
Bibliografie:

1.Cod Contraventional al Republicii Moldova in vigoare din 31.05.2009

2.Hotarirea Guvernului din 14.04.2009

3.Victor Gutuleac “Tratat de drept contraventional”, Chisinau 2009

4.Sergiu Cobaneanu, Elena Bobeica, Viorel Rusu “Drept administrativ” Chisinau

2012