UNIVERSITATEA PETROL-GAZE PLOIEŞTI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

SPECIALIZAREA MERCEOLOGIE ŞI MANAGEMENTUL CALITĂŢII

TEMA: Strategii si politici de combatere a poluarii si protejare a mediului

STUDIU DE CAZ REALIZAT LA : S.C. UNILEVER S.A.

COORDONATOR: ECHIPA DE PROIECT :

Rădulescu Andreea Corina

Lect.Univ. dr. : Mihai Valia Alexandru Carmen

Stanila Amalia

Piriinau Cosmina

ANUL UNIVERSITAR: 2016-2017

 Cuprins

Introducere.............................................................................................................................................3
Capitolul 1..............................................................................................................................................5
1.1.Politica de mediu in U.E...............................................................................................................5
1.2. Instrumente de aplicare a politicii de mediu................................................................................6
1.3. Strategii ale politicii de mediu...................................................................................................12
1.4. Aspecte problematice, tendinţe şi provocări..............................................................................13
Capitolul 2............................................................................................................................................14
Politica de mediu in România...............................................................................................................14
2.1. Programe de sprijn ale politicii nationale de mediu...................................................................15
Capitolul 3............................................................................................................................................17
Studiu de caz privind combaterea poluarii si protejarea mediului la S.C. UNILEVER S.A.................17
3.1.„Stilul de viata sustenabil”..........................................................................................................18
3.1.1.Planul Unilever pentru un stil de viata sustenabil................................................................18
3.1.2. Deșeurile și ambalajele.......................................................................................................20
3.1.3. Gazele cu efect de seră.......................................................................................................20
3.1.4. Utilizarea apei.....................................................................................................................21
3.1.5. Aprovizionarea sustenabilă.................................................................................................22
Bibliografie..........................................................................................................................................23

2
 Introducere

Starea de degradare avansatăa ecosistemelor naturale, interacţiunile dintre mediu şi

activităţile umane (în special cele economice), apariţia şi multiplicarea ”problemelor de
mediu” la scarăglobalăreprezintăsuficiente motive de îngrijorare pentru noi toţi. Dimensiunea
internaţională a fenomenului a devenit în prezent elementul central,poate chiar determinant, al
politicilor naţionale de mediu, care se răsfrâng, inevitabil, asupra politicilor externe ale tuturor
statelor – responsabile – ale lumii.

O analiză atentăa elementelor care formează conţinutul termenului mediu conduce ,în
mod inevitabil şi de la început , la concluzia cănici unuia nu i se poate acorda o importanţă
mai micăsau mai mare decât altuia, iar a proteja mediul – prin aceasta înţelegând totalitatea
acţiunilor menite să asigure conservarea resurselor naturale şi protejarea calităţii
componentelor mediului – echivaleazăcu acordarea unei aceleiaşi atenţii fiecărei componente.

Problematica “mediului înconjurător” nu este nouă, ea stând în atenţia mai mult sau
mai puţin conştientăa omului, respectiv a socieţăţii încăde la începutul industrializării (prima
jumătate a secolului al XIX-lea), devenind o problemă acută încă din a doua jumătate a
secolului XX - fapt ce a determinat o serie de organisme naţionale şi internaţionale săse
sesizeze de consecinţele acesteia nu numai asupra sănătăţii societăţii, cât şi asupra
productivităţii economice, atât pe termen scurt şi mediu, cât pe termen lung. Prin activitatea sa
economică, omul pătrunde în procesele complexe din ecosisteme preluând o parte din
aceastămaterie organică pentru interesele sale şi ale societăţii. El va folosi numeroase plante şi
animale, de aceea în activitatea sa economicăva trebui să ştie ce se petrece în lumea plantelor
şi a animalelor, ce factori contribuie la amplificarea biocenozei.

În cadrul relaţiei om-mediu natural se poate sesiza un dificil moment de criză. De altfel, în
decursul istoriei societăţii, posibilităţile oferite de mediu în unele momente au fost
suprasolicitate. Fenomenul a generat reacţii specifice: crize alimentare, migraţii în ţinuturi
altădatăintacte, în carenu se credea căeste posibilădesfăşurarea unor activităţi (lucru realizabil
astăzi datorităperformanţelor şi proprietăţilor diverselor materiale aferente nu numai
tehnologiilor de exploatare şi prelucrare a resurselor din zonă, ci şi dotărilor de toate tipurile
de care beneficiazăpersonalul care deserveşte instalaţiile şi efectueazăexperienţele ştiinţifice
specifice misiunilor pe care trebuie săle îndeplinească), dar noutatea constăîn faptul căacum
Pământul întreg este apreciat a funcţiona ca o ”unitate economică” şi este în întregime
suprasolicitat, iar omul a devenit conştient de acest fapt. Problemele de mediu sunt legate în
perioada contemporanăde creşterea demografică, urbanizare, nivelul şi structura producţiei şi
a consumului, evoluţia tehnică.

Aspectele cele mai grave s-au evideiat în ultimele decenii, ele rezidând, în mare
parte,din necesitatea evacuării deşeurilor provenite dintr-o producţie şi un consum în
continuăşi acceleratăcreştere (dar care, nici pe departe, nu prezintăo legăturăobiectivăîntre

3
nevoi şi satisfacerea lor, ci – mai degrabă– reflectăo legăturăîntre dorinţe şi satisfacerea lor).
Utilizarea energiei, de exemplu, determinădeteriorări extrem de grave şi de variate ale
mediului în toate stadiile, de la producere şi pânăla evacuarea surplusului de căldură.
Acţiunile umane au asupra mediului şi efecte globale care se concretizeazăîn modificări
climatice generale. Se constatăastfel unele schimbări semnificative, precum: expansiunea
zonelor aride şi semiaride, o modificare a climei determinatăde degajarea unor cantităţi mari
de bioxid de carbon – CO2 în atmosferăprin arderea combustibililor clasici, perturbări în
succesiunea şi durata anotimpurilor, modificări.

4
 Capitolul 1
1.1.Politica de mediu in U.E.

Politica de mediu este conceputăca formăa politicii generale a statului,având ca

sarcinăstabilirea strategiilor,obiectivelor şi priorităţilor,metodelor şi mijloacelor implicate în
acţiunile desfăşurate pe plan naţional în scopulprevenirii şi combaterii poluării,a conservării şi
dezvoltării durabile a mediului. Reprezetând o politicăspecială(atât la nivel naţional cât şi
inţernational),politica de mediu înseamnăîn acelaşi timp şi evaluarea situatiilor reale ale
mediului,constatarea influenţelor negative asupra mediului,stabilirea instituţionalizatăa
măsurilor necesare organelor statale în protejarea şi conservarea mediului,precum şi stabilirea
sistemelor de sancţionare în caz de poluare şi a cuantumului sancţiunilor aplicabile.

Politica de mediu este strâns legatăşi condiţionatăde politica economică,administrativ-

financiarăşi legislativă, corelaţie ce se bazeazăpe o cointeresare naţionalăşi
internaţionalăîntrucat reprezintădeopotrivărelaţii teoretice şi relaţii practice concrete. Sarcinile
politice de proţectie a mediului sunt diferite şi complexe, principala răspundere a politicii
mediului revenind guvernelor fiecărei ţări precum şi autoritaţilor naţionale şi locale de
specialitate. Cele trei Conferinţe naţionale de proţectie a mediuluiau stabilit principalele
sarcini politice de protecţie a mediului pentru statele participante.Asfel,la putin timp
dupăprima Conferinţăa O.N.U. asupra mdiului,Comisia Europeanăa propus elaborarea unui
program de acţiune în acest domeniu,care recunoaşte necesitatea şi legitimitatea unei politici
comune în domeniul mediului.Cu timpul se dezvoltăprogresiv un drept comunitar al mediului
care în prezent cuprinde peste 200 directive şi regulamente în domeniul protecţiei mediului.

In România,protecţia mediului a apărut ca un domeniu de sine-stătător al politicilor

naţionale în anul 1990,când a fost infiinţat pentru prima datăun Minister al Mediului. Politica
de mediu în ţara noastrăa evolut de la adoptarea de măsuri minime de protecţie a mediului,ce
aveau în vedere limitarea poluării,pânăla conturarea cauzelor acestora,precum şi a stabilirii de
atribuţii şi responsabiliţăti pentru daunele cauzate mediului.

In anul 1992,s-a elaborat primul document oficial ce stabileşte obiecivele naţionale în

domeniul protecţiei şi conservării durabile a mediului,Strategia Naţionalăde Proţectie a
mediului,reactualizatăîn 1996 şi în 2002 în conformitate cu dispoziţiile comunitare în
domeniu. Structuratăîn douăpărţi,Strategia Naţionalăde Mediu procedeazăla o prezentare a
principalelor resurse naturale si a elementelor privind starea economicăşi caliatea factorilor de
mediu precum şi o prezentare a principalelor resurse de protecţie a mediului, a priorităţilor şi
obiectivelor pe termen scurt,mediu şi lung.

Incepand cu anul 1996,se poate constata o adecvare a strategiei naţionale cu cea

comunitarăîn ceea ce priveşte principiile,prioriţătile şi obiectivele în domeniul mediului
înconjurător. Principiile pe care se bazeazăpolitica de mediuîn ţara noastrăsunt urmatoarele:

 principiul precauţiei cu privire la activitaţile cu impact asupra calităţii

mediului;

5
  principiul prevenirii poluării şi a riscurilor ecologice;
 principiul conservării biodiversitătii,a mostenirii culturale şi istorice;
 principiul potrivit căruia poluatorul şi utilizatorul ,,plăteşte”,în sensul ca sunt
obligaţi la plăţi directe atât cei ce polueazămediul cât şi cei care
utilizeazăresursele naturale ale mediului;
 principiul stimulării activităţilor de redresare a mediului(prin acordarea de
subvenţii, credite etc.).

1.2. Instrumente de aplicare a politicii de mediu

Evoluţia politicii de mediu şi schimbările înregistrate de aceasta de-a lungul timpului

sunt reflectate nu numai de obiectivele şi priorităţile acesteia, ci şi de numărul - în continuă
creştere - al instrumentelor sale de implementare. Astfel,se poate vorbi de dezvoltarea a trei
tipuri de instrumente: legislative, tehnice şi instrumente economico-financiare, la care se
adaugăun set de „instrumente ajutătoare”1 ce răspund mai degrabănoilor tendinţe şi strategii
de protecţie a mediului.

A. Instrumentele legislative:creează cadrul legal al politicii comunitare de protecţie a

mediului sunt reprezentate de legislaţia existentăîn acest domeniu, adicăde cele peste 200 de
acte normative (directive, regulamente şi decizii) adoptate începând cu anul 1970 (acestea
constituie aşa numitul acquis comunitar).

B.Instrumentele tehnice:asigurărespectarea standardelor de calitate privind mediul ambiant

şi utilizarea celor mai bune tehnologii disponibile. În categoria instrumentelor tehnice pot fi
incluse:

 Standarde şi limite de emisii etc.;

 Cele mai bune tehnologii disponibile (BAT)
 Denominarea „eco” (eco-etichetarea),
 Criteriile aplicabile inspecţiilor de mediu în SM.

Standardele şi limitele de emisii: sunt incluse în legislaţia specificăşi au menirea de a

limita nivelul poluării mediului şi de a identifica marii poluatori.

Cele mai bune tehnologii disponibile (BAT2): legislaţia de prevenire şi control a poluării
industriale impune utilizarea celor mai bune tehnologii disponibile la un moment dat. Instituţii

specializate elaboreazăGhiduri BAT pentru diverse domenii industriale (energie, metalurgie,

chimie etc.) şi a căror utilizare devine obligatorie .

Această clasificare aparţine autorului, în special prin adăugarea categoriei instrumentelor ajutătoare.
1

Best AvailableTechnologies - BAT

2

6
 Denominarea „eco”:este un instrument ce are drept scop promovarea produselor cu
un impact de mediu redus, comparativ cu alte produse din acelaşi grup. În plus, denominarea
„eco” oferăconsumatorilor informaţii clare şi întemeiate ştiinţific asupra naturii produselor,
orientându-le astfel opţiunile. Aceastădenominare are rolul evidenţierii produselor comunitare
care îndeplinesc anumite cerinţe de mediu şi criterii „eco” specifice, criterii stabilite şi
revizuite de Comitetul Uniunii Europene pentru Denominare Eco- responsabil de altfel şi
pentru evaluarea şi verificarea cerinţelor referitoare la acestea. Produsele care au îndeplinit
criteriile de acordare a acestei denominări pot fi recunoscute prin simbolul „margaretei”(logo-
ul specific). Septembrie 2005 este data pânăla care se va finaliza examinarea modului de
funcţionare a denominării „eco” şi la care vor fi propuse amendamentele corespunzătoare.
Criteriile aplicabile inspecţiilor de mediu în SMau fost create pentru a asigura conformitatea
cu legislaţia de mediu a UE şi aplicarea uniformăa acesteia.

Alte douăinstrumente sunt reprezentate de reţelele de măsurăşi control a poluării aerului,

solului apei etc. şi de bazele de date privind nivelul poluării, pragurile de alertă, inventarul de
emisii poluante etc. Acestea monitorizeazăpermanent situaţia mediului şi oferăinformaţiile
necesare iniţierii de acţiuni cu scop reparatoriu şi preventiv.

C. Instrumente financiareale politicii de mediu

Principalele instrumente sunt reprezentate de programul LIFE3şi de Fondul de Coeziune.

1. Programul LIFEa fost lansat în 1992 cu scopul de a co-finanţa proiectele de protecţie a

mediului în ţările UE, precum şi în ţările în curs de aderare. Programul are deja trei faze de
implementare:

 prima fază: 1992 -1995, cu un buget de 400 mil.Euro;

 a doua fază: 1996- 1999, cu un buget de 450 mil.Euro;
 a treia fază: 2000-2004, cu un buget de 640 mil.Euro.

LIFE este structurat în trei componente tematice:

LIFE - Natură, LIFE – Mediuşi LIFE – Ţări terţe, toate trei urmărind îmbunătăţirea situaţia
mediului înconjurător dar fiecare dintre ele având buget şi priorităţi specifice. Componenta
Măsuri însoţitoarefuncţioneazăca o sub-categorie a acestora şi are rolul de a asista cu
materiale, studii şi informaţii implementarea celor trei componente tematice, precum şi de a
finanţa acţiuni de diseminare şi schimb de bune practici. Toate componentele sunt supuse
condiţiei co-finanţării de către statele eligibile, cu excepţia componentei Măsuri însoţitoare
-care beneficiazăde finanţare 100% din partea UE.

Tabel 1

LIFE-Natura LIFE-Mediu LIFE-Tari terte Masuri

insotitoare

În limba engleză, „life” înseamnă„viaţă”

3

7
 BUGET 47% din bugetul 47% din bugetul 6% din bugetul 5% din fonduri
total LIFE total LIFE total LIFE disponibile

Proiectele finanţate prin programul LIFE trebuie săîndeplineascăun set de criterii ce

reflectărelevanţa şi seriozitatea acestora şi care cer ca proiectele:

 să fie de interes comunitar şi săcontribuie la realizarea obiectivelor LIFE;

 să fie implementate de parteneri serioşi din punct de vedere financiar şi tehnic;
 să fie fezabile în termeni de propuneri tehnice, planificarea acţiunilor, buget şi cost-
eficacitate.

Componenta LIFE – Naturăfinanţează– în proporţie de 50%-70% din cheltuielile eligibile -

proiecte de conservare a habitatului natural şi a faunei şi florei sălbatice (conform directivelor
păsărilor şi habitatelor), sprijinind astfel politica de conservare a naturii şi reţeaua Natura
2000a Uniunii Europene. Tabelul de mai jos conţine exemple de proiecte finanţate de
aceastăcomponentăîn SM şi în ţările candidate:

Tabel 2 :Proiectele de conservarea naturii în Statele Membre

Ţări Proiecte de conservare a naturii

Belgia achiziţionarea de terenuri pentru protejarea

ariilor cu importanţăspecială

Danemarca restaurarea malurilor râurilor şi a habitatelor

mlăştinoase; reintroducerea păşunatului
animalelor;
Germania restaurarea terenurilor mlăştinoase;
Estonia conservarea poienilor boreale baltice de
coastă;
Grecia protejarea speciilor pe cale de dispariţie, cum
ar fi foca-călugăr mediteraneeană;
Spania protejarea terenurilor mlăştinoase, a dunelor,
lagunelor şi ariilor maritime şi de coastă;
protejarea speciilor pe cale de dispariţie
(ursul brun, vulturul negru european, vidra
europeană, liliacului, etc.);

Franţa contracte pentru gestionarea ecologicăa

terenului, încheiate cu grupuri de fermieri;
Irlanda evidenţierea patrimoniului natural al Irlandei,
în special prin încurajarea eco-turismului;

8
Italia protejarea anumitor specii (lupi, urşi, lilieci,
etc.) sau a anumitor habitate (mlaş
tini, râuri, izvoare);
Litonia restaurarea şi protejarea unor extinse arii
naturale;
Luxemburg restaurarea biodiversităţii distrusăprin
agricultură

Ungaria protecţia lupului şi râsului în nord-estul ţării;

Olanda reintroducerea proceselor spontane în vederea
recreării peisajului natural;

Austria construcţia unui „pod verde” deasupra unei

autostrăzi pentru a permite trecerea
urşilor bruni în Alpi şi întărirea populaţiei de
urşi;

Portugalia planuri de gestionare a siturilor „Natura

2000”;
România plan naţional de acţiune pentru protejarea
delfinilor din Marea Neagră;
Slovenia protecţia mlaştinilor
Finlanda monitorizarea anumitor specii de fluturi, ce
constituie indicatori ai stării mediului;
Suedia restaurarea unor arii extinse de mlaştini şi
poieni de coastăpe insulele din Marea Baltică;

Marea Britanie protejarea păsărilor ce cuibăresc pe pământ,

ceea ce poate implica
înlăturarea speciilor de animale din alte locuri
(cum ar fi vidra americană, care proliferează
în Insulele Hebride);

Sursa: Comisia Europeană, DG Environment

(http://europa.eu.int/comm/environment/life/life/nature.htm)

Componenta LIFE – Mediu finanţează– în proporţie de 30%-50% din cheltuielile eligibile -

acţiuni ce au drept scop implementarea politicii şi legislaţiei comunitare referitoare la
protecţia mediului, atât în SM cât şi în ţările candidate. Obiectivul specific al acestei
componente este de a contribui la dezvoltarea de metode şi tehnici inovatoare de protecţie a
mediului, prin cofinanţarea proiectelor demonstrative cu rezultate a căror diseminare are
importanţădeosebităîn promovarea aspectelor inovatoare. LIFE - Mediu are definite cinci
domenii eligibile pentru finanţare:

 dezvoltarea şi planificarea utilizării terenurilor;

 managementul apelor;
 reducerea impactului activităţilor economice asupra mediului;

9
  gestionarea deşeurilor;
 reducerea impactului produselor asupra mediului printr-o abordare integratăa
procesului de producţie.

Tabelul de mai jos ilustrează exemple de metode şi tehnici inovatoare dezvoltate în

cadrul acestei componente, în SM şi în ţările candidate.

Tabel 3: Proiecte inovatoare în Statele Membre

Ţări Proiecte inovatoare

Belgia -sisteme de management integrat al

mediului pentru evenimentele socio-
culturale majore (târguri, festivaluri, etc.);

Danemarca - decontaminarea deşeurilor de lemn tratat;

-denominare ecologică pentru sectorul
vânzărilor cu amănuntul;

Germania - reciclarea deşeurilor din demolări şi a

uleiurilor;
- acţiuni de îmbunătăţire a calităţii apei;
- planuri locale de management al mediului;

Grecia - plan de management al mediului pentru

Jocurile Olimpice din 2004 (Atena);
- producerea de ulei de măsline fără a dăuna
mediului;

Spania - iniţiative integrate de promovare a

dezvoltării durabile şi a turismului durabil;
Franţa - designul componentelor de automobile
pentru îmbunătăţirea performaţelor de
mediu;
- tratament inovator al apelor reziduale;

Irlanda - management de mediu la nivel regional;

- reciclarea echipamentului electronic;

Italia - iniţiative locale pentru promovarea

turismului durabil;
- acţiuni de combatere a efectului de serăşi a
poluării aerului;

Luxemburg - utilizarea simulărilor şi a softurilor de

monitorizare pentru tratarea cu succes a
apelor reziduale;

Olanda - management integrat al apei din oraşe;

10
 - promovarea construcţiilor ecologice;

Austria - strategii de dezvoltare durabilă în zonele

rurale şi urbane;
- promovarea bio-combustibililor şi a
materialelor de construcţie reciclate

Portugalia - monitorizarea calităţii aerului;

- reducerea impactului asupra mediului al
fermelor de porci;
România - sisteme selective de colectare a deşeurilor
menajere;

Finlanda - management integrat al zonelor de coastăşi

al bazinelor râurilor;

Suedia - tratament ecologic al deşeurilor;

- gestionarea durabilă a pădurilor;

Marea Britanie - colectarea, redistribuirea şi reutilizarea

deşeurilor rezultate din echipamente IT.

Sursa: http://europa.eu.int/comm/environment/life/life/environment.htm

Componenta LIFE – Ţări terţefinanţeazăproiecte de asistenţătehnică(70% din cheltuielile

eligibile) ce contribuie la promovarea dezvoltării durabile în ţările terţe. Altfel spus,
aceastăcomponentă are în vedere crearea capacităţilor şi structurilor administrativenecesare
dezvoltării politicii de mediu şi a programelor de acţiune în SM, în unele ţări candidate
(Estonia, Letonia, Ungaria, România, Republica Slovacăşi Slovenia) şi în unele ţări terţe din
jurul Mării Mediterane şi Mării Baltice. Pentru a fi finanţate în cadrul acestei componente,
proiectele propuse trebuie săîndeplineascăurmătoarele criterii:

 săfie de interes comunitar;

 să promoveze dezvoltarea durabilă, la nivel internaţional, naţional sau regional;
 să propună soluţii de rezolvare a problemelor majore de mediu.

1.3. Strategii ale politicii de mediu

11
Atat la nivel european cat si la nivelul Romaniei strategiile politicii de mediu sunt foarte
importante in vederea atingerii obiectivelor specifice.

Se poate spune căaceste strategii sunt un fel de „instrumente ajutătoare”, care vin
săcompleteze instrumentele standard şi care acţioneazăca stimulente în vederea adoptării de
măsuri pentru protecţia mediului sau care accentueazătendinţa spre o abordare bazatăpe
principiul voluntariatului. Astfel, este vorba despre:

 Dezvoltarea durabilă
 Programul de promovare a ONG-urilor active în domeniul protecţiei mediului,
 Politica Integrată a Produselor (PIP),
 Acordurile voluntare de protecţia mediului şi reducerea poluării,
 Taxele şi impozitele de mediu în cadrul Pieţei Unice,
 Strategia europeană de mediu şi sănătate.

Tabel 4: Măsuri de realizare a obiectivelor pe termen lung ale dezvoltării durabile

Priorităţi Măsuri de acţiune

Schimbarea climaticăşi utilizarea energiei - îndeplinirea angajamentelor asumate

“curate” prin Protocolul de la Kyoto;
- reducerea emisiilor de gaze ce generează
efectul de seră;

Sănătatea publică - asigurarea calităţii şi siguranţei

alimentelor pe tot parcursul lanţului
alimentar;
- abordarea aspectelor referitoare la
epidemii şi rezistenţa la antibiotice;

Gestionarea responsabil a resurselor - eliminarea relaţiei cauzale existente

naturale între utilizarea resurselor şi creşterea
economică precum şi stoparea distrugerii
biodiversităţii;

Sistemele de transport şi utilizarea - dezvoltarea de sisteme de transport ce

terenurilor nu dăunează mediului.

1.4. Aspecte problematice, tendinţe şi provocări

Politica de mediu, fiind una dintre cele mai complexe politici comunitare, în special
datorităcaracterului său trans-sectorial şi al interferenţei directe cu creşterea economică, se

12
confruntăcu un set de probleme specifice. Adesea, ele decurg din încercarea de a balansa
interesele economice cu cele de mediu şi de a le transforma din interese contradictorii în
interese complementare. Se creeazăastfel situaţii în care apar false probleme dar care sunt
de fapt efecte benefice ale politicii comunitare de mediu. Un astfel de exemplu este dat
chiar de relaţia creştere economică– reducerea calităţii factorilor de mediu / reducerea
resurselor naturale şi care creeazătensiuni şi rezistenţăîn aplicarea sau adoptarea măsurilor
de protecţie a mediului.

Acest lucru se întâmplătocmai din teama de a sprijini mediul, cu costul regresului

economic şi al creării de crize sociale – având în vedere caracterul maximal al producţiei
de consum. Acesta pare a fi un cerc vicios însăsoluţia este o schimbare de perspectivă:
acele măsuri care restricţioneazădezvoltarea industriei din considerente de mediu,
stimuleazăîn acelaşi timp dezvoltarea de mecanisme şi sisteme ce fac posibilăcoabitarea
celor două– cum ar fi tehnologiile avansate şi nepoluante, surse alternative de energie
verde (energia solară, energia eoliană), care duc la dezvoltarea unei pieţe specializate şi
implicit, dezvoltarea economică.

Un aspect problematic este reprezentat de strategia de utilizare a acordurilor voluntare

de mediula nivel comunitar, acorduri care - aşa cum argumenteazănumeroase organizaţii
non-guvernamentale europene - nu dispun de suficiente dovezi pentru a îşi argumenta
eficienţa, nu au la bazăun proces obiectiv de evaluare (ci numai de auto-evaluare) şi
prezintăun risc ridicat de a nu fi respectate. De aici rezultăcăproblema în sine nu este
reprezentatăde acordurile ca atare, ci de tendinţa de a promova strategia voluntariatului în
realizarea obiectivelor comunitare de mediu, în locul tendinţei anterioare de comandăşi
control. Discontinuitatea apare datorităcondiţionării eficienţei acestei strategii de un grad
ridicat de responsabilitate faţăde aspectele de mediu din partea organizaţiilor vizate, nivel
care nu a fost încăatins în momentul de faţă.

13
 Capitolul 2

Politica de mediu in România

În România, protecţia mediului a apărut ca un domeniu de sine stătător al politicilor

naţionale în anul 1990, când a fost înfiinţat pentru prima dată de fostul Minister al Mediului;
în 1992a fost elaborat4primul document oficial ce stabileşte obiectivele naţionale în domeniu
– „Strategia Naţionalăde Protecţia Mediului”, reactualizatăîn 1996 şi în 2002. Strategia este
structuratăîn două părţi:
(1) o trecere în revistăa principalelor resurse naturale, elemente privind starea economică
şi calitatea factorilor de mediu, şi (2) strategia propriu-zisă, adică principiile generale de
protecţie a mediului, priorităţile, obiectivele pe termen scurt, mediu şi lung. Încă din 1996se
poate observa o adecvare astrategiei naţionale cu cea comunitarăîn ceea ce priveşte
principiile, priorităţile şi obiectivele .Astfel, principiile urmărite sunt:
 conservarea şi îmbunătăţirea condiţiilor de sănătate a oamenilor;
 dezvoltarea durabilă;
 prevenirea poluării;
 conservarea biodiversităţii;
 conservarea moştenirii culturale şi istorice,
 principiul „poluatorul plăteşte”;
 stimularea activităţii de redresare a mediului (prin acordarea de subvenţii, credite cu
dobândămică, etc.).

În ceea ce priveşte priorităţile identificate, acestea reflectănu numai nevoile naţionale, dar
şi tendinţele şi iniţiativele existente pe plan global, ele fiind:
 menţinerea şi îmbunătăţirea sănătăţii populaţiei şi calităţii vieţii;
 menţinerea şi îmbunătăţirea potenţialului existent al naturii;
 apărarea împotriva calamităţilor şi accidentelor naturale;
 raportul maxim cost-beneficiu;
 respectarea programelor şi convenţiilor internaţionale privind protecţia mediului.

Strategiei Naţionale de Protecţia Mediului i se adaugă, în anul 2002, „Strategia Naţională

de Gestionare a Deşeurilor”, ce răspunde unei nevoi presante în acest domeniu.

Etapele de dezvoltare a strategiei constau în: analiza situaţiei existente, identificarea

problemelor, stabilirea obiectivelor strategice, evaluarea opţiunilor de atingere a obiectivelor
şi elaborarea unui „Plan Naţional de Gestionare a Deşeurilor”.

Planulse ajusteazăîn funcţie de propunerile incluse în planurile regionale, locale şi

sectoriale şi propune măsuri pentru următoarele tipuri de deşeuri: deşeuri municipale, deşeuri
de producţie, deşeuri periculoase şi deşeuri reglementate prin acte legislative specifice.

4
Documentul a fost elaborat cu ajutorul Băncii Mondiale

14
 2.1. Programe de sprijn ale politicii nationale de mediu

Strategiile de dezvoltare a politicii naţionale de mediu sunt conturate în funcţie de

priorităţile aderării la UE şi de necesităţile naţionale, coroborate cu priorităţile naţionale.
Astfel, se poate vorbi despre extensii ale programelor comunitare dar şi de iniţiative naţionale
şi iniţiative conforme strategiilor internaţionale de protecţia mediului. Iniţiativele comunitare
active în domeniul politicii naţionale de mediu sunt reprezentate de instrumentele de pre-
aderare Phare, ISPA, şi LIFE5; conformitatea cu strategiile internaţionale este datăde Agenda
21şi Facilitatea Globalăpentru Mediu(GEF) 6iar conformitatea cu cele naţionale de Programul
„Sănătate pentru România”.

Programul „România curată”

Acest program a fost lansat în aprilie 2002 de Guvernul României şi subliniazăeforturile

depuse pentru ameliorarea situaţiei mediului şi integrarea în plan naţional a principiilor
politicii comunitare de mediu. Important de menţionat este căprogramul „România curată”
reprezintăo strategie şi o iniţiativănaţională, care îşi propune nu numai asigurarea protecţiei
mediului şi conservarea resurselor naturale, ci şi „creşterea nivelului de educaţie şi
conştientizare a populaţiei privind realizarea acestor obiective”7Ca atare, obiectivele sale sunt:

 asigurarea protecţiei şi conservării mediului natural şi a mediului construit în

concordanţăcu cerinţele dezvoltării durabile;
 asigurarea unui management integrat al deşeurilor;
 creşterea nivelului de educaţie şi conştientizare a populaţiei în spiritul protecţiei
mediului.

Caracterul reformator al acestei strategii nu este dat numai de accentul pe educaţia şi

responsabilizarea populaţiei, ci şi de faptul că ea se va desfăşura prin promovarea
parteneriatului public-privat şi prin colaborarea cu autorităţile locale şi cu societatea civilă.

Mai exact, partenerii avuţi în vedere sunt: ministerele, asociaţiile patronale, asociaţiile
naţionale cu activităţi de mediu, institute de învăţământ superior, organizaţii non-
guvernamentale de mediu, organizaţii de copii şi tineret etc. Astfel, România răspunde criticii
aduse de UE referitoare la consultarea şi implicarea părţilor interesate în elaborarea şi
implementarea politicilor de mediu şi creeazăo strategie de promovare a transversalităţii
protecţiei mediului în sectoarele cele mai importante ale vieţii economice, sociale şi culturale.

5
La acestea se poate adăuga şi programul SAPARD, care acordă atenţie specială aspectelor de protecţia
mediului.

6
În engleză, Global Environment Facility-GEF

7
“România curată– Program concret pentru sănătatea mediului”, Bucureşti: aprilie 2002

15
Figura 1

16
 Capitolul 3

Studiu de caz privind combaterea poluarii si protejarea mediului la S.C.

UNILEVER S.A.

Unilever este o companie anglo-olandeză care produce diverse bunuri de larg consum,

printre care se numără: băuturi, alimente, săpunuri, detergenţi altele.Compania are un
portofoliu de peste 400 de branduri, de la săpunul Dove la înghețata Magnum.Unilever,
una dintre cele mai importante companii de pe piaţa bunurilor de larg consum din
România, este prezenta pe piaţa românească din 1995.

Unilever South Central Europe (USCE) are ca principal obiect de activitate

comercializarea bunurilor de consum şi a altor bunuri de uz gospodăresc. Portofoliul de
mărci pe care Unilever le comercializează pe cele două mari pieţe pe care este prezent –
produse de îngrijire casnică şi personală, produse alimentare – include mărci puternice
precum Dero, Omo, Cif, Domestos,Coccolino, Dove, Rexona, Axe, Clear, Sunsilk,
Delma, Rama, Becel, Delikat,Knorr, Hellmann’s, Algida, Napoca, Lipton. Unilever este
reprezentat pe piaţa românească de două companii:

Unilever   South Central Europe care coordonează din Bucureşti operaţiunile în regiunea

Europei Centrale şi de Sud – şi Unilever Romania– compania care gestionează
capacităţile de producţie locale. Centrul regional de producţie de la Ploieşti este una dintre
cele mai importante capacităţi de producţie deţinute de Unilever în Europa.

Misiunea: Unilever doreste să adauge Vitalitate vieţii, răspunzând nevoilor zilnice de

alimentaţie, igienă şi îngrijire personală cu mărci care îi ajută pe oameni să arate bine, să
se simtă bine şi să ia ce e mai bun din viaţă.

Obiectivul de corporaţie al Unilever subliniază că, pentru a avea succesul dorit, este

necesar "să dăm dovadă de cele mai înalte standarde de comportament faţă de toţi cei cu care
lucrăm".

Figura 2 : Brandurile Unilver

17
 3.1.„Stilul de viata sustenabil”

Unilever concepenoi practici de afaceri care dezvoltă compania și comunitățile, satisfăcând

cerința tot mai crescută a oamenilor pentru produse mai sustenabile și creând un viitor mai
luminos pentru toți. Unilevercontribuie la crearea unei lumi în care toți trăiesc bine și în
limitele resurselor naturale ale planetei:

 Mărci care oferă o nutriție echilibrată, o igienă bună și încrederea care vine din
purtarea hainelor curate, a părului curat și a pielii sănătoase.
 Produse care sunt achiziționate în mod sustenabil și utilizate într-un mod care
protejează resursele naturale ale planetei.
 Respect pentru drepturile oamenilor și ale comunităților în care lucreaza în
întreaga lume.

Unilever valorifică acoperirea globală pentru a interacționa cu consumatorii prin „Un viitor
luminos”, care este inițiativa globală pentru motivarea a milioane de oameni în vederea
adoptării unui mod de trai sustenabil prin acțiuni mici, zilnice care fac o mare diferență în
lume.

Ceea ce am descoperit este că această abordare contribuie la succesul afacerii acestei

companii. În 2015, mărcile UnileverSustainable Living (Stil de viață sustenabil) s-au
dezvoltat chiar mai rapid decât în 2014. De asemenea, acestea au asigurat aproape jumătate
din creșterea companiei și s-au dezvoltat semnificativ mai rapid, de fapt, cu 30 % mai rapid,
decât celelalte domenii de activitate.

3.1.1.Planul Unilever pentru un stil de viata sustenabil

Unilever are drept obiectiv atingerea ambițiilor în domeniul social și de mediu prin Planul
Unilever pentru un stil de viață sustenabil, care ii ajută să identifice domeniile de oportunitate
pentru dezvoltarea bazată pe mărci, economii de cheltuieli și profit viitor.

Lansat în 2010, Planul Unilever pentru un stil de viață sustenabil este modelul de dezvoltare
sustenabilă a companiei. Este răspunsul strategic la provocările cu care se confruntă compania
în desfășurarea activității într-o lume nesigură și volatilă. Planul contribuie la impulsionarea
dezvoltării profitabile a mărcilor Unilever, la economii de cheltuieli și la stimularea inovației.

Planul Unilever stabilește trei obiective principale:

 Îmbunătățirea sănătății și a bunăstării: Până în 2020 Unilever va ajuta mai mult de

un miliard de persoane să ia măsuri pentru a-și îmbunătăți sănătatea și bunăstarea.
 Reducerea impactului asupra mediului: Până în 2020 obiectivul companiei este să
înjumătățeasca amprenta asupra mediului în urma fabricării și a utilizării
produselor Unilever pe măsură ce compania isi dezvoltă afacerile.
 Îmbunătățirea mijloacelor de trai: Până în 2020 Unilever va îmbunătăți mijloacele
de trai pentru milioane de persoane pe măsură ce compania isi dezvoltă afacerile.

18
Aceste obiective sunt susținute de nouă angajamente bazate pe ținte care privesc
performanțele companiei în domeniul social, economic și de mediu. Pentru fiecare dintre
țintele intreprinderii, acestia au stabilit tehnici de măsurare a obiectivelor, inclusiv estimări și
premise adecvate.

Planul Unilever pentru un stil de viață sustenabil ajută compania să dezvolte afacerea
simultan cu disocierea amprentei asupra mediului de dezvoltarea companiei și cu creșterea
impactului social pozitiv.

Prin Planul Unilever pentru un stil de viață sustenabil, compania a stabilit un obiectiv
ambițios de a realiza schimbări în compania noastră: prin mărcile, inovațiile, metodele de
aprovizionare și operațiunile Unilever. Dar este o singură companie între multe altele și
schimbarea necesară pentru abordarea principalelor probleme sociale, economice și de mediu
ale lumii este uriașă și urgentă.

Ceea ce este cu adevărat necesar reprezintă schimbările aduse sistemelor mai

cuprinzătoare din care face parte compania, indiferent că este vorba despre alimente, energie
sau sănătate.

Astfel, în cadrul Unilever conducerea a propus să se faca diferența în mod semnificativ în

ceea ce privește principalele probleme care cântăresc cel mai mult pentru activitatea
companiei și pentru lume. Compania isi accentueaza eforturile în trei domenii în care acestia
au acoperirea, influența și resursele necesare pentru a crea „schimbarea transformațională”.
Prin aceasta înțelegem o schimbare fundamentală a sistemelor ca întreg, nu doar îmbunătățiri
incrementale. Aceste domenii sunt:

 Eliminarea despăduririlor din lanțurile de aprovizionare cu bunuri până în 2020,

pentru a ajuta la combaterea amenințării reprezentate de schimbările climatice.
 Transformarea agriculturii sustenabile în principala formă de agricultură, astfel
încât să crească productivitatea culturilor și să se îmbunătățească mijloacele de trai
ale micilor fermieri.
 Depunerea eforturilor pentru asigurarea accesului universal la apă potabilă sigură,
la salubritate și la igienă.

În toate aceste trei domenii, rolul femeilor este crucial. Autonomizarea femeilor este
esențială pentru eradicarea sărăciei și accelerarea dezvoltării globale. Mergând dincolo de
ceea ce Unilever poate realiza în propriile operațiuni și cu furnizorii proprii, Unilever isi
consolideaza angajamentul de a colabora cu guvernele, cu ONG-urile și cu alte instituții
din domeniul nostru pentru rezolvarea acestor probleme. Lucrând împreună, compania
crede că o schimbare fundamentală este posibilă în viitorul apropiat.

19
 3.1.2. Deșeurile și ambalajele

Insuficiența din ce în ce mai pronunțată a resurselor necesită mai urgent decât oricând
implementarea unor soluții eficiente privind ambalajele și găsirea de soluții pentru
rezolvarea „deșeurilor post-consum”. Unilever cautăîn permanență noi modalități de
reducere, reutilizare, reciclare și recuperare a ambalajelor și a deșeurilor pe măsură ce
acestia se îndreptă spre statutul de companie cu zero deșeuri. Justificarea din punct de
vedere al afacerilor este clară. Reducerea volumului de deșeuri creează eficiențe și reduce
costurile.

Reutilizarea materialelor le prelungește durata de viață, contribuind la utilizarea mai

redusă a resurselor prețioase ale planetei. Reciclarea le permite să refoloseasca materiale
prețioase care altfel s-ar pierde. Cu cât acestia reduc, reutilizeaza, recicleaza și
recupereaza mai mult ambalajele, cu atât sunt mai mari economiile de costuri cu
materialele, cu energia, cu transportul și cu scoaterea din uz. Cu cât Unilever poate
proiecta mai mult în mod circular, cu atât creează mai multă valoare pentru companie și
pentru alții.

În 2015, impactul deșeurilor Unilever s-a redus cu 29 %† față de 2010.

3.1.3. Gazele cu efect de seră

Pentru a combate efectele schimbărilor climatice, Unilever a stabilit o nouă țintă

ambițioasă privind asigurarea operațiunilor cu emisii de carbon „sub zero” până în 2030.Sunt
necesare acțiuni urgente pentru a combate efectele schimbărilor climatice.

În noiembrie 2015, compania a anunțat că va asigura operațiunile cu emisii de carbon „sub

zero” până în 2030. În cadrul operațiunilor Unilever va utiliza integral energie din surse
regenerabile până în 2030 și va genera o cantitate mai mare de energie decât va consuma.

20
De asemenea, Unilever depune eforturi pentru a reduce impactul gazelor cu efect de seră
(GES) din procesele de aprovizionare, fabricație și inovare și isi vor intensifica eforturile de
eliminare a despăduririlor din lanțurile de aprovizionare ale acestora.

În 2015, impactul gazelor cu efect de seră per utilizare a produselor Unilever de către un
consumator a crescut cu circa 6 %† față de 2010.

3.1.4. Utilizarea apei

Deficitul de apă în creștere reprezintă un risc uriaș la adresa dezvoltării viitoarea

companiei, precum și o oportunitate de afaceri pentru a satisface cerințele oamenilor.2,8
miliarde de oameni din întreaga lume trăiesc în regiuni care se confruntă cu criză de apă.
Această cifră este estimată să crească la 4 miliarde până în 2025. Aceasta înseamnă
aproximativ jumătate din populația lumii.

În același timp, cererea de apă din partea consumatorilor s-a dublat față de 1950. Se
preconizează să se dubleze din nou până în 2030. Consecințele pentru securitatea alimentară,
pentru sănătate și pentru condițiile de trai sunt substanțiale. Unilever isi concentreaza
expertiza și resursele pe dezvoltarea de produse, dispozitive și servicii care satisfac cerințele
de apă de uz casnic ale consumatorilor produselor companiei din țările cu deficit de apă.
Conlucreaza cu furnizorii pentru a reduce cantitatea de apă utilizată pentru cultivarea
culturilor acestora în țările respective. De asemenea, Unilever reduce gradul de utilizare a apei
în propriile fabrici din întreaga lume.

21
 În 2015, impactul consumului de apă al produselor Unilever per consumator s-a redus cu
circa 1 %† față de 2010.

3.1.5. Aprovizionarea sustenabilă

Creștere pentru viitor: aprovizionarea sustenabilă nu a fost niciodată mai importantă.

Adoptarea pe scară largă a agriculturii sustenabile este crucială pentru a putea hrăni peste 9
miliarde de oameni fără a epuiza resursele naturale ale planetei. Metodele de cultivare
sustenabilă au potențialul de a crește considerabil recoltele, de a reduce efectele schimbărilor
climatice și de a asigura beneficii economice și sociale pentru fermieri, pentru familiile
acestora și pentru comunitățile din jur. 

Recunoscând faptul că reconversia pădurilor în plantații agricole nesustenabile poate fi una

dintre principalele cauze ale despăduririi, prin utilizarea activităților de promovare și a
prestigiului companiei, Unilever contribuie la stimularea agriculturii sustenabile și la crearea
lanțurilor de aprovizionare incluzive pentru micii fermieri, care produc circa 70 % din
alimentele lumii. 

Aprovizionarea sustenabilă contribuie la asigurarea stocurilor companiei și reduce riscul și

volatilitatea din lanțurile Unilever de aprovizionare cu materii prime. De asemenea, deschide
oportunități pentru inovare: prin accentul pus pe cerințele unui stil de viață sustenabil și pe
preferințele consumatorilor, Unilever construieste mărci mai puternice. Metodele de cultivare
sustenabilă pot îmbunătăți și calitatea produselor, cum ar fi sosuri, supe, sosuri pentru salată
sau înghețate

60 % din materiile noastre prime agricole au provenit din surse sustenabile în 2015. Aceasta
înseamnă că ne-am depășit pragul intermediar de referință de 50 % până în 2015.

22
 Concluzii

Conservarea mediului incunjurator reprerzinta un ansamblu de masuri ce trebuie luate

pentru prevenirea si inlaturarea poluarii,a diminuarii efectelor ei asupra mediului prin
folosirea celor mai potrivite tehnologii nepoluante,prin actiuni care sa limiteze efectele
distrugatoare ale unor fenomene naturale.
Cele mai sensibile strategii de control ale poluării atmosferice implică metode ce
reduc, colectează, captează sau reţin poluanţi înainte ca ei să intre în atmosferă. Din punct de
vedere ecologic, reducând emisiile poluante cu o mărire a randamentului energetic şi prin
măsuri de conservare, precum arderea de mai puţin combustibil este strategia preferată.
Influenţând oamenii să folosească transportul în comun în locul autovehiculelor personale,
ajută de asemenea la îmbunătăţirea calităţii aerului urban. Poluanţii industriali pot fi la rândul
lor captaţi în filtre sau precipitatori electrostatic.
Colapsul global al mediului inconjurator este inevitabil. Statele dezvoltate ar trebui sa
lucreze alaturi de statele in curs de dezvoltare pentru a se sigura faptul ca economiile acestor
tari nu contribuie la accentuarea problemelor legate de poluare. Politicienii din zilele noastre
ar trebui sa se gandeasca mai degraba la sustinerea programelor de reducere a poluarii decat la
o extindere cat mai mare a industrializarii. Strategiile de conservare a mediului ar trebui sa fie
acceptate pe scara mondiala, si oamenii ar trebui sa inceapa sa se gandeasca la reducerea
considerabila a consumului energetic fara a se sacrifica insa confortul. Cu alte cuvinte, avand
la dispozitie tehnologia actuala, distrugerea globala a mediului inconjurator ar putea fi
stopata. Unilever contribuie la protejarea mediului inconjurator prin realizarea si integrarea
unor programe specifice care sa ajute la indeplinirea obiectivelor de productie dar in acelasi
timp sa poata facilita reducerea poluarii si totodata protejarea mediului ambiant.

23
 Bibliografie
Adrese de web:

http://www.euobserver.com/
http://www.euractiv.com
http://www.gefonline.org
http://www.infoeuropa.ro
http://www.mappm.ro
http://www.mie.ro
http://www.un.org/
https://www.unilever.ro/

Articole:

Relicovschi, Adina – „Politici în managementul mediului”, Institutul European din România,

Bucureşti: 2000

Rapoarte:

“Raport asupra progreselor înregistrate în pregătirea pentru aderarea la Uniunea

Europeanăîn perioada septembrie 2002 - iunie 2003”, Guvernul României :iunie 2003.

24