RENAȘTEREA ARTISTICĂ

Arta renascentistă este o formă de comunicare și difuzare a concepțiilor existente în

societate. Renașterea este un curent artistic complex care se manifestă din punct de vedere
geografic în Italia (Veneția, Florența), iar mai apoi își va concentra atenția în Europa.
Renașterea italiană a stimulat creativitatea și diversificarea formelor de expresie artistică,
evidențiind geniul individual al creatorului. Nu întâmplător, acum a apărut coceptul de artist.
Artiștii renascentiști sunt preocupați de modelele antice păgâne . Ei încearcă să dezvolte stilurile
în care au fost create operele antice redescoperite acum.
Pictorii, sculptorii, arhitecțîi din această perioadă sunt angrenați într-un proces de
reactualizare a gândirii antice, pur filosofice. Sunt interesați de studiul corpului uman, din care
desprindem studiul anatomiei. Pentru a idealiza un trup este necesară și consolidarea
cunoștințelor matematice cu accent pe studiul geometriei.
Renașterea se raportează și la idealul de reprezentare regăsit în Roma Antică și implică
fascinația descoperirii Romei prin intermediul arheologiei.
Studiul naturii umane este un subiect principal al cercetărilor, întrucât în mentalul
colectiv se consideră că prin concentrarea asupra ființei umane putem ajunge la înțelegerea și
cunoașterea puterii divine.
Ca tehnici utilizate enumerăm: tehnicile de așezare (poziționare) în spațiu, tehnica
perspectivei (pentru conturarea impresiei de distanțare a imaginii), alternanța triunghi-dreptunghi
ca în exemplul ,,Judecățîi de apoi” a lui Michelangelo. Dacă ne focusăm atenția asupra acestei
compoziții remarcăm pe de o parte munca colosală depusă de unul dintre titanii curentului
renascentist, tehnica impecabilă de redare nu numai corporală a personajelor biblice dar și
psihologică. Putem discuta de o analiză fină, retrospectivă concludentă, fiindcă există elemente
cadru ce unesc registrele.
Există simboluri: crucea respectiv coroana care însumează patimile lui Iisus și sunt
purtate de îngeri asemeni unor dovezi ale sacrificiului suprem.
Figura centrală a lui Iisus este fermă, categorică în consonanță cu figura pioasă a
Fecioarei Maria pe care o surprindem într-o poziție specifică picturii renascentiste. Fecioara
preferă să nu vadă deciziile fiului său, pentru a nu se implică emoțional, ceea ce denotă că este
un cadru de o gravitate profundă în care dreptatea este mai presus decât milă sau compasiunea,
cele din urmă fiind atributele Fecioarei.
Un element care atrage atenția este personajul reprezentat asemeni unei cârpe, un corp
care s-a topit efectiv, s-a diminuat și practic încetează a mai există într-o formă umană. Este
contorsionat și aproape neidentificabil. Privind însă mai atent, putem remarcă că această
reprezentare hilară este îsuși reprezentarea artistului Michelangelo.
Un alt artist de geniu al Renașterii este Leonardo da Vinci. Acesta utilizează o tehnică
specifică lui, introdusă de el și asumată, ulterior reprezentând marcă a inovației renașcentiste.
Este vorba despre: tehnică sfumată (ștearsă).
Tehnica sfumată este prezentă și în pictură: ,,Monalisa”. Prin aplicarea ei se dorește
estomparea contrastelor. Tabloul cuprinde conotațîi filosofice. Personajul feminin coexistă într-
un cadru natural specific toscan, în care existența este supusă devenirii în sensul că deși pare
imobilizată prin postura statică, atât ochii Monalisei cât și surâsul misterios, denotă o încărcătură
emoțională pe care nu o poate ascunde. Este un tablou expresiv. Renașterea franceză (secolul al-
XVI-lea) diferă de cea a celorlalte țări.
Ea reflectă paradigmă dintre artă și dimensiunea politicului. Arhitectură este înfloritoare
și complexă, castelele conferă un cadru majestuos, grandios și par a fi deschise către lume.
Există tendința decorării în exterior a zidurilor.
Ferestrele sunt împodobite, ornamentate. Se remarcă predilecția spre estetic, frumos și
armonios.
Arhitectura civilă urbană este reprezentată de construcția unor vile și palate ( Medici și
Strozzi , Florența ; Luvru , Paris ) , castele (Blois ), clădiri municipale ( Palatul Dogilor și
Turnul Orologiului , Veneția , halele din Ypres ) și piețele publice ( Piață Capitoliului din
Roma).
Arhitectură religioasa are că simboluri catedralele Santa Maria del Fiore din Florența
și Sf. Petru de la Roma . Cupolele proiectate și realizate de Filippo , Brunelleschi și
Michelangelo impresionează prin inovațiile tehnice și artistice . Alte construcții , precum
Tempietto din Roma , proiectată de Bramante , se remarcă prin dimensiunea mică și elegantă
proporțiilor.
În pictură se remarcă o definire a ființei umane ce accede spre perfecțiune sau dimpotrivă
decade.Motivele religioase predomină. Concludem cu literatură în care surprindem absența
motivelor religioase dar unde totul se iradiază într-o perspectivă complexă a tendinței
psihologice.
Pictură a abordat o mare varietate de subiecte : scene mitologice (Nașterea Venerei de
Botticelli , Amorul sacru și amorul profan de Tiziano Vecellio) , scene biblice (frescele Capelei
Sixtine din Vatican de Michelangelo ), alegorii (Școală din Atena , de Rafael) , imagini de bătălii
(Bătălia de la San Româno, de Paulo Ucello ) și aspecte de viață cotidiană (Dans țărănesc de
Pieter Bruegel ). Artă renascentistă rupe cu tradiția medievală manifestând predilecție pentru
realizarea de nuduri (Venus adormită , de Giorgione , Adam și Eva de Albrech Durer ) și
madone (Madonă Sixtină , de Rafael ). Portretele masculine cele mai cunoscute sunt Omul cu
tichie albastră , de Jan van Eyck și Francisc I , de Jean Clouet . Artiștii Renașterii au lăsat și
autoportrete (Da Vinci , Tiziano, Durer).
Tehnicile de reprezentare au fost diverse : frescă , tabloul , schița , și desenul. Reasterea a
impus definitiv în pictură perspectiva geometrică și bioculara , iluzia proiecției , acțiunea
continuată în afară cadrului , coloritul indrazdet , gradarea nuanțată a intensității luminii
(clarobscur).
Varietatea formelor sculpturale a crescut semnificativ , statuile simple și ecvestre fiind
lucrate în marmură sau bronz . Primii mari sculptori ai Renaserii au fost Donatello și Andrea
Verrochio , autorii a două statui care îl reprezentau pe David . Cel mai mare reprezentativ
sculptor Renascentist a fost Michelangelo . Lucrările sale cele mai importante sunt : David și
Moise , alegoriile Ziua , Noaptea , Aurora, Sclavul și Crepusculul , grupurile de Pieta (Fecioara
Maria cu Hristos răstignit ) și reliefurile în marmură (Fecioara cu pruncul , Lupta centaurilor ).
Gravură în lemn și aramă a fost una din artele în care a excelat Durer : Cavalerii apocalipsei ,
Melanconia . Ea a reprezentat singură modalitate de realizare a ilustrației de carte tipărită .
Expresia artistică a Umanismului , prin diversitatea formelor de manifestare și a temelor
abordate , a constituit o provocare la adresa omului și a continentului european .
În concluzie Renașterea a fost un curent artistic impresionant, care a accentuat libertatea
de a cerceta și elabora idei noi, tehnici inovative, ce au contribuit la o definire a artistului și
rolului său. În ceea ce reprezintă statutul arhitectului percepția se modifică. Spre deosebire de
Evul Mediu unde arhitectul era considerat un simplu meseriaș, în Renaștere concepția această se
schimbă, iar arhitectul este considerat un mic demiurg.