Arhid Prof DR Constantin Voicu Patrologie Vol II

Arhid. Prof. Dr.
Constantin Voicu
Vol. II
CARTE TIPĂRITĂ CU BINECUVÂNTAREA

PREAFERICITULUI PĂRINTE
DANIEL
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
Editura Basilica a Patriarhiei Române

Bucureşti - 2009
Corectura: Mircea Adrian BĂICULESCU
Constantin SPĂIMUŞ
Tipografia Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă

Consilier Patriarhal - Preot Valer ULICAN
© - 2009
Editura Basilica
a Patriarhiei Române
ISBN 978-606-8141-04-6
Cuvânt înainte
Bazele literaturii creştine au fost puse în primele trei veacuri.

Pe aceste baze se clădeşte, începând cu secolul al IV-lea, un
măreţ edificiu literar, a cărui splendoare avea să rămână stră
lucitoare pentru toate secolele următoare. Literatura creştină ia
un extraordinar de mare avânt şi se menţine la un nivel supe-
rior până la mijlocul secolului al V-lea. De aceea, acest inter-
val de timp este considerat în mod just ca „Epoca de aur" a
literaturii creştine. Cauzele care au contribuit la acest uriaş
progres literar sunt: libertatea de dezvoltare pe care a primit-o
Biserica, în acest timp, prin Edictul din 313, înmulţirea inte-
lectualilor în creştinism, controversele religioase (ereziile) şi
şcolile teologice.
Creştinismul, după o existenţă de trei veacuri, periclitată
la fiecare pas de brutalităţile păgânismului greco-roman, intră
la începutul secolului al IV-lea într-o nouă fază de viaţă. Con-
stantin cel Mare, prin Edictul de la Milan, dat împreună cu
cumnatul său, Liciniu, la 313, acordă creştinilor deplină liber-
tate a cultului şi ordonă ca toate bunurile confiscate de la creş
tini să le fie acestora restituite. Biserica creştină, recunoscută
acum ca persoană juridică şi considerată ca o instituţie de
mare vază în stat, a dobândit rând pe rând diferite privilegii; la
fel şi clerul care conducea această instituţie. În urma acestei
favorizări, masele largi ale populaţiei păgâne au trecut la îm-
brăţişarea religiei creştine. Acest fapt a contribuit însă la slă
birea moravurilor bisericeşti, deoarece mulţi convertiţi erau
6 Cuv ÂNT ÎNAINTE
creştini numai cu numele. Că situaţia se prezintă astfel, o con-

statăm şi din scrierile timpului, scrieri în care moravurile sunt
zugrăvite în culori negre, idealul de viaţă creştină fiind aştep
tat de la viitor. Intelectualii, elita Imperiului, luaţi de curentul
vremii şi pentru a fi la modă, au procedat în acelaşi fel, mulţi
dintre ei ajungând la conducerea Bisericii. Astfel, Biserica a
ajuns să-şi recruteze ierarhi din spiritele conducătoare ale lu-
mii învăţate de atunci. Sfinţii Părinţi sunt de regulă absolvenţi
distinşi ai universităţilor timpului, stăpânind atât cultura reli-
gioasă, cât şi pe cea profană. Înzestraţi cu astfel de calităţi, ei
au reuşit într-un mod admirabil să expună şi să îmbrace ade-
vărurile de credinţă într-o formă frumoasă literară, învăţată în
şcolile înalte, şi să creeze astfel capodopere de literatură reli-
gioasă, care satisfac cerinţele tuturor timpurilor. Sfiala de a fo-
losi literatura păgână dispare acum cu totul, deodată cu dispa-
riţia pericolului păgân.
Disciplina secretului dispare şi ea, misteriile creştinismu
lui sunt propovăduite „de pe acoperişuri", sunt explicate fără
rezerve şi sunt discutate de toată lumea. În astfel de împreju-
rări, nu e de mirare dacă controversele religioase se ţin lanţ.
Aceste controverse au dat ocazie Sfinţilor Părinţi să organi-
zeze un front de apărare al adevărurilor religioase tradiţionale
şi să producă o importantă literatură dogmatică, în care au
expus şi au fixat obiectul credinţei.
Ereziile împotriva cărora a trebuit să lupte Biserica sunt:
arianismul, macedonianismul, nestorianismul, monofizitismul,
erezia lui Fotin, a lui Apolinarie, origenismul ş.a., în Orient,
iar în Occident: donatismul, pelagianismul ş.a.
În afară de lupta împotriva ereziilor, creştinii au mai avut
de luptat şi împotriva unor păgâni care atacau principiile creş
tinismului. Această luptă se purta tot prin scrieri.
Cuv ÂNT ÎNAINTE 7
Subiectele tratate de scriitorii acestei epoci nu sunt însă

numai în legătură cu imperativele momentului, ci ele sunt
luate din toate ramurile teologiei: dogmatică, morală, pole-
mică, apologii, exegeză, istorie, catehetică şi omiletică, poezii,
monahism ş.a.
În această uriaşă mişcare literară, grecii, prin geniul lor
speculativ, prin cultura rafinată, prin limba mlădioasă şi prin
originalitatea lor, ţin locul de frunte. Latinii, în afară de foarte
puţine excepţii, nu sunt decât imitatori ai orientalilor.
Într-o mare măsură au contribuit la dezvoltarea literaturii
creştine şi celebrele şcoli teologice din Alexandria şi Antiohia.
Înşişi scriitorii orientali se împart, din punct de vedere al ten-
dinţelor literare, în două direcţii, după cele două şcoli. Ca-
racteristica alexandrinilor este că ei întrebuinţează în exegeză
alegorismul şi insistă în hristologie asupra unităţii lui Hristos,
iar în speculaţiile teologice se folosesc de filosofia lui Platon.
Antiohienii interpretează Sfânta Scriptură în sens literal, în
hristologie insistă asupra naturii omeneşti a Mântuitorului, iar
în teologie, urmând mai mult o direcţie pozitivă, se folosesc de
filosofia lui Aristotel. Aceste caracteristici au fost duse de
către unii din reprezentanţii celor două şcoli până la extrem,
iar acei extremişti au sfârşit prin a deveni eretici. De aceea,
cele două şcoli, fiind leagănul unor erezii, s-au compromis şi
astfel ambele au apus prin secolul al V-lea.
Alături de aceste şcoli greceşti, avem de asemenea şi o
şcoală siriacă, care accentua elocvenţa şi poezia ca formă, iar
ca fond, tragicul.
Apusenii, preocupaţi mai mult de probleme practice (grecii
erau preocupaţi mai mult de cele teoretice), au cultivat teolo-
gia practică, fără să producă însă o şcoală aparte.
8 CuvÂNT ÎNAINTE
În această perioadă, deşi scurtă, au avut loc patru Sinoade

Ecumenice, în care s-au stabilit adevărurile de credinţă, aşa
cum astăzi le are Biserica. Între literatura patristică şi Sinoa-
dele Ecumenice este o interdependenţă însemnată în proble-
mele fundamentale de credinţă. Literatura juridică a evoluat şi
ea în foarte strânsă legătură cu Sinoadele Ecumenice şi locale.
Tot în această perioadă s-a dezvoltat cultul, precum şi
lăcaşurile de cult. Apar Liturghiile Sfinţilor Vasile cel Mare,
Ioan Gură de Aur şi Ambrozie. Monahismul a prilejuit atât
înflorirea multora din formele literare existente, cât şi crearea
de noi genuri literare, ca cel ascetico-mistic sau cel al bio-
grafiei părinţilor din pustiu. Apar regulile monahale care stau
la baza trăirii duhovniceşti şi în zilele noastre.
Alexandru al Alexandriei (ţ 328)
Viaţa
Este antecesorul Sfântului Atanasie pe scaunul episcopal al
Alexandriei, unde a păstorit din anul 313 până la moartea sa, în
anul 328. Ca episcop, a luptat cu duşmanii Bisericii, pentru apă
rarea credinţei ortodoxe. Mai întâi, a avut o dispută cu un oare-
care Crescent pe tema datei serbării Paştilor. Apoi, a trebuit să
apere Biserica de schisma meletiană, apărută în Egipt cu câţiva
ani mai înainte şi care a fost aplanată numai la primul Sinod
Ecumenic. Cea mai aprigă luptă pe care a avut-o, cu un aprecia-
bil succes, începând cu anul 319, este cea dusă împotriva lui Arie
şi a arianismului. Arie era unul dintre preoţii săi slujitori, care a
început să predice o învăţătură nouă, care nu era conformă cu cea
a Bisericii. Pentru a aplana tensiunea care s-a creat, Alexandru a
încercat să o soluţioneze în mod paşnic, printr-un sinod local, pe
care l::.a convocat în anul 321 şi la care au participat 100 de epis-
copi. In acest sinod, Arie şi adepţii săi vor susţine că Fiul nu era
veşnic, ci că a fost creat de „Cuvântul" sau înţelepciunea imper-
sonală a Tatălui şi, prin urmare, era străin esenţei Tatălui, cu-
noscându-L pe Acesta în mod imperfect, Fiul fiind creat pentru a
fi un instrument al Tatălui la crearea omului. În urma acestor
interpretări, sinodul a pronunţat pe loc anatema. În mod oficial,
este prima condamnare a teoriei ariene ca erezie, iar Arie a fost
depus şi excomunicat. Urmarea a fost că împăratul Constantin
cel Mare va convoca primul Sinod Ecumenic de la Niceea, din
325, în care Arie şi Meletie vor fi excomunicaţi.
Opera
El a scris: Epistole enciclice, în care expune şi combate în-
văţătura lui Arie cu argumentele credinţei ortodoxe. Din ele s-au
10 Arhid. Prof. Dr. CONSTANTIN VOICU
păstrat numai două: una mai extinsă, adresată episcopului Alexan-

dru, iar alta mai scurtă, adresată: „Iubiţilor coliturghisitori din în-
treaga Biserică catolică". Epistolele sărbătoreşti pe care le-a scris
s-au pierdut. Din Omiliile compuse de el se păstrează doar câte-
va fragmente în limba siriacă.
Doctrina
Alexandru al Alexandriei, în lupta cu arienii, a avut prilejul
să-şi expună credinţa sa ortodoxă cu privire la Logos, la Fiul lui
Dumnezeu. El afirmă fără echivoc că Fiul lui Dumnezeu nu a
fost făcut „din lucruri care nu sunt" şi că nu a fost un timp când
El nu a existat, însă a fost născut din Tatăl, fiind asemenea Ta-
tălui. Fecioara Maria este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu,
Theotokos.
BIBLIOGRAFIE
EDIŢII ŞITRADUCERI: J. P. MIGNE, PG 18, 523-608. A. MAI, Nova

Patrum Bibliotheca 2, Roma, 1844, pp. 529-539. Traduceri: Germană:
H. G. OPITZ, Athanasius' Werke, III, I, 19-29, 1934/1935 (= Urkunden zur
Geschichte des Arianischen Streiten 14). Idem, op.cit., III, I, 6-11
(Urkunden zur Geschichte des Arianischen Streiten 4b).
STUDII ŞI MANuALE: Literatură în limba română: c. (P. s. CALISTRAT
ORLEANU), Sfântul Alexandru, Archiepiscopul Alexandriei, în rev. Biserica
Ortodoxă Română(= B.0.R.), nr. 5/1896-1897, pp. 411-431. (ORLEANU),
ţ C(ALLISTRAT BÂRLĂDEANU), Sfântul Alexandru, arhiepiscopul Alexan-
driei, în rev. B .O.R., nr.4/1896-1897, pp. 411-431. I. G. COMAN, Patro-
logie, III, pp. 83-95. REMUS Rus, Dicţionar enciclopedic de literatură
creştină din primul mileniu, Editura Lidia, Bucureş ti , 2003, pp. 31-38.
Literatură străină: P. SNELLMANN, Der Anfang des Arian. Streites (Diss.
Helsingfors), 1904. S. ROGALA, Die Anfănge des Arianischen Streites,
1907. A. E. BURN, The council of Nicaea, 1925. A. VON HARNACK, Lehrbuch
der Dogmengeschichte, ed. a 5-a, vol. 2, Ttibingen, 1931 , pp. 204-207.
HANS-GEORG OPITZ, Die Zeitfolge des Arianischen Streites von den Anfăn
gen bis 328, în ZNW 33/1934, pp. 131 ş.u. LIETZMANN, III, pp. 93 ş . u.
PATROLOGIE 11
ALOYS GRILLMEIERIHEINRICH BACHT (editori), Das Konzil V. Chalkedon, I,

1951, pp. 68; 76; 79 ş.u.; 90; 96; 125 ş.u. WILHELM SCHNEEMELCHER, Zur
Chronologie des Arianischen Streites, în ThLZ 79, 1954, pp. 393 ş.u.
Idem, în vol. omagial (Festschrift) editat de el pentru GONTHER DEHN,
1957, pp. 119 ş.u. (omilia Sermo De anima et corpore în varianta coptă,
probabil autentică). Orro WIMMER, Handbuch der Namen und Heiligen,
ed. a II-a - 1959, p. 103. O. BARDENHEWER, Patrologie, III, pp. 34-41.
B. ALTANER -A. STUIBER, Patrologie, 1980, p. 269. J. QUASTEN, Patrology,
III, pp. 13-19. E. BELLINI, Alessandro e Ario. Un esempio di conflitto
trafede e ideologia. Documenti delia prima controversia ariana, Milano,
1974. M. SIMONETTI, La crisi ariana net IV secolo, Roma, 1975. CH.
KANNENGIESSER, Alexandre d'Alexandrie, în DECA, pp. 64-65. T. BbHM,
Alexander von Alexandrien, în LACL, p. 10. Uoo ZANETTI, Une pseudo-
homelie d'Alexandre d'Alexandrie sur Saint Jules d'Aqfahs (CPG 2017), în
AnBoll 115/1997, pp. 130-132. WILHELM BAUTZ, Alexander von Alexan-
drien, în BBKL 1 (1990) pp. 108-109; LM I, 125; LThK I, p. 313; RE II,
11 ş.u.; RGG I, p. 229; AS III, p. 634.
Sfântul Atanasie cel Mare,
Părintele Ortodoxiei (t 373)
Viaţa
Viaţa sa, fiind întreţăsută în întreagă istoria unei importante
faze din dezvoltarea Bisericii, a aflat mulţi biografi. Pe cei mai
importanţi (cu excepţia lui Lauchert: Leben des A. d. G., Koln,
1911) îi indică ediţia ultimă a biografiei scrisă de preotul G. Bardy
(Col. Les Saints, Paris 1925). În limba română, s-a tradus cea a
lui Moehler (Ath. d. G., Mainz, 1827) de cătreAt. Mironescu, fost
mitropolit primat (Bucureşti, 1891), precum şi de către episcopul
Nicodim (Chişinău, 1932, în vol. IV al colecţiei Seminţe pentru
ogorul Domnului).
Mulţimea biografilor n-a reuşit, totuşi, să fixeze cu exactitate
unele date din viaţa Sf. Atanasie, cum este, în primul rând, data
urcării sale pe scaunul mitropolitan.
Un panegiric din sec al V-lea, păstrat fragmentar în limba
coptă şi publicat la 1888, în Memoriile Academiei din Petrograd,
menţionează, între altele, că la urcarea sa pe scaunul arhiepisco-
pal, Sf. Atanasie avea 33 de ani. Din această indicaţie a panegiri-
cului, confirmată şi de faptul că duşmanii Sf. Atanasie îi făceau
opoziţie, pe motivul că a fost ales prea tânăr arhiepiscop (cum
testează registrul epistolelor festive ale Sf. Atanasie), s-ar putea
deduce data naşterii Sf. Atanasie, dacă am şti precis data când a
fost ales arhiepiscop. O istorie a controverselor dintre ortodocşi
şi arieni, care a fost scrisă la Alexandria din iniţiativa Sf. Atana-
sie, la 367, numită istorie acefală din cauză că începutul s-a pier-
dut, fixează data hirotonirii ca episcop a lui Atanasie în ziua de
8 iunie 328. Şi epistolele festive ale Sf. Atanasie încep abia cu
anul 329. Sf. Atanasie însuşi spune însă în cap. 58 al cărţii sale:
PATROLOGIE 13
Apologia contra arienilor, că predecesorul său, Arhiepiscopul

Alexandru, a murit la 5 luni după întoarcerea de la sinodul din
Niceea, închis încă din toamna anului 325. După Sf. Epifanie
(ţ 403), care a fost pe la Alexandria şi a cules informaţii chiar de
la Sf. Atanasie însuşi, între Alexandru şi Atanasie au mai fost doi
arhiepiscopi la Alexandria: meletianul Teona şi arianul Achila,
dintre care unul a murit după o păstorire de 3 luni (într-un loc -
Panarion 68 - spune că acesta a fost Teonas, într-altul - Panarion
69 - se consideră că a fost Achilas) şi i-a urmat Atanasie. Dacă
Sf. Atanasie a fost hirotonit în anul 328, înseamnă că s-a născut
în 295. Copilăria sa coincide cu persecuţia lui Diocletian. În lu-
crarea sa despre }ntrupare, se provoacă la cele ce le-a învăţat de
la mărturisitori. Incă de tânăr a stud~at şi literatură profană, cum
dovedesc scrierile sale apologetice. In efortul său de cercetare a
teologiei creştine, un loc aparte îl ocupă Sfânta Scriptură. Sf. Gri-
gorie de Nazianz îl elogiază în panegiricul (21) cei l-a scris după
moarte, îi laudă cunoştinţa miraculoasă a Sfintei Scripturi: „De
fapt, scrierile sale sunt pline de citaţii scripturistice care dove-
desc îndeajuns familiarizarea sa intimă cu Vechiul şi Noul Testa-
ment. Autorii bisericeşti îi sunt mai puţin familiari, dacă lăsăm la
o parte pe Herma, pe care, de altfel, îl citează printre cărţile in-
spirate; nu cunoştea decât pe egipteni: pe predecesorul său, Dio-
nisie, a cărui amintire o va apăra de atacuri ariene, pe Teognost
şi mai ales pe Origen, marele maestru al gândirii creştine din sec.
al Iii-lea".
Educaţia şi-a desăvârşit-o de la părinţii din pustiu, în special
de la Sf. Antonie cel Mare, căruia îi spune, în prologul Vieţii ce
i-a scris-o, că i-a turnat de multe ori apă pe mâini: „I-am fost dis-
cipol şi ca Eliseu turnam apă pe mâinile acestui nou Ilie". În
scrierea din tinereţe: Cuvântare contra elinilor, se plânge că nu
are bibliotecă la dispoziţie, motiv care ne îndeamnă să credem că
nu a scris-o în Alexandria, ci probabil în pustiul eremiţilor.
La alegerea sa ca episcop, poporul l-a considerat ca pe unul
dintre asceţi, cum afirmă epistola episcopilor egipteni din anul
339. Rufin povesteşte o legendă privitoare la copilăria Sf. Atanasie
(Ist. bis., X). El relatează că odată, jucându-se de-a botezul, Ata-

nasie a botezat câţiva tineri catehumeni, iar arhiepiscopul Ale-
xandru, care privea pe fereastră, a constatat printr-un trimis cele
întâmplate. După acest episod, a luat la sine pe Atanasie şi s-a în-
grijit de educaţia lui. Legenda nu poate însă corespunde adevă
rului, deoarece la începutul păstoriri lui Alexandru, în anul 313,
Sf. Atanasie trebuia să aibă cel puţin 17 ani, deci nu se mai putea
juca de-a botezul. Panegiricul copt a amintit faptul că, înainte de
a ajunge arhiepiscop, Sf. Atanasie a fost timp de 5 ani citeţ, iar
apoi diacon (318).
Ca diacon, a însoţit pe arhiepiscopul Alexandru în anul 325
la Sinodul din Niceea, jucând chiar un rol însemnat acolo, în dis-
cuţiile preliminare, dar nu în şedinţe.
Atunci când a fost ales arhiepiscop, şi-a început activitatea
prin vizitarea diocezei sale. A vizitat şi pe monahii de pe insula
Tabena, iar Pahornie, pe care l-a hirotonit preot cu această oca-
zie, i-a prevestit că are să sufere multe prigoane pentru adevăra
ta credinţă. Tot la începutul păstoririi, a hirotonit pe Frumenţiu
întâiul episcop al etiopenilor, după părerea tradiţională, Bardy
este însă de altă părere, susţinând că Frumenţiu a fost hirotonit
abia după anul 350.
Vrăjmaşii săi cei mai aprigi au fost arienii şi meletienii. În
februarie 332, Sf. Atanasie scria enoriaşilor săi de la curtea îm-
părătească, unde fusese citat spre a se justifica de învinuirile me-
letienilor, că ar fi impus enoriaşilor săi un tribut de cămăşi de in
(stihare pentru preoţi), că a fost ales prea tânăr episcop, că este
prea aspru, tiran cu clericii, că a oferit o casetă plină cu aur unui
Filumen, răsculat contra împăratului , şi că ar fi maltratat în anul
329, printr-un preot din eparhia sa, cu numele Macarie, pe preo-
tul meletian din ţinutul Mareotis, Ishiras, împiedicându-l cu forţa
de a sluji Liturghia, răsturnându-i Sf. Masă, spărgându-i potirul
şi arzându-i cărţile sfinte. Sf. Atanasie a reuşit să se dezvinovă
ţească în faţa împăratului Constantin: „Adversarii săi au fost
bătuţi în mod lamentabil, el însuşi , după ce petrecuse iarna la
Nicomidia, s-a reîntors cu triumf la Alexandria, unde a sosit la 12
PATROLOGIE 15
martie 332. Aducea cu sine o epistolă a lui Constantin, în care

reproşa alexandrinilor caracterul puţin creştinesc al purtării lor,
şi dădea episcopului lor titlul de omul lui Dumnezeu" (Bardy). A
destituit un episcop numit Calinic, care-i refuzase comuniunea
până nu se va justifica de afacerea cu Ishiras, a făcut să fie are-
stat Ishiras, sub pretextul de a fi răsturnat în 323 statuile lui Con-
stantin, iar în temniţă acesta a fost silit să-i trimită Sf. Atanasie o
scrisoare, în care mărturisea că nu-i făcuse nimic Macarie, ci
cazul lui a fost inventat de meletieni. În sfârşit, se pare că a tratat
cu multă severitate şi pe un episcop meletian de Ipsel, Arseniu.
Un delegat al său, fostul meletian Plusian, a aprins casa lui Ar-
seniu, l-a bătut şi l-a închis. Arseniu a evadat pe fereastră din
temniţă şi a fost ascuns de meletieni într-o mănăstire din Tebaida.
Pe urmă, meletienii, în fruntea cărora stătea Ioan Arcaf, au răs
pândit vestea că Arseniu cel dispărut a fost ucis de Sf. Atanasie,
acuzându-l de acest lucru chiar la împărat. Sf. Atanasie a trebuit
să se prezinte în anul 333 în Antiohia, în faţa fratelui vitreg al
împăratului, censorul Delmatiu, pentru a se apăra în faţa acestor
acuzaţii. Având partizani între monahi, un trimis al său a reuşit să
descopere ascunzişul lui Arsenie şi, după ce l-a urmărit până la
Tyr, l-a prins şi l-a silit să scrie „o epistolă plină de căinţă către
Sf. Atanasie, preafericitul papă, făgăduind să se lepede de schis-
mă şi să se întoarcă în sânul Bisericii, făgăduinţă pe care a şi ţi
nut-o în mod conştiincios".
Cu ajutorul acestei scrisori, Sf. Atanasie a avut posibilitatea
să se dezvinovăţească, astfel încât, în anul 333, împăratul Con-
stantin a trimis 3 scrisori la Alexandria, într-una ameninţând cu
exilul pe meletienii recalcitranţi, în alta ordonând ca arienii să fie
numiţi porfirieni, ca nişte adversari ai lui Hristos, iar scrierile lui
Arie să fie arse, iar în a treia, adresată lui Arie însuşi, blamându-l
ca factor de dezordine şi tulburare în Biserică. Totuşi, la sfârşitul
acestei ultime scrisori, împăratul îi permite lui Arie să se prezinte
la curte ca să se apere. Acesta era un semn că partizanii lui Arie,
rechemaţi din exilul în care au fost trimişi în urma sinodului
niceean la 325, lucrau pentru el şi contra Sf. Atanasie la Curte.
Datorită activităţii lor, printr-o nouă epistolă, Constantin cheamă

pe Arie la Constantinopol. Acesta vine şi semnează o mărturisire
de credinţă echivocă. Constantin îi ordonă Sf. Atanasie să-l repri-
mească în Biserică pe Arie. Sf. Atanasie refuzând, arienii, în
frunte cu vărul împăratului, episcopul Eusebiu de Nicomidia,
l-au convins pe împărat că Sf. Atanasie este piedica păcii în Bi-
serică şi l-au determinat să-l cheme la judecata unui sinod, care
avea să se ţină la 1O ani după cel niceean, la Tyr. Sf. Atanasie se
prezintă la acest sinod, însoţit de 48 de episcopi subalterni, de-
votaţi lui, - între ei, mărturisitorii Pafnutiu şi Potamon -, şi de
preoţi şi diaconi care îl susţineau.
Metoda de apărare a Sf. Atanasie a fost obstrucţia. A protes-
tat, în primul rând, că episcopii săi nu au fost invitaţi la sinod şi
că juriul şi comisiile au fost alcătuite tot din duşmanii săi. Arienii
au alcătuit o listă de acuzaţii, care cuprindea toate învinuirile de
până aici şi altele noi. Preotul Macarie a fost adus din Egipt în
lanţuri şi, spre cercetarea din nou a problemei legate de Ishiras,
s-a format o comisie de episcopi arieni, duşmani declaraţi ai Sf.
Atanasie. Rufin relatează că între acuzaţii figura din nou şi uci-
derea lui Arsenie, pe care arienii pretindeau că o pot dovedi cu o
mână de mort înnegrită, purtată prin sinod într-o ladă şi arătată
ca mâna lui Arsenie tăiată de Sf. Atanasie, dar Sf. Atanasie a reu-
şit să-l aducă pe Arsenie în sinod şi să-l prezinte, întreg şi nevătă
mat, membrilor sinodului. Tot Rufin relatează, probabil însă fără
temei real, că eusebienii au încercat să folosească contra Sf. Ata-
nasie mărturia mincinoasă a unei femei, ca şi la 330 la Antiohia
contra lui Eustaţiu al Antiohiei, dar că „învinuirea aceasta a fost
numaidecât răsturnată prin prezenţa de spirit a presbiterului Ti-
motei, care, ridicându-se de la locul său, a întrebat-o pe femeie:
«Adevărat este că mă învinuieşti de această faptă?» «-Negreşit!»,
a răspuns femeia, dovedind prin aceasta întregului sinod că nici
nu cunoştea pe Sf. Atanasie". Altă acuzare este adusă de cinci
episcopi meletieni care se plâng că au fost bătuţi cu vergi din
ordinul Sf. Atanasie, iar episcopul Calinic a pretins că a fost des-
tituit pe nedrept etc. În urma acuzaţiilor înguste şi neîntemeiate
PATROLOGIE 17
din lucrărilesinodului, Sf. Atanasie pleacă la Constantinopol, să

ceară dreptate la împărat. După multe aşteptări, l-a oyrit pe împă
rat chiar pe drum, reuşind să obţină şi o audienţă. In acest timp
sosesc delegaţii sinodului din Tyr cu sentinţa de condamnare, acu-
zându-l, după cum relatează Sf. Atanasie (în Apoi. c. Ar., c. 86),
că ar fi în stare să uneltească contra împăratului, oprind flota
annonară de a aduce grâu din Egipt în Constantinopol, iar Sf. Ata-
nasie, apărându-se - după Epifaniu (Pan. 68) - printr-un discurs
prea violent, care a displăcut împăratului doritor de pace cu orice
preţ, a fost exilat printr-ul! decret imperial, semnat la 7 noiembrie
355, la Treveri, în Galia. Impăratul a exilat şi pe rivalul meletian
al Sf. Atanasie, pe Ioan Arcaf, lăsând Egiptul fără arhiepiscop.
Clerul şi poporul din Alexandria se arată atât de nemulţumiţi de
exilarea Sf. Atanasie, încât 4 dintre preoţii cei mai turbulenţi au
fost destituiţi. Antoniu însuşi a intervenit la Constantin pentru Sf.
Atanasie, dar i s-a răspuns că Sf. Atanasie este „un insolent, un
orgolios, un factor de dezordine şi de discordie".
Sf. Atanasie a sosit la Treveri în februarie 336 şi îşi va îndru-
ma de aici Biserica. Murind Constantin la 22 mai 337, fiul său,
Constantin II, Caesarul Galliei, cu reşedinţa în Treveri, îi anunţa
la 17 iunie 337 pe alexandrini că le restituie pe Sf. Atanasie.
Acesta se vede că-i intrase în graţii, petrecând împreună un an şi
ceva. Sf. Atanasie a şi pornit imediat spre Alexandria, dar cu în-
conjor, spre a se prezenta şi lui Constanţiu, împăratul de Răsărit,
în două audienţe: una în Mesia, alta în Capadocia. Pe drum, a
restabilit şi întărit pretutindeni ortodoxia. Poate şi de aceea se
reîntorcea cu atâta ocol. A sosit în Alexandria la 23 noiembrie
337, după o absenţă de 2 ani, 4 luni şi 11 zile. În anul 338, l-a vi-
zitat timp de trei zile, în Alexandria, Sf. Antonie, părintele mo-
nahismului, făcând mai multe minuni aici, ridicând autoritatea
Sf. Atanasie şi asigurându-l de devotamentul eremiţilor.
Arienii au adus alte învinuiri împotriva Sfântului Atanasie,
punând în fruntea acestora vina că, destituit de un sinod, şi-a
recuperat scaunul fără aprobarea altui sinod. Adunaţi în consfă
tuire la Antiohia, reşedinţa lui Constanţiu, îndată ce au aflat de
reîntoarcerea Sf. Atanasie, arienii au proclamat ca arhiepiscop al

Alexandriei pe un vechi prieten al lui Arie, Pist, care a fost sfinţit
de episcopul secund al Ptolemaidei episcop în Mareotis (regiune
a Egiptului, plină de arieni şi meletieni), poate însă înainte de
moartea lui Constantin cel Mare; Pist însă nu a reuşit să ia scau-
nul Sf. Atanasie. Atunci conducătorii arianismului au hirotonit,
la începutul anului 339, ca arhiepiscop alAlexandriei pe Grigorie,
un capadochian care a făcut studii la Alexandria. Între timp, a
fost numit şi prefect al Egiptului un arian, şi astfel, cu ajutorul
acestuia, a reuşit Grigorie să intre în Alexandria şi să înceapă a
maltrata pe partizanii Sf. Atanasie, profanând chiar biserici. De-
spre invazia lui Grigorie şi persecuţia lui se zice că a fost prevenit
Sf. Atanasie printr-o vedenie, „în care i se arătase cum prestolul
Domnului era înconjurat de catâri care îl băteau cu copitele. El a
auzit un glas care i-a spus: jertfelnicul Meu va fi profanat".
În noaptea de duminică, 18 martie 339, Sf. Atanasie a fost
alungat din palatul episcopal. S-a dus în biserica Sfântului Teona
şi şi-a botezat a doua zi catehumenii, spre a spori numărul cre-
dincioşilor fideli lui, şi în aceeaşi zi (19 martie 339, după Bardy;
după Lietzmann, 340) Sf. Atanasie a părăsit Alexandria, lăsând
lui Grigorie câmp de cucerire prin lupte brutale, în cursul cărora
biserica Sfântului Dionisie a fost incendiată, mulţi ortodocşi
fiind arestaţi şi bătuţi. Mai mult, chiar în Vinerea Mare, noul ar-
hiepiscop al Alexandriei, cu ajutorul prefectului, a arestat şi bătut
34 de persoane, declarând pe Sf. Atanasie duşman public.
Părăsind Alexandria, Sf. Atanasie a trimis tuturor bisericilor
o enciclică, în care-şi asemăna biserica sa cu femeia levitului din
Efraim, cea batjocorită şi apoi tăiată în bucăţi. Aşa cum acel băr
bat chema la luptă triburile lui Israil contra batjocoritorilor, trimi-
ţându-le bucăţi din trupul soţiei sale, la fel Sf. Atanasie chema la
luptă episcopii Bisericii, trimiţându-le descrierea suferinţelor
diocezei sale. La 16 aprilie 339 părăseşte Egiptul şi se îndreaptă,
însoţit de doi călugări: Ammoniu (vestitul „frate lung" îngropat
la Halkidon) şi Isidor, spre Apus, unde ştia din primul său exil că
ortodoxia este mult mai puternică şi consolidată. S-a oprit la
PATROLOGIE 19
Roma, principalul oraş al Apusului din punct de vedere biseri-

cesc, unde a ajuns la sfârşitul anului 339. „Şederea sa în Roma a
durat mai bine de trei ani şi a produs o profundă impresie asupra
Apusului creştin. Rodul acestei vizite a lui acolo a fost consoli-
darea teologiei romane şi începutul monahismului apusean". Şi
aici, ca şi din Treveri, îşi păstoreşte Biserica prin epistole, anunţă
Paştile, numeşte episcopi etc., se ocupă cu studiul şi luptă pentru
reintegrarea sa canonică. Aici întâlneşte şi alţi episcopi alungaţi
din scaune de arieni, ca Pavel al Constantinopolului şi Marcel al
Ancirei. A adus cu sine şi actele procesului de la Tyr şi o epistolă
sinodală din partea episcopilor egipteni, şi astfel, înarmat cu aces-
te documente, a cerut să se convoace un sinod care să-i revizu-
iască procesul şi să-l reintegreze conform prescripţiilor canonice.
Episcopul Romei, Iuliu, a convocat imediat sinodul, invitând
prin trimişi speciali pe episcopii orientali, foşti membrii ai sino-
dului din Tyr, la el. Aceştia însă au refuzat, ba chiar au ameninţat
cu excomunicarea pe Iuliu, dacă se asociază cu Sf. Atanasie şi cu
ceilalţi excomunicaţi. Apusenii au ţinut totuşi sinodul, în primă
vara anului 341, adunaţi în număr de vreo 50 în biserica preotu-
lui Vitus, la Roma, reintegrându-l pe Sf. Atanasie şi pe ucenicii
săi. Iuliu comunică orientalilor această sentinţă, motivând că la
sinoadele care i-au destituit n-au fost invitaţi şi episcopi apuseni.
„Dacă, precum ziceţi voi, aceşti oameni au greşit, trebuie să fie
judecaţi după regula bisericească, nu cum s-a făcut. Trebuia să ne
scrieţi tuturora, în acest chip am fi pronunţat cu toţii sentinţa care
o cerea dreptatea. Acuzaţii erau într-adevăr episcopi, bisericile în
suferinţă nu erau de rând, ci biserici fondate de însăşi Apostolii.
Pentru ce nu ne-aţi scris nimic, mai ales în ceea ce priveşte Ale-
xandria ?". Răsăritenii răspund prin constituirea vestitului sinod
„al sfinţirii" din Antiohia, în acelaşi an, 341, unde, adunaţi în nu-
măr de o sută de episcopi, pronunţă din nou destituirea lui Mar-
cel al Ancirei şi, probabil, şi a Sf. Atanasie. Tot în cadrul sinodu-
lui se dau 25 de canoane şi se votează 3 mărturisiri de credinţă
echivoce, lungi, menite să înlocuiască pe cea niceeană. Acest
fapt nu-i împiedică să trimită după sinod, în apus, o a patra măr

turisire mai scurtă, dar tot echivocă.
Sf. Atanasie stăruie pe lângă împăratul apusean Constans,
care la 340 a ucis pe fratele său, Constantin II, să convoace un
sinod ecumenic, la care să participe şi răsăritenii. Astfel, în toam-
na anului 342 sau la începutul anului 343, a fost adunat sinodul
din Sardica, la care au participat 80 de episcopi apuseni şi tot
atâţia episcopi răsăriteni. Între cei apuseni, conduşi de Osius al
Cordovei, au integrat în sinod şi pe Sf. Atanasie şi adepţii săi.
Orientalii nu au vrut să admită aceasta, considerându-i excomu-
nicaţi, motiv pentru care au părăsit Sardica, după ce au redactat
o epistolă enciclică, în care destituiau din nou pe Sf. Atanasie şi
adepţii săi şi, alături de ei, şi pe Osius, Iuliu şi alţi episcopi ce li
s-au asociat. Despre Sf. Atanasie, epistola menţiona că „pe unde
mergea câştiga partizani, seducând pe unii prin înşelăciuni şi prin
linguşiri ciumate, amăgind episcopi inocenţi care nu-i cunoşteau
crimele, cerând de la toţi epistole de comunicare, divizând Bise-
rici paşnice". Rămaşi singuri, apusenii şi cei alungaţi din scaune,
precum şi doi răsăriteni care trecură de partea lor, repun în scau-
nele lor pe toţi cei depuşi de răsăriteni, ca nevinovaţi.
Constanţiu, însă, nu-i permite Sf. Atanasie ·reîntoarcerea în
Alexandria, până ce nu-l ameninţă Constans, la începutul anului
344, că îl va readuce el pe Sf. Atanasie în Alexandria, unde Gri-
gorie, deşi bolnav de la anul 341, persecuta pe adepţii Sfântului
Atanasie, exilându-i pe cei din cler în Armenia. Plecând din Sar-
dica, Sf. Atanasie a poposit la Niş (mai sus, în Moesia), timp de
aproape doi ani, iar la începutul anului 345 se stabileşte la Aqui-
leea, unde 1-a chemat Constans. Intervenţia energică a acestuia şi
poate agravarea bolii lui Grigorie au determinat pe Constanţiu
ca, la începutul anului 345, să-l invite pe Sf. Atanasie, în două
epis!ole, la sine, promiţându-i reintegrarea.
In anul 345, la 25 iunie, Grigorie moare, iar Constanţiu inter-
zice înlocuirea lui şi scrie a treia epistolă către Sf. Atanasie, che-
mându-l la sine şi promiţându-i reintegrarea. Sf. Atanasie nu se
grăbeşte, îşi vizitează mai întâi protectorii apuseni: pe Iuliu la
PATROLOGIE 21
Roma şi pe Constans la Treveri şi, făcând calea de la Treveri la

Antiohia tot pe uscat, ajunge abia la 27 august 346 în faţa lui
Constanţiu. El cere să i se revizuiască procesul şi de către un
sinod răsăritean, dar este refuzat. Numai episcopul Ierusalimului,
Maxim, adună la cererea Sf. Atanasie 7 episcopi, care i-au dat o
epistolă sinodală de reintegrare.
La 21 octombrie 346 intră în Alexandria, după o absenţă de
7 ani, 7 luni şi 2 zile. Sf. Atanasie este primit cu mult entuziasm
de către popor. Oamenii îl priveau de pe acoperişuri sau, în calea
sa, aşterneau covoare, agitau stâlpări de finic, aprindeau torţe,
băteau din palme şi îl aclamau. Cei 10 ani de păstorire în scaun,
care au urmat exilului al doilea, au fost plini de roade. După tre-
cerea lor, Sf. Atanasie se lăuda, în Istoria arienilor, cu mulţimea
celor care au intrat în monahism, cu mulţimea văduvelor şi or-
fanilor îmbrăcaţi şi hrăniţi de caritatea populară şi cu mulţimea
episcopilor care cereau de la el epistole de comunicare. În acest
timp, numit de către Bardy „decada de aur", şi Jn exilul al treilea,
care i-a urmat, şi-a scris cele mai multe opere. Inainte nu scrisese
decât cele două cărţi de apologie contra păgânilor, în tinereţe, şi
epistolele prin care îşi păstorea Biserica, anunţând mai ales data
Paştilor. Bardy presupune că poate şi prudenţa de a nu lăsa docu-
mente în mâna duşmanilor îl vor fi reţinut de a scrie, cât timp a
fost mai tânăr, ştiindu-i capabili de răstălmăciri. În „decada de
aur" şi-a inaugurat activitatea literară, iar în exilul ce i-a urmat o
duce la apogeu.
Exilul al treilea a fost pregătit de uciderea la 350 a împăratu-
1ui apusean Constans, protectorul ortodoxiei, şi înlăturarea uzur-
patorului Maxenţiu la 353 de către Constanţiu, protectorul aria-
nismului, care a rămas apoi stăpânul întregului imperiu roman.
Sub presiunea sa, chiar episcopii Galiei, apuseni, adunaţi la Arles
în anul 353, pronunţă destituirea Sf. Atanasie. Singurul care se
opune este Paulin de Treveri, dar este depus.
La 23 mai 353 în Alexandria soseşte un trimis imperial,
si lcnţiarul Montan, pentru a-l invita pe Sf. Atanasie la împărat
(adică de a-l scoate din Alexandria unde era intangibil), dar
22 Arhi<l. Prof. Dr. CONSTANTIN VOICU
Sf. Atanasie nu se lasă înşelat. Odată cu schimbarea, în anul 355,

a reşedinţei la Milan, Constanţiu convoacă în primele luni ale
anului un sinod aici, căruia i-a smuls o nouă condamnare a Sfân-
tului Atanasie, contrazisă numai de trei episcopi: Lucifer de Ca-
Iaris, Eusebiu de Vercelli şi Dionisiu de Milan. Prin exil şi mal-
tratări, arienii a reuşit să treacă la arianism, la sfârşitul anului 355
sau începutul anului 356, pe papa Liberiu, iar peste un an chiar
şi pe venerabilul Osius al Cordovei. Semnând crezul arian, Osius
refuză totuşi categoric de a semna şi condamnarea Sf. Atanasie,
oricât i-au cerut-o arienii. Un nou trimis imperial încearcă, la
sfârşitul anului 355, să silească poporul din Alexandria să se
revolte împotriva Sf. Atanasie, ca astfel împăratul să aibă pretext
de a-l îndepărta, dar acesta nu a reuşit nimic. Atunci Constanţiu
a numit un nou comandant al armatei egiptene, în persoana duce-
lui sirian, cu misiunea specială de a îndepărta prin orice mijloa-
ce pe Sf. Atanasie din Alexandria. Acesta a mers drept la ţintă: a
înconjurat cu soldaţi, în seara zilei de 8 februarie 356, biserica
Sf. Teonas, în care slujea în acea noapte Sf. Atanasie la prive-
ghere (episod relatat de el însuşi, în apologia fugii sale, cap. 24 ).
Observfmd asedierea bisericii, Sf. Atanasie a poruncit diaconului
să citeasdl Ps. 135, alternat de răspunsurile poporului: „Căci în
veac este mila Lui. Aliluia ! ".
La mijlocul nopţii, soldaţii năvălesc în~lllntru cu săbiile scoase.
Poporul îngrozit produce o învălmăşeală atât de mare, încât Sf.
Atanasie, graţie staturii sale mai mici, este scos din biserică de
clerici şi monahi, fără ca soldaţii să-l observe. Astfel scăpând (la 9
februarie 356). Sf. Atanasie fuge în pustiu şi petrece timp de 6 ani
printre monahi. fără a pierde legăturile cu Biserica alexandrină,
persecutată ca pe vremea lui Diocletian. Sf. Atanasie descrie per-
secuţii le dezlănţuite peste Alexandria şi Egipt cu ajutorul forţei
publice de urmaşul s~lll arian, capadochianul Gheorghe, un răs
popit pentru vicii, fost perceptor al împăratului Iulian Apostatul
şi funcţionar financiar în Constantinopol. în operele sale: Apolo-
t;ia câtrc Constallfin şi Istoria arienilor. Legăturile pe care Sf.
Atanasie le-a păstrat cu clerul său şi cu ortodocşii din întreaga
PATROLOGIE 23
I 11111e ni le arată, între altele, epistola sa către episcopii egipteni

" I ihieni, în care îi 'îndeamnă s~t nu semneze o nouă formulă de
crnlinţă, probabil a patra din Sirmium, ce li se va prezenta. De-
·11n-' Sf. Atanasie, se spune că uneori venea în Alexandria traves-
111. iar comandantul armatei egiptene, Artemie, a primit ordin de
l.1 Constanţiu să-l urmăreasd până în Etiopia şi să-l aducă viu
.;n1 mort, dar Sf. Atanasie. având în rncmahi spioni credincioşi
' ;i1\; îl ştiau, s-a ascuns şi nu a putut fi găsit. Constanţiu a trimis
1111 ordin şi regilor Aizana şi Sazana ai Etiopiei, ca ei să trimită
JlL' Frumenţiu la Alexandria pentru ca să se lepede de Sf. Atanasie
111 faţa lui Gheorghe. Dar alexandrinii se răscoală şi-l alungă
1w Gheorghe la 2 octomhrie 358. La 36 noiembrie 36 L intrusul
IL'll'>Cşte să obţin[i din nou în stăpânire scaunul Sf. Atanasie, dar
1:1 această dată protectorul său, Constanţiu, era mort de 23 de
11lc. Sosind vestea despre moartea lui şi despre politica biseri-
' L'a'>că a unnaşului său. Iulian Apostatul, păgânii din Alexandria.
llL' care încă ii maltratase Gheorghe. îl ucid la 23 decembrie 361.
l1llpăratul Iulian profită de moartea fostului său perceptor, pu-
11:L11d mâna pe vasta lui bibliotecă. şi permite reîntoarcerea Sf
\tana-,ie în Alexandria, ceea ce acesta a şi făcut la 21 feb. 362,
dupii o absenţă de() ani şi 12 zile.
Abia sosit in cetate. Sf. Atanasie a ţinut un sinod în care a
,1;1hilil condiţii uşoare pentru împăcarea foştilor arieni cu orto-
docsii. Hotiirftrile sinodului le trimite şi antiohienilor, ca să le
.1plicc si ei. Pacificarea creştinilor şi încă nu numai în Egipt ci
lll' întreg imperiul, întreprinsă de Sf. Atanasie cu succes imediat
'11ihil. nu a convenit împăratului Iulian.
Consolidarea creştinismului a adus cu sine si convertiri de
1l;t):C;.111i. chiar sub domnia împăratului Iulian. De aceea, la 8 luni
d11pa reîntoarcerea Sf. Atanasie din exil, Iulian îi scria prefectului
I ·.!..'.iptului: „Nimic din câte faci nu mi-ar putea produce mai mare
11l,1L·crc. ca expulzarea din Egipt a lui Atanasie, a acestui rnize-
1.1hi I. care a indrăznit sub domnia mea sft boteze femei din aris-
lt1LT;1t1a grecească''. În acelaşi timp. împăratul trimite şi alexan-
d1111ilor o epistolă, în care soma pe Sf. Atanasie să p[trăsească
Alexandria imediat, sub ameninţarea cu grave pedepse. Alexan-

drinii îi prezintă atunci împăratului un memoriu, în care cereau
ca Sf. Atanasie să rămână episcop, pentru meritele sale. Iulian le
răspunde: „Dacă pentru talentele sale îl regretaţi (ştiu că este
isteţ) şi-mi prezentaţi astfel de petiţii, aflaţi că tocmai din cauza
lor a fost exilat din oraşul vostru". Nesupunându-se ordinului de
exil, a fost proscris.
La 23 octombrie 362 fuge (asigurându-şi prietenii că perse-
cuţia lui Iulian este ca „un nouraş care trece repede") în pustiu,
între călugări, urmărit pretutindeni de armata lui Iulian. Odată
era să-l ajungă pe Nil luntrea urmăritorilor, dar a scăpat când la
o cotitură şi-a întors luntrea sa şi a vâslit îndărăt către urmăritori.
La întâlnirea cu aceştia, urmăritorii l-au întrebat dacă nu văzu
seră pe Atanasie vâslind în sus. „- Ba da", răspunse el. „- Unde
este?" „- Aproape de tot!" Şi urmăritorii începură să vâslească
cu putere în direcţia din care venise Sf. Atanasie.
În primăvara anului 363 a vizitat în Tebaida pe călugării lui
Pahomie, conduşi acum de egumenul Orsisi, ajutat de Teodor.
Acest Teodor îi vesti la Antinupole, în ziua de 26 iunie 363,
moartea lui Iulian, chiar în momentul când se întâmpla ea în
îndepărtata Persie.
Urmaşul lui Iulian, împăratul Iovian, îl rechemă îndată pe Sf.
Atanasie în scaunul Alexandriei şi îi cere să-i dea şi o mărturisire
de credinţă normativă pentru Biserică, pe care să o respecte şi el.
La 6 septembrie, Sf. Atanasie porneşte din Alexandria - unde,
după Teodorit, ţinuse un sinod pentru redactarea mărturisirii ce-
rută de împărat - spre Antiohia, reşedinţa imperială. Episcopului
Meletie, ales de arieni, dar apoi declarat ortodox, îi oferă comu-
nicarea, dar a fost refuzat. Schimbă, deci, cu rivalul acestuia, ipe-
rortodoxul Paulin, epistole de comunicare. Reîntors la Alexan-
dria, primeşte vestea morţii lui Iovian. Urmaşul acestuia, împăra
tul arian Valens, îl trimite din nou în exil.
Primind ordinul de exil, Sf. Atanasie părăseşte Alexandria la
5 octombrie 365. Imediat după plecarea sa, a doua zi, prefectul
şi ducele sparg biserica Sf. Dionisie, o percheziţionează din pod
PATROLOGIE 25
până în pivniţă, căutând să-l aresteze. Fugind, Sf. Atanasie se as-

cunde într-o casă de lemn din suburbia „de la râul nou" a Alexan-
driei, unde probabil era casa părintească şi cripta familiei sale.
De frica răscoalei populaţiei, împăratul Valens îl recheamă
peste de 4 luni. La 1 februarie 366, Sf. Atanasie intră din nou în bi-
serica Sf. Dionisie. În anul următor (la 24 septembrie 367), arienii
încearcă să-i introducă un episcop rival, numit Luciu, în Alexan-
dria. Candidatul lor a fost însă huiduit de popor şi autorităţile
abia l-au scăpat de soarta lui Gheorghe, s~oţându-1 în grabă nu
numai din oraş, ci şi din ţinutul Egiptului. In anul 368, a început
zidirea bisericii din cartierul Mendidion, sfinţită la 7 august 370,
care, mai târziu, avea să-i poarte numele. În această ultimă fază
a păstoririi sale, a scris şi câteva opere, cum sunt epistolele în
care expune doctrina hristologică. Sf. Atanasie a murit la 2 mai
373, după ce a hirotonit ca urmaş pe fratele său, Petru. Imediat
după moarte, a început să fie venerat ca un sfânt, după cum do-
vedeşte panegiricul cei l-a rostit Sf. Grigorie de Nazianz la 6 ani
de la moartea sa.
Într-una din scrierile sale, Epistola către Draconţiu, monah
care fugea de episcopat, Sf. Atanasie spunea că poţi fi desăvârşit
şi-n clerul de mir şi-n monahism, cu o singură condiţie: „Ca
peste tot să lupţi! Coroana nu depinde de loc, ci de fapte". El în-
suşi şi-a conformat viaţa regulii sale.
Cele 5 exiluri pe care le-a suferit arată pe deplin că viaţa sa
a fost o luptă continuă. Cu puţine concesii, ar fi putut scăpa de
aceste exiluri şi lupte, dar spera, cu credinţă neclintită şi încre-
dere, în triumful final al ortodoxiei niceene pentru care lupta şi
avea caracter ferm. Intransigenţa sa formează un contrast plăcut,
mângâietor, cu lipsa de caracter a episcopilor arieni, linguşitori
faţă de împăraţi, şi cu a episcopilor de pe vremea ereziilor poste-
rioare, ca iconoclasmul. Sf. Atanasie a fost un erou adevărat al
Bisericii, personalitate viguroasă, energică şi nepătată.
Epifanie, care l-a vizitat spre sfârşitul vieţii, cerându-i infor-
maţii despre erezii, îl acuză de violenţă faţă de cei care-i făceau
opoziţie, scriind despre el: „Persuada, exorta; dacă cineva îi rezista,
uza de forţă şi de violenţă" (Panarion 68, 5). „Epifanie nu este

un martor la adăpost de orice bănuială, el era spirit mediocru şi
nu strălucea prin judecată sigură. Este greu, totuşi, să negăm că
Sf. Atanasie era omul timpului său, al unui timp în care oamenii
erau duri. Atacat, Sf. Atanasie se apără viguros. Venind la putere,
adversarii săi vor fi trebuit să treacă, la rândul lor, prin câteva
momente grele. Acesta era reversul inevitabil al tăriei sale". As-
primea se poate referi însă doar la tinereţea Sf. Atanasie în ra-
porturile cu schismaticii meletieni; la bătrâneţe, începând cu anul
362 înainte, el este conciliant şi blând cu semiarienii. La inter-
venţiile Sf. Vasile cel Mare, întinde grabnic şi bucuros mâna de
împăcare lui Meletie al Antiohiei, care-l bruscase cu vreo 9 ani
înainte, iar în Istoria arienilor, la 358, susţinea că: „în materie de
religie nu este constrângere, ci se convinge".
Opera
Scrierile Sf. Atanasie se împart în: apologetice, dogmatice,
istorice, exegetice şi morale. Separarea celor istorice de cele dog-
matice este grea în unele cazuri, pentru că multe din scrierile sale
amestecă argumentările dogmatice cu istorisiri din viaţa sa şi din
luptele Bisericii timpului său.
I. Scrieri apologetice
A scris două: A6yoC:, Kaî& 'EÂÂ iivrov (Discurs contra păgâ
nilor) şi A6yoC:, 1tEpt îf\C:, Evav0pro1tiiaEroC:, îOU A6you (Discurs
despre întruparea Cuvântului), care însă formau o singură operă,
a doua scriere începând cu o trimitere la prima. De aceea le-a şi
citat Ieronim sub un singur titlu: Cele două cuvântări contra pă
gânilor. Ele sunt, după părerea generală, cele dintâi scrieri ale Sf.
Atanasie în privinţă cronologică. Această părere este bazată pe
lipsa oricărei aluzii la arianism şi pe atitudinea faţă de filosofie.
În ele, Sf. Atanasie este influenţat puternic de Origen. Prin Ori-
gen este influenţat de Platon şi Plotin, dar neoplatonismul îl cu-
noaşte şi direct. Aceste opere le-a scris într-un loc retras, poate în
PATROLOGIE 27
pustiu la Sf. Antonie cel Mare, căci se plângea că nu are la în-

demână biblioteca din Alexandria.
Cuprinsul Discursului contra păgânilor explică originea ido-
latriei, combate formele sub care se prezintă ea, revelând imorali-
tatea mitologiilor şi scandalul riturilor. Sf. Atanasie demonstrea-
ză faptul că dacă sufletele prin căderea lor au ajuns să nu mai
cunoască pe adevăratul Dumnezeu, ele pot să se ridice iar la
această cunoaştere, pornind de la cunoaşterea lor însele şi de la
cunoaşterea lumii, ca făptură a Cuvântului divin (Cap. 30-47).
Ideea centrală a Discursului despre întrupare este că lumea
nu poate fi eternă, cum zicea Platon, nici întâlnirea întâmplătoare
a atomilor, cum zicea Epicur, ci opera inteligentă a Cuvântului
divin. Prin păcat, noi am stricat această operă, de aceea Cuvântul
trebuie să o refacă, prin întrupare. Opera împlinită de Iisus Hristos
arată că El era într-adevăr Dumnezeu întrupat. Explicarea corectă
a profeţiilor Vechiului Testament dovedeşte aceasta, iar sarcas-
mele grecilor contra posibilităţii întrupării divinităţii se dovedesc
a fi deşarte.
II. Scrieri dogmatice
Cele mai mari şi mai importante scrieri dogmatice ale Sf. Ata-
nasie sunt Cuvântările contra arienilor, care demonstrează divi-
nitatea Fiului, Epistolele către Serapion, care demonstrează divi-
nitatea Duhului Sfânt şi Epistolele către Epictet, Adel.fiu şi Ma-
xim, care lămuresc dogma hristologică (despre firile în Hristos).
Toate trei le-a scris la bătrâneţe.
Din punct de vedere cronologic, prima scriere dogmatică a
Sf. Atanasie pare a fi Epistola către un prieten despre deciziile
Sinodului din Niceea, scrisă în anul 350. Sf. Atanasie combate
obiecţia arienilor, în care se susţine că termenul 6µooucrto<; poa-
te fi acceptat, fiindcă nu-i scripturistic. El arată că înţelesul aces-
tui termen îl propovăduieşte şi Sf. Scriptură şi Sf. Tradiţie. Inter-
calează un pasaj de istorie, în care povesteşte cum a decurs Sino-
du I din Niceea (zice că au fost vreo 300 de episcopi), şi eviden-
ţiază rolul jucat acolo de Eusebiu al Cezareei Palestinei, Acaciu
al Cezareei Capadociei şi alţi episcopi cu rol în dezvoltarea ulte-

rioară a arianismului, în legătură cu opoziţia termenului 6µoou-
cn0<;. El arată prin ce subtilităţi au vrut Eusebiu al Nicomidiei şi
Asteriu din Capadocia să se sustragă de la împlinirea deciziilor
nete ale Sinodului din Niceea. Reluând apoi firul tratării dogma-
tice, se ocupă de citatul din Pilde: Domnul m-a creat (8, 22), în
jurul căruia zice că fac arienii bâzâit de musculiţe şi le reproşează
arienilor folosirea abuzivă a termenului frytvvrrroc;, care era pre-
luat din filosofia păgână.
Contemporană cu Epistola despre deciziile niceene este Epis-
tola despre expresia lui Dionisie, în care apără pe marele său an-
tecesor de învinuirea pe care i-o va aduce mai târziu chiar şi Sf.
Vasile cel Mare, de a fi protopărintele arianismului, prin expre-
sia sa că „Dumnezeu este făcătorul lui Hristos". Sf. Atanasie ara-
tă că această expresie din Exerciţiile contra lui Sabeliu a Sf. Dio-
nisie şi-a explicat-o el însuşi în epistolele către colegul său ro-
man omonim, zicând că ea se referă la Întrupare.
Epistola către episcopii din Egipt şi Libia, scrisă în anul 356,
după alungarea sa din scaun de ducele sirian, spre a preveni pe
subalternii săi de propaganda arienilor, le numeşte pe conducă
torii arienilor, de care trebuie să se ferească, şi pe conducătorii
ortodocşilor, cu care trebuie să se ţină, apoi aseamănă arianismul
cu maniheismul, critică distincţia ce o fac arienii între două Lo-
gosuri (explică Pilde 8, 22), povesteşte moartea ruşinoasă a lui
Arie şi termină cu o călduroasă exortaţie ca episcopii să se fe-
rească de arieni şi de meletieni.
Cea mai extinsă scriere dogmatică a Sf. Atanasie o formează
cele trei Cuvântări contra arienilor (A6yot Ka'ta 'ApEtavrov).
Ni s-au păstrat. 4 Cuvântări (tratate scrise în formă retorică), dar
autenticitatea celei de-a patra, care trata despre raportul dintre
Tatăl şi Fiul contra lui Sabeliu şi Arie, este cunoscută abia de la
anul 700 încoace. Această cuvântare este atacată pe motivele că
nu trimite în prolog la cea precedentă, cum fac a doua şi a treia, că
argumentarea nu are bogăţia, siguranţa şi vigoarea din celelalte
PATROLOGIE 29
trei Cuvântări, că-i lipsesc perioadele ample şi ardente şi com-

paraţiile detaliate, în fine, că citează Odiseea.
Cuprinsul tratatelor contra arienilor este următorul:
- Pe scurt: primul tratat combate obiecţiile arienilor contra
eternităţii, naşterii şi neschimbabilităţii Fiului. Al doilea tratat
explică textele scripturistice implicate în această discuţie. Al trei-
lea continuă aceasta şi explică naşterea Fiului şi raportul dintre
Tatăl şi Fiul.
- Pe larg: primul discurs începe cu obiecţia că arienii sunt
suspecţi deja prin aceea că au un nume. Acesta este semnul după
care se recunosc sectarii: numelui generic de creştin, ei substituie
numele iniţiatorului lor. Sf. Atanasie critică apoi Thalia lui Arie,
argumentele lui şi ale adepţilor lui, le reproşează că nu-şi for-
mulează net şi complet punctul lor de vedere, dar îl impun cu
ajutorul lui Constanţiu. Ei urmăresc succesul cu orice preţ şi pe
orice căi, cum arată, de exemplu, obiceiul rău de a adresa în mod
retoric femeilor din piaţă întrebarea: „Avut-ai tu, femeie, copil
înainte de a naşte ? Precum n-ai avut tu, aşa n-a existat nici Fiul
lui Dumnezeu înainte de a Se fi născut". Ei conchideau apoi, ui-
tând că schimbă slava lui Dumnezeu cu închipuirea omului stri-
căcios (Rom. 1, 23). Aceeaşi obiecţie o face Sf. Atanasie şi între-
bării lor sofistice: „Tăcut-au cel ce este, pe cel ce era, sau pe cel
ce nu era?", adăugând şi lipsa de seriozitate a întrebărilor lor,
care spulbera pietatea credincioşilor. Frazei lui Arie: „A fost
un timp în care n-a existat Fiul", îi opune citate biblice ca: La
început era Cuvântul şi argumente că după ea „Dumnezeu a exis-
tat cândva fără de cuvânt şi înţelepciune, a fost deci ca o lumină
fără strălucire şi izvor fără de apă". El respinge, pe de o parte,
sofismul subtil luat de arienii gnostici că dacă Fiul este întru
toate asemenea Tatălui, trebuie să nască şi El, iar, pe de altă
parte, susţine că dacă Tatăl este a:yevriwc; (de la "(EVEO''tat) şi
ayevvriwc; (de la "(Evvâro =nasc), nu înseamnă că Fiul trebuie
să fie supus devenirii. Noţiunea timpului şi a schimbării trebuie
eliminată din Sfânta Treime. Ceea ce se spune în Sf. Scriptură
despre schimbările lui Iisus - ca, de exemplu, că Iisus sporea cu
înţelepciunea (Luca 2, 52) - se referă la natura lui omenească. De

asemenea, dacă se spune în Sf. Scriptură că Fiul avea înainte de
întrupare forma lui Dumnezeu (Filip 2, 6-11 ), nu înseamnă că era
intermediar între Dumnezeu şi lume, căci, dacă am admite un
intermediar, am fi conduşi să admitem şi pe al doilea şi pe al trei-
lea şi aşa mai departe, pe baza aceloraşi argumente. Iar dacă se
spune (în acelaşi citat biblic) că Dumnezeu L-a preaînălţat şi că
este Domn întru mărirea lui Dumnezeu-Tatăl, aceasta nu înseam-
nă că e Dumnezeu numai prin adopţie, cum zic arienii, ci înălţa
rea se referă numai la natura Lui omenească. La fel explică şi
Psalmul 44, 8 şi alte locuri.
Cuvântarea a doua începe cu mirarea că arienii nu s-au lăsat
convinşi de cea dintâi, ci „s-au întors la vomitura lor". Întreaga
cuvântare este consacrată combaterii interpretării ce o dau arienii
la trei texte scripturistice. Cuvântul Apostolului: „Este demnă
fiinţa de creatorul ei" nu se referă, zice Sf. Atanasie, nici la ome-
nirea Fiului, nici la naşterea Lui din Tatăl, ci „la venirea Lui pe
pământ, preoţia Lui primară". Cuvintele Sf. Apostol Petru: Ca pe
un Domn şi Hristos L-a preamărit pe Acest Iisus, pe Care voi
L-aţi răstignit" (Fapte 2, 36) se explică în acelaşi sens ca la
Filipeni 2, 9. Interpretându-le contra divinităţii lui Iisus, arienii
fac ca iudeii, care voiau să-L ucidă cu pietre pe Iisus, când le
spunea că este Dumnezeu. Al treilea citat este celebrul Pilde 8,
22, unde înţelepciunea divină zice despre sine: Kupwc; EK'ttCîE
µE. Sf. Atanasie arată că verbul K'tt~ro nu înseamnă numai a crea,
ci şi a întemeia, iar întemeierea înţelepciunii se poate lua în înţe
lesul de naşterea Fiului. Dovada e că în versetul 25 foloseşte deja
expresia „M-a născut". Scriptura lasă loc şi pentru puţină oste-
neală, ca spiritul nostru să se exercite, descurcându-i expresiile.
Aici se simte influenţa alegorismului lui Origen. În general, însă,
se acceptă numai sensul literar în polemica antiariană. „Cuvântul
folosit este indiferent, odată ce se recunoaşte natura. Cuvintele
nu-i fac nimic naturii, ci mai degrabă natura schimbă cuvintele,
atrăgându-le la sine. Ele nu sunt anterioare fiinţelor, ci posteri-
oare". Conform acestui principiu, Sf. Atanasie foloseşte termina-
PATROLOGIE 31
logie puţin precisă, vorbeşte aici de o singură fiinţă (oucrîa),

de un singur ipostas în Sfânta Treime şi foloseşte fără frică ter-
menii arieni „asemănător" sau de „o fiinţă asemănătoare cu
Tatăl", când vorbeşte de Fiul. Cuvântul oµooucrtoc; însă, presărat
în toate scrierile sale, exclude oricare altă interpretare decât cea
de la Niceea.
Trecerea la cea de-a treia Cuvântare se face prin rezumarea
explicării la Pilde 8, 22. Continuă apoi cu interpretarea altor texte,
care privesc mai ales raportul dintre Tatăl şi Fiul, accentuând că
Persoanele sunt distincte, natura (fiinţa) însă numai una. Respin-
ge interpretarea ariană a textelor scripturistice: Eu sunt în Tatăl
şi Tatăl întru Mine (Ioan 14, 10) şi: Eu şi Tatăl una suntem (Ioan
I O, 30), în sensul că Fiul este în Tatăl aşa cum sunt şi oamenii,
adică prin sălăşluirea Duhului Sfânt, conform cu Ioan 17, 11. Cu
această ocazie, scrie fraza pe care apusenii o aduc în favoarea lui
Filioque: „Nu Duhul Sfânt uneşte pe Fiul cu Tatăl, ci, dimpo-
trivă, Fiul leagă Duhul Sfânt de Tatăl, Cuvântul dă - precum am
spus - Duhului şi tot ce are Duhul deţine de la Fiul". Este evident
că prin „ceea ce are Duhul", Sf. Atanasie nu a înţeles originea
Lui, cum interpretează catolicii, ci cele ce le-a promis Iisus când
zicea: Dintru al Meu va lua şi va vesti vouă (Ioan 16, 14). Cuvân-
tarea a treia, şi deci întreaga lucrare, se încheie cu respingerea
argumentării sofistice a arienilor, că Fiul trebuie să-Şi datoreze
existenţa unui act voit al Tatălui, căci altfel ar fi primit fiinţa con-
tra voinţei Lui. Sf. Atanasie arată că Fiul ieşind din fiinţa Tatălui,
aceasta nu s-a întâmplat nici cu, nici fără voinţa Tatălui, ci dea-
supra voinţei, în mod natural.
Timpul compunerii pare a fi al treilea exil al Sf. Atanasie
(356-362), căci în Cuvântarea întâi se spune că arienii caută să
impună arianismul prin frica de Constanţiu.
Din acelaşi timp datează şi cele patru epistole dogmatice
câtre episcopul Serapion de Thmuis, despre divinitatea Duhului
Sfânt, cum citim la începutul primei epistole (spune că le scrie
în al Iii-lea exil al său în pustiu, spre a combate pe arieni, care,
văzându-se învinşi cu privire la Persoana a doua din Sfânta Trei-

me, atacă pe a treia).
În prima epistolă demonstrează că opera de sfinţire ar fi im-
posibilă dacă agentul ei nu ar fi divin, că botezul se face şi în
numele Duhului Sfânt, ca şi în al Tatălui şi Fiului, cum a poruncit
Iisus (Mt. 28, 19). Cu această ocazie, declară nevalid botezul
arienilor, pe motivul că nu au adevărata credinţă despre Sfânta
Treime şi că argumentele contrare ale arienilor nu se pot baza pe
locul din Sf. Pavel şi pe cel din profetul Amos, pe care ei îl in-
vocă, în schimb, însă, Sfânta Scriptură conţine numeroase locuri
care arată divinitatea Duhului Sfânt.
A doua epistolă rezumă Cuvântările contra arienilor, insis-
tând asupra relaţiei dintre Fiul şi Tatăl.
A treia epistolă reia argumentarea divinităţii Sfântului Duh,
insistând asupra relaţiei dintre Fiul şi Duhul Sfânt. Apusenii se
provoacă la expresia EK Ilcx'tpoc; ~ha eiou, de la începutul celei
de-a treia epistole, citând-o în favoarea dogmei Filioque, dar
acest loc, ca şi locul din nepl evcxv0pconiicrecoc; vorbeşte de veni-
rea în lume a Sfântului Duh, nu de originea lui. (A doua şi a treia
epistolă au fost arbitrar considerate drept două epistole în ediţii,
ele sunt de fapt partea I şi II a unei singure epistole, şi după for-
mă şi după cuprins).
Epistola a patra combate obiecţiile arienilor, că dacă Sf. Duh
nu este creatură, atunci este şi El Fiul Tatălui şi frate al Fiului,
dacă nu cumva este fiu al Fiului şi deci nepot al Tatălui, Care
atunci nu mai este Tată, ci moş. La sfârşit explică locul din Matei
(12, 31-32) despre păcatul împotriva Duhului Sfânt, care nu se
iartă niciodată. Respinge explicaţia lui Origen şi Teognost, că
acestea ar fi toate păcatele de moarte după botez şi, bazat pe con-
text, spune că acel păcat era învinuirea ce o aduceau iudeii, că
puterea cu care Iisus făcea minuni este de la diavol. Concluzia
este că păcatul neiertabil este atacat, de fapt, de Fiul, deci şi arie-
nii sunt culpabili de astfel de păcat.
O Epistolă sinodală către antiohieni (6 npoc; 'tOU AV'ttoXEîc;
't6µoc;), din anul 362, propune indulgenţă la reprimirea semiarienilor
PATROLOGIE 33
în Biserică. Permite, între altele, folosirea numirii de ipostas (sub-

stantia), pentru cele trei Persoane din Sfânta Treime, ceea ce până
atunci nu a fost permis, ci se considera unoo"mcnc; = oucria.
Trei ipostasuri profesează Sf. Atanasie şi în două scrieri mici,
a căror autenticitate a fost atacată pe această temă, dar poate fi
admisă, dacă le plasăm în timpul de după 362: Tratatul despre
arătarea în trup a Cuvântului lui Dumnezeu şi contra arienilor
(ITEpt -cfjc; evcrapKOU Entcpavdac; 'tOU ecou A6you Kat KCl'tU
'ApEtav&v), care este mai mult o colecţie de texte scripturistice
cu scurte comentarii antiariene, şi "EK8Ecrtc; -cfjc; 1ttO''tEroc; (expu-
nerea credinţei), care expune şi precizează Simbolul Apostolic,
completându-l în sensul deciziilor niceene.
A mai scris o expunere a credinţei: Epistolă către Iovian de-
spre credinţă, în anul 363, care cuprinde textul mărturisirii de
credinţă votată la Niceea. El susţine că acea mărturisire este pro-
fesată în Bisericile din toate provinciile imperiului (pe care le şi
enumera), afară de câteva din Orient, de aceea cere să o ţină şi
împăratul.
Epistola scrisă în numele celor 90 de episcopi ai Egiptului şi
Libiei, către cei din Africa de vest (cartagineană), în anul 359, îi
previne pe aceştia, că susţinătorii sinodului din Rimini sunt arieni
deghizaţi. El combate acest sinod şi formula lui, laudă Sinodul
din Niceea şi formula sa, îndemnând să ţină la formula niceeană.
Epistola către Epictet, episcopul Corintului, din anul 371,
expune dogma hristologică despre raportul dintre firea dumneze-
iască si cea omenească în Iisus Hristos. Sf. Atanasie combate
concepţiile false despre Întrupare: Logosul S-ar fi sălăşluit în Fiul
Mariei numai ca în oricare alt profet, fără ca Maria să fi născut
pe Dumnezeu, întruparea fiind numai convenţională; sau, din
contră, trupul lui Iisus ar fi fost consubstanţializat cu divinitatea
Sa, formând al patrulea ipostas în divinitate. Această epistolă a
fost aprobată şi lăudată de Sinodul calcedonean.
De acelaşi cuprins şi din acelaşi timp sunt şi epistolele: Către
episcopul de Onifis, Adel.fiu, Epictet şi Către filosoful Maxim.
Doctrina apolinaristă o atribuie în ele arienilor. Toate cele trei
epistole hristologice le-a utilizat, în largă măsură şi în mod ex-

clusiv, Epifanie, când a combătut apolinarismul.
Sf. Atanasie i s-au mai atribuit o mulţime de scrieri dogma-
tice, dar numai cele pe care le-am amintit aici sunt autentice.
Simbolul atanasian, de exemplu, nu l-a scris el, ci un apusean,
Vicenţiu Lerineanul, sau poate vreun gallian posterior lui.
Prin scrierile sale dogmatice, a lămurit şi, mai ales, a impus
contemporanilor săi dezorientaţi concepţia ortodoxă a două
dogme capitale: cea trinitară şi cea hristologică. În scrierile sale
găsim însă frumoase formulări şi despre alte chestiuni dogma-
tice. De exemplu, despre Sf. Euharistie: „Această pâine şi acest
vin sunt pâine şi vin obişnuit înainte de rugăciuni, după pronun-
ţarea marilor cereri şi rugăciuni însă, coboară Cuvântul asupra
pâinii şi a vinului şi ele devin trupul Său". În legătură cu acest
citat, este de notat că rugăciunea sa de epicleză, EUXT\ KÂacrero~,
se adresa Fiului, nu Tatălui.
III. Scrieri istorice
Epistola circulară din anul 339 previne pe episcopi că Gri-
gorie din Capadocia, care-l înlocuia atunci, este arian, emisar al
lui Eusebiu de Nicomidia. Tot aici, el descrie persecuţiile brutale
de la intrarea lui Grigorie în Alexandria, asemănându-şi Biserica
cu femeia levitului din Efraim, cea batjocorită şi apoi tăiată în
bucăţi.
Importante pentru cunoaşterea şi cronologia vieţii Sf. Atana-
sie şi pentru Istoria Bisericii chiar, sunt cele 13 epistole sărbăto
reşti de anunţare la începutul anului (6 ianuarie) a datei Paştilor
în acel an, din anul 329-348, păstrate în limba siriacă. Comunica-
rea datei Paştilor şi fixarea datei Păresimilor, ce formează obiec-
tul acestor epistole, se face de obicei la sfârşitul lor, urmând nu-
mai în unele din ele menţiuni despre episcopi noi, care au urmat
altora morţi. La începutul epistolei se află câte o exortaţie de lun-
gime variabilă, ale cărei teme variază şi ele din an în an, deşi anu-
mite idei impuse de împrejurări revin destul de des. Sf. Atanasie
face pe alocuri aluzii la dificultăţile pe care le întâmpină, vorbeşte
PATROLOGIE 35
ln ele de schismatici şi eretici, meletieni şi arieni, dar întregul

niprins al exortaţiilor este, în general, instrucţie catehetică. Este
de remarcat prima din aceste epistole sărbătoreşti, cea din anul
\29, pentru că ea ne arată că postul Paştilor nu cuprindea încă, în
111omentul în care scria Sf. Atanasie, decât o săptămână, înce-
pfmd însă cu anul următor, 330, el este întins la 40 de zile, cum
îl avem astăzi.
Apologia contra arienilor, (A6yoc; a1tOÂO"f1l'ttKOI:, KCX'tcX
·Apnav&v ), scrisă la anul 348, afară de ultimele două capitole,
adăugate peste 1O ani, cuprinde biografia Sf. Atanasie de la sino-
du I din Tyr, până la întoarcerea din al doilea exil (335-356), pe
haza documentelor publicate în ea, în întregime. Lucrarea este
rnnstituită pe documente cu comentar, nu sub forma unei isto-
risiri cursive. Documentele sunt alese în vederea scopului apolo-
getic: cele care nu servesc acestui scop sunt omise, ca, de exem-
plu, actele sinodului din Tyr şi ale anchetei în chestiunea Ishiras,
sau ordinele de exil, sau epistola episcopilor orientali din Sar-
dica. În schimb, documentele în care Sf. Atanasie apare în lu-
mină favorabilă se scot în evidenţă: epistola lui Arseniu, ordinele
de rechemare din exil etc.
Cartea începe cu cuvintele: „După atâtea demonstraţii ce s-au
fikut în favoarea mea, credeam că duşmanii nu mai aveau decât
u se ascunde sau chiar a se condamna pentru atâtea calomnii.
Dar, deoarece departe de a roşi de propria lor condamnare, con-
tinuă prosteşte uneltirile lor josnice pentru a mă necăji, şi cu
mine sufletele curate, am crezut că trebuie să vă prezint apologia
mea, ca să nu mai toleraţi murmurările ... În ceea ce mă priveşte,
nu mai este nevoie de judecată: ea s-a făcut, nu o dată, nu de două
ori. ci des: întâi în provincia noastră (în Egipt), prin aproape 100
de episcopi, apoi la Roma, prin aproape 50, în fine, în marele
sinod din Sardica, unde peste 300 de episcopi, adunaţi prin or-
dinele evlavioşilor împăraţi Constanţiu şi Constans, au destituit
pl' vrăjmaşii mei şi s-au unit în favoarea mea într-un vot solemn".
lmprejurările care au precedat şi provocat plecarea sa în cel
de-ul treilea exil, Sf. Atanasie le relatează în a doua mare apologie
a sa, intitulată Apologia către Constanţiu. Din ea, înţelegem că

arienii l-au acuzat la Constanţiu că ar fi instigat împotriva lui pe
Constans, că ar fi avut legături cu uzurpatorul Maxenţiu şi că a
luat în stăpânire biserica zidită de Constanţiu în Alexandria, îna-
inte de a fi celebrat împăratul inaugurarea ei. Aceste învinuiri au
primit tărie în ochii împăratului, prin refuzul Sf. Atanasie de a se
prezenta la împărat, la invitaţia din 22 mai 353, a silenţiarului
Montan. De aceea era să-l aresteze ducele Sirianus la 8 februarie
356, de care a scăpat prin fugă. Se dezvinovăţeşte prin apologia
pe care o scrie în pustiu. Scrie că, dacă împăratul l-ar fi invitat
printr-o epistolă, s-ar fi dus, dar, dacă nu a dat atenţie cuvintelor
unui simplu silenţiar (care nici nu i-a făcut invitare formală, ci i-a
spus, că „la propria sa dorinţă i se permite lui Atanasie a se pre-
zenta la curte", deşi Sf. Atanasie nu ceruse audienţă), nu a ofen-
sat împăratul. Acuzaţia de complot asupra lui Constanţiu o res-
pinge, bazat pe aparenţele contrare de ordin moral. Inaugurarea
prematură a bisericii imperiale a făcut-o silit de popor din cauza
înghesuielii ce era în bisericile mici neîncăpătoare şi insuficiente
din oraş. Tonul este respectuos faţă de împărat. La sfârşit, trece
la ofensiva contra calomniatorilor săi, arătând câteva din vanda-
lismele lor contra ortodocşilor, chiar şi a călugăriţelor. În această
parte este vehement.
În strânsă legătură cu apologia lui Constanţiu este Apologia
fugii sale (AnoÂoyia m:pl 'tflc; cpuyflc; <X'U'tou) dinaintea ducelui
Sirianus la 9 februarie 356, scrisă în anul următor. Începe cu
informaţia că episcopii arieni l-au criticat că şi-a părăsit turma,
pentru a-şi menaja propria piele: „Îi aud pe Leonţiu de Antiohia,
Narcis de Neronias, Gheorghe de Laodiceea şi ceilalţi arieni, cle-
vetind pe socoteala mea şi defăimându-mă. Mă acuză de laşitate
pentru că nu i-am lăsat să mă asasineze". „Dacă-mi atacă fuga,
n-o fac din virtute, din dorinţa de a mă vedea curajos. Cum să
dorească aşa ceva duşmanii oamenilor care nu merg împreună cu
ei pe calea duhului rău ? Din viclenie răspândesc peste tot astfel
de zvonuri, închipuindu-şi, în bonomia lor, că de frica insultelor
lor, mă voi da în mâinile lor." Ca dovadă că l-ar fi maltratat dacă
PATROLOGIE 37
nu fugea, aminteşte ce au făcut arienii cu Eustaţiu al Antiohiei

(care a murit ca urmare a maltratărilor în exil), cu Marcel al An-
l·irei, cu Pavel al Constantinopolului, cu Liberiu al Romei, cu
<>sius al Cordovei etc. El povesteşte brutalităţile comise deriva-
lul său, Gheorghe, cu ajutorul comandantului maniheu Sebastian,
despre care arată că a bătut bărbaţii până la moarte şi femeile
pfmă la totală schimonosire, pentru a-i sili să treacă la arianism,
în Alexandria, în anul 357 (Duminica înainte de Rusalii). Invocă
apoi exemplul lui Iisus, Care a fost şi El dus în Egipt, când era
să-Lucidă Irod şi S-a retras când era să-L facă rege, exemple de
ale sfinţilor şi, în fine, argumente raţionale pentru teza că nu este
permis să ispitim pe Dumnezeu, lăsându-ne omorâţi degeaba, când
putem scăpa fără scandal, spre a aduce mai mult folos. Termină,
povestind amănunţit şi pitoresc năvala soldaţilor, pentru a-l prin-
de în Biserica Sf. Toma, la 8 februarie 356, şi fuga sa minunată.
Aceste două apologii se găsesc - în traducere franceză - în
apendicele biografiei Sf. Atanasie, scrisă de Fialon (Paris, 1877).
În acelaşi timp cu aceste apologii, respectiv îndată după ele,
Sf. Atanasie scrie alte două opere, privitoare la istoria arianismu-
1ui: Epistola către Serapion despre moartea lui Arie şi Istoria
arienilor, scrisă pentru monahii din pustiu, iar peste doi ani, Epis-
10/a despre sinoadele din Rimini şi Seleucia.
Istoria arienilor către monahi ni s-a păstrat fără primele pa-
~ini, aşa că povesteşte istoria arienilor numai de la anul 357. O
povesteşte inegal, formând mai mult schiţe, care redau pe alocuri
foarte detaliat, pe alocuri numai în linii generale, această istorie.
În schimb este descrisă pitoresc şi dramatic, cu mult sentiment
~i cu tendinţă viguros susţinută. Calităţile acestea o apropie de
discursurile lui Demostene, după Puech. Cititorul se umple de
entuziasm citind descrierea pitorească a intrării Sf. Atanasie în
Alexandria după primul exil; se umple de revoltă şi de milă, ci-
l ind istoria căderii lui Liberiu şi a lui Osius; de indignare, citind
invazia soldaţilor şi a plebeilor în biserica din Alexandria; de
sdlrhă, citind manierele unor episcopi arieni spre a compromite
pc altii ortodocşi, sau spre a-şi ascunde propriile slăbiciuni; de
dezgust şi de dispreţ,
citind despre domnia eunucilor asupra lui
Constanţiu şi despre îngâmfarea acestuia, numit în batjocură:
Costyllios şi identificat cu însuşi antihristul.
Epistola către Serapion despre moartea lui Arie începe cu
scuza că nu a povestit moartea lui Arie în Istoria arienilor, spre
a nu părea că insultă un mort. Dar este important să ştim că Arie
nu a murit împăcat cu Biserica, aceasta relatând-o în Epistola
către episcopul de Onifis. O ştie de la preotul său, Macarie, care
era la Constantinopol pe vremea morţii lui Arie, pe lângă epis-
copul Constantinopolului, Alexandru, care, în disperarea de a-l
vedea introdus în Biserica sa pe marele ereziarh, se ruga în altar
să-l ia Dumnezeu pe Arie (atpE "Apetov) sau pe el însuşi „şi s-a
produs un lucru minunat şi ciudat. Pe când eusebienii ameninţau,
episcopul se ruga. Arie avea încredere în eusebieni şi cu diferite
cuvântări pline de mândrie intră în locul ce-i pentru nevoile obiş
nuite ca să se uşureze, dar deodată, cum este scris, căzând cu
capul în jos, a crăpat în două şi a murit imediat". Cum vedem, în
loc de a ne spune în mod precis care a fost motivul şi chipul
morţii lui Arie, citează expresia biblică despre moartea lui Iuda.
Epistola despre sinoadele din Rimini şi Seleucia, din anul
259, povesteşte isprăvile lui Valens, Ursachi şi alţi fruntaşi arieni
la Sirmiu şi Rimini, ale lui Acachiu al Cezareei Palestinei şi ale
altora la Seleucia, insistând asupra oportunismului lor de a sus-
ţine formula care este momentan agreată de cei mulţi sau de îm-
părat, trecând cu uşurinţa necredincioşilor sau indiferenţilor de la
una la alta. Spre a ilustra aceasta mai bine, publică mai multe for-
mulare de credinţă ariene, începând cu citate din Thalia lui Arie,
continuând cu formula sinodului din Tyr şi Ierusalim din 355, cu
cea lungă a sinodului din Antiohia din 341, cu alta admisă de
acelaşi episcop la vreo lună, două, după sinod, alta peste trei ani,
a şasea: cea a sinodului roman din Sirmiu şi, în fine, a şaptea, cea
a sinodului trei din Sirmium, pe care o semnaseră Osius şi Liberiu.
Ajungând de unde a pornit, povesteşte câteva evenimente de
după 359, în două capitole, iar apoi trece la discuţia termenului
6µooucnrn;, luând - ca şi în tomosul din 362 către antiohieni - ati-
PATROLOGIE 39
tudine conciliantă către semiarieni care admit divinitatea şi naş

terea din fiinţa Tatălui a Fiului, dar resping termenul „numai",
<lin cauza lipsei lui din Sfânta Scriptură şi din cauză că evoca
abuzul ce-l făcuse de el Pavel de Samosata. Pe aceştia, Sf. Ata-
nasie îi declară fraţi ai săi şi condamnă numai pe anomeii care nu
resping numai termenul, ci şi ideea ce au exprimat-o prin el Pă
rintii din Niceea .
. În mare parte, epistolele sunt de cuprins istoric, dar episto-
lele despre deciziile niceene, către episcopii din Egipt şi Libia şi
către episcopii din Africa de Vest, le-am introdus în literatura
dogmatică. De altfel, toate scrierile sale au şi cuprins dogmatic şi
istoric, orice ar trata ele în mod principal.
La baza scrierilor sale istorice stătea o colecţie de documente
adunate de el, cunoscută şi sub numele de Sinodiconul lui Ata-
nasie, dar pierdută.
Precum scrierile de mai sus nu sunt numai istorice, ci, în
mare parte, şi de cuprins dogmatic, aşa Viaţa Sfântului Antonie
Bioc; Kal 7tOAt 'teta 'to\> ocrio'U 7ta'tpoc; 'Av'tcovio'U (94 de capi-
tole), scrisă în pustiu pentru călugării apuseni (din Galia şi Spa-
nia), la 357 sau 365, nu este numai istorică, ci şi ascetică. Sf.
Grigorie de Nazianz o califica drept „Reglementarea vietii mo-
nastice sub aparenţa unei povestiri". Într-adevăr, pe lângă pove-
stirea vieţii părintelui monahismului creştin, ea redă multe pre-
tinse cuvântări de sfătuire pentru monahi, din care unele cuprind
mai multe capitole, cum este lunga instrucţiune adresată de Sf.
Antonie celor atraşi spre viaţa ascetică, care ţine de la capitolul
16 până la capitolul 44 şi care cuprinde exortaţiuni morale, reguli
ascetice şi, în special, sfaturi cum să se poarte ascetul faţă de /
ispitele diavolului. Viziunile şi ispitirile demonice joacă mare rol
în viaţa Sf. Antonie. Ele au fost prelucrate de scriitori, ca Flau-
bert şi France, şi de pictori, uneori denaturându-le, iar protes-
tantul Harnack, din cauza lor, acuză cartea Sf. Atanasie de a fi
rnntribuit în modul cel mai funest la îndobitocirea egiptenilor şi
sirienilor. Nimic mai natural însă, decât ca, în singurătatea pus-
tiului, cu trupul chinuit de lipsuri şi intemperii, monahul să aibă
viziuni. Talentul Sf. Atanasie le redă cât mai viu, cum este, de
exemplu, viziunea cu fiarele: „Noaptea, demonii făceau aşa tără
boi că tot ţinutul părea zguduit: ca şi cum ar fi spart cei patru pe-
reţi ai chiliei, părea că au pătruns prin ei, transformaţi în chipuri
de fiare sălbatice şi reptile, şi iată că toată încăperea fu plină de
chipuri de lei, urşi, leoparzi, tauri, şerpi, aspide, scorpii sau lupi.
Fiecare din ele se mişca după forma sa, leul răgea gata să nă
vălească, taurul dădea din coarne, şarpele se târa încet, lupul se
repezea furios. Toate aceste fantome laolaltă făceau un zgomot
grozav şi arătau furie nebună. Sf. Antonie, muşcat, lovit de ele,
simţea un chin aspru în trupul său, dar sufletul său era cu atât mai
treaz şi mai viteaz. Numai trupul său gemea de suferinţă, sufle-
tul îi rămânea liber şi zicea ca-n bătaie de joc: «Dacă aţi avea
vreo putere, era de ajuns să fi venit aici unul dintre voi, dar, fiind-
că Domnul v-a lipsit de putere, încercaţi să inspiraţi oarecare
frică prin mulţimea voastră şi dovada slăbiciunii voastre este că
îmbrăcaţi formă de dobitoace»; relua iar: «Dacă sunteţi în stare
şi aţi primit vreo putere asupra mea, nu zăboviţi: atacaţi-mă, dacă
însă nu puteţi nimic, de ce aţi venit să mă tulburaţi ? Căci cre-
dinţa noastră în Domnul este pentru noi întăritură sigură împotri-
va voastră». Apoi, după mai multe încercări, scrâşneau dinţii îm-
potriva lui, văzând că-şi bat joc mai mult de ei înşişi decât de el.
- Dar Domnul nici în acest moment nu a uitat vitejia sa. Vine
să-l ajute; ridicându-şi ochii, vede Sf. Antonie deschizându-se
acoperişul şi coborându-se spre el, ca o rază de lumină, şi îndată
se făcură nevăzuţi demonii, suferinţa trupească dispăru imediat şi
casa a fost curăţită cu totul. Simţind Sf. Antonie ajutorul şi res-
pirând mai uşor, adresă o rugăciune vedeniei care i se arăta şi zise:
«Unde erai? De ce nu mi te-ai arătat de la început spre a face
să-mi înceteze durerile», şi un glas pătrunse până în auzul său:
«Antonie, eram aici, dar am aşteptat, vrând să asist la lupta ta.
Pentru că ai rezistat şi nu ai fost învins, voi fi întotdeauna apără
torul tău şi voi face să devii celebru pretutindeni». Auzind aces-
te cuvinte Sf. Antonie se sculă şi se rugă şi prinse atâta putere
PATROLOGIE 41
încât simţea în trupul său mai multă vigoare. Avea pe atunci

aproape 35 de ani".
Datele biografice pe care ni le dă Sf. Atanasie despre Sf. An-
tonie în această carte sunt cele cunoscute din orice carte de Istorie
bisericească: crescut în evlavie de părinţi bogaţi din Come (Egiptul
de sus), la sfârşitul adolescenţei (18-22 ani), sub impulsul cuvin-
telor din Evanghelie: „De vrei să fii desăvârşit, vinde-ţi averea şi-Mi
urmează" (Matei 19, 21), se retrase în pustiu, aproape de Come,
petrecu 15 ani aici, apoi câteva zile şi nopţi într-un cimitir şi în
alte părţi, până ce, în fine, la 303, în vârstă de 52 de ani, îşi luă
reşedinţa într-un castel ruinat de peste Nil, pe muntele Colzim
lângă Marea Roşie, unde s-a perfecţionat până ajunse să facă
minuni (în special vindecări). In împrejurări excepţionale, ca în
persecuţia lui Diocleţian sau la prima întoarcere din exil a Sf.
Atanasie, Antonie apărea şi în Alexandria, atrăgând în jurul său
o mulţime de curioşi şi admiratori. La moartea sa, în 356, la vârs-
ta de 105 ani, şi-a lăsat Sf. Atanasie, care-i fusese elev, singura
avere ce o avea: o manta ruptă, care-i servea de pat, şi cojocul,
care-i fusese unica haină. A respectat ierarhia şi s-a ferit de erezie
~i schismă, precum şi de superstiţia conaţionalilor, dispunând ca
<lupă moarte să nu facă din el mumie. N-a cunoscut decât limba
coptă, dar a atins supremul grad de purificare de patimi a fiinţei
sale, devenind „modelul perfect al monahului". Sf. Atanasie îi
prezintă viaţa ca pe o luptă continuă şi dramatică între el şi sa-
tana, din care el iese întotdeauna biruitor.
IV. Scrieri exegetice
Cea mai cunoscută scriere de interes pentru studiul biblic este
l~/Jistola sărbătorească din anul 367, în care se dă lista cărţilor
canonice ale Vechiului şi Noului Testament şi se stabilesc criterii
privitoare la canon şi la cărţile canonice, necanonice şi apocrife.
O face pentru că a observat că ereticii amestecă apocrifele lor
printre cărţile Sfintei Scripturi, folosindu-le ca mijloc pentru înşe
larea celor nevinovaţi, şi dat fiind faptul că el are bune informaţii
în chestiune de la predecesorii săi. Defineşte cărţile canonice ca de
origine divină, izvoare pentru învăţătura de mântuire, la lista lor

zice că nu este permis să se adauge sau înlătura ceva. Lista pe
care o dă cuprinde toate cărţile ce le socotim astăzi ca şi canoni-
ce, afară de Estera, în schimbul căreia are însă pe profetul Baruh.
În al doilea grup aşază cărţile necanonice, Înţelepciunea lui So-
lomon, a lui Sirah, Estera, ludit, Tabie, Didahia şi Păstorul, pe
care le recomandă ca lectură pentru catehumeni. Despre cărţile
apocrife ordonă „să nu se facă nicio pomenire, pentru că ele sunt
invenţii din cele ale ereticilor, care scriu ce le place, atribuie
scrierilor lor dată veche şi le pun în circulaţie pentru a avea în ele
mijloc de înşelare celor nevinovaţi".
Tot Sfântului Atanasie i se datorează şi Codicele Vatican B al
Sfintei Scripturi, copiat de angajaţi ai săi, alexandrini, pentru îm-
păratul Constans, în timpul exilului său al Ii-lea, pe la anul 340,
în Roma.
Sf. Atanasie a comentat mai ales cărţile poetice ale Vechiului
Testament: Psalmii, Iov, Ecclesiastul şi Cântarea Cântărilor. Nu
s-au păstrat însă decât fragmente din comentariul de la Psalmi şi
puţine de la Cântarea Cântărilor, referatul lui Fotie despre co-
mentariul la Ecclesiast şi la Cântarea Cântărilor, un comentariu
la titlurile Psalmilor şi o epistolă către Marcellin, care, după măr
turia Sinodului VII Eecumenic din 787, precedă comentariul său
la Psalmi şi cuprinde observaţii generale despre cartea Psalmilor.
Sf. Atanasie spune că această carte cuprinde în sine, ca o grădină,
fructele tuturor celorlalte cărţi ale Vechiului Testament. El clasi-
fică apoi Psalmii după tema lor, după tonul şi uzul ce se poate
face de ei, în cultul creştin.
Alte comentarii şi omilii, dacă a scris, nu s-au păstrat. Sinop-
sa Sfintei Scripturi n-a compus-o el.
V. Scrieri de cuprins moralizator şi disciplinar

Pe lângă Viaţa şi rânduiala Sfântului Antonie care are şi un
caracter moralizator, făcând abstracţie de 2 Epistole ocazionale
către egumenul Orsisi şi poate şi de altele (ca Epistolele de îm-
bărbătare către Lucifer din Calaris, care sunt însă latineşti), acest
PATROLOGIE 43
grup de scrieri este format din trei epistole scurte: Către Dra-
conţiu (din anul 355), Către Amunis (ceva anterioară) şi Către
Rufian (din anul 363).
Draconţiu era egumenul unei mănăstiri şi, fiind chemat epis-
cop de o comunitate pe vremea silniciilor lui Constanţiu, a fugit
de la postul său. Sf. Atanasie îl îndeamnă să renunţe la modestia
sa rău aplicată şi să-şi jertfească tihna retragerii sale pentru bi-
nele multor suflete ameninţate de arianism. El cere să primească
încă înainte de Paşti episcopatul ca să nu fie comunitatea fără
episcop la Paşti.
Amunis era unul din fruntaşii monahilor care imitau pe Sf.
Antonie. El a murit înaintea Sf. Antonie. Păstorea o turmă de mo-
nahi pe vremea când îi scrie Sf. Atanasie. Se plânge că mulţi sunt
îngrijoraţi şi-l întreabă de scurgerile de sămânţă ce li se întâmplă
în somn, ajungând de la ele la concluzia că viata familiară este
pretinsă de Însuşi Ziditorul făpturii noastre. Sf.. Atanasie îi răs
punde că scurgerea în somn n-are în sine nimic păcătos, că nu i
se poate aplica sentinţa Domnului, că nu cele ce intră spurcă pe
om, ci cele ce ies, şi că fecioria înseamnă rod însutit, pe când
căsătoria întreizecit (aluzie la parabola semănătorului)
Episcopului Rufinian îi dă îndrumări cum să trateze pe cei ce
se întorc de la arianism la ortodoxie.
Epistolele către Amunis şi către Rufinian, împreună cu Epis-
tola sărbătorească din anul 367 despre canonul Sfintei Scripturi,
au fost primite de întreaga Biserică, la Sinodul VI Ecumenic, ca
epistole canonice.
Fer. Ieronim i-a atribuit Sf. Atanasie şi un Tratat despre fe-
ciorie, dar care nu ni s-a păstrat. Unii învăţaţi (ca Goltz, in Texte
und Unter, Leipzig, 1906) au vrut să găsească această operă într-o
scrisoare din sec IV: A6yos crro'ttptas 1tPOs 'tÎJV 1tap0Evov, în
care se îndeamnă la feciorie perpetuă pentru o fată, fără a-i im-
pune renunţarea la viaţa socială obişnuită, şi i se dau sfaturi, ca-n
Pedagogul lui Clement Alexandrinul, despre felul de viaţă zilnică.
Această identificare însă nu se poate face din cauza diferenţei
de stil şi concepţie faţă de scrierile autentice ale Sf. Atanasie. Se
poate ca Sf. Atanasie nici să nu fi scris Tratatul despre feciorie,

ci şi leronim să fi avut acest A6yo~ înaintea sa.
În ceea ce priveşte valoarea şi utilitatea pentru progresul teo-
logiei moderne a scrierilor Sf. Atanasie, ele sunt un izvor funda-
mental pentru Dogmatica şi pentru Istoria Bisericii. Epistolele ca-
nonice sunt şi pentru viaţa Bisericii obligatorii, iar viaţa Sf. An-
tonie este recomandabilă ca lectură pentru călugări.
Caracterizare
Supranumit „Părintele Ortodoxiei" sau „Părintele şi atletul
Ortodoxiei", ne-ar tenta să aşteptăm de la el grandioase specu-
laţii dogmatice sau construcţii sistematice. El nu apare ca un
mare savant. Nu pune preţ nici pe forma estetică. Fotie îi face
această caracterizare: „E clar, neartificial şi simplu, dar plin de
putere, de conţinut dens şi de o consecvenţă şi o originalitate cu
totul minunată" (Biblioteca, cod 140). Un alt cercetător al Sfân-
tului Atanasie îl caracterizează astfel: „Activitatea literară a lui
Atanasie reflectă laturile variate ale caracterului său, nedispus la
compromisuri în chestiuni de credinţă şi gata de a pecetlui adver-
sarii săi ca duşmani ai lui Dumnezeu, dar, în acelaşi timp, gata să
treacă cu vederea deosebirile de limbaj, când se recunoştea esen-
ţialul". „El este una din cele mai puternice apariţii în istoria Bise-
ricii. Nu s-a mai dat niciodată vreo hotărâre bisericească de im-
portanţa lui 6µooucrt0~, de la Niceea, şi niciodată vreo hotărâre
bisericească nu a mai provocat o luptă ca cea dintre niceeni şi
antiohieni. Atanasie stătea în fruntea niceenilor ca o stâncă în
mare. De cinci ori a trebuit să plece în exil sau să fugă din oraşul
său ... Dar credinţa lui a rămas neclintită. El era pentru tot Răsă
ritul stâlpul Bisericii ... El a sperat împotriva oricărei speranţe.
Nu s-a îndoit niciodată de victoria finală a cauzei sale. Nu a cu-
noscut interese personale. Persoana sa este ireproşabilă. Ura ad-
versarilor a trebuit să recurgă la tot felul de minciuni. Nici critica
timpului mai nou nu a putut descoperi în el nimic lipsit de no-
bleţe sau criticabil".
PATROLOGIE 45
Atanasie a fost o adevărată forţă, la care se adaugă prudenţa

şi o inteligenţă pătrunzătoare. Deşi toată viaţa sa se caracteri-
zează prin luptă, Atanasie a fost un om blând, modest şi simplu.
S-a putut face iubit de tot Egiptul. Toate aceste daruri au fost
puse într-un om mic la înfăţişare. Acest mare erou neînfrânt nu
era decât un biet omuleţ (av0omtcrK6c;). A fost un uriaş într-un
omuleţ, un Apostol evanghelic într-un egiptean elenizat şi am
putea spune, pe scurt, un om care a ştiut pentru ce trăieşte şi a
trăit pentru ce a ştiut, care a ştiut ce voieşte şi a voit ceea ce a
ştiut; un idealist care n-a fost vizionar şi un realist pe care nu l-a
întinat pământul; un om în viaţa căruia nu se cunosc minuni, dar
care a ridicat viaţa la înălţimea unei minuni; un om de acţiune
uimitoare, de muncă fără clipă de odihnă, în greutăţi şi primejdii
de tot felul, pe care mersul vieţii nu l-a găsit niciodată descura-
jat sau obosit.
Ca scriitor, în general, îl putem caracteriza astfel: Nu are
întotdeauna planul cel mai just, nici nu şi-l urmează cu exactitate,
argumentarea însă îi este convingătoare prin anumite calităţi:
logică riguroasă, stăruinţă insistentă, neobosită, dialectică isteaţă
şi elocvenţă naturală şi viguroasă. Căldura convingerii, unită cu
logica strânsă şi cu expr!marea simplă, naturală, dau putere neîn-
trecută elocvenţei sale. In toate scrierile sale este pasionat, chiar
şi istorie scrie condus de pasiune, ceea ce dă expunerii sale vioi-
ciune, dramatism şi pitoresc. Aceste calităţi despăgubesc pe citi-
tor de nevoia pe care i-o impune tendepţiozitatea istorisirii de a
o completa şi controla din alte izvoare. In schimb, firea pasionată
şi înflăcărarea convingerii ridică elocvenţa sa alături de cea a lui
Demostene. Asemănător cu marele orator atenian, are şi partic~
laritatea stilistică de a construi perioade ample şi solid legate. In
plus, Atanasie foloseşte comparaţiile detaliate, în care însă deta-
liile nu sunt pur ornamentate, ci semnificative. Aceste două cali-
tăţi stilistice sunt importante la judecarea autenticităţii scrierilor
atribuite lui fără dovezi. Limba este curată, dar nu este remarca-
hi lă din punct de vedere literar, este mai mult populară, simplă.
El nu este artist literar ca marii dascăli formaţi în şcolile retorilor
păgâni, ci luptător, pentru care arma este tăişul logic al argumen-

tului, nu frumuseţea aleasă a cuvintelor. Vocabularul său teologic
este relativ sărac, căci se ferea de subtilităţi, care puteau numai
îngreuna înţelesul. Simplitatea stilului şi limbii sale fac, dimpo-
trivă, impresie de sinceritate şi naturaleţe, care-i câştigă încre-
derea cititorilor.
Doctrina
A tratat cea mai mare parte din dogme. El dovedeşte exis-
tenţa lui Dumnezeu, crearea lumii şi Providenţa în lucrările sale
contra păgânilor. Stabileşte trinitatea celor trei Persoane divine şi
unitatea naturii şi a substanţei divine aproape în toate operele
sale. Explică acest mister cu multă simplitate, făcându-şi chiar o
plăcere din a discuta despre Persoanele Treimii. El vorbeşte ad-
mirabil despre căderea primului om, despre pedeapsa păcatului,
despre necesitatea întrupării lui Hristos. Explică acest mister
combătând erorile ereticilor în această privinţă şi învăţând, con-
tra paulianiştilor, că Dumnezeu-Cuvântul S-a unit cu omenitatea;
împotriva valentinienilor, că El a luat un trup asemenea cu al nos-
tru în sânul unei fecioare; împotriva arienilor şi apolinariştilor, că
El a luat un suflet şi un spirit; împotriva nestorienilor, că divini-
tatea s-a unit în una şi aceeaşi Persoană cu omenitatea, astfel că
Sfânta Fecioară poate fi numită Maica lui Dumnezeu; împotriva
eutihienilor, că cele două naturi subzistă în una şi aceeaşi Per-
soană cu proprietăţile lor, fără a se confunda, fără a se amesteca
şi fără a se schimba. El a demonstrat că sufletul este spiritual şi
nemuritor.
Vorbeşte despre eficacitatea botezului, punând şi problema
ereticilor. Botezul săvârşit de arieni nu e valabil, pentru că el nu
e făcut în numele Treimii reale şi adevărate.
Recunoaşte că Euharistia este Trupul şi Sângele lui Iisus
Hristos. El spune: „Cât timp n-au încă loc rugăciunile şi cererile,
pâinea şi vinul sunt pâine pură şi vin pur, când însă s-au săvârşit
marile şi minunatele rugăciuni, atunci pâinea se face Trupul, iar
PATROLOGIE 47
vinul se face Sângele Domnului nostru Iisus Hristos. Aceasta se

săvârşeşte prin coborârea Logosului în pâine şi vin."
Laudă fecioria şi o preferă căsătoriei, deşi nu o apără. Recu-
noaşte Scriptura ca regulă a credinţei şi uneşte cu ea Tradiţia şi
autoritatea Sfinţilor Părinţi. Menţionează că credinţa este totdea-
una neschimbată şi că Sinoadele nu fac decât să lămurească care
e doctrina creştină a Bisericii.
Cu privire la disciplina din timpul său, se poate observa din
operele sale că laicilor li se dădea Euharistia sub cele două for-
me, de asemenea, credincioşii se adunau în Biserică. Tratează ra-
portul credincioşilor cu episcopii lor, arată că se ajuna în timpul
postului şi că sărbătoarea Paştilor se celebra cu mare solemnitate.
În ceea ce priveşte întruparea Cuvântului, s-ar putea rezuma
astfel: Dumnezeu a venit ca să redea omului noţiunea întunecată
despre El, să nimicească păcatul, să reînvie în el noţiunea despre
nemurirea sufletului; să desfiinţeze idolatria; să sfărâme imperiul
satanic; să înlocuiască frica de Dumnezeu prin încrederea fiască;
să restaureze unirea omului cu Dumnezeu prin Sfântul Duh; să
readucă toate lucrurile la starea lor primordială. El demonstrează
divinitatea creştinismului, precum şi divinitatea lui Iisus Hristos,
împotriva arienilor. Ideea principală a arianismului a fost că:
„Hristos este prima creatură", precum şi această maximă filoso-
fică a lui Filon că: „Dumnezeu Sfânt, infinit, nu poate intra în
contact cu lumea creată şi finită". Atanasie descoperă contradic-
ţia vădită a acestei false teorii spunând că: „Dumnezeu perfect nu
putea crea nimic imperfect şi, cu toate acestea, El poate crea o
fiinţă: Fiul. Dacă creaţia nu poate fi produsă imediat de Dum-
nezeu, cum Fiul lui Dumnezeu poate fi creat de natura pură şi
necreată a lui Dumnezeu ?" Combătând aceste idei, Atanasie arată
că „cel care separă pe Fiul de substanţa şi eternitatea Tatălui con-
fundă pe Fiul cu creaturile". Pentru că arienii speculau în favoa-
rea doctrinei lor unele texte din Sfânta Scriptură, Atanasie argu-
mentează, prin principiul că doctrinele extrase din Sfânta Scrip-
tură sunt identice cu cele ale Bisericii, că Biserica este aceea care
ne face să înţelegem adevărurile de credinţă şi că trebuie să ne
ferim de orice interpretare contrară doctrinei Bisericii. Sfânta

Scriptură, explicată după ansamblul contextului, demonstrează
incontestabil identitatea între Tatăl şi Fiul. Justifică termenul
oµooucrto~. De asemenea, arată absurditatea şi falsitatea celor
mai mari părţi din explicaţii, în special despre naşterea Fiului.
Trebuie să fie înţeleasă de mintea omului această naştere a lui
Dumnezeu ? Nu, căci Dumnezeu nu este ca oamenii şi nici oa-
menii nu sunt ca Dumnezeu. Combătând teoria ariană despre răs
cumpărare, el zice: „Dacă Hristos nu era Fiul lui Dumnezeu,
mântuirea noastră nu ar fi găsit în El eternitatea. Ne trebuie un
salvator care să fie natural Domnului nostru, pentru ca să nu de-
venim, prin răscumpărare, sclavi ai unui idol. Astfel, mântuirea
noastră nu putea fi împlinită în nimeni altul, decât în Domnul,
Care este din eternitate şi prin care timpurile au fost făcute. Nici
o creatură, zice el, nu putea aduce răscumpărarea, de vreme ce
îngerii au păcătuit şi oamenii au refuzat să se supună.
După consubstanţialitate, argumentează divinitatea Sfântului
Duh prin natura şi prin lucrările Sale: Fiul este în El şi El este în
Fiul - El este Unul cu Fiul, precum Fiul cu Tatăl; El asemenea,
prin urmare, este una cu Tatăl. Când se numeşte Tatăl, Cuvântul
Său este în El, şi în Fiul, Duhul Sfânt. Unde este lumina, acolo
este, de asemenea, strălucirea, şi unde este raza, acolo este, de
asemenea, efectul său şi harul care răspândeşte strălucirea. Dacă
Sfântul Duh nu era Dumnezeu adevărat, El nu ar figura cu Tatăl
şi cu Fiul în formula Botezului. Darurile ce se primesc au izvorul
în Sfânta Treime: Tatăl le trimite prin Fiul în Duhul Sfânt. Tatăl,
Fiul şi Sfântul Duh nu formează decât un singur Dumnezeu. Nu
se află în Dumnezeu decât o unitate perfectă, nu numai a esenţei,
ci şi a Persoanelor, care se raportează natural la un singur prin-
cipiu. Căci dacă se află în Dumnezeu două principii divine, uni-
tatea nu va domni acolo în toată perfecţiunea posibilă, de vreme
ce totul s-ar raporta la doi şi nu la un principiu.
Cu aceeaşi gândire profundă respinge pe apolinarişti, după
care Hristos nu era un om perfect ca şi noi, raţiunea umană fiind
înlocuită în El prin Cuvântul, după cum s-a zis în Evanghelia
PATROLOGIE 49
după Ioan: Cuvântul s-a făcut carne ... Atanasie le spune că acest
cuvânt, carne, trebuie să se înţeleagă aşa cum spune Pavel, om cu
totul întreg, că Fiul lui Dumnezeu a luat forma unui sclav şi că
aceste cuvinte: Hristos a luat nu se raportează nici la divinitatea
Sa, nici la trupul Său luat în parte. El zice că trebuie absolut ca
Iisus Hristos să fi luat natura raţională a omului în toată plenitu-
dinea sa, căci altfel răscumpărarea nu ar avea nici un sens. Deoa-
rece păcatul vine din natura raţională a omului, această natură
trebuie asemenea să se găsească în Hristos, pentru ca El să o
poată elibera de păcat şi să devină astfel modelul nostru.
BIBLIOGRAFIE
EDIŢII ŞI TRADUCERI: J. P. MIGNE, PG 25-28. Text critic: Werke, ed.

de H. G. 0PITZ, II, I, 1-280; III, I, 1-76; Berlin, Leipzig, 1934; în conti-
nuare W. SCHNEEMELCHER şi M. TETZ pentru Academia din Berlin. Briefe
(limba coptă), ed. de L. TH. LEFORT, în CSCO 150/151, 1955. Introducere
şi selecţie de GoTTFRIED FISCHER, ed. de Severin Leidinger, Benedikti-
nerabtei Lambach 1959. Traduceri: Franceză: G. BARDY, Sur les ancien-
nes traductions latines de Saint Athanase, RSR 41 (1947), pp. 239-242.
Germană: Werke, ed. de LOPIN şi B. MONTFAUCON (Maurinerausg.), 3
Bde„ Paris 1698. Ausgewăhlte Schriften in dt. Vbersetzung, în BKV 13,
ed. a II-a, 1913; BKV 31, 1917. Română: Sf. ATANASIE CEL MARE, Scrieri
- Partea I, Traducere şi note de Pr. Prof. D. STĂNILOAE, în vol. P.S.B. 15,
Bucureşti, 1987, E.I.B.M.B.O.R„ şi Partea a II-a, în vol. P.S.B. 16,
Bucureşti, 1988.
STUDII ŞI MANUALE: Literatură în limba română: ANDREI ŞAGUNA,

Enhiridion de canoane, Sibiu, 1871, pp. 382-393. t CALISTRAT ORLEANU,
Sfântul Alexandru, arhiepiscopul Alexandriei, în rev. Biserica Ortodoxă
Română, nr. 5/1890, pp. 411-431. M(IHAI) P(OPESCU), Învăţătura Sfântului
Atanasie despre mântuire, în rev. Biserica Ortodoxă Română, nr. 12/1896-
1897, pp. 1137-1152; nr. 1/1897, pp. 19-34; nr. 2/1897, pp. 131-150. J. A.
MoEHLER, Athanasius der Grosse, Mainz, 1827, tradus în româneşte de
Atanasie Mironescu, Bucureşti, 1889; REMUS RUS, op. cit„ pp. 86-87 .
.~fântul Athanasie Archiepiscopul Alexandriei şi Biserica din timpul său,
mai ales lupta ei cu arianismul. Traducere de ATHANASIE Episcopul Râm-

nicului şi Noului Severin, Bucureşti, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, 1900,
550 p. GOLTZ, Texte und Untersuchungen, Leipzig, 1906, p. 177. NICODIM,
Seminţe pentru ogorul Domnului, voi. IV, Chişinău, 1923, Viaţa Sfântului
Atanasie, după Farrar, 1891. Prof. VASILE GHEORGHIU, Un tratat al Sfântu-
lui Atanasie «Despre azime», în rev. Candela, 1924, pp. 297-305. G. RAus-
CHEN, Grundriss der Patrologie, Freiburg i. Br., ed. 9-a, 1926, pp. 230-231.
TEODOR M. POPESCU, Sfântul Atanasie, Patriarhul Alexandriei, Chişinău,
1927, p. 9. I. G. COMAN, Patrologie, (1956), pp. 135-143. Idem, Patrolo-
gie, III, pp. 95-221. Idem, Aspecte ale doctrinei soteriologice a Sfântului
Atanasie cel Mare. Comunicare susţinută la Simpozionul „Mântuirea as-
tăzi" organizat la Institutul de Cercetări teologice de la Ierusalim, în ziua
de 26 septembrie I972, în rev. Studii Teologice, nr. 7-8/1973, pp. 461-470.
Idem, Aspecte umaniste în viaţa şi opera Sfinţilor Atanasie cel Mare şi
Efrem Sirul, în Mitropolia Olteniei, nr. 5-6 /1974, pp. 381-393. Idem,
Aspecte ecumenice în viaţa şi opera Sfântului Atanasie cel Mare şi Efrem
Sirul, în rev. Mitropolia Olteniei, nr. 9-10/1974, pp. 807-813. Idem, Ideea
de creaţiune şi antropologie în scrierile Sfântului Atanasie. Cu prilejul
aniversării celui de-al XVI-iea centenar al morţii sale (373-I973), Cairo,
I9 iunie I974, în rev. Mitropolia Banatului, nr. 10-12/1974, pp. 610-626.
TIMOTEI SEVICIU, Hristologia şi soteriologia la Sfântul Atanasie cel Mare.
Teză de licenţă în manuscris, Biblioteca Facultăţii de Teologie, Bucureşti,
1957. TRAIAN SEVICIU, Sfântul Atanasie cel Mare în Biserica românească,
în rev. Mitropolia Olteniei, nr. 9-12/1960, pp. 583-600. Magistr. VASILE I.
BRIA, Contribuţia Sfântului Atanasie la fixarea dogmei hristologice, în
rev. Ortodoxia, nr. 2/1961, pp. 195-213. Diac. Prof. Dr. CONSTANTIN VOICU,
Problema oµoovcrw~ la Sfântul Atanasie cel Mare, în rev. Mitropolia
Olteniei, nr. 1-2/1963, pp. 3-20. Pr. Prof. DUMITRU STĂNILOAE, Învăţătura
Sfântului Atanasie cel Mare despre mântuire. Cu prilejul împlinirii a 1600
de ani de la săvârşirea lui din viaţa pământească (mai 373), în rev. Studii
Teologice, nr. 5-6/1973, pp. 328-340. Idem, Studiu introductiv (1. Scurtă
schiţă biografică, pp. 5-8; 2. Scrieri, pp. 8-12; 3. Învăţătura Sfântului
Atanasie, întemeierea teologică a credinţei creştine despre Sfânta Treime
şi despre legătura Ei iubitoare şi liberă cu lumea, pp. 13-26), în P.S.B. 15,
Bucureşti, 1987, pp. 4-26. Idem, Studiu introductiv, în P.S.B. 16, Bucureşti,
1988, pp. 5-20. Ierom. VENIAMIN MICLE, Sfântul Atanasie cel Mare, apos-
tolul unităţii creştine, în rev. Mitropolia Olteniei, nr. 9-10/1973, pp. 721-
730. ION GHEŢIE, Simbolul atanasian din Psaltirea Şcheiană, în rev. Limba
PATROLOGIE 51
mmână, nr. 3/1973, pp. 241-248. Recenzie de Pr. ION IONESCU, în rev.
Studii Teologice, nr. 1-2/1974, pp. 135-137. Prof. K. E. ScuRAT, Învăţătura
Sfântului Atanasie cel Mare despre îndumnezeire. Prezentare şi traducere
de ION V. PARASCHIV, în rev. Mitropolia Olteniei, nr. 11-12/1974, pp. 938-
944. Ierom. Drd. IRINEU POPA, Învăţătura Sfântului Atanasie cel Mare
despre Sfântul Duh, în Mitropolia Olteniei, nr. 3/1988, pp. 16-29. Pr. Drd.
CONSTANTIN Mmoc, Sfântul Atanasie cel Mare despre întruparea Logo-
sului şi mântuire, în rev. Studii Teologice, nr. 5-6/1989, pp. 28-39. Drd.
GHEORGHE SIMA, Îndumnezeirea omului după învăţătura Sfântului Ata-
nasie cel Mare, în rev. Studii Teologice, nr. 4/1990, pp. 14-26. Drd. DORU
COSTACHE, Logos şi creaţie în teologia Sfântului Atanasie cel Mare, în rev.
Glasul Bisericii, nr. 8-12/1994, pp. 51-74. PAUL EVDOKIMOV, Cunoaşterea
lui Dumnezeu în tradiţia patristică. Sfântul Atanasie cel Mare (293-373 ),
în volumul: Cunoaşterea lui Dumnezeu în tradiţia răsăriteană. Învăţătură
patristică, liturgică şi iconografică, traducere de Pr. Lect. Dr. VASILE RĂ
J>UCĂ, Asociaţia Medical Creştină «Christiana», Bucureşti, 1995, pp. 49-50.
Pr. Lect. MIRCEA IELCIU, Hristologia Sfântului Atanasie cel Mare, în Cre-
dinţa Ortodoxă, nr. 3/1996, pp. 136-164. Pr. Lect. Dr. SIMION TODORAN,
Sfântul Atanasie cel Mare, exeget al Sfintei Scripturi, în rev. Credinţa Or-
todoxă, nr. 3-4/1997, pp. 59-77. Pr. Dr. ŞTEFAN Bucmu, Aspectul cosmic
al mântuirii în opera Sfântului Atanasie cel Mare, în rev. Mitropolia
Olteniei, nr. 5-6/1999, pp. 16-22. Idem, Învăţătura despre Logosul divin la
.\:fântul Atanasie cel Mare, în rev. Ortodoxia, nr. 3-4/2000, pp. 33-39.
Pr. Prof. Dr. Nicu DUMITRAŞCU, Hristologia Sfântului Atanasie cel Mare
în contextul controverselor ariene şi post-ariene, Cluj-Napoca, Editura
Napoca Star, 1999, 204 p. Idem, A fost Sfântul Atanasie cel Mare şi pnev-
matolog ?, în rev. Orizonturi teologice, nr. 112000, pp. 61-69. Idem, Sfân-
tul Atanasie cel Mare - autor al unei noi antropologii ?, în rev. Orizonturi
teologice, nr. 3/2000, pp. 66-76. Idem, Atanasie şi sinodul de la Tyr (335 ),
în rev. Orizonturi Teologice, nr. 112001, pp. 56-68. Idem, Căderea în păcat
.l'llU responsabilitatea omului în faţa neascultării în Cuvânt împotriva eli-
nilor al Sfântului Atanasie al Alexandriei, în rev. Orizonturi teologice,
nr. 3/2003, pp. 5-14. Pr. Lect. VALERIU DRĂGUŞIN, Îndumnezeirea omului
la Sfântul Atanasie al Alexandriei, în rev. Ortodoxia, nr. 3-4/2001, pp. 100-
108. Asist. Univ. Dr. MARIUS TELEA, Conceptul de mântuire în gândirea
,\'f{întului Atanasie cel Mare, în rev. Orizonturi teologice - Volum omagial,
199/-2001: Zece ani de la reînfiinţarea facultăţii de Teologie Ortodoxă
din Oradea, pp. 99-117. ANDREW LOUTH, Ortodoxia niceeană. Atanasie al
Alexandriei, în volumul său: Originile tradiţiei mistice creştine. De la Platon

la Dionisie Areopagitul, traducere de ELISABETA VOICHIŢA SITA, Editura
Deisis, Colecţia „Mistica", Sibiu, 2002, pp. 111-117. P.S. Prof. Dr. IRINEU
SLĂTINEANUL, Prezenţa şi opera Sfântului Duh în viaţa şi opera Sf. Ata-
nasie cel Mare, în rev. Mitropolia Olteniei, nr. 5-8/2004, pp. 9-15. HANS
FREIHERR VON CAMPENHAUSEN, Atanasie, în vol. său: Părinţii greci ai Bi-
sericii, traducere din germană de MARIA-MAGDALENA ANGHELESCU, Ed.
Humanitas, Bucureşti, 2005, pp. 107-126. Literatură străină: G. BARDY,
op. cit., p. 71-139. H. LIETZMANN, op. cit., p. 340. WILLIAM BRIGHT, art.
Athanasius, în Smith-Wace, I, pp. 179-283; O. BARDENHEWER, Geschichte
der altkirchlichen Literatur, III, pp. 44-70. E. WEIGL, Christologie vom
Tode des Athanasius bis zum Ausbruch des nestorianischen Streites (373-
429), în MThSH 25, Kempten/Miinchen, 1925. A. PUECH, Histoire de la
litterature grecque chretienne, IX, 1930, pp. 70-120. Gurno MOLLER (edi-
tor), Lexicon Athanasianum, Berlin, 1952. J. QuASTEN, Patrology, III,
pp. 20-79, cu bibliografie. G. C. STEAD, Athanase, în DECA, I, pp. 285-
291, cu bibliografie bogată. K. METZLER, Athanasius von Alexandrien, în
LACL, pp. 58-63, cu bibliografie. JEAN CoMAN, Unele aspecte ale învăţă
turii soteriologice a Sfântului Atanasie cel Mare, în rev. Klironomia,
nr. 2/1973, pp. 330-346 (În limba greacă cu rezumat în limba franceză).
B. ALTANER-A. STUIBER, Patrologie, 1980, pp. 271-279. C. KANNENGIESSER,
Athanase. Eveque et Ecrivain, Paris, 1981. Idem, Athanase, în J.-Y. LACOSTE
(ed.), Dictionnaire critique de theologie, Paris, PUF, 1998, pp. 95-96.
L. ABRAMOWSKI, Das theologische Hauptwerk des Athanasius: Die drei
Bucher gegen die Arianer (Ctr. Arianos I-III), în Communio Viatorum,
Nr. 42/2000, pp. 5-23. Asist. Univ. Dr. LUCIAN D. COLDA, Die Jungfrau
Maria im nestorianischen Streit, în: Anuarul Facultăţii de Teologie ,,An-
drei Şaguna" - Sibiu, Nr. V (XXX)/2004-2005, Ed. Universităţii „Lucian
Blaga", Sibiu, 2008, pp. 131-153 (Informaţiile legate de Sf. Atanasie al
Alexandriei şi hristologia sa pot fi găsite mai ales la § 1: Das christolo-
gische Problem als Prămisse der Theotokologie, pp. 134-136. Studiul
poate fi accesat şi în format electronic la următoarea adresă de internet:
http ://teologie. ulbsibi u.ro/anuar/Anuar2004-2005-TEO LOG IE-Sibiu. pdf
- Postat la data de 14.07.2008). JAMES D. ERNEST, Patristic exegesis and
the arithmetic of the divine from the apologists to Athanasius, în Godin
early Christian thought, Leiden, 2009, pp. 123-150. DAG 0ISTEIN ENDSJO,
Primordial landscapes, incorruptible bodies. Desert asceticism and the
Christian appropriation of Greek ideas on geography, bodies, and immor-
PATROLOGIE 53
tality, New York, 2008. FEDERICO FATTI, "Parthenon". A proposito di un

"problema-fantasma" (Athanasius, "Vita Antonii" 3,1), în RSTC 5/2008,
pp. 201-213. BENJAMIN JOHN KING, "In whose name I write". Newman's
two translations of Athanasius, în ZnTh 15/2008, pp. 32-55. JOHN PIPER,
Contending for Christ "contra mundum ". Exile and incamation in the life
<!f Athanasius, în SBJT 12/2008, pp. 18-36. WILLIAM C. WEINRICH, God
did not create death. Athanasius on the atonement, în CTQ 72/2008,
pp. 291-304. ARTHUR URBANO, "Read it also to the gentile~/'. The dis-
placement and recasting of the philosopher in the "Vita Antonii", în ChH
77/2008, pp. 877-914. SARA PARVIS, "Ta tinon ara rhemata theologei ?"
The exegetica! relationship between Athanasius "Orationes contra Aria-
nos I-III" and Marcellus of Ancyra's "Contra Asterium", în The reception
and interpretation of the Bible in late antiquity, Leiden (ş.a.), 2008,
pp. 337-367. KHALED ANATOLIOS, Athanasius's christology today. The life,
death, and resurrection of Christ in "On the incarnation", în In the sha-
dow of the incamation, Natre Dame, Ind., 2008, pp. 29-49. FRIEDRICH
WILHELM BAUTZ, Athanasius der Grosse, în BBKL 1 (1990), pp. 259-265,
cu o bogată bibliografie adusă la zi.
Didim cel Orb (ţ 398)
Viaţa
Didim, celebrul dascăl al Şcolii alexandrine, s-a născut la anul
313, în Alexandria. La vârsta de 4 ani şi-a pierdut vederea, dar
această nenorocire nu l-a împiedicat ca să-şi poată câştiga o vastă
cultură teologică şi profană. Orb fiind, nu putea să-şi câştige cu-
noştinţe prin intermediul cititului cărţilor, dar şi le-a câştigat prin
auz, le-a păstrat în memorie, le-a prelucrat şi, exteriorizându-le
în scris dictând altora, a devenit unul dintre cei mai celebri învă
ţaţi ai timpului său. Avea vaste cunoştinţe teologice şi filozofice.
Studiase şi era bine versat în dialectică, astronomie, geometrie şi
aritmetică. Pentru aceea, unii pe bună dreptate au zis că el, deşi
a fost orb, totuşi prin faptul că a studiat şi a ştiut cu mult mai mult
decât cei cu vedere, se poate numi „Didim văzătorul".
Sf. Antonie, întemeietorul monahismului, cercetând odată pe
Didim şi compătimindu-l pentru nefericirea sa, l-a mângâiat zi-
cându-i: „Nu te mâhni iubitul meu Didim că ai pierdut ochii tru-
peşti, care îţi erau comuni cu muştele şi viermii. Bucură-te mai vâr-
tos că ai ochi de îngeri, prin care se descoperă lumina lui Dumnezeu".
Socrate scoliasticul vorbeşte cu multă admiraţie despre dân-
sul, zicând că el „era foarte elocvent şi foarte savant în toate
ştiinţele". El a întrecut foarte uşor prin vioiciunea spiritului său
pe tovarăşii săi şi învăţa cu o uşurinţă atât de minunată gramati-
ca, retorica, logica, aritmetica, muzica şi celelalte părţi ale filo-
sofiei, încât discuta cu cei ce aveau vedere bună şi care învăţaseră
cu ajutorul cărţilor. Cunoştea atât de perfect Vechiul şi Noul Tes-
tament, încât a întocmit cărţi spre a le explica.
Didim a fost laic (fiind orb, nici nu putea să fie cleric). În urma
renumelui de mare învăţat pe care şi l-a câştigat, el este numit
conducător al Şcolii teologice din Alexandria, pe care o conduce
PATROLOGIE 55
până la moartea sa. Este unul din ultimii dascăli de valoare ai

acestei celebre şcoli. Prin faima sa, a atras mai multe persoane de
vază la această şcoală, care au venit să-i audieze cursurile. Astfel
sunt Sfinţii: Antonie, Paladius, Evagrie Ponticul, Ieronim, Rufin
etc. El a făcut parte din pleiada marilor apărători ai credinţei şi a
neînfricaţilor luptători împotriva arianismului.
Marea admiraţie pe care a avut-o faţă de Origen l-a făcut ca
să corecteze unele învăţături greşite ale acestuia, dar altele, pă
trunzându-i adânc în suflet, şi le-a însuşit şi el şi în acest fel orto-
doxia sufletului său a suferit o eclipsă. Din această cauză, orto-
docşii riguroşi, precum şi Sinoadele V (553), VI (680-681) şi VII
Ecumenice (787) îl numără printre eretici.
Pe lângă faptul că este un mare erudit, Didim este totodată şi
un ascet, înzestrat cu o pietate adâncă, prin onestitate, pacienţă şi
generozitate. În controversele pe care le-a avut cu duşmanii Bise-
ricii, ţinta lui nu era atât de a învinge pe adversar, cât mai mult
de a-l convinge şi a-l întoarce la calea adevărului.
Stilul scrierilor sale este difuz şi prolix. Acest lucru se dato-
rează lipsei de vedere, căci, obligat fiind să-şi dicteze scrierile,
nu avea posibilitatea să-şi corecteze frazele.
Ajuns la vârsta de 80 de ani, în urma bătrâneţilor şi a unei vieţi
austere, dar împodobite de o frumoasă activitate literară, Didim
moare în anul 398.
Opera
Scrierile sale au fost foarte numeroase. Condamnarea lui a
contribuit însă la pierderea şi uneori la distrugerea lor, aşa încât,
din numărul considerabil al scrierilor sale, abia se mai păstrează
astăzi într-un mod mai complet trei, iar restul, numai în frag-
mente. Lucrările sale sunt: exegetice şi dogmatice.
I. Scrieri exegetice
Din această categorie aproape toate scrierile s-au pierdut, deşi
au fost numeroase. El a făcut comentarii, în întregime sau parţial,
la: Geneză, Exod, Regi, Isaia, Ieremia, Osea, Zaharia, Psalmi,
Pilde, lov, Cântarea Cântărilor, Ecclesiast, Daniel, Matei, Ioan,

Fapte, Romani, Corinteni, Galateni, Efeseni şi la epistolele so-
borniceşti. Din toate acestea s-au păstrat numai câteva fragmente,
mai mult sau mai puţin lungi. În interpretarea Sfintei Scripturi,
Didim urmează principiile şcolii alexandrine, adică o interpre-
tează în mod alegoric. El are însă în vedere şi sensul literal-is-
toric, mai ales atunci când este vorba de a dovedi divinitatea lui
Iisus Hristos împotriva arienilor.
Fiind mare admirator al lui Origen, Didim a apărat scrierea
acestuia I1Ept apxrov, nu numai oral, dar şi în scris. Comentariul
pe care l-a scris la această operă s-a pierdut, însă acesta a consti-
tuit principalul motiv pentru care Didim a fost condamnat de
sinoadele ecumanice mai sus amintite. Din părerile greşite ale lui
Origen, el împărtăşea pe cele privitoare la: eternitatea lumii, pre-
existenta sufletelor şi restabilirea universală a tuturora, în starea
originală (fot0Ka'tacr·tcxm<; 'trov Jtavt&v ).
li. Scrieri dogmatice

Despre trinitate (I1Ep1. 'tptâoo<;), în trei cărţi, s-a păstrat cu
câteva lacune în textul original, dar într-un singur manuscris.
Cartea I se ocupă cu divinitatea Fiului. Dovedeşte deofiinţimea
Lui cu Tatăl şi trinitatea Persoanelor divine, toate acestea cu ci-
tate din Sfânta Scriptură. Cartea a II-a tratează despre Sfântul
Duh, demonstrând divinitatea Lui, purcederea de la Tatăl, precum
şi lucrarea Lui în Sfântul Botez şi în Biserică. Cartea a III-a răs
punde obiecţiilor arienilor şi macedonienilor, pe care aceştia le
făceau cu privire la divinitatea celor două Persoane dumneze-
ieşti, şi le dovedeşte că citatele scripturistice pe care le aduc nu-
miţii în sprijinul învăţăturii lor nu dovedesc întru nimic ceea ce
ereticii pretind a demonstra. Ele sunt întrebuinţate în mod abuziv
şi nu sunt înţelese corect de către dânşii. Tot în această carte, mai
expune încă o dată, pe scurt, învăţătura despre Trinitate. Această
carte este cea mai însemnată opera dogmatică a lui Didim. A fost
scrisă între anii 380-392.
PATROLOGIE 57
Despre Sfântul Duh s-a păstrat numai în limba latină, într-o

traducere făcută de Ieronim. In ea se tratează în mod clar şi cursiv
învăţătura despre Sf. Duh, despre Persoana, divinitatea şi activi-
tatea Lui prin profeţi şi sfinţi. Sfântul Duh nu este o creatură a
Tatălui (cum afirmau pnevmatomahii), El este de o fiinţă cu Tatăl
şi Fiul, deci este Dumnezeu adevărat. Conţinutul este asemănă
tor cu cel din cartea a II-a a lucrării Despre Trinitate.
Sf. Ambrozie de Mediolan, scriind o carte cu acelaşi titlu, s-a
folosit mult de opera lui Didim. Dacă Sf. Ambrozie a scris cartea
sa la anul 381, urmează că lucrarea lui Didim trebuie să fie ante-
rioară. Ea este scrisă între anii 360-380. Traducerea ei, făcută de
Sf. Ieronim, a fost terminată în anul 389.
În scrierea Contra maniheilor combate învăţătura acestora
despre existenţa din eternitate a celor două principii, a binelui şi
a răului. Combaterea o face pe cale raţională şi prin ajutorul Sfin-
tei Scripturi.
Celelalte scrieri dogmatice ale lui Didim s-au pierdut. Între
acestea, mai însemnate au fost: două cărţi Contra arienilor, Con-
tra lui Eunomiu, Despre suflet, Despre credinţă, Despre provi-
denţă etc.
Doctrina lui Didim este în unele puncte eterodoxă, din cauza
influenţei origeniste. Ortodoxă este doctrina sa despre Sf. Treime,
despre Care zice că este o unitate, o fiinţă în trei ipostasuri (µia
oucria 'tpEÎ<; un6cr-tacrEt<;). Această doctrină se cuprinde în
cartea sa cu acelaşi nume. Deoarece el s-a ocupat mai amănunţit
cu această dogmă şi a expus-o într-un sens cu totul ortodox, se
poate zice că el este teologul trinităţii. Mirul îl numeşte mppayl<;
Xptcrwu f.v µE-tronco şi xpicrµa şi îl consideră ca o taină deo-
sebită de Sf. Botez. Despre Sf. Liturghie, zice că este un cult ne-
sângeros (avaiµaK'tO<; A.a-tpda), căci prin acest cult, prin jertfa
cea fără sânge, aducem noi mulţumire lui Dumnezeu pentru
hinefacerile primite din partea Sa. Părerile sale eretice împrumu-
tate de la Origen le-am enumerat mai sus.
Didim a fost un om de credinţă şi de evlavie.
BIBLIOGRAFIE
EDIŢII ŞI TRADUCERI: J. P. MIGNE, PG 39, 131-1818. Fragmente din

operele exegetice la K. STAAB, Pauluskommentare aus der griechischen
Kirche, în Neutestamentliche Abhandlungen XV, Miinster, 1933, pp. 1-45.
Traduceri: Franceză: G. BARDY, Didyme l'Aveugle, Paris, 1910. Idem,
Traite du Saint-Esprit. Text, introduction, traduction et notes, în colecţia
Sources Chretiennes, t. 386 (=SC). Germană: J. LEIPOLDT, Didymus der
Elinde vonAlexandria (=TU 29, 3), Leipzig, 1905. Engleză: W. J. GAUCHE,
Didymus the Blind, an Educator of the Fourth Century, Diss., Washington,
1934. Română: DIDIM DIN ALEXANDRIA, Despre Duhul Sfânt. Studiu in-
troductiv, note şi traducere de Pr. VASILE RĂDUCĂ, Sofia, Bucureşti, 2001.
STUDII ŞI MANUALE: Literatură în limba română: c. (P. s. CALIS-
TRAT ORLEANU), Didim Orbul, dascăl al Bisericii de Alexandria, traducere
liberă după CELLIER, vol. V, în rev. B.O.R., nr. 12/1895-1896, pp. 824-839;
nr. 1/1896-1897, pp. 89-106; nr. 2/1896, pp. 161-180. L. C(ORNOIU), Didim
Orbul, dascăl al Bisericii de Alexandria, în rev. B.O.R., nr. 12/1895-1896,
pp. 825-839. I. G. COMAN, op. cit., III, pp. 225-237, cu bibliografie. Pr. VA-
SILE RĂDUCĂ, Didim din Alexandria, în volumul DIDIM DIN ALEXANDRIA
(CEL ORB), Despre Sfântul Duh, Editura focpta, pp. 57-68. REMUS Rus,
op. cit., p. 177. Literatură străină: J. TIGEHELER, Didyme l'Aveugle et
l'exegese allegorique, Nijmegen, 1977. B. BENNETI, Dydimus the Blind's
Knowledge of Manichaeism, în The Light and the Darkness: Studies in
Manichaeism and its World, ed. de P. MIRECKI - J. DEDUHN, Brill, Leiden,
1999. B. J. BENNETI, The Origin of Evil: Didymus the Blind's 'Contra
Manichaeos' and its Debt to Origen's Theology and Exegesis, these (sous
dir. R. E. SINKEWICZ), Univ. din Toronto, 1997. Idem, Holy Laughter in
Dydimus the Blind, în Prayer and Spirituality in the Early Church, vol. 2,
ed. de P. ALLEN - W. MAYER - L. CROSS, Everton Park, Queeensland, 1999,
pp. 301-313. W. BRIGHT, art. Didymus, în Smith-Wace, I, pp. 827-829.
F. L. CROSS, art. Didymus the Blind, în ODCC, p. 402. 0. BARDENHEWER,
Geschichte der altkirchlichen Literatur, III, pp. 85-100. B. ALTANER - A.
STUIBER, op. cit., pp. 280 ş.u.; 291; 392; 395; J. QuASTEN, Patrology, III,
pp. 85-100, cu bibliografie. P. NAUTIN, Didyme l'Aveugle d'Alexandrie, în
DECA, I, pp. 682-683, cu bibliografie. N. NEUSCHĂFER, Didymus der
Elinde, în LACL, pp. 168-170, cu bibliografie.
Teofil al Alexandriei (385-412)
Viaţa
A fost un episcop intrigant şi plin de ambiţii deşarte. Aceste
ambiţii neînfrânate nu l-au lăsat să utilizeze calităţile superioare
cu care era înzestrat: inteligenţa, cultura şi energia, spre scopuri
mai înalte, ci l-au mânat întotdeauna numai la satisfacerea orgo-
liului său şi la dorinţa de a domina cu orice preţ. Nu a uitat nicio-
dată încercarea nereuşită de a pune în scaunul Constantinopo-
lului pe un protejat al său şi deoarece nutrea o ură neîmpăcată
împotriva Sfântului Ioan Gură de Aur, patriarhul acestei cetăţi,
pentru izbucnirea pe faţă a acestei uri nu trebuia decât un pretext,
oricât de neînsemnat. Primirea la Constantinopol a unor călugări
egipteni, acuzaţi de origenism, şi intervenţia pe care o face patri-
arhul Ioan în favoarea călugărilor persecutaţi de Teofil au fost
momente foarte bine venite pentru a se răzbuna. Sfântul Ioan Gură
de Aur a fost acuzat de origenism şi de alte nelegiuiri imaginare.
De aceea, împotriva lui se convoacă la anul 403 un sinod, la cas-
telul imperial, numit „La stejar", de lângă Calcedon. Sinodul aces-
ta, la care participă un număr restrâns de episcopi, a fost prezidat
de Teofil şi compus din adepţi ai săi. Sinodul a depus pe Ioan.
Această condamnare prin intriga unui venerabil episcop, foarte
puţin demnă de un ierarh al Bisericii, a rămas pentru totdeauna ca
o pată întunecoasă pe memoria lui Teofil. El moare la anul 412.
Opera
De la el s-au păstrat următoarele scrieri: un Canon pascal,
mergând de la 380 până la 479, câteva fragmente din scrieri
exegetice şi oratorice şi epistole. Unele din aceste scrieri s-au
păstrat întregi în limba greacă sau în traducere latină, făcută de

Ieronim. Astfel sunt Epistolele sărbătoreşti pascale din anii 402,
403, 404, îndreptate contra lui Origen şi Apolinarie şi o Epistolă
sinodală, probabil din anul 399, scrisă episcopului din Palestina
şi Cipru, împotriva origenismului.
BIBLIOGRAFIE
EDIŢII ŞI TRADUCERI: J. P. MIGNE, PG 65, 29-68; 401-404. Idem, PL

22, 758-769, 773-790, 792-812 şi 813-828. CPG II, 2580-2684. F. Drn-
KAMP, Doctrina Patrum, Mtinster, 1907, p. 120. M. RICHARD, Les ecrits de
Theophile d'Alexandrie, Mus. 92/1939, pp. 35-50. Traduceri: Engleză:
E. A. W. BUDGE, Coptic Homilies in the Dialect of Upper Egypt, London,
1910, pp. 65-225 (text şi traducere în engleză). Italiană: G. LAZZATI, Teo-
filo d'Alessandria, Milano, 1936.
STUDII ŞI MANUALE: Literatură în limba română: I. G. COMAN,
Patrologie, III, pp. 237-256. Prof. Dr. STILIANOS PAPADOPOULOS, Teofil al
Alexandriei (t 412): activul, curajosul şi despoticul arhiepiscop, tradu-
cere de Pr. CORNEL TOMA, după studiul: Theophilos Alexandreias (t 421)
o drasinrios, o paradosianos, kai autarchikos arhiepisckopos, în Revista
Teologică, nr. 3-4/2000, pp. 55-63. REMUS Rus, op. cit., p. 828. Literatură
străină: W. BESANT, art. Theophilus (9), în Smith-Wace, IV, pp. 999-1008.
M. RICHARD, Theophile d'Alexandrie, în DTC, 15/1946, pp. 523-530.
F. L. CROSS, art. Theophilus, în ODCC, p. 1364. B. ALTANER - A. STUIBER,
op. cit., pp. 281; 315; 322 ş.u.; 399. J. QuASTEN, Patrology, III, pp. 100-106,
cu bibliografie. F. X. MURPHY, Theophilus ofAlexandria, în CE 14, pp. 71-
72. A. DE NICOLA, Theophile d'Alexandrie, în DECA, II, pp. 2426-2427.
G. MONICH-LABACHER, Theophilus von Alexandrien, în LACL, p. 602.
Sfântul Chirii al Alexandriei (ţ 444)
Viaţa
S-a născut în Alexandria, în anul 370. Studiile şi le-a făcut la

şcoala din oraşul natal. A trăit apoi o perioadă ca ascet, retras în
pustiul nitric, unde s-a împrietenit cu Isidor Pelusiotul. Reîntors
din pustiu, a fost hirotonit diacon şi apoi preot de către unchiul
său, Teofil, arhiepiscopul Alexandriei.
În anul 403 ia parte împreună cu Teofil la sinodul de la Stejar,
în care este depus Sfântul Ioan Gură de Aur. După moartea un-
chiului său (412), este ales ca succesor al lui, cu toată opoziţia pe
care i-a făcut-o partida adversă, care era sprijinită de şeful armatei
egiptene şi care voia să aleagă pe arhidiaconul Timotei. Puternica
opoziţie care i s-a făcut cu ocazia alegerii ca arhiepiscop se pare
că a fost determinată de teama că, fiind el rudenie cu Teofil, ante-
cesorul său, şi fiind educat de acesta, purtarea şi concepţiile sale
nu vor fi deosebite de cele ale unchiului. Şi de fapt, caracterul
său dominator şi impacient îl arată ca pe un imitator al lui Teofil.
Unele măsuri drastice pe care le-a luat noul ierarh, precum şi
câteva incidente de la începutul păstoririi sale, păreau chiar că dau
dreptate temerilor adversarilor săi. A ştiut, însă, să se impună,
aşa încât influenţa lui în Biserică era foarte mare, iar autoritatea
sa necontestată.
Zelul excesiv pentru prestigiul Bisericii sale, pentru apărarea
căreia era un luptător neobosit şi doritor de a o conduce cu o
mână tare, uita uneori de principiile evanghelice, de care trebuia
să fie pătruns mai ales ca ierarh, în toate împrejurările vieţii.
Astfel, nu mult după ocuparea scaunului arhiepiscopesc, a alun-
gat din Alexandria pe evrei şi pe novaţieni, începând totodată şi
lupta împotriva populaţiei păgâne.
Când au venit în Alexandria cca. 500 de călugări din pustiul

nitric şi au întâlnit pe guvernatorul Oreste, ei îl batjocoriră, nu-
mindu-l păgân şi idolatru. Guvernatorul, crezând că aceasta este
o cursă pe care Chirii i-a întins-o, strigă că el este creştin şi că a
fost botezat la Constantinopol de Atticus. Călugării nu au luat în
seamă cele spuse de el şi l-au batjocorit mai departe, iar unul din
ei, Amonius, luând o piatră, 1-a lovit pe guvernator şi l-a rănit.
Călugărul a fost prins şi bătut cu atâta cruzime, încât el a murit.
Chirii a cerut trupul acestuia şi 1-a îngropat cu mare fast într-o
biserică, iar în cuvântările sale îl laudă ca pe un martir al cre-
dinţei. Fapta lui Chirii a displăcut multor creştini, care ştiau că
lauda dată mortului nu era decât un prilej de a se manifesta îm-
potriva guvernatorului şi că Amonius nu suferise atât pentru cre-
dinţă, cât mai mult ca urmare a îndrăznelii sale.
Numele lui Chirii este implicat, se zice, şi în uciderea celebrei
filosoafe Hipatia din Alexandria. Despre ea se spune că, fiind prie-
tenă cu guvernatorul Oreste, îl împiedica pe acesta să se împace
cu Chirii. De aceea, la anul 415, câteva persoane prea zeloase,
printre care şi lectorul Petru, au aşteptat-o într-o zi pe stradă şi
luând-o din jeţul ei au dus-o la biserica numită Caesareon şi au
ucis-o cu lovituri de ţigle. După aceea, i-au tăiat corpul în bucăţi,
pe care apoi le-au ars.
Trăind multă vreme şi după instalarea sa ca arhiepiscop sub
influenţa antipatiei pe care o avusese unchiul său, Teofil, faţă de
Sfântul Ioan Gură de Aur, Chirii nu voia să introducă numele
acestuia în dipticele Bisericii sale. În anul 416, când Atticus, pa-
triarhul Constantinopolului, care fusese de asemenea adversarul
Sfântului Ioan Gură de Aur, îi scrisese îndemnându-l ca să treacă
numele fostului patriarh de Constantinopol şi în dipticele Bise-
ricii alexandrine, după cum a făcut şi dânsul, în Biserica din Con-
stantinopol, pentru a se restabili astfel pacea în Biserică, Chirii
nu dat ascultare îndemnului, zicând că nu poate să pună în rân-
dul ierarhilor pe unul care a fost dat afară din cler. Totuşi, în anul
următor, 417, la sfatul şi dojana lui Isidor Pelusiotul, el şi-a re-
PATROLOGIE 63
tractat greşelile din trecut şi a trecut numele Sfântului Ioan în

dipticele alexandrine.
Experienţa i-a arătat că trebuie să se debaraseze de toate acele
atitudini care nu erau conforme cu principiile creştinismului.
Acestea l-au ajutat ca să-şi tempereze caracterul său aproape vio-
lent şi să-şi sacrifice ideile personale atunci când pacea Bisericii
cerea aceasta.
Ca teolog cult şi înzestrat cu un spirit speculativ, el a luat
parte cu multă însufleţire la toate discuţiile teologice care erau la
ordinea zilei şi a avut un rol important în toate aceste discuţii.
Adevărata sa activitate şi rolul principal pe care l-a avut în
Biserica universală începe abia la 428, odată cu apariţia nestoria-
nismului. Până la acea dată, activitatea sa se desfăşoară mai mult
în Biserica Egiptului şi abia acum trece graniţele provinciale,
manifestându-se în Biserica universală. El este pentru nestoria-
nism ceea ce a fost Sfântul Atanasie pentru arianism.
Când Nestorie a început să predice, în anul 428, principiile
sale eretice, Sfântul Chiril al Alexandriei îi scrie acestuia, îndem-
nându-l să-şi corecteze învăţăturile sale, ca să nu izbucnească pe
tema acestor învăţături neînţelegeri în Biserica ecumenică. Scri-
soarea Sf. Chiril nu a avut niciun rezultat. Asupra noii erezii,
Chiril atrage şi atenţia credincioşilor, prin a 17-a Epistolă pas-
cală. Între timp, Nestorie, în loc să se îndrepte, îşi precizează şi
propagă noua sa învăţătură şi nu dă ascultare nimănui. Roma,
informată despre doctrina nestoriană atât din partea lui Nestorie,
cât şi din partea ll}i Chiril, condamnă pe Nestorie într-un sinod
ţinut în anul 430. In acelaşi an, convoacă şi Chiril la Alexandria
un sinod cu scopul de a se pronunţa asupra nestorianismului.
Hotărârile sinodului au fost formulate de către Sf. Chiril în 12
puncte, numite anatematisme, căci prin ele se rostea anatema
contra tuturor celor care învăţau ca Nestorie. Numele lui Nes-
torie însă nu figura în anatematisme. Anatematismele, sentinţa
sinodului alexandrin, împreună cu sentinţa sinodului din Roma,
au fost trimise lui Nestorie. Acesta le-a răspuns prin 12 contra
anatematisme şi pe baza unor termeni din ele acuză pe Sf. Chiril
de apolinarism. Sf. Chiril a căutat să se explice prin 2 apologii,

dar nici prin acestea nu a reuşit să-l facă pe Nestorie să înţeleagă
că el nu este apolinarist. Episcopul Alexandriei întrebuinţa cpucrt<;
pentru persoană, pe când antiohienii şi deci şi N estorie înţe
leg prin cpucrt<; natură, fire. Termenii cpucrt<; (natură, fire), oucria
(fiinţă) fot6cr'tacrt<; (substanţă) au fost multă vreme întrebuinţaţi
când în sens de fiinţă şi natură, când în sens de persoană, şi deci
lipsa de precizare, folosirea lor, încă dădea naştere la controverse.
Tocmai aceste cuvinte care într-un alt loc aveau un înţeles, iar în
altul, au dat posibilitatea lui Nestorie să acuze pe Chiril de apoli-
narism, când acesta afirma că în Iisus Hristos e o singură cpucrt<;,
înţelegând prin aceasta o singură persoană şi nu o fire (natură)
cum înţelegea Nestorie acest cuvânt.
Erezia nestoriană luând proporţii, se simţea nevoia unui Sinod
Ecumenic. Împăratul Teodosie II (408-450) convocă un astfel de
sinod, care s-a întrunit la Efes în anul 431. Sufletul acestui sinod
a fost episcopul din Alexandria, care a fost şi preşedintele lui, ca
cel mai mare în rang dintre episcopii prezenţi.
Sinodul trebuia să-şi deschidă lucrările la 7 iunie, dar, din
cauza întârzierii unor delegaţi, s-a amânat până la 22 iunie. La
această dată, deşi susţinătorii lui Nestorie, episcopul din Antiohia
şi alţi episcopi sirieni, nu sosiseră, sinodul s-a deschis şi chiar în
prima şedinţă a fost examinată doctrina lui Nestorie şi respinsă,
iar autorul ei a fost depus şi excomunicat.
La 4 zile după această şedinţă a sosit şi episcopul Ioan din
Antiohia, cu 43 de episcopi. Nemulţumiţi că episcopul Chirii nu
a aşteptat sosirea lor, ci s-a pronunţat chiar în problema princi-
pală pentru care a fost convocat sinodul, vrând astfel să-i pună
în faţa unui fapt împlinit, ei au ţinut un sinod aparte şi, acuzând
pe Chirii şi pe Memnon, episcopul Efesului, de procedura neca-
nonică şi violentă, îi declarară depuşi. Ambele sinoade şi-au îna-
intat hotărârile împăratului, cerând ca să le confirme. Pus în faţa
celor două tabere, împăratul a crezut că cel mai bun lucru este să
confirme hotărârile amândurora. Deci, a aprobat atât depunerea
PATROLOGIE 65
lui Nestorie, cât şi a lui Chiril şi Memnon şi a dispus ca toţi trei

să fie condamnaţi la închisoare. Sf. Chiril a stat aici câteva luni,
după care, în urma cererii sinodului şi a clerului din Constantino-
pol, care ţinea mult la el şi-l considera ca salvatorul ortodoxiei de
pericolul nestorian, a fost pus în libertate.
Condamnarea lui Nestorie nu a adus cu sine şi pacea în Bise-
rică. Ce este drept, cu această ocazie, s-a precizat doctrina orto-
doxă în privinţa celor două naturi ale Domnului nostru Iisus
Hristos, dar nu toată lumea a rămas mulţumită prin această so-
luţie. Episcopii orientali, cum se mai numeau episcopii sirieni,
au reacţionat şi pe mai departe, nevoind să recunoască condam-
narea lui Nestorie, şi mai ales vedeau cu ochi răi aprobarea celor
12 anatematisme ale lui Chiril ca ortodoxe. Ei vedeau în Chiril
un eretic, care confundă cele două naturi (cpucrti;) în Iisus Hristos.
Încercări de împăcare între Ioan de Antiohia, conducătorul
antiohienilor şi între Chiril al Alexandriei s-au făcut în mai multe
rânduri. În cele din urmă, după concesiuni reciproce, s-a ajuns la
o împăcare. Chiril a renunţat la termenul µta q>Ucrt<;, iar orienta-
lii au primit cuvântul 8Eo't6Ko<; şi au înlocuit cuvântul cruva<pcta
(unire morala) cu evrom<;. Dar nici după această împăcare - în
care orientalii au cedat, convingându-se de ortodoxia lui Chiril -
nu au rămas toţi mulţumiţi. Extremiştii din ambele partide conti-
nuau să facă imputări episcopului Alexandriei. Unii dintre orien-
tali îl acuzau de apolinarism, iar egiptenii, că a făcut prea multe
concesiuni. El a căutat să-şi justifice şi pe mai departe ortodoxia
lui faţă de aceşti extremişti şi să ducă lupta contra nestorienilor
până la sfârşitul vieţii sale. După 32 de ani de păstorire, consa-
craţi credinţei şi progresului Bisericii, moare la 27 iunie 444. Prăz
nuirea lui se făcea altădată la 27 iunie, iar acum se face la 9 iunie.
În discuţiile doctrinale şi în polemică, el a fost plin de vervă,
documentându-şi şi apărându-şi cu multă tenacitate opiniile. Însă,
din punct de vedere literar, valoarea sa e redusă. Stilul său este
adesea confuz şi obscur. Nu cunoaşte nici arta, nici frumuseţea
scriitorilor buni. Am putea spune că bizantinismul începe cu el.
Opera
Scrierile sale sunt foarte numeroase şi au fost de natură exe-
getică, apologetică, dogmatică, polemică, omiletică şi epistolară.
I. Lucrări exegetice
1. TIEpt 'tfl~ EV 1tVEt)µan Kat aA.î]0Eta npocrKuvilcrEro~ Kat
A.a'tpEia~, Despre închinarea şi despre cultul în duh şi în adevăr,
în 17 cărţi. În această lucrare, Sfântul Chiril caută să dovedească
că legile şi instituţiunile iudaice au fost abrogate după litera lor,
dar nu şi după spiritul lor, deoarece riturile pe care le-au practi-
cat iudeii în chip material se continuă în creştinism, în închinarea
spirituală dată de creştini lui Dumnezeu. Deci, legea şi profeţii
n-au fost desfiinţate, ci numai perfecţionate. Apoi, bazându-se pe
prescripţiile vechi, arată doctrina Bisericii despre fuga de păcat,
mântuirea în Hristos, dragostea de Dumnezeu şi de aproapele; de
asmenea, doctrina despre Biserică, preoţie, cultul spiritual dat lui
Dumnezeu.
2. rA.acpupa (Comentarii alese). Concepţiile din prima scri-
ere sunt completate în aceasta prin 13 capitole. Aici dovedeşte că
în toate cărţile lui Moise se găseşte închipuit Mântuitorul. De
aceea, studiază şi explică mai ales toate pasajele în care crede că
se găsesc tipuri ale Mântuitorului. Exemplele: Adam, Avraam, Mel-
chisedec, Isaac, Iacob, mielul pascal, vaca roşie, şarpele de aramă
etc., toate preînchipuiesc pe Hristos. Interpretarea e alegorică.
3. Din comentariile la cărţile Vechiului Testament, s-au păs
trat în întregime comentariul la Isaia în 5 cărţi, la cei 12 profeţi
mici şi mai multe fragmente la Regi, Psalmi, Proverbe, Cân-
tarea Cântărilor, Ieremia, Baruh, Ezechiel şi Daniel. Exegeza o
face în toate după interpretarea alegorică şi caută astfel să
demonstreze că legea veche este închipuirea şi pregătirea celei
noi. Interpretarea literară o face mai mult la comentariile la
Noul Testament.
PATROLOGIE 67
4. Principalele comentarii la Noul Testament sunt: Comenta-

riu la Evanghelia după Sfântul Ioan, în 12 cărţi (dintre care două
sunt pierdute). Este cel mai important comentariu pe care l-a
făcut Chiril şi în care dezvoltă anumite probleme dogmatice şi
polemice împotriva ereziilor. Vorbeşte aici despre consubstanţia-
1itatea şi egalitatea Fiului cu Tatăl, despre divinitatea Sfântului
Duh etc., deci probleme trinitare. Este scrisă înainte de a se ivi
nestorianismul (428).
Mai are, apoi, un comentariu la Luca, păstrat aproape com-
plet în limba siriană. Este o interpretare făcută pe larg.
În mod fragmentar s-au păstrat comentarii la Matei, Romani,
Corinteni şi Evrei.
Comentariile la Vechiul Testament şi din Noul Testament la
Evanghelia după Ioan sunt anterioare anului 428, iar celelalte
sunt posterioare anului 428.
II. Lucrări apologetice
Chiril este autorul unui tratat: Contra lui Iulian Apostatul. Pe
la anul 363, împăratul Iulian Apostatul a scris o operă volumi-
noasă împotriva religiei creştine şi împotriva tuturor învăţăturilor
ci ~i care, din cauza compunerii foarte frumoase, s-a răspândit
foarte mult şi a pus în nedumerire pe unii creştini, în timp ce pă
gânii se mândreau cu o asemenea operă.
Ea a rămas mult timp necombătută mai temeinic, din care
cauză Sfântul Chiril a crezut că este de datoria lui să arate care
este valoarea reală a acestei opere, care conţinea atâta dispreţ
fotă de creştinism. După metoda lui Origen împotriva lui Cels,
Chirii reproduce textul şi îi opune apoi rând pe rând argumen-
tele lui, dovedind că creştinismul nu este un iudaism degenerat
i;>i amestecat cu păgânism, ci, dimpotrivă, este o religie cu mult
superioară celorlalte religii. Această combatere o face în anul
433 ~i conţine 30 de cărţi, dar până la noi au ajuns doar primele
1O, iar din restul se păstrează doar câteva fragmente în limba
ttreucă şi siriacă.
III. Lucrări dogmatico-polemice

În probleme de doctrină, Sfântul Chiril a fost preocupat mai
mult de două dogme: a Trinităţii şi a Întrupării, concretizate în
următoarele:
1. Tezaurul despre Sfânta şi cea de o fiinţă Treime (H ~t~Âoc;
'tcOV ericraup&v 7tEpt 'tflc; fryiac; K<Xt 6µooucriou Tpiaooc;), în
care apără, în 35 de teze, învăţătura tradiţională despre Sfânta
Treime, mai ales contra arienilor şi în special contra lui Euno-
mius. Se foloseşte foarte mult de forma dialectică. Expune în
primul rând obiecţiunile ereticilor şi apoi răspunde acestora,
combătându-le. Această operă este una din cele mai importante
ale Sfântului Chiril al Alexandriei.
2. Şapte dialoguri despre Sfânta Treime (TIEpt ayiac; 'tE Kat
6µooucriou Tpiaooc;) sunt de fapt şapte convorbiri între autor şi
între un preot oarecare cu numele Hermia. Expune aceeaşi doctri-
nă ca şi în opera anterioară, dar într-o formă mai scurtă. Ambele
reprezintă starea teologiei trinitare ortodoxe către anii 420-425,
când au fost scrise.
A Mult mai importante şi mai multe sunt operele referitoare la
Intrupare. Ele sunt cauzate de erezia nestoriană, care apare în Bi-
serică în anul 428, şi din acest moment Sfântul Chiril va fi pre-
ocupat de această problemă.
După izbucnirea nestorianismului, el se grăbeşte să prezinte
Curţii bizantine pericolul noii erezii prin trei memorii: Despre
credinţa cea adevărată către împăratul Teodosie şi Două cărţi
despre credinţa cea adevărată către regine, adică către soţia şi
surorile lui Teodosie; sunt scrise pe la anul 430. Mai scrie apoi
Dialogul despre întruparea Unului-Născut, care este de fapt o
prelucrare a memoriului adresat împăratului; Contra blestemelor
lui Nestorie, compusă în cinci cărţi şi apărută în 430, răspunde
unor discursuri publicate de ereticul Nestorie; Douăsprezece ana-
tematisme contra lui Nestorie sunt deciziile Sinodului alexandrin
din 430, formulate de Sfântul Chiril în 12 puncte, prin care se
rostea anatema contra acelora care învăţau ca Nestorie. În urma
acestor anatematisme, Chiril a trebuit să se apere faţă de atacurile
PATROLOGIE 69
pe care le aduceau adversarii, bazaţi pe această scriere. Acestor

atacuri le răspunde prin: Apologeticul pentru cele 12 capitole
(anatematisme), împotriva episcopilor orientali, şi prin: Apologe-
ticul pentru cele 12 capitole împotriva lui Teodoret. Cu ocazia
Sinodului din Efes (trei Ecumenic), ţinut la 431, Sfântul Chiril a
întocmit - la cererea Sinodului - o a treia apologie a anatematis-
melor: Explicarea celor 12 capitole, iar după reîntoarcerea sa la
Alexandria (31 octombrie 431), îşi justifică toată atitudinea
printr-un memoriu adresat împăratului: Apologetic către împăra
tul Teodosie.
Alte scrieri ale Sfântului Chiril referitoare la controversa hris-
tologică sunt: Scalia despre întruparea Unului-Născut (se păs
trează numai în traducerea în limba latină a lui Marius Mercatar);
Despre întruparea Logosului; Că Hristos este unul este un dialog
despre unitatea lui Hristos; Că Sfânta Fecioară e Născătoare de
/)umnezeu, iar nu de Hristos; Împotriva acelora care nu vreau să
mărturisească că Sfânta Fecioară e Născătoare de Dumnezeu.
În afară de aceste scrieri, păstrate în întregime, se mai găsesc
~i unele fragmente din: Împotriva sinusiaştilor (apolinariştilor),
Împotriva lui Diodor şi Teodor (de Mopsuestia), precum şi din
alte câteva scrieri.
IV. Omilii
1. Omilii pascale. Se ştie că la Sinodul de la Niceea epis-
copul Alexandriei a primit însărcinarea să calculeze, pentru vii-
tor, timpul când trebuie să se serbeze Paştile în Biserica creştină
~i rezultatul să-l comunice întregii Biserici, în aşa fel încât ziua
lnvierii să se prăznuiască în mod unitar în Biserică. Această în-
sttrcinare a primit-o episcopul Alexandriei pentru motivul că în
acel timp Alexandria era cel mai important centru astron~mic şi,
deci, se putea cel mai uşor achita de obligaţia impusă. In baza
mandatului primit, episcopul de Alexandria (Teofil, Chiril şi alţii),
comunica, în timp util, rezultatul cercetărilor celorlalte Biserici,
în formă de omilii pascale, în care însă tratau şi diferite probleme
de dogmatică sau morale, care erau la ordinea zilei.
De la Sfântul Chiril ne-au rămas 29 de astfel de omilii (sau

epistole) pascale.
2. Şase omilii care au fost pronunţate la Efes, cu ocazia Si-
nodului din 431. În acestea combate erezia nestoriană. Dintre ele
este demnă de amintit cea referitoare la Sfânta Fecioară, care
constituie cel mai renumit imn pe care Biserica veche l-a adus
Sfintei Fecioare. În această omilie, Sfânta Fecioară este numită:
„Născătoare de Dumnezeu, comoară preţuită a întregii lumi,
lumină ce nu se stinge niciodată, cununa fecioriei, sceptrul orto-
doxiei, templu nestricat, mamă şi fecioară".
A 7-a omilie, cu acelaşi conţinut ca şi ·cele precedente, a
ţinut-o în Alexandria, în timpul când a ajuns la înţelegere cu epis-
copul Ioan de Antiohia (433).
Autenticitatea acestor omilii care i se atribuie este îndoielnică.
V. Epistole
Epistolele propriu-zise ale Sfântului Chiril al Alexandriei sunt
cu mult mai importante decât omiliile. Ele sunt în număr de 71.
Toate sunt posterioare anului 428. Dintre ele, 15 sunt dogmatice,
în care expune în mod precis doctrina sa şi se apără totodată de
anumite atacuri; 50 sunt importante pentru istoria controversei
nestoriene şi a Sinodului de la Efes, iar celelalte tratează proble-
me disciplinare.
În traducere coptă s-a păstrat o scriere a Sfântului Chiril în
formă de dialog, în care se tratează probleme eshatologice şi
canonice. Multe din epistolele sale s-au pierdut. Dar din cele care
au rămas se constată zelul de care el a fost animat în apărarea
Ortodoxiei, apărare în care s-a dovedit a fi un bun teolog şi docu-
mentat. In ceea ce priveşte forma operei sale, „haina în care el
şi-a îmbrăcat ideile", putem spune că e departe de a fi la aceeaşi
înălţime ca şi concepţiile lui. Îi lipseau însuşirile unui bun scriitor.
În explicări e lung şi confuz, limba în care se exprimă e adesea
vulgară şi lipsită de eleganţă, iar uneori chiar de claritate. Pro-
blema principală pentru el era ideea, iar formei în care şi-o expri-
ma îi dădea mai puţină importanţă.
PATROLOGIE 71
Doctrina
Sfântul Chiril al Alexandriei şi-a precizat convingerile dog-
matice mai ales cu prilejul ivirii controversei nestoriene şi a avut
acelaşi rol în această controversă pe care l-a avut Sfântul Atana-
sie în cea ariană.
Sfântul Chiril a fost numit - de către Anastasie Sinaitul - „Pe-
cetea Părinţilor". Acest apelativ i-a fost dat ca să-i definească
locul în istoria gândirii creştine, mai ales că el al fost un punct de
referinţă în procesul de formulare şi cristalizare a dogmelor Bise-
ricii Ortodoxe de pretutindeni.
„Dumnezeu e o natură simplă, e Unul şi Unic în toate şi prin
toate, nu a primit existenţa de la Sine Însuşi şi nici de la altul. El
este veşnic, înaintea veacurilor, fără schimbare şi fără moarte,
sălăşluind în lumina cea neapropiată. Este izvor al înţelepciunii
~i al vieţii". Deşi ştim că El există, nu putem şti ce este El în
natura Lui. Doar Dumnezeu Se cunoaşte pe Sine în mod desă
vârşit; El cunoaşte lucrurile din veci, direct şi integral, nu pe cale
raţională, analitică sau discursivă. Tatăl este Dumnezeu, Atotţii
torul (Pantocrator), Dumnezeu Atotputernic, Care creează lumea
în timp şi în spaţiu, adică aduce „dintru nefiinţă la fiinţă" creaţia
sensibilă, empirică, şi cea inteligibilă, nevăzută.
Doctrina sa hristologică este expusă cu precizie şi este în
conformitate cu învăţătura tradiţională a Bisericii, de aceea a fost
confirmată şi primită ca ortodoxă de către Sinodul III Ecumenic
de la Efes din 431. Cu toate acestea, disidenţii au invocat că ea
este contrară deciziilor Sinodului de la Calcedon din 451. Difi-
cultatea porneşte mai ales de la termeni. Cele două şcoli, alexan-
drină şi antiohiană, între care se ridică de obicei disputele, se fo-
losesc de aceşti termeni, dar cu înţelesuri deosebite. Pentru antio-
hieni, cuvintele cpucm; şi un6cr'tacn~ au aceeaşi însemnătate,
înţelegându-se prin ele substanţa concretă, cu proprietăţile şi fa-
cultăţile ei esenţiale, spre deosebire de np6crronov, care însemna
individul complet, persoana independentă. Pentru Chiril, din con-
tră, toţi aceşti termeni au aceeaşi înţelegere, de persoană aparte
şi independentă. Astfel se explică atitudinea lui Chirii faţă de for-

mula 8-Uo cpucrt~ a adversarilor, în care el nu vede două naturi şi
două persoane deosebite în Hristos.
În expunerea sa, Chirii pleacă de la persoana Logosului,
Care în starea Sa de întrupare este Hristos, iar persoana lui Iisus
Hristos fiind identică cu cea a Logosului. Logosul este desăvârşit
în dumnezeirea Sa; dar natura Sa omenească pe care o ia şi în
care există este de asemenea desăvârşită, compusă dintr-un trup
şi suflet raţional (cuvântul crap~, luat de Chirii pentru a arăta natu-
ra omenească a lui Hristos, nu este luat în sensul lui Apolinarie,
de a exclude sufletul raţional). Logosul desăvârşit S-a unit deci
cu omul desăvârşit (perfect, deplin). Această unire o numeşte el
ipostatică (adică personală), KCXS' U1tOCî'CCXCît V şi Evrocrt~ cpUcrt KÎ].
Această unire nu există numai într-un raport exterior; nu este o
simplă relaţie de adaptare între Logos şi om. Cu toate acestea, nu
este o prefacere a unui element în altul. Cuvântul nu S-a schim-
bat în trup (came). El n-a întocmit trupul Său din substanţa di-
vină, ci l-a luat din Maria. Carnea a rămas de asemenea în sub-
stanţa sa. Nu a fost nici o fuziune între Logos şi om, ca să facă
un tertium quid, care nu este nici unul, nici altul. Omul păstrează
în unire nu numai fiinţa sa în timp, ci şi proprietăţile sale, adică
suferinţa, slăbiciunea, lipsa etc. Pentru că Logosul e om adevărat
şi Dumnezeu adevărat, este consubstanţial Tatălui şi mamei.
Chirii a fost acuzat de nestorieni că susţine acea fuziune între
cele două naturi ale lui Hristos, încât aceste naturi îşi şterg pro-
prietăţile lor distincte, iar din completa. lor fuziune rezultă un ter-
tium quid, care-i un element nou şi fără nicio legătură cu cele
două naturi. Faţă de această acuzaţie, Chirii caută să se apere în
toate scrisorile sale dogmatice.
După cum se vede din cele de mai sus, s-a arătat mai mult în
ce constă unirea, decât în ce nu constă. Nu s-a dat o idee pozitivă
asupra unirii şi nu s-a arătat natura ei intimă. Asupra acestui
punct, Chirii ne spune că nu putem cunoaşte nimic, căci, în fond,
unitatea lui Hristos este pentru noi de neexplicat şi de neînţeles.
Tradiţia ne-a transmis-o şi noi trebuie să o primim. Dacă nu înţe-
PATROLOGIE 73
legem taina, Chiril ne spune că putem să avem idee de raportul

stabilit între Logos şi om şi să constatăm rezultatele. Stabilind
acest raport, deşi avea un sentiment aşa de adânc, Chiril a greşit
mai ales în ceea ce priveşte termenii. A ajuns să spună despre
cpU<n~ în Hristos că nu e decât unica natură întrupată a Cuvân-
tului lui Dumnezeu. Chiril ţine foarte mult la această formulă,
crezând că e de la Sfântul Atanasie, pe când de fapt era de la
Apolinarie. Cu foarte multă greutate a primit formula ouo cpucrt~,
~i atunci cu explicaţiile necesare. Deşi vorbeşte despre o singură
natură după unire în Hristos, nu poate fi interpretat ca monofizit
~i nici nu putem să spunem că el a afirmat o natură omenească
incompletă. Afirmaţiile de mai sus sunt evidente. Rezultatele din
unitatea aşa cum o concepe Chiril sunt: 1. Legitimitatea comuni-
cării însuşirilor (idiomelelor); 2. Nu există decât un Fiu, Care,
fiind identic Logosului, Fiul lui Dumnezeu, este deci Fiul natu-
ral al lui Dumnezeu. Pe de altă parte, acest Cuvânt întrupat, pen-
tru că Şi-a apropriat tot ce este din carnea Sa (trupul Său), a de-
venit Fiu prin natură din Maria. Maria a dat lumii un Dumnezeu,
este 0to't6Ko~; 3. Pentru că Iisus este personal Cuvântul întrupat,
trebuie să fie termenul unic al adoraţiei; 4. Iisus, fiind o persoană,
dar Dumnezeu şi om, este mijlocitorul natural între Dumnezeu şi
om, pentru că participă complet, fără de păcat, bineînţeles, la na-
tura omenească.
Privitor la Duhul Sfânt, Chiril arată că „după cum Fiul este
chipul desăvârşit al Tatălui, ca Unul Care L-a primit şi Îl '1!e pe
Tatăl, tot aşa, Cel care a primit chipul Fiului, adică Duhul, Ii are
pe Fiul şi pe Tatăl, Care e în Acesta. Atunci când Duhul pătrunde
în noi, El ne face asemenea la chip cu Dumnezeu. De aceea, sus-
\ine Chirii, formaţi fiind noi oamenii după Dumnezeu, prin pe-
cetluirea cu Duhul Sfânt, Duhul nu poate fi o creatură, căci cum
ar putea ceva ce este creat să imprime chipul fiinţei dumnezeieşti
1:ti să facă să stăruie în noi peceţile firii noastre ? Sfântul Duh nu
pictează în om aidoma unui zugrav Fiinţa divină, ca şi cum am
fi străini de aceasta. Nu în felul acesta ne duce la asemănarea
cu Dumnezeu, ci El Însuşi, fiind Dumnezeu şi purcezând din
Dumnezeu, se imprimă ca în ceară în inimile celor ce-L primesc

ca o pecete, în chip nevăzut, repictând natura prin comuniunea şi
asemănarea cu El, spre frumuseţea arhetipală, şi restituind omu-
lui chipul lui Dumnezeu".
Referitor la învăţătura despre Maica Domnului, el arată în
controversa cu Nectarie că Fecioara Maria este Născătoare de
Dumnezeu. Învăţătura lui a fost acceptată şi pecetluită la al trei-
lea Sinod Ecumenic de la Efes din 431.
Vorbind despre Sfânta Euharistie, spune împotriva nestoria-
nismului, care compromitea Sfânta Euharistie sau o transforma în
antropofagie, că ea devenind trupul Logosului, acest trup era făcă
tor de viaţă, aşa cum Domnul Insuşi numeşte trupul Său pâinea
vieţii şi o numeşte 7tpom:popa.
Redăm, în cele ce urmează, cele 12 Anatematisme ale Sfân-
tului Chirii al Alexandriei:
I. Dacă cineva nu mărturiseşte că Emanuel este cu adevărat
Dumnezeu, iar Sfânta Fecioară pentru aceasta: Născătoare de
Dumnezeu (căci a născut trupeşte pe Cuvântul lui Dumnezeu Cel
întrupat), să fie anatema.
Il. Dacă cineva nu mărturiseşte că Cuvântul lui Dum-
nezeu-Tatăl S-a unit cu trupul după ipostas şi că Hristos este
numai unul cu propriul Său trup, acelaşi adică: Dumnezeu şi om
deodată, să fie anatema.
III. Dacă cineva desparte, după unire, ipostasurile în unicul
Hristos, unindu-le numai cu legătura demnităţii, adică a auto-
rităţii sau a puterii şi nu mai ales prin legătura unirii fizice, să
fie anatema.
IV. Dacă cineva împarte expresiile din scrierile evanghelice
şi apostolice, sau zise de către sfinţi cu privire la Hristos, sau
cele zise de El despre Sine Însuşi, între două Persoane sau ipos-
tasuri şi le atribuie pe unele omului, considerat deosebit de
Cuvântul lui Dumnezeu, iar pe altele, ca unele ce se cuvin lui
Dumnezeu, numai Cuvântului lui Dumnezeu, să fie anatema.
V. Dacă îndrăzneşte cineva să spună că Hristos este om
purtător de Dumnezeu şi nu mai ales că este Dumnezeu adevărat
PATROLOGIE 75
ca Fiu unic şi natural, întrucât „ Cuvântul trup S-a făcut" şi S-a

împărtăşit întru toate asemenea nouă sângelui şi trupului, să fie
anatema.
VI. Dacă îndrăzneşte cineva să spună că Cuvântul lui Dum-
nezeu-Tatăl este Dumnezeu sau Stăpânul lui Hristos şi nu-L măr
turiseşte mai ales pe Unul şi Acelaşi şi Dumnezeu şi om deodată,
întrucât, după Scripturi, „ Cuvântul trup S-a făcut", să fie anatema.
VII. Dacă cineva zice că Iisus ca om a lucrat sub influenţa
Dumnezeu-Cuvântului şi că a fost înconjurat cu mărirea Celui
Unul-Născut, ca un altul, care există deosebit de El, să fie anatema.
VIII. Dacă va îndrăzni cineva să spună că omul cel luat tre-
buie împreună adorat cu Dumnezeu-Cuvântul şi împreună mărit
.~i împreună numit Dumnezeu, ca un altul, şi nu cinsteşte mai ales
cu o singură închinare pe Emanuel şi nu-I înalţă o singură doxo-
logie, deoarece „ Cuvântul trup S-a făcut", să fie anatema.
IX. Dacă cineva zice că Domnul Iisus Hristos Cel unic a fost
preamărit de Duhul, în sensul că puterea cea folosită (pentru
aceasta) ar fi una străină şi nu cea din El, şi că a luat de la El
(de la Duhul) puterea de-a lucra împotriva duhurilor necurate şi
de-a face între oameni semnele cele dumnezeieşti şi nu mai ales
că propriul Său Duh este Cel prin care a lucrat semnele dum-
nezeieşti, să fie anatema.
X. Dumnezeiasca Scriptură zice că Hristos S-a făcut arhie-
reu şi apostol al mărturisirii noastre şi că S-a adus pe Sine pen-
tru noi întru miros de bună mireasmă lui Dumnezeu si Tatălui.
Deci, dacă zice cineva că nu Însuşi Cuvântul lui Du,,,;,nezeu S-a
.făcut arhiereu şi episcop al nostru, când s-a făcut trup şi om
asemenea nouă, ci un alt om din femeie, deosebit de El, sau dacă
zice cineva că pentru Sine S-a adus jertfă şi nu mai ales pentru
noi singuri (căci Cel ce n-a cunoscut păcatul n-a avut lipsă de
jertfă), să fie anatema.
XI. Dacă cineva nu mărturiseşte că trupul Domnului este
.fâcător de viaţă şi propriu al Cuvântului lui Dumnezeu-Tatăl, ci
zice că este al altuia afară de El, împreună cu El după demni-
tate, adică ca şi unul care a avut numai locuirea divină, şi nu-i
mai ales de viaţă făcător precum am zis, fiindcă s-a făcut propriu
al Cuvântului, Care toate le poate însufleţi, să fie anatema.
XII. Dacă cineva nu mărturiseşte că Cuvântul lui Dumnezeu
a pătimit cu trupul şi a fost răstignit cu trupul şi a gustat moar-
tea cu trupul şi S-a făcut întâi-născut din morţi, întrucât ca Dum-
nezeu este viaţă şi de viaţă făcător, să fie anatema.
BIBLIOGRAFIE
EDIŢII ŞI TRADUCERI: J. P. MrGNE, PG 68-77. E. SCHWARTZ, Acta conci-

liorum oecumeniconim. Concilium universale Ephesinum, I, vol. 1-5 cuprinde
majoritatea scrierilor anti-nestoriene. Versiunea siriacă a Comentariului la
Evanghelia după Luca, în CSCO 70, ed. de J. B. CHABOT, Paris şi Leipzig,
1912; şi CSCO 140, de R. M. ToNNEAU (trad. latină), Louvain, 1953.
Traduceri: Română: OLIMP N. CĂCIULĂ, Anatematismele Sf Chirii al
Alexandriei, Bucureşti, 1931. SFÂNTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI, Scrieri.
Trad. de D. STĂNILOAE, în P.S.B., vol. 38 (1991), 39 (1992), 40 (1994) şi
41 (2000).
STUDII ŞI MANUALE: Literatură în limba română: D. BOROIANU,
Chirii al Alexandriei şi opera sa contra lui Iulian Apostatul, în rev. B.O.R.
nr. 7-9/1907-1908, pp. 1234-1245. TEODOR POPESCU, Sfântul Chirii şi
Primatul, în rev. B.0.R., nr. 1-2/1933, pp. 25-30. Diac. NICOLAE POPOVICI,
Începuturile nestorianismului cu specială considerare asupra anatematis-
melor Sfântului Chirii. Teză de licenţă în teologie, Seria Teologică, Sibiu,
1937, 76 p. Pr. OLIMP CĂCIULĂ, Anatematismele Sfântului Chirii al Alexan-
driei, rev. B.O.R., nr. 3-4/1937, pp. 129-154 (Rezumat în limba franceză,
pp. 154-155). I. G. COMAN, Patrologie, 1956, pp. 144-150. Idem, III,
pp. 284-353 (bibliografie). Idem, Momente şi aspecte ale hristologiei pre-
calcedoniene şi calcedoniene. Cap. II: Contribuţia Sfântului Chirii al Alexan-
driei la hristologia precalcedoniană, în rev. Ortodoxia, nr. 111965, pp. 44-
82. Drd. ION CARAZA, Doctrina hristologică a Sfântului Chirii al Alexan-
driei, în rev. S.T., nr. 7-8/1968, pp. 528-542. Magistr. DUMITRU POPESCU,
Sfinţenia după Sfântul Chirii al Alexandriei, în rev. Ortodoxia, nr. 2/1961,
pp. 230-241. Pr. MATEI PÂSLARU, Sfântul Chirii, Patriarhul Alexandriei şi
filosoafa Hipatia, în rev. Mitropolia Banatului (= M.B.), nr. 7-9/1970,
pp. 485-504. Drd. VIOREL IONIŢĂ, Hristologia Sfântului Chirii al Alexandriei
PATROLOGIE 77
în perspectiva dialogului cu Bisericile Necalcedoniene, în rev. Ortodoxia,

nr. 2/1971, pp. 194-209. Drd. CONSTANTIN STĂNULEŢ, Doctrina euharis-
tică în operele Sfântului Chirii al Ierusalimului, în rev. Ortodoxia, nr.
2/1971, pp. 210-218. Arhim. TIMOTEI TR. SEVICIU, Doctrina hristologică
11 Sfântului Chirii al Alexandriei în lumina tendinţelor actuale de apro-
piere dintre Biserica Ortodoxă şi Vechile Biserici Orientale, în rev. M.B.,
nr. 7-9/1972, pp. 325-462. Idem, Valoarea hristologiei Sfântului Chirii în
contextul teologiei actuale. Promovarea ecumenismului creştin, în rev. Mi-
tropolia Olteniei(= M.0.), nr. 5-6/1973, pp. 477-481. Episcopul TIMOTEI
SEVICIU, Puncte de contact între hristologia calcedoniană şi necalcedo-
niană în perspectiva doctrinei Sfântului Chirii al Alexandriei, în rev. Or-
todoxia, nr. 4/1989, pp. 7-19. Pr. Prof. DUMITRU STĂNILOAE, Introducere
(Viaţa, teologia hristologică şi lupta antinestoriană a Sfântului Chiril n.n.),
la volumul SFÂNTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI, Scrieri - Partea I, în colecţia
P.S.B., vol. 38, E.l.B.M.B.0.R., Bucureşti, 1991, pp. 7-10. Drd. LUCIAN
TURCESCU, Hristologia Sfântului Chirii al Alexandriei, în rev. S.T., nr. 4-
6/1994, pp. 49-70. Pr. Conf. Dr. SIMION TODORAN, Sfântul Chirii al Ale-
xandriei, exeget al Hristologiei, în rev. Credinţa Ortodoxă, nr. 2/1999,
pp. 9-24. Lect. Univ. Dr. MARIUS TELEA, Logosul divin - trup şi suflet deplin
în viziunea Sfântului Chirii al Alexandriei, în rev. Orizonturi teologice,
nr. 3/2001, pp. 149-170. VALENTIN BUCŞE, Sfântul Chirii al Alexandriei
în imnologia slujbei sale de prăznuire, în Revista Teologică, nr. 4/2001,
pp. 63-70. Arhiereu Prof. Dr. IRINEU SLĂTINEANUL POPA, Experienţa reali-
tăţii euharistice ca trup al Fiului lui Dumnezeu înomenit după Sfântul
Chirii al Alexandriei, în rev. M.O., nr. 5-6/2001, pp. 12-24. t NICOLAE COR-
NEANU, Mitropolitul Banatului, Sfântul Chirii al Alexandriei şi împăratul
Iulian Apostatul, în volumul său: Farmecul scrierilor patristice, Editura
Anastasia, Bucureşti, 2002, pp. 157-166. Lector dr. VASILE CRISTESCU, Sf.
Chirii al Alexandriei, Despre dreapta credinţă către împărat, în rev. Teo-
logie şi Viaţă, nr. 7-12/2004, pp. 215-227. Dr. IosIF FERENT, Îndumnezei-
rea omului prin energiile divine necreate, în gândirea Sfântului Chiril al
;\/exandriei, în rev. Orizonturi teologice, nr. 3-4/2004, pp. 53-68. Elemente
ale hristologiei chiriliene pot fi găsite şi la Drd. LUCIAN D. CoLDA, Iisus
Hristos: particularitatea istorică a întrupării şi universalitatea cosmică a
mântuirii, în rev. Altarul Reîntregirii, nr.112004, pp. 263-287. Pr. Lect.
Dr. CONSTANTIN BĂJĂU, Învăţătura Sf. Chirii al Alexandriei despre Sfântul
l>uh, în consens general cu Sfânta tradiţie şi Sfinţii Părinţi, în Revista
Teologică, nr. 112005, pp. 85-97. REMUS Rus, op. cit., p. 131. Literatură
străină: A. KERIGAN, St. Cyril of Alexandria, Interpreter of the Old Tes-

tament, Rome, 1952. J. LIEBAERT, Saint Cyrille d'Alexandrie et l'arianisme.
Les sources et la doctrine christologique du 'Thesaurus' et des 'Dialogues
sur la Trinite', Lille, 1948. G. GUIDICI, La dottrina delia grazia ne! Com-
mentario ai Rom. di S. Cirillo d'Alessandria, diss. Greg., Roma. 1951. W.
BRIGHT, art. Cyrillus (7), în Smith-Wace, I, pp. 763-773. F. L. CROSS, art.
Cyril, St., în ODCC, pp. 369-370. 0. BARDENHEWER, Geschichte der alt-
kirchlichen Literatur, IV, pp. 22-74. B. ALTANER - A. STUIBER, op. cit.,
pp. 283-288; 339; 508. J. QuASTEN, Patrology, III, pp. 116-142, cu biblio-
grafie. J. TIXERONT, op. cit., p. 212. Assist. Univ. Dr. LUCIAN D. COLDA,
Die Jungfrau Maria im nestorianischen Streit, în: Anuarul Facultăţii de
Teologie „Andrei Şaguna" - Sibiu, Nr. V (XXX)/2004-2005, Ed. Univer-
sităţii „Lucian Blaga", Sibiu, 2008, pp. 131-153 (Informaţiile legate de Sf.
Chiril al Alexandriei şi hristologia sa pot fi găsite mai ales la § 5: Cyrill von
Alexandrien, sein Kampf gegen Nestorius und das 3. ăkumenische Konzil von
Ephesus (431), pp. 148-153. Studiul poate fi accesat şi în format electronic
la următoarea adresă de internet: http://teologie.ulbsibiu.ro/anuar/Anuar-
2004-2005-TEOLOGIE-Sibiu.pdf- Postat la data de 14.07.2008). HANS
FREIHERR VON CAMPENHAUSEN, Chirii al Alexandriei, în val. său: Părinţii
greci ai Bisericii, traducere din germană de MARIA-MAGDALENA ANGHE-
LESCU, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2005, pp. 231-248.
Sinesiu de Cirene
Viaţa
S-a născut pe la anul 370 în Cirene, în Pentapolea Egiptului
(Cirenaca), din părinţi bogaţi, care aparţineau unei familii nobile,
ale cărei începuturi se urcau până la Eradizi (descendenţi din
Hercule, care au domnit între sec. XIV şi XII î. Hr.). A studiat la
Alexandria, unde a fost introdus în filosofia neoplatonică de că
tre celebra filosoafă Hiratia, faţă de care a avut toată viaţa o pro-
fundă recunoştinţă. În anul 399 este trimis de către concetăţenii
săi la Constantinopol, făcând parte dintr-o delegaţie care avea
misiunea să intervină la împăratul Arcadie (395-408), ca acesta
să micşoreze impozitele şi astfel să mai uşureze soarta oropsitei
populaţii din Pentapole. Dar abia după un an au avut posibilitatea
să se prezinte împăratului, iar după trei ani, atingându-şi scopul
misiunii lor, s-au întors acasă la Cirene (402). Acum se va căsă
tori cu o creştină.
După ce a stat un oarecare timp în patria sa, dornic de a
vedea Atena, cetatea filosofiei şi a înţelepciunii greceşti, despre
care îşi făcea mari iluzii, merge acolo. Când a ajuns aici, rămâne
însă deziluzionat constatând că din splendoarea de odinioară nu
a mai rămas decât numele. De la Atena va merge la Alexandria,
mai bine de un an, până în 404, în care timp se va încreştina.
Totuşi, cultura pe care o primise îl va face să rămână pentru tot-
deauna mai mult un filosof, decât un creştin. Fiind simpatizat de
către compatrioţii săi, a fost ales episcop de Ptolemais în anul
409. La început a refuzat să primească această demnitate, pe de
o parte fiindcă era căsătorit (şi nu voia să se despartă de soţia sa),
iar pe de altă parte din cauza concepţiilor sale filozofice cu pri-
vire la preexistenţa sufletului, eternitatea lumii şi învierea trupu-
ri lor, învăţături care ştia că nu sunt în concordanţă cu învăţătura
Bisericii. Totuşi, la stăruinţa poporului, care spera că harul lui

Dumnezeu îl va face să fie un episcop demn, el va ceda.
Primind de la Teofil al Alexandriei demnitatea episcopală
pentru Ptolemais şi jurisdicţia mitropolitană peste Pentapole, şi-a
dat toată silinţa să-şi îndeplinească misiunea sa în mod deosebit,
foarte conştiincios. A reuşit să facă pace şi între grupările bise-
riceşti care erau dezbinate şi a menţinut o disciplină severă în
Biserică. Dar, ştiind că datoria sa de episcop era şi de a sprijini
pe cei săraci, i-a ajutat cu o foarte mare bunăvoinţă pe cetăţenii
lipsiţi şi săraci din cauza năvălirilor barbare. Prin acestea şi alte
fapte asemănătoare, profilul practic al personalităţii sale era în
deplină concordanţă cu morala creştină, dar nu se poate spune
acelaşi fapt şi cu privire la concepţiile sale doctrinare, deoarece,
în adâncul sufletului său, el a rămas totdeauna un filosof, iar în-
văţăturile creştine au rămas numai la suprafaţa sufletului său, fără
a pătrunde prea adânc în el. Despre el se poate spune că a fost
- ceea ce zice filosoful Iacobi despre sine - cu sufletul păgân, dar
cu inima creştin. Moare pe la anul 413.
Opera
Cele mai multe opere aparţin perioadei păgâne a vieţii sale.
Sunt mai mult de importanţă istorică şi filosofică, decât teolo-
gică. În ea se reliefează erudiţia sa clasică şi talentul filosofie
deosebit, fiind admirat în Bizanţ pentru stilul său atic deosebit.
El a scris opere păgâne şi creştine. De la el au rămas şase tratate,
anterioare episcopatului său, şi care sunt de natură pur profană.
Dintre ele, amintim: Cuvânt despre imperiu către împăratul Ar-
cadiu, în care, reluând viziunea platoniciană asupra statului, cri-
tică totodată starea de fapt de la curtea imperială de la Constan-
tinopol, adică luxul şi pompa excesive cu care este înconjurat îm-
păratul, corupţia şi necinstirea celor ce se aflau la curte, aşa cum
a făcut cam în aceeaşi perioadă şi Sfântul Ioan Gură de Aur.
În lucrarea Dion sau despre viaţa sa (Dion a fost un vestit so-
fist, filosof şi orator). Sinesiu, ca adept al lui Dion, îşi expune
PATROLOGIE 81
propria sa filozofie, atacându-i pe sofişti pentru ambiţia lor, con-

siderându-i mai mult căutători de onoruri şi reputaţii, decât de
adevăr. Critică pe monahi, adresându-le cuvinte jignitoare.
Ca să îşi dovedească şi înclinaţia umoristică, el lasă o lucrare
intitulată Lauda calviţiei; el susţine că pleşuvia sau calviţia este
o podoabă a omului, un semn de înţelepciune şi o trăsătură de
asemănare cu Dumnezeu. Vine cu exemple din natură, istorie şi
mitologie.
Scrie, de asemenea, Despre vise, în care tratează despre ori-
ginea, funcţia şi semnificaţia viselor. El crede că visele sunt reve-
1aţi i divine, deoarece între suflet şi Dumnezeul intracosmic (en-
cosmios) este strânsă legătură.
Un alt tratat este Cuvânt despre darul astrologiei, în care sus-
\ine că astronomia este o ştiinţă venerabilă, un instrument apro-
piat de negrăita teologie.
De la el ne-au mai rămas Zece imne scrise în formă clasică
(dialect doric), cu conţinut neoplatonic şi creştin. Numai Imnele
5 (despre Sfânta Treime), 7 (despre venirea magilor) şi 9 (cobo-
rârea la iad a lui Hristos) sunt de inspiraţie creştină. Imnul 10
conţine o scurtă rugăciune. Autenticitatea lui este îndoielnică,
întrucât el lipseşte din cele mai bune manuscrise în care se păs
trează celelalte imne.
În Patrologia lui Migne se găsesc 156 de epistole sub numele
lui Sinesiu. Ele sunt scrise între 399-413 şi constituie cea mai
importantă parte din moştenirea sa literară. În ele găsim detalii
preţioase asupra istoriei şi geografiei Pentapolei, precum şi asu-
pra unor probleme bisericeşti din acea epocă. Fotie laudă stilul
sublim şi cumpătarea profundă în care sunt scrise aceste epistole.
Critica mai nouă însă contestă autenticitatea lor.
Doctrina
Din operele care au rămas de la el, putem constata faptul că
ci nu a avut un sistem teologic. Doctrina sa este un amestec de
idei neoplatonice şi creştine, pe care o găsim mai ales în imne. În
Imnul 2 el vorbeşte când creştineşte, ca în versurile: „Un singur

izvor, o singură rădăcină a strălucit chipul cu trei lumini. Unde e
adâncul Tatălui, acolo e şi Fiul strălucit, o naştere a inimii, acolo
e Înţelepciunea creatoare a lumii şi lumina unificatoare a Duhu-
lui Sfânt străluceşte" (II, v. 25-32), când neoplatonic, ca în versu-
rile: „Tu eşti rădăcina celor prezente, a celor trecute, a celor vii-
toare, a celor ce sunt. Tu eşti tată, tu eşti mamă, tu eşti bărbat, tu
eşti femeie, tu eşti glas, tu eşti tăcere, fire născătoare de fire" (II,
v. 60-66). Mai vorbeşt~ de paharul Domnului, plin de vin ames-
tecat, adică de Sfânta Impărtăşanie, care e folositoare pentru că
ne ţine mintea trează.
De aceea el a fost denumit patonicianul cu mitră.
BIBLIOGRAFIE
EDIŢII ŞI TRADUCERI: J. P. MIGNE, PG 66, 1021-1736. Ediţia R. HER-

CHER, Epistolographi graeci, Paris, 1873, pp. 638-739. N. TERZAGHI (ed.),
Hymni et opuscula, 2 vol., Roma, 1939-1944. Traduceri: Engleză:
A. FITZGERALD, The Letters of Synesius of Cyrene, London, 1926. Idem,
The Essays and Hymns of Synesius of Cyrene, Including the Address to
the Emperor Arcadius and the Politica[ Speeches, 2 vol., London, 1930.
Română: Manuscrise: Mss. BAR 488 (începutul sec. al XIX-lea), F.
1-101: Cântece religioase ale lui Sinesie episcopul. GABRIEL ŞTREMPEL,
CMR, vol. I, p. 124.
STUDII ŞI MANUALE: Literatură în limba română: I. G. COMAN, Pa-
trologie, 1956, pp. 150-151. Idem, Patrologie, III, pp. 256-283. NICOLAE
CORNEANU, Un episcop filosof, în Foaia Diecezană, nr. 38-39/1945, pp. 6-7;
şi nr. 40-41/1945, pp. 5-6, republicat în vol.: NICOLAE CORNEANU, Mitro-
politul Banatului, Studii patristice. Aspecte din vechea literatură creştină,
Timişoara, 1984, pp. 97-101. Pr. CICERONE IORDĂCHESCU, Sineziu din Ci-
rene (c. 3701375 t 413), în Istoria vechii literaturi creştine, partea a II-a,
Iaşi, Tipografia Ţerek & Caminschi 1935, pp. 105-110; ediţia a II-a, Edi-
tura Moldova, Iaşi, 1996, vol. II, pp. 105-11 O. Remus Rus, op. cit., p. 782.
Literatură străină: A. GARDNER, Synesius of Cyrene, Philosopher and
Bishop, London, 1886. T. R. LACOMB, art. Synesius, în Smith-Wace, IV,
PATROLOGIE 83
pp. 756-780. W. S. CRAWFORD, Synesius the He/lene, London, 1901. GEORG

GROTZMACHER, Synesios von Kyrene: ein Charakterbild aus dem Unter-
gang des Hellenentums, Published in 1913. CHR. LACOMBRADE, Synesios
de Cyrene, He/lene et chretien, Paris, 1951. J. C. PANDO, The Life and
Times of Synesius of Cyrene as Revedea in his Works, Washington, 1940.
B. ALTANER - A. STUIBER, op, cit., pp. 282 ş.u. F. L. CROSS, art. Synesius,
în ODCC, p. 1332. J. QUASTEN, Patrology, III, pp. 106-114, cu biblio-
grafie. P. CANIVET, Synesius of Cyrene, în CE 13, p. 885. E. CAVALCANTI,
Synesius de Cyrene, în DECA, II, pp. 2352-2354, cu bibliografie. S. VoL-
1.ENWEIDER, Synesius von Cyrene, în LACL, pp. 579-580 (vezi bibliogra-
fia). HANS FREIHERR VON CAMPENHAUSEN, Synesios al Cyrenei, în vol. său:
l'iirinţii greci ai Bisericii, traducere din germană de MARIA-MAGDALENA
ANGHELESCU, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2005, pp. 188-206.
Isidor Pelusiotul
Viaţa
Este originar din Alexandria Egiptului, unde s-a născut pe la
anul 360. A fost dascăl şi catehet la Şcoala alexandrină.
Plin de admiraţie pentru viaţa monahală, a intrat în mona-
hism la o mănăstire de lângă Pelusiu, oraş situat la revărsarea în
mare a braţului de răsărit al Nilului. Va fi hirotonit preot, iar apoi
va ajunge stareţul acestei mănăstiri, după care a şi primit supra-
numele (Pelusiotul). A fost retor şi filosof, apoi discipol şi mare
admirator al Sfântului Ioan Gură de Aur, pe care-l numea „înţe
leptul tălmăcitor al tainelor lui Dumnezeu şi ochiul Bisericii din
Bizanţ şi al întregii Biserici". Era prieten cu Sfântul Chiril al Ale-
xandriei. Fiind de o moralitate exemplară, ducând o viaţă extrem
de disciplinată şi posedând o cultură superioară, se bucură de ad-
miraţia celor care îl cunoşteau sau auzeau despre el. Faima de-
spre înţelepciunea lui era răspândită până la mari depărtări, aşa
încât atât laicii cât şi clericii care doreau vreo lămurire cu privire
la câte un text din Sfânta Scriptură îi cereau lui lămuririle nece-
sare. Valoarea acestui om rezultă şi din curajul cu care scria atât
înaltelor feţe bisericeşti, cât şi unor conducători politici.
Din mănăstirea al cărei stareţ era, a exercitat o mare şi bine-
făcătoare influenţă asupra contemporanilor săi. Era cinstit ca
sfânt încă din viaţă. Moare pe la anul 435-440. Pomenirea lui ca
sfânt se face pe 4 februarie.
Opera
Isidor Pelusiotul este unul dintre cei mai buni scriitori de epis-
tole din Biserica greacă, sub numele lui păstrându-se 2012 epis-
tole în 5 cărţi. Ca formă, epistolele lui Isidor Pelusiotul sunt mo-
PATROLOGIE 85
dele artistice, zice Bardenhewer, destinate dinainte publicităţii şi

deci şlefuite în acest scop. Fotie însuşi aşază pe Isidor printre
modelele scriitorilor creştini epistolari, alături de Sfântul Vasile
cel Mare şi Sfântul Grigorie de Nazianz. Asemenea capadocieni-
lor, Isidor a studiat asiduu pe marii clasici şi şi-a format la şcoala
acestora un remarcabil simţ pentru frumuseţea formei. Îndrăgos
tit de echilibrul clasicismului, el spune că „limba scrisorii nu tre-
huie să fie lipsită cu totul de podoabă, dar nici strivită cu orna-
mentaţie până la afectare şi moliciune".
Asemenea Sfântului Vasile cel Mare, susţine că ştiinţa pro-
fană are valoarea ei dacă e înţeleasă în lumina adevărului dum-
nezeiesc şi că un creştin e dator să culeagă din înţelepciunea
lumii ca o albină. Scrisorile ascetice şi morale socotesc sărăcia şi
continenţa ca „filosofia ucenicilor Domnului" sau ca „împărăţia
lui Dumnezeu". Asceza însă nu e de ajuns; trebuie ca ea să fie
însoţită de respectarea tuturor poruncilor şi de practicarea virtu-
ţi lor. În conflictul pe care autorul nostru îl are cu episcopul Euse-
hiu de Pelusium şi cu preoţii lui, din cauza comportării lor scan-
daloase, el subliniază într-o minunată scrisoare sublimul preoţiei
creştine, prin termeni care amintesc mult pe aceia ai Sfântului
Ioan Gură de Aur: „Preoţia este ceva dumnezeiesc şi cel mai su-
hlim dintre toate lucrurile care există ... Prin mijlocirea ei obţi
nem noi renaşterea şi participăm la dumnezeieştile taine, haruri
fără de care noi - potrivit cuvintelor neînşelătoare ale adevăru
lui - nu putem ajunge la bunurile cereşti ... De aceea noi preţuim
mult preoţia şi deplângem pe aceia care o exercită în chip ne-
demn, fără a pune greşelile lor pe seama preoţiei, care se cuvine
să fie şi mai mult sprijinită".
Epistolele sunt adresate către diferite persoane. Spaţiul crono-
logic în care a întocmit aceste epistole este de 40 de ani (393-433).
('ele mai multe au caracter exegetic. În exegeză el întrebuinţează
principiile şcolii antiohiene. Alte epistole au un caracter dogma-
tic sau polemic, îndreptate atât contra iudaismului şi păgânismu
lui, cât şi contra ereziilor din sânul creştinismului; altele tratează
probleme de morală şi asceză, iar altele sunt personale. La întoc-

mirea lor s-a folosit de Sfânta Scriptură şi de scrierile Sfinţilor
Părinţi (mai ales ale Sfântului Ioan Gură de Aur) şi, uneori, şi de
scriitori profani. Epistolele lui sunt clare şi precise. Ele poartă
amprenta unui suflet ponderat şi iubitor de pace.
BIBLIOGRAFIE
EDIŢII ŞI TRADUCERI: J. P. MIGNE, PG 78, 177-1645. CPG III, 5557-

5558. Traduceri: Franceză: R. AIGRAIN, Quarante-neuf lettres de Saint
Jsidore de Peluse, edition critique de l'ancienne version latine contenue
dans deux manuscrits du Concile d'Ephese, Paris, 1911. IsIDORE DE PELUSE,
Lettre I, ed de P. Evrnux, în SC 422. Engleză: Scrisoarea lui Sever către
Z.aharia Pelusiotul ed. de E. W. BROOKS, The Sixth of Select Letters of
Severus, vol. 11/2 (traducere), Londra, 1904. C. H. TURNER, The Letters of
Saint Jsidore of Pelusium, JThS 6, 1905, pp. 70-86.
Patrologie, 1956, pp. 151-153. Idem, Patrologie, III, pp. 458-468. Pr. Ma-
gistr. IOAN TURCU, Aspecte dogmatice din corespondenţa cu Isidor Pelusio-
tul, în rev. Ortodoxia, nr. 2/1961, pp. 242-264. REMUS Rus, op. cit., pp. 462-
463. Literatură străină: B. P. GLUECK, Isidori Pelusiotae summa doctri-
nae moralis, Wtirtzburg, 1848. L. BOBER, De arte hermeneutica S. Isidori
Pelusiotae, Cracovia, 1878. L. BAYER, Isidors von Pelusium klassische
Bildung, Paderbom, 1915. D. S. BALANOS, Jsidor Pelusiotul (în greceşte),
Atena, 1922. O. BARDENHEWER, Geschichte der altkirchlichen Literatur,
IV, pp. 100-107. A. SCHMIDT, Die Christologie Jsidors von Pelusium,
Freiburg in der Schweiz, 1948. C. M. FousKAs, Saint Isidore of Pelusium
and the New Testament, Athens, 1967. Idem, Saint Isidore of Pelusium.
His Life and Works, Athens, 1970. F. L. CRoss, art. Isidore, St., în ODCC,
p. 717. A. M. RITTER, DSp 7, pp. 2097-2103. J. QuASTEN, Patrology, III,
pp. 180-185, cu bibliografie. B. ALTANER -A. STUIBER, op. cit., pp. 267-268.
S. ZINCONE, lsidore de Peluse, în DECA, I, pp. 1251-1253. T. FUHRER,
Isidor von Pelusium, în LACL, pp. 319-320.
Eusebiu de Cezareea
Este cel mai mare istoric bisericesc şi socotit părintele Isto-

riei bisericeşti,
Rerodatul creştin.
Viaţa
În afară de operele sale, izvor pentru cunoaşterea vieţii sale
e Socrate, iar pentru cunoaşterea operelor, Fotie. Bibliografia pe
care i-a scris-o urmaşul său la episcopia Cezareei, Acaciu, mort
la 366, s-a pierdut. S-a născut în jurul anului 265.
După felul cum vorbeşte în scrierile sale despre iudei, se pare
că el era grec de neam. În cartea Despre martirii Palestinei nu-
meşte pe Pamfil, vestitul şi bogatul preot din Cezareea, stăpân al
său (8Ecr7t6'tî\<;), ceea ce înseamnă că el fusese unul din sclavii
aceluia. Pamfil îl va fi eliberat însă şi l-a făcut prieten şi colabo-
rator la activitatea literară teologică. Totuşi, într-o scrisoare Eu-
sebiu foloseşte expresia că-l cunoaşte pe Pamfil, ceea ce se pare
că a fost un timp când nu-l cunoştea, deci nu se născuse ca scalv
al lui Pamfil.
Pamfil l-a iniţiat în teologia creştină, şi anume în sens orige-
nist. Drept recunoştinţă, Eusebiu adaugă numelui său epitetul de
„al lui Pamfil". La 5 noiembrie 307, fiind arestat Pamfil de perse-
cutorii păgâni, a scris în temniţă, împreună cu Eusebiu, Apologia
lui Origen, în 5 cărţi, la care apoi adăugă Eusebiu o a VI-a. Pamfil
a fost decapitat la 16 februarie 31 O. Eusebiu îi scrise bibliografia.
Eusebiu a părăsit Cezareea după moartea lui Pamfil şi asistă în Tyr
la execuţia multor creştini, apoi, văzându-se în pericol şi aici, se
refugie în Tebaida Egiptului, dar nu scăpă nici aici, fiind arestat.
Nu stătu însă mult în temniţă şi reuşi să evite deportarea sa în
mine, care era împreunată cu mutilarea piciorului stâng şi scoa-
terea ochiului drept, ci, dimpotrivă, fu eliberat. După mulţi ani,
un coleg de închisoare, episcopul Potamon de Heracleopolis, îl

acuză în sinodul din Tyr, din 335, că a scăpat din temniţă cu preţul
credinţei sale: „Spune-mi, n-ai fost tu în închisoare cu mine în
timpul persecuţiilor ? Eu am pierdut un ochi, iar tu eşti sănătos şi
nevătămat ! Ai ieşit tu din închisoare fără ca să fi păcătuit întru
ceva contra conştiinţei tale ?". Eusebiu, care era de faţă în sinod,
nu dezminţi acuza, ci respinse numai prin scandalizare patetică
întrebarea incomodă şi strigă: „Dacă aveţi îndrăzneala să ne tra-
taţi astfel în acest loc, se poate cineva îndoi că adversarii voştri
spun adevărul ? Dacă aici sunteţi în stare a exercita o astfel de
tiranie, ce nu veţi face voi întru ale voastre ?" Partizanii săi arieni
îl potoliră şi întrebarea ortodoxului Potamon fu înăbuşită.
Se obiectează că dacă ar fi scăpat din temniţă cu preţul lepă
dării credinţei, nu l-ar fi ales Cezareenii episcop îndată după în-
cetarea persecuţiilor, în anul 313 sau 314, dar nu trebuie să pier-
dem din vedere că el fusese arestat în Egipt, nu în Cezareea.
Înainte de a ajunge episcop, fusese şi la Antiohia şi ascultase
împreună cu Arie şi Eusebiu al Nicomidiei lecţii de la preoţii de
acolo: Doratei şi Lucian, iar apoi a fost hirotonit, probabil după
moartea lui Pamfil, preot, de către episcopul Cezareei, Agapiu,
care moare după publicarea edictului de la Milan, lăsând scaunul
lui Eusebiu.
Până la izbucnirea arianismului petrecu în studiu, făcând ex-
trase din biblioteca din Cezareea, fondată de Origen, şi compu-
nând din ele operele sale. În anul 323 însă, vine la el Arie, alun-
gat din Alexandria de sinodul episcopului său, Alexandru, pentru
formulele sale despre Fiul lui Dumnezeu: flv JtO'te O'tE ouK flv,
K'ticrµa Kat noÂriµa, E~ ouK 6v'tcov, Ka'taxpricrnKwc; J,,fryoc;,
aÂÂo'tptoc; 'tflc; wu oucriac; etc. Şi Eusebiu, într-un sinod ţinut
în Cezareea în acelaşi an, aprobă învăţătura lui Arie. Drept ur-
mare, arhiepiscopul ortodox al Antiohiei, Eustaţiu, îl destitui pe
Eusebiu într-un sinod ţinut la Antiohia în anul 324. La Niceea, în
325, reuşi însă să se reabiliteze, aliniindu-se la formula susţinută
de împărat. Se scuză faţă de credincioşii săi din Cezareea printr-o
I
PATROLOGIE 89
scrisoare în care arătă că el propusese o mărturisire de credinţă,

în care, în loc de 6µooucrtoc;, figura expresia: „Fiu unic, primul
născut a toată creatura", dar că, la insistenţa împăratului, a con-
simţit şi el cu mare greutate după colegii lui din Sinod să iscă
lească simbolul cu formula 6µooucrto<; - de o fiinţă, consubstan-
ţial. Explică însă Bisericii sale, în acea epistolă, înţelesul cuvân-
tului „consubstanţial", care înseamnă numai, că Fiul n-are nicio
asemănare cu creaturile, care au fost făcute prin El, dar că El este
asemenea (oµotoc;) Tatălui, prin Care a fost născut; că nu are
nicio altă esenţă, nicio altă substanţă, decât aceea pe care a pri-
mit-o de la Tatăl". Din această interpretare se vede că el rămăsese
arian omeic şi după iscălirea simbolului niceean. În Sinodul de la
Niceea, Eusebiu avusese primul loc la deschidere, de-a dreapta
împăratului, loc ce şi-l asigurase prin discursul de laudă ce-l rosti
la adresa lui Constantin când intră în sala sinodului. Chiar din
anul 323 este posibil să fi intrat Eusebiu în bunele graţii ale îm-
păratului, îndată ce acesta câştigă şi împărăţia Răsăritului, căci
avea nevoie de permisiunea împăratului pentru utilizarea (cerceta-
rea) arhivelor publice în scopul compunerii operelor sale istorice.
Constantin îl preţuia ca pe un curtean linguşitor, dar şi ca pe cel
mai mare savant al Bisericii. În anul 326, mergând mama împă
ratului în pelerinaj la Ierusalim, organizează cercetări acolo, în
urma cărora se descoperi mormântul Domnului şi crucea Sa. Eve-
nimentul trebui celebrat la Constantinopol, Eusebiu fiind chemat
să ţină un discurs ocazional aici, despre mormântul Domnului.
Clădind, în acelaşi timp, Constantin mai multe biserici în
Constantinopol, care trebuiau înzestrate cu cărţi sfinte, de la Eu-
sebiu comandă el acele cărţi: „50 de exemplare din Sf. Scriptură
pe pergament, citeţe, uşor de întrebuinţat, confecţionate de artişti
caligrafi care îşi cunosc bine meseria".
Între timp, reînvie arianismul. În anul 328 Constantin rechea-
mă pe exilaţii arieni şi aceştia, în frunte cu prietenul lui Eusebiu
al Cezareei, cu Eusebiu de Nicomidia, răscoală împotriva sim-
bolului niceean şi împotriva susţinătorilor săi pe toţi cei ce avu-
seseră oarecare resentimente împotriva termenului 6µooucno~.

Eusebiu al Cezareei este printre aceştia. În anul 330 ei condamnă
într-un sinod la Antiohia pe capul ortodocşilor, pe patriarhul An-
tiohiei, Eustaţiu, care destituise la 324 pe Eusebiu pentru adera-
rea sa la arianism. Scaunul patriarhal este oferit lui Eusebiu care
jucase un rol de frunte în sinod, dar el, sfătuit şi de împărat, avu
prudenţa de a refuza. În anul 335 a venit rândul patriarhului Ale-
xandriei, Atanasie, destituit de sinodul din Tyr, în care a primit
Eusebiu afrontul pentru purtarea sa în timpul persecuţiei despre
care a fost vorba mai sus. Întregul sinod s-a deplasat la sfârşitul
şedinţelor sale la Ierusalim, unde s-a inaugurat cu mare solemni-
tate Biserica Învierii, zidită de Constantin pe mormântul de cu-
rând descoperit al Domnului. La sfinţirea bisericii, cuvântarea a
fost rostită de Eusebiu, lăudând pe împărat din toate puterile du-
hului său confuz.
În acelaşi an, 335, a mai avut ocazia să-l laude pe împărat
printr-un lung discurs rostit la 25 iulie 335, cu ocazia serbărilor
ţinute în acest an pentru a celebra împlinirea a 30 de ani de glo-
rioasă domnie a lui Constantin, serbări numite tricennalia.
În anul următor, 336, a luat parte la sinodul arian din Con-
stantinopol, unde a fost cel mai aprig combatant al lui Marcel de
Ancira, destituit de sinod ca sabelian.
La 22 mai 337, murind împăratul Constantin, Eusebiu a avut
ocazia de a-l lăuda pentru ultima dată. El însuşi a murit peste un
an sau doi, în vârstă de vreo 80 ani, după Socrat, înainte de fiul
omonim al împăratului, Constantin al Ii-lea, care a murit în anul
340. Martirologiul Sirian fixează ziua morţii lui Eusebiu la 30
mai, anul 339 sau 340.
Opera
Scrierile lui Eusebiu se împart, după cuprins, în patru cate-
gorii: istorice, exegetice, apologetice, dogmatice. Cele mai multe
le-a scris în mai multe redactări, îmbogăţindu-le cu ediţiile pos-
terioare.
PATROLOGIE 91
I. Scrierile istorice - i-au asigurat lui Eusebiu al Cezareei

glorie în veci nepieritoare. Ele sunt:
1. 'Apxaicov µap'rnpicov crnvaycoyi) - Acte ale martirilor
vechi, adică dinainte de Diocleţian, scrisă probabil înainte de iz-
bucnirea persecuţiei acestuia în 303. O citează des în Istoria sa
bisericească, transcriind-o desigur în întregime; poate tocmai din
această cauză nu s-a păstrat într-o colecţie separată.
2. I1Ept 't&v ev I1a.Â.atcr'ttV11 µap'tup11crav'tcov - Despre
martirii din Palestina, şi anume despre persecuţia lui Diocleţian
(303-311). Se ocupă exclusiv de martirii din Cezareea; relativ
puţini martiri, dar numărul lor este completat de mărturisitorii
mult mai numeroşi din mine şi explicat de triumful apropiat al
Bisericii. Tonul este din ce în ce mai oratoric, oratoria artificială
şi obositoare a lui Eusebiu. A trecut-o şi în Istoria Bisericii, unde
figurează sau la sfârşit ca apendice, sau după cartea a VIII-a. În
Istoria Bisericii a trecut-o prescurtată şi mai puţin oratorică. Edi-
ţia originală, păstrată în întregime numai în siriacă, era mai lungă
şi mai oratorică şi data din timpul domniei lui Maximin Daia.
3. Viaţa lui Pamfil, scrisă în anul 310 cu multă eleganţă, pier-
dută, în afară de un scurt fragment.
4. Cronica I1avw8ann 'Icrwpia =Istorie de tot felul. Titlul
complet este: XpovtKot Kav6vE~ Kat f.mwµT) nav'to8anf)~
'Icrwpia~ 'EAÎ)vcov 'tEK ~ap8aecov, fiind până în ziua de azi baza
istoriografiei universale şi izvorul principal pentru cunoaşterea
cronologiei antice. Eusebiu s-a servit la întocmirea ei de cronica
mult mai savantului Sixt Iuliu African. A folosit însă izvoare mult
mai multe decât Sixt Iuliu African. Lucrarea se împărţea în 2 părţi;
partea I povestea istoria popoarelor vechi şi anume: caldeenii şi
assirienii, mezii şi perşii, evreii, egiptenii şi, în fine, grecii şi
romanii, la fiecare popor folosind alte şi alte izvoare. În partea
a doua a prezentat evenimentele principale din istoria acestor po-
poare într-un tablou sincronistic, cu trei rubrici paralele: (I. Evrei
şi creştini, II. Greco-Romani, III. Barbari orientali), scoţând în
evidenţă întâietatea evreilor şi a culturii lor, aşa cum făcuseră şi
apologeţii Taţian, Teofil din Antiohia şi Clement din Alexandria.
Începea istoria popoarelor vechi de la Avraam, pe care o aşează

cu 2016/2017 ani înainte de naşterea lui Iisus Hristos şi o duce până
în anul 300 după Hr., în prima redactare, şi până la 325 în a doua
sau a treia. Ultima ediţie s-a păstrat numai în prelucrări: întreagă
în armeneşte, partea a II-a în latină, în prelucrarea lui Ieronim,
care o continuă până la 378-379. (Notă: fragmente s-au păstrat şi
în greceşte; şi traducerea armeană poate să se fi făcut după pre-
lucrarea lui Ieronim, pe la anul 600). După Eusebiu, Moise a trăit
cu 500 de ani înainte de războiul troian, Isaia cu 400 de ani după,
contemporan fiind cu prima Olimpiadă (776). Iisus S-a născut,
după Eusebiu, în anul 42 al domniei lui August, aproximativ anul
11 al erei noastre. Dar mărturiseşte în prefaţa cronicii că nu este
sigur de cifrele sale, multe fiind numai aproximative.
5. Istoria bisericească - EKKAT]crtaO"'ttKÎJ 'Iawpta, în 10 cărţi,
expune dezvoltarea Bisericii creştine de la naşterea Mântuitoru-
lui până la anul 342. Ediţia I a operei cuprindea, în 6 cărţi, isto-
ria Bisericii până în anul 311 numai. În capitolul I al primei cărţi,
intitulat Planul operei, expune el însuşi ceea ce va cuprinde car-
tea: „Intreprinzând a scrie şirul episcopiilor ce au urmat Sfinţilor
Apostoli în cursul timpului de la Mântuitorul până la noi, a în-
semna ceea ce s-a petrecut mai de seamă în Biserică, de a vorbi
de cei ce au ocupat scaunele marilor cetăţi, de cei ce au predicat
cuvântul lui Dumnezeu, fie prin viu grai, fie prin scris, de cei ce,
lăsându-se ademeniţi de dorul de inovaţie, au căzut în rătăciri ex-
treme şi s-au prezentat ca învăţătorii unei gnoze rău numite (I Ti-
motei 6, 20), sfâşiind fără cruţare turma lui Hristos ca nişte lupi
răpitori (Fapte 20, 29), şi despre epoca acestora, pe lângă acestea
şi despre cele ce au păţit jidovii îndată după atentatul ce l-au co-
mis împotriva Mântuitorului; de numărul, natura şi timpul atacu-
rilor ce a suferit cuvântul divin din partea păgânilor; de cei ce au
luptat pentru el în fiecare timp, suferind chinuri şi vărsându-şi
sângele pentru el, şi în plus de martirii din timpul nostru chiar, şi,
în sfârşit, de felul cum ne-a luat, în mila şi bunătatea Sa, Mân-
tuitorul nostru apărarea, am fost nevoit să încep cu întruparea lui
Iisus Hristos Mântuitorul şi Domnul nostru". Mai jos în acelaşi
PATROLOGIE 93
capitol declară: „Această lucrare mi se pare cu atât mai necesară,

cu cât nu ştiu s-o fi întreprins nimeni până acum. Sper că ea le va
părea de mare folos celor ce se interesează de chestiunile istorice.
Am făcut un extras din ea în cronica mea, acum vreau s-o fac în
toată extensiunea".
Cuprinsul detaliat al întregii scrieri este:
Cartea I redă pe scurt istoria lui Iisus Hristos după Evan-
ghelii, Iosif Flaviu şi corespondenţa lui Abgar din Edessa. Are
caracter apologetic, vorbeşte despre Logos, profeţii privitoare la
venirea Lui, arătări ale Lui înainte de a Se întrupa, motivul pen-
tru care nu S-a întrupat mai devreme.
Cartea II-a redă istoria creştinilor de la Sfinţii Apostoli şi cea
a iudeilor până la izbucnirea războiului iudaic din anii 66-70.
Cartea a III-a continuă această istorie până la al Ii-lea război
iudaic, cel izbândit (câştigat) de Adrian.
Cartea a IV-a prezintă istoria până la timpul lui Marc Aure-
lius, în 170.
Cartea a V-a continuă până la Origen, în 202.
Cartea a VI-a este consacrată lui Origen şi epocii sale.
Cartea a VII-a este consacrată lui Dionisie al Alexandriei şi
epocii sale, fiind prelungită cu câteva pagini până la moartea
episcopului Alexandriei, Petru, în noiembrie 311.
Cartea a VIII-a expune istoria persecuţiei lui Diocleţian până
la edictul de toleranţă din 30 aprilie 311, iscălit de Galeriu, Maxi-
rnin, Constantin şi Liciniu.
Acesta era cuprinsul ediţiei I a Istoriei bisericeşti. Urma ca
anexă cartea despre martirii Palestinei, care se află şi în ediţiile
moderne aici, după cartea a VIII-a, deşi aceste ediţii cuprind şi
cărţile a IX-a şi a X-a, adăugate de Eusebiu scrierii sale la 324.
Cartea a IX-a expune persecuţia lui Maximin, căderea lui
Maxenţiu la 28 octombrie 312 şi moartea lui Maximin Daia din
30 aprilie 313.
Cartea a X-a, după discursuri însufleţite despre pacea şi bună
starea Bisericii, dă textul Edictului din Milan şi al acelor edicte şi
scrisori date de Constantin în favoarea Bisericii creştine în anul

313, apoi expune schimbarea de atitudine a lui Liciniu şi înfrân-
gerea lui la 18 septembrie 323.
6. Scrierile despre împăratul Constantin sunt şi ele de cu-
prins istoric, dar scrise în formă oratorică, întru lauda împăratu
lui, de aceea sunt exagerate pe alocuri şi se contestă chiar auten-
ticitatea unor discursuri prea creştine, puse de Eusebiu în gura lui
Constantin, sau a unor acte şi scrisori de aceeaşi natură, atribuite
piosului împărat.
Principala scriere cu privire la Constantin a lui Eusebiu este
Viaţa lui Constantin, scrisă după moartea lui Constantin, aşadar
la bătrâneţe. Este mai mult un panegiric dezvoltat până la dimen-
siunile celor 4 cărţi ce le cuprinde, decât o biografie. A expus în
mod cronologic din viaţa lui Constantin mai multe fapte, care
erau în legătură cu Biserica creştină sau arătau virtutea şi evlavia
împăratului.
Legile lui Constantin date în favoarea Bisericii creştine în
decursul întregii sale domnii sunt pe larg studiate şi redate în
această carte, bisericile ce s-au zidit cu ajutorul său, războaiele
sale contra lui Maxenţiu şi Liciniu sunt redate mult mai pe larg
decât în Istoria bisericească.
În legătură cu viaţa lui Constantin, ne dă însă preţioase ştiri
despre dezvoltarea Bisericii după 323, în primul rând istoria Sino-
dului din Niceea (325) şi a celor din Antiohia (330) şi din Tyr (335).
A reuşit în această carte să realizeze culmea reticenţei, remarca
Duchesme, prin aceea că a povestit istoria arianismului fără a
pronunţa vreodată numele lui Arie.
7. Cărţii despre viaţa lui Constantin îi era anexat discursul
rostit de Constantin Către Ceata Sfinţilor, adică episcopilor adu-
naţi la Niceea în Sinod. Constantin însă îl rosteşte în latineşte,
deci Eusebiu îl va reda aici din memorie, refăcut de el după atâţia
ani. În prefaţa cărţii despre viaţa lui Constantin, spune Eusebiu
că a mai avut onoarea de a-l lăuda pe Constantin la serbările ju-
bileului de 20 de ani şi de 30 de ani de domnie. Discursul rostit
PATROLOGIE 95
la 325 nu-l avem decât în Viaţa lui Constantin, cel rostit la 335
ni s-a păstrat aparte.
8. Apologia lui Origen este scrisă, în afară de cartea a VI-a,
care este a sa proprie, în colaborare cu Pamfil, la 308-309.
9. Despre martiri este o predică păstrată în siriană.
II. Scrieri apologetice
1. Introducere generală elementară (în credinţa creştină),
Ka86J..ov O"totXEtro&ri~ EicraycoyiJ, era o argumentare a adevăru
lui religiei creştine în 1O cărţi, din care însă nu s-au păstrat decât
4, şi anume cărţile VI-IX, unite sub titlul de IlpocprrnKat
EKÂoyai = extrase din profeţi, adică interpretarea profeţiilor me-
sianice din Vechiul Testament. Datează din jurul anului 31 O.
2. Pregătirea evanghelică = EuayyEÂtKt Ilpo7tapacrKEUTt,
în 15 cărţi. În primele 6 cărţi combate cosmogoniile, mitologiile,
teologia şi oracologia păgânilor. Cărţile VII-X arată că iudaismul
este superior păgânismului, iar cărţile ultime arată asemănările şi
deosebirile dintre creştinism şi sistemele filozofice păgâne. Pe scurt,
Pregătirea evanghelică cuprinde o combatere a păgânismului.
3. Demonstraţia evanghelică= EuayyEÂtKt 'A7t68Et~t~, în
20 de cărţi, din care însă nu s-au păstrat decât primele 1O şi un
lung extras din a 15-a, este continuarea Pregătirii evanghelice,
fiind anunţată şi la începutul şi sfârşitul acesteia. Demonstraţia
evanghelică este o combatere a iudaismului. Arată despre creşti
nism că produce chiar la oamenii de duzină din sânul său viaţă
superioară vieţii iudeilor în iudaism (chiar şi patriarhii au fost
poligami şi au adus sacrifici sângeroase). Apoi dovedeşte iudei-
lor că legislaţia mozaică a fost numai o etapă în conducerea po-
porului ales de la viaţa patriarhală la cea creştină, la realizarea
profeţiilor mesianice, însă mozaismul trebuie să facă loc creşti
nismului. Arată că înseşi cărţile sfinte ale iudeilor au prezis pri-
mirea păgânilor în împărăţia mesianică. În sfârşit, partea cea mai
mare a cărţii reproduce şi interpretează profeţiile mesianice refe-
ritoare la: divinitatea Fiului, naşterea Sa, timpul naşterii, predica
şi minunile Sale, moartea, învierea etc.
4. Despre manifestarea lui Dumnezeu - Teofania (TIEpt îll<;

ecocpaviac;), în 5 cărţi, păstrate numai în traducere siriană. Tra-
tează despre manifestarea lui Dumnezeu la crearea lumii, în isto-
ria Vechiului Testament şi în cea a Noului Testament. În primele
trei vorbeşte despre Dumnezeu, despre Logos, despre păcatul ori-
ginar şi despre mântuire, a patra reproduce interpretarea profe-
ţiilor mesianice, făcută de Eusebiu în Demonstraţia evanghelică,
iar a cincea, reproducând elemente din Demonstraţie, respinge
afirmaţia că Iisus Hristos a fost un magician, iar Sfinţii Apostoli
nişte înşelători ai poporului. A fost scrisă după 323.
5. Combatere şi apărare în 2 cărţi ('EA.eyxou x:al. a1t0A.oyiac;
~i~A.ot ouo), cunoscută numai de la Fotie, care o citează în două
redactări puţin diferite una de cealaltă, discută obiecţii făcute de
păgâni contra creştinismului.
6. Tratat contra tezei lui Hierocle cu privire la Apoloniu din
Tyana. Hierocle a fost guvernator al provinciei Bitinia şi autor al
unui tratat polemic împotriva creştinilor, în care susţinea superio-
ritatea lui Apoloniu din Tyana faţă de Iisus şi că viaţa lui o cu-
noaşte din izvoare mai bune ca pe a lui Iisus şi minunile sale sunt
mai sigure. Eusebiu combate această teză şi invocă în favoarea
superiorităţii lui Iisus moartea Sa curată şi triumful Bisericii con-
tra tuturor persecuţiilor. Conchide că Apoloniu a fost un înţelept,
dar, dacă păgânii fac din el un zeu, îmbracă un măgar în piele de
leu. Nu admite adevărul naşterii miraculoase a lui Apoloniu, nici
minunile sale, combătând povestirea lui Hierocle, respectiv a bio-
grafiilor lui Apoloniu, cu multă critică istorică. Textul s-a păstrat
în întregime.
7. Contra lui Porfiriu, în 25 de cărţi, a fost complet pierdută.
III. Scrieri exegetice

1. Comentariu la Psalmi, în original numai parţial păstrat, îl
avem însă întreg în traducerea latină a lui Eusebiu de Vercelli.
2. Comentariu la Isaia, în 1O sau 15 cărţi, nu avem din ele
decât fragmente.
PATROLOGIE 97
3. O geografie a Palestinei, în 4 cărţi: 1. Popoarele amintite

în Biblie; 2. Împărţirea Palestinei între cele 12 triburi; 3. Planul
Ierusalimului şi al templului; 4. Celelalte localităţi şi locuri din
Palestina. Numai cartea a 4-a s-a păstrat, şi anume sub titlul: IlEpt
'tOOV 'tOmK&v 6voµa'trov 'tft EV'tÎJ 8Eta:ypaq>Î\ (Despre numele de
locuri din Sf Scriptură). Numele sunt grupate după literele alfa-
betului, aşa că este un fel de dicţionar geografic biblic. Ştiri isto-
rice cu privire la locuri ia nu numai din Biblie, ci şi din Iosif
Flaviu. Ieronim a tradus în latineşte această scriere, numită şi
nvoµacrnK6v. A scris-o înainte de 331.
4. Canoanele evanghelice sunt numerotarea pericopelor din
Sfintele Evanghelii. Pericopele care povestesc acelaşi lucru au
acelaşi număr la toţi cei patru evanghelişti şi, pe lângă acesta,
numărul 1, cele care se află numai la Ioan au numărul 10, pe lângă
cel curent, de succesiune cronologică a evenimentului povestit în
pericopă. Cele care se află la toţi trei sinopticii se notează cu
numărul 2. Cele care sunt numai la Matei şi Luca cu 3, numai la
Luca şi Marcu cu 4 etc. Explicarea sistemului se găsea în episto-
la însoţitoare, adresată unui anume Carpian. Aceste canoane în-
soţesc textul Evangheliilor în ed. Tischendorf. Ele au uşurat mult
compunerea de Diatesaroane după Eusebiu.
5. Tratate despre probleme biblice: Despre poligamia şi fe-
cunditatea patriarhilor, pierdută, în afară de câteva fragmente.
Numai fragmente avem şi din Tratatul despre Paşti, dedicată lui
Constantin în 332. Este de mare importanţă însă fragmentul de-
spre Sf. Euharistie, păstrat din această scriere. Adepţii lui Moise
jertfeau numai odată în an mielul pascal, şi anume în seara a 14-a
a lunii întâi, noi însă, ucenicii Legământului Nou, serbăm în fie-
care duminică pasca noastră şi ne hrănim totdeauna cu Trupul
Mântuitorului şi ne împărtăşim cu Sângele Mielului.
Într-un extras postum ni s-a păstrat tratatul: Nedumeriri şi so-
luţii privitoare la Evanghelii sau despre dezacordul Evanghelii-
lor, înlăturând dezacordul aparent între evanghelişti în redarea
genealogiei Domnului, în fixarea ceasului Învierii etc. Eusebiu

foloseşte interpretarea alegorică în dependenţă de Origen.
Bogăţia de citate din Sfânta Scriptură, din opera lui Eusebiu,
ne ajută să cunoaştem textul revizuit de Origen.
IV. Scrieri dogmatice

1. Epistola scrisă Bisericii din Cezareea din Sinodul din Ni-
ceea, în care se scuză pentru aderarea sa la simbolul niceean şi
explică pe 6µooucrto~ în sens arian omeic.
2. Contra lui Marcel de Ancira, în 2 volume, scrisă poate de
Eusebiu de Emesa, mort la 359, fiindcă dezaprobă atacurile lui
Marcel contra lui Eusebiu cel Mare (al Nicomidiei) şi contra ce-
luilalt Eusebiu (al Cezareei), şi Despre Teologia bisericească, în
3 cărţi, combat ereziile lui Marcel din Ancira: Fiul ar fi ieşit din
Tatăl abia la creare, a avut trup părut (arătat-văzut), pe care îl va
fi părăsit după a doua venire, şi reintrând în Tatăl, se va sfârşi îm-
părăţia Lui. Eusebiu îl numeşte deci sabelian, căci face din Lo-
gos raţiune în sensul celei omeneşti şi propovăduieşte întruparea
unei părţi din Tatăl, neagă preexistenţa Fiului şi este prin urmare
un nou Sabelie, parcă ar fi fantoma acestuia ieşită din pământ. Îi
opune învăţătura sa ariană şi macedoniană: Fiul e întâiul născut
a toată creatura, dar, fiindcă a fost produs din voia liberă a Tată
lui, poate fi numit creatură. Este întru toate asemenea Tatălui, dar
nu este de acelaşi rang - icr6nµo~. Cu atât mai puţin este demn
de acelaşi cult Duhul Sfânt, Care e creat prin Fiul, prin Care toate
s-au făcut şi Care nu acţionează decât asupra sfinţilor. Ambele au
fost scrise în anul 336, în urma sinodului din Constantinopol,
care a depus pe Marcel.
4. Epistola către Constanţia, sora lui Constantin, în care re-
fuză cererea prinţesei de a-i trimite un portret al Domnului Iisus
Hristos, pe motivul: „Nu este permis să avem icoane de acestea
spre a nu ne purta şi noi Dumnezeul nostru în chip ca păgânii".
Este iconoclast.
PATROLOGIE 99
Caracterizare. Eusebiu al Cezareei a fost ceea ce se numeşte

forfecar sau fişar: scrierile sale, nu numai cele istorice, dar chiar
~i cele apologetice sau dogmatice, sunt compuse din extrase le-
gate între ele cu foarte puţine cuvinte ale sale, de multe ori trece-
rea de la un extras la altul fiind fără destulă legătură şi pregătire.
Planul întregului este însă bine compus şi din totalitatea extra-
selor adunate se lămureşte tema pusă în fruntea (prefaţa) cărţii.
( iraţie acestei metode, Eusebiu este un bun istoric şi scrierile sale
sunt foarte preţioase din punct de vedere istoric, ele fiind adevă
rate colecţii de documente.
Era un erudit care citea cu creionul în mână, făcând extrase,
~i din acele extrase îşi compunea el apoi operele.
A fost un mare noroc că a avut această metodă, fiindcă ast-
fel, cu spiritul său confuz şi puţin consistent, care începea mereu
~i nu isprăvea, nefiind în stare de a cuprinde deodată cu mintea
întregul unei probleme, cu toate aspectele ei, şi a o pune la punct,
n-ar fi putut produce nepieritoarea operă istorică, ce-l va preamări
de-a lungul tuturor veacurilor.
În Istoria Bisericii a încercat, de exemplu, de trei ori să scrie
despre canonul Noului Testament şi niciodată n-a reuşit să ni-l
facă cunoscut în întregime. Prin metoda sa de a se refugia în spa-
tele documentelor şi extraselor din scrierile altora, lucrarea sa,
din punct de vedere al valorii istorice, a câştigat foarte mult, de-
venind colecţie de nepreţuit şi indispensabilă de documente şi
fragmente din literatura bisericească dinaintea lui. Istoria biseri-
<'<'ască a lui e fundamentul Istoriei bisericeşti şi a tuturor ramu-
ri lor acesteia, între ele şi a Patrologiei. În aceasta constă şi va-
loarea operei lui Eusebiu pentru teologia actuală: ea este izvorul
cel mai bogat pentru cunoaşterea dezvoltării bisericeşti creştine,
în timpul primelor trei secole ale existenţei sale.
Scrierile sale istorice sunt de valoare însă numai ca repere de
documente, valoarea lor literară este redusă, lipsindu-i lui Euse-
hiu spiritul critic în mare măsură. De exemplu, a primit de bună
povestea pseudo-clementinelor şi a lui Iustin Martirul despre mer-
gerea devreme a Sf. Apostol Petru la Roma şi despre activitatea
lui acolo. (Cron., anul 44). Era însă obiectiv în general, când nu
era vorba de Constantin sau de Arie sau de duşmanii lui Origen.
Dar, în privinţa acestora, îşi permite doar reticenţe sau scoateri în
evidenţă, de falsificări s-a ferit. În Istoria bisericească însă este
obiectiv, făcând din Eusebiu părintele Istoriei bisericeşti şi Hero-
dotul creştin.
Pe lângă calităţile de istoric, Eusebiu este în toate scrierile
sale şi apologet şi orator. A
Tendinţa apologetică stăpâneşte şi lucrările sale istorice. In

Cronică arată despre cultura iudeilor pe care şi-a însuşit-o creşti
nismul că este superioară şi anterioară celei a păgânilor. În Isto-
ria bisericească începe prin dovedirea divinităţii lui Iisus, prin
înlăturarea aparentei contraziceri despre genealogiile Sale şi con-
tinuă prin adunarea tuturor ştirilor care sunt menite a ridica pres-
tigiul şi a dovedi adevărul şi vrednicia Bisericii. Acelaşi lucru se
poate spune şi despre scrierile sale despre martiri sau despre Apo-
logia lui Origen. Scrierile privitoare la Constantin îl laudă aşa de
mult pe acesta, tocmai pentru că el a contribuit la triumful Bise-
ricii, şi, lăudându-l pe el, recomanda politica filo-creştină.
În schimb, în scrierile apologetice propriu-zise este lipsit de
originalitate, dar foarte temeinic şi complet, graţie aplicării me-
todei sale de a aduna extrase şi citate.
Ca qrator, aplica regulile şi figurile retoricii oficiale conven-
ţionale. In exegeză înclinaţiile sale de istoric îl duc spre precizări l'
de ordin istoric şi geografic, făcând o interpretare literală. Influ- ·

enţa puternică a lui Origen îl silea însă să caute sensuri alegorice, ·
pe care le aplica apoi în omilii. Astfel, el este reprezentant al şcolii 1
neo-alexandrine în exegeză, cum vor fi şi Capadocienii.
Atitudinea sa dogmatică este greu de definit. Adeseori se
exprimă în sens arian şi macedonianist, dar de multe ori face pro-
fesiuni de credinţă în termeni admişi de ortodocşi. Totuşi, păre
rea cea mai probabilă este că era eretică credinţa sa despre Sfânta
Treime; „ trebuie să admitem că el ca orator era exaltat, ca istoric
nu totdeauna precis, ca teolog înclinat spre arianism; totuşi, a
exercitat o influenţă foarte binefăcătoare în timpul său, când creş-
PATROLOGIE 101
tinismul urca tronul cu Constantin. De moderaţie şi blândeţe era

lipsă pe atunci, spre a câştiga pentru creştinism elementele recal-
citrante. Eusebiu şi Lactanţiu au înconjurat tronul imperial cu un
nimb de vrajă, care servi mult şi siguranţei aceluia şi cauzei
creştinismului".
BIBLIOGRAFIE
EDIŢII ŞI TRADUCERI: J. P. MIGNE, PG 19-24. o nouă ediţie critică în

l>ie griechischen christlichen Schriftsteller, 8 vol., Leipzig, (1902-1956),
t•ditate de I. A. HEIKEL, T. MOMMSEN, E. K.LOSTERMANN şi alţii.Traduceri:
Engleză: H. J. LAWLOR, Eusebiana. Essays on the Ecclesiastical History
o(Eusebius, New York, 1912. A. CAMERON- S.G. HALI, Eusebius, Life of
( 'onstantine, introd., trad. în engleză şi comentariu, Oxford, Clarendon
Press, 1999. Română: EUSEBIU DE CEZAREEA, Viaţa lui Constantin cel
Mare. Studiu introductiv de Prof Dr. EMIL/AN POPESCU. Traducere şi note
de RADU ALEXANDRESCU, în P.S.B., vol. 14, E.l.B.M.B.O.R„ Bucureşti, 1991.
STUDII ŞI MANUALE: Literatură în limba română: G. (GÂRBOVI-
( 'EANU PETRE), Viaţa şi activitatea lui Eusebiu de Cesareea, în rev. B.O.R.,
nr. 1/1896-1897, pp. 56-78 (Studiu introductiv la Istoria bisericească a lui
l\usEBIU, tradusă de Mitropolitul IOSIF şi publicată de P. GÂRBOVICEANU).
B. M(ANGÂRU), Observaţiuni critice asupra Istoriei bisericeşti a lui Eusebiu,
înrev.B.O.R.,nr.10/1906-1907,pp.1172-1176;nr.12/1907,pp.1417-1422
(JJespre opera lui Eusebiu); nr. 1/1907-1908, pp. 108-117 (Izvoarele Istoriei
lui Eusebiu). Dr. G. G. STĂNESCU, Eusebiu al Cezareei, Cluj, 1940, 50 p.
Recenzie de Protos. VASILEVASILACHE, în rev. B.O.R., nr. 9-10/1940, p. 753.
Prof. TOMA G. BULAT, Eusebiu Episcop de Cesareea, istoric al Bisericii
primare, în Revista de Istorie Bisericească, nr. 1/1943, pp. 7-18. I. G. CoMAN,
1,·usehiu al Cezareei şi Ieronim despre Origen, în rev. S.T., nr. 9-10/1960,
pp. 595-626. Idem, Chipul lui Origen după Eusebiu al Cezareei, Pamfil şi
/1•n111im, în rev. Glasul Bisericii(= G.B.), nr. 11-12/1960, pp. 916-927.
Idem, Patrologie, 1956, pp. 153-159. Idem, Patrologie, III, pp. 482-518.
Idem, Utilizarea «Stromatelor» lui Clement Alexandrinul de către Eusebiu
al Cezareii în «Pregătirea Evanghelică», în rev. S.T., nr. 7-8/1975, pp. 501-
~2 I. Drd. CORNELIU ZĂVOIANU, Istoricul Eusebiu de Cezareea despre
Oriţ.(C'fl, în rev. G.B., nr. 10-12/1980, pp. 820-835. Drd. MIHAIL VOICESCU,
Situaţia creştinilor din Palestina în secolele III-IV după Eusebiu de Ceza-

reea, în rev. S.T., nr. 5-611982, pp. 408-423. Drd. TEODOR BACONSKY, Isto-
riografia eclesiastică de la Eusebiu de Cezareea la Beda Venerabilul. Au-
toritate şi repetiţie în transcrierea unui model, în rev. B.O.R., nr. 5-6/1988,
pp. 152-164. Pr. Drd. LIVIU ŞTEFAN, Poporul biblic în istoria mântuirii după
Eusebiu de Cezareea, în rev. G.B., nr. 1/1989, pp. 65-76. GHEORGHE VLĂ
DUŢESCU, Pentru o filosofie a istoriei. Eusebiu de Cezareea, în volumul său:
Filosofia primelor secole creştine, Editura Enciclopedică, Colecţia Bi-
blioteca Enciclopedică de Filosofie, Bucureşti, 1995, pp. 81-87. ţ CHRIS-
TOPH ScăNBORN, O teologie anti-icoană: Eusebiu de Cezareea (cca. 264-
340), în volumul Icoana lui Hristos, traducere de Pr. Dr. VASILE RĂDUCĂ,
Editura Anastasia, Bucureşti, 1996, pp. 52-67. REMUS Rus, op. cit., pp. 239-
240. Literatură străină: J. STEVENSON, Studies in Eusebius, 1929. H. BER-
KHOF, Die Theologie des Eusebius von Caesarea, Amsterdam, 1939. K. M.
SETTON, Christian Attitude towards the Emperor in the Fourth Century, Es-
pecially as shown in Addresses to the Emperor, New York, 1941, pp. 46-54.
G. RICCIOTTI, Le fonfi storiche delie persecutione diocleziana, Orpheus, I,
1954, pp. 59-67. H. DăRRIES, Das Selbstzeugnis Kaiser Konstantins, Gottin-
gen, 1954, pp. 129-161. B. ALTANER, Augustinus und Eusebios von Kaisa-
reia. Eine quellenkritische Untersuchung, BZ 44, 1955, pp. 1-6. D. S.
WALLACE-HADRILL, Eusebius of Caesarea, 1960. GL. CHESTNUT, The First
Christian Histories. Eusebius, Socrates, Sozamen, Theodore!, Evagrius,
Th.H. 46, Paris, 1977. McQUEEN R. GRANT, Eusebius as Church Histo-
rian, Oxford, 1980. B. ALTANER -A. STUIBER, op. cit., pp. 93; 217-224; 360;
399. I. G. COMAN, Utilisation des Stromates de Clement d'Alexandrie par
Eusebe de Cesaree dans la Preparation Evangelique. Sonderdruck aus
Uberlieferunggeschichtliche Untersuchungen, Herausgegeben von FRANZ
PASCHKE, în Texte und Untersuchungen, Bd. 125, Akademie Verlag, Berlin,
1981, pp. 115-134. H. STRUTWOIF, Trinitătstheologie und Christologie des
Eusebius von Caesarea, Gottingen, 1999. J. B. LIGHTFOOT, art. Eusebius
of Caesarea, în Smith-Wace, II, pp. 308-348. F. L. Cross, art. Eusebius, în
ODCC, p. 481. J. QUASTEN, Patrology, III, pp. 309-345, cu bibliografie
bogată. CARMELO CURTI, Eusebe de Cesaree, în DECA, II, pp. 912-918.
J. ULRICH, Eusebius von Căsarea, în LACL, pp. 209-214, cu bibliografie.
r
Sfântul Chirii al Ierusalimului (t 386)
Viaţa
S-a născut în Palestina, probabil chiar în Ierusalim, pe la anul
J 13-315. Studiile şi le-a făcut în Ierusalim. Se pare că încă de
tânăr a îmbrăţişat viaţa monahală şi s-a ocupat foarte serios de
studiul Sfintelor Scripturi. Pe la anul 334 a fost hirotonit diacon
de către episcopul Macarie din Ierusalim, iar pe la anul 345 a fost
hirotonit presbiter de către episcopul Maxim, succesorul lui Ma-
carie, încredinţându-i-se instruirea catehumenilor şi a neofiţilor.
După moartea episcopului Maxim (între 348-350), a fost hiro-
tonit episcop al Ierusalimului. Demnitatea de episcop i-a cauzat
multe suferinţe, căci nu mult după întronizare intră în conflict cu
mitropolitul Acaciu din Cezareea Palestinei, atât pe terne de ju-
risdicţie bisericească, cât şi pe probleme de credinţă. Ierusalimul
era pe atunci sub jurisdicţia Mitropoliei de Cezareea şi Sinodul
de la Niceea (325), prin canonul 7, hotărăşte ca „episcopului Ie-
rusalimului să i se confere o întâietate de onoare". Pe baza aces-
tui canon, se pare că Chiril pretindea independenţa faţă de mitro-
politul Cezareei. În ceea ce priveşte problemele de credinţă, Aca-
ci u era arian, iar Chiril ortodox. Din cauza acestor neînţelegeri,
Acaciu se folosi de primul moment prielnic ca să scape de Chiril
~i astfel, la un sinod din 358, acesta este acuzat că a fost hirotonit
ilegal şi şi-a bătut joc de obiectele bisericeşti, căci a vândut o
parte din acestea, deşi cu banii primiţi pentru ele a ajutat pe cei
lipsiţi în timpul unei foamete. Din aceste motive, a fost caterisit
~i silit să plece în exil. De acum trăieşte în Tarsul Ciliciei, până
la anul 359, când sinodul din Seleucia îl restabileste în scaun.
În anul următor, 360, este din nou caterisit prin sinodul din
Constantinopol, la care Acaciu era atotputernic. După doi ani, la
362, profitând de măsurile luate de Iulian Apostatul (361-363),
care a eliberat din exil pe toţi episcopii, ortodocşi şi eretici, pen-

tru ca aceştia să înceapă din nou certele dogmatice şi astfel să se
distrugă reciproc, ceea ce corespundea planului său de a nimici
creşţinismul, se reîntoarce şi îşi ocupă scaunul.
In timpul domniei lui Valens (364-378), este din nou exilat la
anul 367 şi în acest exil rămâne până la moartea împăratului, la
anul 378. De acum îşi păstoreşte în pace şi netulburat de nimeni
eparhia până la moartea sa, întâmplată la 18 martie 386. În acest
timp participă la Sinodul II ecumenic (381), restabileşte ordinea
în Biserica sa pustiită de eretici şi întoarce pe mulţi eretici şi
schismatici la credinţa ortodoxă. Amintirea sa se serbează la 18
martie.
Chiril nu a fost un spirit superior şi nici un scriitor original,
dar a fost un catehet excelent şi un bun predicator popular. Cu-
vântările lui sunt clare, familiare şi pline de vioiciune.
Ca formă, neglijează regulile elocinţei clasice, dar, prin fap-
tul că pune mult suflet în cuvântările lui, el este foarte mult apre-
ciat de auditorii săi.
Opera
1. Catehezele, în număr de 24, sunt principalele scrieri ale lui
Chirii. Ele sunt o serie de instrucţiuni adresate catehumenilor sau
neofiţilor, cu scopul de a le explica Simbolul credinţei şi cere-
moniile creştine la care ei sunt admişi.
Prima este o Cateheză pregătitoare (IlpoKa-rrixlicrt~), prin
care atrage atenţia auditorilor asupra necesităţii catehizării şi a
pregătirii pentru botez.
După acesta urmează 18 cateheze, numite Cateheze către cei
care se luminează (Ka-rrixÎJcrEt~ cpont~oµtvrov) adresate acelora
care se pregătesc pentru primirea botezului. În ele se explică arti-
col cu articol Simbolul Bisericii din Ierusalim despre botez, în-
văţătura despre Dumnezeu Unul în fiinţă şi întreit în Persoane,
despre Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, despre înviere şi viaţa veşnică etc.
Ultimele 5, numite mistagogice (µucr-rayroytKat), adică in-
troducătoare în Taine, în sacramente, sunt adresate către neofiţi,
PATROLOGIE 105
către cei de curând botezaţi. Ele tratează despre Botez, Mirun-

gere şi Euharistie, despre care zice că este Trupul şi Sângele Mân-
tuitorului. „Sub forma pâinii ţi se dă Trupul, sub forma vinului ţi
se dă Sângele, astfel ca primind Trupul şi Sângele lui Hristos tu
să devii un trup şi un sânge cu El... Nu privi pâinea şi vinul nu-
mai ca elemente simple, pentru că ele sunt, după zisa Domnului,
Trupul şi Sângele lui Hristos; nu judeca lucrul după gust, ci după
credinţă, şi fii perfect încredinţat că te-ai învrednicit de Trupul
şi Sângele lui Hristos." (Cat. IV Mistag.). Transubstanţierea
are loc în urma rugăciunii euharistice, a chemării Sfântului Duh
(EîttKÂÎJcrt~ 'WU 'Ayiou Ilvt::uµa'to~). „Înainte de invocarea Sfin-
tei şi închinatei Treimi, pâinea şi vinul era pâinea simplă şi vinul
simplu, după invocarea făcută însă se preface pâinea în Trupul lui
Hristos şi vinul în Sângele lui Hristos" (Cat. I Mistag.)
Chiril ţine catehezele sale ca preot probabil în 348, primele
18, plus cea pregătitoare, înainte de Paşti, căci Paştile erau fixate
în vechime ca timp pentru botezul acelora ce doreau să intre în
creştinism, iar ultimele 5 după Paşti, când se explică celor „lu-
minaţi" unele învăţături pe care trebuiau să le cunoască numai
după botez.
Catehezele lui sunt simple, clare şi accesibile tuturor acelora
pentru care au fost compuse. Ele sunt însufleţite de căldura cre-
dinţei şi expuse cu multă convingere. Sunt de mare importanţă
pentru istoria dogmelor, a cultului şi a cateheticii din Biserica
veche. Ele conţin cea mai veche explicare metodică, făcută unui
Simbol de credinţă.
Din punct de vedere literar sunt mai puţin importante. În ele
se repetă de mai multe ori acelaşi lucru.
2. O omilie despre slăbănogul de la lacul Vitezda.
3. O epistolă către Constanţiu, în care comunică împăratului
despre semnul luminos al Crucii, care s-a arătat pe cer în părţile
Ierusalimului. Acest semn s-a arătat în ziua de Rusalii, în anul
351, deasupra Golgotei, şi era aşa de mare că ajungea până la
Muntele Măslinilor. În acelaşi timp, îndeamnă pe împărat la sen-
timente religioase.
Unii au crezut că epistola aceasta nu este autentică, deoarece

în partea ultimă se găseşte expresia 6µooucrwc; de care Chiril
s-a ferit totdeauna. Pentru acest motiv însă nu se poate nega au-
tenticitatea ei, deoarece s-ar fi putut foarte uşor ca această expre-
sie, împreună cu încă câteva fraze următoare, să se fi adăugat
ulterior de altcineva. Cei mai mulţi istorici ai literaturii creştine
vechi sunt de părere că ea este autentică. El a mai scris şi alte
câteva cuvântări, din care azi nu mai există decât fragmente.
Doctrina
Ea este întru totul ortodoxă. Termenul oµooucrwc; însă a evi-
tat să-l folosească, deoarece credea că el (termenul) favorizează
sabelianismul şi nu se găseşte în Sfânta Scriptură. Când vorbeşte
despre Dumnezeu, arată că există un singur Dumnezeu, nenăs
cut, fără început, neschimbat, întotdeauna identic cu Sine Însusi,
puternic şi, deşi are multe nume, fiinţa Sa este uniformă. În dife-
ritele lucrări ale dumnezeirii, El este Unul şi Acelaşi, omnipre-
zent, identic, însuşirile Sale sunt egale ca putere şi funcţionează
simultan. Noi nu-L putem cuprinde cu mintea. Dumnezeirea este
alcătuită din trei: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Tatăl nu a devenit
Tată prin schimbarea de voinţă, ci are această vrednicie înainte
de orice fiinţă, de orice simţire, înainte de toţi vecii. El e Tată de-
săvârşit şi a născut Fiu desăvârşit. Fiul este Unul, Dumnezeu
născut din Dumnezeu, Viaţă născută din Viaţă, Lumină născută
din Lumină, asemenea în totul Celui Care L-a născut mai presus
de orice înţelegere şi înainte de toţi vecii. Fiul are multe nume.
El este Cuvântul divin, Logosul divin creator al fiinţelor raţio
nale; miel, ca unul care curăţeşte lumea de păcate prin cinstitul
Lui sânge. E numit Hristos sau Uns fiindcă a fost uns de Tatăl din
veşnicie spre arhierie supraomenească. Cu toate că are multe
nume, Hristos e o singură Persoană şi, deşi se face tuturor toate,
a rămas identic cu Sine după fire. Duhul Sfânt e Unul singur şi
Mângâietor. Nu există un al doilea Duh Sfânt. El trăieşte, cugetă
şi sfinţeşte toate câte au fost create de Dumnezeu prin Hristos.
Duhul Sfânt este cinstit împreună cu Tatăl şi cu Fiul.
PATROLOGIE 107
Botezul este părtăşia în moartea şi învierea lui Hristos prin

imitare şi chip, este „pecetea sfântă neştearsă", iar apa Botezului
este „apă purtătoare de Hristos", deoarece Hristos a împărtăşit
dulceaţa du~nezeirii Sale apelor atunci când S-a spălat în apa
Iordanului. In Sfânta Euharistie, Hristos este prezent real, prin
prefacerea substanţei elementelor, iar prefacerea are loc prin lu-
crarea Duhului Sfânt, Care preface pâinea şi vinul în Trupul şi
Sângele Mântuitorului. Adevărul prefacerii euharistice e arătat
prin minunea de la Cana. Noi avem comuniunea cu adevăratul
Trup şi Sânge al lui Hristos, în pofida permanenţei accidentelor:
„Pâinea care se vede nu e pâine, chiar dacă e sensibilă la gust, ci
este Trupul lui Hristos; vinul care se vede nu e vin, chiar dacă aşa
pare în gust, ci Sângele lui Hristos" (Cat. XXII, 9). El este pri-
mul teolog care numeşte Jertfa euharistică „Jertfă prea înfrico-
şătoare".
Biserica creştină o numeşte catolică fiindcă este răspândită
pe întreaga suprafaţă a pământului, este fără pată, învaţă ceea ce
trebuie să ştie oamenii şi ea conduce pe oameni la preamărirea
lui Dumnezeu şi ne conduce pe calea mântuirii.
Chirii rămâne pentru Biserică unul din cei mai mari cateheţi
ai e1.
BIBLIOGRAFIE
EDIŢII ŞI TRADUCERI: J. P. MIGNE, PG, 33, 331-1180. J. QUASTEN,

Catechesae mystagogicae, F. P., 1935, pp. 69-111. Traduceri: Engleză:
F. L. CROSS, St. Cyril of Jerusalem. Lectures on the Christian Sacraments.
The Protocatecheses and the Five Mystagogical Catecheses, 8 PCD, Lon-
don, 1951. Română: D. FECIORU, Sf Chirii al Ierusalimului, Catehezele,
partea I, partea II, în Izvoarele Ortodoxiei, nr. 6-7, Bucureşti, Institutul
Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1943 (Reeditare la
E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2003, 388 p.).
trologie, III, pp. 536-567. REMUS Rus, op. cit., p. 137. G. ENĂCENU, Sfântul
Chirii al Ierusalimului, în studiul său: Părinţi bisericeşti, în rev. B.O.R.,
nr. 12/ (1877-1878), pp. 705-720. NEDELEA GEORGESCU, Studii asupra lui
Chirii al Ierusalimului. Teză pentru licenţă, Universitatea din Bucureşti,
Facultatea de Teologie, Tipografia Gutenberg, Joseph Gobi, Bucureşti,
1900, 91 p. Pr. Prof. IOAN MIHĂLCESCU, Clement Alexandrinul, Origen şi
Chirii al Ierusalimului despre Rugăciunea Domnească, în rev. B.O.R., nr. 2
(512)/1924, pp. 65-72. Pr. Conf. MIHAIL BULACU, Problema conştiinţei
creştine după Catehezele Sfântului Chirii al Ierusalimului, în rev. S.T„
1938-1939, pp. 141-178 (Resume, pp. 176-178). Idem, Conştiinţa creştină.
Studiu catehetic după Catehezele Sfântului Chirii, Arhiepiscopul Ierusali-
mului, Bucureşti, 1941. Pr. Magistr. AUREL CIOCOIU, Desăvârşirea creştină
după Catehezele Sfântului Chirii al Ierusalimului, în rev. S.T„ nr. 3-4/1957,
pp. 233-243. Pr. Magistr. MIHAIL GEORGESCU, Simbolul credinţei şi explica-
rea lui în opera Sfântului Chirii al Ierusalimului, în rev. G.B„ nr. 3-4/1959,
pp. 216-233. Idem, Sfintele Taine, după Catehezele Sfântului Chirii al Ie-
rusalimului, în rev. S.T„ nr. 7-8/1959, pp. 428-444. Magistr. VIOREL CHITU,
Catehezele Sfântului Chirii al Ierusalimului ca izvor pentru istoria cultului
creştin, în rev. S.T„ nr. 3-4/1960, pp. 160-176. Drd. CONSTANTIN M. IANA,
Concepţia Sfântului Chirii al Ierusalimului despre Sfânta Scriptură ca
temei al învăţăturii Bisericii în „Catehezele" sale, în rev. S.T„ nr. 7-811967,
pp. 446-455. Pr. Drd. GHEORGHE A. NICOLAE, Învăţătura despre Sfântul Duh
în Catehezele Sfântului Chirii al Ierusalimului, în rev. S.T„ nr. 5-6/1967,
pp. 302-308. Idem, Învăţătura despre învierea morţilor în „ Catehezele"
Sfântului Chirii al Ierusalimului, în rev. S.T„ nr. 9-10/1967, pp. 629-639.
Ierom. VENIAMIN MICLE, Principii catehetice în Catehezele Sfântului Chi-
rii al Ierusalimului, în rev. Mitropolia Ardealului (= M.A.), nr. 3-4/1972,
pp. 234-251. Drd. ALEXANDRU M. IONIŢĂ, Taina Sfintei Euharistii la Sfân-
tul Chirii al Ierusalimului, în rev. G.B„ nr. 7-8/1979, pp. 804-806. Pr. Drd.
ALEXANDRU MARCEL SABĂU, Importanţa actuală a „ Catehezelor" Sfântului
Chirii, Arhiepiscopul Ierusalimului, în rev. S.T„ nr. 1-2/1984, pp. 110-126.
Arhim. GRIGORE BĂBUŞ, Opera catehetică a Sfântului Chirii al Ierusali-
mului şi actualitatea ei, în rev. Ortodoxia, nr. 3/1986, pp. 139-149. Drd.
MIHAI HAU, Tainele de iniţiere după Catehezele mistagogice ale Sfântului
Chirii al Ierusalimului, în rev. Ortodoxia, nr. 411986, pp. 116-125. Pr.
GHEORGHE ONOFREI, Eshatologia în Catehezele Sfântului Chirii al Ierusa-
limului, în rev. Mitropolia Moldovei şi Sucevei(= M.M.S.), nr. 5-6/1990,
pp. 14-26. VLADIMIR LossKY, Chirii al Ierusalimului, în volumul: Vederea
lui Dumnezeu, în româneşte de MARIA CORNELIA 0Ros, Editura Deisis,
Colecţia Dogmatica, Sibiu, 1995, p. 80. Pr. Lect. CONSTANTIN GRIGORAŞ,
PATROLOGIE 109
Catehezele Sfântului Chirii al Ierusalimului şi rolul lor în cultivarea credin-

fei, în rev. Teologie şi Viaţă, nr. 7-12/1997, pp. 79-92. CRISTIAN BĂDILIŢĂ,
Antihristologia radicală a Sfântului Chirii al Ierusalimului, în rev. Altarul
flanatului, nr. 1-3/2001, pp. 44-57. Diac. Lect. Dr. PAVEL CHERESCU, Învă
fcitura despre tainele de iniţiere - Botez, Mirungere, Euharistie - în opera
.~'f'ântului Chirii al Ierusalimului, în rev. Orizonturi teologice, nr. 1/2000,
pp. 70-81. Pr. Dr. CONSTANTIN NACLAD, Principii educative în „Catehezele"
,\'fântului Chirii, Arhiepiscopul Ierusalimului, în rev. Teologie şi Viaţă, nr.
7-12/2004, pp. 228-246. Literatură străină: E. H. GIFFORD, Cyril of Je-
rusalem, London, 1893. E. J. CUTRONE, Cyril's Mystagogical Catecheses
and the Evolution of the Jerusalem Anaphora, OrChrP 44, 1978. E. VE-
NABLES, art. Cyrillus (2), în Smith-Wace, I, pp. 760-763. CAVE, Historia Li-
/eraria, I, pp. 211-212. F. L. CRoss, art. St. Cyril, în ODCC, p. 369. B. AL-
TANER -A. STUIBER, op. cit., pp. 312-313, cu bibliografie. J. QUASTEN, Pa-
trology, III, pp. 362-377, cu bibliografie.
Sfântul Epifanie
Viaţa
S-a născut pe la anul 315, în satul Besanduc, aproape de Eleu-

teropolis, în Palestina. Părinţii săi au fost creştini şi de la ei a pri-
mit o frumoasă educaţie creştină. A studiat cu mare plăcere mai
ales limbile, ajungând cu timpul să stăpânească: ebraica, siriana,
egipteana, greaca şi latina. Încă de tânăr a făcut o călătorie în
Egipt, unde, cercetând pe monahii de aici, a prins dragoste de
viaţa călugărească, şi, întorcându-se acasă la vârsta de 20 de ani,
a înfiinţat lângă Eleuteropolis o mănăstire, al cărei conducător a
fost timp de 30 de ani. În urma renumelui despre ştiinţa şi sfin-
ţenia lui, în anul 367 este ales arhiepiscop de Constanţa, cum se
numea pe atunci vechea Salamina din Cipru. Ca episcop s-a dis-
tins prin zel, caritate, simplitate şi asceză, însuşiri pentru care a
fost mult stimat, nu numai de credinciosi, ci si de adversari. În-
suşi împăratul Valens l-a lăsat în pace şi nu i-a făcut dificultăţi.
Ca episcop, a fost străjerul vieţii monahale şi al curăţeniei învă
ţăturii creştine. El a avut reputaţia unui sfânt care făcea minuni
încă din timpul vieţii.
La 377 vine în Antiohia, iar la 382 în Roma, pentru aplana-
rea schismei antiohiene. În apărarea ortodoxiei, zelul său era
uneori prea mare şi, din cauza spiritului puţin pătrunzător şi a
vederilor sale mai puţin largi, cădea câteodată în excese şi con-
damna ca erezie, fără multă cercetare, tot ce nu i se părea că este
de acord cu litera ortodoxiei, ajungând uneori până la violenţă.
Învăţăturile lui Origen, în care vedea izvorul tuturor ereziilor, i
s-au părut a fi cele mai periculoase pentru credinţă, de aceea, îm-
PATROLOGIE 111
potriva acestora şi a acelor pe care îi credea că sunt origenişti,

ducea lupta cea mai aprigă.
La anul 394 vine la Ierusalim ca să combată origenismul.
Aici ajunge în conflict cu episcopul Ioan de Ierusalim, pe care-l
ştia că este mare admirator al lui Origen. Conflictul a izbucnit
prin predica pe care a ţinut-o Epifanie în biserica Sfântului Mor-
mânt din Ierusalim, în prezenţa episcopului Ioan. În această pre-
dică pe care a ţinut-o împotriva admiratorilor lui Origen, despre
care ştia că sunt mulţi în Palestina, Epifanie atacă pe Origen,
numindu-l „tatăl lui Arie, rădăcina şi patronul celorlalte erezii".
În după-masa acelei zile şi în aceeaşi biserică, Ioan, fiind foarte
neplăcut surprins de predica lui Epifanie, ţinu şi el o cuvântare
contra antropomorfiţilor, adică contra acelor călugări care cre-
deau că Dumnezeu are formă de om şi erau protagoniştii în lupta
contra origenismului. Se pare că Epifanie avea şi el păreri antro-
pomorfiste şi Ioan a ţinut să-i răspundă cu aceeaşi măsură cu care
Epifanie o făcuse în dimineaţa acelei zile. Conflictul izbucnind
între ei pe această temă, a fost agravat şi de faptul că Epifanie a
încălcat drepturile jurisdicţionale ale episcopului de Ierusalim,
prin faptul că a hirotonit preot pe Paulian, fratele lui Ieronim,
pentru mănăstirea din Betleem, care aparţinea jurisdicţiei epis-
copului Ierusalimului. Pe vremea aceea se găseau în Ierusalim şi
apusenii Ieronim şi Rufin. Primul împărtăşea părerile lui Epifa-
nie, iar Rufin pe ale lui Ioan.
Din Ierusalim s-a întors nu peste mult timp acasă. Vicleanul
episcop Teofil de Alexandria, cunoscând pe Epifanie ca antiori-
genist, se foloseşte de el pentru a înlătura din scaun pe Sfântul
Ioan, pe care Teofil avea ură neîmpăcată.
Teofil nu putea să-l ierte pe Ioan pentru că era antiohian, din
dieceza în care se ţinuseră sinoadele care destituiseră pe gloriosul
său predecesor, Atanasie. Nu-i putea ierta mai ales că reuşit el,
antiohianul şi omul fără legături, să ajungă pe scaunul ecumenic,
când Teofil sprijinise candidatura unui alexandrian. La această
ură se mai adauga şi primirea de către Ioan a monahilor nitrici,

persecutaţi de Teofil sub pretexul că sunt origenişti. Între aceşti
monahi se aflau cei 4 „fraţi lungi" numiţi aşa pentru statura lor.
La îndemnul intrigantului Teofil, Epifanie - care se lăsase
convins că Hrisostom este origenist, deoarece a primit la el pe
monahii origenişti - vine la Constantinopol, la începutul anului
403, ca să combată acasă la el pe arhiepiscopul capitalei. Ajuns
la Constantinopol, Epifanie refuză găzduirea ce i-a oferit-o Ioan;
a hirotonit acolo un preot, ca şi cum n-ar fi fost cine să hiroto-
nească, apoi a adunat semnături împotriva lui Origen şi, în fine,
a convocat o mare adunare în biserica Sfinţilor Apostoli, cu ur-
mătorul program: a fulgerat 3 anateme: una contra lui Origen,
alta contra monahilor nitrici şi a treia contra lui Ioan, protectorul
acestora. Cînd să se ţină adunarea fixată, Epifanie a întâmpinat
câteva dificultăţi din partea credincioşilor lui Hrisostom, dar s-a
şi convins, în acelaşi timp, de nevinovăţia Sfântului Ioan, din care
cauză, tot aşa de repede şi imperios cum pornise spre Constan-
tinopol, a luat acum drumul înapoi spre Salamina.
Bătrâneţele, oboseala campaniei, dar cu siguranţă şi amără
ciunea că se înşelase, l-au răpus pe drum şi a murit în corabia
care-l transporta, înainte de a-şi revedea ţara, în anul 403. Rămă
şiţele lui au fost primite şi înmormântate cu mare cinste la Con-
stanţa, iar apoi s-a ridicat şi o biserică cu numele lui. Amintirea
lui se serbează la 12 mai.
Epifanie, chiar în viaţă fiind, era considerat ca un sfânt şi
posteritatea l-a judecat la fel. Studia zelos Sfânta Scriptură, citea
mult şi în scrierile sale a inserat o mulţime de documente pre-
ţioase. A fost însă un spirit mai puţin critic. Scrierile sale suferă
mult din punct de vedere critic şi argumentele lui contra ereziilor
sunt slabe. Vederile sale, limitate exclusiv la ortodoxie, îl făceau
incapabil de a se pune pe punctul de vedere al adversarilor săi, îl
făceau să vadă erezii mari şi acolo unde nu erau decât simple op-
ţiuni. Scrisul său este prolix, plin de repetiţii, materialul de multe
ori nu este expus în ordine logică, iar limba este neîngrijită.
PATROLOGIE 113
Opera
Epifanie este autorul multor scrieri, dintre care majoritatea
sunt răspunsuri la întrebările prietenilor şi admiratorilor lui. Ast-
fel de la el ne-a rămas:
1. Ancoratul ('A yKupon6~) = bine ancorat în credinţă. Este
una dintre cele mai vechi scrieri ale sale, fiind compusă pentru a
răspunde unei cereri ce i-a fost adresată de creştinii din Pamfilia
la anul 374, să facă o expunere a credinţei creştine. Scopul lui a
fost să dea cititorilor o ancoră a credinţei, prin expunerea în 120
de capitole a învăţăturilor despre Sfânta Treime, Intrupare, viaţa
viitoare şi alte dogme, şi în felul acesta să-i apere de erezii. Este
un tratat destul de complex, în care Epifanie expune învăţătura
Bisericii despre Sfânta Treime şi mai ales despre Duhul Sfânt. La
fel ca Fiul, Duhul este Dumnezeu adevărat, dovedind consubstan-
ţialitatea lor. Problema întrupării o dezvoltă împotriva lui Apo-
linarie, iar învierea trupului o îndreaptă împotriva păgânilor şi a
origeniştilor, atacă învăţăturile maniheice şi marcionite despre
Dumnezeu şi despre Sfânta Scriptură, deplânge necredinţa iudei-
lor şi condamnă opiniile lui Sabelie. Epifanie rediscută arianismul
şi erezia pnevmatomahă, îndemnându-i pe cititori să se păstreze
în credinţa ortodoxă. Toate cele spuse şi le întemeiază exclusiv
pe argumente luate din Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie.
La sfârşit are două Simboluri de credinţă, dintre care primul
mai scurt, fiind un Simbol baptismal folosit în biserica din Con-
stanţa şi care se aseamănă mult cu Simbolul care a fost primit de
către Sinodul II Ecumenic din Constantinopol (381), iar al doilea
este opera lui Epifanie, conţinând explicarea şi dezvoltarea Sim-
bolului din Niceea.
2. Panarion (Ilavapwv), adică cutie cu leacuri împotriva ce-
lor 80 de erezii. Este scrisă în 377, la cererea a doi călugări, şi este
cea mai însemnată operă a sa. În această lucrare împărţită în trei
cărţi se expun şi se combat toate ereziile anterioare şi contempo-
rane lui Epifanie. Numărul lor este de 80, iar pentru a ajunge la
acest număr - al concubinelor din Cântarea Cântărilor-, el a înşirat
1
!
!
(intercalat) între erezii şi pe cele mai obscure secte, iar pe cele

mai principale le-a împărţit, numărând în acelaşi timp, tot aici, şi
simplele erori filozofice şi iudaice. Astfel, sunt număraţi între
eretici: stoicii, platonicii, pitagoreii, epicureii, eseii, farisei etc.
Această lucrare a lui Epifanie conţine un bogat material, care
însă e orânduit fără critică şi fără precizarea necesară, de aceea ea
şi trebuie utilizată cu multă prudenţă. Ca izvoare pentru ereziile
mai vechi, s-a folosit de scrierile antieretice ale lui Ipolit şi Irineu.
3. Recapitularea ('AvaKEcpaA-airocru;) este un rezumat din
Panarion, dar nu pare să fie opera lui Epifanie, deşi ea a fost com-
pusă nu mult după apariţia Panarionului.
4. Despre măsuri şi greutăţi (IIEpt µE-rprov Kat cr-raµ&v) se
împarte în 3 părţi: prima tratează despre canonul şi traducerile
Vechiului Testament, a doua despre măsurile şi greutăţile între-
buinţate de iudei şi de alte neamuri, iar a treia despre geografia
Palestinei. Din cele expuse, rezultă că obiectul scrierii depăşeşte
cu mult titlul care i s-a dat şi care ar fi fost potrivit numai pentru
partea a doua.
Opera aceasta de Arheologie biblică este mai mult o încer-
care decât o lucrare desăvârşită.
5. Despre cele 12 pietre preţioase din pectoralul Marelui
Arhiereu este tot un tratat de Arheologie biblică, fiind scris la
cererea lui Diodor din Tars. Tratează despre forma, culoarea şi
valoarea simbolică a celor 12 pietre. Cele 12 pietre preţioase de
pe pectoralul Marelui Preot din Vechiul Testament sunt interpre-
tate de Epifanie în mod alegoric, descrie folosirea lor în medicină
şi, în cele din urmă, le atribuie celor 12 seminţii ale lui Israel. Lu-
crarea s-a păstrat completă numai într-o traducere georgiană.
Traducerea latină şi armeană se păstrează fragmentar. Este scrisă
pe la anul 394.
6. Epistole s-au păstrat de la el două, ambele în traducere
latină. Ele se referă la controversa origenistă şi sunt adresate: una
episcopului Ioan al Ierusalimului, iar cealaltă lui Ieronim.
Epifanie şi-a manifestat o atitudine iconoclastă, concretizată
în trei tratate împotriva icoanelor. La Sfântul Ioan Damaschinul,
PATROLOGIE 115
Teodor Studitul şi Nichifor, care a scris un tratat împotriva lui

Epifanie, şi în actele Sinoadelor din 754 şi 787 s-au păstrat frag-
mente din aceste tratate, care dau posibilitatea să fie reconstituite
parţial. În Pamflet împotriva icoanelor Epifanie respinge venera-
rea icoanelor, fie că este vorba de reprezentarea lui Hristos, a
Maicii Domnului sau a sfinţilor şi a îngerilor. El susţine că în-
chinarea la icoane este idolatrie. Privind reprezentarea Domnului
nostru Iisus Hristos, el se întreabă: cum poate cineva să-L pic-
teze pe Cel pe Care Moise nu L-a putut privi în faţă ? Faptul că
Hristos S-a făcut om nu justifică practica reprezentării Lui ico-
nografice. Tratatul nu a avut însă rezultatul scontat şi de aceea
trimite o scrisoare împăratului Teodosie /, în care sugerează dis-
trugerea lor totală şi interzicerea lor. Împăratul nu a rămas deloc
impresionat de această scrisoare şi de aceea el face un ultim gest,
lăsând credincioşilor săi un Testament, cerându-le să-L aibă pe
Dumnezeu în inimile lor, nu în reprezentări iconografice, arun-
când anatema asupra celor care vor îndrăzni, făcând din Întru-
pare o scuză, să privească chipul divin al lui Dumnezeu-Logosul
pictat în culori pământene.
Doctrina
Doctrina lui Epifanie nu se remarcă prin nimic deosebit de a
antecesorilor săi. El nu a fost un teolog speculativ. A fost însă un
mare ortodox care a păstrat cu sfinţenie învăţăturile Sfintei Scrip-
turi şi ale Sfintei Tradiţii, aşa cum au fost ele predate şi explicate
de autoritatea bisericească şi de marii învăţători ai Ortodoxiei. În
scrierile lui vorbeşte în sens ortodox despre Sfânta Treime, ară
tând că Tatăl este nenăscut, necreat, de neînţeles, pe când Fiul
este născut, dar necreat şi neînţeles, iar Duhul Sfânt este veşnic,
nu născut, nu creat, nu frate, nu unchi, nu strămoş, nu nepot, ci
Duh Sfânt, de aceeaşi fiinţă cu Tatăl şi cu Fiul (Ancoratul, 7).
Afirmă deofiinţimea Tatălui cu Fiul şi cu Duhul Sfânt, sunt trei
ipostase, o singură fiinţă, o singură dumnezeire. Logosul S-a în-
trupat nu din necesitate, ci în perfectă libertate de voinţă, prin
taina negrăită a înţelepciunii. Sfânta Fecioară este Născătoare de

Dumnezeu şi are o feciorie perpetuă.
Pentru istoria creştinismului din ţara noastră, el ne-a lăsat o
informaţie deosebită, legată de Audius din Mesopotamia. El
spune că Audius a fost exilat de Constanţiu II în Scythia Minor
(Dobrogea de azi), iar aici a catehizat mulţi goţi (daco-romani)
în secolul al IV-lea, întemeind în Goţia (Dacia) mănăstiri cu viaţă
frumoasă, feciorie şi asceză.
Caracterizare
Ca autor, el este pus alături de marii teologi ai vremii, deşi
opera sa nu a fost atât de vastă după cum s-a crezut. Limba în care
scrie este „un koine mai elevat", fapt explicabil datorită aversiu-
nii pe care el a avut-o faţă de limba cultivată a filosofilor elini. El
este iniţiatorul luptelor origeniste, în care a angajat pe Ieronim şi
Rufin.
BIBLIOGRAFIE
EDIŢII ŞI TRADUCERI: J. P. MIGNE, PG 41-43. K. HOLL, GCS 25 (1915);

31 (1922); 37 (1933). IERONIM, De viris illlustribus, 114. Text siriac: De
mensuris et ponderibus, ed. de J. E. DEAN, Chicago, 1935. F. OEHLER,
Corpus haereseologicum, T. 2, Berlin, 1859. Idem, Die handschriftliche
Uberlieferung des Epiphanius (Ancoratus und Panarion), Leipzig, 1910.
Idem, Gesammelte Aufzătze zur Kirkengeschichte, I, Tiibingen, 1928,
pp. 210-350. Traduceri: Engleză: J. CARLILL, Physiologus, The Epic of
the Beast, London, 1924.
Patrologie, III, pp. 575-594. Ierom. ALEXANDRE GOLITZIN, Epifanie şi au-
dienii mesopotamieni, în volumul: Mistagogia. Experienţa lui Dumnezeu
în Ortodoxie. Studii de teologie mistică, traducere de Diac. IOAN I. IcĂ JR.,
Editura Deisis, Colecţia Mistica, Sibiu, 1998, pp. 188-192. Pr. Conf. Dr.
NICOLAE CHIFĂR, Poate fi considerat Sfântul Epifanie al Sa/aminei un pro-
motor al iconoclasmului ?, în rev. Teologie şi Viaţă, nr. 1-6/2000, pp. 144-148.
CĂTĂLINA VELCULESCU, Întrebări ale lui Epifanie către fericitul Andrei, în
PATROLOGIE 117
Caietele Institutului Catolic - Revista Institutului Teologic Romano-Cato-

lic Bucureşti, nr. 1 (4)/2002, pp. 68-83. (După un manuscris copiat în 1807
de ieromonahul IOACHIM BĂRBĂTESCU, fost preot de mir, în Mănăstirea
Bistriţa olteană. Textul întrebărilor, pp. 72-83). REMUS Rus, op. cit., p. 223.
Literatură străină: E. J. MARTIN, A History of the Iconoclastic Contro-
versy, London, 1930, pp. 134 ş.u. E. J. MARTIN crede că scrierile icono-
claste ale lui Epifaniu sunt falsuri târzii, deoarece teologia lor este mult
prea avansată faţă de epoca acestuia. F. X. MURPHY, Rufinus of Aquileia,
Washington, 1945, pp. 58-81 (cearta cu Origen, prima fază). J. N. D. KELLY,
Early Christian Creeds, London, 1950, pp. 318-322; 335-338. J. STEINMANN,
Saint Jerome, Paris, 1958, pp. 243-246 (gafele Sf. Epifaniu). R. A. LIPSIUS,
art. Epiphanius of Salamis, în Smith-Wace, II, pp. 149-156. O. BARDEN-
HEWER, Patrologie, III, pp. 293-302. B. ALTANER - A. STUIBER, op. cit.,
pp. 199; 315-318; 394, cu bibliografie. J. QuASTEN, Patrology, III, pp. 384-
396, cu bibliografie. F. L. CRoss, art. Epiphanius, în ODCC, pp. 464-465.
C. RIGGI, Epiphane de Salamine, în DECA, I, pp. 841-842. W. A. LbHR,
Ephiphanius von Salamis, în LACL, pp. 196-198, cu bibliografie.
Eustaţiu din Antiohia (ţ 337)
S-a născut în Side, în Pamfilia, probabil pe la anul 273. A

fost mai întâi episcop de Berea, în Siria, apoi de la 323 sau 324,
în Antiohia. În această calitate participă la Sinodul I Ecumenic
(325), unde se manifestă ca adversar hotărât al arianismului.
După acest Sinod s-a purtat foarte aspru cu preoţii din eparhia sa,
care erau adepţii învăţăturii ariene. Intră în conflict cu Eusebiu
de Cezareea, pe care îl acuză că îi favorizează pe arieni. Conse-
cinţele categoricei sale atitudini antiariene au fost că sinodul din
Antiohia, din anul 330, acuzându-l că s-a făcut vinovat de sabelia-
nism, de imoralitate şi lesmajestate, l-a depus şi l-a trimis în exil
la Traianopolis, în Tracia, unde a murit înainte de anul 337, când
împăratul Constanţiu a rechemat din exil pe toţi episcopii exilaţi.
Depunerea lui a dat naştere schismei antiohiene, căci orto-
docşii de aici nu încetaseră de a-l considera şi pe mai departe pe
Eustaţiu ca episcopul lor şi nu au vrut să aibă nicio legătură cu
noul instalat, care era de credinţă ariană.
Ieronim zice că Eustaţiu a compus mai multe scrieri. Până în
zilele noastre însă nu s-au păstrat decât Despre pitonisă, în care
susţine, împotriva lui Origen, că în momentul prezentării lui Saul
la vrăjitoarea din Endor (1 Regi, 28), nu a fost Samuil acela care
a apărut lui Saul. În această carte, Eustaţiu atacă în mod violent
alegorismul alexandrinilor.
Cea mai importantă lucrare pare să fi fost Adversus arians,
din care s-au păstrat fragmente. În aceasta, Eustaţiu face o respin-
gere a concepţiei filosofice, în special platoniciene, privind rela-
ţia dintre suflet şi trup. Respinge învăţătura ariană care susţinea
că Logosul Şi-a asumat trup omenesc, însă fără suflet omenesc.
Afirmă divinitatea şi omenitatea deplină a lui Hristos. În hristologie,
Eustaţiu este primul care propune o hristologie a Logosului-Om,
PATROLOGIE 119
opusă Logosului-Sarx, care ar fi permis interpretări ariene de fe-

lul celor menţionate mai sus. Prin formula Logos-Om, el face
distincţie clară între cele două naturi în Hristos. Din scrierile
Despre suflet şi din Omilii şi Comentarii la unele cărţi din Sfânta
Scriptură s-au păstrat numai câteva fragmente. Epistolele pe care
le-a scris s-au pierdut.
Sozomen laudă pe Eustaţiu ca fiind bun orator, cugetător
prof~nd şi scriitor de seamă, având o compoziţie uşoară şi plăcută.
In opera lui Eustaţiu se observă bine caracteristica şcolii an-
tiohiene cu metoda de interpretare literală, iar în hristologie, cu
afirmarea desăvârşitei umanităţi a lui Iisus Hristos.
BIBLIOGRAFIE
EDIŢII ŞI TRADUCERI: J. P. MIGNE, PG 18, 675-704. CPG II, 3350-3390.

F. CAVALLERA, Sancti Eustathii episc. Antioch. in Lazarum, Mariam et
Martham homilia christologica, Paris, 1905. Traduceri: Franceză: Edi-
ţie nouă critică de M. SPANNEUT, Recherches sur les ecrits d'Eustathe
d'Antioche, avec une edition nouvelle des fragments dogmatiques et exe-
getiques, Lille, 1948. Germană: E. KLosTERMANN, Origenes, Eustathios
von Antiochien und Gregar von Nyssa uber die Hexe von Endor, KT 83,
Bonn-Berlin, 1912, pp. 16-62.
Patrologie, III, pp. 476-477. Drd. DANIEL BUDA, Contribuţia teologică a
Sfântului Eustaţiu al Antiohiei, în rev. Orizonturi teologice, nr. 1/2003,
pp. 115-131. Idem, Hristologia antiohiană de la Sfântul Eustaţiu al Antio-
hiei până la Nestorie (cap. I: Sfântul Eustaţiu al Antiohiei, pp. 29-76),
Editura Universităţii „Lucian Blaga", Sibiu, 2004. REMUS Rus, op. cit.,
pp. 239-240. Literatură străină: F. SCHEIDWEILER, Die Fragmente des
Eustathius von Antiochia, BZ, 4311955, pp. 73-85. R. V. SELLERS, Eus-
tathius of Antioch and his Place in the Early History of Christian Doc-
trine, Cambridge, 1928. E. VENABLES, art. Eustathius of Antioch (3), în
Smith-Wace, II, pp. 382-383. 0. BARDENHEWER, Patrologie, III, pp. 230-237.
B. ALTANER -A. STUIBER, op. cit., pp. 274; 309 ş.u. J. QUASTEN, Patrology,
III, pp. 302-306, cu bibliografie. F. L. CRoss, art. Eustathius, în ODCC,
p. 483. M. SIMONETTI, Eustathe d'Antioche, în DECA, II, p. 924. T. FUHRER,
Eustathius vonAntiochien, în LACL, pp. 218-219, cu bibliografie.
Diodor din Tars (t cca. 391)
Viaţa
S-a născut în Tars sau în Antiohia, dintr-o familie nobilă, pe
la anul 330. Cultura profană şi teologică şi-a însuşit-o atât cu
tatăl său, cât şi cu Silvanus, episcop de Tars, şi cu Eusebiu de
Emessa. Studiază apoi, după Antiohia, la Atena (studii clasice),
aşa cum confirmă scrisoarea lui Iulian Apostatul, care spunea că
„Diodor şi-a înzestrat limba răuvoitoare împotriva vechilor zei
cu înţelepciunea Atenei". Fiind însufleţit pentru viaţa ascetică, se
retrage, conform informaţiilor date de Socrate şi Sozomen, pe la
anul 360, într-o mănăstire de lângă Antiohia, mănăstire al cărei
conducător a fost împreună cu prietenul său, Carteriu, timp de 1O
ani, şi s-a dedicat aici cu totul ascezei şi studiului Sfintei Scrip-
turi. Aici a avut ca ucenici, între alţii, pe Teodor de Mopsuestia
şi pe Ioan Hrisostom. În acest timp, lupta împotriva păgânilor şi
ereticilor (arieni şi apolinarişti). În anul 363 a fost hirotonit preot
de către Meletie.
Urcarea pe tron a lui Iulian Apostatul şi încercarea lui de a
reînvia vechea religie păgână a fost un nou motiv pentru ca Dio-
dor să-şi dovedească adevărata credinţă creştină. In timp ce îm-
păratul Iulian îşi redacta opera sa Contra galileenilor, Diodor se
ridică, spune Teodoret, „asemenea unei stânci în ocean", apărând
dumnezeirea lui Hristos. Acest fapt l-a determinat pe Iulian să-l
declare pe Diodor „vrăjitor al galileenilor", acuzându-l că a aban-
donat filozofia pe care a învăţat-o la Atena, devenind „apărător
violent al unei religii pentru ţărani" şi „întorcând împotriva ce-
reştilor zei învăţătura pe care a dobândit-o în lăcaşul lor preferat".
În plus, el punea slăbiciunea trupului, ridurile şi paloarea feţei lui
Diodor, ca şi consecinţe ale unei vieţi austere şi munci asidue, pe
PATROLOGIE 121
seama răzbunării zeilor ofensaţi de sfidarea măreţiei lor. Când

creştinismul ortodox a fost persecutat de către arieni, sub împă
ratul Valens, Diodor se angajează în apărarea credinţei niceene.
În timpul exilurilor la care a fost supus Meletie, sarcina de a păs
tra credinţa îi revine lui Diodor şi prietenului său, Flavian. Sfi-
dându-l pe Valens, care a interzis orice adunare a creştinilor or-
todocşi în cetate, Diodor adună mulţimi mari în afara cetăţii, pro-
povăduindu-le adevărata credinţă.
Pentru atitudinea sa, în anul 372 Diodor este exilat în Ar-
menia, de unde, în anul 373, va lua legătura cu Sfântul Vasile cel
Mare, căruia îi va cere sfaturi. După moartea împăratului Valens,
în anul 378 se va întoarce. Drept recompensă, am putea spune,
pentru zelul lui pentru Biserică, şi după ce Meletie a fost repus
în scaun, acesta îl numeşte pe Diodor episcop de Tars şi mitro-
polit al provinciei Cilicia, care încă nu era divizată. Misiunea de
episcop a fost tot atât de fertilă ca şi cea de preot. El va participa
la sinodul din Antiohia din 379, care a încercat, fără succes, să
rezolve schisma antiohiană. În anul 381 îl găsim la cel de-al doi-
lea Sinod Ecumenic de la Constantinopol. El este cel care a de-
terminat alegerea laicului Nectarie, de origine din Tars, pe scau-
nul patriarhal din Constantinopol, în urma retragerii lui Grigorie
de Nazianz. Teodosie al Ii-lea, prin edictul din 30 iulie 381 (de-
sigur, în urma recomandării Sinodului), îl numără pe Diodor între
acei episcopi care constituiau garanţia ortodoxiei şi hotărăşte că
oricare episcop din dieceza Orientului care nu stă în comuniune
cu Diodor este considerat eretic. Moare în anul 391-392.
În timpul vieţii, Diodor a fost considerat un mare ortodox şi
ca atare l-au privit şi urmaşii săi cca. 50 de ani după moarte.
Sfântul Ioan Hrisostom vorbeşte despre el în termeni foarte elo-
gioşi. De fapt, pentru zelul cu care a apărat Biserica faţă de ere-
tici şi pentru metoda raţională pe care a imprimat-o în exegeza
şcolii antiohiene, dezvoltând particularităţile acestei şcoli în opo-
ziţie cu şcoala din Alexandria, el a binemeritat stima de care s-a
bucurat din partea contemporanilor şi a posterităţii.
Opera
Diodor a scris foarte mult, dar din scrierile lui s-au păstrat
până în zilele noastre numai câteva fragmente. Titlurile scrierilor
lui le cunoaştem prin Teodorit, Leonţiu de Bizanţ, Fotie şi mai ales
prin Suidas. Abhod-Isho (Ebed-Iisus, nr. 1318) reţine un număr de
60 de tratate, din care s-au păstrat în mare parte doar fragmente
în florilegii siriaco-iacobite şi mai puţin nestoriene, sau în ver-
siuni armene, latine şi, relativ puţine, în greacă. Din aceste surse
putem conchide că Diodor a scris lucrări exegetice, apologetice,
polemice, dogmatice, cosmologice, astronomice şi cronologice.
Exegetice: 1. Comentarii la aproape întreaga Sfântă Scrip-
tură, Vechiul şi Noul Testament. După informaţiile lui Suidas,
Teodor Lectorul a cunoscut comentariile scrise de Diodor. 2.
Care este deosebirea între teorie şi alegorie ?. „Prin teorie el în-
ţelegea exegeza literală, care caută sensul real al limbajului figu-
rat, caută obiectul real al figurilor şi a profeţiilor şi învăţăturilor
morale care pot fi deduse din fapte". Arată care este diferenţa
dintre această exegeză, pe care el o preferă, şi cea alegorică a
şcolii alexandrine.
Dogmatice, polemice şi apologetice: Contra maniheilor, în
25 de cărţi, în care combate, printre altele, lucrarea Baniţa (Mo-
dion), scrisă de Addas, ucenicul lui Mani; Contra sinusiaştilor;
Contra lui Fotin, Malchion, Sabelie şi Marcel de Ancira; Despre
aceea că Dumnezeu e Unul în Treime; Contra Melchisedeţilor;
Contra iudeilor; Despre învierea morţilor; Contra lui Platon
despre Dumnezeu şi zei; Despre falsa materie a grecilor; Despre
suflet; Contra lui Porfiriu (filosof); Despre Duhul Sfânt etc.
Astronomice şi cronologice: Împotriva astronomilor, astro-
logilor şi a destinului; Despre sferă, cele şapte zane şi mişcarea
contrară astrelor; Contra lui Aristotel despre corpul ceresc; De-
spre sfera lui Hiparch; Chronicon, scris împotriva lui Eusebiu al
Cezareei, interpretând calculele lui Eusebiu despre timp. Prin aces-
te opere, care nu sunt puţine, Diodor dă mărturie despre capacita-
tea sa intelectuală deosebită şi spiritul ştiinţific înalt pentru epoca sa.
PATROLOGIE 123
Doctrina
Diodor, căutând să reliefeze, împotriva arianismului, divini-
tatea Mântuitorului, iar contra apolinarismului, omenitatea Lui, a
exagerat distincţia celor două firi în Iisus Hristos şi aproape le
prezintă ca fiind două persoane distincte. El face deosebirea între
Cel care după esenţă era Fiul lui Dumnezeu, Logosul veşnic, şi
Cel care prin hotărâre şi adopţie divină devine Fiul lui Dum-
nezeu. Unul era Fiul lui Dumnezeu după fire, iar celălalt prin har.
Fiul omului a devenit Fiul lui Dumnezeu, deoarece a fost ales să
fie vasul sau templul Cuvântului lui Dumnezeu. Prin urmare,
Maria nu putea fi numită adecvat „mamă a lui Dumnezeu", după
cum nici Dumnezeu-Cuvântul nu putea fi numit fiu al lui David,
denumire care revenea, potrivit descinderii umane, Templului în
care Fiul lui Dumnezeu S-a sălăşluit. Ca atare, Diodor distinge
doi Fii, Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Mariei, împreună în persoana
lui Hristos. Omul născut din Maria nu e Fiul lui Dumnezeu prin
fire, ci prin har. Avem aici ideile principale ale nestorianismului
şi uneori şi formularea lor clasică.
Chirii al Alexandriei îl consideră, pentru prima dată, ca pre-
cursor al lui Nestorie şi ca atare a şi fost caterisit de sinoadele din
Constantinopol (499) şi Antiohia (503), dar a fost cruţat la al V-lea
Sinod Ecumenic (553).
BIBLIOGRAFIE
EDIŢII ŞI TRADUCERI: J. P. MIGNE, PG 33, 1561-1628. CPG II, 3815-

3822. CCG 6 (Corn. Ps. 1-50). R. ABRAMOWSKI, Der theologische Nachlass
des Diodor von Tarsus, ZNW 42/1949, pp. 19-69. În siriacă: P. DE LAGARDE,
Analecta Siriaca, Leipzig şi London, 1858, pp. 90-100.
STUDII ŞI MANUALE: Literatură în limba română: C. (P. S. CALISTRAT
ORLEANU), Diodor episcop din Tars (t 394) în rev. B.O.R„ nr. 8/1896-
1897, pp. 804-821 (Prelucrare după CEILLIER, vol. I). I. G. COMAN, Patro-
logie, III, pp. 594-604. Idem, Hristologia antiohiană de la Sfântul Eus-
taţiu al Antiohiei până la Nestorie (cap. II: Diodor din Tars, pp. 77-118),
Editura Universităţii „Lucian Blaga", Sibiu, 2004. REMUS RtJS, op. cit.,
p. 223. Literatură străină: P. GODET, art. Diodore de Tarse, în DTC,
4/1911, pp. 1363-1366. P. N. FETISOV, Diodor din Tars. Viaţa şi operele
sale, Kiev, 1915 (în rusă). K. STAAB, Pauluskommentare aus der griechis-
chen Kirche, Miinster, 1933. M. JUGIE, La doctrine christologique de Dio-
dore de Tarse d'apres les Fragments de ses oeuvres, Euntes Docete, 1949,
pp. 171-191. L. DEVREESSE, Les anciens commentateurs grecs de l'Octa-
teuque et des Rois, ST 201, Cetatea Vatican, 1959, pp. 155-167. F. PETIT,
Diodore de Tarse dans la tradition catenique sur la Genese et l'Exode.
Une mise au point, în rev. Museon, nr. 3-4/1999, pp. 363-379- E. VENA-
BLES, art. Diodorus (3), în Smith-Wace, I, pp. 836-840. o. BARPENHEWER,
Patrologie, III, pp. 304-311. B. ALTANER - A. STUIBER, op. cit., PP· 318 ş.u.
J. QUASTEN, Patrology, III, pp. 397-410, cu bibliografie. F. L. CROSS, art.
Diodore, în ODCC, p. 405. M. SIMONETTI, Diodore de Tarse, Îll DECA, I,
pp. 694-695. T. FUHRER, Diodor von Tarsus, în LACL, pp. 171-172, cu
bibliografie.
Teodor de Mopsuestia ( t 428)
Viata
'
Teodor de Mopsuestia, marele exeget şi precursor al nestori-
asmului, s-a născut dintr-o familie bogată în Antiohia Siriei, pe
la anul 350. Studiile şi le face în oraşul natal, la celebrul retor al
timpului, Libaniu, pregătindu-se pentru avocatură, ca şi prietenul
său, Ioan (Sf. Ioan Gură de Aur), care urma aceeaşi şcoală. La în-
demnul lui Ioan însă a părăsit viaţa lumească şi s-a dus în mă
năstirea de lângă Antiohia, unde a fost instruit în ştiinţa Sfintei
Scripturi şi unde şi-a însuşit principiile şcolii antiohiene şi a fost
introdus în metoda exegetică a acestei şcoli, prin dascălii Diodor
şi Carterius, conducătorii mănăstirii. Cei doi prieteni se dedică cu
trup şi suflet ascezei şi studiului Sfintei Scripturi, câştigându-şi o
vastă cultură teologică. Noul fel de viaţă al lui Teodor a fost pen-
tru scurt timp întrerupt de grijile lumeşti care l-au copleşit şi care
l-au făcut să se reîntoarcă în lume, să se ocupe cu ideea de a se
căsători şi să profeseze avocatură. Din această situaţie a fost scos
în curând de Ioan, care, adresându-i două scrisori vestite ale sale
(Către Teodor cel căzut), l-a făcut să se întoarcă la mănăstire şi
să trăiască în asceză toată viaţa lui.
La anul 383 este hirotonit de către episcopul Flavian ca preot
în Antiohia, unde se va distinge prin zelul său pentru ortodoxie şi
prin acţiunea antieretică pe care a desfaşurat-o contra arienilor,
eunomienilor, pnevmatomahilor şi apolinariştilor. Are ca elevi pe
Ioan de Antiohia, Teodoret, Rufin şi Nestorie. La anul 392 este
ales episcop de Mopsuestia, în Cilicia. Viaţa lui ca episcop este
puţin cunoscută. La 394 a asistat la un sinod la Constantinopol,
unde se distinge prin ştiinţa sa. Susţine pe prietenul său, Ioan, şi
l-a sprijinit împotriva adversarilor lui. La anul 418 a primit la el
pe episcopul pelagian Iulian de Eclanum, care a fost depus de

papa Zosim (417-418), din cauza convingerilor lui pelagiene. Teo-
dor, pe lângă că l-a primit prieteneşte, s-a făcut apărătorul pelagia-
nismului, combătând, printr-o scriere, pe adversarii lui Pelagiu.
La 428 are ca oaspete pe Nestorie, discipolul său, care mer-
~ea acum spre Constantinopol ca să-şi ocupe scaunul episcopal.
In acest an Teodor al Mopsuestiei moare, înainte de izbucnirea
ereziei nestoriene. Moare în pace cu Biserica, fiind stimat de toţi.
Nu mult după moartea lui, Biserica Orientală a fost frămân
tată de o nouă erezie referitoare la doctrina hristologică, erezia
nestoriană. După ivirea nestorianismului, numele lui îl găsim
amestecat în certurile dintre partidele adverse. La anul 438 Chirii
din Alexandria îl arată ca pe adevăratul teoretician al nestorianis-
mului. Deci, ceea ce propovăduieşte Nestorie nu e altceva decât
dezvoltarea învăţăturilor profesate de Teodor, aşadar şi fostul
episcop de Mopsuestia este eretic. Pentru acest motiv, atât el, cât
şi scrierile lui au fost condamnate de Sinodul V Ecumenic (553).
Opera
Teodor de Mopsuestia a fost un scriitor productiv şi de talent.
În interpretarea Sfintei Scripturi este credincios principiilor şcolii
antiohiene din care face parte, dar exegeza sa literală degenerează
de multe ori în raţionalism. Meritul mare al său, când este vorba
de interpretarea cărţilor Sfintei Scripturi, constă în aceea că face
mai întâi o introducere la cartea pe care o comentează, exami-
nând-o astfel din toate punctele de vedere.
Scrierile sale sunt unele exegetice şi altele dogmatice:
Scrieri exegetice:
1. La Vechiul Testament: un Comentariu la Geneză, în 3
tomuri, din el păstrându-se câteva fragmente în greacă, latină şi
siriană; Comentariu la Psalmi, în 5 cărţi, este compus în tinereţe
şi se păstrează în parte într-o traducere latină; Comentariu la cei
12 profeţi mici, în 2 tomuri, se păstrează aproape în întregime în
text original grecesc; Comentariu la profeţii mari, pierdut; Co-
PATROLOGIE 127
mentariu la primele 2 cărţi ale Regilor, pierdut; Comentariu la

lov, 2 tomuri, pierdut; Comentariu la Ecclesiast, pierdut; Co-
mentariu la Cântarea Cântărilor, din care au rămas patru citaţii.
2. La Noul Testament: Comantariu la Matei, din care se
păstrează câteva fragmente; Comentariu la Luca, se păstrează
câteva fragmente; Comentariu la Ioan, în 7 cărţi, păstrat în tradu-
cere siriană; Comentariu la Faptele Apostolilor, aproape pierdut.
Scrieri dogmatice: Despre taine, pierdută; Despre credinţă;
Despre preoţie; Despre Sfântul Duh; Despre întrupare, în 15 cărţi.
E scrisă între anii 382-392 şi e cea mai importantă din scrierile
sale dogmatice. Se păstrează din ea mai multe fragmente. Alte
scrieri dogmatice sunt: Contra lui Eunomius, în 2 tomuri, e o
apărare, prin favorul Sfântului Vasile, contra anomeilor; Contra
acelora care zic că oamenii păcătuiesc prin natura lor şi nu prin
voinţă, în 5 cărţi, e îndreptată contra lui Ieronim şi reproduce
vederile lui Pelagiu; Contra magiei Perşilor, contra dualismului
persan; Către călugări; Despre stilul obscur; Despre peifecţiu
nea operelor; Despre alegorie şi sensul istoric, contra lui Origen;
O cuvântare despre legea veche şi nouă.
Amintim încă şi: Cartea mărgăritarelor, care conţine episto-
lele lui, reunite sub acest titlu, şi Anaforaua lui Teodor, care e o
Liturghie ce i se atribuie şi pe care o folosesc unele Biserici nes-
toriene. Cel puţin fondul acestei scrieri pare a fi autentic.
Din înşirarea titlurilor operelor lui, constatăm că a scris mult
de tot, dar scrierile lui în bună parte s-au pierdut. Altele au fost
distruse ca eretice, mai ales după condamnarea sa.
Doctrina
Teodor de Mopsuestia a fost un spirit speculativ, înclinat spre
raţionalism şi spre critica negativă a Sfintei Scripturi.
A criticat mai multe cărţi ale Sfintei Scripturi şi spunea, de
exemplu, că numai 7 psalmi sunt mesianici, reducând totodată şi
numărul profeţiilor mesianice. A pus la îndoială inspiraţia cărţii
lov şi a susţinut că e o dramă, scrisă de vreun oarecare iudeu, după
modelul preoţilor păgâni. Cântarea Cântărilor este o poezie lirică

scrisă de Solomon cu ocazia căsătoriei sale cu o prinţesă egip-
teană. Autorii Proverbelor şi Ecclesiastului au fost ei bărbaţi în-
ţelepţi, dar n-au avut darul profeţiei, al inspiraţiei. Consideră ca
necanonice: Cronicile şi Ezdra, din Vechiul Testament, iar din
Noul Testament: Epistola lui Iacob, a II-a a lui Petru, a II-a şi a
III-a a lui Ioan, a lui Iuda şi Apocalipsa.
Cu privire la doctrina hristologică, învăţa că în Iisus Hristos
sunt două firi, dar între aceste două firi nu există o unire, ci numai
un contact intim - auvcicpcw. -, adică Logosul Şe sălăşluieşte în
Fiul Mariei ca într-un templu. Logosul divin Işi are însuşirile
Lui, Fiul Mariei pe ale Sale, iar între însuşirile Lor nu există co-
muniune, aşa că însuşirile Logosului nu pot fi atribuite omului
Iisus şi cele ale omului Iisus nu pot fi atribuite Logosului. Deci,
Teodor susţine identitatea dintre fire şi persoană în Mântuitorul,
şi deci existenţa nu numai a două firi, ci şi a două persoane.
Unirea celor două firi şi persoane este pur morală. Ea e o unire
de bunăvoinţă, de autoritate, de demnitate, de filiaţie. Aceasta,
pentru că nu se poate spune că Dumnezeu S-a născut din fecioară.
Cel născut din Maria e din sămânţa lui David. Teodor respinge
comunicarea însuşirilor; lui Iisus al istoriei nu I se pot atribui
titlurile şi faptele Logosului, iar Acestuia nu I se pot atribui cele
ale lui Iisus. De aceea Fecioara Maria nu e Născătoare de Dum-
nezeu decât prin relaţie. Ea poate fi numită şi născătoare de om
şi născătoare de Dumnezeu; născătoare de om prin firea lucrului,
născătoare de Dumnezeu prin relaţie.
Aşadar, învinuirile care i s-au adus ca precursor al nestoria-
nismului nu sunt fără temei. Pe baza acestora, ortodocşii l-au
condamnat la 553.
Nestorienii, dimpotrivă, l-au considerat ca pe un mare învă
ţător al lor, ca pe un excelent interpret al Sfintei Scripturi, şi
sinoadele lor din secolele VI şi VII au anatemizat pe aceia care
combăteau învăţăturile lui.
Pe lângă erezia numită ulterior nestoriană, Teodor era şi adep-
tul pelagianismului, tăgăduind moştenirea păcatului originar, el
PATROLOGIE 129
susţinând că mântuirea însemna numai ridicarea firii umane la un

stadiu mai înalt, în care se intra odată cu botezul. Teodor afirmă
totuşi prezenţa reală, nu simbolică, a lui Hristos în Euharistie şi
prefacerea pâinii şi a vinului în Trupul şi Sângele Domnului.
BIBLIOGRAFIE
EDIŢII ŞI TRADUCERI: J. P. MIGNE, PG 66, 9-1020. F. NAU, PO 9,

1913, pp. 637-667. P. DE LAGARDE, Analecta syriaca, Leipzig şi Londra,
1858, pp. 100-108. E. SACHAU, Theodori Mopsuesteni fragmenta syriaca
e codicibus Musei Britannici Nitriacis edidit atque in Latinum sermonem
vertit, Leipzig, 1869, pp. 1-21.
Patrologie, 1956, pp. 192-194. Idem, Patrologie, III, pp. 604-617. Drd.
IULIAN A. ŞCHIOPU, Rânduiala şi explicarea slujbei Botezului şi a Mirun-
Rerii la Sfântul Ambrozie al Milanului şi Teodor de Mopsuestia, în rev. S.T.,
nr. 7-8/1968, pp. 543-557. Prep. Univ. Drd. DANIEL BUDA, Apolinarismul
din Omiliile catehetice ale lui Teodor de Mopsuestia, în vol. Patristică şi
actualitate. Omagiu P. C. Arhid. Prof Univ. Dr. CONSTANTIN VOICU la îm-
plinirea a 75 de ani de viaţă, EdituraAndreiană, Sibiu, 2007, pp. 490-501.
Idem, Hristologia antiohiană de la Sfântul Eustaţiu al Antiohiei până la
Nestorie (cap. IV: Teodor de Mopsuestia, pp. 161-216), Editura Universi-
tăţii „Lucian Blaga", Sibiu, 2004. REMUS Rus, op. cit., p. 812. Literatură
străină: H. B. SWETE, 2 vol., Cambridge, 1880/1882. Idem, art. Theodorus
of Mopsuestia (26), în Smith-Wace, IV, pp. 934-948. L. PATTERSON, Theo-
dore ofMopsuestia and Modem Thought, London, 1926. M. MINGANA, Early
Christian Mystics, Woodbrooke Studies, 7, Cambridge, 1934. E. AMANN,
DTC 15/1946, pp. 235-279. K. McNAMARA, Theodore of Mopsuestia and
rhe Nestorian Heresy, ITQ 19/1952, pp. 254-278; 20/1953, pp. 172-191.
J. QUASTEN, The Liturgica! Mysticism of Theodore of Mopsuestia, TS
15/1954, pp. 431-439. Idem, Patrology, III, pp. 401-423, cu bibliografie.
A. SULLIVAN, The Christology of Theodore of Mopsuestia, Roma, 1956.
8. ALTANER - A. STUIBER, op. cit., pp. 319-322. M. SIMONETTI, Theodore
de Mopsueste, în DECA, II, pp. 2407-2410, cu bibliografie. P. BRUNS, Theo-
dor von Mopsuestia, în LACL, pp. 592-594, cu bibliografie. KLAUS-GUNTHER
WESSELING, Theodor von Mopsuestia, în BBKL 11 (1996), pp. 885-909,
rn o bogată bibliografie adusă la zi.
Sfântul Ioan Gură de Aur
Viaţa
Cel mai strălucit orator al Bisericii creştine vechi a văzut

lumina zilei între anii 344-354, în bogatul oraş oriental Antiohia.
Tatăl său, Secundus, fost ofiţer superior - Magister militum Ori-
entis - în armata din Siria, moare nu mult după naşterea fiului
său, Ioan. Mama sa, Antusa, o femeie virtuoasă, rămânând vădu
vă la vârsta de 20 ani, a refuzat să se recăsătorească şi s-a dedi-
cat întru totul educaţiei fiului ei, care încă de tânăr dădea dovezi
de mari speranţe. De la el a primit primele elemente de educaţie
creştină.
Ioan studiază în Antiohia, la şcoala celebrului retor al timpu-
lui, Libaniu, şi a fost cel mai de seamă dintre elevii acestuia.
Libaniu se gândea chiar că a găsit în acest tânăr pe urmaşul său,
dar nu a reuşit să-şi realizeze gândul, căci Ioan a fost în cele din
urmă atras de viaţa creştină, fără a se mai gândi la cele lumeşti.
Aici va audia şi pe filozoful Andragatius.
Se pare că a studiat şi dreptul, căci, după terminarea studii-
lor, se ocupă o vreme cu avocatura, prin care, în urma calităţilor
lui, i se deschideau perspectivele celor mai înalte funcţii din stat.
Neplăcându-i însă această carieră, pe care o socoti a fi zbuciumată
şi zgomotoasă, îşi îndreptă privirile spre o viaţă mai liniştită.
Religiozitatea pe care mama sa, Antusa, a imprimat-o sufle-
tului său plăpând începea să-şi dea roadele. Dorul de a cunoaşte
cât mai temeinic adevărurile religioase îl duc spre şcoala teolo-
gică din Antiohia, unde predau pe atunci Diodor şi Carteriu. Aici
va avea ca şi coleg pe Teodor, viitorul episcop de Mopsuestia.
Prin instrucţia primită de la aceşti dascăli, fu introdus în princi-
piile şcolii autohtone şi în metoda exegetică a acesteia. Ajunse
PATROLOGIE 131
astfel ca, în baza studiilor şi în urma predicilor episcopului Me-

letie, să pătrundă adânc în spiritul creştinismului.
La vârsta de 22 de ani primi botezul prin episcopul Meletie
- care se întorsese din exil - şi îndată a fost primit ca lector în
clerul din Antiohia.
În anul 374, când mama sa probabil că era moartă, face un
nou pas în ascetism. Mai înainte trăia ca ascet în casa părin
tească, căci stăruinţele mamei lui nu-l lăsase să o părăsească şi să
intre în mănăstire, iar acum, la 374, se retrage în singurătate, nu
departe de Antiohia, şi se decide să trăiască în asceză toată viaţa.
În noul fel de trai a fost introdus de un venerabil călugăr sirian.
Rămase aici 4 ani, după care se retrase într-o peşteră, vieţui ca un
schimnic, în post, rugăciune, meditaţie şi citirea Sfintei Scripturi,
ocupându-se şi cu munca fizică. Noul fel de viaţă zdruncină să
nătatea corpului său slab, de la natură, şi din această cauză a fost
silit, după doi ani, să se reîntoarcă în Antiohia. Episcopul Meletie
s-a bucurat de întoarcerea lectorului său, şi la anul 381, înainte
de a pleca la Sinodul II Ecumenic (381 ), îl hirotoni diacon.
În acelaşi an, Meletie muri (la Sinod), iar locul lui a fost ocu-
pat de Flavi an, prietenul şi protectorul lui Ioan. Noul episcop îi
împărtăşi la anul 386 taina preoţiei şi îi încredinţă postul de pre-
dicator al bisericii mari, zidită de împăratul Constantin. Din acest
moment începe perioada (386-397) de ascensiune a lui Ioan. Ca
scriitor, se manifestase deja în timpul când era călugăr şi diacon,
de aici înainte însă excela prin cuvântări, prin predici care capti-
vau pe ascultători şi care, prin bogăţia gândirii şi claritatea expu-
nerii, sunt cele mai însemnate din toată antichitatea bisericească.
Prin cuvântările sale, el lămureşte o mare parte din Sfânta Scrip-
tură. Predica cu predilecţie subiecte practice, fără a trata decât în
tangenţă şi chestiuni dogmatice. El îndemna pe credincioşii săi la
răbdare în suferinţe, la sărăcie, la umilinţă, la pocăinţă şi, mai
presus de toate, la dragoste faţă de Dumnezeu şi de aproapele.
Predicile lui erau aşa de mult apreciate, încât credincioşii
entuziasmaţi de expunerile lui aplaudau, deşi el îi mustra pentru
aceasta.
Această situaţie a ţinut aproape 12 ani. Epoca aceasta a fost

cea mai frumoasă şi cea mai productivă din viaţa sa. Faima lui de
om cult, orator mare şi plin de virtute, trecuse de mult graniţele
Siriei. De aceea, după moartea patriarhului Nectarie, întâmplată
la anul 397, împăratul şi poporul, dorind o primenire, o atmos-
feră nouă de viaţă în Biserica din capitală, au crezut că cel mai
potrivit pentru realizarea acestor deziderate este preotul Ioan,
marele orator din Antiohia Siriei. Grecii culţi preţuiau elocvenţa
mai presus de toate, de aceea îl preferau pe preotul Ioan, „din
barbara ţară a Siriei", tuturor candidaţilor care se îmbulzeau la
scaunul de lângă tronul imperial.
Preotul Ioan însă nici nu voia să audă de înălţarea sa la un
rang atât de înalt, aşa încât oamenii împăratului au fost siliţi să-l
ademeneasc, prin înşelăciune, la trăsura care-l duse contra voinţei
lui în capitală, unde poporul îl aclamă şi episcopii îl aleseră arhi-
episcop al Constantinopolului.
Hirotonia o primi prin mâinile arhiepiscopului Teofil al Ale-
xandriei (la 26 februarie 398), care era cel mai înalt în rang din-
tre episcopii orientali. Dar acesta, în ura cea mare pe care o purta
faţă de Ioan, fiindcă nu reuşise să impună pe scaunul Con-
stantinopolului pe un protejat al său, pe preotul Isidor, a mers aşa
de departe, încât refuză la început cererea alegătorilor de a-l hiro-
toni şi nu o îndeplini decât după ce primi ordin ameninţător de la
împăratul Arcadie.
Atitudinea lui Teofil era primul nor pe orizontul carierei de
patriarh a Sfântului Ioan. Evenimentele ce au urmat arată că din
acest nor s-au dezlănţuit apoi furtuni violente, care au prefăcut
misiunea de patriarh a lui Ioan într-o tragedie.
Instalat pe scaunul patriarhal, el s-a gândit că trebuie să dea
eparhiei sale un nou fel de viaţă. A început prin a reforma reşe
dinţa sa, scoţând din ea tot ce era lux şi dăruind celor săraci şi
nevoiaşi şi pentru spitale preţul lucrurilor îndepărtate.
Înaintaşul său, Nectarie, primise bucuros vizitele notabilită
ţilor de la curte şi din oraş, dându-le mese bogate etc. Ioan nu
primi pe nimeni şi mânca totdeauna singur.
PATROLOGIE 133
A impus clericilor respectarea disciplinei bisericeşti şi pe cei

ce erau nedemni pentru misiunea preoţească i-a destituit. Inter-
1'.Îce preoţilor să folosească darurile aduse pentru cei săraci în
propriul lor interes, iar călugărilor şi diaconiţelor să locuiască la
clerici. Văduvelor le cere purtare ireproşabilă. Criticile sale în-
dreptate împotriva corupţiei şi a depravării i-au adus mulţi duş
mani, în plus, nu au rămas fără ecou aceste atitudini nici la curtea
imperială, chiar la împărăteasa Eudoxia. De aceea, planul său de
a reforma viaţa din capitală şi pe cea a clericilor a făcut ca toate
forţele care îi erau ostile să se unească împotriva lui. Monahii
erau nemulţumiţi pentru obligaţia care le-a fost impusă de a sta
în mănăstire. Episcopii subalterni, unii din ei, îl urau pentru că îi
îndemna să stea mai mult în eparhiile lor, nu la curte, şi nu-i găz
duia cu fastul cu care i-a obişnuit Nectarie.
În schimb, practica milostenia în mod deosebit, folosind eco-
nomiile realizate prin felul său simplu de viaţă pentru ajutorarea
săracilor cu viaţă cinstită. A zidit spitale şi a sprijinit pe bolnavii
săraci. A reuşit să readucă pe mai mulţi goţi, de prinprejurul
Constantinopolului, de la arianism la ortodoxie; a trimis călugări
să propovăduiască creştinismul la sciţi, la perşi şi până la goţii de
la Marea Neagră şi Dunăre. Totodată, a încercat să rezolve ten-
siunile prezente în diverse dioceze, ca cele din Tracia şi Asia
Mică, dar care nu erau sub jurisdicţia sa, şi convoacă un sinod la
Efes, în 401, pentru clarificarea neregulilor de aici. Duşmanii săi
continuă intrigile şi le extind cu tenacitate la curte, unde Eutropiu
căzuse în dizgraţie, iar împărăteasa Eudoxia conducea afacerile
imperiului, împăratul Arcadiu lăsându-i acesteia mână liberă.
Chiar unii episcopi, cum au fost Severian de Gabala, Acaciu de
Hcroea şi Antiohie de Ptolemaida, au făcut tot ceea ce le-a stat în
putinţă să stârnească pe împărăteasa Eudoxia împotriva lui.
„Unele întâmplări din timpul episcopatului său au fost prilej
de verificare a caracterului său, dar şi de concentrare a duşmăniei
împotriva persoanei sale. Eutropiu stăruise pentru aducerea preo-
t ului Ioan la scaunul patriarhal din Constantinopol şi-l ajutase în
lucrările sale de început. Dar Eutropiu era lacom şi vicios. Ioan
îl critica de pe amvon. Eutropiu a voit să suprime Bisericii drep-

tul de azil, iar Ioan s-a opus. Când, în 399, Eutropiu a căzut în
dizgraţie şi a cerut azil Bisericii, Ioan l-a primit în Biserică, l-a
apărat de poliţia imperială, care avea ordin să-l aresteze, dar, în
cele două cuvântări ţinute cu acest prilej, patriarhul a arătat cât e
de trecătoare slava acestei lumi şi cât de bună şi ocrotitoare este
Biserica. Pentru nedreptăţi de felul celor comise de Eutropiu, au-
torul nostru mustră pe împărăteasa Eudoxia, care, după căderea
lui Eutropiu, aşa cum am arătat mai sus, ajunsese suverană abso-
lută în imperiu" (1. G. Coman).
Procesiunilor ariene, din care aceştia făceau manifestaţii de
propagandă, Ioan le-a opus procesiuni ortodoxe, ca astfel să con-
trabalanseze propaganda lor. În acţiunea sa a fost ajutat de cre-
dinciosul său arhidiacon, Serapion.
Prin măsurile disciplinare pe care le-a luat, Ioan şi-a făcut
duşmani în cler. Toate aceste duşmănii mărunte prindeau putere
prin gruparea lor în jurul duşmăniei cu mult mai periculoase a
patriarhului Alexandriei, Teofil.
Teofil era duşman de temut prin faptul că era înzestrat cu
toate talentele politice şi cu toate avantajele unei situaţii excep-
ţional de favorabile. Avea autoritate nediscutabilă în întreg Egip-
tul, atât în cler cât şi în popor. Avea o autoritate mai mare decât
şeful politic din Egipt, căci şeful politic trebuia să fie atent întot-
deauna la capriciile şefului armatei egiptene, ca şi acesta cu ale
lui, şi aşa erau ambii slabi. Şeful bisericesc însă nu avea în coastă
pe nimeni, era şef nediscutat în problemele religioase. Prin bogă
ţia Bisericii, având bani la discreţie, şi prin evlavia credincioşilor,
având devotamentul populaţiei, stăpânea şi în afacerile civile. Cu
monahii egipteni, avea o întreagă armată la dispoziţie. Prin ei şi
prin cler avea opinia publică alături de sine, în orice împrejurare.
Toate aceste avantaje au fost exploatate foarte abil de Teofil,
arhiepiscopul Alexandriei, şi nu-i putea ierta antiohianului Ioan
că unul fără legături a reuşit să ajungă pe scaunul ecumenic, când
Teofil sprijinise candidatura unui alexandrin. Şi pentru a se răz
buna contra lui Ioan, îl supraveghea prin apocrisiarii (ambasadorii)
PATROLOGIE 135
săi la Constantinopol şi pândea momentul potrivit pentru a-şi

atinge scopul. Momentul aşteptat îl va aduce procesul monahilor
nitrici, „fraţii lungi".
Spre sfârşitul anului 401, sosesc la Constantinopol monahii
din pustiul Nitric al Egiptului, persecutaţi de patriarhul Teofil sub
pretextul că sunt origenişti. Aceşti monahi alungaţi din Egipt, ne-
găsindu-şi adăpost în nici o eparhie din sudul şi orientul Imperiu-
lui Bizantin, căci nici un episcop nu risca să-şi atragă duşmănia
patriarhului de Alexandria, dând adăpost celor declaraţi de aces-
ta eretici, se decid la anul 401 să recurgă la ultimele refugii: dacă
nici în capitala imperiului nu vor fi scutiţi de persecuţia patriar-
hului lor, atunci vor recurge la autoritatea civilă. Sosiţi în Con-
stantinopol, declarară lui Ioan că nimeni nu vrea să-i primească
de frica lui Teofil; dacă nu-i primeşte nici el, vor fi siliţi să pâras-
că pe prigonitorul lor la tribunalele civile din capitala împărăţiei.
Ioan se afla în mare încurcătură. Dorea pace în Biserică şi
voia să evite procesul civil, dar, pe de altă parte, nu putea să se
amestece în afacerile diocezei egiptene, deoarece aceasta se in-
terzisese în mod expres la Sinodul II Ecumenic, cu ocazia coor-
donării Constantinopolului cu Roma veche.
Consultă deci pe apocrisiarii lui Teofil şi, cu aprobarea lor,
dădu călugărilor egipteni chiliile de la biserica Învierii, să locu-
iască în ele. Le-a permis să asculte şi slujbele bisericeşti, nu-i
admise însă la Cuminecătură, ca pe unii ce erau excomunicaţi de
patriarhul lor, dar scrise lui Teofil, rugându-l să primească iar în
hunele sale graţii pe monahii alungaţi.
Teofil nu l-a ascultat, din contră, l-a mustrat pentru că a pri-
mit plângeri de la monahii excomunicaţi de el, pe motivul că
aceasta era interzis de canoanele din Niceea. A trimis în acelaşi
timp la Constantinopol mai mulţi călugări, cu sarcina de a acuza
acolo, la tribunalul civil, pe monahii pribegi. Aceştia însă se apă
rară cu energie şi obţinură de la împăratul următoarele porunci:
I . Acuzele aduse contra lor să fie judecate de prefectul pre-
tori ului cu toată stricteţea, dar, pe de altă parte:
2. Teofil să fie citat la Constantinopol şi judecat de un sinod

prezidat de Ioan, ca mai mare în rang între episcopii Răsăritului.
Prima poruncă a fost executată, ocazie cu care acuzatorii
monahilor pribegi au fost dovediţi drept „calomniatori ordinari"
şi condamnaţi. Prin a doua poruncă, Teofil a fost citat la Con-
stantinopol, dar întârzie să vină, aşteptând ca împrejurările să-i
devină mai favorabile. Ca să câştige timp, a instigat împotriva lui
Ioan, despre care se zicea că este origenist, pe bătrânul şef al Bi-
sericii din Cipru, pe Epifanie, care era cunoscut ca mare antiori-
genist. Epifanie a venit în Constantinopol şi a început lupta con-
tra lui Ioan, dar în curând s-a convins de nevinovăţia lui şi a pă
răsit Constantinopolul, întorcându-se la reşedinţa sa, pe care nu
~ mai ajuns să o revadă, deoarece a murit în drum spre Constanţa.
In urma sa a rămas însă în Constantinopol o atmosferă de bănu
ială, care putea fi folosită de duşmanii lui Ioan împotriva lui.
Altul în locul lui Ioan ar fi căutat imediat, prin toate mijloa-
cele, să se asigure în faţa conflictului care ameninţa să izbuc-
nească, întărindu-şi situaţia la Curte. Departe de a avea această
grijă, Ioan continua să „tune" de pe amvonul său împotriva vicii-
lor celor puternici. Duşmanii săi găseau în predicile sale, chiar
unde nu erau, atacuri împotriva persoanelor de la Curte şi astfel
multe persoane de aici, mai ales femei, îl urau de moarte.
Teofil, fiind încunoştinţat de emisarii săi că situaţia lui Ioan
a devenit din ce în ce mai grea, s-a hotărât să vină acum la Con-
stantinopol, dar nu singur, cum a fost chemat, ci luă cu sine încă
28 de episcopi, precum şi mulţi bani şi felurite daruri de preţ.
Ajuns la Constantinopol, unde marinarii de pe corăbiile ale-
xandrine i-au făcut o primire triumfală, nici nu a voit să-l vadă pe
Ioan, nici să pună piciorul în bisericile lui. În schimb, a potrivit
lucrurile la Curte prin darurile, mesele şi intrigile sale aşa de bine,
încât, în decurs de trei săptămâni, a înlăturat orice pericol de pe
capul său propriu şi i-a creat lui Ioan o situaţie foarte incomodă.
Când a crezut că terenul pentru înlăturarea lui Ioan este bine
pregătit, a trecut Bosforul şi s-a stabilit în vila imperială „de la
Stejar", de lângă Calcedon, însoţit de episcopii cu care a venit şi
PATROLOGIE 137
încă 7 episcopi din restul Imperiului de Răsărit, care erau duş

manii lui Ioan, din cauză că acesta de mai multe ori i-a trimis din
capitală - unde le plăcea să-şi piardă vremea - la eparhiile lor.
Era şi vremea să facă Teofil această retragere, căci la Con-
stantinopol s-au şi adunat, în urma convocării imperiale, vreo 40
de episcopi din întregul Orient, pentru ca, întruniţi în sinod aici,
sub prezidenţia patriarhului Ioan, să judece pe Teofil pentru acu-
zaţiile ce i le-au adus monahii nitrici. Cum însă Teofil aranjase
lucrurile la Curte, Ioan primi ordin de la împărat să treacă cu epis-
copii săi la Teofil şi să ţină acolo sinodul de judecată. Aceasta nu
era echitabil; acuzatul ar fi trebuit obligat să se prezinte la jude-
cător, nu judecătorul să meargă la el. Ioan refuză să meargă la
vila „de la Stejar", întemeindu-şi refuzul pe canoanele Sinodului
II Ecumenic (381), care interziceau patriarhului constantinopoli-
tan de a se amesteca în probleme egiptene.
Teofil profită de refuzul lui Ioan, interpretând că acesta nu
vrea să-l judece, deci îl găseşte nevinovat, şi îndată inversă rolu-
rile, chemând el în judecata sinodului său pe Ioan. Contra lui
Ioan s-au folosit de două acuzaţii aduse: una de călugărul Isaac,
alta de un diacon cu numele Ioan, destituit de Ioan Hrisostom.
Episcopii adunaţi în Constantinopol i-au răspuns lui Teofil că el
este încă tot în situaţia de acuzat şi că ei sunt gata să-l judece,
fiind convocaţi pentru aceasta; că ei sunt mai mulţi şi din mai
felurite provincii decât cei din jurul lui Teofil; în fine, că au îna-
intea lor o epistolă prin care Teofil protesta contra celor care
vreau să se amestece în afacerile altei dioceze, pe ce bază deci
vine el, egiptean fiind, să se amestece în administraţia Bisericii
din Constantinopol ? Deodată cu acest răspuns, Teofil primi şi o
epistolă de la Ioan, prin care acesta declara că, de dragul păcii, e
gata să se lase judecat, dar de un sinod din care vor fi excluşi
duşmanii săi declaraţi: Teofil, Acaciu, Severian şi Antioh.
Teofil s-a folosit de epistola lui Ioan ca dovadă că îşi recu-
noaşte culpabilitatea şi, procedând cu sinodul la judecarea lui, îl
depuse la anul 403. Hotărârea a fost comunicată împăratului, căruia
i s-a cerut să înlăture pe arhiepiscopul depus. Odată cu aceasta, i
s-a adus la cunoştinţă că între capetele de acuzaţie era unul care

implica vina crimei lesae majestatis, care, trecând peste margi-
nea competenţei bisericeşti, se lăsa în judecata împăratului. În
urma acestora, Ioan a fost exilat.
Populaţia auzise despre nedreptatea care i s-a făcut păstoru
lui ei, s-a răsculat, provocând dezordini, care ajunseseră până în
jurul palatului imperial. Împărăteasa Eudoxia, duşmana de moar-
te a lui Ioan, până atunci foarte mândră, s-a înfricoşat, iar la frica
ei a contribuit şi un cutremur de pământ întâmplat cu acea ocazie.
Ambele evenimente au decis-o să facă să se dea un ordin pentru
readucerea lui Ioan. Întorcându-se Ioan, fiindcă a fost depus de
un sinod, cerea ca tot de un sinod să fie reintegrat; întrucât însă
răscoala devenea din ce în ce mai ameninţătoare, nu a mai fost
timp pentru proceduri şi astfel el a fost reintegrat prin simplu or-
din imperial.
Sinodul cerut de Ioan - ca să se pronunţe în cauza reintegrării
lui - s-a adunat, dar cei mai mulţi episcopi, în urma sugestiilor de
la Curte, i-au devenit adversari, s-au constituit în tabără aparte şi
au declarat că Ioan nu este episcop, deoarece canonul 12 al sino-
dului antiohian din 341 prevede ca episcopul care a fost destituit,
fie şi pe nedrept, de un sinod, nu are voie să-şi reocupe scaunul
decât după reintegrarea sa în drepturi prin alt sinod. Dacă o face,
pierde scaunul. Prietenii lui Ioan l-au apărat, zicând că el nu a
fost destituit, sentinţa lui Teofil fiind nulă şi nevalidă, şi că nici
nu şi-a reluat scaunul din voia sa, el fiind silit prin forţa civilă,
iar, în sfârşit, ei contestau chiar şi valoarea canoanelor antiohiene
din 341, pe motivul că au fost date de un sinod de arieni.
Curtea nu a aprobat să se întrunească sinodul, ci organizează
discuţii între ambele partide, în urma cărora soarta lui Ioan a fost
pecetluită. Împăratul a rupt orice legătură cu Ioan şi i-a impus în
două rânduri arestul în casă.
Predicile pe care le-a rostit după reintegrare oglindesc eveni-
mentele prin care trecea: „De ce să-mi fie frică?" zicea într-una
din ele. „De moarte ? Hristos este viaţa mea şi a muri mi-este
câştig. De exil? Al Domnului este pământul şi tot ce-l umple. De
PATROLOGIE 139
confiscarea averii? N-am adus cu noi nimic în această lume şi

nici nu putem lua din ea nimic cu noi. De ce să mă tem dacă
Hristos este cu mine ?"
La două luni după întoarcerea sa din exil, împrejurările îi
deveniseră din nou defavorabile, deoarece Ioan critică din nou
dezmăţul şi zarva care s-au iscat cu prilejul sărbătorilor organi-
zate pentru ridicarea unei statui de argint a împărătesei Eudoxia,
nu departe de biserica în care slujea Ioan. Acest fapt a fost văzut
de duşmanii săi ca un afront la adresa împărătesei, care nu şi-a
ascuns nicidecum resentimentele. Evenimentele s-au precipitat
după ce Ioan predică de ziua Sfântului Ioan Botezătorul, înce-
pându-şi predica astfel: „Din nou Irodiada se agită, din nou se
tulbură; din nou dansează şi cere din nou capul lui Ioan pe tavă".
Aceste cuvinte au fost considerate ca o aluzie directă la adresa
împărătesei Eudoxia. Supărată, ea cere împăratului să-l trimită
pe Ioan în ~xil, pe motiv că şi-a preluat funcţiile sacerdotale în
mod ilegal. Impăratul îi porunceşte să nu mai slujească, însă Ioan
refuză să se supună. Ca urmare, i se interzice să folosească vreo
hiserică. Ioan va respecta de această dată porunca împăratului şi
se adună cu toţi credincioşii în clădirea băilor publice, numită
Constantiniana, unde s-a făcut slujba de priveghere, iar Ioan urma
să boteze de Paşti (404) pe catehumenii care erau cam 3000. A
fost împiedicat prin forţa armelor (a armatei), încât apa care tre-
huia să fie întrebuinţată la botez a fost înroşită de sânge.
A treia zi după Paşti, Ioan este arestat în reşedinţa sa. După
Rusalii, împăratul a poruncit ca el să fie exilat. Ca să evite o nouă
răscoală, el se va supune. Sub o escortă de soldaţi traci a fost dus,
străbătând Bitinia, Frigia, Galatia, Capadocia, Cilicia şi Arme-
nia, cu destinaţia Cucuz, un târguşor în valea Taurisului, la mar-
ginea Armeniei Mici, „locul cel mai sălbatic din lumea întreagă".
El a fost bine primit la Cucuz de episcop şi prefect. În scaunul
rămas vacant a fost ales arhidiaconul Arsacius şi, după moartea
acestuia, Atticus, ambii dusmani
" înversunati
. , ai lui Ioan si, acuza-
tori la sinodul de la Stejar. lntrucât susţinătorii lui Ioan au refuzat
să-i recunoască, li s-au confiscat averile şi au fost trimişi în exil.
Viaţa în exil nu a fost deloc uşoară. În pofida bolii care îi măci

na trupul, Ioan s-a dăruit trup şi suflet activităţii pastorale, repu-
taţia sa atrăgând un număr din ce în ce mai mare de credincioşi.
De aici va trimite scrisori de mângâiere credincioşilor săi, perse-
cutaţi la Constantinopol. Mai târziu, adversarii săi (Eudoxia mu-
rise puţin timp după exilul lui Ioan, 404), supăraţi de populari-
tatea pe care Ioan şi-o păstra în Constantinopol şi pentru ca el să
nu mai poată comunica aşa de uşor cu ioaniţii, s-au hotărât să-l
îndepărteze şi mai mult. Au intervenit ca el să fie trimis tocmai
în Pityium, un orăşel pe coasta răsăriteană a Mării Negre, la nord
de Colchida, la picioarele Caucazului, departe atât de căile de
comunicaţie, cât şi de lumea civilizată de atunci. Pe la sfârşitul
lunii iunie 407, a luat drumul unei noi destinaţii, la care însă nu
a ajuns, deoarece la 14 septembrie 407 va muri la Comana, în
Pont. „Mărire lui Dumnezeu pentru toate" au fost ultimele cuvin-
te ce au ieşit din gura lui de aur.
Biserica îi serbează amintirea la 13 noiembrie, deoarece la
14 septembrie, ziua morţii lui, se serbează Înălţarea Sfintei Cruci.
În 27 ianuarie se serbează Aducerea moaştelor lui şi depunerea
în Biserica „Sfinţii Apostoli" din Constantinopol, iar în 30 ia-
nuarie se prăznuieşte amintirea lui şi a celorlalţi doi mari ierarhi,
Vasile cel Mare şi Grigorie de Nazianz, ca să se arate că toţi trei
se bucură de aceeaşi veneraţie, formând grupul Sfinţilor Trei
Ierarhi.
Aducerea moaştelor la Constantinopol a fost ca un act de că
inţă din partea puterii împărăteşti, deoarece împăratul Teodosie
II (fiul Eudoxiei), „plecându-şi fruntea şi faţa pe raclă, s-a rugat
pentru ca părinţii săi să fie iertaţi pentru cele ce din neştiinţă au
greşit" (Teodoret).
Episcopul Atticus a trebuit să introducă numele lui Ioan în
diptice.
În timpul exilului de la Cucuz, patriarhul Ioan şi credincioşii
săi s-au hotărât să ceară ajutor de la episcopii din Apus, care nu
stăteau sub influenţa Curţii bizantine şi, deci, puteau fi obiectivi.
Astfel, Ioan s-a adresat papei Inocenţiu, lui Venerius de la Milan
PATROLOGIE 141
şi lui Chromatius de Aquileea, cerându-le sprijin şi să fie judecat

din nou. La Roma a fost trimis şi Sfântul Ioan Cassian. Papa se
adrese31ză familiei imperiale, trimiţând o scrisoare printr-o dele-
gaţie. In scrisoare, el anunţă o serie de pedepse pentru intriganţi.
Astfel, în cazul lui Arsacius, cel care i-a luat locul lui Ioan, să fie
oprit de la Sfintele Taine, iar Teofil să fie caterisit şi anatemizat.
Delegaţia a fost însă sechestrată şi oprită să intervină în eveni-
mente. La aflarea acestei ştiri, împăratul Arcadie a dispus ca Ma-
rian, prefectul oraşului, şi fiii săi să fie ucişi şi a pedepsit-o perso-
nal pe împărăteasă. Împăratul îi scrie papei Inocenţiu. Papa in-
sistă pentru convocarea unui sinod la Tesalonic, care să îl judece
pe Teofil. Sinodul nu se va ţine. Tensiunea cu Biserica din Apus
se va stinge numai după ce Atticus, patriarh de Constantinopol,
trece din nou în diptice numele episcopului Ioan.
Caracterizare
Ioan - numit din sec. VI înainte Hrisostom (xpucr6c; = aur,
cr1:6µa = gură), Gură de Aur - era, ca fizic, mic de statură „avea
faţa plăcută, dar slăbită, fruntea brăzdată, capul chel, ochii pro-
funzi, deosebit de vii şi pătrunzători. Gusturile sale erau din cele
mai simple, viaţa sa, de o austeritate continuă. Era o natură deli-
cată, simţind viu lucrurile şi traducând într-o formă hotărâtă im-
presiile sale. Amabil, bun, afectuos şi vesel cu cei din jurul său,
rămânea însă în relaţiile exterioare totdeauna rezervat şi puţin
cam rece. În general, îi lipsea puţină diplomaţie şi spiritul prac-
tic al combaterii. Dacă Atanasie şi Vasile ar fi fost puşi în situaţia
sa, ei s-ar fi apărat şi ar fi triumfat asupra adversarilor lor. Hri-
sostom însă, fiind atacat şi calomniat, renunţa la luptă şi-i plăcea
mai bine să cedeze decât să combată. În faţa inamicilor fără
conştiinţă, el avea scrupule şi nu căuta să-şi valorifice drepturile"
(Tixeront, 265).
A fost mare ca om, ca păstor, ca scriitor şi foarte mare ca ora-
tor. Îşi îndeplinea conştiincios misiunea care i se încredinţase. S-a
impus mai mult ca moralist decât ca dogmatist. Îi lipsea înclina-
tia spre speculaţie, nu-i plăcea să se aprofundeze în problemele
teoretice, de aceea nici nu a fost amestecat în discuţii dogmatice.

Cunoştea însă foarte bine învăţătura Bisericii şi o expunea tot-
deauna clar, atunci când natura cuvântărilor sale cerea aceasta.
Talentul său oratoric se manifesta cu atâta putere, încât prin
cuvântările sale pline de pilde bine alese, prezentate într-o limbă
clară şi curgătoare, captiva pe ascultători şi îi entuziasma până şi
la aplauze în biserică. Din acest punct de vedere, el a întrecut pe
ceilalţi Părinţi ai Bisericii vechi. Cuvântările sale, care se dato-
rează nu atât formelor retorice învăţate în şcoală, cât mai ales ta-
lentului său, im au nimic artificial sau forţat în ele. Din punct de
vedere formal unele chiar suferă: sunt prea lungi (adesea durau
două ore), cu repetiţii, digresiuni, dar aceste defecte de formă
după regulile retoricii erau copleşite de felul expunerii captivante.
În cuvântările sale se găsesc date asupra culturii timpului,
asupra moravurilor şi credinţelor generale ale timpului. El a sin-
tetizat în mod fericit pe conducătorul de suflete. El înţelegea că
este dator să înveţe pe credincioşi ce înseamnă, în realitate, trans-
punerea învăţăturilor de credinţă în viaţă, asumându-şi sarcina
propovăduirii cuvântului evanghelic: „Am poruncit sufletului
meu să-şi asume îndatoririle de propovăduitor şi să îndeplinească
poruncile atât timp cat mai respir şi cât timp Dumnezeu consi-
deră că este bine să mă ţină în viaţă, fie că există cineva care să
mă asculte sau nu."
Prin tratatul său Despre preoţie, care este cartea clasică a creş
tinismului asupra dumnezeieştii taine a hirotoniei, a însufleţit, a
călăuzit şi a înălţat continuu milioane de preoţi creştini de-a lun-
gul veacurilor.
A fost un reformator social prin atitudinea sa faţă de cei
vicioşi, îngâmfaţi, faţă de cei care practicau simonia, necinstea,
prostia, luxul şi toate relele societăţii din timpul său. „Ambasa-
dor al săracilor" a fost numit datorită organizării asistenţei so-
ciale, pe care a realizat-o după modelul capadocian.
Ca exeget, el interpretează „cuvântul lui Dumnezeu" care se
află cuprins în Sfânta Scriptură şi despre care afirmă adesea că e
inspirată. Interpretarea o face după principiile şcolii antiohiene.
PATROLOGIE 143
Prin cuvântările sale mai înaripate şi înălţătoare despre priete-

nie, a dovedit că după Platon, Aristotel, Cicero şi Grigorie de Na-
zianz este cel care ne-a lăsat acest model de prietenie peste veacuri.
Opera
Sfântul Ioan Gură de Aur este, după Origen, cel care a lăsat
o operă literară considerabilă şi care ocupă în colecţia Migne 18
volume (47-64). Ea s-a păstrat în cea mai mare parte şi, datorită
însemnătăţii, a fost tradusă, nu mult după moartea lui, în limba
latină, apoi în siriacă, armeană, coptă, arabă şi slavonă. Astăzi
există traduceri din ea în toate limbile culte ale pământului.
Scrierile hrisostomice s-au bucurat şi la noi de o atenţie deo-
sebită, aşa cum mărturisesc strădaniile caligrafilor anonimi din
secolele XIII-XIV până la Gavriil Uric de la Neamţ, care, în
1443, copia cu osârdie Mărgăritarele Sfântului Ioan Gură de Aur,
tipărite mai apoi, la 1691, prin purtarea de grijă a fraţilor Radu şi
Şerban Greceanu. Un secol mai târziu, Samuil Micu Clain a ză
bovit şi el asupra operei marelui dascăl antiohian, redând în slovă
românească o seamă de cuvântări, precum şi vestitul tratat al
acestuia Despre Preoţie, ajungându-se în zilele noastre la tradu-
cerile cuprinse în colecţia Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, editată
de Institutul Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române.
Scrierile se pot împărţi în: tratate, omilii, cuvântări şi epistole.
TRATATE. Cele mai multe au fost scrise în timpul cât a fost
preot în Antiohia. Ele sunt: pastorale, referitoare la viaţa mona-
hală şi la căsătorie, pedagogice şi morale, apologetic-dogmatice.
Pastorale:
Despre Preoţie (IlEpt tEprocruvri<;). Este scrisă în 6 cărţi, în
formă de dialog, după modelul literar platonic, între autor şi prie-
tenul său, Vasile (probabil viitorul episcop de Rafaneea). Este
scrisă între anii 381-386, când era diacon, inspirându-se din lu-
crarea cu aceeaşi temă a Sfântului Grigorie de Nazianz: Despre
fuga în Pont, depăşindu-l pe acesta în profunzimea gândirii şi
frumuseţea expresiei retorice. Cartea I este o introducere, în care
prezintă pe prietenul său, Vasile, şi pe el, arătând dorinţa sa pen-

tru viaţa religioasă, care a fost împiedicată de mama sa. Poves-
teşte apoi subterfugiul pe care l-a întrebuinţat pentru ca prietenul
său, Vasile, să fie făcut episcop, în timp ce el fuge de această sar-
cină, şi răspunde la reproşurile făcute de Vasile. Vasile consimţise
să fie făcut episcop într-un oraş din Siria, cu condiţia ca şi Ioan
să primească episcopatul. Când însă se iveşte ocazia, Ioan fuge.
Cărţile a II-a şi a ID-a sunt consacrate sublimităţii misiunii preo-
ţeşti, responsabilităţii aceluia care primeşte această misiune, difi-
cultăţilor şi pericolelor pe care le comportă şi care depăşesc de
multe ori pe cele ale vieţii monahale. Preoţia este semnul iubirii
lui Hristos, iar lucrarea preoţească este o taină înfricoşătoare şi
sublimă în acelaşi timp. „Când preotul invocă Sfântul Duh şi
săvârşeşte Jertfa cea prea înfricoşată, când el stă în continuă atin-
gere cu Stăpânul obştesc al tuturor, spune-mi, în ce rang îl vom
aşeza? Câtă curăţie şi câtă evlavie vom cere de la el? Gândeşte-te,
ce mâini trebuie să fie acelea care săvârşesc aceste lucruri, ce limbă
trebuie să fie aceea care rosteste acele cuvinte ? Cât de curat si de
sfânt trebuie să fie sufletul c~e primeşte un aşa de mare Duh,? În
acele momente, îngerii asistă pe preot şi întreaga ceată a puteri-
lor cereşti strigă cu voce tare, iar locul din jurul jertfelnicului se
umple spre cinstirea Celui ce stă aşezat". Preoţia este mai presus
de regi, îngeri, părinţi, atrăgând atenţia asupra mândriei şi ambi-
ţiei, arată virtuţile care trebuie să împodobească pe un preot.
În cărţile a IV-a şi a V-a insistă asupra datoriei preotului de a
predica. Preotul nu este numai un simplu slujitor, el trebuie să
studieze mereu, deoarece în activitatea sa este confruntat cu ne-
cesitatea apărării credinţei împotriva ereziilor şi a necredincioşi
lor. Propovăduirea cuvântului Evangheliei implică stăpânirea
artei elocinţei, dar şi o cultură bogată. În relaţiile cu credincioşii,
preotul trebuie să arate un tact pastoral deosebit şi, mai presus de
toate, să fie înţelept, curat şi credincios. In cartea a VI-a face o com-
paraţie între viaţa preotului şi viaţa călugărului. Viaţa preotului
presupune mai multă virtute. Toate aceste înalte idei despre pre-
oţie fac ca lui să îi fie frică şi să evite o sarcină aşa de grea.
PATROLOGIE 145
Tratate referitoare la viaţa monahală şi căsătorie:

A scris două tratate de disciplină: 1. Către cei ce au fecioare
subintroduse şi 2. Ca femeile religioase (diaconiţele) să nu trăias
că la un loc cu bărbaţii. În aceste două tratate el se revoltă con-
tra acelor clerici care au la ei în casă aşa-numitele femei subin-
troduse sau diaconiţe (o tradiţie nefericită), care, trăind în casele
clericilor sub pretexte religioase, dădeau motiv de suspiciune,
ceea ce era dăunător prestigiului clerului. Sunt scrise în anul 397.
Către Teodor cel căzut cuprinde două scrisori de îndemnuri,
în care reproşează prietenului său, mai târziu episcop de Mop-
suestia, că, după ce studiase teologia, a părăsit viaţa monahală şi
s-a gândit să se ocupe de lucruri lumeşti şi să se căsătorească,
ademenit de drăgălăşeniile unei oarecare Hermione. Îl îndeamnă
să se abată de la aceste gânduri şi să se întoarcă în monahism,
care este o viaţă mult superioară celei pe care Teodor vrea să o
urmeze. Ele au avut efectul dorit, aşa că Teodor s-a întors în mă
năstire. Sunt scrise între 371-378.
Contra adversarilor vieţii monahale cuprinde trei cărţi scrise
probabil în 378 şi care pot fi considerate ca apologii ale vieţii
monahale. Prin ele combate pe aceia care atacă ascetismul şi re-
comandă părinţilor ca să-şi încredinţeze copiii, până când vor fi
mari, mănăstirilor, ca să poată fi astfel feriţi, în timpul adolescen-
ţei, de ispitele şi stricăciunile care există în societate.
Comparaţia între un rege şi un călugăr reia problema dezbă
tută în tratatul precedent şi, făcând o comparaţie între cele două
vieţi, ajunge la concluzia că viaţa unui călugăr este mult superi-
oară celei a unui rege.
Despre pocăinţă are două tratate adresate către doi călugări,
scrise între 375-376 sau 381-385. În ele dezvoltă necesitatea şi
foloasele pocăinţei. Sunt adresate: una lui Stelehiu şi una lui
Demetriu.
Despre feciorie este scrisă în 381. Referindu-se la I Cor. 7,
arată că fecioria este o stare superioară căsătoriei, fără însă să
condamne căsătoria.
Către o văduvă tânără şi Despre căsătoria unică sunt scrise

pe la anul 380 şi adresate văduvei unui oarecare Teodosiu, pe
care o consolează pentru pierderea soţului ei şi o îndeamnă să nu
se mai căsătorească a doua oară.
Tratate pedagogice şi morale:

Despre gloria deşartă şi despre educaţia copiilor. Spune că
educaţia rea a copiilor este cauza răului în societate. Expune
principiile unei educaţii sănătoase, atât pentru băieţi, cât şi pen-
tru fete. Educaţia, deşi este făcută pentru viaţa în această lume,
scopul ei este însă viaţa veşnică. Sunt demne de remarcat capi-
tolele 39-52, în care arată cum trebuie să li se explice copiilor
istorioarele biblice. Tratatul este interesant pentru istoria peda-
gog1el.
Către Stagirius. Acesta era un tânăr călugăr, chinuit de dureri
sufleteşti, atribuite diavolului. Acest tânăr, dintr-o familie bogată,
a fost trimis într-o mănăstire cu complicitatea mamei sale, fără
ştirea tatălui său. Acolo a căzut într-o boală care-l arunca la in-
tervale de timp în accese violente, convulsive, şi într-o slăbire
generală. Când scăpa de halucinaţiile avute, cădea în melancolie
şi era urmărit de gândul sinuciderii. Ioan îl mângâie, arătându-i
cazuri similare cu ale lui şi îl sfătuieşte, deci, să sufere şi sufe-
rinţele sale să nu-l ducă la disperare. Prin acest tratat, Ioan ex-
pune problema suferinţei, văzând în suferinţă încercările iubi-
toare ale lucrării Providenţei divine; necazurile şi durerile care se
abat asupra celor drepţi nu trebuie să îi determine pe aceştia să
pună sub semnul întrebării ordinea divină din lume. Este scrisă
între 381-385, în timpul diaconatului său, prezicând pe bunul
păstor sufletesc.
Că nimeni nu este vătămat decât prin fapta sa şi Către cei
care sunt supăraţi de calamităţile care vin asupra lor sunt scrise
între anii 405-406, în timpul exilului de la Cucuz, arătând şi aici
folosul suferinţei. În ele se găseşte şi un fel de apologie a Provi-
denţei, insistându-se asupra imposibilităţii omului să înţeleagă
planul divin.
PATROLOGIE 147
Apologetic-dogmatice:
Despre fericitul Vavila. Este îndreptată împotriva lui Iulian
Apostatul şi a păgânilor. În acest tratat motivează adevărul creşti
nismului prin faptele minunate ale Providenţei divine. În acest
scop, se foloseşte de următoarea întâmplare: la Dame, lângă An-
tiohia, se aflau rămăşiţele pământeşti ale lui Vavila, fost episcop
de Antiohia şi mort ca martir în persecuţia lui Deciu (249-251).
Împăratul Iulian, hotărând ca biserica de aici să o dea pe seama
cultului păgân (templul lui Apolo), decide ca moaştele martirului
să fie mutate de acolo. Dumnezeu a pedepsit această nelegiuire
prin faptul că templul numit a fost distrus de foc. Pe această temă
Ioan combate atacurile păgâne aduse împotriva creştinismului şi
prezintă adevărul acestei religii. Este scrisă în 382.
Contra iudeilor şi a păgânilor despre divinitatea lui Hristos.
Dovedeşte divinitatea Mântuitorului cu citate din Profeţi, prin
progresul realizat de Biserica creştină şi prin dărâmarea Ierusa-
1imului.
Către cei ce sunt supăraţi pe calamităţile ce vin asupra lor.
Este scrisă în timpul exilului. Este un fel de apologie a Providen-
\ci divine. Pe lângă Providenţă, tratează despre graţie şi existenţa
lui Dumnezeu, pe care o dovedeşte din scopul lumii.
OMILII ŞI CUVÂNTĂRI
Cele mai multe din scrierile Sfântului Ioan Gură de Aur sunt
omilii cu conţinut diferit: exegetice, morale, dogmatice, la dife-
rite sărbători, panegirice şi ocazionale.
Exegetice. În acestea explică diferite pericope din Sfânta
Scriptură şi prin explicarea lor tratează anumite probleme de mo-
rală. Cele mai multe sunt susţinute în timpul când era preot în
Antiohia. În total sunt în număr de 700. Din Vechiul Testament
arc omilii la Geneză: 9 omilii ţinute în timpul Postului Mare, în
anul 386, care se referă la primele trei capitole ale cărţii Facerii
a doua serie de omilii, în număr de 67, ţinute în 388 sau 395, este
un comentariu integral la cartea Facerii; la Regi: 5 omilii despre
Ana, mama lui Samuel (387); 3 omilii despre David şi Saul (387);
la Psalmi, 58 de omilii (4-12; 43-49; 108-117, 119-150). Aceste
omilii la Psalmi sunt socotite printre cele mai însemnate opere
ale Sfântului Ioan. Datează de la sfârşitul misiunii sale din An-
tiohja. Nu se ştie sigur dacă el a comentat şi restul psalmilor sau
nu.Inele dezvoltă ideile sale predilecte legate de problema vicii-
lor şi a virtuţii, despre dreapta rugăciune sau rugăciunea auten-
tică. Au şi un conţinut polemic, deoarece în unele din ele se anga-
jează în polemică cu arienii, maniheii şi cu Pavel de Samosata.
Patrologul Quasten mai subliniază faptul că în aceste omilii Ioan
face uz de mai multe traduceri în greacă ale Vechiului Testament
(Septuaginta, Symmachus, Aquila şi Theodotion), dar şi de ver-
siunea ebraică şi de cea siriacă. Are şi 6 omilii la Isaia.
Din Noul Testament, are omilii la Evanghelii: 90 de omilii la
Matei (din 390), care sunt cele mai vechi şi mai complete comen-
tarii care au supravieţuit, în totalitate, din perioada patristică. Co-
mentariul s-a bucurat de o mare popularitate. A fost tradus în la-
tină de mai multe ori, în armeană, arabă, georgiană şi chiar în
siriacă. Acestea cuprind învăţătura hrisostomică despre morală şi
virtute, despre principiile care trebuie să stea la temelia adevă
ratei vieţi creştine, ce trebuie să facem pentru a ne feri de viciu
şi de a ne apropia de virtute. Aşa cum a făcut la comentariile la
Psalmi, Ioan nu uită să expună învăţăturile greşite ale maniheilor
sau ale arienilor, subliniind adevărul revelat al credinţei. Cel de-al
doilea comentariu este dedicat Evangheliei după Ioan. Acestea
sunt în număr de 88 şi datează din anul 389. Conştient de încăr
cătura doctrinară deosebită a acestei Evanghelii, Sf. Ioan dez-
voltă în omiliile ioaneice o teologie profundă, respingând doctri-
nele ereticilor arieni, în special ale anomeilor. Are apoi 7 omilii
despre săracul Lazăr (388). La Faptele Apostolilor are 55 de
omilii pe care le-a rostit la Constantinopol pe la anul 400 şi 8 cu-
vântări mai vechi, ţinute în Antiohia.
Epistolele pauline au fost interpretate de Sf. Ioan în mai mult
de 250 de omilii, ţinute în Antiohia şi la Constantinopol. „Hrisos-
tom a fost atras în mod deosebit de personalitatea Apostolului
PATROLOGIE 149
neamurilor, în care a văzut modelul desăvârşit al păstorului de

suflete, drept, neînfricat şi jertfelnic, având un temperament
înflăcărat". S-au păstrat 32 de omilii la Epistola către Romani, 44
de omilii la I Corinteni şi 30 la II Corinteni; la acestea se adaugă
alte trei omilii la texte speciale: I Corinteni 7, 1; II Corinteni 4,
13 şi I Corinteni 15, 28. „Comentariul la Galateni analizează şi
comentează textul, verset cu verset, prezentându-se astfel ca o
lucrare modernă". La Epistola către Efeseni are 24 de omilii, 15
la Filipeni, 12 la Coloseni, 11 şi respectiv 5 omilii la cele două
epistole către Tesaloniceni, 18 omilii la I Timotei, 10 la II Timo-
tei, 6 la Tit, 3 la Filimon şi 34 la Evrei. Acestea au fost scrise fie
în Antiohia, fie la Constantinopol.
Morale. Despre calende, în care descrie cum erau sărbăto
rite calendele lui Ianuarie de către păgâni şi critică, aşa cum a
făcut şi Asterie al Amasiei, participarea creştinilor la aceste săr
hători; Despre milostenie; Contra jocurilor de circ şi a teatrelor,
în care consideră teatrul ca o „adunare a Satanei"; Contra iu-
deilor, în 8 cărţi, criticând pe iudeo-creştinii care păstrau tradi-
\i ile iudaice. Despre milostenie; Către cei ce merg spre luminare;
l>espre pocăinţă, 9 omilii.
Dogmatice. Contra anomeilor, despre faptul că Dumnezeu
nu poate fi înţeles (12 cuvântări). Combate mândria anomeilor,
care pretindeau că înţeleg tainele divine şi că Fiul nu este de
aceeaşi fiinţă cu Tatăl, erezie care a fost întemeiată de Aetius,
dc~i dascălul lor a fost Eunomiu. El susţine deofiinţimea Fiului
1.:u Tatăl. Dumnezeu e simplu, necompus şi fără formă. Nici în-
gerii nu pot cunoaşte pe Dumnezeu în chip clar şi precis. Ei nu
îndrăznesc să privească la fiinţa pură şi neamestecată. Despre în-
l'ierea morţilor.
Cuvântări la diferite sărbători. La Naşterea Domnului.

Este ţinută în Antiohia în anul 388. Prin ea vesteşte că în acel an
se va serba în Antiohia, pentru prima dată, Naşterea Mântuito-
rului la 25 decembrie. Această sărbătoare era prăznuită în Apus
încă înainte de secolul al IV-lea la 25 decembrie, iar în Răsărit abia

din anul 379 înainte; începutul îl face Constantinopolul, serbân-
du-se până atunci în 6 ianuarie, împreună cu Botezul Domnului.
El arată într-o cuvântare că Mântuitorul cu adevărat S-a născut în
25 decembrie, de aceea trebuie ca atunci să fie prăznuit acest
eveniment. Are apoi cuvântări la Joia Mare, în care arată trădarea
lui Iuda, la Vinerea Sfântă, la Înviere, la Înălţare, la Rusalii.
Panegirice. Sunt în cinstea sfinţilor, dintre care cele mai ves-
tite sunt cele 7 în cinstea Sfântului Apostol Pavel, la martiri, Ig-
natie al Antiohiei, la Sfântul Vavila, la Sfântul Eustaţiu, la Va-
laam, la Pelaghia ş.a.
Cuvântări ocazionale. Despre statui cuprinde 21 de cuvân-
tări ţinute în Antiohia, în anul 387, pricinuite de următoarele eve-
nimente: în anul 387 împăratul Teodosie (379-395), cu ocazia
împlinirii a 1O ani de domnie şi 5 ani ai lui Arcadiu, pune un nou
bir pe popor. Acesta se revoltă şi răstoarnă, în Antiohia, statuile
împăratului şi ale unor membri din familia imperială. În urma
acestui act de rebeliune, împăratul hotărăşte să pedepsească as-
pru cetateaAntiohiei. Pentru a îmblânzi mânia împăratului, a fost
trimisă la Constantinopol o delegaţie de cetăţeni, în frunte cu
episcopul Flavian, care a şi obţinut iertare. Dar până la această
veste, poporul era întristat şi trăia clipe de groază, căci aştepta
dintr-un moment într-altul pedeapsa împăratului. Într-o situaţie
atât de jalnică, Hrisostom ţine aceste cuvântări în mijlocul fraţi
lor deznădăjduiţi, formaţi adesea din oameni săraci, căci cei bo-
gaţi fugiseră; el se ridică ca unul din ei, ca un om care împărtă
şeşte teama lor, care-şi asumă aceleaşi răspunderi, care vorbeşte
cu autoritatea ce o are de la Dumnezeu, dar şi cu emoţia şi sim-
plitatea unui tovarăş de nenorocire. Îi îndeamnă la răbdare, le
propune precepte de morală creştină, îi încurajează, îi mângâie
şi, în sfârşit, le anunţă în ziua de Paşti vestea îmbucurătoare că
împăratul a dat iertare rebelilor. Acestea rămân un model pentru
un asemenea gen de cuvântări.
PATROLOGIE 151
Cuvântare cu ocazia hirotoniei este prima sa predică ţinută

la hirotonia sa în treapta de preot de către episcopul Flavian. Ea
poate constitui un model omiletic pentru toţi cei care se dedică
misiunii preoţeşti.
Despre căderea lui Eutropius este rostită în anul 399. Eu-
tropius a fost un simylu sclav, dar a ajuns cu timpul atotputernic
la Curtea bizantină. In cele din urmă a căzut în dizgraţie şi, fiind
persecutat şi urmărit, se refugiază în biserică, care avea drept de
azil, pentru a scăpa astfel de furia urmăritorilor. Armata şi mulţi
mea înconjoară biserica în care se afla şi cere predarea lui. Pa-
triarhul Ioan refuză cererea şi cu această ocazie ţine o cuvântare.
După 2 zile Eutropius părăseşte biserica, este ucis nu după mult
timp, iar patriarhul ţine cu această ocazie o nouă cuvântare, în
care arată că, dacă Eutropius ar fi rămas în biserică, ar fi scăpat
<le moarte. În acelaşi timp arată şi folosul pe care-l are acela ce
rămâne în biserică şi citeşte Sfintele Scripturi.
Pătimirile pricinuite de exil sunt descrise în două omilii:
prima, ţinută în ajunul primului exil, în 403, în care încearcă să
liniştească populaţia nemulţumită şi furioasă, vorbind despre in-
vincibilitatea Bisericii, iar în a doua, ţinută a doua zi după re-
venirea din exil, în care mulţumeşte mulţimilor de credincioşi
care l-au întâmpinat şi care şi-au arătat ataşamentul faţă de con-
ducătorul lor spiritual. Au mai rămas încă 236 de epistole. Toate
datează din timpul celui de-al doilea exil. Cele mai multe sunt
adresate prietenilor, cărora le mulţumeşte pentru scrisorile pe care
aceştia i le trimiseseră, le dă diferite ştiri despre viaţa din exil şi
insuflă curaj credincioşilor săi. Are o epistolă adresată papei /no-
e·c•nţiu I (401-407), prin care îl încunoştinţează despre acţiunea
lui Teofil şi este scrisă în 404; de asemenea, o altă epistolă către
acelaşi papă, în anul 406. Din acestea aflăm detalii despre situa-
\ ia Bisericii de la Constantinopol, cât şi despre autor.
Şaptesprezece epistole sunt adresate diaconiţei Olimpiada.
Ea era una dintre cele mai devotate credincioase, care se străduia
pentru îmbunătăţirea soartei Patriarhului. Olimpiada a fost căsă
torită şi, murindu-i soţul după o căsătorie foarte scurtă (de un an
şi ceva), a refuzat să se mai căsătorească şi s-a dedicat Bisericii,

împărţindu-şi averea săracilor. Este o epistolă de mângâiere şi de
încurajare pentru a stărui în virtute. Epistolele lui sunt cea mai
fidelă icoană, dintre toate scrierile sale, a profunzimii credinţei şi
a sfinţeniei vieţii lui.
Sfântul Ioan Gură de Aur ne-a lăsat şi o Liturghie, care îi
poartă numele. Ea este o prescurtare a Liturghiei Sf. Vasile, în-
tocmită pentru a atrage mai uşor pe credincioşi la Biserică, care,
din cauza serviciului divin lung, începeau să se înstrăineze de
Biserică. Unii cercetători susţin că ea ar aparţine unei perioade
târzii, mai ales că sinodul de la Constantinopol din 692 nu face
nici o menţiune referitoare la existenţa ei. Ar fi fost de aşteptat
ca, în contextul în care la sinod s-a vorbit despre Liturghia Sfân-
tului Vasile cel Mare şi a Sfântului Iacob, să fie menţionată şi cea
a Sfântului Ioan, dacă ar fi fost în uz. Chiar dacă Liturghia în sine
nu poate fi atribuită Sfântului Ioan, cercetările recente admit po-
sibilitatea ca rugăciunile centrale ale acestei Liturghii să aparţină
vremii sale, existând chiar motive pentru a i le atribui.
Doctrina
În privinţa doctrinei Sfântului Ioan Gură de Aur, ea este orto-
doxă. Păstrează învăţăturile creştine aşa cum sunt acestea defi-
nite de Biserică, cum se află în Sfânta Scriptură şi cum sunt tran-
smise prin Sfânta Tradiţie. El nu a scris nici un tratat dogmatic,
în sensul adevărat al cuvântului. El a abordat teme dogmatice, în
contextul lucrărilor exegetice şi al omiliilor şi al cuvântărilor,
dându-le un veşmânt practic, aşa cum am văzut la expunerea con-
ţinutului lucrărilor sale. În concepţia sa, credincioşii nu se sim-
ţeau atraşi de Biserică pentru profunzimea dogmelor ei, ci pen-
tru învăţătura morală a Evangheliei, pentru idealul iubirii creş
tine şi nădejdea că Dumnezeu îi va mântui de necazurile şi ne-
dreptăţile vieţii. El s-a simţit mai degrabă păstor de suflete şi re-
formator social, decât teolog dogmatician. Când expune dogma
trinitară, apără credinţa de la Niceea, dar în termeni destul de
generali, pentru a nu încurca pe auditorii săi în formule precise.
PATROLOGIE 153
Învăţătura sa despre Dumnezeu a expus-o în tratatul său Contra

anomeilor. Pe Dumnezeu nu-L putem cunoaşte ce este El în
Sine, ştim numai că El există. Anomeii susţineau că ei cunosc pe
Dumnezeu aşa cum Acesta Se cunoaşte pe Sine, dar această în-
văţătură a lor este considerată drept nelegiuire şi nebunie. Nici
îngerii nu Îl cunosc pe Dumnezeu în Sine, ei au o cunoaştere prin
pogorământ, prin sinc~tabază faţă de Creatorul lor. Hristologia e
în general ortodoxă. Invaţă că Iisus Hristos este de o fiinţă cu
Tatăl, iar în acest context foloseşte de mai multe ori formula cal-
cedoniană 6µooucrwc; (mai exact, de cinci ori), pentru a exprima
relaţia dintre Tatăl şi Fiul. Născut din Tatăl, Care este veşnic, şi
Fiul este veşnic. Accentuează că El este Dumnezeu adevărat,
contra arienilor, şi om adevărat, contra apolinariştilor, dar nu se
exprimă clar asupra unirii celor două naturi. Într-un singur loc
face afirmaţia că trupul omului Hristos a fost ca un templu, în
care a locuit divinitatea, Logosul (aceasta este o expresie reto-
rică, nu o axiomă dogmatică cum era ea pentru Nestorie).
Despre Fecioara Maria afirmă pururea virginitatea ei şi, ase-
menea celorlalţi antiohieni, lasă să se înţeleagă că ea este Năs
cătoare de Dumnezeu, dar nu foloseste nici termenul de „Născă
toare de Dumnezeu", nici cel de „Născătoare de om". În Omilia
a IV-a la Matei (cap. 3) arată că: „În multe lucruri suntem necu-
noscători, ca de exemplu, cum Cel Nemărginit este în pântece,
cum Cel ce cuprinde în Sine toate lucrurile este purtat, ca nenăs
cut, de o femeie; cum Fecioara dă naştere şi rămâne fecioară".
Harul joacă un rol de seamă în actul de sfinţire şi mântuire,
însă nu în totalitate, deoarece lucrarea de mântuire îi revine omu-
lui. Este vorba de o colaborare a omului cu harul. Dumnezeu dă
tuturor harul Său, însă el este lucrător numai în cei care voiesc
să-l primească, nu şi în cei care i se opun.
Despre Sfânta Euharistie a vorbit cu atâta precizie şi a afirmat
cu atâta convingere la mai multe ocazii realitatea transubstan-
ţierii pâinii şi a vinului în Trupul şi Sângele Domnului Hristos,
încât apusenii din această cauză l-au numit cu epitetul de „Doc-
tor Eucharistiae", „Ceea ce este în potir este ceea ce a curs din
coasta Domnului; pâinea e Trupul lui Hristos. Noi nu trebuie nu-

mai să primim pe Domnul, ci să-L luăm în mâini, să-L mâncăm,
să înfigem dinţii în carnea Lui şi să ne unim cu El cât se poate de
strâns. Unirea cu Domnul trebuie să fie nu numai prin dragoste
spirituală, ci şi în realitate, adică o unire cu trupul Lui, o unire
prin hrănirea cu El. Săvârşitorul sau Jertfitorul Sfintei Euharistii
e Domnul Hristos Însuşi. Preotul Îi ţine locul şi rosteşte cuvin-
tele, dar puterea şi harul sunt ale lui Dumnezeu" (PG 61, 200).
Biserica, împreună cu Mântuitorul Hristos constituie o uni-
tate, aşa precum trupul constituie o unitate împreună cu capul.
Ea este una pe întreg pământul şi Unul este şi conducătorul ei,
Domnul Hristos.
Învăţătura Sfântului Ioan Gură de Aur despre păcatul origi-
nar, deşi este ortodoxă, totuşi, prin faptul că ea a fost în unele
locuri exprimată mai puţin clar, a fost interpretată de pelagieni în
sprijinul învăţăturii lor. Astfel, Iulian de Eclanum, bazându-se pe
cuvintele rostite de Hrisostom într-o cuvântare: „Noi botezăm pe
copiii mici, deşi ei n-au păcate", a tras concluzia că Hrisostom
neagă păcatul originar. La această afirmaţie a lui Iulian, Fericitul
Augustin i-a ripostat, şi pe bună dreptate, căci aici nu este vorba
despre păcatul strămoşesc, ci despre păcatele personale, de aceea
Sfâl!tul Ioan zice „păcatele", la plural, şi nu „păcatul", la singu-
lar. In alte locuri el se exprimă precis despre păcatul lui Adam,
pe care zice că îl moştenesc toţi oamenii.
BIBLIOGRAFIE
EDIŢII ŞI TRADUCERI: J. P. MIGNE, PG, 47-64. J. BAREILLE, Oeuvres

completes, grec-fran<;ais, 19 vol., Bar-le-Duc, 1865-1873. Cea mai bună
ediţie a operelor hrisostomice: HENRY SAVILE, Eton, 1612 (doar textul grec).
Traduceri: Engleză: LFC, 16 vol. Oxford, 1893-1852 şi LNPF ser. I, vol.
9-14, New York, 1888-1893. Germană: BKV 10 vol. Kempten, 1869-1884.
BKV 2, 23, 25-27, 39, 42, Kempten-Mtinchen, 1911-1930. BKV 3, ed. 3-a,
15, 16, Kempten-Mtinchen, 1932-1938. Franceză: J. BAREILLE şi în SCh.
passim., opere individuale cu text grec şi francez. Română: SFÂNTUL IOAN
PATROLOGIE 155
(ilJRĂ DE AuR, Şaizeci şi patru cuvinte sau predice, traducere de episcopul

MELCHISEDEC ŞTEFĂNESCU, Bucureşti, 1883 (reeditate 1997, Editura Buna
Vestire, Bacău). Idem, Omilii la cele 14 epistole pauline, 9 vol., trad. de
cp. ATANASIU TEODOSIE, tipărite la laşi şi Bucureşti, între anii 1901 - 1923.
Idem, Cuvinte la praznice împărăteşti, trad. de pr. D. FECIORU, Bucureşti,
1942. Idem, Omilii la Facere, în P.S.B. 21-22, trad. D. FECIORU, 2 vol.,
E.l.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1988-1989 (reed. Omilii la Facere, vol. I şi
voi. II, E.l.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2003). Idem, Omilii la Matei, în P.S.B.
23, trad. D. FECIORU, E.l.B.M.B.0.R., 1994. Idem, Puţul şi împărţirea de
grâu (57 de predici), Editura Bunavestire, Bacău, 1995. Idem, Despre preo-
fie, traducere, note, comentariu şi indice, D. FECIORU, ed. 2-a, E.I.B.M.B.O.R.,
Bucureşti, 1998. Idem, Despre feciorie, Apologia vieţii monahale, Despre
creşterea copiilor, trad. şi note de Pr. Prof. D. FECIORU, E.I.B.M.B.O.R.,
Bucureşti, 2001. Idem, Omilia a IX-a catre Antiohieni (De ce după mult
timp au fost date Scripturile, Explicarea cuvântului: "Cerurile spun slava
lui Dumnezeu", Despre fiziologia (alcătuirea) lumii), în colecţia Neste-
mate ale literaturii patristice: Omilii 1, Editura Bizantină, Bucureşti
(fără an de apariţie). Idem, Despre Rai şi Scriptură, Despre iubirea lui
Dumnezeu pentru noi, Despre „Şezut-a Împărăteasa de-a dreapta Ta",
în colecţia Nestemate ale literaturii patristice: Omilii 2, introd. şi trad.
Pr. VICTOR MANOLACHE, Editura Bizantină, Bucureşti (fără an de apariţie).
Idem, Întru lauda Sfinţilor Mucenici: Martyrologium Chrysostomianum,
trad. din limba greacă, studiu intod. şi note de PETKA GRIGORIU, Editura
Ars Longa, Iaşi, 2007. Idem, Despre schimbarea numelor, Despre răb
dare, Despre milostenie, Despre tăria credinţei, Despre propovăduirea
Evangheliei şi alte omilii, trad. din limba greacă veche şi note de Pr. Prof.
DUMITRU FECIORU, E.l.B.M.B.0.R., Bucureşti, 2006. Idem, Predici la
Sărbătorile Împărăteşti şi Cuvântări de laudă la Sfinţi, trad. din limba
greacă veche şi note de Pr. Prof. DUMITRU FECIORU, E.l.B.M.B.O.R.,
Bucureşti, 2006. Idem, Omiliile la statui, trad. din limba greacă veche
~i note de Pr. Prof. DUMITRU FECIORU, E.l.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2007.
Idem, Omilii la Ana, Omilii la David şi Saul, Omilii la Serafimi, trad. din
limba greacă veche şi note de Pr. Prof. DUMITRU FECIORU, E.I.B.M.B.O.R.,
Bucureşti, 2007. Idem, Cuvântări împotriva anomeilor, Către iudei, trad. din
limba greacă veche şi note de Pr. Prof. DUMITRU FECIORU, E.I.B.M.B.O.R.,
Bucureşti, 2007. Idem, Omilii la Epistola a II-a catre Tesaloniceni, Edi-
turaApologet, 2009. Despre viaţa Sf. Ioan: Viaţa Sfântului Ioan Gură de
Aur în relatările istoricilor bisericeşti Paladie, Teodor al Trimitundei, So-
crates, Sozamen şi Fericitului Teodoret al Cirului, trad. introd., note şi co-
mentariu de Pr. Prof. Univ. Dr. CONSTANTIN CORNIŢESCU, E.l.B.M.B.0.R.,

Bucureşti, 2001. SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR, Scrisorile: Către persoane
oficiale, Către diaconiţa Olimpiada, Către alte persoane, trad. din limba
greacă veche de Pr. Prof. DUMITRU FECIORU, E.l.B.M.B.O.R., Bucureşti,
2008, 310 p. Idem, Omilii despre pocăinţă, trad. de Pr. Prof. D. FECIORU,
E.I.B.M.B.O.R, Bucureşti, 1998 (reed. 2006).
STUDII ŞI MANUALE: Literatură în limba română: Diac. P. F. ALEXAN-
DRESCU, Concepţia Sfântului Ioan Hrisostom asupra bunurilor materiale,
Huşi, 1939, 72 p. I. G. COMAN, Sublimul preoţiei creştine. Note pe margi-
nea tratatului: „Despre preoţie" al Sfântului Ioan Gură de Aur, Bucureşti,
Tipografia Cărţilor Bisericeşti, 1940, 24 p. Idem, Actualitatea Sfântului
Ioan Gură de Aur(354-1954), în rev. S.T„ nr. 7-8/1955, pp. 403-422. Idem,
Personalitatea Sfântului Ioan Gură de Aur, în rev. S.T„ nr. 9-1011957,
pp. 595-616. Idem, Hirotonirea în preot a Sfântului Ioan Gură de Aur.
Consideraţii pe marginea primei sale predici rostite cu acest prilej, în rev.
G.B„ nr. 1211957, pp. 867-883. Idem, Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur,
în rev. G.B„ nr. 1-211959, pp. 20-42. Idem, Sensul Ecumenic al Sfintei
Euharistii la Sfântul Ioan Gură de Aur, în rev. Ortodoxia, nr. 4/1965,
pp. 520-535. Idem, Raportul dintre justificare şi dragoste în omiliile Sfân-
tului Ioan Gură de Aur în Epistola către Romani, în rev. Ortodoxia,
nr. 2/1966, pp. 199-221. Idem, Unitatea neamului omenesc după Sfântul
Ioan Gură de Aur, în rev. M.O„ nr. 7-811973, pp. 559-570. Idem, Aspecte
ale ecumenismului la Sfântul Ioan Gură de Aur, în Telegraful Român,
nr. 33-34/1986, pp. 3-4. Idem, Preoţia în concepţia Sf Ioan Gură de Aur,
în Frumuseţile iubirii de oameni în spiritualitatea patristică, Ed. Mitro-
poliei Banatului, Timişoara, 1988, pp. 175-191. Drd. GEORGE APOSTOLU,
Iubirea şi milostenia după Sfântul Ioan Hrisostom, în rev. M.M.S„ nr.
1/1989, pp. 50-68. Diac. Drd. VASILE AXINIA, Valoarea omiletică a predi-
cilor „Despre statui" ale Sfântului Ioan Gură de Aur, în rev. G.B„ nr. 10-
1211977, pp. 887-894. Pr. TEODOR BABA, Opera exegetică a Sfântului Ioan
Gură de Aur, în rev. M.B„ nr. 4/1988, pp. 25-36. Diac. Prof. NICOLAE BALCA,
Câteva trăsături ale Sfântului Ioan Hrisostom ca predicator, în rev. S.T„
nr. 7-8/1968, pp. 498-511. Prof. DUMITRU I. BELU, Cu privire la predică în
concepţia Sfântului Ioan Gură de Aur, în rev. M.A., nr. 3-4/1958, pp. 268-287.
Idem, Predicatorul în concepţia Sfântului Ioan Gură de Aur, în rev. B.O.R.,
nr. 3-411959, pp. 357-384. BEZDECHI ŞTEFAN, Teoria pedepselor viitoare la
Platon şi Ioan Gură de Aur, în Anuarul de Studii Clasice, volumul II,
1933-1935, Cluj, 1936. Idem, Sfântul Ioan Gură de Aur şi Platon, Sibiu,
PATROLOGIE 157
Tipografia Arhidiecezană, 1945. Pr. Prof. ENE BRANIŞTE, Explicarea Bote-

zului în „ Catehezele baptismale" ale Sfântului Ioan Gură de Aur, în rev.
S.T., nr. 7-8/1970, pp. 509-527. Pr. Magistr. MARIN M. BRANIŞTE, Concep-
ţia Sfântului Ioan Gură de Aur despre familie, în rev. S.T., nr. 1-2/1957,
pp. 125-151. Idem, Concepţia Sfântului Ioan Gură de Aur despre prietenie
şi dragoste, în rev. S.T., nr. 9-10/1957, pp. 649-672. Pr. Prof. MIHAIL Bu-
LACU, Însemnătatea predicii după Sfântul Ioan Hrisostom, în rev. B.O.R.,
nr. 10 (571)/1928, pp. 886-892. Idem, Formarea predicatorului după Sfân-
tul Ioan Hrisostom, în rev. B.0.R., nr. 5 (578)/1929, (mai), pp. 410-419.
Idem, Nobleţea educaţiei copiilor după Sfântul Ioan Hrisostom, Bucureşti,
1940, 16 p. Idem, Sfântul Ioan Hrisostom despre erezie, eretici şi comba-
terea lor, în rev. G.B., nr. 1-2/1976, pp. 98-115. Pr. GHEORGHE BUSUIOC,
Sfântul Ioan Gură de Aur, apostol al dragostei, în rev. M.B., nr. 1-3/1960,
pp. 22-38. Magistr. SIMION S. CAPLAT, Problema formei în predica Sfân-
tului Ioan Gură de Aur, în rev. B.O.R., nr. 7-8/1965, pp. 702-714. Lect. Dr.
Pr. NICOLAE CHIFĂR, Sfântul Ioan Gură de Aur (344/354-407) - modelul
preotului şi teologului desăvârşit, în Cronica Episcopiei Ruşilor, anul 111,
1997, pp. 95-103. Idem (Pr. Prof. Dr.), Atitudinea Sfântului Ioan Gură de Aur
faţă de nedreptăţile sociale, în Revista Teologică, nr. 4/2007, pp. 97-105.
Prof. NICOLAE CHIŢESCU, A fost Sfântul Ioan Hrisostom semipelagian ?, în
rev. M.M.S., nr. 3-4/1965, pp. 136-162; recenzie în rev. S.T., nr. 9-10/1965,
pp. 639-640. Drd. DAN-ILIE CIOBOTEA, Învăţătura Sfântului Ioan Gură de
Aur despre rugăciunile pentru cei adormiţi în Domnul, în rev. M.B., nr. 9-
12/1976, pp. 643-654. Magistr. CONSTANTIN L. CORNIŢESCU, Idei dogma-
tice în Cuvântările Sfântului Ioan Hrisostom la Praznicile Împărăteşti, în
rev. S.T. nr. 7-8/1965, pp. 441-449. Idem (Pr. Asist.), Credinciosul în preocu-
pările Sfântului Ioan Gură de Aur, în rev. Ortodoxia, nr. 4/1974, pp. 681-687.
Idem (Pr. Prof.), Chipul mamei Sfântului Ioan Gură de Aur, în rev. S.T.,
nr. 9-10/1977, pp. 615-620. Pr. ION ST. CRISTACHE, Activitatea omiletică a
Sfântului Ioan Hrisostom la Antiohia, în rev. G.B., nr. 5-6/1968, pp. 701-710.
RADU S. CRISTESCU, Ioan Chrisostom ca preot, în rev. B.O.R., nr. 2/1908-
(-1909), pp. 224-234. Pr. Drd. TEODOR DAMIAN, Virtutea dragostei la
~'fântul Ioan Gură de Aur, în rev. B.O.R., nr. 5-6/1979, pp. 675-685. Prot.
f. DESNOV, Un loc din rânduiala Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur
care provoacă nedumeriri, traducere de ION V. GEORGESCU, în rev. M.B.,
nr. 1-3/1972, pp. 67-79. Drd. MIHAI ENACHE, Învăţătura despre Biserică a
Sfântului Ioan Gură de Aur, în rev. Ortodoxia, nr. 1/1974, pp. 128-140.
CONSTANTIN ERBICEANU, Câteva cuvinte asupra unui discurs al Sfântului
Ioan Hrisostom, de mare importanţă politică şi religioasă a timpului, în
rev. B.0.R., nr. 7/1908-1909, pp. 741-757. DUMITRU FECIORU, Ideile peda-
gogice ale Sfântului Ioan Hrisostom, Bucureşti, Tipografia Cărţilor Bise-
riceşti, 1937. Pr. EMILIAN GĂLUŞCĂ, Trăsăturile esenţiale ale chipului preo-
tului ortodox după Sfântul Ioan Gură de Aur, în rev. M.M.S., nr. 10-12/1982,
pp. 743-761. Magistr. VASILE HRISTOV, Noţiunea de Biserică după Sfântul
Ioan Gură de Aur, în rev. S.T., nr. 1-2/1960, pp. 76-92. Drd. CONSTANTIN
M. IANA, Foloasele înţelegerii între oameni după Sfântul Ioan Gură de
Aur, în rev. S.T., nr. 9-10/1968, pp. 722-731. Drd. AUREL JIVI, Sfântul Ioan
Hrisostom arhipăstor la Constantinopol, în rev. M.B., nr. 4-6/1969,
pp. 226-235. Diac. Dr. IOAN LĂNCRĂNJAN, Personalitatea morală a Sfân-
tului Ioan Hrisostom, Bucureşti, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, 1937, 31
p. VLADIMIR LossKY, Sfântul Ioan Hrisostom, în volumul: Vederea lui Dum-
nezeu, în româneşte de MARIA CORNELIA 0ROS, Editura Deisis, Col. Dogma-
tica, Sibiu, 1995, pp. 81-84. Pr. Prof. GRIGORIE MARCU, „Mens Divinior"
o comparaţie între Sfântul Apostol Pavel şi Sfântul Ioan Gură de Aur, în
rev. S.T., nr. 9-10/1957, pp. 617-624. Ierom. VENIAMIN MICLE, Sfântul Ioan
Gură de Aur predicator social, în rev. M.A„ nr. 7-8/1968, pp. 526-543.
Idem (Drd.), Sfântul Ioan Gură de Aur, predicator al Unităţii creştine, în
rev. S.T., nr. 3-4/1969, pp. 220-231. lerom. Prof. Dr. NICOLAE MLADIN,
Sfântul Ioan Gură de Aur, despre desăvârşirea creştină, în rev. Ortodoxia,
nr. 4/1957, pp. 568-585. Prof. Dr. IUSTIN MOISESCU, Sfânta Scriptură şi
interpretarea ei în opera Sfântului Ioan Hrisostom, Cernăuţi, Tipografia
«Glasul Bucovinei», 1942, 126 p. Idem, Folosul citirii Sfintei Scripturi
după Sfântul Ioan Hrisostom, în Revista Teologică, anul XXXIII, 1943,
nr. 1-2 (ianuarie-februarie), p. 91-97. Pr. Drd. ILIE MOLDOVAN, Aspectul
hristologic şi pnevmatologic al Bisericii după Sfântul Ioan Gură de Aur,
în rev. S.T., nr. 9-10/1968, pp. 706-721. Pr. SERAFIM F. MOROZANU, Taina
Pocăinţei la Sfântul Ioan Gură de Aur I. Privire generală asupra păcatu
lui şi urmărilor lui, în rev. M.O., nr. 8-9/1956, pp. 490-507. Pr. Magistr.
ILIE NEGOIŢĂ, Sfântul Ioan Hrisostom despre unitatea Bisericii în Comen-
tariul la Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel, în rev. Orto-
doxia, nr. 1-2/1962, pp. 198-205. Idem, Demnitatea muncii la Sfântul Ioan
Gură de Aur, în rev. S.T., nr. 3-411963, pp. 210-213. Pr. Magistr. GHEOR-
GHE NICOLAE, Ţeluri morale în predicile despre pocăinţă ale Sfântului
Ioan Gură de Aur, în rev. S.T., nr. 1-2/1966, pp. 91-99. Pr. Magistr. MIR-
CEA NIŞCOVEANU, Aspecte din viaţa creştină în Comentariul Sfântului Ioan
Gură de Aur la epistolele pastorale, în rev. G.B., nr. 7-8/1964, pp. 671-684.
Idem, Doctrina Sfântului Ioan Gură de Aur în Comentariul său la «Pre-
dica de pe Munte» (Matei V-VIII), în rev. S.T., nr. 9-1011965, pp. 541-555.
PATROLOGIE 159
Diac. GHEORGHE PAPUC, Pavel, apostol al lui Iisus Hristos în viziune hri-
.\'()stomică, în rev. M.A., nr. 1-2/1964, pp. 99-117. Pr. Prof. NICOLAE PE-
TRESCU, Învăţătura Sfântului Ioan Gură de Aur despre preoţie şi chipul lui
însuşi de păstor sufletesc, în rev. M.B., nr. 4-6/1968, pp. 244-259. Pr. CHIRIL
PISTRUI, Sfântul Ioan Gură de Aur în Biserica Rusă, în rev. M.A., nr. 1-2/1959,
pp. 64-73. DANIEL POPA, Opera bibliographică a Sfântului Ioan Gură de
Aur. (Operele Sfântului Ioan Gură de Aur autentice, îndoielnice, neauten-
tice conform CPG cu bibliografie & bibliografia hrisostomică româneas-
di), ediţie bilingvă, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2002, 298 p. Prof.
Dr. EMILIAN POPESCU, Sfântul Ioan Hrisostomul şi misiunea creştină în
Crimeea şi la Dunărea de Jos, în rev. Teologie şi Viaţă, nr. 11-12/1992,
pp. 15-27. M(IHAI) P( OPESCU), Hrisostom ca învăţător al adevărurilor
Hisericii, Bucureşti, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, 1910, 141 p. Idem,
llrisostom ca educator, în rev. B.O.R., nr. 3/(1908-)1909, pp. 319-324;
nr. 4/1909, pp. 409-413; nr. 511908, pp. 537-541. Idem, Hrisostom ca ora-
tor, în rev. B.O.R., nr. 7/1908(-1909), pp. 721-725; nr. 8/1908, pp. 887-892;
nr. 9/1908, pp. 1009-1015; nr. 10/1909, pp. 1149-1155; nr. 12/1909,
pp. 1409-1413; nr. 111909(-1910), pp. 87-91. Idem, Patriarhatul lui Hri-
,\'(Jsfom, în rev. B.O.R., nr. 2/1909(-1910), pp. 189-194; nr. 3/1909,
pp. 356-360; nr. 4/1909, pp. 438-444; nr. 5/1909, pp. 533-538. Idem, De-
111merea lui Hrisostom, în rev. B.O.R., nr. 6/1909(-1910), pp. 683-688;
nr. 7/1909, pp. 818-824; nr. 10/1910, pp. 1126-1130; nr. 11/1910,
pp. 1297-1301; nr. 2/1910(-1911), pp. 192-198; nr. 3/1910, pp. 330-334;
nr. 4/1910, pp. 438-440. Ierom. SERAFIM POPESCU, Sfântul Ioan Gură de
A11r ca păstor de suflete, în Revista Teologică nr. 5-6/1947, pp. 235-249.
Prof. TEODOR M. POPESCU, Părinţii creştini ca educatori (Sfântul Apostol
/'<1vel, Clement Alexandrinul şi Sfântul Ioan Gură de Aur despre pedago-
gi<1 creştină), în rev. G.B., nr. 1-2/1949, pp. 68-92. Idem, Epoca Sfântului
lo<1n Gură de Aur, în rev. Ortodoxia, nr. 4/1957, pp. 531-554. Pr. Prof.
Ic >AN RĂMUREANU, Valoarea creştinismului după concepţia Sfântului Ioan
<i11rii de Aur, în rev. Ortodoxia, nr. 3/1986, pp. 18-46. Magistr. TRAIAN
Sr-:v1c1u, Probleme de învăţătură şi viaţă creştină în Comentariul Sfântului
/"'111 Gură de Aur la scrisoarea paulină către Filipeni, în rev. S.T., nr. 7-8/1960,
pp. 500-516. Sfântul Ioan Gură de Aur - Cuvioasa Olimpiada diaconiţa.
<J l'i<1fâ, o prietenie, o corespondenţă, ediţie îngrijită de Diac. IOAN I. IcĂ JR.,
l\dilura Deisis, Colecţia Philosophia Christiana, Seria Hagiografica, Sibiu,
l 1J'J7, 207 p. Pr. Prof. VASILE GH. Srnrnscu, Activitatea misionară a Sfân-
t11/11i Ioan Hrisostom printre Goţi, în rev. G.B., nr. 3-411973, pp. 375-388.
0111'.0RfiHE SJMA, Rugăciunea la Sfântul Ioan Gură de Aur, în rev. Altarul
Banatului, nr. 1-3/2001, pp. 69-81. Conf. Dr. ALEXANDRU I. STAN, Frumu-
seţea şi sublimitatea doctrinară a stilului predicatorial al Sfântului Ioan
Gură de Aur, în două omilii la Sfinţii Martiri, în rev. G.B., nr. 5-6/1984,
pp. 358-375. Pr. Prof. DUMITRU STĂNILOAE, Cunoaşterea lui Dumnezeu la
Sfântul Ioan Gură de Aur, în rev. Ortodoxia, nr. 4/1957, pp. 555-567. Drd.
NICOLAE STOLERU, Învăţătura despre legea morală naturală în opera
Sfântului Ioan Gură de Aur, în rev. S.T., nr. 3-411972, pp. 266-274. Asist.
Dr. MARIUS TELEA, Concepţia Sfântului Ioan Gură Hrisostom despre
căsătoria creştină şi viaţa de familie după omiliile sale la epistolele pau-
line, în rev. Teologia nr.112001, pp. 88-102. Idem, Învăţătura despre păca
tul strămoşesc şi consecinţele lui după Sfântul Ioan Gură de Aur, în rev.
Orizonturi teologice, nr. 2/2001, pp. 172-179. Pr. GHEORGHE T. TILEA,
Probleme fundamentale în opera moral-socială a Sfântului Ioan Gură
de Aur, vol. I: Libertatea şi universalismul muncii, 1946, 16 p. Ibidem,
vol. II. Filosofia faptelor, Curtea de Argeş, 1947, 28 p. Ibidem, vol. II:
Familia creştină, 1947, 23 p. Ibidem, vol. IV: Preoţia creştină, 1947, 20
p. Ibidem, vol.V: Biserica şi Scriptura, în rev. G.B., nr. 3/1949, pp. 89-118.
Idem, Evlavia euharistică după Sfântul Ioan Gură de Aur, în rev. S.T.,
nr. 9-10/1957, pp. 632-648. Idem, Starea de spirit în rugăciune după Sfân-
tul Ioan Gură de Aur, în rev. G.B., nr. 3-411978, pp. 289-300. Arhid. Prof.
CONSTANTIN VOICU, Teologia muncii la Sfântul Ioan Gură de Aur şi actu-
alitatea ei. Teză de doctorat în Teologie, Sibiu, 1975, 138 p. Idem (Dr.),
Sfântul Ioan Gură de Aur şi unitatea Bisericii, în rev. M.B., nr. 1-311982,
pp. 73-84. Egumenul ANDREI WADE (Toulouse-Franţa), Ce fel de Liturghie
a săvârşit Sfântul Ioan Gură de Aur ?, Traducere din limba franceză de
Pr. REMUS ONIŞOR, în rev. Credinţa Ortodoxă, nr.111996, pp. 33-51. Ierom.
Drd. MODEST ZAMFIR, Eclesiologia paulină reflectată în Comentariul
Sfântului Ioan Gură de Aur la Epistola către Efeseni, în rev. Ortodoxia,
nr. 4/1982, pp. 492-502. REMUS Rus, op. cit., p. 812. VIRGIL GHEORGHIU,
Gură de Aur -Atletul lui Hristos, în româneşte de MARIA-CORNELIA 0Ros,
Editura Deisis, Sibiu, 2004. Pr. Prof. ŞTEFAN SANDU, Iubirea de aproapele
în concepţia Sfântului Ioan Gură de Aur, în rev. Ortodoxia, nr. 3-4/2002,
pp. 152-164. Masterand ION DRAGOMIR, Dimensiunea pascală a antro-
pologiei hrisostomice, în rev. G.B., nr. 9-12/2007, pp. 69-88. Diac. Prof.
Dr. IOAN CARAZA, Lumina şi Crucea Mântuitorului Iisus Hristos în teologia
Sfântului Ioan Gură de Aur, în rev. G.B., nr. 1-3/2008, pp. 34-55. Idem,
Inculturarea Luminii dumnezeieşti după comentariul Sf Ioan Hrisostom
la cuvântarea Sf Pavel din Areopag, în Revista Teologică, nr. 4/2007,
pp. 83-91. Pr. Lect. Dr. VASILE SORESCU, Învăţătura Sfântului Ioan Gură
PATROLOGIE 161
de Aur despre libertate, în rev. G.B„ nr. 1-3/2008, pp. 73-92. Lect. Dr.
CARMEN-MARIA BoLOCAN, Metode de învăţământ folosite de Sfântul Ioan
Gură de Aur, în rev. Teologie şi Viaţă, nr. 1-6/2004, pp. 94-101. MIRCEA
CRICOVEAN, Învăţătura despre Sf. Euharistie în omiliile hrisostomice, în
rcv. Teologia, nr. 3/2005, pp. 93-104. Idem (Pr. Dr.), Aspecte eshatologice
la Sfântul Ioan Gură de Aur, în rev. Orizonturi teologice, nr. 2/2004,
pp. 113-124. Pr. Lect. Dr. CONSTANTIN I. BĂJĂU, Desăvârşirea creştină prin
lucrarea virtuţilor după omiliile Sf. Ioan Gură de Aur la epistola a II-a
către Corinteni, în rev. Teologia, nr. 1/2006, pp. 20-34. Idem, (Pr. Conf.
U niv. Dr.), Actualitatea omiliilor hrisostomice la epistolele pauline, în Re-
vista Teologică, nr. 4/2007, pp. 116-149. Idem (Pr. Dr.), Sfânta Scriptură
ca mijloc de educaţie religioasă a creştinilor, după Sfântul Ioan Gură de
Aur, în rev. M.O„ nr. 1-4/2006, pp. 24-34. Pr. Dr. IOAN BĂJĂU, Principii în
interpretarea Sfintei Scripturi la Sfinţii Părinţi şi la Sfântul Ioan Gură de
Aur, în rev. M.0„ nr. 1-4/2004, pp. 38-49. ALIN MARIUS MUREŞAN, Prin-
cipiile omiletice la Sf Ioan Gură de Aur, în rev. Teologia, nr. 1/2006,
pp. 73-93. Idem, Principii omiletice la Sf. Ioan Gură de Aur, în rev. Teo-
logia nr. 1/2006, pp. 93-127. Mrd. ALIN MUREŞAN, Predica şi predicatorul
în concepţia Sf. Ioan Gură de Aur, în rev. Teologia, nr. 2/2007, pp. 67-88.
CALIN IOAN DuşE, Sf. Ioan Gură de Aur, propovăduitor al milosteniei, în
rcv. Teologia, nr. 2/2007, pp. 136-164. Idem (Pr. Lect. Univ. Drd.), Desă
vârşirea creştină la Sfântul Ioan Gură de Aur, în rev. Orizonturi teologice,
nr. 4/2001, pp. 95-104. Pr. Dr. FLORIN CAREBIA, Milostenia în viziunea
.Vântului Ioan Gură de Aur, în rev. Altarul Banatului, nr. 1-3/2006, pp. 33-39.
IJrd. BOGDAN POPESCU, Simfonia bizantină. Eusebiu de Cezareea şi Sfân-
tul Ioan Hrisostom, în rev. Orizonturi teologice, nr. 4/2002, pp. 171-196.
Prof. Dr. ADOLF-MARTIN RITTER, Sfântul Ioan Hrisostomul şi Imperiul Ro-
man în lumina noii literaturi, în Revista Teologică, nr. 4/2004, pp. 65-78.
Idem, Dacă şi ce anume ar fi de învăţat astăzi de la Sfântul Ioan Gură de
Aur? (traducere Lect. Dr. DANIEL BUDA) în Revista Teologică, nr. 4/2007,
pp. 55-67. Ierom. Drd. TEOFAN MADA, Specificul moralei creştine îngân-
direa Sfântului Ioan Gură de Aur, în Revista Teologică, nr. 2/2005,
pp. 159-186. Lect. Univ. Dr. DANIEL BUDA, Sfântul Ioan Gură de Aur în
„ Rl'Vista Teologică" între anii 1907-1947, în Revista Teologică, nr. 1/2007,
pp. 47-58. Idem, Hristologia antiohiană de la Sfântul Eustaţiu al Antio-
ltil'i până la Nestorie (cap. III: Sfântul Ioan Gură de Aur, pp. 119-160),
Editura Universităţii „Lucian Blaga", Sibiu, 2004. Asist. Drd. ANDREAS
I h'.ISER, Gură de Aur şi poet ? Observaţii cu privire la punerea hrisosto-
mimu1 în scenă a Sfântului Apostol Pavel (traducere Lect. Dr. DANIEL
BUDA), în Revista Teologică, nr. 4/2007, pp. 150-166. NICOLETA ACATRI-

NEI, Sfântul Ioan Gură de Aur şi homo oeconomicus: de la etică la morală,
în Revista Teologică, nr. 4/2007, pp. 167-179. Lect. Univ. Dr. CIPRIAN
STREZA, Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur - Icoană a împărăţiei şi
Prezenţă sacramentală, în Revista Teologică, nr. 4/2007, pp. 180-199.
Dr. CONSTANTIN BosINIS, Teologie şi politică în opera Sfântului Ioan Gură
de Aur (traducere MARIA OTILIA OPREA şi EMILIA VAIDA), în Revista Teo-
logică, nr. 4/2007, pp. 200-216. Î.P.S. Dr. LAURENŢIU STREZA, Mitropolitul
Ardealului, Sfântul Ioan Gură de Aur - om al rugăciunii, al evlaviei şi
trăirii profunde, teolog desăvârşit şi cuvântător insuflat de har divin, în
Revista Teologică, nr. 4/2007, pp. 28-29. Pr. Prof. Univ. Dr. MIRCEA PĂCU
RARIU, Sfântul Ioan Gură de Aur în Biserica românească, în Revista Teo-
logică, nr. 4/2007, pp. 30-54. Conf. Univ. Dr. HRISTOS ARABATZIS/Lect.
Univ. Dr. PANAGIOTIS AR. YFANTIS, Soteriologia aplicată în Panegiricele
patristice. Cazul Sf Ioan Gură de Aur (traducere Dr. ŞTEFAN TOMA), în
Revista Teologică, nr. 4/2007, pp. 106-115. MIRCEA FLORIN, Teme omile-
tice actuale în „ Omiliile la Matei" ale Sfântului Ioan Gură de Aur, în rev.
M.O., nr. 5-8/2004, pp. 85-115. Literatură străină: E. VENABLES, art.
Chrysostom, John, în Smith-Wace, I, pp. 518-535. G. BARDY, DTC, VIII,
1924, col. 660-690. F. L. CROSS, Chrysostom, St. John, în ODCC, pp. 85-286.
D. ATTWATER, St. John Chrysostom, Milwaukee, 1939. M. MouLARD, Saint
Jean Chrysostome, sa vie, son oeuvres, Paris, 1949. C. V. GHEORGHIU, Saint
Jean Bouche d'Or (trad. din rom. de L. LAMOURE), Paris, 1957. GEORG
WAGNER, Der Ursprung der Chrysostomusliturgie, în Liturgiewissen-
schaftliche Quellen und Forschungen, Heft 50, Mtinster, 1973. G. FITTKAU,
Der Begriff des Mysteriums bei Johannes Chrysostomus, Bonn, 1953. C.
BAUR, John Chrysostom and his Time, trad. de SR. GoNZAGA, London,
1960, cu bibliografie. D. BURGER, Complete Bibliography of Scho-larship
an the Life and Works of St. John Chrysostom, Evanston, 1964. R. BRĂNDLE,
Johannes Chrysostomus Bischof, Reformer, Mărtyrer, Stuttgart, 1999. P.
ALLEN - W. MAYER, John Chrysostom, în col. The Early Church Fathers,
Routledge, London, 2000. O. BARDENHEWER, Patrologie, III, pp. 324-361.
I. G. Coman, Patrologie, 1956, pp. 199-208. B. ALTANER-A. STUIBER, op. cit.,
pp. 322-331. J. QuASTEN, Patrology, III, pp. 424-482, cu bibliografie. A.-M.
MALINGREY, Jean Chrysostome, în DECA, I, pp. 1295-1300. R. KACZYNSKI,
Johannes Chrysostomus, în LACL, pp. 336-343, cu bibliografie. A. PUECH,
op. cit., III, p. 402. J. TIXERONT, op. cit., pp. 263-270. F. CAYRE, op. cit.,
pp. 449-482.
Teodoret de Cyr (t 458)
Viaţa
S-a născut în Antiohia, pe la anul 393, dintr-o familie bogată.

Numele de Teodoret (dăruit de Dumnezeu) se zice că i-a fost dat
pentru că s-a născut în urma stăruitoarelor rugăciuni făcute de pă
rinţii săi către Dumnezeu ca să le dea un urmaş, aceştia neavând
încă copii. Studiile şi le-a făcut la şcoala mănăstirească Sf. Eu-
prepiu din Antiohia, unde a avut ca profesor pe Teodor de Mop-
suestia, iar ca şi coleg pe Nestorie. Aici se remarcă atât prin
studii serioase, cât şi prin conduită ireproşabilă. La 20 de ani e
lector, iar la 25 este hirotonit diacon. La anul 423, când se găsea
în mănăstirea Nicerta de lângă Antiohia, deci la vârsta tânără de
30 de ani, în urma renumelui pe care şi-l câştigase ca bărbat ta-
lentat şi zelos pentru ortodoxie, este ales ca episcop de Cyr, oră
~el în Siria eufratensă (în părţile Eufratului). Eparhia Cyrului era
mare, dar săracă, muntoasă, şi cu o populaţie incultă. Număra
cca. 800 de sate, printre locuitorii cărora erau însă şi mulţi necre-
dincioşi: păgâni, evrei şi eretici. Deci, nu era o eparhie de prim
rang. Totuşi, Teodoret o acceptă, pleacă acolo şi începe o muncă
vrednică şi încoronată de succes.
S-a distins prin siguranţa cu care lupta pentru convertirea şi
aducerea în staulul creştin a oilor care nu făceau parte din acesta.
Ereticii de aici, la convertirea cărora a luptat, erau marcioniţii,
arienii şi eunomienii. A reuşit să distrugă 200 de exemplare din
I>iatessaronul lui Taţian, pe care îl înlocui cu textul canonic. S-a
manifestat în acelaşi timp şi ca un mare filantrop, purtând grijă
de cei lipsiţi, pentru ajutorarea cărora nu numai că şi-a vândut
averea moştenită de la părinţi, dar îndemna şi pe cei bogaţi ca să

sprijine cu cât îi lasă inima pe cei săraci.
În favoarea păstoriţilor săi a intervenit şi la autorităţile statu-
lui pentru a micşora impozitele mari ce apăsau din greu pe umerii
credincioşilor. A iniţiat zidirea unor poduri, băi publice, apeducte
etc., contribuind şi pe acest teren la progresul credincioşilor. Şi
din punct de vedere administrativ, eparhia sa era model. Pentru
desfăşurarea unor munci atât de intense, desigur că, pe lângă
energie şi talent, era necesară şi prezenţa continuă la postul de
comandă. De aceea, pe el îl găsim tot timpul trăind între credin-
cioşii săi, nu cum făceau alţi episcopi contemporani, care trăiau
prin capitale şi nu se prea interesau de bunăstarea eparhiilor lor,
şi numai arareori îşi întrerupea munca, pentru a veni la sinoade
în Antiohia.
În felul acesta a trăit Teodoret, până la izbucnirea controver-
sei nestoriene. Nestor îi fusese coleg de şcoală şi din acest timp
se legase între ei o prietenie solidă. Când Chirii al Alexandriei
publică Anatematismele sale contra lui Nestorie, Teodoret se re-
voltă şi în credinţa sa că episcopul Alexandriei propunea învăţă
turi apolinariste şi le combate cu violenţă. La Sinodul din Efes
(431) făcea parte din partida episcopilor antiohieni, în fruntea că
rora se afla arhiepiscopul Ioan din Antiohia, şi care partidă con-
damnă într-un sinod aparte pe Chirii şi Memnon. Ruptura întâm-
plată cu această ocazie între episcopii orientali (cei din dieceza
politică a Orientului, din punct de vedere bisericesc din patriarha-
tul Antiohiei) şi Chirii a fost aplanată numai peste doi ani, la anul
433, când episcopii orientali, în cea mai mare parte, convingân-
du-se de ortodoxia lui Chirii, au recunoscut deciziile Sinodului
(oficial) din Efes. Teodoret însă, întrucât simbolul menit să aducă
împăcarea conţinea şi condamnarea lui Nestorie, nu a vrut să-l
iscălească. Sentimentele sale faţă de Chirii s-au schimbat numai
la anul 435, când a recunoscut şi el deciziile Sinodului din Efes,
dar în mod expres nici atunci nu a vrut să-l condamne pe Nestorie.
PATROLOGIE 165
La anul 438 apără pe Teodor de Mopsuestia de atacurile lui

Chirii al Alexandriei.
După moartea lui Chirii cel Mare (444 ), scaunul arhiepisco-
patului din Alexandria a fost ocupat de Dioscur, aderent al teoriei
monofizite, propagate de arhim. Eutihie. Noua doctrină, care afir-
ma că în Iisus Hristos precum este numai o singură persoană, tot
a::;a există şi numai o singură natură (cpucrtc;), era diametral opusă
nestorianismului. Teodoret, văzând în monofizism o erezie nouă,
o combătu prin scrieri. Din această cauză, sinodul tâlhăresc din
Efes (auvo&oc; ÂT\O''tEt KÎ)), de la 449, ţinut sub conducerea lui
Dioscur, luând în considerare că Teodoret nu a vrut să-l condam-
ne pe Nestorie şi că este adversar al teoriei lui Eutihie, l-a depus
::;i a fost internat în mănăstirea Nicerta. Împăratul Marcian, care
la anul 450 a urcat pe tronul bizantin, nu a acceptat hotărârile si-
nodului tâlhăresc (449). În urma acestei împrejurări, situaţia lui
Tcodoret s-a schimbat şi ea. El s-a putut atunci întoarce din exil
::;i, luând parte la Sinodul IV Ecumenic din Calcedon (451), a con-
simţit să rostească anatema contra lui Nestorie, numărat fiind, în
urma acestei declaraţii, între episcopii ortodocşi. După acest
sinod, el a revenit în eparhia sa, unde moare, la anul 458, în pace
cu Biserica. Scrierile sale contra lui Chirii au fost condamnate
după un secol, la anul 553, de Sinodul V Ecumenic din Constan-
tinopol. Dacă Teodoret n-ar fi dus la exces zelul său pentru Nes-
torie şi dacă nu s-ar fi expus atât de mult pentru apărarea aces-
tuia, el ar fi numărat între Părinţii Bisericii. Ca om, a fost sincer,
modest şi devotat credincioşilor săi. Din punct de vedere literar
scrie bine, într-o formă îngrijită şi limbă clară. Este ultimul mare
reprezentant al şcolii antiohiene şi, în acelaşi timp, şi ultimul
mare scriitor al Bisericii Orientale vechi.
A fost un bărbat cult, versat atât în literatura teologică, cât şi
în cea clasică, orator bun şi un excelent comentator al Sfintei
Scripturi.
Opera
Scrierile sale sunt: exegetice, apologetice, dogmatico-pole-
mice, istorice şi cuvântări şi epistole.
I. Exegetice
1) O serie de explicări izolate, făcute prin întrebări şi răspun
suri, chestiuni asupra pasajelor mai grele din Pentateuh, Iosua,
Judecători, Rut, patru cărţi ale Regilor şi Paralipomena. Sunt scrise
către sfârşitul vieţii sale.
2) Comentarii la Cântarea Cântărilor, din anul 425; la Psalmi,
din anul 433-445; la Profeţii mari şi mici şi la toate epistolele
pauline, din anul 431-434.
La compunerea scrierilor exegetice, Teodoret are în vedere
lucrările antecesorilor săi în acest domeniu, şi în special pe Hri-
sostom, dar are în acelaşi timp şi el o notă de originalitate. Evită
extremele şi se fereşte atât de alegorism, cât şi de raţionalism, pe
care începuse a-l aplica Teodor de Mopsuestia. Exegeza lui este
clară şi concisă, urmărind pe lângă scopul pur exegetic şi pe cel
practic, de edificare a credincioşilor.
li. Apologetice
1) Vindecarea bolilor păgâneşti (EÂÂîJVtKWV n:pa7tE'U'ttKÎl
7ta0riµfrtcov) cuprinde 12 cărţi, scrise între 429-437. Aici auto-
rul, faţă de dispreţul pe care-l arătau păgânii creştinismului, îşi
propune ca să arate superioritatea acestuia şi, astfel, să vindece
pe păgâni de boala de a privi de sus religia creştină. El face aceas-
ta prin comparaţie între învăţăturile creştine şi cele ale religiei
păgâne (Ex.: venerarea martirilor creştini o pune în paralelă cu
cultul morţilor la păgâni, profeţiile cu oracolele, viaţa şi moravu-
rile creştine cu cele păgâne etc.) şi din aceste comparaţii trage
concluzii în favoarea creştinismului. În această comparaţie auto-
rul ţine seama de apologiile antecesorilor săi (Clement, Eusebiu
etc.). Ea este ultima şi cea mai completă apologie pe care a pro-
dus-o Biserica veche.
PATROLOGIE 167
2) Despre providenţă este alcătuită din 10 cuvântări, ţinute în

Antiohia înainte de anul 431 (ordinea fizică şi morală în lume).
3) Contra evreilor este o altă lucrare apologetică, din care se
păstrează numai un fragment.
III. Dogmatico-polemice
1) Respingerea celor 12 anatematisme ale lui Chiril din
Alexandria, scrisă în anul 430. A fost condamnată de Sinodul V
Ecumenic. S-a păstrat în răspunsul pe care l-a dat Chiril acestei
scrieri.
2) Cinci cuvinte despre întrupare (IlEV'taÂO"(lOV 1tEpt evav-
0pro1tftcrero~). Este scrisă pe la anul 432, contra lui Chiril şi a Si-
nodului din Efes.
3) Despre Sfânta şi de viaţă făcătoarea Treime şi
4) Despre întruparea Domnului, ambele editate în Migne sub
numele lui Chiril, ele însă aparţin lui Teodoret, adversarului său.
Sunt scrise între 431 şi 435.
5) Eranistul-eranistes-polimoifos (Cerşetorul sau omul cu mai
multe forme 'EpaVT\O''tÎJ~ Îl 1tOÂ uµop<po~), în 4 cărţi. Este scri~ă
contra monofiziţilor. Primele trei cărţi sunt în formă de dialog. In
prima, învaţă că divinitatea Logosului a rămas neschimbată prin
întrupare (chpE1t'tO~), în a doua, că naturile în Hristos au rămas
neamestecate (acruyxvto~), în a treia, că natura divină a Fiului lui
Dumnezeu a fost nepătimitoare (a1ta0ft~). Cartea a patra este un
rezumat al cele anterioare. Titlul de cerşetor (Epavricr'tft~) a fost
dat acestei cărţi de către autor, deoarece doctrina pe care o deza-
probă şi împotriva căreia scrie nu este decât o adunare de diferite
învăţături greşite, cerşite de la vechii eretici. Este scrisă în 447.
6) Un tratat contra lui Nestorie, cu toată probabilitatea, nu
este autentic.
TV. Istorice
1) Istoria bisericească, în cinci cărţi. E compusă la anul 450.
Cuprinde perioada de la 323 până la 428. Este o operă valoroasă,
scrisă bine şi cu pricepere. Este importantă mai ales pentru patri-
arhatul Antiohiei, a cărui situaţie Teodoret o cunoştea foarte bine.
2) Istoria religioasă a călugărilor (<ptÂ6ernc; tcr'toptcx Î]

aO"Kll'ttKÎ] 1t0Ât'teta). Cuprinde însemnările asupra vieţii călu
gărilor celebri din Orient, vorbind despre Simeon Stâlpnicul,
care trăia pe vremea aceea. Este scrisă pe la anul 440.
3) Despre dumnezeiasca şi sfânta milă este o mică scriere
anexată la cea de mai sus, în care autorul arată că viaţa acelor oa-
meni a fost dedicată cu totul dragostei lui Dumnezeu.
4) Istoria prescurtată a ereziilor (AtpEnKÎlc; KCXKUV8tcxc;
E1tt wµ Îl), în cinci cărţi, scrise pe la anul 453. Se împarte în 2 părţi:
prima (l-4) tratează istoria ereziilor de la Simon Magul până la
Nestorie şi Eutihie, a doua (5) conţine un rezumat al doctrinei şi
moralei ortodoxe, vorbind despre Persoanele Sfintei Treimi, crea-
rea lumii, Providenţă, eshatologie, botez, căsătorie, pocăinţă etc.
Partea referitoare la Nestorie, din cartea a IV-a, se crede că este
interpolată.
V. Cuvântări şi scrisori
Din cuvântările lui Teodoret s-au păstrat numai câteva frag-
mente. Excepţie fac cele 1O cuvântări despre Providenţă înşirate
între scrierile apologetice, pe care posteritatea le posedă în întregime.
În schimb, de la el au rămas (din cca. 500) aproape 230 de
epistole de conţinut diferit (dogmatice, istorice etc.). Ele consti-
tuie un izvor preţios pentru cunoaşterea controverselor religioase
din acel timp şi oglindesc, totodată, talentul şi caracterul acestui
mare scriitor bisericesc.
Doctrina
Teodoret a combătut anatematismele lui Chirii (crezând că
acesta este apolinarist), dar, cu toate acestea, a tratat despre dogma
hristologică aproape ortodox, având doar puţine lacune într-însa.
El a păstrat în bună parte elementele preluate de la Teodor de
Mopsuestia şi Nestorie, până la Sinodul de la Calcedon. După
acest sinod el învăţa o hristologie ortodoxă.
În sens ortodox prezintă învăţătura despre Sfântul Duh, pe care
a expus-o luând motiv de la anatematisma a IX-a a Sf. Chirii, în
PATROLOGIE 169
care Sfântul Duh este numit „Duh propriu Fiului". În legătură cu

aceasta, Teodoret zice: „Dacă Chirii a numit pe Sf. Duh, Duh
propriu al Fiului în acel înţeles, că El este de o fiinţă cu Fiul şi
purcede de la Tatăl, atunci consemnăm noi cu dânsul şi recunoaş
tem expresia lui de ortodoxă, iar dacă l-a numit în acel înţeles, că
Sfântul Duh purcede de la Fiul sau prin Fiul are existenţă, atunci
lepădăm această expresie ca blasfemie şi erezie, pentru că noi
credem Domnului, Care zice: «Duhul adevărului, Care de la Tatăl
purcede», precum şi Sfântului Pavel, care încă zice: «iară noi n-am
primit Duhul lumii, ci Duhul Care este de la Dumnezeu» (I Cor.
2, 12)" (Comoroşan, Dogm., p. 203). Deci el crede, în conso-
nanţă cu Biserica, că Sfântul Duh purcede numai de la Tatăl.
Îngerii sunt spirite. Despre îngerii răi crede că aceştia au de-
venit răi prin libera lor voinţă. Despre cei buni, că sunt păzitori ai
oamenilor, fiecare om având îngerul său păzitor.
În tabăra care a dus lupta contra lui Chirii se numără şi urmă
torii de la care au rămas scrisori:
1) Ioan, arhiepiscop de Antiohia, de la care au rămas mai
multe epistole.
2) Andrei de Samosata a lăsat câteva epistole.
3) Pavel de Emesa a lăsat o epistolă şi câteva omilii.
4) Ibas din Edessa, o epistolă către Maris din Ardasir (Persia),
ce datează probabil de la 433. Este plină de injurii la adresa lui
Chirii şi a fost condamnată de sinodul din 553, fiind unul din cele
3 capitole condamnate la acel sinod (celelalte 2 capitole erau: 1.
Scrierile lui Teodoret din Cyr, contra lui Chiril şi 2. Teodor de
Mopsuestia, persoana şi scrierile lui).
BIBLIOGRAFIE
EDIŢII ŞI TRADUCERI: J. P. MIGNE, PG 80-84. CPG III, 6200-6288.

STUDII ŞI MANUALE: Literatură în limba română: AL. COMOROŞAN,
Prelegeri academice din Dogmatica ortodoxă, Cernăuţi, 1889, p. 2003.
C(oNSTANTIN) E(RBICEANU), Câteva cuvinte asupra a două manuscripte ce
cuprind Istoria Bisericească a lui Theodorit, în rev. B.O.R., nr. 9/1894
(-1895), pp. 695-657. Idem, Viaţa şi scrierile lui Theodoret, în rev. B.O.R.,
nr. 6/1898(-1899), pp. 480-496. I. G. COMAN, Şi Cuvântul trup s-afăcut,
Ed. Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1993, pp. 198-208. Idem, Fericitul
Teodoret al Cyrului despre dragoste ca bază a vieţii creştine desăvârşite,
în rev. Ortodoxia, nr. 1-2/1995, pp. 16-46. REMUS Rus, op. cit., p. 821.
Literatură străină: E. Venables, art. Theodoretus, în Smith Wace, IV,
pp. 904-914. G. BARDY, DTC 15/1946, pp. 299-325. E. HONIGMANN, Theo-
doret of Cyrrhus and Basil of Seleucia. The Time of their Death, în Pa-
tristic Studies, ST 173, Cetatea Vatican, 1953, pp. 174-184. M. SIMONEITI,
La letteratura cristiana antica greca e latina, Firenze, 1969, pp. 317-322.
F. L. CROSS, art. Theodoret, în ODCC, p. 1360. 0. BARDENHEWER, Patro-
logie, IV, pp. 219-247. B. ALTANER - A. STUIBER, op. cit., pp. 227; 229;
284; 339-341; 513. F. CAYRE, II, pp. 40-45. J. QUASTEN, Patrology, III,
pp. 536-554, cu bibliografie. P. CANIVET, Theodore! of Cyr, în CE, 14,
pp. 20-22. E. CAVALCANTI, Theodoret de Cyr, în DECA, II, pp. 2414-2416.
P. BRUNS, Theodoret von Cyrus, în LACL, pp. 596-598, cu bibliografie.
Nestorie
Viaţa
Nestorie s-a născut în jurul anului 381, în Germanicia (Siria).
Studiază la şcoala teologică din Antiohia. A fost ucenicul lui
Diodor din Tars (ţ 394) şi Teodor de Mopsuestia (t 428). S-a
dedicat vieţii religioase şi va îmbrăţişa monahismul în mănăsti
rea Sfântul Euprepiu de lângă Antiohia. Va fi hirotonit preot şi i
se va încredinţa catehizarea catehumenilor şi predicarea cuvân-
tului lui Dumnezeu în Antiohia. Ca preot, a dat dovadă de un
mare talent oratoric prin predicile frumoase şi atractive pe care
le rostea. Călugărul Nestorie a atras de timpuriu atenţia tuturor
asupra lui.
Murind în anul 427 Sisinie, patriarhul Constantinopolului,
împăratul Teodosie II (408-450), văzând mulţimea candidaţilor,
scârbit de intrigile nesfârşite din sânul clerului din Constantino-
pol şi auzind multe cuvinte de laudă la adresa călugărului Nes-
torie, l-a chemat în capitală, încredinţându-i scaunul văduvit la
10 aprilie 428. Ca să arate că nu a râvnit acest scaun, nu a dorit
mărire, Nestorie a lăsat să treacă trei luni, fără să sosească la
Constantinopol. Cuvântarea de întronizare îl descoperă ca fiind
un spirit intolerant şi aspru. Adresându-se împăratului, îi spune:
„Dă-mi, prinţul meu, pământul curăţat de eretici, iar eu îţi voi
ajuta să-i învingi pe perşi". Nestorie, crescut şi format în mediul
antiohian, a adus moştenirea acelei şcoli. La începutul păstoririi
sale se arată plin de zel împotriva ereziilor (arianism, macedonia-
nism, apolinarism) şi dădea dovadă de mare apărător al ortodo-
xiei, fiind poreclit „mâncătorul de eretici". Constantinopolitanii
l-au primit, în urma renumelui pe care şi-l câştigase în Antiohia,
cu multă bucurie, sperând că noul patriarh va fi un al doilea
Hrisostom, nu numai din punct de vedere oratoric, ci şi din cel al
credinţei. Speranţele credincioşilor au fost înşelate la scurtă vre-

me după instalarea lui. Încercând să combată apolinarismul, a
căzut într-o altă extremă şi astfel a început să propovăduiască o
nouă erezie. Apolinarie nega umanitatea perfectă a lui Hristos.
Nestorie, combătându-l, afirma că Hristos e Dumnezeu perfect şi
om perfect, iar ca să evidenţieze cât mai bine această afirmare,
zicea: „Cum totul este Dumnezeu Fiul şi cu totul altceva este
omul Iisus; ei sunt uniţi între sine numai în unitate relativă, în o
unitate morală (Evrocrn; O'XE'ttKÎl - unitate relativă), între ei există
numai un contact intim (crtvacpeta - adică o atingere), o legătură
morală un fel de sălăşluire a lui Dumnezeu în om (atvotKT]O't<;).
De aceea, zicea el mai departe, nu s-ar cădea a numi pe Sfânta
Maria 8Eo't6Ko<;, Născătoare de Dumnezeu, căci ea a născut nu-
mai un om, şi deci e propriu-zis numai av0pro7to't6Ko<;, e născă
toare de om; însă, fiindcă omul născut de ea este Hristos, spre a
o venera cuviincios, ar trebui să se numească XptO''tOKo<; - Năs
cătoare de Hristos."
Doctrina lui Nestorie nu este decât o consecinţă extrasă
din principiile şcolii antiohiene în privinţa hristologiei. Se ştie că
această şcoală se caracterizează în hristologie prin separarea ce-
lor două naturi în Dumnezeu-omul şi Nestorie trage ultimele con-
secinţe ale acestui principiu.
Noua erezie era răspândită atât de patriarhul Nestorie, cât şi
de preoţii din jurul său, şi ea a produs reacţii şi indignări în rân-
durile conducătorilor Bisericii creştine. Mai ales Chirii al Ale-
xandriei a luat atitudine hotărâtă faţă de noua erezie şi îndeamnă
şi pe alţi ierarhi să facă acelaşi lucru. Scrie şi papei Celestin al
Romei (422-432), informându-l despre erezia lui Nestorie, între-
bându-l dacă va continua să întreţină legături cu acesta. La 11
august 430, Celestin a convocat un sinod la Roma, care şi-a în-
suşit doctrina lui Chirii în privinţa hristologiei. Teoria lui Nesto-
rie despre „ cei doi fii ai lui Dumnezeu" a fost declarată erezie.
Călugărul Cassian, originar din Scythia Minor (Dobrogea), a fost
însărcinat să studieze în amănunt învăţăturile lui Nestorie. Rezul-
tatul cercetărilor sale a fost alcătuirea unui studiu cu privire la în-
PATROLOGIE 173
tropare (De Incarnatione ), în care a combătut erezia nestoriană.

Sinodul a condamnat erezia lui Nestorie, iar pe autorul ei îl de-
clar~ depus şi excomunicat.
In noiembrie 430, Chiril a ţinut un sinod la Alexandria.
Hotărârile dogmatice ale acestui sinod le-a cuprins într-o lungă
epistolă sinodală, adresată lui Nestorie, scoţând în evidenţă că
natura umană nu s-a cufundat în cea divină, ci Cuvântul S-a unit
ipostatic în natura umană. Hotărârile celor două sinoade de la
Roma şi Alexandria, împreună cu anatematismele lui Chiril, au
fost înmânate lui Nestorie. Nestorie răspunde cu 12 contraanate-
matisme.
Nestorianismul, cum se numeşte noua erezie, după numele
autorului ei, a început să prindă rădăcini şi să-şi câştige aderenţi
printre conducătorii Bisericii şi ai Curţii imperiale, ceea ce pro-
voca confuzie şi dispute în Biserică. Astfel, s-a simţit nevoia unui
Sinod Ecumenic care să analizeze şi să se pronunţe cu privire la
această erezie. Sinodul a fost convocat de împăratul Teodosie al
Ii-lea (408-450) în Efes, în anul 431. Doctrina nestoriană a fost
examinată şi respinsă ca erezie, iar Nestorie a fost depus şi exco-
municat, cu tot sprijinul marilor săi prieteni: Ioan de Antiohia,
Andrei de Samosata şi Teodoret de Cyr. După această condam-
nare, Nestorie va fi trimis de către împărat la mănăstirea Eupre-
pios, unde-şi avea metania, unde va rămâne până în anul 435,
când a fost exilat la Petra, în Arabia, apoi în Egipt, la Oasis, în
deşertul Libiei, unde va muri se pare în jurul anului 451. Nesto-
rianismul se mai menţine şi azi în Orient, deşi numărul aderen-
ţilor lui este foarte redus.
Opera
Ghenadie al Marsiliei şi Abhod-Isho (Ebed-Iisus) ne infor-
mează că opera lui Nestorie a fost bogată şi variată, dar, datorită
abaterii lui de la credinţa cea dreaptă şi a condamnării sale, şi ea
a avut aceeaşi soartă, fiind condamnată la distrugere de către îm-
părat. O serie de fragmente s-a păstrat însă în diverse traduceri.
Chiar şi operele traduse de nestorienii sirieni s-au pierdut.
Nestorie a compus omilii, din care în întregime se păstrează

numai patru, iar cam 30, numai în fragmente. Din epistole, se gă
sesc în întregime abia 15, iar din altele avem numai fragmente.
Epistolele dogmatice cele mai importante sunt adresate papei
Celestin şi lui Chirii al Alexandriei. După condamnarea sa, de
către sinodul din 431, Nestorie scrie 3 apologii, în care încearcă
să se justifice. Acestea sunt: Teopashitul, care cuprinde dialogul
dintre un nestorian şi un adept al lui Chirii al Alexandriei, care
este acuzat de monofizitism teopashit. Din acest dialog se păs
trează numai câteva fragmente. E scris între 430-435. Tragedia
sau Istoria conţine istoria controverselor hristologice şi încearcă
să-şi prezinte cazul şi să-l apere. Din ea mai există un fragment.
De o autenticitate nesigură este Cartea lui Heraclid din Damasc,
păstrată în întregime într-o versiune siriacă. În ea critică deciziile
Sinodului din Efes. E scrisă sub formă de dialog cu egipteanul
Sofronie, în care Nestorie îşi apără învăţătura, îşi prezintă propria
sa biografie şi critică cu asprime învăţătura lui Chirii al Alexan-
driei şi a lui Dioscor, pretinzând că doctrina propovăduită de el
se aseamănă cu acea a papei Leon şi a lui Flavian, patriarh de
Constantinopol. Pentru ca această lucrare să poată fi publicată, el
o semnează sub pseudonimul Heraclide din Damasc. În acelaşi
timp combate maniheismul. Cartea este tradusă şi în limba fran-
ceză în 1910, datorită lui F. Nau.
Doctrina lui a fost condamnată la trei Sinoade Ecumenice

succesive: III (431), IV (451) şi V (553).
BIBLIOGRAFIE
EDIŢII ŞI TRADUCERI: F. LOOFS, Nestoriana. Die Fragmente des Nes-

torius, gesammelt, untersucht und herausgegeben, mit Beitrăgen von S. A.
COOK und G. KA.MPFFMEYER, Halle, 1905. J. LEBON, Fragments syriaques,
în rev. Museon 36/1923, pp. 47-65, text şi trad. în latină. A. SANDA, Severi
Philalethes, Beirut, 1928. Traduceri: Franceză: P. BEDJAN, Nestorius, Le
livre d'Heraclide de Damas, Paris, 1910. Engleză: A. E. GOODMAN, An
PATROLOGIE 175
Examination of some Nestorian Kephalaia (Or. 1319, University Library,

Cambridge), Essays and Studies Presented to S. A. CooK, London, 1950
(traducerea fragmentelor din tratatele teologice atribuite lui Nestorie).
STUDII ŞI MANUALE: Literatură în limba română: TEODOR POPES-
CU, Nestorie şi primatul, în rev. B.O.R., nr. 1-2/1933, pp. 21-25. Pr. Prof.
Dr. IOAN G. COMAN, Hristologia lui Nestorie, cap. V din vol. „Şi Cuvântul
trup s-a făcut". Hristologie şi mariologie ortodoxă, Timişoara, 1993,
pp. 70-93. Idem, Hristologia antiohiană de la Sfântul Eustaţiu al Antiohiei
până la Nestorie (cap. V: Nestorie, pp. 217-286), Editura Universităţii ,,Lu-
cian Blaga", Sibiu, 2004. REMUS Rus, op. cit., p. 597. Literatură străină:
A. R. VINE, An Approach to Christology. The Bazaar of Heracleides, Lon-
don, 1948. G. T. STOKES, art. Nestorius, în Smith-Wace, IV, pp. 33-34. B. Al-
taner -A. Stuiber, op. cit., pp. 336-338. J. Quasten, Patrology, ID, pp. 514-519,
cu bibliografie. M. SIMONETTI, Nestorius - Nestorianisme, în DECA, II,
pp. 1742-1744. U. HAMM, Nestorius, în LACL, pp. 450-451, cu bibliografie.
Assist. Univ. Dr. LUCIAN D. COLDA, Die Jungfrau Maria im nestorianischen
Streit, în: Anuarul Facultăţii de Teologie ,,Andrei Şaguna" - Sibiu, Nr. V
(XXX)/2004-2005, Ed. Universităţii ,,Lucian Blaga", Sibiu, 2008, pp. 131-153
(Informaţiile legate de Nestorie şi hristologia, respectiv mariologia, sa pot
fi găsite mai ales la § 4: Der Nestorianismus: Christologie und Mariologie,
pp. 145-148; § 5. Cyrill vonAlexandrien, sein Kampf gegen Nestorius und das
3. ăkumenische Konzil von Ephesus (43 J ), pp. 148-150; § 6. Schlussbemer-
kungen. Cyrill von Alexandrien und Johannes von Antiochien. Die Unions-
verhandlungen. Nestorius und die moderne Kritik, pp. 150-153. Studiul
poate fi accesat şi în format electronic la următoarea adresă de internet:
http:/!teologie. ulbsibiu.ro/anuar/Anuar2004-2005-TEOLOGIE-Sibiu. pdf-
Postat la data de 14.07.2008).
Sfântul Vasile cel Mare
Viaţa
S-a născut în anul 330, în Cezareea Capadociei dintr-o familie
bogată şi cu frică de Dumnezeu. Tatăl lui era originar din Neo-
cezareea din Pont şi purta acelaşi nume de Vasile. El era un om
cult şi retor distins. Mama sa, Emilia, din Capadocia, era fiica
unor martiri şi o femeie evlavioasă. Părinţii lui au avut 10 copii
dintre care 3 au ajuns episcopi, Vasile în Cezareea, Grigorie în
Nyssa şi Petru în Sevastia.
Sf. Vasile şi-a făcut primele studii de retorică şi filosofie la
şcoala din Cezareea, unde tatăl său era retor. A studiat mai apoi
în Constantinopol şi timp de aproape 4-5 ani în Atena, unde a
avut profesori vestiţi: pe Libaniu, Prohersiu şi Himeriu. Aici stu-
diază retorica, gramatica, filosofia, astronomia, geometria şi me-
dicina. În decursul studiilor la Atena, leagă o strânsă prietenie cu
Sf. Grigorie de Nazianz, pe care-l cunoştea deja din Cezareea. În
Atel!a studia pe atunci şi Iulian, împăratul de mai târziu al Romei.
In acest centru al culturii elene, Vasile şi Grigorie erau atât
de mult consacraţi vieţii spirituale, încât nici un lucru străin de
Biserică şi de şcoală nu a preocupat vreodată fiinţele lor. Cunoş
teau în Atena numai 2 drumuri: unul care ducea la biserică şi
altul care ducea la şcolile înalte de filosofie şi retorică în care se
cultivau.
În anul 356 se reîntoarce în Capadocia, unde a predat câtva
timp retorica. În acest timp a fost botezat de către episcopul Dia-
nius al Cezareei (357). Botezul îl primeşte aşa de târziu, deoa-
rece pe atunci era foarte răspândit obiceiul de a se boteza la o
vârstă înaintată.
Sfântul Vasile s-a născut şi a trăit într-un mediu religios, unde
creştinismul se imprimase adânc în inimile părinţilor şi ale rude-
PATROLOGIE 177
niilor lui. În acest mediu, el a primit la început educaţia religi-

oasă de la mama sa, Emilia, şi de la bunica sa, Macrina, fosta
elevă a Sfântului Grigorie Taumaturgul, episcopul de Neocezareea.
Despre bunica sa, Macrina, Sf. Grigorie de Nazianz se expri-
mă mai târziu în termeni elogioşi, zicând între altele: „Niciodată
nu voi uita impresiile adânci pe care le-au făcut asupra sufletului
meu fraged vorbele şi faptele acestei bătrâne venerabile".
A
In urma unei educaţii religioase profunde, urmate de studiile

temeinice pe care le face pe la celebrele şcoli ale vremii, unde a
avut ocazia să-şi formeze o concepţie clară despre rostul vieţii,
Sf. Vasile se decide să îmbrăţişeze viaţa ascetică. Pentru a cu-
noaşte felul cum este practicată această viaţă în alte părţi, între-
prinde o călătorie la cele mai însemnate mănăstiri din Egipt, Pa-
lestina, Siria şi Mesopotamia, unde vizitează pe cei mai repre-
zentativi asceţi ai timpului (360-361). Sub impresia celor văzute
în lumea monahilor, se întoarce în patria sa, îşi împarte toată
averea săracilor şi se retrage la marginea râului Iris, nu departe
de Neocezareea. Aici a întemeiat o colonie de călugări după mo-
delul lui Eustaţiu din Sebasta, Sf. Vasile contribuind într-o mare
măsură la dezvoltarea şi organizarea monahismului în Asia Mică.
A dat chiar reguli pentru monahi, reguli care s-au introdus curând
în întreaga Biserică şi după care se conduc monahii răsăriteni
până în ziua de astăzi. Monahii organizaţi de Sf. Vasile în colonie
îşi p~treceau timpul în rugăciune, studiu şi cu munca fizică.
In anul 360 vine la el prietenul său, Grigorie de Nazianz.
Viaţa ascetică a Sf. Vasile ia cu acest prilej un n~u avânt în
liniştea singurătăţii, la adăpostul răutăţilor omeneşti. In acest loc,
studiază cu sârguinţă scrierile lui Origen şi extrage din ele cele
mai frumoase pasaje, despre care credea că este bine să fie cu-
noscute de câţi mai mulţi creştini, şi le adună într-un mănunchi,
sub numele de Filocalia (<l>tAOK<XAta). În acest timp s-a ocupat
şi cu compunerea de reguli monahale.
După 5 ani de viaţă pustnicească, Sf. Vasile este hirotonit în
anul 364 diacon, iar ceva mai târziu preot de către episcopul din
Cezareea Capadociei, Eusebiu, care îl şi ia lângă sine, pentru ca,
în urma văditelor lui însuşiri, să-i fie sfătuitor în diferite pro-

bleme teologice şi luptător contra arienilor. Noua calitate îi dă Sf.
Vasile ocazia de a veni în contact cu păstoriţii din eparhia Cezareei
şi a avea o oarecare influenţă în dioceză. Acest fapt stârneşte ge-
lozia episcopului său, astfel că el trebuie să plece de la episcopie.
Situaţia grea în care se găsea Biserica în acea vreme în urma
influenţei exercitate de arienii atotputernici prin sprijinul împă
ratului Valens, arian riguros, îl face pe Eusebiu să recheme la sine
pe Sf. Vasile (365). În vremuri de restrişte, oamenii caută tot-
deauna elementele care îi unesc şi uită pe acelea care îi despart.
Imperativul vremii cerea ca ortodocşii să-şi unească toate forţele
spre a putea rezista arianismului. În urma acestui imperativ, di-
vergenţele trecutului au fost uitate, iar episcopul Cezareei Ca-
padociei apelează din nou la inteligentul preot, cu ajutorul căruia
spera că va putea rezista furtunii care ameninţa Biserica eparhiei
lui. Din acest moment (365) până la moartea lui Eusebiu (370),
Sf. Vasile a fost devotat episcopului său, în serviciile căruia şi-a
pus toate puterile lui spirituale.
În anul 368 bântuie o foame în Capadocia şi cum mama Sf.
Vasile a murit, e} împarte săracilor întreaga avere pe care o moş
tenise de la ea. In acelaşi timp, prin cuvântările sale mângâia şi
îmbărbăta pe credincioşi ca să poarte cu răbdare această grea în-
cercare. În urma cuvântărilor lui, dragostea creştină a început să-şi
arate roadele: bogaţii sprijineau pe cei săraci, cămătarii aşteptau
pe datornici şi ajutorarea reciprocă a creştinilor făcea ca necazul
să fie suportat cu mai multă uşurinţă.
În anul 370, episcopul Cazareei Capadociei moare, iar Sf.
Vasile este ales în locul lui. Această alegere provoacă unele ani-
mozităţi şi, pentru înlăturarea greutăţilor ivite, Sf. Grigorie, epis-
cop de Nazianz, tatăl, se vede nevoit să intervină.
Din momentul instalării ca episcop, el şi-a îndreptat activi-
tatea în două direcţii: în plan intern se ocupa cu instruirea po-
porului şi cu uşurarea necazurilor celor săraci, înfiinţând câteva
instituţii de binefacere; în plan extern se opunea arienilor şi ten-
PATROLOGIE 179
tativelor împăratului Valens, atrăgea pe dizidenţi la credinţa nice-

cană şi a lucrat pentru pacificarea Bisericii din Antiohia, diviza-
tă prin schisma meletiană.
Fiind un mare apărător şi propovăduitor al credinţei niceene,
Sf. Vasile, prin cuvântările şi prin scrierile sale, învăţa pe credin-
cioşi această credinţă. Prin înfiinţarea spitalului, numit de con-
temporani Vasiliada, după numele Sfântului Vasile, cei aflaţi în
necazuri şi nenorociri îşi găseau adăpost în această instituţie, care
era întreţinută din veniturile pe care Sf. Vasile le avea ca arhiepis-
cop. Prin poziţia socială pe care a ocupat-o, a ştiut să se impună
arienilor şi să-şi guverneze cu mult tact şi prudenţă Biserica. Din
această cauză, Sfântul Vasile era venerat şi de partizani şi de ad-
versari. Arienii, care erau puternici în acea vreme şi care depu-
neau - cu sprijinul Curţii - pe episcopii ortodocşi, au respectat pe
Sf. Vasile cel Mare şi l-au lăsat în pace până la moarte.
Împăratul Valens (364-378), care împărtăşea credinţa ariană,
dorea cu orice preţ să-l atragă şi pe Sf. Vasile la acea credinţă. De
aceea, a trimis la el pe prefectul Modestus; iar mai apoi a venit
ci însuşi în Cezareea, la anul 372, în acelaşi scop, fără însă a-şi
putea atinge ţinta, deoarece Sf. Vasile, în discuţia pe care a avut-o
cu el, s-a dovedit atât de curajos şi tare în credinţă, încât a umplut
pe împărat de admiraţie şi respect.
Prin activitatea pe care a desfăşurat-o ca episcop, el s-a do-
vedit un adevărat păstor bisericesc.
Autoritatea lui ca arhiepiscop al Capadociei era mare şi Va-
lcns, voind să i-o micşoreze, a împărţit provincia din punct de ve-
dere politic în două părţi, o parte rămânând cu capitala la Ceza-
rcea, iar cealaltă provincie cu capitala la Tiana. Împărţirea poli-
tică a unei provincii atrăgea după sine şi diviziunea ei din punct
<le vedere bisericesc. În virtutea acestui principiu, şi arhidieceza
Capadociei a fost împărţită în două. Din acest moment, mulţi
dintre episcopii care depindeau mai înainte de Sf. Vasile trec
acum sub ascultarea episcopului Antim, din capitala celeilalte
părţi a provinciei, din Tiana. Pentru a compensa măcar în parte
pierderea suferită, Sf. Vasile a creat episcopii noi în regiunile

limitrofe, iar pentru a se înconjura de oameni de valoare, trimite
ca episcop la Nyssa pe fratele său, Grigorie, iar la Sasima, un
orăşel neînsemnat, pentru care era în neînţelegere cu mitropoli-
tul Antim, pe Grigorie din Nazianz.
În urma unei vieţi supraascetice şi pline de griji şi lupte pen-
tru binele Bisericii, îşi zdruncină sănătatea corpului său slab de
la natură şi, neavând nici vârsta de 50 de ani împliniţi, moare la
1 ianuarie 379. Ultimele lui cuvinte au fost îndreptate către Dum-
nezeu, spunând: ,,În mâinile Tale îmi dau sufletul meu".
Dragostea păstoriţilor faţă de conducătorul lor era atât de
mare, încât, în timpul bolii, se interesau mereu despre starea să
nătăţii lui, iar la înmormântarea lui a participat o imensă mulţime
de credincioşi.
Sf. Vasile a fost numit „cel Mare" chiar şi de contemporanii
săi. El a fost cu adevărat „Mare" prin filantropia lui, prin tăria
credinţei, prin înţelepciunea, inteligenţa şi caracterul său. Bise-
rica a avut puţini oameni atât de instruiţi şi atât de echilibraţi ca
el. Elocinţa Sf. Vasile este mai puţin savantă, mai puţin încercată,
decât cea a Sf. Grigorie de Nazianz, dar spiritul său este mai judi-
cios, mai practic, şi cuvântările lui sunt mai familiare şi mai sim-
ple. Fiind un caracter ferm, având o voinţă de fier şi posedând
arta de a conduce, Sf. Vasile a exercitat asupra contemporanilor
săi o mare influenţă. Ca episcop, a fost un conducător iscusit şi
om de acţiune, de aceea dificultăţile care i se iveau în calea acţiu
nilor lui nu l-au oprit niciodată la jumătatea drumului. El a făcut
tot posibilul ca să le înlăture şi şi-a continuat lucrul început. Nu
se descuraja atunci când nu atingea scopul dorit. A luptat cu cre-
dinţă şi convingere, pentru adevăr şi pace, până la sfârşitul vieţii
lui. El face parte din pleiada marilor Părinţi ai Bisericii creştine.
Amintirea sa este sărbătorită în fiecare an la 1 ianuarie, data
morţii sale. Această sărbătorire o face Biserica începând îndată
după moartea lui. Sinodul VI Ecumenic, amintind în canonul 32
pe Sf. Vasile, spune despre el că „renumele lui s-a răspândit în
lumea întreagă".
PATROLOGIE 181
Opera
Sf. Vasile a fost în primul rând omul faptei, dar s-a dovedit a
fi în acelaşi timp şi un scriitor reprezentativ. A scris mult şi bine.
Scrierile sale sunt: dogmatice, cuvântări şi omilii, practice şi
epistole.
I. Scrieri dogmatice
1. Combaterea apologiei nelegiuitului Eunomiu (A va:tpE1t'tlK6c;
'A1toA-oyryttKou wu 8ucrcrE~ouc; Euvoµiou). Eunomiu, episcopul
Cizicului din Mesia, era arian din partida rigoristă. În această ca-
litate a scris o carte intitulată Apologia, prin care căuta să apere
învăţătura partidei sale, că Iisus Hristos este o creatură care nu are
nici o asemănare cu Dumnezeu-Tatăl, doctrină după care arienii
riguroşi se mai numeau şi anomei. În tezele sale Eunomiu făcea
mult uz de raţiune şi dialectică - şi foarte puţin de Sfânta Scrip-
tură-, din care cauză Teodoret i-a imputat pe bună dreptate că el
a schimbat Teologia în technologie. Eunomiu credea că omul, cu
raţiunea sa, poate să cunoască pe Dumnezeu aşa cum se cunoaşte
pe sine însuşi, ba chiar aşa cum Însuşi Dumnezeu Se cunoaşte pe
Sine. Deci, omul cu raţiunea poate cunoaşte fiinţa divină. Fiinţa
lui Dumnezeu este de a fi nenăscut. Fiinţa nu o poate Dumnezeu
împărţi cu nimeni, căci, atunci, ea ar suferi o micşorare. De aici
concluzii asupra divinităţii Fiului şi a Sfântului Duh. Lucrarea
Sfântului Vasile prin care combate aceste păreri ale lui Eunomiu
constă în prezent din 5 cărţi, dar de fapt este dovedit că 4 şi 5 sunt
adăugate mai târziu, aşa că autentice sunt numai primele trei. În
prima, combate erezia care susţine că nenaşterea este fiinţa lui
Dumnezeu; în cea de-a doua, dovedeşte că Fiul este consubstan-
ţial cu Tatăl, ceea ce dovedeşte şi Sfântul Evanghelist Ioan la în-
ceputul Evangheliei sale, unde zice: „La început era Cuvântul şi
Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul"; în a treia,
că Sfântul Duh e Dumnezeu adevărat. E scrisă pe la anul 364.
2. Despre Sfântul Duh (ITEpt 'tOU 'Ayiou IlvEuµawc;) e com-
pusă în anul 375 şi e adresată lui Amfilohie, episcop de Iconiu.
Imprejurările care l-au determinat pe Sfântul Vasile să scrie această
carte sunt următoarele: în afară de doxologia obişnuită - „Mărire

lui Dumnezeu-Tatăl prin Fiul în Duhul Sfânt" - el a folosit la
Sfânta Liturghie, în eparhia sa, şi formula: „Mărire Tatălui cu Fiul
şi cu Sfântul Duh", care a început a se întrebuinţa şi în alte părţi.
Prima formulă era interpretată de arieni în sensul ereziei lor. Ea
însă, fiind mai veche - fără a conţine vreo erezie - intrase atât de
mult în uzul bisericesc, încât noua doxologie introdusă de Sfân-
tul Vasile a părut unora ca o inovaţie suspectă. Amfilohie din
Iconiu a încunoştinţat pe Vasile de părerea (ba chiar acuza) unora
şi i-a cerut lămuriri. Vasile a compus cu acest prilej cartea Despre
Sfântul Duh ca să dovedească că şi doxologia a doua are bază în
Sfânta Scriptură şi în Sfânta Tradiţie. Această formulă este într-o
anumită măsură mai bună din punct de vedere dogmatic, întrucât
exclude sabelianismul şi arianismul. Tratează apoi doctrina despre
Sfântul Duh, pe care o expune în amănunt, dovedind deofiinţa
(consubstanţialitatea) Sfântului Duh cu Tatăl şi cu Fiul. Autorul
argumentează consubstanţialitatea Duhului Sfânt cu Tatăl şi cu
Fiul, dar evită termenul oµooucnoc;, formulele explicite şi catego-
rice din simplă precauţie - aşa zice Sf. Grigorie din Nazianz - pen-
tru a nu ofensa pe adversari, pe care căuta să-i aducă la adevăr.
3. Augustin a zis că Sfântul Vasile a scris şi un Tratat contra
maniheilor, dar care însă s-a pierdut.
II. Cuvântări şi omilii
Din omiliile Sfântului Vasile se constată că el era înzestrat cu
o cultură vastă, cu o credinţă tare, şi era un profund cunoscător
al problemelor sociale. În virtutea acestor însuşiri, subiectele pe
care le-a tratat le expune într-o formă atrăgătoare şi captivantă.
Omiliile sale au caracter: exegetic, moral, dogmatic şi panegiric.
1. Omilii exegetice:
a) Nouă omilii despre crearea lumii în şase zile. Aici sunt ex-
plicate literal cele 6 zile ale creaţiei şi sunt combătute, totodată,
şi teoriile filosofice despre creaţie. În decursul expunerii, autorul
are adesea ocazia ca să-şi exprime admiraţia sa pentru frumuse-
ţea naturii, să reliefeze bunătatea, atotputernicia şi atotînţelep-
!
PATROLOGIE 183
ci unea Creatorului şi, prin aceasta, să trezească sentimentele reli-

gioase ale auditoriului şi să-i întărească credinţa în Dumnezeu.
Omiliile acestea le-a rostit într-o săptămână din Postul Mare, pe
când era încă preot, deci înainte de anul 370, predicând uneori în
aceeaşi zi şi de 2 ori. Aceste omilii sunt neîntrecute ca frumuseţe
retorică şi bogăţie de idei, ceea ce a făcut ca ele să circule nu
numai în Răsărit, ci şi în Apus. Una dintre primele traduceri a
fost făcută de Eustatie Africanul în jurul anului 440, iar Ambro-
zie al Milanului le-a folosit într-o lucrare asemănătoare. Interpre-
tarea dată de Sfântul Vasile nu este una alegorică. El s-a folosit
mai mult de sensul literal al textului biblic pentru a desluşi con-
cepţia creştină despre lume, în contrast cu cea păgână şi cea ma-
niheică. Chiar dacă în interpretările sale face uz de ştiinţa şi filo-
sofia vremii, pentru el întreaga existenţă vine la viaţă prin lucrarea
directă a lui Dumnezeu-Creatorul. Omilii despre crearea omului
nu a ţinut, sau cel puţin nu ni s-au păstrat. Probabil e că nu le-a
ţinut, căci Sfântul Ambrozie cunoaşte numai 9 omilii despre creare.
De aceea, fratele său, Grigorie de Nyssa, a completat opera Sfân-
tului Vasile, vorbind şi despre crearea omului. Este una dintre cele
mai populare scrieri ale autorului.
b) Omilii la Psalmi. S-au păstrat 18 omilii la diferiţi psalmi,
dar autentice se consideră numai 13 (la Psalmii: 1, 7, 14, 28, 29,
32, 33, 44, 45, 48, 59, 61, 114, după Septuaginta). Prin ele se ur-
măresc scopuri morale, de zidire sufletească. El face o interpre-
tare alegorică. În introducerea la omilia Psalmului 1, tratează de-
spre valoarea psalmilor în genere, spunând că Psalmii sunt o co-
moară de învăţături bune, din care se oferă din belşug fiecăruia
ceea ce îi este necesar pentru mântuire.
Sfântului Vasile i se mai atribuie şi un Comentariu la profetul
Isaia (la primele 16 capitole), pe care însă vechea tradiţie biseri-
cească nu-l aminteşte şi al cărui stil diferă de al celorlalte scrieri
ale sale. Din aceste motive, probabil că acest comentariu nu este
autentic.
2. Omilii morale: tratează diferite chestiuni de morală, de-

spre post, despre milă, despre bogăţie şi sărăcie, mânie, invidie,
înfrânare, umilinţă, reverenţă faţă de părinţi etc.
3. Omilii dogmatice: despre credinţă, împotriva sabelienilor
şi a lui Arie, contra anomeilor şi una în care arată că Dumnezeu
nu este cauza răului.
4. Omilii panegirice: prin acestea sunt preamăriţi câţiva
martiri (Varlaam, Gordios, cei 40 de sfinţi, Mamant, Sf. lulita etc.).
Sub numele Sfântului Vasile se păstrează şi alte omilii, care
însă nu sunt autentice.
III. Scrieri practice

Cele mai importante din această categorie, ba chiar cele mai
importante din toate scrierile sale, sunt cele ascetice, tratând de-
spre viaţa pe care trebuie să o ducă monahii. Cel care a răspândit
monahismul în Asia Mică este episcopul Sevastiei (Armenia),
Eustaţiu (ţ 380), dar cel care a dat legi scrise pentru monahi, acela
care a fixat în norme bine precizate limitele înlăuntrul cărora tre-
buie să-şi petreacă monahul viaţa sa, este Sf. Vasile. El este deci
organizatorul oriental şi, de aceea, occidentalii obişnuiesc a numi
pe călugării Bisericii de Răsărit „vasilieni'', adică monahi care se
conduc după regulile Sf. Vasile. Despre regulile sale, de altfel, nu
se poate spune că sunt în întregime originale. Este foarte probabil
că el, în unele cazuri, nu a făcut decât să adune şi să orânduiască
prescripţii deja existente în uz.
Lucrările sale ascetice sunt:
1. Despre judecata lui Dumnezeu, care conţine îndemnuri la
pocăinţă.
2. Învăţături morale, cu 80 de reguli în care se examinează
diferite probleme de morală, pe baza învăţăturii Sfintei Scripturi.
Ele se referă nu numai la călugări, ci în general la toţi creştinii
(clerici şi laici).
3. Reguli mai dezvoltate sau Regulile mari, 55 la număr, ex-
puse sub formă de întrebări şi răspunsuri. În ele se examinează
PATROLOGIE 185
principalele probleme ale vieţii monastice. Sunt scrise între anii

358-362.
4. Reguli mai prescurtate sau Regulile mici, 313 la număr,
tot sub formă de întrebări şi răspunsuri. Prin ele se rezolvă dife-
rite probleme ale vieţii monahale, mai mult cazuri de conştiinţă.
Sunt scrise în urma regulilor dezvoltate.
Ambele Reguli au fost traduse de Rufin în latină, contopin-
du-le într-una, sub titlul: Instituţia monachorum. Regulile Sfân-
tului Vasile formează norme după care se conduc până astăzi mo-
nahii Bisericii Ortodoxe. Ele au influenţat Aşezămintele Sfântu-
lui Ioan Cassian si Regula lui Benedict de Nursia.
În călugărie,, Sf. Vasile optează pentru viaţa chinovitică, pe
care o preferă traiului izolat, dar nu condamnă nici acest mod de
viaţă. Monahismul, după dânsul, este un fel de filosofie creştină
practică. Cei care îl îmbrăţişează urmăresc mântuirea sufletului
lor, dar ei trebuie să fie folositori şi omenirii. Pentru aceasta, ei
însă nu vor trăi în îndepărtări, ci, dimpotrivă, în apropierea sate-
lor şi oraşelor, căci numai astfel vor putea să aducă omenirii un
folos. Acesta este motivul pentru care preferă viaţa în comun a
călugărilor, faţă de viaţa eremitică.
Tot în domeniul vieţii practice bisericeşti, el a compus o Litur-
ghie, care propriu-zis este o modificare a Liturghiei Sf. Iacob. Sf.
Produ, patriarhul Constantinopolului, spune că Sf. Vasile a modifi-
cat Liturghia Sf. Iacob şi a prescurtat-o, pentru că aceasta fiind prea
lungă, credincioşii nu o ascultau totdeauna cu atenţie. Liturghia
Sf. Vasile se celebrează astăzi în Biserică numai de 10 ori pe an.
Un mic Tratat către tineri, prin care se arată tinerilor cum să
se folosească de scrierile profane, are, de asemenea, un caracter
practic. Este adresat nepoţilor săi, care ascultau lecţii de la retorii
păgâni. Sf. Vasile spune că scrierile păgâne sunt folositoare, dacă
ştim să le citim. În acest scop, trebuie să luăm exemplu de la albină,
şi precum aceasta nu adună din flori decât numai mierea şi ceara,
ceea ce este folositor, fără a lua şi otrava, aşa trebuie să procedeze
şi tineri cu cititul scrierilor păgâne, să culeagă din ele numai
Iucrurile bune, virtuoase, şi să lepede pe cele rele sau otrăvitoare.
,
I
TV. Epistole
Epistolele Sf. Vasile sunt poate, dintre toate scrierile lui, ace-
lea care arată cel mai bine fineţea spiritului, măreţia caracterului
şi perfecţiunea stilului său.
În Patrologia lui Migne găsim 365 de epistole ale Sf. Vasile
(în numărul acestora sunt cuprinse şi câteva care sunt adresate
către el), dar nu sunt toate autentice. Câteva din ele (cam 30) sunt
apocrife. Scrisorile lui tratează diferite subiecte, de la cele mai
simple, până la cele mai înalte. Ele sunt istorice, dogmatice, mo-
rale, ascetice, disciplinare, familiare etc.
În ele se găsesc preţioase contribuţii la istoria Bisericii din
timpul său. Pentru istoria creştinismului din Dacia, de importanţă
deosebită este scrisoarea nr. 155, adresată de Sf. Vasile guverna-
torului sau comandantului militar al Scythiei Minor, Junius Sora-
nus, prin care îi solicită acestuia să trimită moaştele martirilor
din aceste părţi. Acesta i-a trimis moaştele Sfântului Sava, marti-
rizat de către goţii păgâni la nord de Dunăre, în anul 372, aprilie
12, probabil 373/374, întrucât Sf. Vasile confirmă primirea lor în
scrisorile 164 şi 165, adresate lui Ascholius, arhiepiscop de Tesa-
lonic, prieten al său.
Trei dintre epistole sunt adresate episcopului Amfilohie din
Iconiu, cu 85 de norme sau canoane, privitoare la disciplina şi
administraţia bisericească, sau la explicarea unor texte neclare
din Sfânta Scriptură. Ele sunt răspunsul pe care Sf. Vasile îl dă la
întrebările pe care Amfilohie i le-a pus. De la Sf. Vasile ne-au ră
mas în total 92 de canoane. Ultimele, de la 86 înainte, sunt ex-
trase din alte scrieri. Canonul 86 este extras dintr-o epistolă adre-
sată la anul 376 lui Amfilohie; 87 este format dintr-o epistolă
către Diodor din Tars; 88 cuprinde o hotărâre a Sf. Vasile contra
preotului Grigorie; 89 constă într-o enciclică către horepiscopii
care trecuseră peste îndatoririle lor; 90 constă dintr-o altă encicli-
că dată de Sf. Vasile cu ocazia bănuielii ridicate contra lui că ar
practica simonia; 91 şi 92 sunt extrase din scrierea Despre Sfân-
tul Duh. Toate aceste 92 canoane sunt obligatorii pentru întreaga
Biserică.
PATROLOGIE 187
Doctrina
Sfântul Vasile cel Mare recunoaşte inspiraţia Sfintei Scrip-
turi şi necesitatea Tradiţiei bisericeşti pentru apărarea dogmelor
împotriva ereticilor.
Cunoaşterea lui Dumnezeu. Sfântul Vasile cel Mare învaţă
că, pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu, în primul rând trebuie să
crezi că El există. Pe Dumnezeu noi nu-L putem cunoaşte după
fiinţă, aşa cum susţinea ereziarhul Eunomie. Teologia ortodoxă
preferă ca şi cale a cunoaşterii lui Dumnezeu calea negativă, apo-
fatică, pentru că atât cât suntem în viaţă, pe Dumnezeu a-L cu-
noaşte nu este cu putinţă oamenilor. Sfântul Vasile cel Mare este
sigur de existenţa lui Dumnezeu, însă pe acesta noi nu putem să
o definim după cele omeneşti, care sunt neputincioase, tocmai de
aceea omul trebuie doar să creadă că El există ca Mântuitor al
neamului omenesc, fără însă a încerca să pătrundă cu mintea
omenească misterul de nepătruns. Linia pe care Sfântul Vasile o
va trasa în teologie este aceea că noi nu-L putem cunoaşte pe
Dumnezeu după fiinţa Sa, ci doar după lucrările Sale, pentru că,
dacă energiile Lui coboară până la noi, fiinţa Sa rămâne inacce-
sibilă. Pe Dumnezeu noi Îl putem cunoaşte din lucrările care ne
înconjoară: „ cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor
Lui o vesteşte tăria" (Ps. 18, 1), dar în mod deplin, atât cât este
cu putinţă nouă, oamenilor, prin Revelaţia supranaturală, datorită
Fiului lui Dumnezeu, Care ni-L face nouă cunoscut pe Tatăl:
„ aceasta este viaţa veşnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dum-
nezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis" (Ioan, 17,
13). Noi nu putem să-L cunoaştem pe Dumnezeu aici, în această
viaţă, decât atât cât El ni se face cunoscut nouă prin Revelaţia
supranaturală şi doar atât cât este cu putinţă omului, ca şi crea-
tură, să participe la viaţa Marelui Arhitect, Care este nelimitat,
început şi sfârşit în acelaşi timp, pe când omul este o fiinţă limi-
tată în univers. Dumnezeu, din iubire faţă de lume, creează lumea
şi dă şi făpturii posibilitatea să se bucure de măreţia lui Dumnezeu
şi să-L cunoască, dar această cunoaştere nu poate fi deplină atât
timp cât suntem în trup, altfel spus, noi nu putem să adăugăm

mai mult la cunoaşterea lui Dumnezeu decât ceea ce El ne-a des-
coperit. Cunoaşterea lui Dumnezeu din contemplarea naturii se
întregeşte cu Revelaţia pe care Fiul Său Cel Unul-Născut ne-a
făcut-o. Cei care susţin că pot cunoaşte fiinţa lui Dumnezeu nu
au dreptate. Natura lui Dumnezeu este inaccesibilă oamenilor, de
aceea singurii care cunosc fiinţa divină sunt Persoanele Sfintei
Treimi. Dacă Dumnezeu ar putea fi cunoscut de noi în întregime,
El ar înceta să mai fie Dumnezeu. În pretenţia sa, Eunomie se
baza pe puterea raţiunii puse pentru a putea pătrunde misterul
divinităţii. Iar Socrate Ecleziasticul atribuie lui Eunomie următoa
rele cuvinte despre Dumnezeu: „(El) Dumnezeu nu face nimic
din propria Sa substanţă mai mult decât noi şi nu trebuie să-şi
închipuie că ea ne e ascunsă şi că-i e cunoscută. El face din ea
ceea ce noi ştim şi noi ştim ceea ce face din ea". Eunomienii
acordau raţiunii toate puterile pentru cunoaşterea deplină a lui
Dumnezeu, drept pentru care, Sfântul Vasile, precum şi Sfântul
Grigorie de Nazianz, vor lupta împotriva eunomienilor. Fiinţa lui
Dumnezeu este caracterizată prin incognoscibilitate, iar pretenţia
lui Eunomie de a cunoaşte această fiinţă este absurdă. La evrei,
capacitatea de a-L cunoaşte pe Dumnezeu era pusă pe seama ini-
mii şi nicidecum pe cea a raţiunii sau a inteligenţei, accentuân-
du-se mai ales recunoasterea lui Dumnezeu.
Sfânta Treime. În ~părarea dogmei Sfintei Treimi, Sfântul
Vasile cel Mare se va baza pe tradiţia Sfinţilor Părinţi, normativ
fiind Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325). El spune că nu este
nimic creat în ea, de aceea o defineşte: „O natură necreată, o ma-
iestate absolută, o bunătate naturală, manifestată în trei ipostasuri
sau Persoane: Tatăl, Fiul si Sfântul Duh. Tatăl nenăscut, Fiul năs
cut, Duhul Sfânt purces din veci din Tatăl, nu şi de la Fiul". În
acel timp, termenii de „fiinţă" şi „ipostas" aveau aceeaşi semni-
ficaţie, adică pur şi simplu fiinţă. Sfântul Vasile cel Mare este
primul teolog din istoria gândirii creştine care a definit în mod
clar sensurile cuvintelor oucria şi U7tocr'tacrtc;. El insistă asupra
diferenţei de sens, specificând că oucria înseamnă fiinţa, existenţa
PATROLOGIE 189
sau esenţa lui Dumnezeu (µia. oucria.), iar u1t6cr'ta.crt~, persoana,

existenţa în plan particular, m~dul de a fi al fiecărei Persoane
treimice ('tpEî~ u1t6cr'ta.O'Et~). Intre oucria. şi U1tOO''ta.crt~ există
aceeaşi relaţie ca între comun şi particular. Pentru el, termenul
U1tOO"'ta.crt~ este mai bun decât 1tp6crco1tov, deoarece Sabelie l-a
folosit pe acesta din urmă pentru a exprima distincţii în dum-
nezeire, care erau doar temporare şi externe. Prin clarificările
sale, Vasile ~duce o contribuţie majoră la înţelegerea conceptului
de Treime. In ce priveşte învăţătura sa despre 6µooucrt0~ (deofi-
inţimea Fiului cu Tatăl), el a fost acela care a determinat, în cele
din urmă, adoptarea acestui termen la Sinodul Ecumenic de la
Constantinopol din 381. Pentru el, afirmarea deofiinţimii era ne-
cesară, întrucât în acest fel se evita politeismul: „Mărturisiţi nu-
mai o singură oucria. în amândoi (Tatăl şi Fiul), pentru a nu cădea
în politeism" (Epist. 210). Acuzaţia de semiarianism care i-a fost
adusă Sfântului Vasile este determinată de faptul că el nu-L
numeşte pe Duhul Sfânt în mod explicit Dumnezeu. Din tratatul
Despre Duhul Sfânt se evidenţiază învăţătura clară despre dum-
nezeirea şi deofiinţimea sau consubstanţialitatea Duhului cu
Tatăl. Este adevărat că Ael nu foloseşte în cazul Duhului expresia:
6µooucrt0~ 't0 Ila.'tpi. Insă, afirmă clar dumnezeirea Lui, E>EO't110'
a.uwu (De spiritu Sancta, 41-47, 58-64, 71-75). Este de reţinut
că Sfântul Vasile vede deofiinţimea Duhului cu Tatăl şi cu Fiul
atât în contextul comuniunii de nume, cât şi de lucrare: „Comu-
niunea numelor se înfăţişează ca proprie Tatălui şi Fiului şi Sfân-
tului Duh şi nu este străină de natură (oucria.)" (Contra lui Euno-
miu, III, 2) şi „Identitatea de acţiune în cazul Tatălui şi al Fiului
şi al Sfântului Duh dovedeşte în Il}Od clar absoluta asemănare de
natură (oucria.)" (Et. 189, 5-7 ). In ceea ce priveşte purcederea
Duhului Sfânt, Sfântul Vasile o concepe la fel ca toţi Părinţii
Bisericii de Răsărit: Duhul purcede de la Tatăl prin Fiul.
Sfânta Fecioară Maria a avut un rol important în naşterea după
trup a Fiului lui Dumnezeu. Când Sfântul Vasile vorbeşte despre
Maica Domnului, el face legătura dintre naşterea Mântuit<?rului
şi opera de răscumpărare înfăptuită de Domnul pentru noi. lntr-o
scrisoare a sa el spune: „Dacă venirea Mântuitorului n-ar fi avut

loc în trup, atunci Mântuitorul n-ar fi plătit morţii preţul răscum
părării noastre şi n-ar fi nimicit puterea morţii". Împotriva celor
ce susţineau că Mântuitorul a avut doar un trup aparent şi că tot
ceea ce s-a întâmplat cu privire la istoria mântuirii a fost doar
aparenţă, Sfântul Vasile spune: „Ce nevoie mai era de Sfânta
Fecioară dacă trupul purtător de Hristos n-ar fi trebuit să fie luat
din lutul lui Adam?" (Epist. 261, II). Preacinstirea Maicii Dom-
nului se întemeiază atât pe contribuţia ei la întruparea Fiului, cât
şi pe mijlocirea şi ajutorul ei de Maică a Bisericii, nedespărţită
de Fiul. Ea este „mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită, fără
de asemănare, decât Serafimii".
Referitor la păcatul originar, spune într-o omilie: „Dacă Eva
s-ar fi abţinut să mănânce, în paradisul pământesc, din fructul
oprit, n-ar fi în prezent pentru noi nicio trebuinţă să postim, pen-
tru că, după cum spune Mântuitorul Iisus Hristos în Evanghelii,
nu cei sănătoşi, ci cei bolnavi au nevoie de medicament". Să pos-
tim deci pentru a ne reîntoarce în paradis. Iisus Hristos ne-a eli-
berat de acest păcat prin întruparea Sa, mister în care puterea lui
Dumnezeu a strălucit mai mult decât în creaţia universală. Nu-
mai Dumnezeu-Omul putea să răscumpere pe om şi să-l împace
cu Dumnezeu. Preţiosul Său sânge pe care l-a vărsat pentru noi
este singurul preţ vrednic şi îndestulător pentru răscumpărare.
Mântuirea omului nu stă numai în puterea sa şi în înţelepciunea
sa, ci în graţia lui Dumnezeu. Omul, fără ajutorul lui Dumnezeu,
nu poate să ducă război împotriva diavolului, să-l lovească şi
să-l străpungă cu săgeata. Oricât de coruptă ar fi natura noastră,
ne rămâne încă destulă lumină pentru a cunoaşte că suntem da-
tori a iubi pe Dumnezeu, Creatorul atâtor binefaceri.
Referitor la îngeri, spune că din momentul creaţiei au primit
sfinţenia şi au fost astfel întăriţi de Sfânta Scriptură; de asemenea,
se întreabă cum ei se pot duce spre rău ? Sfinţenia lor este gra-
dată după măsura cu care ei se străduiesc să ajungă la vrednicie.
Ei păstrează gradul lor, stăruiesc în bine şi au libertatea să aleagă
între bine şi rău. Liberul lor arbitru este probat prin nevoia pe
PATROLOGIE 191
care o au de ajutorul Sfintei Scripturi şi lupta cu îngerii răi. Ei

prezic viitorul şi fac cunoscute misteriile. Fiecare credincios are
un înger păzitor, care nu se îndepărtează de om decât în urma re-
lelor apucături ale sale. Îngerii au devenit răi prin propria lor vo-
inţă. Nefericirea în care se găsesc se datorează revoltei lor semeţe
împotriva lui Dumnezeu. Diavolul ajută omului să păcătuiască, îl
acuză şi se bucură de pierderea lui.
Începutul vieţii se face prin botez, care trebuie conferit în
numele celor trei Persoane divine. Fără botez, slujitorii Domnu-
lui n-ar putea să dea Trupul şi Sângele Domnului. El ne face fii
prin adopţie şi ne uneşte cu Dumnezeu. După cum nu este decât
o moarte şi o înviere, tot aşa nu există decât un botez. Botezul de
sânge ţine locul celui de apă, deoarece celor care suferă moartea
pentru Iisus Hristos le este îndeajuns botezul cu propriul lor sânge
spre a fi mântuiţi. Botezul ne salvează de sclavie, făcându-ne păr
taşi cu îngerii în cer şi fii ai lui Dumnezeu şi împreună-moşteni
tori ai bunurilor lui Iisus Hristos. Acesta este haina nemuririi. Un
alt efect al botezului este că se imprimă asupra celor ce-l primesc
un semn mistic prin care îngerii pot să-i deosebească de cei ce nu
sunt botezaţi.
Despre penitenţă învaţă că nu are loc decât în această viaţă;
că după moarte nu mai este timp să se facă binele; că acei care
după ce au păcătuit nu ispăşesc în prezent greşeala lor prin po-
căinţă, vor fi mai aspru pedepsiţi decât cei care au neglijat să facă
penitenţă înainte de promulgarea legii evanghelice. Penitenţa este
tratată de Sfântul Vasile cel Mare sub toate aspectele esenţiale:
căinţă, mărturisire şi satisfacţie. Judecătorul, spune el, va avea
milă de tine şi te va face părtaş de toate îndurările Sale, dar cu o
condiţie numai: după săvârşirea păcatului, să te căieşti cu umi-
linţă, să deplângi faptele tale cele rele şi să mărturiseşti fără ru-
şine nelegiuirile tale ascunse.
Prin Taina Euharistiei ne putem face părtaşi la Trupul şi Sân-
gele Mântuitorului, Care, pentru a-L mânca, trebuie să fi fost fără
pată şi fără imputaţie.
Biserica este o comunitate răspândită pretutindeni; ea este

una, un trup compus din diferite membre. Coloanele Bisericii sunt
Sfinţii Părinţi şi ceremoniile instituite de Sfinţii Apostoli. Epis-
copii, preoţii şi diaconii, instituiţi de Dumnezeu pentru condu-
cerea Bisericii, trebuie să lucreze ziua şi noaptea şi public şi în
particular, apărând de naufragii nava ce le este încredinţată.
Căsătoria fără învoirea părinţilor sau a stăpânilor este consi-
derată ca nelegiuire. Jugul căsătoriei se impune bărbatului şi fe-
meii prin binecuvântarea dată de preot. Bărbatul care îşi leapădă
soţia legitimă şi ia pe alta e privit ca adulter şi se supune la o pe-
nitenţă de 7 ani.
Cultul sfinţilor este aprobat şi recomandat de Sfântul Vasile
cel Mare într-una din epistolele adresate lui Ambrozie al Milanu-
lui. Între altele, îi spune: „A cinsti, aşadar, pe cei care au luptat
pentru credinţă este a demonstra până la evidenţă că se află însu-
fleţit de acelaşi zel".
BIBLIOGRAFIE
EDIŢII ŞI TRADUCERI: J. P. MIGNE, PG 29-32. CPG 2835-3005. G.

MERCATI, Opere minori, 4, ST 79, Cetatea Vatican, 1937. Traduceri: Fran-
ceză: Ed. critică nouă: B. PRucHE, Basile de Cesaree, Traite du Saint-Esprit.
Texte, trad. şi note în SC 17, Paris, 1947. Germană: Samtliche Werke der
Kirchenvdteraus dem Urtexte in das Deutsche iibersetzt (= SWKV), voi. 21,
Kempten, 1839, pp. 226-398; vol. 22, Kempten, 1839, pp. 3-40. Engleză:
C. F. H. JOHNSTON, The Book of St. Basil the Great On the Holy Spirit,
Oxford, 1892. W. K. L. CLARKE, The Ascetic Works of Saint Basil, SPCK,
London, 1925. Română: SF. VASILE CEL MARE, Epistolele şi Despre Du-
hul Sfânt, în P.S.B. 12, trad. note şi comentarii de Pr. Prof. Dr. CONSTANTIN
CORNIŢESCU şi Pr. Prof. Dr. TEODOR BODOGAE, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti,
1988. Idem, Cele trei cuvinte ascetice, Constituţiile ascetice, Epistole as-
cetice, volum dedicat Anului Omagial al Sfinţilor Capadocieni - 2009,
trad. de Prof. Dr. IORGU IVAN, cu un cuvânt înainte al P. F. Părinte DANIEL,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2009,
172 p. Idem, Despre lăcomia de avere, Către bogaţi, volum dedicat Anului
PATROLOGIE 193
Omagial al Sfinţilor Capadocieni - 2009, trad. din limba greacă vech~ de

Pr. Prof. DUMITRU FECIORU, cu un cuvânt înainte al P. F. Părinte DANIEL,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, E.l.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2009,
70 p. Idem, Despre post, volum dedicat Anului Omagial al Sfinţilor Capa-
docieni - 2009, trad. din limba greacă veche de Pr. Prof. DUMITRU FECIORU,
cu un cuvânt înainte al P. F. Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe
Române, E.l.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2009, 54 p. Idem, Regulile mari, vo-
lum dedicat Anului Omagial al Sfinţilor Capadocieni - 2009, trad. de Prof.
Dr. IORGU IVAN, cu un cuvânt înainte al P. F. Părinte DANIEL, Patriarhul Bi-
sericii Ortodoxe Române, E.l.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2009, 156 p.
STUDII ş1 MANUALE: Literatură în limba română: Bibliografie ex-
haustivă pentru studii în limba română până în 1980, în volumul SFÂNTUL
VASILE CEL MARE. Închinare la 1600 de ani de la săvârşirea sa, tipărit cu
binecuvântarea Prea Fericitului Părinte IUSTIN, Patriarhul Bisericii Ortodoxe
Române, E.l.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1980, pp. 429-454; ed a II-a (Studia
Basiliana, 3 vol.), revăzută, adăugită şi îngrijită de EMILIAN POPESCU şi
ADRIAN MARINESCU, cu un cuvânt înainte de P. F. Părinte DANIEL, Patriarhul
Bisericii Ortodoxe române, Editura Basilica, Bucureşti, 2009.1. G. CoMAN,
Patrologie, 1956, pp. 163-167. Idem, Interpretări postclasice. Sfântul Vasile
despre folosul culturii elene pentru educaţia creştină, în volumul Miraco-
lul clasic, Bucureşti, 1940, pp. 218-254. Idem, Rolul social al milei creş
tine la Părinţii Capadocieni, Beiuş, Tipografia Diecezană, 1945, 86 p.
Idem, Cenzura invidiei la Plutarch, Sfântul Ciprian şi Sfântul Vasile cel
Mare, Bucureşti, 1946, 18 p. Idem, Studiile universitare ale Părinţilor
Capadocieni, în rev. S.T., nr. 9-10/1955, pp. 531-554. Idem, Elementele
demonstraţiei în tratatul «Despre Sfântul Duh» al Sfântului Vasile cel
Mare, în rev. S.T., nr. 5-611964, pp. 275-302. Idem, Elogiul minţii condu-
cătoare în Omilia XII a Sfântului Vasile cel Mare intitulată: „La începutul
Proverbelor", în rev. M.O., nr. 7-8/1970, pp. 724-729. Idem, Sfântul Vasile
cel Mare adresează elogii Sfântului Ambrozie al Mi/anului. Transferul
moaştelor Sfântului Dionisie din Capadocia, în rev. S.T., nr. 5-6/1975,
pp. 359-376. Idem, Sfântul Vasile cel Mare şi Atarbios sau între calomnie şi
onestitate, ignoranţă şi discernământ, izalare şi ecumenicitate, în rev. M.B.,
nr. 9-10/1983, pp. 550-555. GHEORGHE ALEXE, Sfântul Vasile cel Mare în
colindele religioase româneşti, în rev. S.T., nr. 1-2/1959, pp. 73-84. Pr. Prof.
ŞTEFAN ALEXE, Critica marei plăgi a cometei la Sfinţii Părinţi Capadocieni,
în rev. M.M.S., nr. 7-8/1960, pp. 433-444. t TuOCTIST (ARĂPAşu), Arhiepiscop
al laşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, Sfântul Vasile cel Mare în

evlavia credincioşilor ortodocşi români, în M.M.S., nr. 1-2/1979, pp. 69-82.
Diac. VASILE AXINIA, Influenţa regulilor monahale ale Sfântului Vasile cel
Mare asupra regulilor Sfântului Benedict de Nursia, în rev. G.B., nr.1/1979,
pp. 498-510. Idem (Drd.), Dispoziţii canonice ale Sfântului Vasile cel Mare
privind femeia creştină, în rev. G.B., nr. 7-8/1979, pp. 725-737. TEODOR
BACONSKY, Regulile vasiliene, în volumul: Râsul patriarhilor. O antropo-
logie a deriziunii în patristica răsăriteană, cu o prefaţă de ANDREI PLEŞU,
Editura Anastasia, Bucureşti, 1996, pp. 234-238. MIRCEA BASARAB, Sfân-
tul Vasile cel Mare ca interpret al Sfintei Scripturi, în Orthodoxes Forum.
Zeitschrift des Jnstituts far Orthodoxe Theologie der Universităt Munchen,
1. Jahrgang. Heft 1 (1987), pp. 19-32. Arhim. GRIGORIE BĂBUŞ, Regulile
monahale ale Sfântului cel Mare privitoare la cult şi rugăciune, în rev. G.B.,
nr. 5/1958, pp. 446-453. Pr. Dr. CONSTANTIN I. BĂJĂU, Trăirea virtuoasă
după Sfântul Vasile cel Mare, în rev. M.O., nr. 1-2/2000, pp. 94-123. Idem,
Problematica dogmatică a epistolelor Sf Vasile cel Mare, în rev. Teologia,
nr. 4/2005, pp. 70-84. Idem, Tematica morală, liturgică şi practică a ope-
rei epistolare a Sf Vasile cel Mare, în rev. M.O., nr. 9-12/2005, pp. 67-77.
Pr. Prof. DUMITRU BELU, Activitatea omiletică a Sfântului Vasile cel Mare,
în rev. M.A., nr. 1-3/1979, pp. 33-50. BISERICANUL ORTODOX, Sfântul Vasile
cel Mare papist? în volumul: «În ce ne deosebim? ... », lucrare închinată
consolidării Revenirii (uniţilor), Tipografia «Arhidiecezană», Timişoara,
f.a., pp. 273-286. Pr. Prof. Dr. TEODOR BODOGAE, Strădaniile Sfântului
Vasile cel Mare pentru unitatea Bisericii, în rev. M.B., nr. 11-12/1963,
pp. 494-506. Idem, O epistolă dogmatică a Sfântului Vasile cel Mare, în
rev. M.A., nr. 10-12/1978, pp. 807-812. Idem, Din scrisorile Sfântului Va-
sile cel Mare către Sfântul Atanasie al Alexandriei, în rev. M.O., nr. 1-2/1979,
pp. 70-78. Idem, Pagini celebre din activitatea de păstor a Sfântului Vasile
cel Mare, în rev. M.A., nr. 1/1979, pp. 51-57. Idem, Tâlcul unei scrisori pă
rinteşti a Sfântului Vasile cel Mare, în rev. M.B., nr. 4-6/1979, pp. 314-319.
Idem, Un apel fierbinte la solidaritatea creştină: Predica Sfântului Vasile
cel Mare la vreme de foamete şi secetă, înrev. G.B., nr. 2/1979, pp. 479-488.
Idem, File dintr-o prietenie statornică: Sfântul Vasile cel Mare şi Sfântul
Eusebie, Episcopul de Samosata, în rev. M.A., nr. 6/1979, pp. 637-642.
Idem, Patru epistole ale Sfântului Vasile cel Mare şi tâlcul lor, în rev.
M.A., nr. 10-12/1979, pp. 824-830. Idem, Câteva ştiri mai puţin cunoscute
despre martiri şi despre moaşte în corespondenţa Sfântului Vasile cel Mare,
în rev. M.A., nr. 3/1986, pp. 25-31. Idem, Sfântul Vasile cel Mare în con-
PATROLOGIE 195
.)·tiinţa creştinătăţii, în rev. Altarul Banatului, nr. 4-6/1991, pp. 14-18.

Pr. MARIN BRANIŞTE, Elogiul prieteniei şi păcii la Sfinţii părinţi capado-
l'ieni, în rev. S.T., nr. 7-8/1957, pp. 453-478. Idem, Momente şi aspecte ale
11rieteniei sfinţilor Părinţi Capadocieni, în rev. M.O., nr. 1-3/1962, pp. 40-56.
Idem, Sfânta Macrina, sora marelui Vasilie, în rev. M.B., nr. 4-6/1989,
pp. 21-31. Pr. Prof. NICOLAE BuzESCU, Aspectul pnevmatic al eclesiologiei
ortodoxe şi importanţa tradiţiei la Sfântul Vasile cel Mare, în rev. Ortodoxia,
nr. 1/1979, pp. 90-107. Pr. Drd. GHEORGHE CALCIU-DUMITREASA, Crearea
lumii, expusă în „Hexaimeronul" Sfântului Vasile cel Mare, în rev. Ortodo-
xia, nr. 4/1975, pp. 633-641. C. (P. S. CALLISTRAT 0RLEANU), Sfântul Vasile
cel Mare, Arhiepiscopul Cesariei Capadociei (330-379), în rev. B.O.R.,
nr. 10/(1897)-1898, pp. 1038-1046. Pr. SIMION S. CAPLAT, Unele aspecte
omiletice în cuvântările morale şi panegirice ale Sfântului Vasile cel Mare,
în rev. S.T., nr. 7-8/1965, pp. 461-471. Diac. Asist. IOAN CARAZA, Revela-
fia divină în Hexaimeronul Sfântului Vasile cel Mare, în rev. Ortodoxia,
nr. 1/1979, pp. 115-132. Pr. Magistr. ION CHIRVASE, învăţătura despre Sfân-
tul Duh la Sfântul Vasile cel Mare, în rev. S.T., nr. 7-811958, pp. 475-484.
MIHAI COLIBĂ, Regulile monahale ale Sfântului Vasile cel Mare şi istoria
l'Îeţii religioase monahale şi a cultului creştin, în rev. S.T., nr. 3-4/1965,
pp. 241-253. t VASILE CoMAN, Episcopul Oradiei, Sfântul Vasile cel Mare,
11iistor de suflete, în rev. M.B., nr. 4-6/1979, pp. 264-274. ţ NICOLAE COR-
NEANU, Mitropolitul Banatului, Actualitatea Sfântului Vasile cel Mare, în
rcv. M.B., nr. 4-6/1979, pp. 249 -251. Idem, Corespondenţa dintre Sfântul
Vasile cel Mare şi Retorul Libaniu, studiu introductiv (pp. 391-396) şi tra-
ducere (pp. 397-413), în volumul: Patristica mirabilia. Pagini din litera-
tura primelor veacuri creştine, Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara,
1987. Idem, Strădaniile Sfântului Vasile cel Mare pentru unitatea Bise-
ricii, în volumul său: Studii patristice. Aspecte din vechea literatură creş
tinii, Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1984, pp. 137-161. Idem,
/'iirinţi şi unele aspecte ale societăţii vremii lor. Cenzura luxului feminin,
în acelaşi volum, pp. 229-310. (Subcap. Grigorie din Nazianz, Vasile cel
Mare, lsidor Pelusiotul şi Asterie al Amasiei, pp. 289-299); ediţia a II-a,
Editura Polirom, Iaşi, 2001, pp. 234-241. Idem, Sfântul Vasile cel Mare şi
Uhaniu, în rev. Altarul Banatului, nr. 10-12/1995, pp. 67-79. Pr. Prof.
C'oNSTANTIN CORNIŢESCU, Antropologia Sfântului Vasile cel Mare, în rev.
Ci.B„ nr. l-2/1978, pp. 81-87. Idem, Învăţătura Sfântului Vasile cel Mare
d1'.l'flrl' Sfântul Duh, în rev. Ortodoxia, nr. 111979, pp. 108-114. Idem, Sfân-
tul Vasile cel Mare, interpret al Sfintei Scripturi, în rev. Ortodoxia, nr. 2/1980,
pp. 308-320. Pr. Dr. DORU COSTACHE, Experienţa Duhului Sfânt în viziunea
Sfinţilor Vasile cel Mare şi Grigorie Palama, în rev. M.O., nr. 5-6/2001,
pp. 25-35 (Referat). Diac. Prof. TEODOR DAMŞA, Bogăţia şi sărăcia în
lumina omiliilor Sfântului Vasile cel Mare, în rev. M.B., nr. 4-611979,
pp. 301-313. Pr. GHEORGHE I. DRĂGULIN, Sfântul Vasile cel Mare şi Şcoala
Alexandrină, în rev. M.O., nr. 1-3/1979, pp. 87-97. Idem, Doctrina trini-
tară a Sfântului Vasile cel Mare în discuţiile teologilor contemporani, în
rev. G.B., nr. 5-6/1979, pp. 489-497. Idem, Filocalia: de la Sfântul Vasile
cel Mare până în zilele noastre, în rev. S.T., nr. 1-2/1980, pp. 66-80. Pr. Drd.
CONSTANTIN DuTu, Aspecte sociale în predica Sfântului Vasile cel Mare,
în rev. S.T., nr. 1-4/1979, pp. 324-337. Archiereul GENADIE (ENĂCEANU),
fost ARGEŞIU, Liturgica. Epicleza la Ioan Gură de Aur, Vasile cel Mare,
Iacob al Ierusalimului, Clement al Romei, Marcu Evanghelistul, în rev.
B.0.R., nr. 11/(1875)-1876, pp. 681-696. Arhim. EFREM ENĂCESCU, Sfân-
tul Vasile cel Mare şi învăţătura sa pentru monahi, în volumul: Privire ge-
nerală asupra monahismului creştin, după diferiţi autori, partea I, Tipo-
grafia „Cozia" a Sfintei Episcopii a Râmnicului Noului Severin, Râmnicu
Vâlcea, 1933, pp. 56-92. Arhid. Prof. IOAN FLocA, Sfântul Vasile cel Mare,
organizator al vieţii monahale, în volumul colectiv: Sfântul Vasile cel Mare.
Închinare la I600 de ani de la săvârşirea sa, Bucureşti, 1980, pp. 330-354.
Pr. Magistrand MIHAI GEORGESCU, Idei morale şi sociale în Comentariul
la Psalmi al Sfântului Vasile cel Mare, în rev. S.T., nr. 7-811958, pp. 463-474.
Mitropolitul IOSIF GHEORGHIAN, Sfântul Vasile cel Mare, Archiepiscopul
Cezareii Capadociei, Bucureşti, 1898. SAMIR GHOLAM, Vasiliada sau in-
stituţia de binefacere a Sfântului Vasile cel Mare, în rev. G.B., nr. 7-8/1973,
pp. 735-748. Pr. Conf. Dr. VASILE GRĂJDIAN, Semnificaţia ciclului liturgic
la Sfântul Vasile cel Mare, în Revista Teologică, nr. 2/2000, pp. 65-73.
R. P. DOM JEAN GRIBOMONT, Concepţia Sfântului Vasile cel Mare despre
idealul creştin şi asceza evanghelică, traducere de Arhim. BENEDICT Gmuş,
în rev. M.O., nr. 1-3/1979, pp. 79-87. Prof. NICOLAE GROSU, Sfântul Vasile
cel Mare, chip plin de har şi de lumină, în rev. Ortodoxia, nr. 1/1979,
pp. 160-167. ţ ADRIAN HRIŢCU, Episcop vicar, Aspecte ale vieţii sociale
oglindite în opera Sfântului Vasile cel Mare, în rev. M.M.S., nr. 1-2/1979,
pp. 88-95. Pr. Prof. IOAN IONESCU, Traduceri din opera Sfântului Vasile cel
Mare în manuscrisele româneşti din Biblioteca Academiei Republicii So-
cialiste România, în rev. G.B., nr. 7-8/1979, pp. 737-756. Diac. Asist. VIO-
REL IONIŢĂ, Viaţa şi activitatea Sfântului Vasile cel Mare, în rev. Orto-
doxia, nr. 111979, pp. 16-27. Idem, Sfântul Vasile cel Mare, la 1600 de ani
PATROLOGIE 197
de la moartea sa, Îh rev. G.B., nr. 5-6/1979, pp. 459-468. Diac. IOAN IVAN,
/,ucruri ale Sfântului Vasile cel Mare în manuscrise şi tipărituri la Mă-
11<1.\·tirea Neamţ, în rev. M.M.S., nr. 1-2/1979, pp. 99-114. Prof. IORGU D.
lvAN, Câteva îndrumări ale Sfântului Vasile cel Mare pentru cei care
doresc să cunoască şi să împlinească voia lui Dumnezeu, în rev. B.O.R.,
nr. 3-4/1984, pp. 165-174. Pr. Drd. VASILE JuRAVLE, Reprezentarea Sfân-
tului Vasile cel Mare în iconografia bisericească ortodoxă (în pictura
murală şi în icoane), în rev. B.O.R., nr. 7-8/1982, pp. 663-673. t VASILE
KRIVOŞEIN, Arhiepiscop de Bruxelles şi Belgia, Eclesiologia Sfântului Va-
sile cel Mare, prezentare de PARASCHIV V. ION, în rev. G.B„ nr. 1-211979,
pp. 126-144. VLADIMIR LossKY, Sfântul Vasile cel Mare, în volumul Vede-
rea lui Dumnezeu, traducere din limba franceză de Prof. Dr. REMUS Rus,
E.1.8.M.B.0.R., Bucureşti, 1995, pp. 64-68. Pr. L. MAGHEŢ-VALIUC,Atitu
dinea Sfântului Vasile cel Marefaţă de cultură, în rev. M.B., nr. 10-12/1957,
pp. 52-58. Arhim. VENIAMIN MICLE, Sfântul Vasile cel Mare, predicator al
Cuvântului lui Dumnezeu, în rev. M.B., nr. 10-12/1979, pp. 610-634. Pr.
Drd. SANDI MEHEDINŢU, Importanţa catehetică a Liturghiei Sfântului Vasile
cel Mare, în rev. S.T., nr. 1-2/1983, pp. 43-51. Pr. Prof. ALEXANDRU Morsru,
SfiÎntul Vasile cel Mare, îndrumător şi păstor de suflete, în rev. M.M.S.,
nr. 1/1988, pp. 18-27. Pr. Conf. ILIE MOLDOVAN, Natura şi harul în gândi-
rea teologică a Sfântului Vasile cel Mare, în rev. Ortodoxia, nr. 111979,
pp 75-89. Idem, Sensul duhovnicesc al înţelegerii Sfintei Scripturi în con-
1·epţia teologică a Sfântului Vasile cel Mare, în rev. G.B., nr. 7-8/1979,
pp. 71O-724. Pr. Prof. NICOLAE NEAGA, Vechiul Testament în preocupările
Sf(întului Vasile cel Mare, în rev. Ortodoxia, nr. 1/1979, pp. 133-145. Pr.
Magistr. GHEORGHE A. NICOLAE, Aspecte din natură şi viaţă în „ Comen-
tariul la Psalmi" al Sfântului Vasile cel Mare, în rev. S.T., nr. 5-6/1965,
pp. 322-332. Idem, Aspecte din natură şi viaţă în «Comentariul la Psalmi»
111 Sfântului Vasile cel Mare, în rev. S.T., nr. 5-6/1965, pp. 322-333. Pr. Drd.
MIRCEA NişCOVEANU, Teologia Sfântului Vasile cel Mare în rugăciunile
1·uharistice, în rev. S.T., nr. 5-6/1967, pp. 290-301. Idem, Doctrina Sfântului
Vasile cel Mare în exorcismele sale, în rev. G.B., nr. 7-8/1976, pp. 742-751.
Pr. Prof. Dr. NICOLAE NECULA, Ce sunt «Blestemele» Sfântului Vasile cel
Mare ?, în volumul: Biserică şi cult, pe înţelesul tuturor, Editura Europartner,
Bucureşti, 1995, pp. 192-193. Arhim. EPIFANIE NOROCEL, Egalitatea oame-
nilor în concepţia Sfântului Vasile cel Mare, în rev. M.M.S., nr. 5-6/1972,
pp. 355-366. t EPIFANIE TOMITANUL NOROCEL Învăţătura Sfântului Vasile
1·1•1 Mare pentru folosirea bunurilor materiale, în rev. G.B., nr. 5-6/1979,
pp. 469-478. t CALISTRAT BÂRLĂDEANUL (ORLEANU), Sfântul Vasile cel

Mare, Arhiepiscopul Cesariei Capadociei (330-379), în rev. B.O.R.,
nr. 10/1897(-1898), pp. 1038-1048. Prof. STELIAN PAPADOPOL (Atena),
Mersul gândirii teologice a Sfântului Vasile cel Mare (Cuvântare rostită la
Institutul Teologic Universitar din Sibiu - 31 octombrie 1978), traducere
de Pr. Prof. Dr. TEODOR BODOGAE, în rev. M.A., nr. 1-311979, pp. 15-32.
STELIANOS PAPADOPOULOS, Viaţa Sfântului Vasile cel Mare, trad. de diacon
CORNEL COMAN, Editura Bizantină, Bucureşti, 2003, 336 p. Protos. Drd.
IRINEU POP, Învăţături morale şi sociale în opera şi activitatea Sfântului
Vasile cel Mare, necesare activităţii preoţilor în vremea noastră, în rev. S.T.,
nr. 3-411985, pp. 276-290. Drd. IOAN D. POPA, Sfântul Vasile cel Mare -
predicatorul milosteniei, în rev. S.T., nr. 3-411971, pp. 224-234. Ierod.
IOASAF O. POPA, Viaţa monahală la Sfântul Vasile cel Mare, Bucureşti,
1950, 450 p. (Teză de licenţă în manuscris, la Facultatea de Teologie din
Bucureşti). Idem (Protos.), Caracterul vasilian al actualului regulament
mănăstiresc, în rev. G.B., nr. 6-7/1958, pp. 578-584. Idem, Sfinţii Pahomie,
Vasile cel Mare şi Ioan Cassian, în rev. M.M.S., nr. 3/1987, pp. 16-21.
Idem (Arhim. Dr.), Personalitatea pilduitoare a Sfântului Vasile cel Mare
(330-379), în rev. G.B., nr. 1-4/2001, pp. 76-85. Pr. Drd. IOAN POPESCU,
Persoana şi lucrarea Sfântului Duh în scrierile Sfântului Vasile cel Mare
«De Spiritu Sancto», în rev. S.T., nr. 4/1990, pp. 27-40. M. POPESCU, Sfân-
tul Vasile şi Fericitul Augustin ca oratori, în rev. B.O.R., nr. 6/1896(-1897),
pp. 588-591; nr. 7/1896, pp. 700-706. Protopresbiter SIMEON POPESCU,
Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cesareei Capadociei. Viaţa şi minunile
sale, Sibiu, 1906, 48 p. TEODOR M. POPESCU, Sfântul Vasile cel Mare, în
rev. B.0.R., nr. 11-12/1945, pp. 681-687. Magistrand VASILE PRESCURE,
Personalitatea morală a Sfântului Vasile cel Mare, în rev. S.T., nr. 5-611962,
pp. 282-299. Idem (Arhid. Prof.), Viaţa monahală creştină după «Regulile
monahale» ale Sfântului Vasile cel Mare, în rev. M.O., nr. 7-911979,
pp. 528-534. Ierod. Drd. VICHENTIE PUNGUŢĂ, Antropologia ortodoxă în
viziunea Omiliilor «Despre crearea omului» ale Sfântului Vasile cel Mare,
în Revista Teologică, nr. 3/1991, pp. 20-33. ţ VLADIMIR DE REPTA, Vasile,
Arhiepiscopul Cezareii Capadociei. Aşezământuri călugăreşti, Cernăuţi,
1898. ADOLF MARTIN RITTER, Natura şi peisajul la Sfântul Vasile cel Mare
şi Fericitul Augustin, traducere din limba germană de MIHAELA TUDOR, în
rev. S.T., nr. 1-3/1994, pp. 73-79. Sfântul Vasile, Arhiepiscopul Cesariei
Capadociei (329-379), traducere de IOSIF (GHEORGHIAN), Mitropolit Pri-
mat, Bucureşti, 1898, 472 p. Pr. VASILE GH. SIBIESCU, Legăturile Sfântului
PATROLOGIE 199
Vasile cel Mare cu Scythia Minor (Dobrogea), în rev. Ortodoxia, nr. 1/1979,
pp. 146-159. t T(IT) S(IMEDREA), Notă bibliografică la studiul VLADIMIR
KULAKOV, Păcatul şi suferinţele după învăţătura Sfântului Vasile cel Mare,
în rev. B.O.R., nr. 1-2/1934, p. 108. NICOLAE N. SMOCHINĂ şif. SMOCHINĂ,
/pravilă românească din veacul al XVI-Zea «Pravila Sfinţilor Părinţi după
învăţătura lui Vasile cel Mare», întocmită de ritorul şi scolasticul Lucaci,
în 1581, în rev. B.O.R., nr. 11-12/1965, pp. 1043-1062. Pr. Asist. Dr. ALE-
XANDRU I. STAN, Sfântul Vasile cel Mare în teologia sistematică ortodoxă
română în ultimii treizeci de ani, în rev. S.T., nr. 3-4/1982, pp. 167-174.
Pr. Prof. DUMITRU STĂNILOAE, Fiinţa şi ipostasurile în Sfânta Treime, după
.~'fântul Vasile cel Mare, în rev. Ortodoxia, nr. 1/1979, pp. 53-74. Protos.
Lect. Dr. DANIIL STOENESCU, Sfântul Vasile cel Mare, om al durerilor şi
cunoscător al suferinţei, după epistolele sale, în rev. Teologia, nr. 2/1997,
pp. 103-107. NICOLAE VĂTĂMANU, 1600 de ani de la înfiinţarea Vasiliadei, cel
dintâi aşezământ de asistenţă socială şi sanitară, în rev. B.O.R., nr. 3-4/1969,
pp. 297-311. Pr. Asist. ION VICOVAN, Raporturile Sfântului Vasile cel Mare
cu autoritatea imperială, în rev. Teologie şi Viaţă, nr. 1-6/1996, pp. 75-93.
Idem, Concepţia Sfântului Vasile cel Mare despre creaţie în «Hexaemeron»,
în rev. Teologie şi Viaţă, nr. 1-6/1997, pp. 77-94. Arhid. Prof. Dr. CONSTAN-
TIN Vorcu, Unitatea Bisericii în oikumene după Sfântul Vasile cel Mare, în
rcv. M.B., nr. 4-6/1979, pp. 275-285. Ierod. NESTOR VORNICESCU, Munca
manuală în monahism după Sfântul Vasile cel Mare (329-379), în rev.
M.M.S., nr. 9/1955, pp. 501-521. Idem (Protos.), Învăţături duhovniceşti
din viaţa şi opera Sfântului Vasile cel Mare, în rev. M.M.S., nr. 1-2/1965,
pp. 43-54. Idem (ţ Episcop vicar), Aspecte ale desăvârşirii în viaţa şi opera
Sf(1ntului Vasile cel Mare, în rev. Ortodoxia, nr. 4/1978, pp. 604-637;
recenzie în Romanian Orthodox Church News nr. 2/1979, pp. 80-81. Idem
("j· episcop-vicar, SEVERINEANUL), Învăţătura Sfântului Vasile cel Mare de-
spre muncă. La 1600 de ani de la trecerea sa la cele veşnice, Craiova,
1979, 43 p. Extras din rev. M.O., nr. 1-3/1979, pp. 10-48. Idem (ţ Arhi-
l'piscop şi Mitropolit), Despre viaţa şi opera Sfântului Vasile cel Mare (La
1600 de ani de la trecerea sa către Domnul), Editura Mitropoliei Olteniei,
I979, 162 p. + 16 planşe. Idem (Mitropolitul Olteniei), Scrisoarea Bise-
ricii din Goţia către Biserica din Capadocia şi trei Epistole ale Sfântului
Vasile cel Mare, în lucrarea: Scrieri patristice în Biserica Ortodoxă Ro-
111//nă până în secolul XVIJ, din rev. M.O., nr. 1-2/1983, pp. 44-52. Pr.
l'mf. Dr. IOAN ZUGRAV, Un manuscris din anul 1419 al Liturgiei Sfântului
Vasile cel Mare, în rev. Candela, nr. 1-1211937, pp. 263-282; 4-4 facsim.
şi volum: Cernăuţi, 1938, 24 p. Pr. Lect. Dr. PETRE COMŞA, Învăţătura

despre Dumnezeu la Sfântul Vasile cel Mare, în rev. S.T., nr. 3-4/2004,
pp. 40-63. Idem, Icoana în teologia Sfântului Vasile cel Mare, în rev. Teo-
logie şi Viaţă, nr. 7-12/2003, pp. 169-185. Idem, Cunoaşterea lui Dum-
nezeu la Sfântul Vasile cel Mare, în rev. G.B., nr. 9-12/2003, pp. 55-64.
Idem, Sfântul Vasile cel Mare ca liturghisitor, în rev. M.O., nr. 5-8/2006,
pp. 54-65. Ierom. TEOFIL ANASTĂSOAIE, Fecioria oglindită în predicile
Sfântului Vasile cel Mare, în rev. G.B., nr. 9-12/2006, pp. 131-145. Lector.
Dr. CARMEN-MARIA BoLOCAN, Pedagogia divină în opera „Hexaemeron"
a Sfântului Vasile cel Mare, în rev. Teologie şi Viaţă, nr. 7-12/2004,
pp. 151-175. MARIUS TELEA, Opera social-filantropică a Sf Vasile cel
Mare, în rev. Teologia, nr. 3-4/2002, pp. 163-171. Rus CONSTANTIN, Tine-
retul creştin şi lumea seculară. Omilia Sf Vasile cel Mare despre literatu-
ra păgână, în rev. Teologia, nr. 2/2003, pp. 116-135. MIRCEA FLORIN CRI-
COVEAN, Sf Vasile cel Mare, îndrumător al monahismului, în rev. Teolo-
gia, nr. 1-2/2004, p. 83-99. Idem, Sf Atanasie cel Mare al Alexandriei şi
Sf Vasile cel Mare al Cezareei Capadochiei, mari Părinţi ai Bisericii, în
rev. Teologia, nr. 112006, pp. 59-73. Idem, Epistolele Sf Vasile cel Mare
adresate osârduitorilor vieţii monahale, în rev. Teologia, nr. 2/2007,
pp. 109-122. Idem (Pr. Dr.), Sfântul Vasile cel Mare şi Amfilohiu al Iconu-
lui, în lumina epistolarului vasilian, în rev. Altarul Banatului, nr. 4-6/2006,
pp. 35-44. Idem, Aspecte ale vieţii monahale la Sfântul Vasile cel Mare, în
rev. Orizanturi teologice, nr. 2/2003, pp. 94-104. Idem, Legăturile Sfântu-
lui Vasile cel Mare cu creştinii din ţinuturile dacice, în rev. Orizonturi teo-
logice, nr. 3/2006, pp. 118-129. Idem, Suferinţele Sfântului Vasile cel
Mare, oglindite în Epistolele către Eusebiu al Samosatelor, în rev. M.O.,
nr. 5-8/2007, pp. 94-106. Idem, Sf Vasile cel Mare, îndrumător al mona-
hismului, în rev. Teologia, nr. 1-2/2004, pp. 83-99. FLORIN DoBREI, Sf Va-
sile cel Mare, organizator al asistenţei sociale, în rev. Teologia, nr. 412005,
pp. 140-168. Pr. Conf. Univ. Dr. NICU DUMITRAŞCU, Trei emisari ai lui
Valens în vederea pregătirii misiunii Sfântului Vasile cel Mare în Armenia,
în rev. Orizonturi teologice, nr. 4/2001, pp. 20-29. Idem, Misiunea Sfân-
tului Vasile cel Mare în Armenia, în rev. Orizonturi teologice, nr. 112002,
p. 3-11. Idem, O misiune specială a Sfântului Vasile cel Mare: confrun-
tarea cu împăratul Valens în viziunea celor doi Sfinţi Grigorie, de Nyssa
şi de Nazianz, în rev. Orizanturi teologice, nr. 2/2002, pp. 62-73. Idem,
Misiune creştină prin corespondenţă la Sfântul Vasile cel Mare, în rev. Ori-
zanturi teologice, nr. 4/2002, pp. 19-29. P. S. Prof. Dr. lRINEU SLĂTINEANUL,
PATROLOGIE 201
Hxperienţa comuniunii prin cunoaşterea spirituală întru dobândirea în-

dumnezeirii la Sf Vasile cel Mare, în rev. M.O„ nr. 5-8/2005, pp. 5-26.
Pr. Conf. Dr. CONSTANTIN Rus, Tineretul creştin şi lumea seculară: Omilia
.w Vasile cel Mare despre literatura păgână, în rev. Teologia, nr. 2/2003,
pp. 116-135. REMUS Rus, op. cit„ pp. 874-875. Literatură străină: I. P.
SHELDON-WILLIAMS, St. Basil of Caesarea, în The Cambridge History of
/,ater Greek and Early Medieval Philosophy ed. by A. H. ARMSTRONG,
Cambridge, At the University Press, 1967, pp. 425-432. J. -R. PoucHET,
/,a reception du traite de S. Basile sur le Sainte-Esprit, în Connaissance
des ?eres de l'Eglise, 69, 1998, pp. 22-31. Idem, S. Basile et la tradition
monastique, în Collectanea Cisterciensia 60, 1998, pp. 126-148. M. G1-
RARDI, Basilio di Cesarea e Origene. Un cinquantenio di ricerca in Italia,
în Adamatius 5, 1999, pp. 135-146. Idem, Basilio di Cesarea interprete
delia Scriitura. Lessico, principi ermeneutici, prassi, în Quaderni di « Ve-
taa Christianorum» 26, Bari, 1998. A. M. RITTER, Basilius von Caesarea,
art. în RGG, ed. a IV-a, Vol. 1, Tiibingen, 1998, col. 1154 ş.u. A. MEIS,
/)e Spiritu Santo: el significado pnumatol6gico de koinonia, în A.
MEis/A. REHBEIN/S. FERNĂNDEZ, Sapientia Patrum. Homenaje al Profesor
/)r. SERGIO ZANARTU UNDURRAGA SJ, pp. 199-224 (Anales 5112, 2000, San-
tiago de Chile, Pont. Univ. Catol. de Chile) B. ALTANER - A. STUIBER,
op. cit„ pp. 590-598; 305; 343, cu bibliografie. J. QUASTEN, Patrology, IV,
pp. 203-236, cu bibliografie. F. L. CRoss, art. Basil, St„ «the Great», în
ODCC, pp. 139-140. J. GRIBOMONT, Basil de Cesaree de Cappadoce,
în DECA, I, pp. 349-353. J. PAULI, OSB, Basil von Căsarea, în LACL,
pp. 99-105, cu bibliografie. Arhid. Prof. Dr. CONSTANTIN VOICU, Basilius
der Grosse in Leben der rumănischen orthodoxen Kirche und die Oeku-
menische Aktualităt, seiner Lehre iiber die Heilige Taufe, în Die Anfănge
des Christentums unter den Volkern Ost und Siidosteuropas, Heidelberg,
1989,pp.141-152.
Sfântul Grigorie de Nazianz (t 390)
Viaţa
Sfântul Grigorie de Nazianz este contemporanul şi prietenul
Sfântului Vasile. El s-a născut în anul 329 în Arianz, un sat
aproape de Nazianz, în Capadocia, din părinţi nobili. Tatăl său se
numea Grigorie şi a fost mai multă vreme aderentul unei secte
iudeo-păgâne, sectă sincretistă, numită a hipsistarilor (adoratorii
celui preaînalt; venerau şi focul, ţineau sâmbăta şi privitor la
mâncăruri urmau normele iudaice etc.). Sub influenţa soţiei sale,
Nona, o femeie pioasă şi creştină convinsă, a trecut la creştinism,
fiind botezat în anul 325 de episcopul de Nazianz. După moartea
acestuia în anul 328, fiindcă dăduse mărturisiri de bun creştin,
Grigorie (tatăl), succede în scaunul episcopal, în Nazianz, unde
a păstorit timp de 46 de ani.
Grigorie (fiul) a primit o educaţie religioasă aleasă, din par-
tea ambilor părinţi, dar mai ales din partea mamei sale, Nona,
care a avut asupra lui o influenţă covârşitoare. Primele cunoştinţe
de scris şi citit le-a primit în orăşelul Nazianz. Studiile mai înalte
le-a făcut la şcoala din Cezareea Capadociei, unde l-a cunoscut
pe Sfântul Vasile. De aici a trecut la Cezareea Palestinei, apoi la
Alexandria si în cele din urmă la Atena, unde a rămas 5 sau 6 ani.
A studiat: g~amatica, retorica, matematica, filosofia şi poezia. În
Atena a legat o strânsă prietenie cu Sfântul Vasile, prietenie care
a durat până la moartea acestuia. Cei doi amici au făcut la cele-
bra şcoală ateniană studii vaste şi aprofundate, din care au tras
mult folos în viaţă. Au ajuns să stăpânească foarte bine grama-
tica. Din retorică şi-au însuşit regulile acesteia, pentru a-şi putea
exprima gândurile într-o formă frumoasă, dar înlăturau minciuna,
de care se făcea mult uz pe atunci. Din muzică au învăţat numai
ceea ce era vechi şi armonios, pentru a îmblânzi mânia şi a potoli
PATROLOGIE 203
pornirile, lăsând pe seama teatrelor muzica uşoară, care avea ca

scop să producă numai plăcere. Cu multă seriozitate s-a ocupat
şi de celelalte studii, făcând cunoştinţă cu toate, şi bune şi mai
rele, căutând ca pe cele bune să le folosească, iar de cele rele să
se ferească. Pe lângă studiile profane, ei au mai cercetat şi apro-
fundat şi adevărurile Sfintei Scripturi. Studiul i-a absorbit aşa de
mult, încât se zice că dânşii nu cunoşteau decât numai două căi:
una care ducea la biserică şi alta la şcoală. Progresul pe care l-a
făcut Sfântul Grigorie în studii era atât de strălucit, încât ceilalţi
studenţi îl rugau să le ţină prelegeri şi să le lămurească diferite
probleme.
După un răstimp de 5 sau 6 ani petrecuţi în metropola clasi-
cismului, înarmat cu bogate cunoştinţe teologice, la vârsta de 30
de ani (în 359) părăseşte Atena, trece prin Constantinopol, unde îl
întâlneşte pe fratele său, Cesarie, - care practica aici medicina-, şi
pleacă împreună la Nazianz. Aici primeşte curând botezul creş
tin, după care, nu după mult timp, se dedică vieţii ascetice, re-
trăgându-se pe malul râului Iris, unde îşi ducea viaţa monahală şi
prietenul său, Vasile. În acest loc, departe de zgomotul vieţii pro-
fane, în liniştea singurătăţii, unde sufletul se simte mai aproape
de Creatorul său, este mai liniştit şi mai aproape în a-şi agonisi
comoară în Cer. Cei doi călugări practicau asceza şi studiau cu
mult suflet Sfânta Scriptură şi alte scrieri creştine, între care, cu
prioritate, operele lui Origen. Din acestea extrag mai multe pasaje
alese, pe care le-au numit Filocalia.
Deşi atât Sfântul Grigorie, cât şi Sfântul Vasile, doreau să
rămână departe de frământările religioase care pe atunci erau la
ordinea zilei, totuşi, ei sunt împinşi, prin forţa împrejurărilor, în
primele rânduri de luptă şi ajung cu timpul ca, smulşi din singu-
rătate, să intre în rândul celor mai de seamă luptători şi apărători
ai credinţei niceene.
Situaţia dificilă care a fost creată tatălui său (de către arieni)
a silit pe Sfântul Grigorie ca în anul 361 să părăsească singură
tatea şi să se întoarcă în Nazianz. Tatăl său semnase un simbol de
credinţă semiarian, alcătuit la sinodul din Rimini şi, din această
cauză, a întâmpinat o puternică opoziţie din partea credincioşilor.

Sfântul Grigorie reuşeşte prin cuvântările sale să oprească nemul-
ţumirile opoziţiei şi îndeamnă pe tatăl său să facă o mărturisire
de credinţă ortodoxă, reuşind în acest fel să restabilească liniştea
în eparhie. Din acest moment, credincioşii care îl vedeau pe Sfân-
tul Grigorie ca pe apărătorul credinţei ortodoxe şi om al păcii do-
reau să-l aibă ca preot al lor. Tatăl său, care era bătrân şi simţea
nevoia sprijinului fiului său în administraţia diocezei, împărtăşea
şi el dorinţele credincioşilor. De aceea, aproape în mod forţat,
după ce Sfântul Grigorie a cedat cu multă greutate stăruinţelor de
a fi preoţit, a fost hirotonit în treapta de presbiter. Acest act, pen-
tru care Grigorie nu se simţea destul de bine pregătit, l-a indispus
şi, de aceea, pleacă din nou în singurătate (pentru care el simţea
o deosebită dragoste), la prietenul său, Vasile, de unde se reîn-
toarce numai peste un an, după repetatele stăruinţe ale tatălui său.
Cu acest prilej ţine o cuvântare, 11Ept cpuyfl~ (fugă), prin care îşi
justifică fuga sa, arătând astfel măreţia preoţiei, dar şi responsa-
bilitatea ei. De acum înainte rămâne lângă tatăl său, căruia îi este
de mare sprijin.
În anul 372, Sfântul Grigorie a fost hirotonit - de către Sfântul
Vasile cel Mare - ca episcop al Sasimei, în Capadocia, o episcopie
nou creată, pentru care era o ceartă între Sfântul Vasile şi mitro-
politul Antim al Tianei. Sfântul Vasile dorea să-şi valorifice cât
mai repede drepturile asupra acestui ţinut şi, de aceea, a instalat
aici numaidecât un episcop. Noua demnitate, la care nu a râvnit
şi pe care n-a primit-o cu bucurie, a fost pentru Sfântul Grigorie
ocazia unei noi mâhniri. Nu a fost deloc încântat de satul pentru
care a fost numit episcop şi, de aceea, a crezut că este mai bine
să rămână ajutor pe lângă tatăl său, decât să se deplaseze la Sa-
sima. Acest eveniment a răcit puţin legătura amicală dintre cei
doi prieteni, dar aceasta doar pentru o scurtă perioadă. A rămas
în Nazianz până la moartea tatălui său, în anul 374. Curând după
aceasta moare şi mama sa. În anul 375 pleacă de aici şi se stabi-
leşte la Isauria, unde a primit cu mâhnire, în 379, vestea despre
moartea prietenului său, Vasile.
PATROLOGIE 205
Renumele său - de mare ortodox şi orator - era bine cunoscut

în Orient. De aceea, în primele luni ale aceluiaşi an (379), i se
prezintă o delegaţie care îl invită să vină la Constantinopol, să se
pună în fruntea credincioşilor de aici şi să înceapă lupta pentru
restabilirea ortodoxiei prigonite, mai mulţi ani la rând, de către
arienii atotputernici. Sfântul Grigorie a îndeplinit cererea con-
stantinopolitanilor şi a venit în capitală. Aici a grupat pe credin-
cioşi în jurul său, într-o capelă numită Anastasis (lnvierea), căci
toate celelalte biserici erau în mâna arienilor, şi în aceasta a
început combaterea ereziei ariene, rostind celebrele sale cuvân-
tări despre divinitatea Fiului, a Cuvântului lui Dumnezeu, după
care a primit numele de Teologul, nume care a fost atribuit Sfân-
tului Evanghelist Ioan. Acţiunea de reînviere pornită de Sfântul
Grigorie a câştigat din ce în ce mai mulţi aderenţi şi a ieşit în
curând învingătoare, în ciuda arienilor care căutau pe toate căile
să-i facă greutăţi. Îndrăzneala ereticilor arieni a mers până acolo,
încât odată, pe când Sfântul Grigorie servea la altar, au pătruns
în Biserică, provocând dezordini şi batjocorind pe credincioşi,
iar pe el l-au lovit, rănindu-l.
Drept răsplată pentru meritele deosebite şi activitatea sa îm-
potriva ereticilor, împăratul Teodosie cel Mare (379-395), clerul
şi poporul l-au ridicat pe Sfântul Grigorie în scaunul de patriarh al
Constantinopolului, convinşi că, în această calitate, activitatea sa
va fi mai eficace şi mai binefăcătoare pentru viitorul ortodoxiei.
La 27 noiembrie 380 a fost instalat de Teodosie şi de Meletie al
Antiohiei ca patriarh al Constantinopolului, după ce uzurpatorul
scaunului patriarhal, Maxim Cinicul, a fost alungat din acest
scaun pentru intrigă.
În anul 381, la Constantinopol, a avut loc al doilea Sinod
Ecumenic, convocat pentru aplanarea unor discuţii trinitare şi a
schismei antiohiene. Preşedinţia sinodului a avut-o Meletie, ar-
hiepiscopul Antiohiei, care era întâiul în rang între episcopii
prezenţi. Primul punct pe ordinea de zi, de care s-a ocupat sino-
dul, a fost ocuparea scaunului din Constantinopol. Sinodul a con-
siderat că episcopul canonic al Constantinopolului este Sfântul

Grigorie, iar intrusul filosof egiptean Maxim Cinicul este depus.
Nu mult după deschiderea sinodului, preşedintele acestuia,
Meletie, moare, iar preşedinţia i-a revenit Sfântului Grigorie, con-
siderat acum ca primul în rang. Noul preşedinte a dorit ca, mai
înainte de a începe discuţia asupra doctrinei trinitare, să aplaneze
schisma antiohiană. În acest scop, a propus o soluţie paşnică, care
părea că va fi acceptată, şi anume: fostul episcop Meletie fiind
mort, să fie recunoscut Paulin, rivalul lui Meletie, ca episcop ca-
nonic de Antiohia. Sinodul, spre întristarea Sfântului Grigorie,
nu numai că nu aderă la propunerea lui, dar a ales ca episcop,
pentru acea eparhie, pe presbiterul Flavian, fapt prin care schis-
ma nu a fost nicidecum aplanată, ci, din contră, a fost alimentată
pentru a mai trăi câţiva ani.
Între timp, sosesc la sinod şi episcopii din Macedonia şi Egipt,
care întârziaseră. Aceştia au făcut obiecţia cu privire la alegerea
Sfântului Grigorie ca arhiepiscop al Constantinopolului, zicând
că prin această alegere s-au încălcat dispoziţiile canonului 15 de
la Niceea, care interzice părăsirea unei episcopii şi ocuparea alteia.
Sfântul Grigorie este episcop de Sasima, deci să rămână acolo şi
să nu vină la Constantinopol. Opinia lor se baza pe interpretarea
greşită pe care o dădeau acelui canon, căci transferarea unui epis-
cop, de la o eparhie la alta, nu este anticanonică atunci când
aceasta este determinată de motive binecuvântate; de exemplu,
când un episcop în urma calităţilor lui superioare, este invitat de
către mai mulţi episcopi să-şi lase eparhia sa şi să se ocupe de
alta, pentru a întări acolo dreapta credinţă, ajunsă în primejdie.
Tocmai acesta este cazul Sfântului Grigorie (Al. Milaş, Canoanele
Bis. Ort., trad. de N. Popovici şi U. Kovincici, vol. I, p. II, p. 68).
Sfântul Grigorie, sensibil şi iubitor de pace, a rămas depri-
mat de cele ce a văzut că se întâmplă şi curând îşi depune demi-
sia din postul de patriarh al Constantinopolului. Printr-o cuvân-
tare patetică, îşi ia rămas bun de la episcopii din sinod, iar prin
alta, de la Biserica pe care o păstorise din noiembrie 380 până în
PATROLOGIE 207
iunie 381, povăţuind pe credincioşii acesteia să rămână tari în

credinţă şi să se supună poruncilor lui Dumnezeu. Se retrage apoi
la Nazianz, unde conduce Biserica de aici până la 383, când, prin
sprijinul lui, se alege episcop vărul său, Eulalius. Acum se re-
trage la moşia sa din Arianz, unde petrece ultimele zile ale vieţii,
ocupându-se cu compunerea de poeme şi cu exerciţii ascetice.
Trece la Domnul în anul 390.
Sfântul Grigorie Teologul avea un suflet delicat şi impresio-
nabil, dar pe care cruda realitate îl atingea uneori foarte dureros.
Nu era un om al acţiunii şi mai ales al unei acţiuni perseverente
şi prelungite. li plăcea mai mult singurătatea. Dacă Sfântul Va-
sile era un conducător, Sfântul Grigorie nu se distingea prin în-
suşiri pastorale, el era un strălucit orator. Era născut orator, ora-
tor cu inteligenţă clară şi cu imaginaţie bogată; cel mai mare ora-
tor al timpului. Cunoscând toate izvoarele artei oratorice, Sfântul
Grigorie ţinea cuvântări prin care entuziasma pe ascultători. Dar,
cu terminarea cuvântărilor, parcă şi rolul său se termina şi lăsa
altora sarcina executării. Sfântul Grigorie este mare ca teolog,
mare ca orator şi mare ca scriitor. Compoziţia scrierilor lui este
bine îngrijită, împodobită cu figuri de stil şi plăcută auzului şi
văzului. Stilul lui este fin şi delicat. În tratarea chestiunilor trini-
tare şi hristologice, el găseşte pentru exprimare termeni precişi,
expresii fericite, prin care fixează doctrina Bisericii.
Scrierile lui s-au bucurat în decursul timpului de mare autori-
tate. Unora li s-au făcut chiar şi glose.
Opera
Scrierile Sfântului Grigorie se împart în: cuvântări, poeme şi
scrisori. În Patrologia Greacă cuprind 4 volume (35-38).
I. Cuvântări
De la el s-au păstrat până în zilele noastre 45 cuvântări, de
conţinut variat. Unele sunt ţinute la Constantinopol (379-381),
iar altele la Nazianz. Ele pot fi împărţite în: dogmatice, festive,
panegirice, funebre, de ocazie şi morale.
I. Dogmatice
Cinci cuvântări teologice. Ele au fost ţinute în Capela În-
vierii din Constantinopol, în anul 380, în timpul cât a fost preot
acolo. Ele au fost îndreptate împotriva eunomienilor şi a mace-
donienilor. El însuşi le numeşte 'tfj~ 0coÂoyta~ Âoyot, căci în-
văţătura despre Cuvântul lui Dumnezeu se numea pe atuns_i:
0toÂoyta, şi, de aceea, acestea i-au adus numele de Teologul. In
ele apără învăţătura ortodoxă despre Sfânta Treime. Prima Cu-
vântare poate fi considerată ca o introducere şi elaborare de prin-
cipii fundamentale pentru adevărata teologie. Nu oricine poate să
vorbească despre Dumnezeu. Celui care vorbeşte despre Dum-
nezeu i se cere o înaltă puritate morală. Profesorul de teologie,
spune el, trebuie mai întâi sAă practice virtutea. Învăţătura despre
Dumnezeu, Sfânta Treime, Intrupare, Mântuire, Sfintele Taine, e
socotită dogmă şi asupra ei nu se poate filosofa. Dar învăţătura
despre lume şi lumi, despre materie, despre suflet, despre firile
intelectuale superioare (îngerii) şi inferioare, despre răsplată, de-
spre patimile lui Hristos, se poate filosofa. În Cuvântarea a doua
vorbeşte despre Dumnezeu în Sine: existenţa, firea şi atributele
Lui. Dumnezeu nu poate fi cunoscut pe cale raţională (Contra lui
Eunomiu). Despre Dumnezeu se p~ate cunoaşte cu certitudine că
El există; dar ce este El în Sine Insuşi depăşeşte posibilitatea
noastră de cunoaştere. Nici chiar inteligenţele superioare ale în-
gerilor nu Îl pot cunoaşte pe Dumnezeu în Sine. Natura substan-
ţei divine este mai presus de toate cuprinderile minţii omeneşti.
Dumnezeu, nefiind trup, este neînţeles, întâi, pentru că nu L-am
adora destul, al doilea, pentru a nu ne expune la nefericirea lui
Lucifer, al treilea, fiindcă n-am şti să vedem, prin mijlocul întu-
nericului ce ne înconjoară, o fiinţă care, după expresia proorocu-
lui David, se află închisă în propria Sa mărire, ce îi serveşte de
retragere. Existenţa lui Dumnezeu se dovedeşte cel mai bine prin
făpturile lumii văzute. De aici putem şti că există o cauză creatoare
şi proniatoare, aşa cum sunetul unui instrument dă mărturie de-
spre existenţa celui ce l-a făcut şi a celui care cântă. Această cu-
vântare, judecată în special, este cel mai însemnat tratat de teodicee.
PATROLOGIE 209
Cuvântarea a treia şi a patra intră în tema propriu-zisă a teolo-

giei şi tratează despre deofiinţimea celor trei Persoane divine, în
special despre dumnezeirea Logosului şi deofiinţimea Logosului
~u Tatăl, combătând obiecţiile şi textele biblice opuse de arieni.
In Cuvântarea a cincea vorbeşte despre Duhul Sfânt, Care e a
treia Persoană a Dumnezeirii, existând nu prin naştere, ci prin
purcedere.
Cuvântările 4 şi 5 sunt împotriva împăratului Iulian Apos-
tatul, pe care l-a cunoscut în timpul studiilor la Atena. Sfântul
Grigorie a găsit de cuviinţă să-l zugrăvească după cum merită. Se
pare că au fost scrise după moartea împăratului, în anul 363, însă
nu au fost niciodată ţinute în public. El argumentează superiori-
tatea creştinismului faţă de păgânism şi critică necruţător faptele
lui Iulian Apostatul. Prima cuvântare este un act de dură acuza-
ţie, un rechizitoriu complet, în care sunt expuse nedreptăţile tira-
nului, perfidiile, cruzimile, calculele nebune, planurile criminale
şi prejudiciile sale batjocoritoare şi profanatoare. După cum Fili-
picele lui Cicero şi cuvântarea lui Demostene pentru Coroană,
unde oratorul nu pledează numai o cauză, ci o şi răzbună, aseme-
nea, Cuvântarea aceasta a Sfântului Grigorie nu este numai o
cuvântare, dar si o corectie, însă acesta vorbeste într-un mod mai
dezinteresat, apărând o ~auză mai dreaptă, m~i înaltă. În Cuvân-
tarea a doua, Sfântul Grigorie povesteşte minunile prin care
Dumnezeu a zădărnicit scopurile lui Iulian, precum şi pedepsele
la care a fost osândit pentru nelegiuirea sa. Astfel, zice: „A fost
cutremurul de pământ care a împiedicat construirea templului,
crucea luminoasă care a apărut pe cer şi se imprimă pe veşmin
tele tuturor celor ce se aflau de faţă, nereuşita în expediţia contra
perşilor, moartea sa, care n-a fost făcută de numai câţiva come-
dianţi, ci de o trupă de bufoni, pe când, zice el, a lui Constans a
fost însoţită de ceremonialul bisericesc şi de toate onorurile mili-
tare". Grigorie toarnă în cele două Cuvântări toată vâlvătaia unei
trăiri viforoase a credinţei creştine şi tot uraganul stârnit de în-
cercarea lui Iulian de a se împotrivi mersului lucrurilor, prin su-
primarea creştinismului.
2. Cuvântări panegirice în cinstea sfinţilor: în cinstea Maca-

beilor, a Sfântului Atanasie, a lui Ciprian de Antiohia. În aceste cu-
vântări, Sfântul Grigorie utilizează toate izvoarele artei oratorice.
3. Cuvântări-Necrologuri: la moartea fratelui său, Cesarie, la
moartea surorii sale, Gorgonia, la moartea tatălui său, la moartea
Sfântului Vasile cel Mare. Sfântul Grigorie este primul care in-
troduce în literatura Bisericii genul cuvântărilor funebre, în acest
scop foloseşte normele oratoriei păgâne, pe care însă le aplică
unui fond curat creştin.
4. Cuvântări ocazionale: Despre fugă - prin aceasta, se jus-
tifică de ce a fugit de acasă după ce a fost hirotonit. Atitudinea
Sfântului Grigorie se justifică prin conştiinţa adâncă ce o avea
despre sensul şi grava răspundere a preoţiei. Ca mister, vocaţie şi
pastoraţie, preoţia este socotită de el drept o artă: „Preoţia, arta
de a conduce pe om - fiinţa cea mai complexă şi cea mai felurită
în gând şi în faptă - arta artelor şi ştiinţa ştiinţelor". Pentru a în-
ţelege măreţia preoţiei, o compară cu medicina: „ştiinţa vindecării
sufletelor cu ştiinţa vindecării trupurilor". Ceea ce caracterizează
misiunea preoţească este o chemare de sus şi o pregătire morală
deasupra oricărei critici, strălucind ca model pentru toţi cei ce
privesc la preot. Sfântul Ioan Gură de Aur şi Sfântul Grigorie cel
Mare, în cuvântările lor cu acelaşi subiect, s-au folosit de ea.
5. Cuvântarea de rămas-bun este predica de despărţire, după
demisia din postul de Patriarh al Constantinopolului, şi este ros-
tită în faţa celor 150 de ierarhi ai Sinodului II Ecumenic şi în faţa
tuturor credincioşilor săi.
6 . Mai are apoi Cuvântări morale: Despre caritate, Despre
divorţ ş.a.
Cuvântările lui, prin ideile curat creştine pe care le conţin şi
prin haina în care sunt îmbrăcate aceste idei, s-au bucurat de mare
cinste, atât în faţa contemporanilor, cât şi a posterităţii. Multe
dintre ele au fost traduse în limbi străine: latină, armeană, siriacă,
arabă, slavonă şi, mai nou, în limba română.
PATROLOGIE 211
II. Opera poetică datează din ultimii ani ai vieţii lui de la

Arianz, între 383-390. De la el au rămas 408 poeme, care pot fi
împărţite în: dogmatice - 38, morale - 38, istorice - despre el în-
suşi - 99, despre alţii - 8. Tot aici mai amintim şi 129 de epitafe
şi 94 de epigrame. Sfântul Grigorie cunoştea bine poezia greacă
de la Homer, Pindar şi tragici, până la ultimul epigon sau deca-
dent al spiritualităţii elenistice şi până la cei mai recenţi repre-
zentanţi ai literaturii creştine. Era trist că literele creştine n-aveau
încă corespondentul parnasului elenic. Conştient de talentul său
pentru poezie, şi pentru a arăta că şi creştinii ştiu să-şi expună în
versuri învăţătura lor, şi ca să se „mângâie ca lebăda bătrână, po-
vestindu-şi sieşi zborul aripilor sale", şi să-şi „frâneze năvala
puhoiului de cuvinte în proză", Sfântul Grigorie creează o operă
poetică.
Poezia dogmatică tratează despre Dumnezeu în Treime: Tatăl,
Fiul şi Duhul Sfânt; despre lume; despre Providenţă; despre în-
geri; despre suflet; despre cele două Testamente şi venir~a lui
Hristos; despre întrupare; contra lui Apolinarie; despre lntru-
parea lui Hristos; despre cărţile autentice ale Sfintei Scripturi; fiii
patriarhului Iacob; plăgile Egiptului; Decalogul lui Moise; minu-
nile lui Ilie şi Elisei; inscripţia din templul lui Ilie; despre ge-
nealogia lui Hristos; cei 12 ucenici ai lui Hristos; minunile lui
Hristos, după Matei, Marcu, Luca şi Ioan; parabolele lui Hristos,
după aceiaşi evanghelişti ş.a. Doctrina poemelor Sfântului Gri-
gorie rezumă doctrina lui din operele în proză.
Poemele morale tratează despre feciorie, despre comparaţia
vieţii din lume şi a vieţii duhovniceşti sau monahale, despre vir-
tute, despre dialogul cu lumea, despre fragilitatea firii umane şi
despre firea umană, despre puţina valoare a omului din afară,
despre drumurile vieţii, despre fericirea diferitelor feluri de viaţă
omenească, despre dorinţă, despre moartea celor dragi, despre
falşii prieteni, dialog contra celor ce jură des, contra mâniei, con-
tra iubitorilor de bogăţii, contra femeilor care se împodobesc prea
mult ş.a. Morala Sfântului Grigorie este o morală umanistă, strâns
legată de viaţa omenească în general. Cuprinde multe elemente
de filozofie morală populară. Este o morală monahală, orientată

ostil lumii laice, mai ales în poemele despre feciorie. Poemele
morale ale Sfântului Grigorie sunt un adevărat manual pentru
creştinul râvnitor după desăvârşire.
Poemele istorice sunt împărţite în două: despre sine şi despre
alţii. Ele sunt un izvor bogat şi preţios pentru cunoaşterea vieţii
atât a poetului, cât şi a altor personaje marcante ale timpului, foşti
colegi de studii, care ajunseseră dregători ai statului în provincia
Capadocia.
Una din scrierile în versuri, privitoare la cărţile canonice ale
Vechiului şi ale Noului Testament, a fost primită între canoanele
Bisericii Ortodoxe şi, ca atare, o găsim în Colecţiile canonice
bisericeşti.
De la Sfântul Grigorie ne-au mai rămas şi 94 de epigrame,
adică scurte texte versificate, ce tratează despre ceva propriu per-
sonajului respectiv şi-l caracterizează parţial sau în întregime.
Sunt dedicate epigrame: constructorului de case Giganţiu, lui
Eupraxie, lui Filagrie, agapeţilor şi agapetelor, adică monahilor
sau clericilor de mir şi monahilor care, sub pretext de evlavie,
trăiau sub acelaşi acoperiş unde se petreceau adesea lucruri
nepermise.
III. În Colecţia Migne s-au păstrat 245 de Scrisori de la
Sfântul Grigorie. Aproape toate datează din ultimii ani ai vieţii lui.
Din punct de vedere istoric, nu au o importanţă deosebită. Cele
mai multe au caracter particular, câteva sunt de conţinut dogmatic.
Acestea din urmă, printre care putem cita două: Către preotul
Cledonius, Împotriva apolinarismului, sunt preţioase documente
teologice.
Doctrina
Făcând parte din „tripleta de aur" a Capadocienilor, învăţă
tura sa se înscrie în gândirea Sfântului Vasile cel Mare şi a
Sfântului Grigorie de Nyssa. El arată că Dumnezeu există şi este
cauza făcătoare şi susţinătoare a întregii lumi (Cuv. 2, 6). Nimeni
nu ştie ce este Dumnezeu în natura şi fiinţa Sa. Vom şti aceasta
PATROLOGIE 213
atunci când elementul din noi, mintea şi raţiunea noastră, se va uni

cu elementul divin din noi, iar chipul se va urca spre arhetipul
după care tânjeşte (Cuv. 2 teol., 17). Existenţa şi ordinea lumii nu
pot fi produsul întâmplării, ci opera lui Dumnezeu. Raţiunea cea
de la Dumnezeu, înnăscută nouă tuturor, prima lege din noi, ne
duce de la cele văzute la Dumnezeu.
Învăţătura despre Sfânta Treime este deosebit de avansată la
Sfântul Grigorie şi de aceea ea a fost recunoscută de Sinoadele
din Efes (431) şi din Calcedon (451). Cea mai înaltă cunoştinţă
- spune el - este cunoştinţa Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh.
Explică admirabil unitatea naturii divine şi distincţia Persoane-
lor. Această profesiune de credinţă trebuie să fie conducătorul in-
separabil al vieţii noastre: o singură divinitate şi putere ce se gă
seşte unită în trei şi care cuprinde trei lucruri, nu diferite în
esenţă şi în natură, nu mărite prin vreo adăugire, nici micşorate
prin vreo sustragere, egale sub toate raporturile, aceleaşi în toate
sensurile, precum în cer mărimea şi frumuseţea - uniunea infinită
a trei infiniţi - Dumnezeu, dacă îi considerăm pe fiecare în sine,
tot aşa Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, de vreme ce fie~are conservă
caracterul Său personal; Dumnezeu, toţi Trei, când li considerăm
împreună, având aceeaşi substanţă, aceeaşi natură, o demnitate
egală şi totdeauna unite prin aceeaşi voinţă, prin comunitate de
acte şi prin aspiraţia perpetuă către unitate, Îl compun pe Dum-
nezeu- Tatăl, Care nu este născut (ayEvvi 'toc;), Fiul născut
(yEvvi'toc;), iar Duhul Sfânt purces (EK1t6peucrtc; sau EK1tEµ'lftc;).
Demonstrează că singura si unica natură a Tatălui este comună
celor trei Persoane. În Tatăl, calitatea de a fi născător este cauza
fundamentală a divinităţii Fiului şi a Sfântului Duh. Acel care nu
are început, precum şi Acel care este născut şi Acel care purcede
au o singură şi aceeaşi natură divină, aşa cum nu se află decât o
singură natură umană în aceste trei lucrări: inteligenţa, raţiunea
şi spiritul. O persoană depinde de alta şi aceasta este un lanţ veri-
tabil de aur şi nu un lanţ salutar.
În hristologie, el susţine unitatea Persoanei în Iisus Hristos.
Acesta S-a golit de ceea ce era şi a luat ceea ce nu era; dar El n-a
devenit doi, ci a ţinut să fie unul în doi. Cele două firi ale Mân-
tuitorului, divină şi umană, sunt unite nu după har, aşa cum sus-
ţineau cei ce interpretau greşit adevărul Întrupării Domnului, ci
după esenţă (1rn:r' ouaiav). De aceea Fecioara Maria este Năs
cătoare de Dumnezeu.
Despre relaţia Fiului şi a Sfântului Duh cu Tatăl zice: „Dacă
se afla un timp când Tatăl nu exista, acesta este când Fiul nu
exista şi acesta este când Sfântul Duh nu exista". Dar dacă unita-
tea exista la început, asemenea şi cele trei Persoane. Sfântul Gri-
gorie este cel dintâi care exprimă fără ezitare dumnezeirea Duhu-
lui Sfânt. Încă din anul 372, el afirmă clar, într-o predică publică,
că Sfântul Duh este Dumnezeu şi că acest adevăr nu trebuie ţinut
ascuns: „Cât timp vom ţine ascunsă lumina sub obroc şi vom re-
ţine altora cunoaşterea deplină a dumnezeirii (Duhului Sfânt)?",
se întreba el (Cuv. 12, 6). El afirmă consubstanţialitatea Duhului
Sfânt cu Tatăl.
În ceea ce priveşte călcarea poruncilor divine de către primii
oameni, el o consideră ca o perturbaţie a armoniei primare; de
aici, zice el, reiese că sufletul se supune acum trupului şi tinde
către senzualitate; de aici întinarea sufletului însuşi, tulburările
care agită lumea socială şi, în fine, moartea. Ea a adus toată ine-
galitatea între oameni: bogăţia, sărăcia, sclavia şi tirania şi toate
cele ce derivă din acestea. În Cuv. 14, 26, el spune: „Priveşte la
egalitatea de la început, nu la împărţirea de mai de pe urmă; ia
seama nu la legea celui mai puternic, ci la aceea a Creatorului. Dă
ajutor firii, după putere, cinsteşte vechea libertate, ruşinează-te
de tine însuţi, acoperă cu neamul tău necinstea".
Despre ierarhie se exprimă astfel: „Ridicaţi ochii către cer,
lăsaţi-i la pământ, vedeţi cum totul e format şi există o ordine în
lumea sensibilă, ordine printre îngeri, ordine în stele şi în mişca
rea lor. Dezordinea, din contră, este ruina lumii fizice, precum şi
a lumii sociale. Aceeaşi ordine este deopotrivă necesară în Bise-
rică. Ea constă în faptul că unii sunt stabiliţi pentru a fi oi, alţii
pentru a fi păstori, aceştia pentru a comanda, aceia pentru a se
supune ... ".
PATROLOGIE 215
Vorbind despre viaţa monahală, arată că viaţa cenobitică

este filosofia prin excelenţă.
Sfântul Vasile cel Mare numeşte pe Sfântul Grigorie de Na-
zianz: vas ales, izvor profund şi gura lui Hristos, declarându-l
vrednic de a guverna întreg universul. Ieronim, Rufin şi Cassian
admiră foarte mult pe Sfântul Grigorie, luându-l ca model în
toate. Sfântul Ioan Cassian spune: „Grigorie de Nazianz, această
lumină atât de strălucitoare a ştiinţei şi învăţăturii creştine, pe
acest om, mort deja de multă vreme, dar care vieţuieşte totdeau-
na prin autoritatea şi credinţa sa ... "
Gândirea filosofică a Sfântului Grigorie de Nazianz va ră
mâne principiu normativ al întregii gândiri creştine până în vre-
mea noastră.
BIBLIOGRAFIE
EDIŢII ŞI TRADUCERI: J. P. MIGNE, PG, 35-38. CPG, 3030-3125. Tra-

ducerea în latină a lui Rufin: A. ENGELBRECHT, Tyranii Rufini Orationum
Gregarii Nazianzeni novem interpretatio, CSEL, 46, 1910. Traduceri:
Engleză: A. J. MASON, The Five Theological Orations of Gregory of
Nazianzus, Cambridge, Patristic Texts, Cambridge, 1899. Franceză:
PAUL GALLAY, Gregoire de Nazianze, Les discours theologiques, Paris,
1943. GREGOIRE DE NAZIANZ, La Passion du Christ, A. TUILIER, în SC
149, Paris, 1969. Idem, Lettres theologiques, P. GALLAY, în SC 208,
Paris, 1974. Idem, Discours 1-3, J. BERNARD!, în SC, Paris 1978. Idem,
Discours 27-31 (Discours theologiques), P. GALLAY, în SC 250, Paris,
1978. Idem, Discours 20-23, J. MossAY, în SC 270, Paris, 1980. Idem,
Discours 24-26, J. MossAY, în SC 284, Paris, 1981. Idem, Discours 4-5.
Contre Julien, J. BERNARD!, în SC 309, Paris, 1983. Română: Pr. GH.
TILEA şi NICOLAE I. BARBU, Sf Grigorie de Nazianz, Cele cinci Cuvântări
despre Dumnezeu, Curtea de Argeş, 1947. Ale Celui între Sfinţi Părintelui
nostru GRIGORIE DE NAZIANZ, Cele cinci cuvântări teologice, trad. din lb.
greacă, introducere şi note de Pr. Dr. Acad. DUMITRU ST ĂNILOAE, Editura
Anastasia, 1993. Texte alese din poezii şi scrisori în rom.: I. CoMAN,
Geniul Sf Grigorie de Nazianz, Bucureşti, 1937. Idem, Tristeţea poeziei
lirice a Sf Grigorie de Nazianz, Bucureşti, 1937. SFÂNTUL GRIGORIE
TEOLOGUL, Cuvânt la Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos, Cuvânt la
SfintelePaşti, Panegiric (Cuvânt de laudă la Sfântul Vasile cel Mare), vo-

lum dedicat Anului Omagial al Sfinţilor Capadocieni - 2009, cu un cuvânt
înainte al P. F. Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,
E.I.B.M.B.0.R., Bucureşti, 2009, 162 p. Italiană: C. TRUZZI, San Grego-
rio di Nazianzo. Discorso funebre in onore di San Cesario di Nazianzo,
medico, trad. ital. cu text grec, Reggio Emilia, 1998. R. PALIA, Gregorio di
Nazianw, «Sulla virtu» carmi esametrici [I, 2, 9 AIB], Introduzione di C.
CRIMI e R. PALIA. Testo critico e trad. ital. di R. PALIA. Commento di M.
KERTSCH. Appendici a cura di C. CRIMI, J. GUIRAU e R. PALIA, Pisa, 1999.
STUDII ŞI MANUALE: Literatură în limba română: Dr. NICODIM
MILAŞ, Canoanele Bisericii Ortodoxe, traduse de N. COVINCICI şi Dr. NI-
COLAE POPOVICI, Arad, 1930, vol. I, partea a II-a, p. 68. I. G. COMAN, Pa-
trologie, 1956, pp. 177-185. Idem, Geniul Sfântului Grigorie din Nazianz,
Institutul Român de Bizantinologie, nr. 3, Bucureşti, 1937, 62 p.; republi-
cat în rev. S.T., nr. 4-6/1994, pp. 3-37. Idem, Sfântul Grigorie Teologul,
educator al tineretului, în Tinerimea creştină, nr. 2/1937, pp. 4. Idem,
Sfântul Grigorie de Nazianz despre împăratul Iulian, încercare asupra
discursurilor IV şi V, volumul I, Institutul Român de Bizantinologie, nr. 5,
Bucureşti, 1938, 164 p. Idem, Tristeţea poeziei lirice a Sfântului Grigorie
de Nazianz, Bucureşti, Editura Institutului Român de Bizantinologie, nr. 7,
1938, 41 p. Idem, Două femei de elită din epoca de aur a patristicei: Gor-
gonia şi Macrina. Sfântul Grigorie de Nazianz şi Sfântul Grigorie de Nyssa
despre surorile lor, în rev. S.T., nr. 2/1940, vol. II, pp. 89-126; extras,
Bucureşti, Tipografia Cărţilor bisericeşti, 1941, 40 p. Idem, Rolul social al
milei creştine la Părinţii Capadocieni, Tipografia Diecezană, Beiuş, 1945,
86 p. Idem, Iconomia Învierii Domnului în predicile pascale ale Sfântului
Grigorie de Nazianz şi Sfântul Grigorie de Nyssa, în rev. G.B., nr. 3-4/1955,
pp. 177-186. Idem, Studiile universitare ale Părinţilor Capadocieni, în
rev. S.T., nr. 9-10/1955, pp. 531-554. Idem, Poezia Sfântului Grigorie de
Nazianz, în rev. S.T., nr. 1-2/1958, pp. 68-92. Idem, Chipul Sfântului Ci-
prian în panegiricile Sfântului Grigorie de Nazianz şi Prudenţiu, în rev.
S.T., nr. 3-4/1961, pp. 123-149. Pr. Prof. ŞT. ALEXE, Critica marei plăgi a
cametei la sfinţii Părinţi Capadocieni, în rev. M.M.S., nr. 7-8/1960, pp.
433-444. Arhim. GRIGORE BĂBUŞ, Cele cinci Cuvântări teologice ale
Sfântului Grigorie Teologul, în rev. M.O., nr. 7-8/1958, pp. 486-500. JEAN
BERNARDI, Grigorie din Nazianz Teologul şi epoca sa (330-390), traducere
de CRISTIAN Por, cu o selecţie a Poemelor autobiografice în traducerea
Diac. IOAN I. lcĂ JR., Editura Deisis, Colecţia Philosophia christiana,
Seria Iniţieri, Sibiu, 2002, 396 p. Pr. Prof. NICOLAE BORDAŞIU, Aspecte ale
PATROLOGIE 217
trăirii creştine în viaţa şi opera Sfântului Grigorie Teologul, în rev. G.B.,

nr. 1-2/1972, pp. 59-62. Pr. MARIN M. BRANIŞTE, Momente şi aspecte ale
prieteniei Sfinţilor Părinţi Capadocieni, în M.O., nr. 1-2/1962, pp. 40-56.
Magistr. VASILE I. BRIA, Hristologia Sfântului Grigorie de Nazianz, în
rev. Ortodoxia, nr. 2/1960, pp. 197-211. Pr. ILIE BRĂTAN, Sfântul Grigorie
Teologul, în rev. M.O., nr. 1-2/1958, pp. 39-44. Idem, Sfântul Grigorie de
Nazianz, dascăl ortodox, în rev. M.O., nr. 7-8/1976, pp. 515-528. Pr. Prof.
DUMITRU CALCIU, Poezia religioasă a Sfântului Grigorie Teologul, în rev.
M.O., nr. 1-2/1974, pp. 8-14. Magistr. CONSTANTIN I. CORNIŢESCU, Sfântul
Grigorie de Nazianz despre familia sa, în rev. S.T., nr. 5-6/1964, pp. 350-366.
Pr. GRIGORIE CRISTESCU, Sfântul Grigorie Teologul, în rev. S.T., nr. 2/1932,
pp. 21-32. Drd. VASILE CRISTESCU, Influenţa teologiei trinitare a Sfântului
Grigorie de Nazianz asupra gândirii creştine ulterioare, în rev. Teologie
şi Viaţă, nr. 1-2/1992, pp. 42-58. G. ERBICEANU, Sântul Grigorie Nazian-
zianul supranumit şi Teologul, în rev. B.O.R., nr. 2/1885, pp. 129-135. Arhid.
IOASAF GANEA, Sfântul Grigorie Teologul, propovăduitor al iubirii de se-
meni, în rev. M.O., nr. 1-211975, pp. 17-22. Diac. Asist. IOAN I. ICĂ, Teolo-
gie şi teologi după Sfântul Grigorie de Nazianz, în rev. M.A., nr. 111989,
pp. 40-56. VASILE LOICHIŢA, Sfântul Grigorie de Nazianz - Din teo- şi
christologia sa, în volumul: Omagiu Înalt Prea Sfinţiei Sale Dr. Nicolae
Bălan, Mitropolitul Ardealului I905-1955. La împlinirea a cincizeci de
ani de activitate bisericească, Sibiu, 1956, pp. 382-384. Pr. ILIE D. NE-
GOIŢĂ, Învăţătura despre Sfântul Duh la Sfântul Grigorie de Nazianz, în
rev. G.B., nr. 9-10/1968, pp. 1004-1009. Prof. STYLIANOS PAPADOPOULOS,
Sfântul Grigorie de Nazianz sau «Teologul», traducere de Diac. Drd. ILIE
FRĂCEA, în rev. G.B., nr. 1-311982, pp. 110-116. Idem, Vulturul rănit.
Viaţa Sfăntului Grigorie Teologul, trad. de Pr. Dr. CONSTANTIN COMAN/
Diac. CORNEL COMAN, Editura Bizantină, Bucureşti, 2002. CONSTANTIN
PÂRVU, Actualitatea omiletică a Sfântului Grigorie de Nazianz, în rev. M.O.,
nr. 5-6/1955, pp. 295-308. Prof. NICOLAE PETRESCU, Învăţătura despre
preoţie după Sfântul Grigorie de Nazianz şi chipul de preot al lui însuşi,
în rev. M.O., nr. 5-6/1966, pp. 391-399. Idem, Idei despre pace, ordine şi
disciplină în Cuvântarea a XXXII-a a Sfântului Grigorie de Nazianz, în
rev. M.B., nr. 1-3/1972, pp. 39-46. M(IHAI) P(OPESCU), Grigorie de Nazianz
ca teolog, în rev. B.O.R., nr. 8/1903(-1904), pp. 901-911. Idem, Învăţătura
lui Grigore de Nazianz despre Trinitate, în rev. B.O.R., nr. 10/(1903-)
1904, pp. 1145-1156; nr. 8/1905(-1906), pp. 893-898. Idem, Sfântul Gri-
gorie de Nazianz şi învăţătura sa, în rev. B.O.R., nr. 10/(1904-)1905,
pp. 1133-1141; nr. 5/1905-1906, pp. 520-530. Idem, Învăţătura lui Grigorie
de Nazianz despre Trinitate, în rev. B.O.R„ nr. 8/1905-1906, pp. 893-898.

Diac. Drd. MARIN SAVA, Profilul teologului după Sfântul Grigorie de Na-
zianz, în rev. S.T„ nr. 5-6/1969, pp. 387-391. NICOLAE V. STĂNESCU, Teo-
logie şi viaţă la Sfântul Grigorie de Nazianz, în rev. M.O., nr. 1-2/1962,
pp. 3-12. Dr. DUMITRU STĂNILOAE, Studenţii şi preoţia. Pomenind pe Sfân-
tul Grigorie Teologul, în Revista Teologică, nr. 111932, pp. 1-15. Pr. Lect.
Dr. IOAN C. Tuşu, Preoţia creştină - «artă a artelor» şi «ştiinţă a ştiinţelor»,
însemnări pe marginea tratatului despre preoţie al Sfântului Grigorie de
Nazianz, în rev. Teologie şi Viaţă, nr. 1-7/2001, pp. 109-122. Drd. CORNELIU
ZĂ VOIANU, Chipul preotului după opera Sfântului Grigorie de Nazianz, în
rev. Ortodoxia, nr. 2/1979, pp. 333-348. Prof. ADRIAN N. POPESCU, Sfântul
Grigorie Teologul despre părinţii şi fraţii săi, în rev. G.B„ nr. 1-4/2001,
pp. 85-93. Pr. Drd. NICOLAE MARIUS PAICU, Treimea teologică şi treimea
iconomică în teologia Sfântului Grigorie de Nazianz, în rev. Teologie şi
Viaţă, nr. 5-8/2002, pp. 57-67. Asist. Univ. Dr. MARIUS TELEA, Învăţătura
Sfântului Grigorie de Nazianz despre cele două firi din persoana lui Iisus
Hristos, în rev. Altarul Banatului, nr. 4-612002, pp. 44-57. REMUS Rus,
op. cit„ pp. 324-325. Literatură străină: P. GALLAY, La vie de Saint
Gregoire de Nazianze, Lyon, 1943. Idem, Langue et style de S. Gregoire
de Nazianze dans sa correspondance, Paris, 1933. Idem, Gregoire de Na-
zianze, Paris, 1959. F. LEFHERZ, Studien von Gregar von Nazianz, Bonn,
1958. M. M. HAUSER-MEURY, Prosopographie zu den Schriften Gregors
von Nazianz, Bonn, 1960. L. F. M DE JONGE, De S. Gregarii Nazienzi car-
minibus, Amsterdam, 1910. MICHELE PELLEGRINO, La poesia di S. Gregorio
Nazianzno, Milano, 1932. F. LEFHERTZ, Stitdien zu Gregar von Nazianz,
Bonn, 1958. T. SPIDLIK, Gregoire de Nazianze, Roma, 1971. H. ALTHAUS,
Die Heilslehre des hl. Gregor von Nazianz, Mtinster, 1972. M. KERTSCH,
Bildersprache bei Gregar von Nazianz, Graz, 1978. F. TRISOGLIO, Gregorio
di Nazianzeno, II messaggio spirituale di un teologo, di un poeta precursore
delie ansie moderne, Tielle Media, Roma, 1999. F. CAYRE, Patrologie, I,
pp. 404-411. O. BARDENHEWER, III, pp. 162-188. J. TIXERONT, Patrologie,
pp. 227-230. B. ALTANER -A. STUIBER, op. cit„ 1980, pp. 298-303, cu biblio-
grafie. J. RoussE, Gregoire de Nazianze (14), în DSp. VI, 1967, col. 932-971,
cu bibliografie. J. QuASTEN, Patrology, III, pp. 236-254, cu bibliografie. J.
GRIBOMONT, Gregoire de Nazianze, în DECA, I, pp. 1108-1111. A. c.
WAY, P. O. KRISTELLER, F. E. CRANZ, Catalogus translationum et com-
mentariorum 2, Washington DS, 1971, pp. 43-192. F. TRISOLGLIO, San
Gregorio Nazianzeno, Bibliografia 1966-1993, în Lustrum 38, 1996. C.
HARTMANN, Gregor von Nazianz, în LACL, pp. 262-266, cu bibliografie.
r
Sfântul Grigorie de Nyssa (ţ 394)
Viaţa
Este fratele mai mic al Sfântului Vasile cel Mare. S-a născut
în Cezareea Capadociei în jurul anului 335. Educaţia şi instrucţia
elementară o primeşte în familie de la sora sa, Macrina, şi de la
fratele său, Vasile, pe care îl numeşte „părintele şi dascălul" său
şi pe care îl compară cu Moise, cu Samuel, cu Ilie, cu Ioan Bo-
tezătorul şi cu Pavel. Educaţia şi-o desăvârşeşte sub îndrumarea
lui Libaniu şi a altor personalităţi de seamă ale vremii. Datorită
atmosferei religioase din familie şi a educaţiei fratelui său, Va-
sile, el se dedică ţ3isericii şi ajunge până la treapta de citeţ în ie-
rarhia inferioară. In urma unei crize de conştiinţă, a părăsit viaţa
bisericească, devine profesor de retorică şi se căsătoreşte. La anul
385, Sfântul Grigorie de Nazianz îl mângâie pe Sfântul Grigorie
de Nyssa pentru moartea soţiei sale, Teosevia, „soţie de preot cu
adevărat sfântă". Dar se pare că cei doi soţi se despărţiseră cu
mult înainte, prin bună înţelegere, îmbrăţişând amândoi viaţa
monahală, căci încă în scrierea sa Despre feciorie, alcătuită în
370 sau 371, la îndemnul fratelui său, Vasile (devenit episcop în
370), îşi exprimă regretul că n-a rămas necăsătorit, ca să poată
ajunge la „culmea fecioriei". În urma sfaturilor primite de la fra-
tele său, Vasile, şi de la prietenul său, Grigorie de Nazianz, el se
retrage la mănăstirea întemeiată de Vasile pe malul râului Isis, în
Pont. Rămâne aici timp de 10 ani. De acolo l-a scos Sfântul Va-
sile, după cât se pare, spre sfârşitul anului 371, şi l-a aşezat în
scaunul de episcop de Nyssa, eparhie care era sub jurisdicţia lui
Vasile. Nyssa era un oraş nu departe de Cezareea. Dar numai silit
fiind de fratele său, a primit Sfântul Grigorie această înaltă răs
pundere. Bunătatea lui, dusă până la naivitate (a1tÂO't11<;), l-a făcut
să nu se distingă deloc prin calităţi pastorale administrative. Era
stângaci chiar în chestiunile de conducere ale eparhiei. Situaţia

Bisericii creştine era dificilă în acea vreme, căci arienii o atacau
din toate părţile, depuneau pe episcopii ortodocşi şi instalau pe
cei ce erau de aceeaşi credinţă cu ei. De aceea, la conducerea
eparhiilor ortodoxe se cerea să fie episcopi energici, oameni de
acţiune, care să ştie să se opună cu succes tentativelor ariene. Dar
tocmai de aceste însuşiri era lipsit Sfântul Grigorie de Nyssa şi,
de aceea, fratele şi superiorul său se plângea adesea de stângăcia
şi naivitatea lui. Inferior în chestiuni de administraţie, el s-a vali-
dat ca om de doctrină - este cel mai adânc cugetător creştin din
Orient, după Origen şi Atanasie - şi şi-a pus în serviciul Bisericii
această calitate a spiritului său.
După câţiva ani de păstorire, în anul 376 arienii au găsit mo-
tive să-l depună şi chiar să-l exileze. Pretextul sub care a fost în-
depărtat din scaun era că, ziceau arienii, a fost instituit necano-
nic şi că nu a administrat corect averea Bisericii. Acestea erau
motive inventate, formale, căci el a fost exilat, în fond, pentru că
era de altă partidă decât a lor, pentru că era ortodox şi le era mare
adversar. După moartea împăratului arian Valens (378), influenţa
arienilor scăzând considerabil, el se reîntoarce din exil şi ocupă
scaunul eparhiei care îi rămăsese încă credincioasă şi în timpul
absenţei.
În anul 379 ia parte la un sinod din Antiohia, unde, remarcân-
du-se prin calităţile sale, primeşte din partea sinodului o misiune
în Arabia, Pont şi Palestina. În acest timp, el este ales mitropolit
de Sevasta în Armenia, unde a fost reţinut - zice el - câteva luni,
ca „într-o captivitate babilonică" (Scrisoarea 19).
În anul 381 participă la al doilea Sinod Ecumenic, unde, ca
delegat al sinodului, a ţinut la înmormântarea fostului preşedinte
al acestuia, Meletie din Antiohia, o cuvântare. Ortodoxia lui s-a
manifestat aşa de strălucit atunci, încât a fost numit „stâlpul Or-
todoxiei", iar împăratul Teodosie, prin legea din 30 iulie 381, îl
numără printre episcopii care constituie garanţia Ortodoxiei, ho-
tărând că, în dioceza Pontului, vor fi priviţi ca eretici toţi acei
PATROLOGIE 221
episcopi care nu vor sta în comuniune cu Sfântul Grigorie de

Nyssa, cu Eladiu din Cezareea şi cu Otreius din Melitene.
În anul 385 sau 386 Sfântul Grigorie vine din nou la Con-
stantinopol, unde a ţinut cuvântări la înmormântarea principesei
Pulc]ieria şi a împărătesei Flavia.
11 întâlnim încă o dată, în anul 394, în capitală, la un sinod
convocat pentru aplanarea diferendului ivit între 2 episcopi din
Arabia (Bostra). Cu acest prilej, ia parte şi la sfinţirea unei bise-
rici din Constantinopol. De aici înainte nu mai ştim nimic despre
el. Probabil că, nu mult după acest sinod, a murit (394). Biserica
serbează pomenirea lui în 10 ianuarie.
Sfântul Grigorie de Nyssa face parte din grupul marilor Capa-
docieni: Vasile, Grigorie de Nyssa şi Grigorie de Nazianz. Aceşti
3 episcopi orientali, trăind în strânse legături de sânge (Vasile şi
Grigorie de Nyssa fiind fraţi) şi prietenie, au luptat mult, fiecare
în felul său, pentru triumful ortodoxiei, atât de persecutate în acea
'
'!
1 vreme. Vasile s-a distins ca un om de conducere, Grigorie de
Nazianz ca orator, iar Grigorie de Nyssa mai mult ca gânditor, ca
filosof. În baza acestor însuşiri, ei au fost deja de mult timp ca-
racterizaţi, spunându-se că: Vasile era braţul care lucrează, Gri-
gorie de Nazianz gura care vorbeşte, iar Grigorie de Nyssa, capul
care cugetă. Este de la sine înţeles că aceste calităţi nu trebuie
luate în sensul strict al cuvântului, căci şi Sfântul Vasile ştia să
judece şi să vorbească etc. Cert este că, în ansamblu, ei se com-
pletează armonios unul pe altul şi, prin munca lor dezinteresată,
au ridicat foarte mult prestigiul Bisericii.
Sfântul Grigorie de Nyssa, ca filosof şi profund gânditor, s-a
străduit să arate că raţiunea şi credinţa nu se opun, ci se comple-
tează una pe cealaltă. A căutat să-şi expună întotdeauna ideile cât
mai precis şi să le aranjeze în aşa fel încât să fie cât mai bine înţe
lese. Tendinţa lui era de a expune doctrina creştină într-un sistem
cât mai complet, lucru pe care a încercat şi Origen să-l facă, de
aceea l-a şi luat pe acesta drept model. Influenţa lui Origen n-a
fost întotdeauna binefăcătoare asupra lui, dar aceasta nu i-a ştir
bit autoritatea lui doctrinară. În filosofie a fost neoplatonic. Ca
teolog speculativ, a ştiut să răspundă într-un mod admirabil şi

eficace subtilităţilor ereticilor, care se bazau pe filosofie, şi tre-
buia, pentru a-i combate mai eficace, să li se răspundă cu aceleaşi
arme, dar Sfântul Grigorie şi-a îndeplinit bine acest rol.
Ca scriitor, are adesea un stil obscur şi cu fraze lungi. La Si-
nodul II Ecumenic el apare moştenitorul cugetului Sfântului Va-
sile şi face să triumfe Ortodoxia, pentru a cărei victorie a luptat
şi fratele său. Sinodul VII Ecumenic îl numeşte „părintele pă
rinţilor".
Opera
Scrierile lui pot fi împărţite în: exegetice, dogmatice şi po-
lemice, ascetice, cuvântări şi epistole.
I. Scrieri exegetice şi omilii. În exegeză Sfântul Grigorie
interpretează atât literal, mai ales în operele în care urmăreşte
scopuri dogmatice, cât şi alegoric, în cele de edificare sufletească.
1. Despre crearea omului (ITEpt Ka'tacrKEUÎJ~ 'tou av0pomou).
Este scrisă nu mult după moartea Sfântului Vasile (t 379), la
cererea fratelui său, Petru, căruia îi este şi dedicată. Tratează de-
spre crearea omului, explicând locul de la Geneză 1, 26: „ Să fa-
cem pe om după chipul şi asemănarea Noastră". Prin acest tratat
completează lucrarea Sfântului Vasile Despre cele 6 zile ale
creaţiei. Sfântul Vasile nu vorbise acolo şi despre crearea omu-
lui, dar simţindu-se nevoia de a fi explicată în întregime, Sfântul
Grigorie completează ceea ce nu a scris fratele său. Descrie sta-
rea omului înainte şi după căderea în păcat şi combate teoriile
greşite cu privire la preexistenţa sufletului omenesc (teorie sus-
ţinută de Origen), precum şi metempsihoza, dar reţine ideea de
apocatastază şi de mântuire generală.
2. Apologie pentru Hexaimeron ('AnoÂO"(TJ'ttKO~ 7tEpt 'tfj~
'E~aT)µEpov). Este scrisă după cea mai de sus, de asemenea la ce-
rerea fratelui său, Petru, episcop de Sevasta, care avea unele ne-
dumeriri cu privire la cele relatate în Geneză, despre crearea lumii.
În introducere, spune că, la cele scrise de „Părintele şi învăţătorul
PATROLOGIE 223
nostru" Vasile în această privinţă şi care sunt inspirate şi tot atât

de vrednice de admirat ca şi cele scrise de Moise, nu ar mai tre-
bui nici o explicare. Totuşi, el dă explicaţiile cerute. În acelaşi
timp face şi o apărare a lucrării fratelui său, din care cauză
această scriere se şi numeşte apologie. Locurile obscure încearcă
să le explice cu ajutorul unor teorii metafizice.
3. Despre viaţa lui Moise sau Despre perfecţiunea în virtute
(ITEpt 'tOU ~tO'U Mo'UO'Effi<; ft fIEpt 'tfj<; Ka't' apE'tÎJV 'tEÂEtO'tTtW<;),
compusă în anul 390, la cererea unui tânăr, Cesariu, care dorea
să cunoască tabloul vieţii perfecte. Autorul, prin descrierea vieţii
lui Moise şi lămurirea faptelor lui, îl prezintă pe acesta ca model
ce trebuie urmat pentru a duce o viaţă creştină şi pentru a se
înălţa cu sufletul la Dumnezeu. El foloseşte peste tot interpre-
tarea alegorică.
4. Despre Pitonisă (ITEpt 'tfj<; eyya8'tptµ upou) Este un mic
tratat în care explică I Regi, cap. 28, 8 (în care se spune că Saul
era foarte necăjit, deoarece duşmanii îl ameninţau, iar el s-a în-
dreptat către o vrăjitoare din Endor, pentru ca aceasta să-i spună
viitorul. La vrăjitoria femeii, s-a arătat spiritul lui Samuel, ca să
vorbească cu Saul). Origen susţinea că cel care s-a arătat lui Saul
a fost cu adevărat spiritul lui Samuel. Sfântul Grigorie susţine
prin lucrarea de faţă, ca şi Metodiu şi Eustaţiu al Antiohiei, că
profetul Samuel nu s-a arătat lui Saul, ci un demon, care a luat
forma numitului profet. Poate fi considerat un mic tratat de de-
monologie.
5. Despre titlurile Psalmilor (Ei<; 'tÎJV entypa<pÎ]v 'trov 'lf <XÂµrov)
se împarte în două părţi. În prima parte, autorul caută să arate că
psalmii, în totalitate lor, sunt compuşi după un plan unitar, de
aceea şi împărţirea lor, în 5 cărţi, corespunde celor 5 grade de per-
fecţiune creştină. În partea a doua, spune că fiecare inscripţie
a psalmilor conţine o învăţătură morală. Scrierea abundă în
alegorie. Tot la această lucrare aparţine şi o mică omilie la titlul
Psalmului 6.
Acestei categorii de scrieri, îi aparţin şi opt omilii despre

Ecclesiast; cincisprezece omilii despre Cântarea Cântărilor
(interpretarea alegorică îşi atinge scopul şi în această scriere,
ceea ce se explică, de altfel, şi prin conţinutul cărţii); cinci omilii
despre Rugăciunea Domnească (în prima explică necesitatea şi
folosirea rugăciunii, iar în celălalte patru explică cereri din Tatăl
Nostru); opt omilii despre fericire, în care interpretarea alegorică
este îmbinată cu cea literară; o omilie la I Cor. 6, 18 şi alta la
I Cor. 15, 28, contra arienilor.
II. Tratate dogmatice şi polemice
1. Contra lui Eunomius (ITpo<; E<.?>v6µiov avptp V'ttKOl AO"(Ot).
În anul 364 Sfântul Vasile a scris o combatere a apologiei lui
Eunomius. După moartea Sfântului Vasile (ţ 379), Eunomiu scrie
o apologie a apologiei, căutând să-şi apere principiile combătute,
exprimându-se în acelaşi timp despre Sfântul Vasile în termeni
foarte puţini politicoşi, numindu-l: „duşmanul adevărului", „so-
fist", „înşelător" etc. În urma apariţiei acestei noii scrieri a lui Eu-
nomius, Sfântul Grigorie de Nyssa, îndemnat fiind de fratele său,
Petru, dă ereticului un răspuns, care este unul din cele mai bine
documentate răspunsuri îndreptate contra anomeilor.
Importanţa acestei lucrări, pe lângă că este una din cele mai
bune lucrări antieretice, constă şi în aceea că, prin ajutorul ei, s-a
putut reconstitui aproape în întregime doctrina lui Eunomius, căci
Sfântul Grigorie, după metoda lui Origen contra lui Cels, citează
pasaje întregi din opera pe care o combate. Lucrarea a fost scrisă
în anul 381 şi este alcătuită din 12 cărţi. În unele ediţii, cartea a
XII-a este împărţită în două cărţi.
2. Antireticus contra lui Apolinarie (59 capitole) este cea mai
importantă combatere - care ni s-a păstrat - a învăţăturilor ereti-
cului Apolinarie, învăţături expuse în cartea lui: Dovedirea întru-
pării divine după asemănarea omului. Sfântul Grigorie accentu-
ează că Hristos a avut natura omenească perfectă, căci numai ast-
fel a putut El să fie Mântuitorul nostru.
PATROLOGIE 225
3. Contra lui Apolinarie, către Teofil al Alexandriei. Este o

scriere mai scurtă, datând de după anul 385. Semnalează patriar-
hului din Alexandria primejdia apolinarismului şi cere condam-
narea acestuia.
4. Despre Duhul Sfânt contra Macedonienilor pnevmato-
mahi (Ilepl 'tou 'Ayiou Ilveuµaw<; Ka'tcX MaKeoovmvrov 'trov
7tveuµawµaxrov). Combate pe pnevmatomahi, învăţând că creş
tinul se caracterizează prin credinţa în „Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt".
5. Dogma despre Sfânta Treime o tratează în următoarele 4
studii scurte: Despre Sfânta Treime către Eustaţiu, Către Ablaliu
că nu sunt trei Dumnezei, Despre credinţă către Simplicius şi
Contra grecilor după noţiunile comune.
6. Contra fatalismului. Este un dialog dintre Grigorie şi un
filosof păgân, care a avut loc la Constantinopol. Sfântul Grigorie
dorea să-l convertească pe filosof. Acesta i-a replicat că totul este
supus destinului, iar dacă destinul său este să se convertească la
creştinism, acest lucru se va întâmpla, fără ca cineva să poată
face ceva. Nimeni nu poate stabili cu exactitate rolul astrelor în
viaţa omului. Sfântul Grigorie se întreabă dacă nu cumva desti-
nul este Dumnezeu şi lucrarea Sa, la care filosoful răspunde iro-
nic şi negativ. Combate deci fatalismul astrologic şi accentuează
libertatea voinţei.
7. Cateheza cea mare (A6yo<; Ka'ttX'll'ttKo<; 6 µE.ya<;). Este
una din cele mai importante scrieri ale Sfântului Grigorie. Scrisă
probabil pe la 385, conţine 40 capitole, care reprezintă o sinteză
a doctrinei creştine. Este o schiţă filosofi.că a dogmaticii, urmă
rind să convingă pe păgâni, pe iudei şi pe eretici despre adevărul
pe care îl conţine creştinismul. Autorul se foloseşte în expunerea
învăţăturilor fundamentale atât de Sfânta Scriptură, cât şi de ra-
ţiune. El tratează despre Sfânta Treime, Întrupare, Răscumpărare,
Botez, Euharistie, Eshatologie. Lucrarea este un fel de „Summa
theologiae" care a existat în răsărit între Ilepl apxrov a lui Ori-
gen şi 'AKpt~'ll<; EK0Ecrt<; 'tfj<; 6p0o86~ov 7ttO''tEro<; a Sfântului
Ioan Damaschinul.
8. Scrierea Despre suflet şi înviere, care se numeşte şi Macri-

nia, este o imitare după Phaidon a lui Platon. Sfântul Grigorie ex-
pune în această lucrare, prin gura surorii sale, Macrina (Macrina
a dus o viaţă ascetică în Pont, lângă râul Iris), ideile sale despre
moarte, suflet şi nemurirea acestuia, despre înviere şi restabilirea
tuturor în starea originară. Prin aceasta susţine doctrina orige-
nistă, că muncile iadului nu vor fi veşnice. Lucrarea este poste-
rioară anului 380, când moare sora sa, Macrina.
9. Despre copiii care mor prea de timpuriu, către Hieriu (pre-
fectul Capadociei), prin care încearcă să justifice motivele pentru
care Dumnezeu răpeşte prea de timpuriu atâtea fiinţe omeneşti.
III. Scrieri ascetice
1. Despre feciorie. Conţine îndemnuri la viaţa feciorelnică,
arătând că prin aceasta sufletul se poate înălţa cu mare uşurinţă
la unirea cu Hristos, adică la fericire. Îşi exprimă şi regretul său
că, fiind căsătorit, nu se mai poate ridica la înălţimea fecioriei.
Citează ca modele de feciorie pe Maria, sora lui Moise, pe Fecioara
Maria, pe Iisus Hristos, pe Apostolul Pavel şi pe toţi aceia care,
ca şi el, au vrut să fie răstigniţi împreună cu Hristos. Lucrarea a
fost scrisă între anii 370-371.
2. Viaţa Sfintei Macrina. Macrina este sora Sfântului Vasile
cel Mare şi nepoată a Macrinei celei Bătrâne şi care a jucat un rol
mare în educaţia şi orientarea tuturor fraţilor ei. Este scrisă la ce-
rerea unui călugăr cu numele Olimpiu, în anul 379, după moartea
ei. Este un tratat care urmăreşte scopuri de edificare sufletească.
Prin exemplul surorii sale, arată superioritatea vieţii ascetice.
În afară de aceste scrieri ascetice, care s-au bucurat de o
oarecare popularitate, Sfântul Grigorie a mai scris încă şi altele,
de o valoare mai redusă; de exemplu: Către Harmoniu, Despre
sensul numelui de creştin, Către Olimpiu, Despre ţinta cea după
Dumnezeu şi despre asceza desăvârşită (Despre desăvârşire şi
cum trebuie să fie creştinul), Către cei mântuiţi de pedepse. Lu-
crările sale ascetice sunt în general mai puţin importante decât
cele dogmatice.
PATROLOGIE 227
TV. Cuvântări
Cuvântările Sfântului Grigorie de Nyssa, deşi nu sunt la înăl
ţimea cuvântărilor Sfântului Vasile şi Grigorie de Nazianz, totuşi
ele au fost destul de favorabil apreciate de către contemporanii
săi. Elocvenţa lui era bine cunoscută şi apreciată la Curtea din
Constantinopol. Neavând talent oratoric, el s-a silit să îndepli-
nească această lacună prin studiul tehnicii oratorice.
De la el au rămas mai multe cuvântări, având diferite subi-
ecte. Cele mai importante sunt cuvântările morale, din care demnă
de remarcat este Cuvântarea contra cămătarilor. A scris şi cu-
vântări dogmatice: Despre divinitatea Sfântului Duh, pentru săr
bători (la Paşti, la Rusalii etc.); panegirice (Sfântul Ştefan primul
martir, Teodor, cei 40 de sfinţi, Grigorie Taumaturgul etc.); cu-
vântări funebre: la moartea lui Meletie al Antiohiei, fostul pre-
şedinte al Sinodului II Ecumenic, a Pulcheriei (385 sau 386),
fiica lui Teodosie cel Mare, a împărătesei Flacila, soţia lui Teo-
dosie cel Mare, răposată cu mult după fiica ei, Pulcheria, de
asemenea, la moartea fratelui său, Vasile.
V. Scrisori
De la Sfântul Grigorie s-au păstrat 30 de epistole, dintre care
mai importante sunt următoarele:
1. Către Flavian, în care deplânge starea tristă în care ajun-
sese pe atunci Biserica.
2. Despre cei care merg la Ierusalim (în pelerinaje). În anul
379, Sfântul Grigorie, fiind în Antiohia, a cercetat cu acel prilej
Ierusalimul, unde lumea avea obiceiul să meargă în pelerinaj, şi
văzând acolo moravuri rele care nu se încadrau cu viaţa creştină,
a scris această epistolă, arătând inconvenientele pe care le au pe-
lerinajele, inconveniente care sunt cu mult mai mari decât avan-
tajele lor.
El este contra pelerinajelor, zicând că pelerinii ar face cu
mult mai bine să rămână acasă, unde să-şi cultive pietatea, decât
să meargă în pelerinaj, cu care prilej mulţi îşi pierd virtutea.
3. Către
Biserica din Nicomidia, în care recomandă să fie cu
băgare de seamă
la alegerea episcopului.
4. Către episcopul Letoius din Melitine (Armenia). Acest
episcop a întrebat pe Sfântul Grigorie ce fel de pedepse trebuie
să dea pentru diferite păcate. Prin această epistolă, Sfântul Gri-
gorie îi dă acestuia răspunsul cerut. Pedepsele trebuie să fie pe
măsura greşelilor. Această epistolă este împărţită în 8 canoane.
Doctrina
Trăind într-un timp când Orientul era agitat de diferite con-
troverse religioase, când ereticii, prin intermediul curţii bizantine,
erau atotputernici şi ameninţau foarte serios credinţa ortodoxă,
Sfântul Grigorie s-a văzut silit de împrejurări să se opună rătă
cirilor şi, prin talentul său, să conducă chiar lupta de rezistenţă şi
de apărare a credinţei tradiţionale creştine. Lupta împotriva false-
lor doctrine a purtat-o atât prin scrieri, cât şi prin cuvântări. Prin
aceste mijloace, pe de o parte, combătea pe adversar, iar pe de
altă parte, lămurea şi preciza doctrina ortodoxă. El a făcut chiar
o încercare de sistematizare a întregii doctrine creştine. Izvoarele
lui de inspiraţie sunt Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie. Se fo-
loseşte însă, într-o anumită măsură, şi de filosofie. Dacă prin uti-
lizarea filosofiei ajunge uneori la păreri care nu sunt în deplină
concordanţă cu credinţa, atunci el spune, de exemplu, că în atare
împrejurări el nu stabileşte o dogmă, ci îşi exprimă numai o pă
rere (fără ca aceasta să aibă din punct de vedere dogmatic o va-
loare). Folosind Sfânta Tradiţie, el afirmă că eaAeste necesară pen-
tru cunoaşterea şi păstrarea adevărului creştin. In teologie, Grigo-
rie de Nyssa înclină mai mult de partea lui Origen, decât a priete-
nilor săi din Capadocia, evitând, pe cât a putut, erorile acestuia.
Cunoaşterea lui Dumnezeu. Sfântul Grigorie afirmă o cu-
noaştere naturală progresivă, care urcă de la simţual la suprana-
tural, până la vederea nemijlocită a lui Dumnezeu, anticipare a
fericirii cereşti, „o beţie divină şi lucidă". Raţiunea poate duce la
cunoaşterea lui Dumnezeu, Care întruneşte în Sine toată perfec-
ţiunea posibilă şi Care este unic. Cele mai generale predicate cu
PATROLOGIE 229
ajutorul căroraputem cunoaşte pe Dumnezeu sunt puterea şi

existenţa Sa. Lumea este o manifestare a Puterii supreme şi
această Putere substanţială există în Sine, iar Fiinţa divină este
ceea ce există prin excelenţă şi înainte de toate. Dumnezeu este
duh netrupesc şi omniprezent. „Tot ceea ce există atârnă de Cel
ce există şi nu poate exista nimic fără să aibă existenţă în sânul
Aceluia care este ... , deci toate sunt de la El şi El este în toate",
şi totuşi, „El este mult mai presus decât tot ceea ce există", zice
Sfântul Grigorie de Nyssa. Cunoaşterea lui Dumnezeu este raţio
nală şi naturală, pe măsura ridicării treptate la elementele firii
celei mari (lumea, cosmosul), şi de la elementele firii umane până
la hotarul dintre sensibil şi suprasensibil. Cunoaşterea naturală
însă este continuată de cunoaşterea mistică, adică cunoaşterea
prin credinţă, pe baza Revelaţiei Sfintei Scripturi, tălmăcită de
Tradiţia Bisericii. El admite capacitatea omului de a-L cunoaşte
pe Dumnezeu, însă nu acceptă punctul de vedere al lui Eunomiu,
care susţinea aplicarea univocă la Dumnezeu a categoriilor şi nu-
melor preluate din lumea creată. El face distincţie clară între
Creator şi creatură şi, de aceea, Creatorul rămâne mereu o taină.
Sfânta Treime. Treimea de Persoane nu anulează unitatea lui
Dumnezeu. Sfântul Grigorie de Nyssa respinge acuzaţia de tri-
teism, invocând identitatea fiinţei şi unitatea principiului, precum
şi existenţa reală a noţiunilor generale şi unitatea numerică a
fiinţei şi în domeniul lucrurilor finite. El concepe Sfânta Treime
ca pe o mediană justă între monoteismul iudaic şi politeismul
păgân, păstrând de la primul unitatea firii, iar de la al doilea, se-
pararea ipostazelor. Este adevărat, zice Sfântul Grigorie, că „nu
se poate lămuri prin cuvinte adâncimea negativă a acestei Taine",
care ni se „înfăţişează în părţile ei distincte, deşi e concepută ca
o unitate; ea este divizată prin noţiunea de persoană, deşi nu e
împărţită în substanţa ei". „Este greşit, zic ei, să vorbim de oa-
meni mulţi, fiind acelaşi lucru cu a vorbi de multe firi omeneşti,
deoarece cuvântul «Om» desemnează nu pe individ, ci firea care
este una şi aceeaşi în toţi indivizii". Cuvântul 0E6c; desemnează
nu fiinţa, ci o activitate (a supraveghea toate), care, deşi le este
comună celor trei Persoane, în sine nu este decât una şi aceeaşi.

Orice activitate a lui Dumnezeu faţă de făptură este o activitate
unică. Ea îşi are obârşia în Tatăl, trece prin Fiul şi se încheie în
Sfântul Duh. Această activitate ad extra trebuie pusă în paralel cu
relaţiile imanente dintre Persoane, după cum orice deosebire a
Persoanelor din aceste relaţii trebuie stabilită prin relaţia dintre
principium şi principatum. Principiul treimic îl explică prin ur-
mătoarele teze: „Există o deosebire între una şi cealaltă (Per-
soane), una fiind cauza (atîtov), iar cealaltă este din cauză (h:
îOU atîtou). La cea care este din cauză, stabilim iarăşi o deose-
bire: una este adică nemijlocit din prima (npocrEx&c; EK îOU
npoHou ), iar cealaltă prin mijlocirea aceleia care este nemijlocit
din prima (8t& îOU npocrExroc; EK îOU npoHou ), în aşa fel, încât
particularitatea Celui Unuia-Născut (îo µovoyEvEc;) revine neîn-
doios Fiului. Pe de altă parte, şi purcederea Duhului din Tatăl ră
mâne neîndoioasă, deoarece mijlocirea Fiului asigură Acestuia
particularitatea de Unul-Născut, fără a-I răpi Duhului relaţia na-
turală faţă de Tatăl".
Sfântul Grigorie porneşte deductiv de la unitatea Divinităţii,
Dumnezeu-Tatăl, prima cauză. Divinitatea nu e lipsită de cuge-
tare, deoarece „duhul" (vouc;) este prin esenţa lui fiinţă cugetă
toare şi este duh numai datorită faptului că produce cugetarea
(Â6yoc;). Acest fapt ţine deci de fiinţa lui, dar totuşi există o dife-
renţă relativă între acela care cugetă ca atare şi însăşi cugetarea
lui. Ar însemna să ni-L închipuim pe Dumnezeu ca pe o fiinţă
lipsită de cugetare (aÂoyov), dacă I-am tăgădui că posedă o
Cugetare coetemă cu El, un Cuvânt consubstanţial cu El, faţă de
care autorul Se raportează ca un Tată faţă de Fiul Său. Pentru
greci, Âoyoc; însemna atât cuvântul interior, cât şi cel exterior:
ratio şi sermo; cuvântul „desăvârşit" le cuprinde pe amândouă
acestea. Ţinând seama de această accepţie, vom putea înţelege
complexitatea cu care Grigorie foloseşte termenul Âoyoc;. Cu-
vântul lui Dumnezeu, A6yoc;, este veşnic datorită veşniciei firii
dumnezeieşti. Cuvântul divin, având existenţă proprie, este sub-
zistent, şi atunci trebuie să admitem că are viaţă; iar dacă sub-
PATROLOGIE 231
zistă, e evident că El nu subzistă în genul pietrelor (acpuxro~).

Aşadar, dacă subzistă ca fiinţă necorporală şi raţională, atunci el
este simplu (a7tÂou~) şi, ca atare, nu poate avea viaţă prin par-
ticipare. Logosul, ca orice fiinţă vie, are voinţă liberă şi deci are
putere. Puterea Logosului este tot atât de mare ca şi viaţa Sa,
pentru că este simplu. Deoarece trebuie să depărtăm de Dum-
nezeu orice lipsă de putere, Logosul doreşte şi totodată săvâr
şeşte tot ceea ce este bun, căci El săvârşeşte ceea ce doreşte.
Lumea fiind bună - zice Sfântul Grigorie -, deducem din aceasta
că ea este lucrarea Logosului; Logosul este o noţiune de relaţie,
deoarece, odată cu El, trebuie să-l concepem şi pe acela care
rosteşte cuvântul. Apoi, aşa cum cuvântul omenesc se naşte din
vot>~, fără să fie absolut acelaşi lucru, dar nici absolut deosebit
de el - căci ceea ce ne revelează intelectul din sine nu se înţelege
niciodată că ar fi absolut altceva decât însuşi intelectul, tot astfel
şi Cuvântul divin se deosebeşte (otÎ\PT\'tat) de Acela de la Care
îşi are substanţa ('tfiv U7t6cr'tacrtv EXEt). În schimb, în ceea ce
priveşte fiinţa (Ka'ta 'tfiv cpucrtv), Primul este identic cu al Doi-
lea. Credinţa noastră evită atât absurditatea limitării (a't6ma) ei
la monoteismul iudaic, care nu consideră Cuvântul ca fiind viu,
eficace şi creator, cât şi pe acela al politeismului elen, deoarece
noi recunoaştem egalitatea fiinţei Cuvântului şi a Tatălui Cuvân-
tului. Căci dacă cineva ar stabili ca atribute ale Tatălui bunătatea,
sau puterea, sau înţelepciunea, sau veşnicia, sau izbăvirea de rău,
de moarte sau de stricăciune, sau desăvârşirea deplină, apoi acela
va găsi şi Cuvântul înzestrat cu aceleaşi atribute, avându-şi alcă
tuirea Sa de la Tatăl. În acest mod este arătată de Sfântul Grigorie
cunoaşterea Duhului. Sfântul Grigorie face apel la o analogie din
viaţa omenească, asemănând Duhul cu suflarea care manifestă
cuvântul prin glas. Însă suflarea (7tvEuµa) lui Dumnezeu, care
însoţeşte Cuvântul şi care manifestă puterea, este, ca şi Fiul, de
natură divină, „o forţă substanţială, care trăieşte prin Sine Însuşi
într-o existenţă proprie, dar nu poate fi separată de Dumnezeu, în
Care fiinţează, nici de Cuvântul lui Dumnezeu, pe Care-L înso-
ţeşte, care nu se nimiceşte risipindu-se, ci care există ipostatic,
asemenea Cuvântului lui Dumnezeu, posedă voinţă, se mişca

singură, e activă, alegând binele în orice împrejurare şi având o
putere pe măsura voinţei pentru orice hotărâre".
Unitatea şi deosebirea dintre ipostase, Sfântul Grigorie o dez-
voltă din concepţia iudaică despre unitatea fiinţei divine (ii <pum::ro~
EVO'tTJ~) şi din credinţa păgână despre deosebirea ipostazelor (Îl
Ka'ta 'ta~ i>noa'taon~), conchizând că „numărul Treimii este,
aşa zicând, un leac pentru cei ce rătăcesc în chestiunea unităţii,
pentru sufletele risipite în mulţimea de zei". E adevărat că, dân-
du-şi seama că-i lipsesc mijloacele de argumentaţie, Sfântul Gri-
gorie recunoaşte că cel ce pătrunde printr-o cercetare ageră adân-
curile acestor taine nu poate dobândi decât o înţelegere oarecare,
nepotrivită firii negrăite a acesteia. Pentru un iudeu este simplă
demonstrarea Treimii Persoanelor divine, deoarece cărţile Ve-
chiului Testament arată vădit atât existenţa unui Cuvânt al lui
Dumnezeu, cât şi existenţa unui „Duh" al lui Dumnezeu, şi „este
de ajuns să menţionăm o singură mărturie şi să lăsăm spiritelor
zeloase grija de a descoperi majoritatea celorlalte".
Antropologia. Omul este cea mai înaltă treaptă a lumii vă
zute, cuprinzând în sine toate celelalte trepte. El este veriga de le-
gătură dintre lume şi Dumnezeu. „Căci în firea omenească s-a
amestecat o anumită înrudire cu Divinitatea". Sufletul omenesc
este substanţă creată, vie, raţională, care conferă trupului - orga-
nic şi sensibil prin sine - putere de viaţă şi percepere, atât timp
cât firea capabilă în acest scop are consistenţă. Sfântul Grigorie
respinge preexistenţa sufletului, afirmând coincidenţa creaţiei lui
cu trupul şi împreunarea lor permanentă. Moartea, pentru el, nu
e decât o reîntoarcere a omului la starea sa nevăzută. După cum
Dumnezeu este nemuritor şi nu Se desparte de lume, tot aşa şi
sufletul omenesc sălăşluieşte în trup, îl pătrunde şi nu se desparte
niciodată de el, chiar dacă elementele lui se dizolvă. Biserica ne
arată măreţia omului, găsind asemănarea lui nu cu făptura creată,
ci cu fiinţa creatoare, cu Dumnezeu. Starea primordială a omului
a fost asemănătoare cu chipul lui Dumnezeu, o copie a bunătăţii
Lui nesfârşite, fiind înzestrat cu toate darurile. Din asemănarea
PATROLOGIE 233
omului cu Dumnezeu rezultă îndatorirea lui de a participa la pro-

totipul binelui. Omul însă s-a decis liber împotriva binelui, că
zând astfel în păcat, care este o lipsă a ceva ce ar trebui să fie,
lipsa împărtăşirii de Dumnezeu. Moartea şi neînfrânarea sunt
consecinţele păcatului. Invidia îngerului căzut l-a amăgit pe om
care, despărţindu-se de bine, a căzut în păcat. Alegoria despre
veşmintele de piele, date oamenilor după căderea în păcat, sim-
bolizează moartea, instituită provizoriu de Dumnezeu pentru a
purifica trupul prin dizolvarea elementelor lui, în timp ce şi su-
fletul trebuie să se supună, în această viaţă, unei discipline mân-
tuitoare, dacă vrea să nu i se supună acesteia în viaţa viitoare.
Sufletul e simplu şi nemuritor. Sfântul Grigorie oscilează uneori,
cu privire la originea sufletului, între creaţionism şi traducia-
nism. Sufletul este spiritual, nu material; puterea de cugetare nu
stă în materie; materia ar trebui să se arate şi în alte cazuri înzes-
trată cu cugetare şi să se transforme singură, de exemplu, într-o
operă de artă. El respinge trihotomismul platonic.
Întruparea. Pornind de la izvoarele credinţei, Sfântul Grigo-
rie stabileşte mai întâi divinitatea Mântuitorului. El a consolidat
învăţăturile înaintaşilor săi, a adâncit dovezile biblice, alegându-le
şi dezvoltându-le cu multă precizie. Chiar dacă doctrina hristo-
logică nu a adus în mod obiectiv nicio noutate, totuşi, valoarea ei
rezidă din claritatea, adâncimea şi adaptarea ei la cerinţele vremii.
In disputa cu Apolinarie despre natura omenească a lui Hristos,
el opune argumentelor filosofi.ce ale acestuia depozitul credinţei,
căci Sfânta Scriptură propovăduieşte limpede natura deplin uma-
nă a lui Hristos. De aceea, în faţa acestui fapt incontestabil, difi-
cultăţile nu reprezintă pentru el decât o importanţă secundară. El
izbuteşte să le rezolve în chip mulţumitor, dar şi să le utilizeze cu
iscusinţă împotriva lui Apolinarie. Doctrina despre unitatea per-
soanei lui Hristos este de o importanţă deosebită prin faptul că el
a fost primul care a tratat în amănunţime această problemă nouă,
aducând în general multă claritate, deşi îi lipsea încă o termino-
logie precisă. Cu toate influenţele exercitate asupra sistemului lui
de către Origen, Sfântul Atanasie şi Sfântul Vasile, dependenţa
lui faţă de aceştia nu a fost atât de mare încât să se rezume la sim-

pla reproducere a spuselor acestora. Sfântul Grigorie arată că
Intruparea este cea mai bună formă a Răscumpărării. El a văzut
desăvârşirea Întrupării abia în Învierea lui Hristos. După Sfântul
Grigorie, Hristos S-a întrupat ca un simplu om, însă acel om in-
dividual este pârga (anapaT]), este „al doilea Adam", şi astfel este
cons_ept principal al naturii omeneşti.
Intruparea lui Hristos este o acţiune de natură cosmică, se
întinde asupra lumii întregi, ca un act de împăcare şi de restituţie,
începând cu căpeteniile îngereşti, până la cele mai de jos adâncuri.
Astfel, ea se dizolvă, ca şi la Origen, într-un proces cosmic nece-
sar, devenind un caz special în prezenţa universală a divinului în
creaţie. Cuvântul S-a născut în trupul Fecioarei ca într-un vas di-
vin, nefăcut de mână omenească. De aceea, Sfânta Fecioară este
„Născătoare de Dumnezeu", iar nu, cum cutează unii să spună,
„născătoare de om". Întruparea nu înseamnă o limitare a divinităţii,
după cum nici sufletul nu este limitat în activitatea sa în trup.
Sfântul Grigorie explică amănunţit alternarea atributelor ce-
lor două firi ale lui Hristos, care rămân totuşi neamestecate. Prin
unirea divinităţii cu omenitatea nu se preface nici natura divină
în cea omenească, nici cea omenească în cea divină, căci nici una
dintre acestea nu e posibilă, deoarece Dumnezeu este tot atât de
neschimbător pe cât este de schimbător omul prin natura sa. În-
truparea este unirea specială a Celui omniprezent cu natura noas-
tră, pentru a o face din nou asemenea cu Dumnezeu. Ea este o
amăgire a diavolului, drept răsplată că acesta l-a amăgit pe Adam.
Oferindu-şi trupul Său ca momeală diavolului, Hristos l-a mân-
tuit pe om, fără să comită vreo violenţă asupra diavolului, iar în-
şelătoria acestei fapte se pierde în faţa scopului binefăcător al lui
Dumnezeu, care constă în readucerea la sânul Lui a întregii făp
turi căzute, între care şi pe satana însuşi. Sfântul Grigorie explică
prin transcendenţa lui Dumnezeu, prin prevederea Lui, prin liber-
tatea omului, de ce Cuvântul a luat trup omenesc, iar nu trupul
unei fiinţe cereşti, de ce a aşteptat atât Ade mult omenirea şi de ce
credinţa nu s-a răspândit la toţi oamenii. lntruparea nu este nedemnă
PATROLOGIE 235
de Dumnezeu, căci numai răul înjoseşte sfinţenia lui Dumnezeu.

Obiecţia că mărginirea nu poate cuprinde nemărginirea, că adică
natura omenească nu poate cuprinde pe cea divină, provine din
presupunerea greşită că întruparea Cuvântului ar însemna că in-
finitul divinităţii e cuprins în îngrădirile trupului ca într-un vas.
Dimpotrivă, noi trebuie să ne imaginăm că Fiinţa divină se uneş
te intim cu cea omenească, în felul în care se uneşte combustibilul
cu flacăra, care trece dincolo de această substanţă, după cum şi
sufletul nostru trece dincolo de graniţele trupului şi prin mişcă
rile gândirii se răspândeşte liber în toată făptura. De altfel, modul
în care se uneşte natura divină cu cea umană în Cuvânt depă
şeşte puterea noastră de înţelegere, la fel ca şi cea dintre suflet şi
trup în om. Noi nu trebuie să ne îndoim de faptul unirii realizate
în Iisus din pricina minunilor săvârşite de El. Nici naşterea şi nici
moartea Omului-Dumnezeu nu se opun demnităţii L!!i. Ele poar-
tă pecetea supranaturalului (naşterea din Fecioară şi Invierea fără
stricăciune) şi, astfel, sunt dovezi ale divinităţii Lui. Motivul prin-
cipal al Întrupării este iubirea lui Dumnezeu faţă de făpturile Sale.
Răscumpărarea. „Deoarece noi înşine ne-am vândut de bu-
năvoie diavolului, am ajuns în situaţia acelor sclavi care, vânzân-
du-se, nu le este permis nici lor, nici altora care vorbesc pentru
ei, să-şi reclame libertatea". De aceea, „numai Stăpânul firii
create avea puterea şi căderea să-l ridice din nou pe omul căzut".
Iar „pentru a ne aduce la libertate, a trebuit să recurgă la un
procedeu potrivit cu justiţia, plătind un preţ de răscumpărare
mai mare decât valoarea celui răscumpărat". De aceea, Fiul lui
Dumnezeu S-a dat morţii pentru noi, pentru ca, prin moartea Lui,
să ne readucă pe noi la viaţă. El a vrut să ne mântuiască din bună
tatea ~ui, răscumpărându-ne pe noi, cei robiţi, prin calea schim-
bului. Intruparea este pentru puterea Lui o dovadă mai profundă
decât ar fi fost rămânerea Lui în starea de măreţie divină. Aceasta
se potriveşte cu înţelepciunea, eternitatea şi cu omniprezenţa Lui.
Învăluirea divinităţii în firea omenească este, ce e drept, o înşelă
torie faţă de diavol. Însă acesta fiind la rândul său un înşelător,
înşelarea lui a fost o răsplată dreaptă. Roadele Întrupării şi ale
Răscumpărării sunt viaţa, îndumnezeirea şi izbăvirea de moarte

şi din tirania diavolului. Răscumpărarea are valoare universală,
deoarece Dumnezeu i-a chemat pe toţi oamenii la credinţă. Cu-
vântul a pus stăpânire pe toţi, harul fiind la îndemâna oricui. Mai
mult chiar, însuşi diavolul, născocitorul răului, va fi vindecat de
rău de către Dumnezeu. Acceptarea mântuirii atârnă deci numai
de libertatea noastră, căci, dacă Dumnezeu ar vrea să frângă prin
violenţă împotrivirea noastră, atunci s-ar anula, odată cu liber-
tatea voinţei, şi virtutea şi vrednicia de laudă a puterii omului, iar
acesta s-ar coborî la rangul animalelor lipsite de raţiune. Firea
omenească este liberă, de aceea şi moartea lui Hristos a fost o
moarte liberă, iar moartea Lui pe cruce nu a fost nedemnă de EL
Însuşirea mântuirii este rezultatul conlucrării dintre activitatea pro-
prie omenescului cu cea a dumnezeiescului, cu Hristos Cel Prea-
înălţat, Care lucrează cu Duhul Sfânt. Dacă făptura nu caută în
timpul vieţii pământeşti dobândirea mântuirii, atunci în viaţa de
dincolo va trebui să caute, prin purificări îndelungate, izbăvirea
de rău. În sfârşit, răul va dispărea prin însăşi natura sa. Păcătosul
astfel curăţit se va îndrepta atunci către Dumnezeu, izbăvit de
toată răutatea şi vinovăţia. Ajutorul haric al lui Dumnezeu este,
după concepţia Sfântului Grigorie, folositor şi strict necesar pen-
tru dobândirea îndumnezeirii, încă din timpul vieţii noastre pă
mânteşti. Accentuarea factorului divin în opera de mântuire con-
feră doctrinei sale un caracter specific creştin, spre deosebire de
concepţia lui despre starea primordială şi fericirea viitoare, do-
minată de concepţiile filosofice. La Sfântul Grigorie nu poate fi
vorba de o doctrină soteriologică propriu-zisă, decât numai dacă
ţinem seama de o luptă dusă de om pe pământ pentru îndum-
nezeire şi dobândirea acesteia după moarte, graţie eliberării com-
plete de păcat. Înzestrarea naturală a omului şi însăşi natura rău
lui îi garantează însă dobândirea sigură a îndumnezeirii finale în
viaţa de dincolo. „Dumnezeu totul în toate" apare în întregul sis-
tem al Sfântului Grigorie ca punct de plecare şi verigă ultimă, ca
un focar central care dă viaţă tuturor lucrurilor.
PATROLOGIE 237
O continuare a Întrupării, în măsura îngăduită de firea ome-

nească, sunt Tainele. Ele îngăduie omului să continue efectele
Răscumpărării. Sfântul Grigorie de Nyssa tratează despre însu-
şirea obiectivă a harului mântuitor prin Botez şi Euharistie, anali-
zând natura, necesitatea şi efectele lor, arătând că renaşterea e con-
diţionată de credinţa oamenilor şi că roadele trebuie să se arate
în sfinţenia vieţii. Botezul, care reproduce prin întreita afundare
moartea şi învierea lui Hristos, este principiul indispensabil al
înnoirii spirituale. Euharistia, care prin puterea binecuvântării
preface pâinea şi vinul în Trupul şi Sângele lui Hristos, îndum-
nezeite prin prezenţa Cuvântului, este hrana trupului, însă, cre-
dinţa dreaptă şi hotărârea fermă de îndreptare morală sunt indis-
pensabile pentru eficacitatea Tainelor.
Botezul este o a doua naştere a omului. Dacă prin naştere ni
se dăruieşte o viaţă muritoare, Botezul, care nici nu începe, nici
nu se încheie cu stricăciune, trebuie să aducă celui născut o viaţă
nemuritoare şi să fie un început de viaţă pentru cei ce primesc
taina. Prin Botez ne îndumnezeim. El se săvârseste în numele
Sfintei Treimi: „În numele Tatălui şi al Fiului şi al 'sfântului Duh".
Euharistia aduce împărtăşirea în trup a tuturor credincioşilor,
pentru ca, prin unirea (E:vrocrEt) cu Cel nemuritor, să se împărtă
şească şi omul de nemurire. În privinţa schimbării produse în
pâine şi vin prin efectul binecuvântării şi a faptului că Trupul lui
Hristos, împărtăşit de unii credincioşi, poate fi dat fiecăruia din
aceştia fără să se împartă, Sfântul Grigorie aduce o explicaţie pur
filosofică. El examinează efectele nutriţiei în corpul omenesc.
„Acesta n-are, să zicem aşa, o substanţă proprie, ci este teatrul
unei afluenţe şi a unei scurgeri continue de hrană. Tocmai această
mişcare neîncetată îl alcătuieşte şi îl susţine. Însă baza hranei sunt
pâinea şi vinul, ale căror stihii nu au decât să-şi schimbe forma
pentru a deveni trup. Am putea deci spune că pâinea şi vinul sunt
trupul în virtualitatea lui, sub rezerva unei schimbări de formă,
care le conferă calităţi noi. În timpul vieţii Sale de muritor, trupul
lui Hristos a fost supus acestei legi. Pâinea şi vinul au devenit
trupul Său, divinizat prin prezenţa Cuvântului pe care l-a îmbrăcat,
iar schimbarea pâinii şi a vinului în Taina Euharistiei produce în

ele schimbarea formei, pe care o determină funcţiile fizice în
trupul lui Hristos. Graţie acesteia, pâinea şi vinul devin imediat
Trupul şi Sângele lui Hristos". Ar fi greşit să vorbim aici de trans-
substanţiere, căci Sfântul Grigorie se gândeşte la o schimbare de
formă, nu de substanţă. Însă, prin importanţa pe care o atribuie
formei, el eludează dificultatea de a explica schimbarea substan-
ţei. Această doctrină a exercitat o influenţă decisivă asupra teolo-
giei răsăritene. Sfântul Ioan Damaschinul o ia ca bază de plecare,
dar o depăşeşte în precizie şi îndrăzneală. Într-adevăr, Sfântul
Ioan afirmă pe de o parte identitatea deplină dintre elementele
sfinţite şi Trupul şi Sângele lui Hristos, iar pe de alta, el declară
că pâinea şi vinul devin prin sfinţire trupul istoric al lui Hristos,
chestiune pe care Sfântul Grigorie de Nyssa nici nu o remarcă.
Eshatologia. Credinţa în supremaţia sufletului după moartea
trupului este o condiţie a virtuţii. Spiritualitatea fiinţei lui Dum-
nezeu, care este incontestabilă, poate sugera posibilitatea unei
existenţe imanente peste tot. Scopul pentru care a fost creată toa-
tă făptura este proiectarea ei în veşnicie şi este oarecum o reîn-
toarcere la începătura dumnezeiască, la starea de nepătimire şi
veşnicie. Eshatologia Sfântului Grigorie are unele particularităţi
şi unele imprecizii de amănunt, încât este greu să facem legătura
între diferite sentinţe ale sale - unele poetice şi plastice, altele
luate din Sfânta Scriptură şi amestecate cu presupuneri şi expli-
caţii referitoare la subiect, pe care însuşi Sfântul Grigorie îl con-
sideră misterios - pentru a rezolva toate contradicţiile şi a lămuri
toate locurile obscure. Procesul purificării nu se încheie după în-
vierea universală, care va avea loc la sfârşitul cursului vieţii pă
mânteşti, şi după cum cei care s-au curăţit deplin de păcate vor
învia în mântuire cu trupurile transfigurate, tot astfel, cei care nu
s-au curăţit de păcate vor trebui să sufere - chiar şi după învierea
lor - în trupurile corespunzătoare cu starea lor, pedepse care vor
prelungi pentru unii vremuri nemăsurate şi ca atare veşnice. Până
la urmă va trebui să fie stârpit tot răul şi atunci va înceta în mod
firesc şi orice pedeapsă, iar focul se va stinge sau, mai bine zis,
PATROLOGIE 239
va transfigura şi mântui toată făptura. După desăvârşirea cură

ţirii, va apărea din nou ceea ce este bun: statornicia, viaţa, cinstea,
harul, slava, puterea, adică tot ceea ce ţine de firea omenească
în sensul de chip asemănător lui Dumnezeu. In acest înţeles,
avacr'tacrtc; este o reîntoarcere la starea primordială, şi atunci
Dumnezeu va fi „totul în toate". Această doctrină a Sfântului
Grigorie, despre restaurarea generală, a fost încă de timpuriu
contestată şi însuşi patriarhul Gherman al Constantinopolului a
încercat să-l apere (pe Sf. Grigorie) într-o lucrare a sa, acum pier-
dută, considerând pasajele incriminate ca interpolări ale orige-
niştilor, ceea ce este însă foarte neprobabil, deoarece astfel de
pasaje apar deseori şi ele se potrivesc întru totul cu celelalte con-
cepţii fundamentale ale lui Grigorie. El trăieşte şi zideşte cu con-
vingerea că, până la urmă, toţi îngerii se vor întoarce la Dum-
nezeu. Cei reîntorşi vor rămâne pe veci în Domnul, iar apoca-
tastaza este doar o clipă de răgaz trecătoare. Grigorie aduce însă,
prin apocatastaza sa, o încununare deplină şi armonioasă, am
zice magnifică, întregii soteriologii. Totuşi, el a trebuit să sacri-
fice în această problemă principiul propriu, după care Sfânta
Scriptură trebuie să fie interpretată după norma tradiţiei patris-
tice. În orice caz, doctrina despre apocatastază nu este o conse-
cinţă a ideilor sale despre răscumpărare, ci mai degrabă un pos-
tulat direct al concepţiei sale despre Dumnezeu.
BIBLIOGRAFIE
EDIŢII ŞI TRADUCERI: J. P. MIGNE, PG, 44-46. CPG, 3135-3226. GRE-
GORII NYSSENI Opera auxilio aliorum virorum doctorum edenda curavit W.
]AEGER, din care au apărut: Contra Eunomium, (2 vol.) ed. de W. JAEGER,
Berlin 1921; Epistulae, ed. de G. PASQUALI, Berlin, 1921; Opera ascetica,
pt. I, ed. de W. JAEGER ş.a., Leiden, 1952; Opera dogmatica minora, Pars 1,
ed. de F. MOLLER, Leiden, 1958; vol. VI: In Canticum Canticorum Commen-
tarius, ed. de H. LANGBECK, Leiden, 1960; In Inscriptiones Psalmorum: In
Sextum Psalmum: In Ecclesiasten Homiliae, ed. de J. McDoNOUGH s.J„
and P. ALEXANDER, 1962; De Vita Moysis, ed. de H. MUSURILLO, 1964;
Sermones, ed. G. HEIL, A. VAN HECK ş.a., 1967; De pauperibus amandis
orationes duo, ed. de A. VAN HECK, Leiden, 1964. Traduceri: Franceză:

L. MERIDIER, Gregoire de Nysse, Discours catehetique, Paris, 1908. J. DA-
NIELOU, în SC 1, 1942, ed. a II-a, 1956. L. LAPLACE, SC 6, 1944. GREGOIRE
DE NYSSA, Traite de la Virginite, ed. de M. AUBINEAU, în SC 119, Paris,
1966. GREGOIRE DE NYSSA, La vie de sainte Macrina, ed. de P. MARAVAL,
în SC 178, Paris, 1971. Germană: F. 0EHLER, BKV, I, 4 vol, Leipzig,
1858-1859. H. HAYD şi F. FISCH, BKV, 2 vol., 1874, 1880. K. WEIS şi E.
STOLZ, BKV, ed. a II-a, 56, 1927. Dr. HENRICH HAYD, Ausgewăhlte Schrif-
ten des Heiligen Gregorius vonNyssa, Kempten, 1874. Engleză: W. MOORE
şi H. A. WILSON, în LNPF, ser. a II-a, vol. 5, 1893. H. R. DROBNER şi A.
VICIANO, Gregory of Nyssa, Homilies on the Beatitudes. An English Ver-
sion with Commentary and supporting Studies. Proceedings of the Eighth
Intemational Colloquium on Gregory of Nyssa, Paderbom 14-18 sept. 1998,
Brill, Leiden, 2000. Română: SF. GRIGORIE DE NYSSA, Fii desăvârşit, în
col. Biblioteca Viaţa Nouă, Bucureşti, 1935. Idem, Scrieri, Partea I, în
P.S.B. 29, traducere şi note de D. STĂNILOAE (Despre Viaţa lui Moise a fost
doar revizuită, îmbunătăţită şi redată în limbaj filocalic de D. STĂNILOAE),
E.l.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1982. Ibidem, Partea a II-a, în P.S.B. 30, tradu-
cere şi note de TEODOR BODOGAE, E.l.B.M.B.0.R., Bucureşti, 1998. Idem,
Despre viaţa lui Moise sau despre desăvărşirea prin virtute, Sf. Gheorghe
Vechi, Bucureşti, 1995. Idem, Viaţa Sfintei Macrina, Ed. Amarcord, Timi-
şoara, 1998. Idem, Despre feciorie, Împotriva desfrânării, Despre chipul
fecioarelor, E.l.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2003. Idem, Viaţa Sfintei Macrina.
Postfaţă: Chipuri şi biografii feminine în secolele IV-V, Ed. Anastasia,
Bucureşti, 2004. ST. GREGORIUS NYSSENUS/SF. GRIGORIE DE NYSSA, De-
spre Suflet şi Înviere; Despre Învăţătura creştină, ed. de AURELIAN SCRIMA,
trad. din limba greacă şi note de Pr. GRIGORE TEODORESCU, Editura Herald,
Bucureşti, 2006. SFÂNTUL GRIGORIE AL NYSSEI, Despre Fericiri, volum de-
dicat Anului Omagial al Sfinţilor Capadocieni - 2009, trad. din limba grea-
că veche şi note de Prof. Dr. DUMITRU STĂNILOAE, cu un cuvânt înainte al
P. F. Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, E.l.B.M.B.O.R.,
Bucureşti, 2009, 132 p. Idem, Despre Rugăciunea Domnească, volum dedi-
cat Anului Omagial al Sfinţilor Capadocieni - 2009, trad. din limba greacă
veche şi note de Prof. Dr. DUMITRU STĂNILOAE, cu un cuvânt înainte al
P. F. Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, E.l.B.M.B.O.R.,
Bucureşti, 2009, 100 p. Idem, Despre înţelesul numelui de creştin, Despre
desăvârşire, Despre iubirea faţă de săraci, volum dedicat Anului Omagial al
Sfinţilor Capadocieni - 2009, cu un cuvânt înainte al P. F. Părinte DANIEL,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, E.l.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2009, 80 p.
PATROLOGIE 241
STUDII ş1 MANUALE: Literatură în limba română: Ierom. Magistr.

NESTOR VORNICESCU, învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre «chip»
şi «asemănare», în rev. S.T., nr. 9-10/1956, pp. 585-602. Diac. Magistr. CON-
STANTIN VOICU, Probleme dogmatice în opera «Marele cuvânt catehetic»
al Sfântului Grigorie de Nisa, în rev. Ortodoxia, nr. 2/1961, pp. 214-229.
Idem (Diac.), Problematica teologiei Sfântului Grigorie de Nisa, în rev.
M.A., nr. 3-5/1964, pp. 230-251.1. G. COMAN, Probleme defilozafie şi lite-
ratură patristică, Bucureşti, 1944, pp. 233-273. Idem, Frumuseţea de-
săvârşirii creştine după Sfântul Grigorie de Nyssa, în volumul: Probleme
de filosofie şi literatură patristică, Bucureşti, Editura Casa Şcoalelor,
1944; Ediţia a II-a, Bucureşti, 1995, pp. 217-244. Idem, Iconomia Învierii
Domnului în predicile pascale ale Sfântului Grigorie de Nazianz şi ale
Sfântului Grigorie de Nyssa, în rev. G.B., nr. 3-4/1955, pp. 177-186. Idem,
Studiile universitare ale părinţilor capadocieni, în rev. S. T., nr. 9-10/1955,
pp. 531-554. Idem, Patrologie, 1956, pp. 167-177. Magistr. N. V. STĂNESCU,
Progresul în cunoaşterea lui Dumnezeu, cu referire specială la Sfântul
Grigorie de Nissa, în rev. S.T., nr. 1-2/1958, pp. 14-37. Pr. MARIN M. BRA-
NIŞTE, Momente şi aspecte ale prieteniei Sfinţilor Părinţi Capadocieni, în
rev. M.O., nr. 1-2/1962, pp. 40-56. Idem, Două femei de elită din epoca de
aur a patristicii: Gorgonia şi Macrina. Sfântul Grigorie de Nazianz şi Sfân-
tul Grigorie de Nyssa despre surorile lor, Bucureşti, Tipografia Cărţilor
Bisericeşti, 1941, 40 p.; extras din rev. S.T., nr. 211940, vol. II, pp. 89-126.
Magistr. DUMITRU POPESCU, Problema «Chipului» din om după Sfântul
Grigorie de Nisa, în rev. G.B., nr. 3-4/1961, pp. 338-351. Pr. MIRCEA N1ş-·
COVEANU, Doctrina Sfântului Grigorie de Nissa, în Comentariul său la
«Fericiri», în rev. G.B., nr. 5-6/1967, pp. 498-510. Drd. CONSTANTIN M.
IANA, Învăţătura despre întrupare în «Marele Cuvânt Catehetic» al Sfân-
tului Grigorie de Nisa, în S.T., nr. 5-611967, pp. 309-320. Magistr. CON-
STANTIN CoRNITESCU, Studiu comparativ între Marele Cuvânt Catehetic al
Sfântului Grigorie de Nissa şi manualul către Laurenţiu al Fericitului
Augustin, în rev. Ortodoxia, nr. 1/1964, pp. 109-127. N. FER, Cunoaşterea
lui Dumnezeu şi ideea de epectază la Sfântul Grigorie de Nyssa (teză de
doctorat), în rev. Ortodoxia, nr. 1/1971, pp. 82-96. Drd. G. STĂNULEŢ, Teo-
logia Învierii la Sfântul Grigorie de Nissa. Învierea lui Hristos în învăţă
tura autorilor bisericeşti din primele veacuri, în rev. G.B., nr. 3-4/1972,
pp. 317-323. Drd. CORNELIU ZĂVOIANU, Rugăciunea Domnească după
Sfântul Grigorie de Nyssa, în rev. G.B., nr. 9-10/1981, pp. 882-899. V.
RADUCĂ, Antropologia Sfântului Grigorie de Nyssa. Căderea în păcat şi
restaurarea omului, E.l.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1996. Idem (Drd.), Voinţa

şi libertatea în gândirea Sfântului Grigorie de Nyssa, în rev. S.T„ nr. 1-2/1983,
pp. 51-64. Idem (Pr. Asist. Dr.), Teodicee şi cosmologie la Sfântul Gri-
gorie de Nyssa, în rev. S.T„ nr. 1-2/1992, pp. 62-93. Idem, Antropologia
Sfântului Grigorie de Nyssa. Căderea omului în păcat şi restaurarea omu-
lui, E.l.B.M.B.0.R., Bucureşti, 1996, 403 p. Pr. Prof. Dr. TEODOR Booo-
GAE, Două Epistole ale Sfântului Grigorie al Nisei şi semnificaţia lor, în
rev. M.B„ nr. 3/1987, pp. 17-27. Idem, Sfântul Grigorie de Nyssa admira-
tor al creaţiei, în rev. M.A., nr. 2/1989, pp. 37-45. Drd. GHEORGHE SĂN
DULESCU, Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre căderea omului
şi păcatul originar, în rev. S.T„ nr. 1/1987, pp. 67-83. Drd. KAMAL FARHAT,
Cunoaşterea lui Dumnezeu - condiţie a mântuirii personale în Gândirea
Sfântului Grigorie de Nyssa, în rev. Ortodoxia, nr. 211988, pp. 124-135.
VLADIMIR LossKY, Grigorie de Nyssa, în vol. Vederea lui Dumnezeu. Tradu-
cere din limba franceză de Prof. Dr. REMUS Rus, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti,
1995, pp. 71-75. Drd. CONSTANTIN I. BĂJĂU, Problematica teologică a
Omiliilor praznicale ale Sfântului Grigorie al Nissei, în Analele Univer-
sităţii din Craiova, Seria Teologie, nr. 3/1998, pp. 66-73. Idem, Trăirea
virtuoasă după Grigorie al Nissei, în Analele Universităţii din Craiova,
Seria Teologie, nr. 511999, pp. 96-112. Idem, Cunoaşterea lui Dumnezeu
la Sfântul Grigorie al Nissei, Editura Sitech, Craiova, 1999, 240 p. Ierom.
Lect. AGAPIE CORBU, Principii de exegeză biblică în tratatul «La titlurile
Psalmilor» al Sfântului Grigorie de Nyssa, în rev. Altarul Banatului,
nr. 10-12/1999, pp. 15-22. Idem, Aspecte ale Revelaţiei dumnezeieşti şi ale
raportului omului cu ea potrivit Sfântului Grigorie de Nyssa, în rev. Teolo-
gia, nr. 1/2001, pp. 54-66. Idem, Inspiraţia biblică în scrierile Sf Grigo-
rie de Nyssa, în rev. Teologia, nr. 3-4/2001, pp. 12-28. Pr. CEZAR STERPU,
Comentariu la tratatul «Viaţa lui Moise» al Sfântului Grigorie al Nissei,
în rev. Altarul Banatului, nr. 10-12/1999, pp. 105-107. Asist. Dr. MARIUS
TELEA, Dumnezeu şi creaţia sa. Conceptul de «diastima» în gândirea teo-
logică a Sfântului Grigorie de Nyssa, în Revista Teologică, nr. 3-4/2000,
pp. 165-181. Idem, Spiritualitatea creştină în lumina tratatului „Despre
viaţa lui Moise sau despre desăvârşirea cea după virtute" al Sf Grigorie
de Nyssa, în rev. Teologia, nr. 3-4/2001, pp. 134-154. Lector. Dr. CAR-
MEN-MARIA BoLOCAN, Treptele urcuşului duhovnicesc şi rolul lor catehetic
în „Despre viaţa lui Moise" a Sfântului Grigorie de Nyssa, în rev. Teologie
şi Viaţă, nr. 1-6/2004, pp. 76-84. Pr. Dr. NECULAI DORNEANU, Învăţătura
despre epectază la Sfântul Grigorie de Nyssa, în rev. Teologie şi Viaţă,
PATROLOGIE 243
nr. 5-8/2002, pp. 69-85. Pr. Lect. Univ. Dr. CĂLIN IOAN DuşE, Concepţia
Sfântului Grigorie de Nyssa despre păcat, în rev. Oriwnturi teologice,
nr. 3-4/2004, pp. 78-87. Idem, Asceza la Sfântul Grigorie de Nyssa, în
rev. Orizonturi teologice, nr. 1-2/2005, pp. 175-187. P. S. Prof. Dr. IRINEU
SLĂTINEANUL, Epectaza ca experienţă mistică întru nesfârşita adâncime
în Dumnezeu la Sf Grigorie de Nyssa, în rev. M.O., nr. 5-8/2007, pp. 7-34.
REMUS Rus, op. cit., pp. 324-325. Literatură străină: J. B. AUFAUSER,
Die Heilslehre des hl. Gregar von Nyssa, Miinchen, 1910. M. GOMEZ DE
CASTRO, Die Trinitătslehre des hl. Gregar von Nyssa, Fr. i. Br., 1938. J. RUPP,
Gregors des Bischofs von Nyssa Leben und Meinungen, Leipzig, 1834. W.
VbLKER, Gregar von Nyssa als Mystiker, Wiesbaden, 1955. J. DANIELOU,
Platonisme et theologie mystique. Essai sur la doctrine spirituelle de St.
Gregoire de Nysse, 1944. Idem, L'etre et le temps chez Gregoire de Nysse,
Leiden, 1970. W. JAEGER, Gregar von Nyssa's Lehre vom Heiligen Geist,
ed. H. DbRRIES, Leiden, 1966. H. F. CHERNISS, Platonism, în University of
California Publications in Classical Philology, 11, 1938, pp. 1-92. F.
CAYRE, I, pp. 412-435. D. L. BALAS, Metousia Theou. Man's Participation
in God's Peifections according to St. Gregory of Nyssa, SA 55, Roma,
1966. J. M. SHEA, The Church according to Saint Gregory of Nyssa's
Homilies on the Canticle of Canticles, Baltimore, 1968. R. E. HEINE, Per-
fection in the Virtuous Life, Philadelphia, 1975. J. RACHHUBEI, Human Na-
ture in Gregory of Nyssa. Philosophical Background and Theologial Sig-
nificance, Brill, Leiden, 2000. A. ALTENBURGER, F. MANN, Bibliografie,
Leiden, 1988 (până în 1987. De la 1987 şi până în 1998 urmează). C. FA-
BRICIUS, A Concordam to G., Găteborg, 1989. O. BARDENHEWER, Patrolo-
gie, III, pp. 188-220. B. ALTANER -A. STUIBER, op. cit., 1980, pp. 303-308.
J. QuASTEN, Patrology, III, p. 254-296, cu bogată bibliografie. J. GRIBO-
MONT, Gregoire de Nysse, în. în DECA, I, pp. 1111-1116, cu bibliografie.
F. DONZL, Gregar von Nyssa, în LACL, pp. 266-271, cu bibliografie.
Evagrie Ponticul
Viaţa
Evagrie Ponticul sau Monahul s-a născut în jurul anului 346,
în lbora, în ţinutul Pontului, de unde îi vine şi numele de Pon-
ticul. lbora era aşezată pe malurile râului Isis, în nordul Turciei
de azi. lbora se afla nu departe de proprietăţile pontice ale fami-
liei lui Vasile cel Mare, nu departe de acea moşie Annesori, pe
care Sfântul Vasile cel Mare a întreprins, în jurul anului 357, pri-
mele sale experienţe în ceea ce priveşte viaţa monahală. Despre
familia lui, ca şi despre anii copilăriei, ni s-au păstrat puţine ştiri.
Se poate presupune însă că a studiat în Cezareea Capadociei,
care era cunoscută pentru şcolile sale.
Tatăl său, numit de asemenea Evagrie, se găsea în strânse le-
gături de prietenie cu Sfântul Vasile cel Mare, care l-a aşezat
horepiscop, şi mai ales cu Sfântul Grigorie de N azianz, la care
l-a trimis pe fiul său pentru învăţătură. De la Sfântul Grigorie de
Nazianz s-a păstrat o scrisoare (Migne PG XXXII, 24), trimisă în
anul 360-361 către tatăl lui Evagrie, în care laudă virtuţile lui şi
sârguinţa la învăţătură, aceasta întâmplându-se în timpul cât Eva-
grie Ponticul se afla şi el în pustiul Pontului.
Scurta şedere în pustiul din Pont i-a lăsat în suflet urme
adânci. Crescut creştineşte în sânul familiei sale, el începe acum
să iubească viaţa de ascet, învaţă dogmele Bisericii şi explică
Sfânta Scriptură, alături de marii săi dascăli. A început să citeas-
că scrierile lui Origen şi să se introducă în sistemul lui teologic.
După plecarea Sfântului Grigorie de Nazianz, Evagrie rămâne
mai departe în pustiu lângă Sfântul Vasile cel Mare, care l-a de-
terminat să îmbrăţişeze viaţa monahală. Revine în Cezareea Ca-
padociei după câţiva ani, unde îl regăseşte pe Sfântul Vasile cel
Mare şi acesta îl hiroteseşte citeţ. Se pare că, în timpul şederii lui
PATROLOGIE 245
Evagrie la Cezareea, va veni acolo şi tatăl său, care a fost sfinţit

de către Sfântul Vasile horepiscop de Argeo, o mică localitate din
apropiere. Sfântul Grigorie de Nazianz îl va hirotoni întru diacon
pe Evagrie. În această din urmă calitate îl va însoţi pe Sfântul
Grigorie la Constantinopol, unde a participat la al doilea Sinod
Ecumenic (381) şi unde este ridicat la treapta de arhidiacon.
Alături de Sfântul Grigorie, el a pus în slujba Bisericii întin-
sele sale cunoştinţe teologice şi talentul oratoric şi, influenţat de
ideile origeniste, a luptat din toate puterile împotriva ereziilor
care tulburau liniştea Bisericii în acel timp. Chiar Sfântul Grigo-
rie îl laudă într-o scrisoare, iar în testamentul său, ca semn vădit
al recunoştinţei sale pentru activitatea folositoare Bisericii, hotă
răşte să dea arhidiaconului Evagrie câteva din veşmintele sale,
precum şi o sumă de bani.
După retragerea Sfântului Grigorie de Nazianz din scaunul
de patriarh, Evagrie rămâne ca arhidiacon sub patriarhul Nec-
tarie, care socotea că îi va fi de mare folos în treburile bisericeşti.
El s-a impus şi prin frumuseţea chipului şi prin eleganţă. Aceste
calităţi l-au impus atenţiei Capitalei, dar l-au atras şi într-o în-
curcătură sentimentală, pe care Paladiu o prezintă extrem de
stângaci, pe câteva pagini. Nu după multă vreme însă, Evagrie se
văzu silit să plece din Constantinopol. Astfel, în anul 382 îl
găsim în Ierusalim, unde venise cu hotărârea de a începe viaţa de
ascet, care odinioară îl înflăcărase atât de mult în pustiul din
Pont. Aici va intra într-o mănăstire aproape de Ierusalim, condusă
de Melania cea Bătrână, şi unde nu va rămâne multă vreme. Căci
la sfaturile Melaniei, se îndreaptă către Egipt, după ce, probabil
în duminica Paştilor anului 383, primeşte haina monahală din
mâna lui Rufin. Sosind în muntele Nitriei, unde viaţa monahală
era în floare în acea vreme, şi-a înjghebat o colibă de pustnic şi
a trăit acolo timp de doi ani.
Evagrie a rămas foarte mulţumit de şederea în Nitria, nu
numai din cauza vieţii ascetice pe care monahii o duceau acolo,
dar mai ales pentru faptul că a găsit printre ei mulţi părtaşi ai
învăţăturii lui Origen, care erau ucenicii lui Didim cel Orb, care
reprezenta tradiţiile Şcolii catehetice la Alexandria către sfârşitul

secolului al IV-iea.
Pe la sfârşitul anului 384, Evagrie se va retrage în pustiul
numit Cellia sau Kellia (KE/..Âta) de pe muntele Nitric. Aici îi va
cunoaşte pe cei doi Macarie, Macarie cel Mare şi mai cu seamă
pe omologul său din Alexandria, Macarie zis şi „Egipteanul", care
l-au influenţat profund. În pustiu, Evagrie s-a distins nu numai ca
mare ascet, dar şi ca dascăl al vieţii ascetice. În afară de prin-
cipiile vieţii monahale, el a dezvoltat pe cale verbală ori în tratate
speciale şi probleme de teologie dogmatică.
Încă din vremea şederii sale în pustiul din Pont, el începuse
să înveţe dogmele creştine şi principiile filosofiei antice. Iar
acum, în Egipt, el adânceşte şi mai mult cunoştinţele sale, citind,
alături de operele lui Origen, care au avut o înrâurire hotărâtoare
asupra sistemului său dogmatic şi spiritual, şi scrierile Sfântului
Vasile cel Mare, ale Sfântului Grigorie de Nazianz, ale marelui
Atanasie, ale lui Serapion de Thumuis şi, fără îndoială, pe cele
ale lui Clement de Alexandria.
Pentru desăvârşirea cunoştinţelor sale filosofice, el nu se mul-
ţumea numai cu citirea operelor filosofilor vechi, ci venea chiar
la Alexandria din pustiu pentru a asculta şi discuta cu reprezen-
tanţii diferitelor şcoli filosofice de acolo. În călătoriile sale la Ale-
xandria a cunoscut, fără îndoială, şi pe „marele învăţător gnostic",
Didim cel Orb, sub înrâurirea căruia el s-a îndepărtat oarecum de
la calea ţinută de marii săi dascăli din Pont, între origenism şi
tradiţia bisericească, rămânând mai mult origenist decât capado-
cian. Atât pentru vieţuirea sa în virtute, cât şi pentru cunoştinţele
sale teologice şi filosofice, ca şi pentru puterea sa de pătrundere
a adevărurilor divine şi talentul său oratoric, renumele lui Eva-
grie creştea din zi în zi. De la mari depărtări, monahi setoşi de în-
văţătură se strângeau în jurul său, încât coliba sa de pustnic de-
venise într-un fel şcoală. Astfel că pe la anul 392, când Paladie
vine la Kellia, Evagrie era socotit cea mai de seamă personalitate
printre monahii din Egipt.
PATROLOGIE 247
Alături de Paladie, mai amintim ca ucenici ai lui Evagrie pe

monahul apusean Ioan Cassian, pe episcopul de Efes, Heraclide,
prietenul şi ucenicul Sfântului Ioan Gură de Aur, şi pe însuşi
scriitorul Rufin. Câştigându-şi un astfel de renume, episcopul de
Alexandria, Teofil, l-a chemat şi i-a oferit un scaun de episcop,
însă Evagrie nu a primit. Din această pricină, monahii din jurul
său s-au ridicat împotriva lui, acuzându-l că preferă liniştea per-
sonală în pustiu, în loc să pună în slujba Bisericii darurile cu care
a fost înzestrat de Dumnezeu.
În anul al şaisprezecelea al şederii lui în pustie, slăbit tru-
peşte, se retrage în pustiul de la Sketis, unde în anul 399 va înceta
din viaţă.
Opera
Evagrie nu s-a făcut cunoscut numai ca mare ascet şi învăţă
tor în pustiul Egiptului, ci şi ca scriitor. Mărturie despre rodnica
sa activitate literară sunt scrierile lui, care ni s-au păstrat până în
vremurile noastre şi a căror valoare nu a fost contestată nici chiar
de potrivnicii lui. Un manuscris siriac datând din secolul al VI-lea
sau al Vii-lea - păstrat în Muzeul Britanic - numără 45 de lucrări
ale sale, între care şi o colecţie de 61 de epistole. Dar s-au păstrat
din ele numai câteva fragmente în limbile greacă şi latină (în tra-
ducerea lui Rufin şi Ghenadie) şi în traducerea siriacă şi armeană.
1. Antirrheticos (A.vttpprrttK6c;). În introducere, autorul arată
că fiinţele raţionale create se împart în trei categorii: oameni,
îngeri şi demoni, care se găsesc oarecum în continuă luptă. Pen-
tru ca oamenii, ajutaţi de îngeri, să înfrângă pe demoni, este ne-
voie să întrebuinţeze armele pe care le-a folosit Mântuitorul când
a fost ispitit de diavol, adică citate din Sfânta Scriptură. Cum însă
în momentul ispitelor nu avem la îndemână citatul potrivit, auto-
rul a ales din Sfânta Scriptură versetele care pot alunga gândurile
rele care vin de la demoni. Pentru o expunere sistematică, Eva-
grie împarte lucrarea în opt părţi. Lucrarea conţine texte scrip-
turistice, pe care monahul le poate opune celor opt păcate capitale
(lăcomia pântecelui, desfrânarea, zgârcenia - iubirea de arginţi,
tristeţea sau supărarea, mânia, lenea sau trândăvia, invidia sau

slava deşartă şi mândria). Originalul grecesc s-a pierdut, dar se
poate reconstitui din fragmentele în limba latină şi siriacă.
2. Călugărul (Monahul) (Movax6~ sau I1cp'i npaKnKfj~ -
Despre vieţuirea practica). După un scurt prolog scris în formă
de epistolă, adresată monahului Anatolie, urmează lucrarea
propriu-zisă, care se împarte în 100 de capitole mici. În cele din-
tâi se cuprind scurte definiţii asupra creştinismului, împărăţiei
cerurilor, iar mai departe se vorbeşte în general despre luptele
monahilor cu demonii. Repetă oarecum şi aceste lupte expuse în
Antirrheticos.
3. Gnosticul (rvccrnK6~) sau Către cel care s-a învrednicit
de gnoză (ITpo~ 'tOV Ka'ta~tro8Ev'ta yvrocrcro~). Această scriere,
una din cele mai importante, nu s-a păstrat în textul original gre-
cesc şi nici în traducerea latină. Versiunile siriacă şi armeană
ne-au păstrat însă această lucrare care, în cele mai multe manu-
scrise, însoţeşte Practicus. Este o culegere de porunci în 50 de
capitole şi este scrisă pentru călugări mai elevaţi, arătând care
sunt şi cum trebuie practicate virtuţile, pentru ca să nu mai fie cu
putinţă căderea în păcat.
4. Şase sute de probleme prognostice (E~aKoata npoyvrocr-
'ttKU npo&A.Tiµa·m). Este un fel de teologie generală, în care
examinează diferite probleme dogmatice, morale şi ascetice. În
traducerea siriacă, lucrarea este împărţită în şapte părţi, dintre
care primele şase cuprind câte 90 de capitole mici sau probleme.
În această scriere sunt expuse, fără ordine bine stabilită, toate
principiile pe care se întemeiază sistemul teologic al lui Evagrie.
Se vorbeşte în aceasta pe larg despre Dumnezeu şi fiinţa Lui, de-
spre Sfânta Treime în general, despre cele trei Persoane ale Ei şi
despre raportul lor cu Dumnezeu, despre începutul şi sfârşitul
lumii etc. Totuşi, scopul acestei lucrări pare a fi mai mult practic,
decât teoretic, şi ideea generală se răsfrânge asupra metodei de
apropiere şi unire a fiinţelor create de Dumnezeu. Lucrarea are
multe principii origeniste şi, pentru acest motiv, lucrarea a întâm-
pinat la început multe greutăţi pentru a fi răspândită.
PATROLOGIE 249
5. Istoricul Socrate prezintă două mici lucrări care s-au păs

trat în foarte bună stare, atât în textul original, cât şi în traduceri.
Ele au fost numite LTlXTlP<i (cu titlu general) şi Ilpoc; 'tOuc; EV
Kot vo8iotc; fl EV crnvo8imc; µova.xou - Către monahii din chi-
novii sau adunări, şi Ilpoc; 'tÎJV na.p8fov - Către fecioare. Aceste
mici scrieri conţin sfaturi morale pe care autorul le adresează
monahilor de ambele sexe. Sunt scrise în felul Proverbelor lui
Solomon şi se prezintă drept cele mai frumoase din punct de ve-
dere literar dintre toate lucrările lui Evagrie. Din pricina cuprin-
sului lor, cât şi al formei literare, aceste două lucrări se citeau cu
mare plăcere atât de monahii din Răsărit, cât şi de cei din Apus.
6. Despre liniştea sufletească (IIEpt a.na.8Eia.c;). Este amin-
tită de Fericitul Ieronim şi este pierdută.
7. Epistole. Am amintit la începutul prezentării operei lui
Evagrie că în Muzeul Britanic, într-un manuscris siriac, a fost
publicată o colecţie care cuprinde 67 de epistole. În ele, autorul
dezvoltă mai pe larg principii de viaţă monahală, insistându-se
îndeosebi asupra metodelor de urmat pentru a ajunge la desăvâr
şirea morală.
De la Evagrie au mai rămas şi alte lucrări: Despre rugăciune,
Despre gândurile păcătoase, Către monahul Evloghie, Comentarii
biblice, din care s-au păstrat doar fragmente, şi Corespondenţă.
Lui Evagrie i se mai atribuie şi Epistola nr. 8 din corespon-
denţa Sfântului Vasile cel Mare şi din cuprinsul căreia reiese fap-
tul că el a împărtăşit idei origeniste.
Doctrina
Evagrie a fost puternic influenţat de principiile şcolii alexan-
drine, în special de Origen. Adânc cunoscător al literaturii bise-
riceşti şi al filosofiei greceşti, el s-a străduit să pătrundă cu min-
tea sa ageră şi cele mai greu de înţeles lucruri ale învăţăturii
creştine. El arată că Dumnezeu este numai Unul (de;) şi singurul
(µ6voc;). El nu poate fi definit, deoarece definiţiile aparţin lumii
produse şi compuse, în timp ce Dumnezeu este fără început
(ăva.pxoc;) şi necompus (acruv8E't0c;). Dumnezeu este pretutin-
deni, ca fiin,? de faţă la tot ce se întâmplă, nu este însă într-un

anumit loc. Inainte de facerea lumii, El a locuit în substanţa Sa,
iar după ce a creat fiinţele raţionale, le-a făcut pe acestea locuinţa
Lui. Sfânta Treime este alcătuită din Dumnezeu-Tatăl, Dum-
nezeu-Fiul şi Dumnezeu-Duhul Sfânt. Ea nu poate fi cuprinsă cu
mintea omenească, Ea este aceeaşi, nefiind supusă transformării,
întrucât nu face parte din lumea celor compuse. Este alcătuită din
trei ipostaze: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt; aceasta nu înseamnă însă
că este compusă, adică este „'tptecov". Tatăl, din Care (e~ ou)
toate s-au făcut este µ6voc;, µovo EtbÎJ<; ev 'tfl µovaC>t, cauza şi
sfârşitul tuturor. Fiul este primul Născut şi Unul-Născut din Tatăl;
Dumnezeu-Fiul este Cel prin Care (C>t<X ou) toate s-au făcut. Din
marea Sa dragoste pentru oameni, El a venit în lume îmbrăcând
un corp asemănător cu corpul oamenilor şi având un suflet la fel
cu al nostru. Fiind alcătuit din elemente materiale, corpul Mân-
tuitorului a fost creat în timp, deci „a fost o vreme când nu exis-
ta", din clipa creaţiei sale însă corpul s-a unit cu Dumnezeu-Cu-
vântul şi a rămas de atunci veşnic unit cu El, devenind nestrică
cios (ă.cp0ap1:0v) după învierea din morţi. Sfântul Duh, de o fiinţă
(oµooucrto<;) cu Tatăl şi cu Fiul, este prin excelenţă izvorul sfin-
ţeniei. Dumnezeu a creat lumea din nimic. Operă a Sfintei Treimi,
lumea (Kocrµoc;) - mulţimea fiinţelor create, cu totul asemănă
toare între ele prin natura lor şi unite cu Dumnezeu prin graţie -
a fost făcută în timp, cu toate că „în înţelepciunea lui Dumnezeu
şi în puterea Sa creatoare există cu El fără de început". Totuşi,
lumea nu va avea sfârşit, cum ar fi logic din cauza începutului ei,
nu ca fiind de sine stătătoare, ci prin unire cu Cel ce nu are început
şi sfârşit. Toate creaturile raţionale (îngeri, oameni, demoni), făcute
după chipul lui Dumnezeu, au fost în momentul creaţiei bune,
căci bun este Dumnezeu. Alegerea binelui sau a răului rămâne la
buna alegere a fiecăruia. E adevărat că Dumnezeu îngrijeşte de
creaturile Sale, însă Pronia divină nu sileşte pe nimeni să facă
bine, ea mergând totdeauna după liberul arbitru.
În legătură cu îngerii, Evagrie arată că ei sunt fiinţele care, în
timpul mişcării, s-au depărtat în mică măsură de la unirea cu
PATROLOGIE 251
Dumnezeu. Ei nu mai trăiesc o viaţă comună fericită, căci unirea

între ei nu mai există. Fiecare înger activează potrivit cu liberul
său arbitru. În ceea ce priveşte natura lor, ei sunt fiinţe compuse
din esenţă şi sfinţenie. Sfinţenia este dobândită, nefăcând prin
urmare parte în mod esenţial din firea lor, de aceea, ei pot săvârşi
răul dacă voiesc. Sunt socotiţi a fi incorporali, însă aceasta numai
în raport cu oamenii, în sine însă îngerii au corpuri fine. Demonii
sunt cu totul opuşi îngerilor. Ei nu numai că s-au depărtat cel mai
mult de Dumnezeu, dar, de bunăvoie, şi-au însuşit răul. Au cor-
puri urâte, sunt conduşi în actele lor de 0uµ6~ (mânia, partea
irascibilă a sufletului) şi caută să ducă pe oameni la pierzare.
Oamenii, egali prin natura lor cu celelalte fiinţe raţionale, se află,
din punctul de vedere al depărtării de Dumnezeu, între îngeri şi
demoni, fiind socotiţi ca µecrot Âoyo1rni. O primă consecinţă a
căderii lor este distrugerea unităţii naturii spirituale, ca şi tulbu-
rarea ordinii firesti a puterilor sufletului.
Învăţătura eshatologică a lui Evagrie din Pont este în strânsă
legătură cu concepţiile lui despre cădere. Fiinţele create, lipsin-
du-se din cauza neglijenţei de unirea cu Dumnezeu, au căzut din
starea lor principală în starea naturală, din care unele s-au depăr
tat din nou, iar altele au rămas acolo. Lipsa aceasta a unirii cu
Dumnezeu, provenită din cauza mişcării (primul rău), alcătuieşte
astfel cauza stării actuale a lumii. Starea aceasta însă, bazată pe
eventual şi deci trecător, în mod necesar va avea un sfârşit. Fiin-
ţele vor reveni în starea lor principială, urcându-se la unirea cu
Dumnezeu, cu ajutorul divin, pe treptele prin care au trecut la
cădere. După ce toate fiinţele se vor fi statornicit în bine ori în
rău, va veni Judecata cea dreaptă. La porunca Dreptului Judecă
tor, toate fiinţele îşi vor îmbrăca din nou corpurile în care au
vieţuit, care într-o clipă vor fi transformate în corpuri spirituale.
Fiinţele astfel reînnoite vor trăi în veşnicie în noile corpuri, care
vor fi nestricăcioase asemenea corpului Mântuitorului. Paradisul
sau împărăţia cerurilor va fi răsplata celor buni. Iadul, ca şi împă
răţia cerurilor, nu este decât continuarea vieţii dusă de cei răi în
această lume şi, în acelaşi timp, urmarea necunoaşterii lui Dum-
nezeu, a depărtării de El. Restabilirea tuturor (anoKa'tacr'tacrtc;

't&v nav't&v) o susţine (această teorie) influenţat de Origen, ca
şi aceea a preexistenţei sufletelor. Aceste două teorii au făcut ca
Evagrie să fie condamnat la Sinoadele V, VI şi VII Ecumenice.
BIBLIOGRAFIE
EDIŢII ŞI TRADUCERI: J. P. MIGNE, PG 40, 1219-1286 (sub numele lui

Evagrie); PG 79, 1093-1140, 1145-1234 (sub numele lui Nil); în siriacă:
W. FRANKENBERG, Evagrius Ponticus, AGWG, NF, 13, 2, Berlin, 1912,
text siriac şi retraducere în greacă. J. MUYLDERMANS, Evagriana Syriaca.
Textes inedits, Louvain, 1952. F. B. SARGHISEAN, The Life and the Works
of the Holy Father Evagrius Ponticus in an Armenian Version of the Fifth
Century, with Introduction and Notes (în armeană), Veneţia, 1907, pp. 217-323.
Traduceri: Română: D. STĂNILOAE, în Filocalia sfintelor nevoinţe ale
desăvârşirii, vol. I, ed. a II-a, Harisma, Bucureşti, 1992, pp. 48-112. EvA-
GRIE PONTICUL, Tratatul practic. Gnosticul. Studiu introductiv, traducere
şi comentarii de CRISTIAN BĂDILIŢĂ, Polirom, Iaşi, 1997. Avva EVAGRIE
PONTICUL, În luptă cu gândurile. Despre cele opt gânduri ale răutăţii şi
Replici împotriva lor. Comentarii de ieromonah GABRIEL BuNGE. Tradu-
cere şi prezentare de diac. IOAN I. lcĂ JR., Editura Deisis, Colecţia Philo-
sophia christiana, Sibiu, 2006.
STUDII ŞI MANUALE: Literatură în limba română: I. HAUSHERR, Les
ler;ons d'un contemplatif, Paris, 1960. Ierom. GABRIEL BUNGE, Evagrie
Ponticul. O Introducere. Studiu introductiv şi traducere diac. IOAN I. lcĂ
JR., Ed. Deisis, Sibiu, 1997, cu bibliografie. Idem, Akedia. Doctrina spiri-
tuală a lui Evagrie Ponticul despre akedie, traducere de IOAN I. lcĂ JR.,
Editura Deisis, Sibiu, 1998. Idem, Akedia. Plictiseala şi terapia ei după
avva Evagrie Ponticul sau sufletul în luptă cu demonul amiezii. Prezentare
şi traducere de Diac. IOAN I. lcĂ JR., Editura Deisis, Sibiu, 1999, 222 p.
Idem, Părintele duhovnicesc şi gnoza creştină după avva Evagrie Ponticul,
cu două studii de MICHAEL O'LAUGHLIN, traducere de Diac. IOAN I. lcĂ JR.,
Editura Deisis, Sibiu, 2000, 270 p. PALADIE, Istoria Lausiacă (Lavsaicon),
traducere, introducere şi note de DUMITRU STĂNILOAE, E.l.B.M.B.O.R.,
Bucureşti, 1993. IUSTIN I. MorsEscu, Evagrie Ponticul (greceşte), Atena,
1937, tradusă în limba română în Editura Episcopiei Argeşului şi Musce-
PATROLOGIE 253
lului, cu prefaţă şi studiu introductiv de Pr. Prof. Univ. Dr. ŞTEFAN ALEXE,
Bucureşti, 2002. Idem, Evagrie din Pont, în rev. B.O.R., nr. 5-6/1938,
pp. 210-242. I. G. COMAN, Patrologie, 1956, pp. 213-214. Idem, Patrologie,
III, pp. 430-452. JOHN MEYENDORFF, Evagrie Ponticul (f 399) şi Rugăciu
nea curată, în volumul său: Sfântul Grigorie Palamas şi mistica ortodoxă.
Traducere de Angela Pagu, Editura Enciclopedică, colecţia Orizonturi spi-
rituale, Bucureşti, 1995, pp. 15-19. BĂDILIŢĂ, Cristian, Studiu introductiv
(1. O viaţă plină de aventuri duhovniceşti. 2. Teologia ca exerciţiu spiri-
tual), la volumul: Evagrie PONTICUL, Tratatul practic. Gnosticul, Edi-
tura Polirom, Iaşi, 1997, p. 7-25. ANTOINE şi CLAIRE GUILLAUMONT, Viaţa
şi opera lui Evagrie (Comentariu la volumul IIpmcrud de EVAGRIE -
Traite pratique ou le Moine, Paris, 1971), în volumul: EVAGRIE PONTICUL,
Scrieri alese. Traducere şi note de RADU DUMA, Editura Herald, Bucureşti,
f.a., pp. 5-14. ANTOINE GUILLAUMONT, Un filosof în pustie: Evagrie Pon-
ticul, în volumul: Originile vieţii monahale. Pentru o fenomenologie a mo-
nahismului. Traducere de CONSTANTIN JINGA, Bucureşti, Editura Anastasia,
1998, pp. 251-286. Pr. Prof. Dr. IOAN C. TEŞU, Rugăciunea în învăţătura
duhovnicească a lui Evagrie Monahul, în rev. Teologie şi Viaţă, nr. 7-12/2004,
pp. 53-70. REMUS Rus, op. cit., p. 255. Literatură străină: J. QuASTEN,
Patrology, III, pp. 169-176, cu bibliografie. F. L. CRoss, art. Evagrius Ponti-
cus, în ODCC, pp. 484-485. J. GRIBOMONT, Evagre le Pontique, în DECA,
I, p. 932-933. K. FITSCHEN, Evagrius Ponticus, în LACL, pp. 224-225, cu
bibliografie.
Sfântul Efrem Sirul
Viaţa
Efrem Sirul, cel mai de seamă Părinte al Bisericii siriene, se
naşte în anul 306 în cetatea Nisibis, pe Daisan, un afluent al Eu-
fratului, situată la frontiera orientală a Imperiului Roman, în Me-
sopotamia, actualmente localitatea Nuseybin din sud-estul Turciei.
Asupra părinţilor lui sunt două versiuni. Unii cercetători susţin că
părinţii lui ar fi fost păgâni, tatăl fiind preot al zeului Abnil, al cărui
templu a fost distrus de împăratul roman Favian. O altă versiune
este că părinţii săi au fost creştini şi că au dat copilului lor o
aleasă educaţie creştină, desăvârşită apoi de episcopul Iacob din
Nisibis, care îl va face conducătorul şcolii catehetice din Nisibis.
Episcopul Iacob va fi unul din cei 318 Părinţi participanţi la
Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325) şi pe care Sfântul Efrem
îl va însoţi la acest Sinod. Tot el l-a hirotonit diacon, treaptă ie-
rarhică în care va rămâne întreaga viaţă. O mare influenţă se pare
că a avut-o urmaşul lui Iacob, Vologeses (350-361). El se bucură
de o mare consideraţie din partea concetăţenilor săi, cărora le-a
adus însemnate servicii cu ocazia asediilor oraşului Nisibis de
către perşi (338-346 şi 350). Ultimul din aceste asedii a fost ex-
trem de dramatic, fiindcă regele persan Shapur II a deviat râul lo-
cal pentru a inunda împrejurimile oraşului; primul din imnele
nisibiene ale Sfântului Efrem Sirul descrie acest eveniment şi
compară oraşul cu arca lui Noe plutind pe apele potopului. Tra-
diţia spune că în acele momente Efrem s-a urcat pe zidul cetăţii
şi s-a rugat lui Dumnezeu pentru salvarea ei. Ca din senin, teri-
toriul a fost invadat de o mulţime de ţânţari, care au atacat caii şi
elefanţii lui Shapur, făcându-i de nestrunit şi provocând confuzie
în rândurile armatei persane. Shapur a recunoscut în acest lucru
mânia divină şi s-a retras, pentru a nu atrage asupra lui şi alte
PATROLOGIE 255
pedepse. Shapur va deveni însă stăpânul cetăţii Nisibis în 363, în

urma uciderii împăratului Iulian Apostatul, dar şi ca parte din
tratatul ce se va încheia ulterior. Efrem părăseşte Nisibis şi se re-
trage la Edessa (actualmente localitatea Urfa, Turcia orientală),
unde va înfiinţa celebra şcoală de Teologie, această cetate aflân-
du-se sub stăpânirea romană. Şcoala din Edessa, sau „Şcoala per-
şilor", avea la bază principiile celei antiohiene. Multe din imnele
şi operele în proză ale Sfântului Efrem aparţin în mod limpede
perioadei din Edessa, fiindcă reflectă cultura mai elenizată a
acestui oraş şi fermentul intelectual introdus aici de gândirea teo-
logică speculativă a adepţilor lui Marcion, Bardesanes (originar
din Edessa), Mani, Arie şi alţii.
Trăia ca anahoret, hrănindu-se cu pâine de orz şi cu legume
uscate, nu bea decât apă, era numai piele şi os, mic de talie, îm-
brăcat sărăcăcios, pleşuv, fără barbă şi nu râdea niciodată. Se cre-
de că a călătorit în Egipt, pentru a se inspira din viaţa marilor
anahoreţi care se nevoiau în deşertul egiptean. Aici ar fi rămas
opt ani, luptând împotriva arienilor. Din Egipt, a trecut în Ceza-
reea Capadociei, unde l-a cunoscut pe Sfântul Vasile cel Mare.
Despre Sfântul Efrem, Sfântul Vasile cel Mare a spus: „Efrem
este un gânditor perspicace şi deţine întreaga cunoaştere a filoso-
fiei divine", înţelegând prin aceasta cunoaşterea Sfintei Scripturi.
De la Cezareea, Efrem a fost chemat de urgenţă la Edessa,
deoarece cetatea a fost invadată de erezii. Pentru a contracara
propaganda ereticilor, care făceau uz de poezie şi muzică în răs
pândirea învăţăturilor lor, Efrem va compune şi el o serie de poe-
me, de o deosebită sensibilitate poetică, tratând despre viaţa pă
mântească a Mântuitorului, desfăşurată în marile ei secvenţe:
Naşterea, Botezul, Postul, Patimile, Învierea şi Înălţarea la Cer.
În ultimele zile ale vieţii sale i-a fost dat să trăiască, împreună cu
concetăţenii săi, o mare secetă. El se va angaja în ajutorarea tu-
turor celor afectaţi.
Va trece la cele veşnice în anul 373, în 9 iunie, lăsând dis-
cipolilor săi îndrumări precise despre locul şi modul în care să-l
înmormânteze. Este pomenit de Biserica Ortodoxă la 28 ianuarie.
În Apus a fost comemorat la 1 februarie, iar din 1920, când Papa

Benedict al XV-lea l-a numit Doctor al Bisericii Romano-Ca-
tolice, la 18 iunie, şi din 1969 la 9 iunie. În Biserica siriană Sfân-
tul Efrem este numit „dascăl al lumii", „stâlp al Bisericii", „pro-
fet al sirienilor" sau „harpă a Duhului Sfânt".
Viaţa Sfântului Efrem Sirul a fost una de o seriozitate filo-
sofică, plină de virtuţi şi petrecută într-o exemplară simplitate
monahală. S-a distins atât prin viaţa sa, cât şi prin lupta pentru
credinţă şi pentru patrie, dar şi prin scrierile sale. Aceste scrieri
au fost compuse mai mult pentru popor şi pentru călugări şi, de
aceea, nu au caracter speculativ-filosofie sau dogmatic. El nu
expune dogmele în amănunţime, ci le expune aşa cum învaţă Bi-
serica. Scrierile sale, prin zelul de care sunt animate, prin vioi-
ciune, prin bogata imaginaţie pe care a avut-o autorul la compu-
nerea lor, sunt atrăgătoare şi impresionante. Ele redau foarte bine
geniul sirian şi tocmai pentru aceasta el este considerat cel mai
mare scriitor al sirienilor. Fericitul Ieronim, în capitolul 115 din
cartea sa Despre bărbaţii iluştri, scrisă în anul 392, spune despre
Efrem: „Efrem, diacon al Bisericii din Edessa, a scris multe în
limba siriacă şi a ajuns la o asemenea strălucire, încât în unele
biserici, după citirea Scripturilor, se citesc scrierile lui. Am citit în
limba greacă volumul său despre Sfântul Duh, pe care îl tălmă
ciseră alţii din siriacă, şi chiar în traducere am recunoscut ascu-
ţimea gândirii sale subţiri (subtile)". Pe lângă traducerea în limba
greacă, s-au mai făcut traduceri şi în limbile: armeană, coptă,
egipteană şi arabă.
Opera
Sfântul Efrem Sirul a scris numai în limba siriacă şi, pro-
babil, nici n-a cunoscut limba greacă. O ediţie completă a operei
lui nu există. Multe din ele s-au pierdut, iar altele s-au păstrat
numai în traduceri, care însă nu redau întotdeauna, în mod exact,
originalul. Din punct de vedere al formei, opera lui se împarte
în proză şi în versuri, iar din punct de vedere al conţinutului, în:
exegetice, dogmatico-polemice, morale şi ascetice.
PATROLOGIE 257
Scrieri în proză. În afară de câteva cuvântări, toate scrierile

în proză sunt de natură exegetică. El a comentat aproape întreaga
Sfântă Scriptură, pe baza traducerilor siriace existente pe atunci
(Peshitta, Diatessaron). Dintre comentariile la Vechiul Testament,
cel mai important este cel la Cartea Facerii, în care respinge,
fără a face referire directă, cosmologia lui Bardesanes, şi la Ieşire
(până la cap. 32, 26), singurele păstrate în întregime. Reţinem şi
comentariile la Pentateuh, Judecători, Regi, Iov, Profeţii toţi, din
care s-au păstrat fragmente la Sever din Edessa (851-861 ). În ar-
meană, s-a păstrat comentariul la cărţile Paralipomena. Cât pri-
veşte Noul Testament, în armeană s-a păstrat comentariul la Dia-
tessaronul lui Taţian. Abia în 1956 a fost redescoperit originalul
cel puţin al unei părţi din această lucrare, accesibilă acum într-o
traducere franceză integrală. Celelalte comentarii la cărţile Nou-
lui Testament, la Faptele Apostolilor şi la Epistolele pauline, su-
pravieţuiesc numai în traducere armeană.
' i La mijloc între proză şi poezie sunt două opere în proză ar-
tistică: o lucrare relativ amplă, intitulată Despre Domnul nostru
şi o epistolă adresată unui anume Publius, reprezentând o medi-
taţie deosebit de profundă asupra Judecăţii de Apoi. Exegeza este
făcută după principiile şcolii antiohiene, adică foloseşte inter-
pretarea istorico-literală.
Scrieri în versuri. Cea mai bogată parte a operei sale o for-
mează cuvântările în versuri (memse) şi imne (midrashe). Versul
sirian este bazat pe numărul silabelor, nu pe valoarea lor de
scurte sau lungi. Sfântul Efrem întrebuinţează de regulă versul de
7 silabe. Versurile sunt grupate câte două, pentru a alcătui fraza
metrică. În imne, versurile sunt rânduite câte 4-12 la un loc, pen-
tru a forma astfel strofele şi a fi cântate alternativ, iar în cuvântări
şi omilii versurile se succed în mod simplu. Imnologia siriacă a
influenţat pe cea bizantină.
Opera dogmatico-polemică cuprinde 56 de discursuri îm-
potriva ereziilor, mai ales a lui Bardesanes, Marcion şi Mani;
80 de tratate împotriva scormonitorilor (Contra scrutatores),
adică a sofismelor ariene; 4 imne împotriva lui Iulian Apostatul;
j
7 cuvântări despre taina Sfintei Treimi, în care face uz de meta-

fora mărgăritarului sau perlei; despre Întrupare; despre Fecioara
Maria; 6 cuvântări despre credinţă; 4 despre liberul arbitru; dis-
cursuri împotriva iudeilor.
Opera cu caracter moral-ascetic: despre pocăinţă; despre
feciorie; despre rugăciune.
Omilii exegetice şi parenetice: 12 predici exegetice asupra
unor teme din Vechiul Testament; 12 discursuri asupra Paradi-
sului; 1O discursuri asupra lui Iosif vândut de fraţii săi; discursuri
asupra sfinţilor din Vechiul şi Noul Testament.
Discursuri asupra Mântuitorului Iisus Hristos: 25 de predici
la Naşterea Mântuitorului, 14 discursuri la Epifanie, 41 discursuri
asupra altor teme legate de viaţa Mântuitorului.
Despre Fecioara Maria: 20 de discursuri despre Fecioara
Maria, la care se adaugă altele despre Apostoli, martiri şi mărtu
risitori ai credinţei creştine.
Discursuri sau imne funebre: 45 de discursuri funebre, rostite
sau cântate la funeraliile unor episcopi, preoţi, călugări, laici sim-
pli, mame şi taţi etc. Acestea sunt importante prin informaţiile pe
care le dau cu privire la obiceiurile şi Liturghia din acele timpuri.
Cuvântări şi cântece morale. Unele dintre acestea sunt soco-
tite ca cele mai bune scrieri ale sale. În ele vorbeşte despre viaţa
creştină ascetică. În patru cuvântări se ocupă de liberul arbitru,
76 sunt îndemnuri la pocăinţă. Tot în această categorie pot fi
incluse şi Cântecele nisibiene. Acestea tratează probleme deisto-
rie a oraşului Nisibis, reliefând luptele şi suferinţele cetăţenilor
de aici, mai ales cu ocazia năvălirii persane.
Autenticitatea Testamentului său, care conţine ultimele sfa-
turi adresate ucenicilor săi, este controversată.
Doctrina
Sfântul Efrem este un ortodox convins şi vrea să rămână ca
atare. Pentru el, Biserica este cea care învaţă adevărul şi care pro-
povăduieşte fără greşeală învăţăturile Sfintei Scripturi, deci numai
Biserica şi Sfânta Scriptură sunt izvoare ale adevărului religios.
PATROLOGIE 259
Doctrina Sfântului Efrem Sirul trebuie văzută mai ales în

contextul polemicilor pe care le-a avut cu diverse structuri ere-
tice, gnostice, dualiste sau ariene.
1. Dumnezeu. Pentru a-L defini înseamnă să cuprindem ne-
cuprinsul, să limităm nelimitatul. Dumnezeu S-a făcut cunoscut
pe trei căi: prin tipuri şi simboluri, prezente atât în natură, cât şi
în Scriptură, prin „nume" sau metafore, pe care Dumnezeu le în-
găduie să fie folosite despre El, şi prin Intrupare. Rolul de bază
în actul cunoaşterii lui Dumnezeu îi revine credinţei, singl!ra care
poate cuprinde sensul tainic, lăuntric al ~ealităţii spirituale. In Sine,
Dumnezeu este incognoscibil. Omul 11 cunoaşte pe Dumnezeu
după nume.
2. Despre Sfânta Treime, în opoziţie cu învăţătura sabeliană
şi ariană, învaţă unitatea fiinţei şi trinitatea Persoanelor, dar cum
poate exista fiinţa divină în trei ipostasuri, fără a fi divizată, noi
nu putem şti. Pentru a da o oarecare înţelegere a acesteia, Sfântul
Efrem face o comparaţie cu soarele, în care strălucirea, lumina şi
căldura constituie o unitate în unul (soarele), dar sunt, cu toate
acestea, trei lucruri diferite.
3. Fiul S-a întrupat pentru folosul nostru. Fiinţa divină s-a
făcut asemenea nouă, pentru ca noi să ajungem asemenea ei.
Hristos e Dumnezeu prin esenţă. Esenţa sau fiinţa Lui e glorioasă
ca şi numele Lui. Naşterea Lui fiinţială este necunoscută. Fiul
Şi-a micşorat slava Lui pentru oameni. Hristos a avut două firi.
El ne-a comunicat nouă slava Sa şi Şi-a însuşit slăbiciunea noas-
tră. El S-a făcut muritor pentru ca noi, dându-ne nouă viaţă, să
nu mai murim.
4. Lumea şi omul sunt creaturi ale Sfintei Treimi. Omul este
un microcosmos şi conţine în sine atât proprietăţi din lumea vizi-
bilă, cât şi din cea invizibilă. Chipul şi asemănarea lui Dumnezeu
în om constau în libertatea voinţei şi în stăpânirea pe care o are
asupra celorlalte creaturi, în dispoziţia şi aptitudinile omului de
a primi darurile lui Dumnezeu şi uşurinţa spiritului omenesc de a
pricepe şi a se îndeletnici cu toate. Omul, aşa cum a ieşit din mâna
Creatorului, se găsea într-o stare fericită, dar, prin neascultare, a
pierdut această stare prin căderea în păcat, iar aceasta a devenit

izvorul nefericirilor lui. Cu toată căderea sa, voinţa omului, deşi
slăbită, a rămas şi pentru mai departe liberă, putând omul ca prin
această voinţă să contribuie la mântuirea sa.
5. Maica Domnului este Născătoare de Dumnezeu şi ea a fost
şi a rămas pururea Fecioară. El face o paralelă între Eva şi Maria.
6. Biserica este sfântă; este propovăduitoare a adevărului şi
a primit de la Mântuitorul puterea de a lega şi a dezlega. Ea este
condusă de o ierarhie, alcătuită din episcopi, preoţi şi diaconi.
Sfântul Efrem recunoaşte primatul Sfântului Apostol Petru.
7. Sfintele Taine sunt mijloace de sfinţire. Botezul trebuie
făcut în numele Sfintei Treimi, spre iertarea păcatelor şi spre pri-
mirea Duhului Sfânt. Cel nou-botezat este apoi uns cu Sfântul
Mir, pentru a fi întărit în credinţă. Sfânta Euharistie este cu ade-
vărat Trupul şi Sângele Mântuitorului, pe care creştinii trebuie să
le primească cu credinţă şi cu sufletul curat.
8. În scrierile Sfântului Efrem se mai găsesc tratate şi ches-
tiuni referitoare la: sfinţirea Duminicii, facerea semnului Crucii,
post, castitate, îngerul păzitor (pe care fiecare om şi fiecare popor
îl are pentru a-l ajuta spre bine), sărbătorirea martirilor, invocarea
sfinţilor, venerarea relicvelor, rugăciuni pentru cei morţi etc.
9. Eshatologie. Situaţia definitivă a celor morţi se va clarifi-
ca numai la Judecata din urmă. La această judecată va apărea
trupul împreună cu sufletul; atât drepţii, cât şi păcătoşii, vor trece
prin focul care iese din gura iadului. Acest foc nu va atinge pe cei
drepţi, dar va reţine pe cei păcătoşi; drepţii vor trece în rai, spre
fericire veşnică, iar păcătoşii în iad, spre osândă veşnică.
Doctrina lui, în mare parte, este dependentă de cea a Părin
ţilor Capadocieni. Ea a fost şi a rămas normativă pentru Biserica
siriacă.
PATROLOGIE 261
BIBLIOGRAFIE
EDIŢII ŞI TRADUCERI: S. Patris nostri Ephraem syri opera omnia

quae extant, graece, syriacae et latine recens. P. BENEDICTUS, Ios. Et St.
Evod. Assemanus, Romae, 1737-1746. J. OvERBECK, S. Ephraemi syri,
Rabulae„. opera selecta, Oxford, 1865. G. BICKELL, S. Ephraem syri Car-
mina nisibena, Leipzig, 1866. J. LAMY, S. Ephraem syri Hymni et sermo-
nes, 3 vol., Malines, 1882-1889. DOM EDMUND BECK, în Corpus Scrip-
torum Christianorum Orientalium (= CSCO), între anii 1955-1979, 38 vol.
Traduceri: Română: SEBASTIAN BROCK, Efrem Sirul, I, Ochiul luminos,
II. Imnele despre Paradis, trad. MIRCEA lELCIU, Studiu introductiv, IOAN
lcĂ JR„ Editura Deisis, Sibiu, 1998 (cu bibliografie).

Patrologie, 1956, pp. 218-221. Idem, Aspecte umaniste în viaţa şi opera
Sfinţilor Atanasie cel Mare şi Efrem Sirul, în rev. M.O„ nr. 5-6/1974,
pp. 381-393. Idem, Aspecte ecumeniste în viaţa şi opera Sfinţilor Atanasie
cel Mare şi Efrem Sirul, în rev. M.O„ nr. 9-10/1974, pp. 807-813. Pr. Dr.
MIHAIL BEJENARIU, Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, în rev. Misionarul,
nr. 1-3/1943, pp. 52-61. t NICOLAE CORNEANU, Mitropolitul Banatului, Ru-
găciunea de umilinţă a Sfântului Efrem Sirul, în rev. M.B„ nr. 4-6/1956,
pp. 38-40. Pr. P. IACOBESCU, Rugăciunea de umilinţă a Sfântului Efrem
Sirul, în rev. M.B„ nr. 4-6/1956, pp. 38-40. Pr. GR. POPESCU, Viaţa Prea
Cuviosului Efrem Sirul (t 373), în rev. G.B„ nr. 1-2/1958, pp. 112-114.
Pr. ANDREI EFTIMIE, Sfânta Fecioară Maria în imnografia Sfântului Efrem
Sirul, în rev. M.A„ nr. 1-2/1959, pp. 80-85. Drd. ION CARAZA, lmnele Sfân-
tului Efrem Sirul despre Maica Domnului, în rev. S.T„ nr. 7-8/1967,
pp. 456-466. Drd. SEBASTIAN ŞEBU, Contribuţia Sfântului Efrem Sirul la
dezvoltarea predicii creştine, în rev. S.T„ nr. 7-8/1967, pp. 467-481. Drd.
ILIE FRĂCEA, Idei teologice în „Jmnele Paradisului", ale Sfântului Efrem
Sirul, în rev. S.T„ nr. 5-10/1979, pp. 603-615. Pr. Prof. Dr. DIONISIE STA-
MATOIU, „Doamne şi Stăpânul vieţii mele„." Din Înţelesurile rugăciunii
Sfântului Efrem Sirul, în rev. M.O„ nr. 1-3/1982, pp. 13-22. VLADNICO-
LESCU, «Mâncând Mielul care a mâncat mielul». Articularea euharistică
a Triduum-ului pascal în teologia pascală a Sfântului Efrem Sirul, în
rev. Verbum, tom. VI-VII nr. 7/1995-1996, pp. 25-48. Pr. Prof. SIMION
ToDORAN, Sfântul Efrem Sirul, model de smerenie creştină, Editura Sfintei
Episcopii Ortodoxe Române a Alba Iuliei, 1995, 163 p. Idem (Pr. Lect.),
Sfântul Efrem Sirul, exeget biblic, în rev. Credinţa Ortodoxă, nr. 3-4/1998,
pp. 48-68. W. WRIGHT, Istoria literaturii creştine siriace, trad. REMUS
Rus, Ed. Diogenes, 1996, pp. 31-32. Pr. Conf. Dr. DUMITRU MEGHEŞAN,
Teologie şi poezie în gândirea Sfântului Efrem Sirul, în rev. Orizanturi
Teologice, nr. 3/2000, pp. 19-38. MAKARIOS SIMONOPETRITUL, Rugăciunea
Sfântului Efrem Sirul, în volumul său: Triodul explicat. Mistagogia timpu-
lui liturgic, traducere de Diac. IOAN I. IcĂ JR., Editura Deisis, Colecţia
Liturgica, Sibiu, 2000, pp. 132-143. OLIVIER CLEMENT, Trei rugăciuni. Ta-
tăl nostru. Împărate ceresc. Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, traducere
de ILEANA GRIGORE, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2001, 75 p. (în inter-
pretarea Sfinţilor Părinţi). CosTION NICOLESCU, Principalele caracteristici
ale operei Sfântului Efrem Sirul, în rev. Altarul Banatului, nr. 7-9/2002,
pp. 7-30. REMUS Rus, op. cit., p. 210. Literatură străină: F. RILLIET, Ephrem
le Syrien, în DECA, I, pp. 824-827. P. BRUNS, Ephraem der Syrer, în
LACL, pp. 191-194, cu bibliografie. ZAMFIRA MIHAIL, Diffusion en roumain
de l'oeuvre de saint Ephrem le Syrien: une expression d'heritage byzantin,
în Byzantinische Forschungen, tom. XXV, 1999, pp. 111-129.
llarie Pictavianul
Viata
'
Supranumit şi Atanasie al Apusului, s-a născut în anul 315 în
Pictavium (Poitiers), în Acvitania, din părinţi păgâni. Părinţii lui,
făcând parte din clasa oamenilor înstăriţi, situaţie care îi va aşeza
în clasa de sus a poporului, au dat fiului lor o educaţie în confor-
mitate cu spiritul vremii. Tânărul Ilarie şi-a făcut studiile în oraşul
său natal, iar după aprofundarea acestora a studiat limba greacă,
pe care a ajuns să o cunoască destul de bine. Cultura desăvârşită,
în urma unor studii temeinice, nu i-a adus însă mulţumirea do-
rită. Răspunsurile pe care i le dădea această cultură la problemele
vieţii erau pentru el nesatisfăcăfoare. De aceea, a început să ci-
tească Sfânta Scriptură, cu gândul că va găsi prin citirea ei mul-
ţumirea sufletească. Citind prologul Evangheliei de la Ioan în
care se spune că Logosul S-a întrupat pentru ca aceia ce cred în
El să devină fiii lui Dumnezeu, a rămas atât de impresionat de
cele ce le-a citit acolo, încât s-a hotărât să primească creştinismul
împreună cu familia sa (cu soţia şi cu fiica lui, Abra). Convertirea
la creştinism şi botezul său au avut loc pe la anul 345, deci la
vârsta de 30 de ani. Zelul său pentru noua religie a fost, după
botez, atât de mare, încât peste câţiva ani (355) credincioşii din
oraşul său natal, cler şi popor, îl crezură cel mai potrivit pentru
ocuparea scaunului episcopal de aici şi prin sufragiile lor îl şi
înălţară la acest scaun plin de răspundere.
Ca episcop, s-a dovedit a fi demn de încrederea pe care i-au
arătat-o concetăţenii, ducând o viaţă plină de sfinţenie şi apărând
cu îndârjire credinţa ortodoxă de atacurile eterodoxe îndreptate
împotriva ei.
Arianismul, care zbuciuma la acea vreme Biserica răsăriteană,
a început să pătrundă şi în Apus. El şi-a câştigat mulţi adepţi, mai
ales în timpul domniei împăratului Constanţiu (care între 350-361

a fost singurul împărat al Imperiului Roman), când unii l-au primit
numai pentru a fi în asentimentul împăratului şi a avea aceeaşi
credinţă cu şeful statului. Constanţiu, fiind arian, nu s-a mulţumit
numai cu trecerile benevole la arianism, ci va încerca să aducă la
credinţa sa pe toţi episcopii din Galia, cerându-le să semneze
declaraţii de aderare la credinţa ariană. Unii dintre ei au şi sem-
nat astfel de declaratii încă de la sinodul de la Mediolan, din anul
355. În ceea ce-i pri~ea pe ceilalţi, care nu au semnat încă, - între
care era şi Ilarie şi episcopul Saturnin de la Arelate, omul îm-
păratului - Constanţiu avea chiar convingerea că la sinodul din
Beziers, din anul 356, vor adera la arianism. Ilarie a avut acum
ocazia bine meritată, să-şi dovedească aderarea sa nestrămutată
faţă de credinţa niceeană, să reziste tentativelor de inovaţie şi să
îndemne şi pe alţii să reziste, să nu se abată de la credinţa tradi-
ţională, propovăduită de Mântuitorul şi să o transmită nealterată
de la o generaţie la alta până la ei, căci mântuirea şi liniştea sufle-
tului depind de păstrarea adevărurilor revelate şi nu de primirea
părerilor şi inovaţiilor omeneşti.
Prin această atitudine energică şi hotărâtă, Barie s-a dovedit
că este principalul apărător al credinţei niceene în Apus, credinţă
pentru care a şi trebuit să sufere, căci din această cauză a fost
trimis în exil în Frigia, unde a stat patru ani (356-360). Exilul
acesta, judecat în fond, i-a fost foarte folositor, deoarece, în acest
timp, s-a perfecţionat în limba greacă, a aprofundat studiul Pă
rinţilor greci, a avut ocazia să cunoască foarte bine arianismul, pe
care înainte îl cunoştea numai în linii generale. Tot aici compune
oper~le sale de mare valoare: De Trinitate şi De Synodis.
In exil fiind, participă la sinodul din Seleucia, din 359 (el a
fost exilat, dar nu a fost depus din scaunul episcopal), după care
vine la Constantinopol la un sinod, împreună cu unii delegaţi ai
sinodului cerând audienţă la împărat, cu scopul de a se face lumi-
nă asupra situaţiei sale. Totodată, a cerut ca în prezenţa împăra
tului să discute cu Saturnin, care întâmplător se afla la Constan-
tinopol, dar nu i s-a permis. Totuşi, fiindcă el a făcut din exilul
PATROLOGIE 265
său un prilej binevenit pentru a întări în credinţa niceeană atât pe

episcopii ortodocşi din Galia - cărora le descria lupta pentru cre-
dinţă, pe care o duc cei din Orient-, cât şi pe cei din Orient - că
rora le istorisea despre rezistenţa celor din Apus -, arienii au con-
siderat că activitatea episcopului de Pictavium este dăunătoare şi
chiar periculoasă pentru arianismul din Orient şi s-au luat măsuri
ca să fie trimis înapoi în Apus. Astfel, în anul 360, Ilarie, despre
care se zicea că tulbură pacea bisericească din Răsărit, pentru a
nu mai tulbura această pace, i s-a dat libertatea de a se întoarce
în patrie. Aici îşi va reocupa scaunul episcopal, va lupta pentru a
readuce la Biserică pe cei rătăciţi şi pe cei ce iscăliseră, nu atât
din convingere cât din slăbiciune, că aderă la arianism. Fiind
oarecum bine versat în învăţătura ariană, a combătut temeinic şi
convingător, atât oral, cât şi în scris, pe adepţii acestei învăţături.
Scopul lui principal după întoarcerea din exil a fost să facă să
triumfe credinţa niceeană. Aceasta se va realiza la sinodul de la
Paris din anul 361, când aproape toţi episcopii din Galia s-au
declarat adepţii credinţei mărturisite la primul Sinod Ecumenic.
După această dată, Ilarie a căutat să înlăture arianismul şi din
Italia de Nord, activând aici timp de doi ani (362-364), dar fără
un rezultat prea mare. De aici se reîntoarce la reşedinţa sa, unde
se consacră, până la sfârşitul vieţii sale, ridicării morale şi spiri-
tuale a turmei sale.
Moare la anul 368. Prăznuirea lui se face la 13 ianuarie.
Prin faptul că Ilarie a desfăşurat în Occident o activitate anti-
ariană similară celei desfăşurate de Sfântul Atanasie în Orient, el
a fost supranumit şi „Atanasie al Apusului". Rolul lui însă a fost
mai puţin important în controversa ariană, decât acel al lui Atana-
sie, în primul rând pentru că Occidentul n-a fost tulburat într-o
măsură atât de mare de arianism ca Orientul, şi apoi prin faptul
că el nu a luat parte decât 12 ani la combaterea acestei erezii
(355-367 şi 368).
Dacă Ilarie este inferior lui Atanasie ca om de acţiune, în schimb,
îi este superior ca om de speculaţiune şi este în unele privinţe mai
original decât Atanasie. Desigur că el este tributar în teologie, şi

în special în exegeză, grecilor, iar Fericitul Ieronirn îl consideră
chiar - exagerând lucrurile - ca pe un simplu plagiator al lui Ori-
gen. Stilul lui a fost adesea criticat ca fiind pe alocuri obscur şi
greu de înţeles. Nu trebuie însă să uităm că, el tratând terne teo-
logice care nu au mai fost tratate mai înainte în limba latină, pu-
tem spune că a trebuit să creeze o limbă nouă, să deschidă dru-
mul în limba latină pentru a exprima aceste terne, contribuind
astfel, într-o mai mare măsură, la precizarea terminologiei dog-
matice în Apus. El se distinge prin fermitatea credinţei şi este
considerat ca un mare învăţător al Bisericii Apusene, de aceea,
Papa Pius al IX-iea (1846-1878), în 10 ianuarie 1851, l-a declarat
„Doctor Ecclesiae universalis".
Opera
Scrierile Sfântului Ilarie Pictavianul sunt: comentarii biblice,
tratate dogmatice, memorii istorico-polernice, epistole şi irnne.
I. Comentarii
Sfântul Ilarie este considerat ca primul exeget de seamă al
Bisericii latine.
1. Comentariu la Sfântul Matei. Cuprinde 33 de capitole şi
este întocmit înainte de a fi exilat. În acest comentariu, urmăreşte
mai mult edificarea sufletească a credincioşilor. El cercetează
sensul profund al Evangheliei. El face o interpretare alegorică. El
nu cunoştea încă teologia niceeană cu formula „hornoousios".
Doctrina o întemeiază pe Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie. Se
inspiră din Tertulian, Sfântul Ciprian, poate că şi din Novaţian,
lpolit sau Sfântul Irineu.
2. Comentariu la Psalmi. Este întocmit după reîntoarcerea sa
din exil, pe la anul 365. De la el mai avem comentarii la Psalmii
1, 2, 9, 13, 14, 51-69, şi 118-150, iar restul s-au pierdut. În ex-
plicarea pe care o face autorul este influenţat de Origen.
3. Despre Taine. S-a păstrat numai în fragmente şi este întoc-
mit după anul 360. Nu este un tratat liturgic după cum s-ar părea
PATROLOGIE 267
din titlu, ci este o explicare a unor personaje din Vechiul Testament,

în raport cu Noul Testament. Interpretarea este alegorică. Opera
a fost descoperită, în parte, în anul 1884 şi editată în 1887.
4. Comentariu la Iov s-a pierdut, rămânând din el numai două
mici fragmente.
II. Dogmatice
1. Despre Sfânta Treime. Este împărţită în 12 cărţi şi este
întocmită în timpul exilului. Scopul lucrării nu este să expună în-
treaga doctrină despre Sfânta Treime, ci numai să trateze despre
divinitatea Fiului. Este opera principală a lui llarie şi este una
dintre cele mai bune pentru apărarea adevărului divin şi a con-
substanţialităţii Fiului împotriva arienilor, în apărarea credinţei
niceene. Ea este plină de entuziasm pentru doctrina pe care o
apără şi ne oferă o teologie mai mult pozitivă decât speculativă.
Ca polemist, llarie se vede obligat să ţină seama de sensul istoric
şi gramatical al Sfintei Scripturi. În introducere, vorbeşte despre
necesitatea şi roadele cunoaşterii lui Dumnezeu, tratează apoi de-
spre naşterea Fiului şi despre deofiinţimea Lui cu Tatăl, combă
tând rând pe rând toate aberaţiunile arienilor. Dovedeşte trinita-
tea Persoanelor divine, eternitatea Fiului şi lămureşte anumite
texte scripturistice pe care se bazau arienii în dovedirea doctrinei
lor, precum şi deosebirea între naşterea temporală şi cea din eter-
nitate a Fiului.
2. Despre sinoade sau De fide orientalium. Este la fel întoc-
mită în timpul exilului, puţin înainte de sinoadele de la Seleucia
şi Rimini (359). Este o continuare istorică a operei sale princi-
pale şi este compusă din 92 de capitole, împărţite în două părţi:
una istorică şi alta dogmatică. Partea I (cap. 1-65) este un fel de
memoriu adresat episcopilor apuseni (din Germania, Galia şi Bel-
gia), prin care îi informează despre controversa ariană din Răsă
rit, de după Sinodul I Ecumenic, expunând diferite simboluri de
credinţă stabilite la sinoadele orientale (Antiohia, 341; Sardica;
întâia şi a doua formulare de la Sirmium). Partea a II-a (cap. 66-91)
este un apel adresat semiarienilor din Orient, mai ales celor din
grupul lui Vasile de Ancira, îndemnându-i să accepte termenul

6µooi>crto~ şi să se unească cu ortodocşii în credinţa niceeană.
Lucrarea are un caracter irenic şi din această cauză unii ortodocşi
au criticat pe Barie că este prea conciliant. El le răspunde acestor
critici şi îşi lămureşte atitudinea sa prin scrisoarea intitulată: Apo-
logetica ad reprehensores libri de synodis responsa. Prin răspun
sul său, el va pregăti o reuniune a niceenilor şi a homousienilor.
III. Istorico-polemice
1. Fragmenta ex opere historica. Este o lucrare foarte impor-
tantă pentru istoria bisericească din secolul al IV-lea. Ea este
compusă dintr-o serie de fragmente extrase dintr-o lucrare mai
mare a lui Barie, lucrare care, la rândul, ei constă din reunirea a
trei scrieri:
a) Cartea întâi către împăratul Constanţiu. Este probabil o
scrisoare a sinodului din Sardica (343), adresată împăratului şi
urmată de un apendice istoric.
b) Istoria sinoadelor de la Rimini şi Seleucia, scrisă pe la
anul 359-360.
c) Epistula Germinii ad Rufianum.
2. Liber lI ad Constantium Augustum. Este scrisă în anul
360. Prin această lucrare, el cere împăratului ca să-i dea voie să
se confrunte - în faţa sa - cu episcopul Satumin de Arelate, ma-
rele adversar al Sfântului Barie. Cererea a fost refuzată de Con-
stanţiu, fiindcă împăratul, împărtăşind credinţa ariană, nu vedea
cu ochi buni pe antiarianul episcop de Pictavium. Din această
cauză Ilarie scrie pamfletul:
3. Contra Constantium imperatorem. Nu a apărut decât după
moartea împăratului (ţ 361).
4. Contra Arianos vei Auxentium Mediolanensem (365). În
ea se arată că episcopul Auxenţiu de Mediolan este arian şi sfă
tuieşte pe ceilalţi episcopi ortodocşi să nu stea în comuniune cu
el. Arată eforturile făcute împreună cu Eusebiu de Vercelli pen-
tru a depune pe episcopul arian Auxenţiu de la Milan şi eşecul lor
PATROLOGIE 269
în această privinţă din cauza atitudinii nehotărâte a împăratului

Valentinian.
5. Contra medicului Dioscur. Lucrarea s-a pierdut, dar este
menţionată elogios de Fericitul Ieronim. Dioscur avea aceleaşi
idei, în ceea ce priveşte creştinismul, ca şi împăratul Iulian.
IV. Epistole şi imne
Sfântul Barie a scris multe epistole, dar până în zilele noas-
tre nu s-a păstrat nici una. Epistola care s-a păstrat sub numele
lui este adresată fiicei sale, Abra, dar se pare că nu este autentică.
El este primul imnolog din Occident. Imnele lui au fost in-
fluenţate de imnologii răsăriteni, mai ales că, în timpul cât a fost
exilat, a avut posibilitatea să cunoască magnificele imne greceşti.
Cartea imnelor, amintită de Fericitul Ieronim, s-a pierdut în între-
gime. Putem considera ca autentice trei imne păstrate incomplet
şi editate în 1887 de către Gamurrini: două de iniţiere în învăţă
tura despre Sfânta Treime şi unul despre lupta lui Hristos cu de-
monul. I s-au atribuit, se pare pe nedrept, imne ca: Gloria in ex-
celsis Dea, Te-deum şi altele.
Doctrina
Ea este ortodoxă. Fiind adversar al arianismului şi luând parte
activă în controversa ariană, el a avut prilejul să trateze mai amă
nunţit doctrina Bisericii în punctele atacate de arieni, deci doc-
trina trinitară şi hristologică, ocupându-se mai puţin de celelalte
dogme.
Existenţa, a fi, este proprietate principală a lui Dumnezeu.
„A fi" nu are nici început nici sfârşit. Dumnezeirea nu e supusă
nici începutului, nici sfârşitului. Dumnezeu e autorul unic al tu-
turor lucrurilor.
Sfânta Treime. Învăţătura despre Sfânta Treime este aceeaşi
ca şi a Sfântului Atanasie, susţinând trinitatea Persoanelor divine,
dar în acelaşi timp şi deofiinţimea Lor. Este un singur Iisus Hristos,
prin Care au venit toate la fiinţă. Dumnezeu e Tatăl, adică numai
Tată. El nu e Tată în felul oamenilor, El este nenăscut. Faţă de
Dumnezeu avem trei datorii: credinţa, înţelegerea şi adorarea.

Fiul este o Persoană cu totul distinctă de Tatăl. Dar Acest Fiu este
de aceeaşi fiinţă cu Tatăl şi, prin aceasta, Ei (Tatăl şi Fiul) consti-
tuie o unitate fiinţială, un singur Dumnezeu. Această unitate se ex-
primă prin termenul 6µooucrt0c;, înţelegând prin el identitatea fiin-
ţei (această fiinţă nu e împărţită între cele două Persoane) celor
două Persoane divine. Faţă de noţiunea 6µowucnoc; nu are mare
aversiune şi spune că, afirmând perfecta asemănare (6µot0'6crt0c;)
a Fiului cu Tatăl, se afirmă prin aceasta unitatea fiinţei celor două
Persoane divine. Totuşi, fiindcă acest cuvânt dă naştere la echi-
vocuri, e mai bine să fie întrebuinţat cel de 6µooucrt0c;. Sfântul
Ilarie a admis uneori formula 6µot0'6crt0c;, pentru a atrage pe se-
rniarieni la ortodoxie. Formula sa preferată este „nu prin unirea
persoanei, ci prin unitatea fiinţei" (Despre Sfânta Treime, IV, 42).
Sfântul Duh e a treia Persoană a Sfintei Treimi, e deosebit de
Tatăl şi de Fiul ca Persoană, dar fiinţa Sa e identică cu a Tatălui
şi cu a Fiului. El este socotit Dumnezeu, fără să fie numit astfel.
Procedeul acesta e o strategie similară aceleia a Sfântului Vasile
cel Mare, pentru a menaja pe semiarieni. Referitor la purcederea
lui, în Cartea a VIII-a a lucrării sale Despre Sfânta Treime, spune
că: „Va veni Mângâietorul şi-L va trimite pe El Fiul, de la Tatăl;
El este spiritul adevărului, Carele de la Tatăl purcede ... , şi va
trimite (Fiul) de la Tatăl pe Acel Spirit al adevărului, Carele de la
Tatăl purcede."
Doctrina despre Întruparea Fiului a tratat-o Ilarie pe larg. Iisus
Hristos a fost Dumnezeu adevărat şi om adevărat, a avut natură
divină şi natura umană, cu însuşirile inerente acestor naturi. Pen-
tru a explica unirea ipostatică a celor două naturi, spunea că Lo-
gosul, pentru a Se întrupa şi a deveni om, S-a dezbrăcat (evacuavit)
de majestatea divină, de starea glorioasă a divinităţii - nu însă de
divinitate -, şi în felul acesta, păstrând natura dumnezeiască, S-a
născut din Fecioara Maria pentru mântuirea neamului omenesc.
PATROLOGIE 271
Despre Revelaţia divină spunea că ea este necesară pentru

oameni şi, tocmai pentru aceasta, oamenii trebuie să creadă şi să
se supună adevărurilor revelate de Dumnezeu.
Omul este creat de Dumnezeu şi este alcătuit din două ele-
mente: trup şi suflet. Din starea de fericire în care se afla la început,
el a căzut, prin neascultare. Păcatul primului om trece asupra
tuturor urmaşilor lui. Chiar după actul mântuirii prin Hristos, fie-
care om are nevoie de ajutorul harului divin. Harul se dă prin Sfin-
tele Taine, îndeosebi prin Botez şi Euharistie. Sfânta Euharistie
este Trupul şi Sângele Domnului. Ea este izvorul vieţii spirituale,
a unei vieţi superioare, căci Însuşi Mântuitorul a zis: „ Cel ce mă
nâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu, rămâne întru Mine şi Eu
întru el" (Ioan 6, 5).
În domeniul eshatologic, Ilarie învaţă că îndată după moarte,
sufletele oamenilor sunt supuse unei judecăţi provizorii şi drepţii
se odihnesc în sânul lui Avraam, iar păcătoşii sunt pedepsiţi prin
foc. Sentinţa definitivă se va da însă la Judecata din urmă.
BIBLIOGRAFIE
EDIŢII ŞI TRADUCERI: J. P. MIGNE, PL, 9-10. CPL 427-472. PLS 1,

241-286. A. ZINGERLE, CSEL, 22, (1891). A. I. FEDER, CSEL 65 (1916).
STUDII ŞI MANUALE: Literatură în limba română: GENADIE ENĂ
CENU, Sfântul Ilarie de Pictavia, în rev. B.O.R., nr. 12/1878, pp. 705-707.
I. G. CoMAN, Patrologie, 1956, pp. 227-230. ***,Sfântul Ilarie de Poitiers
(-367), Episcop şi învăţător al Bisericii, în Vieţile Sfinţilor, vol. I (ianua-
rie-iunie), Arhiepiscopia Romano-Catolică, Bucureşti, 1982, pp. 26-27.
REMUS Rus, op. cit„ pp. 384-385. Literatură străină: R. P. LARGENT,
Saint Hilaire, Paris, 1924. X. LE BACHELET, Hilaire, St„ DTC, VI, 2, 1925,
col. 2388-2462. J. G. CAZENOVE, art. Hilarius Pictavienis, în Smith-Wace,
III, pp. 54-66. o. BARDENHEWER, Patrologie, III, pp. 365-393. F. CAYRE, I,
pp. 344-353. C. F. A. BORCHARDT, Hilary of Poitiers' Role in the Arian
Struggle, The Hague, 1966. A. D. JACOBS, Hilary of Poitiers and the Ho-
moeousians. A Study of the Eastern Roots of his Ecumenica[ Trinitarism,
Diss„ Emory University, 1968. A. BECK, Die Trinitătslehre des Heiligen
Hilarius von Poitiers, Mainz, 1903. J. E. EMMENEGGER, The Functions of

Reason and Faith in the Theology of Saint Hilary of Poitiers, Washington,
1948. P. SMULDERS, La doctrine trinitaire des. Hilaire de Poitiers, Roma,
1944. C. F. A. BoRCHARDT, Hilary of Poitiers' Role in the Arian Struggle,
Den Haag, 1966. J. TIXERONT, Patrologie, pp. 300-304. F. L. CROSS, Hi-
lary of Poitiers, art. în ODCC, p. 249. J. QUASTEN, Patrology, IV, pp. 36-61.
B. ALTANER -A. STUIBER, op. cit., 1980, pp. 361-366; 501. M. SIMONETTI,
Hilaire de Poitiers, în DECA, 1, pp. 1154-1158. M. DURST, Hilarius von
Poitiers, în LACL, pp. 293-296, cu bibliografie. Idem, Die Eschatologie
des Hilarius von Poitiers. Ein Beitrag zur Dogmengeschichte des vierten
Jahrhunderts, (= Hereditas. Studien zur Alten Kirchengeschichte 1), Verlag
Norbert M. Borenglisser, Bonn, 1987, Teză de doctorat, 388 p.
Osius de Cordova
Născut pe la anul 256, a fost prieten al împăratului Constan-

tin cel Mare. La vârsta de 40 de ani ajunge episcop de Cordova,
în Spania, unde păstoreşte până la moartea sa, întâmplată în anul
357/358. A întâmpinat rigorile persecuţiei lui Diocleţian (284-305)
fără a se clătina din credinţă. La sinodul de la Elvira (306), care
a interzis membrilor clerici (episcopilor, preoţilor şi diaconilor)
să fie căsătoriţi, îl întâlnim foarte activ.
Ivindu-se erezia lui Arie, Constantin cel Mare (313-337), care
privea întreaga controversă ariană ca o simplă distracţie, a făcut
prin Osius de Cordova mai multe încercări pentru restabilirea
unităţii de credinţă. Văzând însă că încercările lui sunt zadarnice,
la îndemnul lui Osius, s-a hotărât să convoace întreg episcopatul la
un sinod care să discute şi să găsească soluţia potrivită în scopul
de a se readuce pacea în Biserică.
Sinodul a fost convocat şi s-a întrunit la Niceea. Osius a fost
socotit aici printre membrii marcanţi ai sinodului, iar apusenii
spun că el a fost locţiitorul papei Silvestru (314-335) la acest
sinod şi în această calitate l-a şi prezidat. Ştirea această este însă
dubioasă.
El, care reprezenta curentul apusean în problema celibatului
clerului şi care a luat parte la sinodul de la Elvira (306), unde s-a
decis în această problemă, a făcut sinodului propunerea să se dea
un canon prin care, pe viitor, să se interzică clericilor din întrea-
ga Biserică să fie căsătoriţi. Propunerea sa a rămas însă fără re-
zultat, deoarece episcopii orientali, conducându-se după litera
Sfintei Scripturi şi a Sfintei Tradiţii, au refuzat să impună cleru-
lui o astfel de sarcină pe care nu fiecare o va putea purta.
La anul 343 ia parte, în numele papei Iuliu I (337-352), la
sinodul de la Sardica, pe care îl va şi prezida şi care s-a întrunit cu
scopul de a împăca pe ortodocşi cu semiarieni. Episcopii orien-
tali - aproape toţi semiarieni -, nemulţumiţi de faptul că la sinod

erau prezenţi şi episcopii Atanasie al Alexandriei şi Marcel al
Ancirei, care fuseseră depuşi de sinodul din Răsărit, nu au vrut să
ia parte la acest sinod şi sA-au retras la Fillipopolis, în Tracia, unde
au ţinut un sinod al lor. In Sardica au rămas numai apusenii, iar
dintre răsăriteni numai cei care au fost depuşi din scaune, ca Ata-
nasie şi încă doi răsăriteni, care au trecut de partea apusenilor, iar
aceştia, animaţi de credinţa ortodoxă, au confirmat hotărârile aduse
la Niceea (325) şi au anatematizat pe adversarii acestui sinod.
Osius s-a dovedit şi cu această ocazie că este un mare ortodox
şi adversar al arianismului. Din această cauză, a suferit multe
neplăceri cauzate de arieni, iar în anul 357, către sfârşitul vieţii
lui, a fost forţat să semneze formula de credinţă ariană de la Sir-
mium, dar, după foarte puţin timp, a declarat că a semnat forţat
de împrejurări şi din nou va anatematiza arianismul. Până la sfâr-
şitul vieţii, Osius va fi un mare apărător al mult persecutatului
episcop Atanasie al Alexandriei.
Osius s-a dovedit a fi un abil teolog şi, cu toate acestea, el nu
a lăsat o operă vastă. Isidor de Sevilla aminteşte de două lucrări:
De interpretatione vestium sacerdotium şi De laude virginitatis,
care însă s-au pierdut. Au supravieţuit câteva canoane bisericeşti,
aprobate de Sinodul de la Sardica din 343, şi două scrisori.
Prima scrisoare a fost adresată episcopului Iuliu de la Roma,
împreună cu Protogenes din Sardica, informându-l pe acesta de
unele hotărâri luate la Sardica şi în care ia apărarea Sfântului Ata-
nasie. A doua scrisoare este mult mai importantă. Este adresată
numai de Osius împăratului Constanţiu în 356, propunându-i
acestuia să se abţină de la orice amestec în problemele Bisericii,
cum era cazul controversei ariene.
Este pentru prima dată când un prelat al Bisericii susţine se-
pararea celor două puteri, în perioada în care exista - începând cu
împăratul Constantin - o colaborare între Biserică şi Imperiu. În-
trucât, în această privinţă, Osius marchează un nou punct de ori-
entare în atitudinea Bisericii faţă de stat, scrisoarea rămâne un
document important pentru istoria Bisericii.
PATROLOGIE 275
BIBLIOGRAFIE
EDIŢII ŞI TRADUCERI: J. P. MIGNE, PL 8, 557-564; 632-648; PL 56,

839-848. A. FEDER, CSEL 69, 1916, 103-126, 181-184. c. H. TuRNER,
Ecclesiae Occidentalis monumenta uirus antiquissima, I, II, 3, Oxford,
1930, 452-544, 644-653.
STUDII ŞI MANUALE: Literatură în limba română: Episcopul
CALISTRAT 0RLEANU, Osiu, episcopul Cordobei, în rev. B.O.R., nr. 6/1896
(-1897), pp. 534-542 (Prelucrare după CEIL., vol. III). REMUS Rus, op. cit.,
p. 632. Literatură străină: J. V. C. DE CLERCQ, Ossius of Cordoba. A Con-
tribution to the History of the Constantinian Period, Washington, 1954. T.
D. C. MORSE, art. Hosius, în Smith-Wace, III, pp. 162-174. 0. BARDENHE-
WER, Patrologie, III, pp. 393-395. B. ALTANER -A. STUIBER, op. cit., 1980,
p. 366, cu bibliografie. F. L. CROSS, art. Hosius, în ODCC, p. 668. J. QUAS-
TEN, Patrology, IV, pp. 6-62, cu bibliografie. M. SIMONETTI, Ossius, în
DECA, II, pp. 1845-1846. T. BbHM, Ossius von Cordoba, în LACL,
pp. 469-470, cu bibliografie.
Sfântul Ambrosie de Mediolanum
Viaţa
S-a născut în anul 335 în Treveri (Trier), într-o familie distinsă,
ai cărei strămoşi ocupaseră funcţii însemnate în stat. Tatăl său, cu
acelaşi nume, era creştin şi era praefectus praetorio Galliarum
(prefectul Galiei) cu reşedinţa în Trier. La o vârstă relativ tânără
(cca. anul 350) a murit, lăsând în urma sa soţia cu cei 3 copii:
Marcelina - fiică ce a intrat apoi în monahism, Satirius (ţ 377) şi
Ambrosius.
În urma acestei triste împrejurări, văduva îşi luă cei trei copii
şi îşi mută domiciliul la Roma, întrucât aici putea da fiilor ei o
educaţie aleasă. În acest oraş îşi făcu studiile filologice (latină şi
greacă), filosofice şi juridice şi tânărul Ambrozie care era cel mai
mic dintre fraţi. După terminarea studiilor el şi-a început cariera
de avocat în care s-a distins prin vastele sale cunoştinţe juridice
şi prin mari calităţi oratorice. Valentinian I (364-375) a preţuit
aceste însuşiri şi pentru aceasta i-a încredinţat (la anul 373) pos-
tul de guvernator al provinciilor Emilia şi Liguria, având ca reşe
dinţă Mediolanul. Ambrozie s-a dovedit vrednic de postul care
i-a fost încredinţat şi, în curând, prin înţeleaptă sa guvernare, a
dobândit simpatia şi stima poporului din provincii.
La anul 374 încetează din viaţăAuxenţiu, episcopul arian din
Mediolanum. După moartea lui se pune problema succesiunii, care
era cu atât mai greu de rezolvat, cu cât erau în ceartă ortodoc~ii
cu arienii şi fiecare dorea să-şi vadă ales propriul candidat. In
scopul alegerii noului episcop, cei în drept de a alege s-au adunat
într-o biserică locală, unde, cum era de aşteptat, între cele două
tabere s-au ivit neînţelegeri, care ar fi degenerat în certuri grave
dacă guvernatorul Ambrozie nu ar fi intervenit la timp pentru cal-
marea spiritelor. Intervenţia sa a fost făcută cu atâta abilitate şi
PATROLOGIE 277
prudenţă, încât ambele părţi au fost liniştite, iar în această linişte

un copil ce se afla acolo a strigat: „Ambrozie să fie episcop"
(Ambrosium episcopum). Cei prezenţi au luat acest strigăt drept
un semn divin şi, uitând de divergenţele anterioare, au ales în
unanimitate pe Ambrozie ca episcop. Noul ales a ezitat la început
să primească demnitatea episcopală, motivând că este încă tot ca-
tehumen (căci deşi s-a născut din părinţi creştini, totuşi nu fusese
încă botezat, căci pe atunci mai era în vigoare obiceiul de a primi
botezul târziu) şi nu s-a pregătit pentru o astfel de carieră, nu a
făcut studii teologice, ci numai profane. Poporul, nevrând să ţină
seama de formalităţi, a stăruit în hotărârea luată, iar Ambrozie,
văzând dorinţa tuturor credincioşilor de a le fi episcop, a cedat
acestei dorinţe şi a acceptat. A fost deci botezat, iar la 8 zile, după
ce a primit celelalte grade ierarhice, a fost hirotonit episcop, spre
bucuria generală, în ziua de 7 decembrie 373.
Conştient de sarcina pe care a primit-o şi de menirea pe care
o are în noua demnitate, şi-a dedicat întreg sufletul său misiunii
episcopeşti. Prima lui grijă a fost ca să-şi însuşească o temeinică
cultură teologică, cu ajutorul căreia să-şi poată îndeplini cât mai
bine noua misiune. Sub conducerea preotului Simplicianus, a
început să studieze teologia: citea sârguincios Sfânta Scriptură şi
operele cele mai de seamă ale autorilor greci creştini, ca şi cele
ale lui Clement, Origen, Didim, Vasile cel Mare etc., ocupându-se
şi de scrierile iudeului Filon. Pe de altă parte, s-a ocupat şi cu ad-
ministraţia, conducându-şi eparhia în mod exemplar, îngrijindu-se
de bunăstarea religioasă şi morală a credincioşilor, pe care i-a
ajutat şi din punct de vedere material atât cât i-au permis împre-
jurările. Averea mobilă a împărţit-o săracilor, iar pe cea imobilă
a donat-o Bisericii, dânsul mulţumindu-se a trăi o viaţă simplă,
de ascet. Dragostea lui faţă de cei necăjiţi era atât de mare, încât
atunci când a fost vorba de răscumpărarea unor captivi, lipsind
sumele necesare, el a decis să fie vândute vasele bisericeşti, care nu
sunt de absolută trebuinţă pentru cult, ca din preţul lor să poată
fi răscumpăraţi cei din captivitate. Când i s-au făcut imputări din
partea unor arieni pentru acest fapt, el a răspuns că viaţa fiinţelor
omeneşti este mai de preţ decât vasele de aur. Altădată a interve-

nit şi a scăpat de pedeapsa morţii pe unul care fusese condamnat
pentru ofensele aduse împăratului Graţian.
A lucrat cu succes pentru îmbunătăţirea moravurilor clerului
şi ale poporului şi pentru răspândirea monahismului în Italia de
Nord. A luptat pentru convertirea ultimelor resturi de păgânism
în Italia, iar în eparhia sa a învins pe arienii care se înmulţiseră
în timpul predecesorului său, episcopul arian Auxenţiu, şi a adus
ortodoxia la triumf.
Sfântul Ambrozie s-a opus în anul 385 tentativelor arienilor,
care, ajutaţi de văduva împărăteasă Iustina, mama împăratului
Valentinian II, care avea convingeri ariene, au cerut şi pretins ca
să li se dea o biserică din Mediolanum pe seama lor. Sfântul Am-
brozie nu a cedat acestei pretenţii, nici chiar în faţa forţei armate.
În anul următor (386), când tânărul împărat Valentinian II
(375-392) a încercat să aducă la îndeplinire cererea arienilor,
Sfântul Ambrozie s-a opus din nou, protestând împotriva împă
ratului, spunând că „Cesarului trebuie să i se dea ceea ce este al
său, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu. Împăratului îi
aparţin palatele, iar episcopului bisericile", pe care el este dator
să le apere de a cădea în mâinile ereticilor. Faţă de atitudinea
energică a episcopului, împăratul a trebuit să cedeze, iar orto-
doxia a rămas triumfătoare în Milan.
Sfântul Ambrozie face parte din rândul acelor ierarhi de sea-
mă, care s-au străduit să stabilească o strânsă legătură între Bise-
rică şi stat, dându-şi seama că armonia dintre aceste două mari pu-
teri (spirituală şi lumească) este necesară pentru progresul ome-
nirii. Pentru calităţile sale deosebite, este mult apreciat de con-
temporani şi stimat de împăraţi care îi cer sfatul şi sprijinul în
multe din acţiunile lor politice. Aceasta nu l-a împiedicat însă, ca
atunci când aceştia au săvârşit diferite fapte contradictorii cu
spiritul creştinismului, să-i admonesteze sau să protesteze împo-
triva lor.
Tânărul împărat Graţian (375-383), care a fost ucis la anul
383, îl stimează ca pe un tată şi îi cere sfaturi în toate problemele
PATROLOGIE 279
mari referitoare la conducerea statului. Pentru Valentinian II (375-

392) face două călătorii (383 şi 386) la uzurpatorul Maxim - uci-
gaşul lui Graţian - în Trier, călătorii care, în împrejurările de
atunci, erau delicate, grele şi periculoase, dar pe care Ambrozie
le-a dus la bun sfârşit. În timpul acestui împărat, la anul 384 par-
tida păgână a Senatului roman a cerut prin Symmach, prefectul
păgân al Romei, să fie reaşezat în sala Senatului altarul zeiţei
Victoria, care fusese îndepărtat de acolo de către Graţian la anul
382, tot la îndemnul lui Ambrozie. Ambrozie a folosit cu această
ocazie toată influenţa sa asupra împăratului şi l-a determinat să
nu dea curs cererii păgâne.
Cu Teodosie cel Mare (375-395), Ambrozie era prieten bun.
Când, la anul 388, creştinii din Calinic au dat foc, lângă Eufrat,
unei sinagogi, se zice că, prin învoirea episcopului lor, Teodosie
a ordonat ca episcopul să fie obligat să reclădească sinagoga pe
propriile puteri, iar făptuitorii să fie aspru pedepsiţi. Sfântul Am-
brozie a intervenit cu acest prilej şi a convins pe împărat ca să
retragă acea ordonanţă, deoarece prin aplicarea ei, prin pedeapsa
impusă episcopului, s-ar degrada Biserica.
Influenţa episcopului de Mediolanum asupra lui Teodosie se
vede însă mai mult cu ocazia dramei din Tesalonic. În anul 390,
aici a avut loc o revoltă, în care poporul a ucis câţiva funcţionari,
reprezentanţi ai puterii statului. Auzind împăratul despre cele
petrecute, plin de mânie, a dispus să fie măcelăriţi locuitorii din
Tesalonic. Ordinul s-a executat şi, pe când tesalonicenii se aflau
la hipodrom, aici a apărut pe neaşteptate o mulţime de soldaţi,
care au executat fără milă ordinul imperial, scăldând în sânge
circa 7000 de persoane, între care foarte multe erau nevinovate.
Această faptă a mâhnit mult pe Sfântul Ambrozie, care, prin-
tr-o scrisoare, îi face imputări împăratului pentru cele petrecute,
îi cere pocăinţă şi până atunci îl exclude din comuniunea Bisericii
sale. Teodosie s-a supus măsurii luate de Sfântul Ambrozie şi a
făcut o îndelungată şi sinceră pocăinţă (de 8 luni). Abia la sfârşi
tul acesteia i s-a permis ca să se împărtăşească din nou cu Sfintele
Taine. Atitudinea corectă şi creştinească a Sfântului Ambrozie

l-a făcut pe Teodosie să se exprime cu multă admiraţie faţă de
episcopul Mediolanului, zicând că dânsul cunoaşte numai un sin-
gur episcop adevărat şi acela este Sfântul Ambrozie. La moartea
împăratului, din anul 396, Sfântul Ambrozie a ţinut un cuvânt
funebru.
Episcopul. de Mediolanum a protestat şi împotriva uzurpato-
rului Maxim, care în anul 385 a pedepsit cu moartea câţiva pris-
cilianişti pentru convingerile lor religioase.
Sfântul Ambrozie a fost renumit şi ca orator. În urma cuvân-
tărilor sale, mulţi dintre eretici s-au convertit şi au revenit la or-
todoxie. În urma predicilor lui, s-a convertit şi fericitul Augustin,
trecând de la maniheism la ortodoxie.
După o viaţă plină de activitate, marele ierarh moare în vâr-
stă de peste 60 de ani, în ziua de 4 aprilie 397. Sfântul Ambrozie
a fost admirat atât de contemporani, cât şi de posteritate. Această
admiraţie se datorează devotamentului faţă de păstoriţii săi, fer-
mităţii caracterului lui, deosebitelor sale aptitudini administra-
tive şi darului de a conduce, cu care era înzestrat în mod deosebit.
A fost un spirit disciplinat şi practic. Toate puterile sale sufleteşti
au fost dedicate înălţării Bisericii, pentru prestigiul căreia a luptat
cu energie şi cu succes.
Din punct de vedere intelectual, avea la bază cultura clasică,
greacă şi latină, căreia i-a adăugat apoi şi pe cea teologică. Ele-
mentele acestei culturi le-a căutat la greci. Filon şi Origen i-au
fost profesori de exegeză, Atanasie, Vasile, Chiril al Ierusalimu-
lui şi Grigorie de Nazianz, profesori de dogmatică şi de morală.
Dintre apuseni se foloseşte numai de Ipolit. Însă, cu toate că uti-
lizează într-o aşa de mare măsură pe greci, Ambrozie a rămas un
scriitor latin prin excelenţă, scrisul său având tendinţe pozitive şi
practice. A scris mult, dar scrisul său este departe de profunzi-
mea originală a unui Augustin sau verva lui Ieronim. Scrie însă
într-un stil plăcut şi armonios, care face ca operele lui să fie citite
cu plăcere.
PATROLOGIE 281
Opera
Scrierile lui Ambrozie le putem împărţi în: exegetice, morale
şi ascetice, dogmatice, cuvântări, epistole şi imne.
I. Exegetice
Sfântul Ambrozie a interpretat cu predilecţie cărţile Vechiului
Testament. Exegeza sa are tendinţe practice, nu este făcută numai
cu scopul de a lămuri un text biblic oarecare, ci ţinteşte mai mult
educarea religioasă a credincioşilor, în credinţă şi morală. Din
textul Scripturii, pe care o explică, el desprinde mai întâi de toate
înţelesul moral pe care îl conţine acest text.
Considerând că dascălii lui de exegeză au fost Filon şi Ori-
gen, nu e de mirare dacă el dă textelor pe care le explică interpre-
tare alegorică, însă nu trece cu vederea nici sensul literal.
Lucrările exegetice sunt următoarele:
1. Hexaemeronul, în şase cărţi. Ambrozie explică aici după
Geneză, în formă de omilii, opera creaţiei în şase zile. Fondul lu-
crării este împrumutat din lucrarea cu titlul similar a Sfântului
Vasile cel Mare, în nouă omilii. Sunt interesante descrierile fru-
museţilor firii. Pune problema, uneori, şi a teoriilor ştiinţifice ale
epocii. Este o lucrare cu caracter moral.
2. Tratate: Despre paradis; Despre Cain şi Abel; Despre Noe
şi Corabia; Despre Abraham, în două cărţi - prima conţinând
omilii către catehumeni, iar a doua către credincioşii botezaţi;
Despre Isaac şi suflet (Isaac şi Rebeca sunt prezentaţi ca icoana
unirii între Hristos şi sufletul omenesc); Despre Iacob şi viaţa
fericită; Despre patriarhul Iosif; Despre binecuvântările patri-
arhilor (binecuvântarea lui Iacob peste fiii săi); Despre Ilie şi de-
spre post (cuvântări referitoare la cele 40 de zile de post); Despre
Nabot israeliteanul (predică împotriva lăcomiei); Despre Tabie
(predici împotriva cametei); Despre lov şi David (patru cuvântări
în care se discută problema răului, rău care loveşte adesea pe cei
cu frica de Dumnezeu, şi a prosperităţii celor păcătoşi); Apologia
profetului David (e adresată acelor creştini care caută să sedez-
vinovăţească de păcatele lor prin exemplul lui David).
3. Comentarii. Referitor la Psalmi a scris: Omilii la 12 psalmi

davidici (Ennarationes in 12 psalmas), adică la Psalmii 1, 35-40;
43, 45, 47, 48 şi 6. Aceste omilii au fost pronunţate în diferite
ocazii. Expunerea Psalmului 118 a fost făcută în 22 de omilii,
după numărul literelor din alfabetul ebraic. A mai scris o expli-
care la profetul Isaia, dar care s-a pierdut. Referitor la cărţile Nou-
lui Testament, a rămas un singur comentariu, dar cel mai mare
din operele lui, la Evanghelia după Luca, în 10 cărţi, în formă de
omilii, afară de cartea a III-a, care este o prelucrare a lucrării Ca-
noanele evanghelice a lui Eusebiu de Cezareea, unde pune pro-
blema armoniei Evangheliilor şi acordului textelor.
4. Lui Ambrozie i s-a mai atribuit un Comentariu la 13 epis-
tole pauline (cea către Evrei lipsise), scris foarte bine atât ca
fond, cât şi ca formă. Autorul acestuia este însă necunoscut, în
niciun caz nu este Sfântul Ambrozie. Totuşi, fiindcă s-a păstrat
timp îndelungat sub numele lui, autorului i s-a dat din secolul
XVI numele de Ambroziaster (Pseudo-Ambrozie). Ambroziaster
şi-a compus lucrarea sa pe la anul 370.
Unii au crezut că autorul acestei lucrări este un oarecare Isaac,
iudeu convertit, apoi devenind din nou iudeu, care a scris Fides
/saatis ex Judaco, lucrare referitoare la Trinitate şi Întrupare. Mai
nou se crede că autorul ar fi un proconsul din Africa, devenit mai
apoi (la 408) prefect de Roma, cu numele Decimius Hilarianus
Hilarius.
II. Morale şi ascetice
În primii ani ai episcopatului, Sfântul Ambrozie a ţinut mai
multe predici energice, pline de viaţă şi convingătoare, despre
feciorie. Rezultatul acestei activităţi de predicare a fost că multe
tinere şi-au dedicat viaţa celor propovăduite de episcopul de Me-
diolanum (celibat), iar mamele din elita societăţii au trebuit cu
forţa să-şi oprească fiicele de la participarea la aceste predici, de
teamă că vor fi convinse de a pune în practică ceea ce se spunea
de la amvon. Aceste predici au fost adunate de Sfântul Ambrozie
în anul 377 la un loc, la cererea surorii sale, Marcelina, sub titlul:
PATROLOGIE 283
De virginibus ad Marcellinam sororem, în trei cărţi. Aceeaşi pro-

blemă este tratată şi în De virginitate, scrisă în 378 (este un răs
puns la obiecţiile ce i s-au făcut că îndeamnă pe tinerele fete la
necăsătorie), De institutione virginis et Santae Mariae virginitate
perpetua ad Eusebium, care este o cuvântare ţinută cu ocazia in-
trării în monahism a fecioarei Ambrosia, în care preamăreşte
fecioria şi susţine pururea fecioria Sfintei Marii, Exhortatio vir-
ginitatis, De viduis, prin care recomandă starea de văduvie în
locul recăsătoriei.
Principala sa scriere cu caracter moral este: De oficiis ministro-
rum, (Despre datoriile servitorilor Bisericii), prima sinteză morală
pe care ne-a transmis-o Occidentul creştin. Este compusă după
aceeaşi metodă ca şi scrierea lui Cicero, De oficiis. Cicero se în-
dreaptă cu lucrarea sa către fiul său, Marcus, dar are în vedere un
cerc mai mare de cititori; Sfântul Ambrozie se adresează în pri-
mul rând clericilor, servitorilor (miniştrilor) bisericeşti, şi de aceea
a mai adăugat cuvântul ministrorum la titlul cărţii lui Cicero, dar
urmăreşte prin ea să dea tuturor creştinilor o învăţătură morală.
Ea constă în trei cărţi: prima tratează despre cinste, onestitate, a
doua despre folos, iar a treia despre conflictul care se poate pro-
duce între cinste şi folos. Această carte nu este altceva decât în-
creştinarea operei stoicului Cicero, în care exemplele păgâne sunt
înlocuite peste tot cu exemple biblice. A fost scrisă în anul 391.
De bono mortis şi De fuga saeculi sunt ambele cuvântări
ţinute pe la anul 388-399.
III. Dogmatice
Sfântul Ambrozie nu a fost dogmatist, iar dacă a scris câteva
tratate de doctrină, scopul lui a fost ca prin ele să arate credincio-
şilor că trebuie să creadă sau să combată unele învăţături greşite
şi periculoase pentru credinţa ortodoxă.
De fide, în 5 cărţi, este dedicată împăratului Graţian (375-383)
şi este scrisă chiar la cererea acestuia, în anul 378, pentru a-l în-
tări în credinţă şi a-l feri de căderea în arianism. Tratează doctrina
despre divinitatea Logosului şi în general doctrina despre Sfânta
Treime. Este una din cele mai înseminate scrieri ale timpului care
tratează acestă chestiune.
De Spiritu Sancta (3 cărţi). Este de asemenea dedicată lui
Graţian şi este compusă la cererea lui, în anul 381. Este conside-
rată ca o continuare a cărţii precedente, dar este mai puţin reu-
şită. Tratează despre divinitatea Sfântului Duh. La compunerea
ei, autorul s-a folosit de scrierile similare ale lui Didim cel Orb,
ale Sfântului Atanasie şi ale Sfântului Vasile cel Mare.
De incamations dominicae sacramento este un discurs scris
în anul 382, fiind îndreptat contra arienilor. Tratează despre divi-
nitatea şi eternitatea lui Hristos.
. De mysteriis este o lucrare asemănătoare cu Catehezele Sfân-
tului Chiril din Ierusalim. Tratează despre Taina Botezului, a Mi-
rului şi a Sfintei Euharistii. A fost scrisă în anul 387.
De paenitentia, în 2 cărţi, este scrisă contra novaţienilor. Au-
torul dovedeşte că Biserica are dreptul de a ierta păcatele ome-
neşti şi arată care sunt condiţiile acestei iertări.
Scrierile: Exposito fidei, amintită de Teodoret, şi De sacra-
mento regenerationis, citată de Fericitul Augustin, sunt pierdute.
IV. Cuvântări
În realitate, cea mai mare parte a scrierilor Sfântului Ambro-
zie nu reprezintă decât cuvântări, care au fost ulterior revăzute şi
publicate ca tratate sau comentarii. În forma lor primitivă, n-au
rămas decât câteva cuvântări, dintre care 4 sunt cuvântări funebre.
Acestea sunt primele de acest gen în literatura creştină occiden-
tală. La compunerea lor, autorul a avut în vedere regulile retoricii
păgâne, ca şi Sfântul Grigorie de N azianz, dar le dă un caracter
exclusiv creştin, folosindu-se adesea de Sfânta Scriptură.
De excessu fratris sui Satyri libri duo cuprinde 2 cuvântări
funebre ţinute la moartea fratelui Satirus, în anul 377. Una este
rostită la înmormântare, iar a doua la mormântul acestuia, cu 8
zile mai târziu. Sunt scrise într-o formă frumoasă, care îmbracă
un fond plin de tristeţe.
PATROLOGIE 285
De obitu Valentiani consolatio este cuvântarea funebră ţinută

la moartea împăratului Valentinian II, care a fost asasinat la 15
mai 392, la o vârstă fragedă (20 de ani).
De obitu Theodosii oratio este rostită la 25 februarie, când
celebrează memoria împăratului Teodosie cel Mare, mort la 17
ianuarie 392.
În afară de aceste cuvântări cu caracter funebru, de la dânsul
ne-a mai rămas: Sermo contra Auxentium de Basilicis tradendis,
cuvântare ţinută în anul 386, prin care îşi justifica refuzul său de
a ceda o biserică din Milan pe seama arienilor.
V. Epistole
Din epistolele scrise de Sfântul Ambrozie, până la noi au ajuns
91. Din ele se vede clar importanta situaţie pe care a avut-o în
Biserică şi în Stat episcopul de Mediolan. Ele sunt izvoare de
seamă pentru cunoaşterea Bisericii timpului aceluia. Puţine au
caracter particular, cele mai multe sunt de natură administrativă,
sunt epistole sinodale, răspunsuri la diferite întrebări teologice,
scrisori oficiale adresate împăraţilor etc.
VI. Imne
Sfântul Ambrozie este adevăratul creator al imnelor liturgice
în Occident. Dânsul este considerat ca autorul mai multor imne,
dar numai despre patru se ştie cu certitudine că sunt autentice.
Primul scriitor de imne bisericeşti în Occident este Ilarie Pic-
tavianul. Imnele acestuia, fiind lungi şi scri,_se într-o formă avan-
sată, nu au putut fi niciodată popularizate. In opoziţie cu imnele
lui Ilarie, imnele Sfântului Ambrozie, fiind scrise într-o formă
populară, într-un stil simplu şi străbătute de căldura credinţei au-
torului lor, s-au răspândit şi au fost foarte repede popularizate şi
întrebuinţate la cultul divin; iar fiindcă au avut un succes enorm,
toate imnele compuse după modelul lor au fost numite „ambrosiene".
Imnul Te Deum Laudamus, despre care s-a crezut că este al
lui, este opera lui Niceta, episcop de Remesiana.
Ambrozie a redactat şi o Liturghie, care este săvârşită la Mi-
lano până astăzi şi care îi poartă numele.
Doctrina
Sfântul Ambrozie nu a fost dogmatist, totuşi s-a ocupat şi de
problemele dogmatice, urmărind prin expunerea dogmelor, fie
combaterea ereticilor, fie întărirea în credinţă a păstoriţilor săi.
Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie sunt pentru dânsul izvoa-
rele nesecate ale religiei creştine. Cu privire la dogma trinitară,
credinţa sa este aceeaşi ca şi a orientalilor (Vasile cel Mare ş.a.).
Acelaşi lucru îl putem spune şi cu privire la dogma hristologică.
Despre Sfântul Duh spune: „Dacă vei numi pe Tatăl, vei numi în
acelaşi timp şi pe Fiul şi pe Duhul gurii Lui ... , iar dacă vei numi
pe Duhul, atunci vei numi şi pe Dumnezeu-Tatăl, de la Care pur-
cede Duhul, şi pe Fiul, deoarece El este Duhul şi al Fiului". Sfânta
Maria a fost şi a rămas pururea fecioară.
În domeniul antropologiei, Sfântul Ambrozie învaţă că omul
este creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Dar aceasta
nu înseamnă că omul este o icoană a lui Dumnezeu, o copie
fidelă a fiinţei divine, ceea ce este numai Fiul lui Dumnezeu, ci
înseamnă că omul are în fiinţa sa ceva din chipul şi asemănarea
lui Dumnezeu. Acest ceva constă în inteligenţă, în voinţă liberă,
dar şi în sfinţenia primilor oameni.
Păcatul lui Adam trece asupra tuturor urmaşilor lui, deci toţi
ne naştem cu păcatul strămoşesc. Din robia păcatului ne-a scăpat
Iisus Hristos, Domnul nostru, Care prin suferinţele Sale a scăpat
omenirea din robia păcatului. Oamenii, pentru a se îndrepta, au ne-
voie de graţia divină, care li se dă fără nici un merit din partea lor.
Despre Biserică afirmă că este o instituţie dumnezeiască, în-
temeiată de Mântuitorul Hristos. Ea este independentă de stat,
este păzitoarea moralei, morală care trebuie respectată de toţi su-
puşii statului. Deoarece ea contribuie la progresul statului, prin
forţa spirituală de care dispune, ea are dreptul la protecţie din
partea acestuia. Despre Biserica romană (din Roma), zice că este
căpetenia întregii Biserici din Imperiul Roman, afirmaţie pe care
occidentalii o interpretează în sensul primatului papal.
PATROLOGIE 287
Referitor la Sfintele Taine, tratează despre: Botez, Pocăinţă,

Euharistie şi Căsătorie şi aminteşte despre Mirungere. Taina este
o parte văzută, care este ritualul, şi prin săvârşirea căreia se co-
boară asupra aceluia ce o primeşte graţia divină, ceea ce consti-
tuie partea nevăzută a Tainei.
Prin Botez se iartă păcatul strămoşesc şi celelalte păcate an-
terioare Botezului. Prin pocăinţă, se iartă păcatele de după Botez,
iar penitentul trebuie să facă fapte vrednice de a fi iertat. Sfânta
Euharistie este Trupul Mântuitorului. Cu privire la Taina Căsăto
riei, îndeamnă pe creştini să nu se căsătorească cu necreştinii. Nu
recomandă recăsătorirea, ci, dimpotrivă, este contra acesteia şi
stăruie ca cei ce au rămas văduvi să rămână în această stare. Viaţa
celibatară o consideră superioară şi preferabilă căsătoriei. Mirul
este pecetea Sfântului Duh.
Referitor la eshatologie, Sfântul Ambrozie învaţă că sufletele
oamenilor, îndată după moarte, sunt supuse unui fel de judecată,
după care fiecare îşi are soarta sa deosebită. În această stare aş
teaptă Judecata din urmă, iar până atunci situaţia drepţilor este
îmbucurătoare, pe când cea a păcătoşilor este tristă şi aceasta cu
atât mai vârtos cu cât ei ştiu că va trebui să fie condamnaţi la Ju-
decata din urmă. Totuşi, o parte din cei morţi sunt deja, de pe
acum, în Paradis, de exemplu: profeţii, apostolii, mucenicii etc.
Pedeapsa iadului este veşnică pentru demoni şi pentru cei ne-
credincioşi, dar este temporară pentru păcătoşii simpli (în această
categorie se numără creştinii). În cuvântarea funebră rostită în
memoria împăratului Teodosie cel Mare, vorbeşte între altele de-
spre învăţătura Bisericii cu privire la rugăciunile pentru morţi şi
susţine că, prin rugăciunile celor vii, se iartă păcatele celor morţi.
Principiile morale ale Sfântului Ambrozie le aflăm în scrierile
sale ascetico-mistice şi îndeosebi în De oficiis ministrorum, el ex-
punând învăţătura despre cele patru virtuţi cardinale (înţelepciunea,
dreptatea, cumpătarea şi bărbăţia), pe care le găseşte la Avraam, Ia-
cob ş.a. Recomandă practicarea lor şi cere de la credincioşi să-şi în-
drepte viaţa, având exemplele vrednice de urmat ale înaintaşilor. Re-
comandă milostenia, ospitalitatea, modestia, castitatea, fecioria etc.
BIBLIOGRAFIE
EDIŢII ŞI TRADUCERI: J. P. MIGNE, PL 14-17. Vita Ambrosii scrisă de
PAULIN în jurul anului 422 la cererea lui Augustin: PL 14, 27-46 (în latină)
şi 51-72 (în greacă). CPL 123-165; 166-168. CSEL 32, 62, 64. M. ZELLER,
Explanatio psalmonim Xll, recensuit M. PETSCHENIG, editio altera supple-
mentis aucta curante M. ZELZER, în CSEL 64, 1999. Idem, Ambrosius,
Expositio psalmi CXVIII, recensuit M. PETSCHENIG, editio altera supple-
mentis aucta curante M. ZELZER, în CSEL 62, 1999. Traduceri: Ger-
mană: CH. MARKSCHIES, Ambrosius von Mailand. De Fide ad Gratianum.
Ober den Glauben an (Kaiser) Gratian. Ubersetzung. Einleitung und Kom-
mentar, Fontes Christiani, 3 Bde., Freiburg, 2000. Engleză: F. H. DUDDEN,
The Life and Hymns of St. Ambrase, 2 vol., 1935. Română: SFÂNTUL
AMBROZIE, Scrieri, Partea I şi Partea a II-a, în col. P.S.B., vol. 52 şi 53,
E.l.B.M.B.0.R., Bucureşti, 1994. SF. AMBROZIE, Despre Duhul Sfânt, stu-
diu introductiv, note şi traducere de Pr. VASILE RĂDUCĂ, Anastasia, 1997.
Patrologie, 1956, pp. 230-235. Idem, Prozapopeea Romei la Simah,
Sfântul Ambrozie şi Prudentiu, în rev. S.T„ nr. 7-8/1970, pp. 493-508 (În
versiune franceză a fost publicat în Studia patristica, 1971). Idem, Profil
literar ambrozian. La aniversarea a 16 veacuri de la hirotonia Sfântului Am-
brozie ca episcop al Mi/anului, în rev. Mitropolia Banatului, nr. 4-611975,
pp. 138-158. Idem, Elemente ecumenice în orizantul istoric al Sfântului
Ambrozie, în rev. Ortodoxia, nr. 2/1975, pp. 245-259. Idem, Sfântul Vasile
cel Mare adresează elogii Sfântului Ambrozie al Mi/anului. Transferul
moaştelor Sfântului Dionisie din Capadocia, în rev. S.T., nr. 5-6/1975,
pp. 359-376. Ierom. Magistr. NESTOR VORNICESCU, Viaţa morală duhovni-
cească a preotului. După lucrarea Sfântului Ambrozie, «De Officiis Minis-
trorum», în rev. B.O.R., nr. 3-4/1958, pp. 333-347. Arhid. Conf. NICOLAE
CORNEANU, Aspecte din lirica ambroziană, în rev. S.T., nr. 7-8/1959,
pp. 443-452. Idem (Episcopul Aradului), Tălmăciri din lirica ambroziană.
Două imne ale Sfântului Ambrozie (f 397), în rev. M.M.S., nr. 1-2/1961,
pp. 9-17. Magistr. VASILE I. BRIA, Elemente cultice şi dogmatice în lucră
rile Sfântului Ambrozie: «De Sacramentis» şi «De Mysteriis», în rev. Or-
todoxia, nr. 3/1960, pp. 339-350. N. NIŞCOVEANU, Învăţătura Sfântului
Ambrozie despre Sfântul Duh, în rev. S.T., nr. 7-8/1964, pp. 458-468. Drd.
IULIAN A. ŞCHIOPU, Rânduiala şi explicarea slujbei Botezului şi a Mirungerii
la Sfântul Ambrozie al Mi/anului şi la Teodor de Mopsuestia, în rev. S.T.,
nr. 7-8/1968, pp. 543-557. Pr. Conf. Dr. ALEXANDRU I. STAN, Ortodoxia
învăţăturii Sfântului Ambrozie al Medio/anului în lucrarea „De Bono
PATROLOGIE 289
Mortis" (secolul IV), în rev. G.B., nr. 411986, pp. 101-104; 134-135. Idem,
Conţinutul teologic al cuvântării Sfântului Ambrozie la trecerea din viaţă
a fratelui său Satyrus (secolul IV), în rev. G.B., nr. 2-3/1989, pp. 63-79.
Pr. Prof. ALEXANDRU MOISIU, Sfântul Ambrozie păstor şi îndrumător al
vieţii şi trăirii creştineşti, în rev. S.T., nr. 3-411974, pp. 176-182. DAN
NEGREscu, Viaţa creştină, din secolul IV reflectată în versurile Sfântului
Ambrozie al Mi/anului, în rev. M.B., nr. 11-12/1990, pp. 27-31. Pr. Lect.
Dr. NICOLAE CHIFĂR, Sfântul Ambrozie al Mi/anului (339-397) apărător al
Ortodoxiei niceene în Imperiul Roman de Apus, în rev. Teologie şi Viaţă,
nr. 7-12/1997, pp. 67-78. Pr. Dr. MIRCEA CRICOVEAN, Lupta Sf Ambrozie al
Mi/anului împotriva păgânismului, în rev. Altarul Banatului, nr. 10-12/2005,
pp. 75-82. Idem, Sfântul Ambrozie al Mi/anului şi împăratul Graţian în lu-
mina corespondenţei ambroziene, în rev. Orizonturi teologice, nr. 1/2004,
pp. 79-85. Idem, Aspecte din viaţa Bisericii şi a Statului în timpul Sf Am-
brozie al Mi/anului, în rev. M.O., nr. 5-8/2005, pp. 50-58. Pr. Drd. SIMION
MIHĂIŢĂ CONSTANTIN, Repere ale teologiei Sfântului Ambrozie al Mi/anului
(339-397), în rev. M.O., nr. 5-8/2006, pp. 99-115. Drd. ŞTEFAN ZARĂ,
Viaţa Sfântului Ambrozie în contextul religios şi politic al secolului al N-lea,
în rev. G.B., nr. 1-4/2006, pp. 236-258. REMUS Rus, op. cit., p. 38. Litera-
tură străină: E. DASSMANN, Das Leben des hl. Ambrosius, Di.isseldorf, 1967.
P. DE LABRIOLLE, Histoire de la litterature chretienne, 1920, pp. 351-382.
H. F. VON CAMPENHAUSEN, Ambrosius von Mailand als Kirchenpolitiker,
1929. J. R. PALANQUE, Saint Ambroise et l'empire romain, 1933. K. POWER,
Philosophy, Medicine and Gender in the Ascetic Texts of Ambrase of Mi-
lan, în Ancient History in a Modern University, II. Early Christianity, Late
Antiquity and Beyond, ed. de T. W. HILIARD - R. A. KEARSLEY, C. E. V.
NIXON, A. M. NOBBS, Grand Rapids-Cambridge, 1998, pp. 821-832. Idem,
The Secret Garden: the Meaning and Function of the Hortus conclusus in
Ambrase of Milan's Homilies on Virginity. Teză, La Trobe University, Mel-
boume, 1998. M. ZELLER, Das ambrosianische Corpus „De virginitate"
und seine Rezeption im Mittelalter, Mastertheme, Oxford, 1999. Idem,
Zur Chronologie der Werke des Ambrosius, în Nec Timeo mori. Atti Con-
gresso di studi ambrosiani 1997, Milano, 1998, pp. 73-92. B. ALTANER -
A. STUIBER, op. cit., 1980, pp. 378-389. o. BARDENHEWER, Patrologie, III,
pp. 498-547. J. QUASTEN, Patrology, IV, pp. 144-180, cu bibliografie. F. L.
CROSS, Ambrase, St., în ODCC, pp. 42-43. M. G. MARA, Ambroise de
Medio/an, în OECA, I, pp. 84-88. C. MARKSCHIES, Ambrosius von Mai-
land, în LACL, pp. 13-22, cu bibliografie. A. G. HAMMAN - J.C. GAVEN,
Ambroise de Milan, Abraham, Paris, 1999.
Fericitul Ieronim
Viaţa
Sofronie Eusebius Hieronimus, unul dintre cei mai de seamă
învăţători ai Bisericii Apusene, s-a născut în orăşelul Stridor
(astăzi Lubljana) din Dalmaţia (Slovenia), la anul 347, dintr-o
familie creştină. Părinţii săi, conştienţi de răspunderea pe care o
au pentru viitorul fiului lor, s-au îngrijit ca să-i dea acestuia o
educaţie aleasă, serioasă şi creştină. Primele elemente ale culturii
le-a primit Ieronim în orăşelul său natal, iar la vârsta de 7 ani
pleacă la Roma (354) pentru ca să-şi perfecţioneze şi să-şi com-
pleteze studiile. Aici a fost elevul distinsului profesor de grama-
tică Aelius Donatus. A studiat cu multă pasiune: gramatica, reto-
rica, filosofia, filologia, greaca şi latina, prinzând aşa de multă
dragoste pentru studiul clasicilor latini (mai ales Cicero şi Virgi-
liu), încât mai târziu i-a trebuit o voinţă tare ca să se poată de-
barasa de citirea autorilor profani şi a se dedica numai studiului
religios. Pe la anul 365 intră în creştinism şi primeşte botezul în
Roma, de la papa Liberiu. Dar dacă viaţa sa din cetatea de pe
malul Tibrului este în latura intelectuală demnă de admirat, în
latura ei morală merită toată critica, deoarece Ieronim, neputând
rezista ispitelor, s-a lăsat târât în noroiul păcatelor, trăind o vre-
me în libertinaj, fapt pentru care, mai târziu, s-a căit mult.
Doritor de a-şi îmbogăţi cât mai mult tezaurul de cunoştinţe,
întreprinse la anul 368, cu colegul său, Bonosus, o călătorie de
studii în Galia ca să audieze pe renumiţii retori de aici. Ajunge la
Treveri, unde stă puţin timp şi unde se ocupă pentru prima dată
cu filologia creştină. Faptul acesta îl aduce la o cotitură a drumu-
lui vieţii sale. Concepţia de viaţă creştină îşi face tot mai adânc
loc în fiinţa sa, iar păcatele trecutului încep a-i mustra în mod se-
rios conştiinţa. Sufletul său se afla într-o nelinişte care îl chinuia
PATROLOGIE 291
şi, de aceea, căuta cu tot dinadinsul înlăturarea acestei crize su-

fleteşti. Singura soluţie a văzut-o în părăsirea traiului din trecut
şi începerea unei vieţi care să fie consacrată lui Dumnezeu. De
aceea, a luat ferma hotărâre de a se călugări.
Din Treveri vine în Aquileea, rămâne aici circa 5 ani de zile
(368-372) şi se ocupă cu studiul religiei, în mijlocul unui cerc de
tineri teologi, între care era şi Rufin (pe care îl cunoscuse la Roma).
De aici pleacă (373), împreună cu câţiva prieteni (Evagrius, He-
liodor, Inocenţiu şi Niceeas ), spre Orient, având ca ţintă Ierusa-
limul. Traversează Tracia, Bitinia, Galatia, Capadocia, Cilicia şi
ajung la Antiohia, capitala Siriei, unde se opresc, din cauză că
Ieronim se îmbolnăveşte pe drum. Aici Inocenţiu, unul dintre to-
varăşii de călătorie, moare, iar ceilalţi îl părăsesc. Ieronim se în-
sănătoşeşte (după câteva luni), frecventează aici cursurile de exe-
geză ale lui Arie de Laodiceea, şi apoi se retrage în pustiul Halkis
(la răsărit de Antiohia), unde duce o viată austeră de anahoret,
câştigându-şi hrana prin lucrul mâinilor s~le. În Halkis (Tebaida
Siriei), liniştea deşertului contribuie la liniştirea lui sufletească,
ceea ce-i permise a-şi continua studiul asupra Părinţilor greci, a
citi cu mult zel Sfânta Scriptură şi a se ocupa şi de studiul limbii
ebraice, în care a fost iniţiat de un evreu botezat. Noul fel de
viaţă îl îndeamnă a lua hotărârea să renunţe cu totul pe viitor de
a se mai ocupa cu cititul autorilor profani, atât de dragi lui (Te-
renţius, Paulus, Virgilius, Cicero etc.). Aici scrie viaţa Sfântului
Paul din Teba şi mai multe epistole către Heliodor, pe care voia
să-l însufleţească pentru viaţa ascetică, ceea ce n-a reuşit însă.
După patru ani de viaţă petrecută în pustiu (374-378), dezgustat
de veşnicele certuri dogmatice ale călugărilor din Halkis şi acu-
zat şi de aceştia de sabelianism, fiindcă întrebuinţa pentru Sfânta
Treime termenul de i;pl.a np6crcomx în loc de 'tpEîc; un6cri;acrnc;,
pleacă de aici cu convingerea că este mai bine a trăi în mijlocul
fiarelor, decât în mijlocul unor astfel de creştini certăreţi şi ipo-
criţi (epistolele 16, 2 -17, 3). Se întoarce în Antiohia şi a fost (cu
sila) hirotonit preot de către episcopul Paulin, care era recunoscut
de cei din Apus ca episcop legitim, în opoziţie cu Meletie (t 381).
Pe la 379-380 pleacă la Constantinopol ca să asculte explicaţiile

la Sfânta Scriptură, făcute de Grigorie de Nazianz. Paralel cu
aceasta, continuă sârguincios studiul vechilor PărinţiAgreci şi în-
cepu traducerea unor opere ale lui Origen şi Eusebiu. In Constan-
tinopol cunoscuse personal şi pe Grigorie de Nyssa. La anul 382
vine la Roma, chemat fiind de papa Damasus (366-367) la un
sinod care avea să decidă cauza schismei meletiene din Antiohia.
Drumul spre Roma îl face împreună cu episcopii Paulin de An-
tiohia şi Epifanie de Cipru, plecaţi spre Apus în aceeaşi cauză.
leronim se dovedeşte cu ocazia sinodului un adânc cunoscător
al situaţiei bisericeşti orientale şi un om de mare valoare, calităţi
pentru care papa Damasus îl luă ca secretar particular al său.
Acum începu a se ocupa de revizuirea vechilor traduceri latine
ale Sfintei Scripturi.
În Roma era considerat ca un mare învăţat şi ascet şi, de
aceea, a sta de vorbă cu un astfel de om se considera o deosebită
cinste şi fericire. A avut aici mai mulţi elevi şi eleve din socie-
tatea înaltă, în mijlocul cărora a lucrat cu succes pentru întărirea
vieţii creştine. Câteva femei nobile, dezgustate de decadenţa mo-
ravurilor, formară un fel de societate religioasă, care se aduna în
casa evlavioasei Marcela, şi aici venea Ieronim în mod regulat,
pentru a le explica Sfânta Scriptură. Între persoanele mai de sea-
mă ale acestei societăţi se număra Paula, o distinsă femeie, care,
rămânând la vârsta de 33 de ani văduvă, se consacră pietăţii creş
tine, devotându-se faptelor caritabile şi ascezei (tot din această
societate mai făceau parte: Eustochion, fiica Marcelei, Melania,
Fabiola, Felicitas etc.). Ieronim, ca om sincer şi doritor de a con-
tribui cu puterile sale la progresul Bisericii, arăta cu francheţe, în
scrierile sale, lipsurile şi defectele clerului roman şi ale călugă
rilor, stăruind pentru o îndreptare a lor. Dar faptul acesta, apoi
critica pe care o făcea Sfintei Scripturi, precum şi încrederea de
care se bucura din partea papei, creează în jurul lui o atmosferă
neprielnică, astfel că din aceste motive începu a fi urât de cea mai
mare parte a clerului roman. Frecventarea acelei societăţi reli-
gioase a femeilor cumpăni şi ea între motivele de denigrare în
PATROLOGIE 293
faţa publicului şi de micşorare a prestigiului său. Dacă într-o

vreme era considerat succesorul incontestabil al papei Damasus,
motivele de mai sus l-au îndepărtat cu totul de scaunul roman şi,
după moartea protectorului său, Damasus (ţ 384), tronul arhie-
resc din Roma a fost ocupat de Siriciu (384-399). Ura împotriva
lui Ieronim izbucni acum pe faţă şi dânsul socoti că cel mai bun
lucru este de a se da în lături din calea acestor patimi şi, de aceea,
la 385 pleacă, însoţit de fratele său, Paulinian, de prietenul său,
preotul Vincenţiu din Roma, şi de câţiva monahi, în Orient. Între
timp, pleacă spre Locurile Sfinte şi Paula, însoţită de fiica ei,
Eustochion, şi în Antiohia se întâlnesc cu Ieronim. De aici ple-
cară cu toţii ca să viziteze Locurile Sfinte. Ieronim plecă apoi
mai departe la Alexandria, unde audiase timp de 30 de zile, cu
mult interes, lecţiile lui Didim cel Orb, iar de aici a trecut în
pustiul Nitric spre a vizita pe monahii locului. În anul 386 se sta-
bileşte definitiv în Betleem. În acest orăşel Paula zideşte două
mănăstiri: una pentru călugări şi alta pentru călugăriţe. Prima a
fost condusă de Ieronim, iar a doua, de ea. În această mănăstire
Ieronim a desfăşurat cea mai rodnică activitate din viaţa sa: îşi
măreşte biblioteca, instruieşte tineretul într-un fel de şcoală ce
era la mănăstire, studiază (între altele, a continuat studiul limbii
ebraice), scrie şi explică celor din jurul său Sfânta Scriptură. Via-
ţa se scurge aici în linişte şi fericire până în anul 394, când este
tulburată de cearta origenistă. El, care aprecia mult pe Origen,
fără a-i accepta şi erorile, zelos de reputaţia sa de ortodox şi în-
demnat de Epifanie din Cipru, deveni cel mai înfocat antiori-
genist. În anul 394 Epifanie vine în Ierusalim şi începe lupta pe
faţă împotriva episcopului Ioan de Ierusalim şi a tuturor orige-
niştilor. Ieronim participă şi el la această luptă, fiind în tabăra
episcopului de Cipru, cauză din care, mai târziu (398), schimbă
câteva scrisori înţepătoare cu episcopul Ioan de Ierusalim şi cu
Rufin din Aquileea, cu care a rupt din această cauză orice legă
tură de prietenie, negând că ar fi fost cândva origenist. Admiraţia
sa din trecut faţă de Origen o explică astfel: „Laudavi interpre-
tent, non dogmatistem; ingenium, non fidem; philosophum, non
apostolum. Si mihi creditis, Origenistes numquam fui; sinon cre-

ditis, nune cessavi" (Epistola 84, 2-3).
La începutul secolului al V-lea, Ieronim a mai combătut şi
erorile lui lovinian, Vigilanţiu şi Pelagiu. Aderenţii acestuia din
urmă, neputându-se apăra cu aceleaşi arme spirituale cu care erau
combătuţi de leronim, au recurs la forţa fizică împotriva bătrâ
nului monah, şi în 416 au dat foc mănăstirilor din Betleem, batjo-
corind pe călugării şi călugăriţele de aici şi asasinând un diacon.
Ieronim a scăpat numai cu fuga de urgia acestor fanatici. Sufletul
său zbuciumat în ultimul timp prin certurile dogmatice, întristat
din cauza bolii, a sărăciei, a pierderii prietenilor şi îngrijorat de
năvălirile barbare părăseşte în ziua de 30 septembrie 420 lutul în
care a petrecut aproape 80 de ani. Corpul neînsufleţit al ieromo-
nahului Ieronim a fost înmormântat la Betleem, de unde a fost
dus mai târziu la Roma, unde şi azi este obiect de venerare în Bi-
serica Santa Maria Maggiore.
Opera
Scrierile lui, care ni s-au păstrat foarte bine, le împărţim în
traduceri şi scrieri personale. Acestea din urmă sunt comentarii,
dogmatico-polemice, istorice, omiletice şi epistole.
I. Traduceri
1. Revizuirea şi traducerea Sfintei Scripturi
Sfânta Scriptură a fost tradusă în limba latină prin sec. al Ii-lea
după Hristos. Dintre traducerile latine existente pe vremea lui Ie-
ronim, cea mai bună era aşa-numita /tala, fiind cea mai aproape
de textul original şi fiind făcută într-o limbă clară şi înţeleasă de
toţi (limba rustică). Dar restul acestei traduceri fiind adesea co-
piat, s-au strecurat în el mai multe greşeli, cauză din care con-
ducătorii Bisericii au simţit necesitatea revizuirii traducerii Sfin-
tei Scripturi. Această misiune a fost încredinţată de către papa
Darnasus (366-384), în anul 383, eruditului Ieronim, care era con-
siderat ca cel mai potrivit să ducă această muncă la sfârşit bun.
Ieronim, în urma însărcinării primite, a revizuit mai întâi cărţile
PATROLOGIE 295
cele mai răspândite: Noul Testament şi Psaltirea. Noul Testament

l-a revizuit, având înaintea sa foarte buni codici greceşti (încă
nerecenzaţi), iar Psaltirea, orientându-se după textul alexandrin.
Revizuirea sa a fost imediat adoptată în Liturghie. Psaltirea re-
văzută de el, fiindcă se întrebuinţa în Biserica Romană, s-a numit:
Psalterium Romanum. Scopul revizuirii lui Ieronim era ca să re-
stabilească !tala în forma originală şi nealterată, făcând corec-
turile necesare acolo unde era nevoie. Neatingându-se de forma
veche a textului latin, el a făcut îndreptări numai în acele locuri
care i se păreau că nu redau destul de corect originalul grecesc.
Dar, deşi a căutat să fie cât mai moderat în lucrarea sa şi să res-
pecte forma veche a Italei (după cum însuşi se exprimă în prae-
fatio in evangelistas ad Damasum), opera sa seamănă mai mult cu
o traducere nouă decât cu o revizuire. Acesta a fost motivul pen-
tru care lucrarea lui a fost privită cu ochi răi din partea multora.
Plecând şi stabilindu-se la Betleem, el a revăzut din nou car-
tea Psalmilor, folosindu-se de textul Hexaplei lui Origen. Psalti-
rea în această nouă revizuire a fost primită mai întâi în Galia, de
unde şi capătă denumirea de Psalterium Gallicanum. În acelaşi
timp, întreprinde, tot pe baza Hexaplei, revizuirea şi a celorlalte
cărţi ale Vechiului Testament. Din această lucrare nu a rămas însă
decât cartea Iov şi cartea Psalmilor, pierzându-se celelalte încă
din timpul vieţii lui.
În anul 391 Ieronim s-a hotărât să traducă întreg Vechiul Tes-
tament, nu mai mult după textul grecesc, ci de-a dreptul din ori-
ginalul ebraic. Traducerea începută în acest an, o termină abia în
anul 405. El urmărea prin ea scopuri polemice, vrând să arate
creştinilor ce conţine textul recunoscut de către iudei ca exact şi,
astfel, creştinii să poată combate pe iudei cu texte biblice, cărora
aceştia nu le-ar mai putea opune obiecţia că nu sunt exacte. Tra-
ducerea e fidelă, dar nu e strict literală, deoarece pretutindeni el
a urmărit mai mult redarea sensului decât a cuvintelor originale.
În unele locuri traducerea e însă defectuoasă, dar, cu toate acestea,
ea este cea mai bună traducere latină veche a Sfintei Scripturi.
Traducerea lui Ieronim a fost primită la început cu multă

răceală, ca una care conţinea multe schimbări faţă de traducerea
veche latină. Chiar şi Augustin, prietenul lui Ieronim, s-a pronun-
ţat contra întrebuinţării în Biserică a acestei traduceri. Cu timpul
însă lucrurile s-au schimbat. Lumea începe a se convinge despre
superiorit~tea ei şi, de aceea, încetul cu încetul o preferă traduce-
rii vechi. In secolul al Vii-lea, Isidor de Sevilla (ţ 636) spune că
traducerea lui Ieronim, ca şi revizuirea la Noul Testament a aces-
tuia, este peste tot folosită în Biserica Apuseană. Din secolul al
Xiii-lea s-a numit Vulgata, numire care o poartă până în ziua de azi.
2. Din Origen, Ieronim a tradus: 78 de omilii (la Isaia, Iere-
mia, lezechiel, Cântarea Cântărilor şi Evanghelia după Luca) şi
IlEpt apxrov, care S-a pierdut.
3. Liber de nominibus hebraicis de interpretatione nominum
hebricorum este o traducere şi prelucrare - în acelaşi timp - a
unei scrieri atribuită lui Philo. Conţine o explicare a numelor
proprii ebraice aflate în Sfânta Scriptură.
4. Din Eusebiu de Cesareea a tradus: în anul 380 a doua parte
a Cronicii, la care a adăugat o continuare (din anul 325 până
în anul 378), şi Liber de situ et nominibus locorum hebraicorum
(Onomasticon), în care explică numirile topografice din Biblie.
5. Din Didim cel Orb, a tradus Despre Sfântul Duh.
6. Din Epifanie: o epistolă antiorigenistă, către Ioan de Ierusalim.
7. Din Teofil de Alexandria: o epistolă sinodală din anul 399
şi 4 epistole pascale.
8. Canonul (s. regula) lui Pahomie (anul 404)
II. Scrieri personale
A. Comentarii:
Din Vechiul Testament a comentat următoarele:
1. Liber hebraicarum, quaestionum in Genesim conţine ob-
servaţii lămuritoare făcute la locurile mai grele din Geneză (este
scrisă în 389);
2. Comentarioli in psalmos, scurte notiţe şi glose la unii psalmi
aleşi (anul 392);
3. Comentariu la Eccleziast (anul 389);
PATROLOGIE 297
4. Comentariu la profeţii mici (anul 391-406);

5. Comentariu la profeţii mari (anul 407-420). Comentariul
la Ieremia, cel mai bun dintre toate, a rămas incomplet. Aici in-
terpretarea este exclusiv istorică, pe când în toate celelalte este
atât istorică, cât şi alegorică.
Din Noul Testament a comentat următoarele:
1. Epistolele către Filimon, Galateni, Efeseni şi Tit (anul
386-387). În comentariul său la Galateni 2, 11 s.q., despre cearta
din Antiohia dintre Petru şi Pavel, zice că, în realitate, între aceşti
doi Apostoli nu a fost o adevărată ceartă, ci un fel de joc de teatru
pe care l-a jucat Petru, cu scopul ca iudeo-creştinii să fie mai uşor
abătuţi de la părerea lor referitor la legea mozaică. Din cauza
părerii sale, a avut un schimb de scrisori aspre cu Augustin, care,
fiind în această privinţă de altă părere, combătea pe Ieronim.
2. Evanghelia după Matei (anul 398), interpretare literară.
3. Apocalipsa, o prelucrare după comentariul lui Victorin de
Petavia.
4. Prologuri la cărţile Sfintei Scripturi în Vulgata.
B. Dogmatico-polemice
Ieronim nu a scris propriu-zis tratate dogmatice. Scrierile
sale în această ramură nu sunt ocazionale, ci compuse cu scopul
de a apăra credinţa creştină de atacurile îndreptate împotriva ei.
Totuşi, ele sunt valoroase prin lămuririle pe care le dau cu privire
la anumite dogme. Ele sunt următoarele:
1. Disputa între Luciferieni şi Ortodocşi, scrisă în 382. Prin ea
combate în mod obiectiv rigorismul luciferian (vezi Eus. Popovici,
Ist. Bis., II, p. 112). Apără valabilitatea botezului arienilor.
2. Liber adversus Helvidium de perpetua virginitate Mariae.
Combate părerea lui Helvidiu, care susţine că Sfânta Fecioară,
după naşterea Mântuitorului, a trăit în căsnicie cu Iosif şi a mai
născut şi alţi copii, pe care Sfânta Scriptură îi numeşte fraţii
Domnului. Este scrisă în 383.
3. Adversus Iovinianum, în două cărţi, în care combate pe
lovinian, fost monah la Roma, care susţinea că monahismul şi
căsătoria, postul şi neînfrânarea, sunt fapte absolut indiferente

înaintea lui Dumnezeu. Iovinian era şi adversar al ascetismului şi
al oricărei înfrânări. Învăţa că cei botezaţi nu mai pot păcătui şi
nega pururea virginitatea Sfintei Fecioare Maria. Este scrisă în 393.
4. Contra Vigiliantium. Vigiliantium, preot din Barcelona,
combătea cultul Sfinţilor, al relicvelor, întrebuinţarea lumână
rilor şi al tămâii la înmormântări, pelerinajele, privegherile (vigi-
lia), monahismul şi celibatul. Ieronim, prin scrierea de faţă, res-
pinge cu vehemenţă ereziile acestui preot şi dovedeşte legitimi-
tatea cultului Sfinţilor şi a relicvelor. Cât despre autorul acestor
erezii, zice în batjocură (pentru aversiunea lui faţă de privegheri)
că mai bine s-ar fi numit Dormitanţiu decât Vigilanţiu.
5. Dialogi contra Pelagianos libri tres este scrisă în anul 415.
Tratează despre graţie şi despre predestinaţie.
Cu ocazia discuţiilor origeniste, Ieronim a compus următoa
rele scrieri:
6. Contra Iohanem Hierosolymitanum (398), pe care-l com-
bate din cauza origenismului său.
7. Apologia adversus libros Rufini (401).
8. Liber tertius seu ultima responsio adversus scripta Rufini
(401-402). Sunt scrise cu patimă, de aceea sunt foarte puţin obiective.
C. Istorice
În afară de o continuare a Cronicii lui Eusebiu, din anul 325
până în 378, despre care am amintit mai sus, Ieronim a scris în
această ramură:
1. De viris illustribus sau Catalogus scriptorum ecclesiasti-
corum, compusă în anul 392, în Betleem. Ea este prima istorie a
literaturii creştine; Ieronim a compus-o cu scopul de a dovedi duş
manilor Bisericii creştine că şi printre creştini se găsesc oameni
culţi: filosofi, oratori şi savanţi. Aici tratează despre 135 de scrii-
tori şi despre scrierile lor, începând cu Sfântul Petru şi sfârşind
cu el însuşi.
Caracter istoric au şi următoarele trei biografii ale unor anahoreţi:
2. Viaţa (vita) Sfântului Paul (din Teba), primul eremit, este
scrisă în 376.
PATROLOGIE 299
3. Viaţa (vita) Sfântului /larion, fondatorul monahismului în

Palestina. A început să o scrie în anul 391.
4. Viaţa Sfântului Malohi, monah din Siria. Este scrisă în 390.
D. Omilii
De la Ieronim au rămas mai multe omilii. Ele au un caracter
familiar şi au fost ţinute în Betleem, în faţa călugărilor de la mă
năstirea de aici şi de la cele din jur, urmărind lămurirea diferite-
lor pasaje din Sfânta Scriptură. Au fost scrise de stenografi, fară a
mai fi revăzute de autor. De aici se remarcă forma lor puţin îngrijită.
E. Epistole
Ieronim a stat în corespondenţă cu mai multe persoane de
vază şi a tratat prin scrisori diferite chestiuni. Fiind mai mult scrii-
tor decât orator, el şi-a expus ideile îndeosebi prin scris. Episto-
lele pe care adesea le destina publicităţii şi de aceea se îngrijea
ca să fie bine scrise, atât ca fond, cât şi ca formă, se poate spune
că sunt partea cea mai citită şi cea mai apreciată a operei sale.
S-au păstrat de la el 125 de scrisori cu conţinut variat. Unele sunt
epistole de rând, prin care cere prietenilor să-i spună noutăţile pe
care aceştia le ştiu sau le comunică el anumite noutăţi; altele sunt
de consolare; altele moral-ascetice, polemice, apologetice, isto-
rice şi exegetice. Epistolele lui, ca unele ce oglindesc sufletul au-
torului lor, precum şi o parte din istoria Bisericii de pe acele vre-
muri, sunt de mare valoare pentru posteritate.
Doctrina
Ieronim nu este un dogmatist. Activitatea sa principală a des-
făşurat-o pe terenul biblic. Cu chestiuni de dogmatică s-a ocupat
numai în mod trecător, de aceea nici nu ne putem aştepta de la el
la ceva nou, la un progres în ramura doctrinară. Vom enumera câ-
teva puncte din doctrina sa:
1. Sfânta Scriptură este în întregime inspirată de Duhul Sfânt.
Ea conţine tainele divine, atât cu privire la creaţie cât şi cu privire
la mântuire.
2. Pe Dumnezeu-Tatăl Îl putem cunoaşte şi din natură, dar pe

Fiul şi misterul răscumpărării le putem cunoaşte numai prin Reve-
laţie. Misterul Sfintei Treimi a fost descoperit oamenilor într-un
mod mai precis de Iisus Hristos, căci această taină era în Vechiul
Testament mai mult închipuită. Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt cele
trei Persoane ale divinităţii; Ele sunt de o fiinţă, egale şi coeteme.
3. Combătând pe Helvidiu şi pe Iovinian, susţine că Sfânta
Fecioa~ă a fost şi a rămas pururea fecioară.
4. Impotriva pelagianismului învaţă că graţia divină este ne-
cesară pentru mântuire. Ea este necesară nu numai pentru îndrep-
tarea omului, ci şi pentru începutul tuturor faptelor bune.
5. Ieronim consideră Biserica Romei ca având o întâietate
(primat) faţă de celelalte Biserici creştine.
6. Pocăinţa este o condiţie necesară pentru iertarea păcatelor.
7. Despre căsătorie tratează mai mult din punct de vedere mo-
ral. El o priveşte pe aceasta ca pe un rău necesar şi, pentru aceia
care nu se pot înfrâna, el admite şi căsătoria a doua. Laudă, în
schimb, foarte mult monahismul.
8. Venerarea sfinţilor, a martirilor şi a relicvelor este bineplă
cută lui Dumnezeu, dar această venerare să nu treacă în adorare.
9. În eshatologie, învaţă că după moarte sufletele drepţilor
intră îndată în cer. Cât despre chinurile iadului, credea că ele nu
vor începe înainte de judecata generală. Până atunci, însă, sufle-
tele păcătoşilor suferă din cauza aşteptării şi din cauză că îşi pre-
văd pedeapsa ce le aşteaptă. Este antihiliast. În urma influenţei
origeniste, deşi combătea restabilirea tuturor în starea originară,
totuşi credea că, la sfârşit, toţi creştinii vor fi mântuiţi.
Caracterizare
Ieronim este considerat cel mai erudit părinte al Bisericii Apu-
sene. Augustin îl numea „un om foarte învăţat", care cunoştea
bine limbile latină, greacă şi ebraică şi nu era străin nici de cea
chaldeică. Era foarte priceput în literatură clasică păgână, din
care citise (mai ales din cea latină) toate operele de valoare, şi tot
atât de bine cunoştea şi literatura creştină, atât greacă cât şi latină.
PATROLOGIE 301
Nu era însă un gânditor profund şi teolog de talia lui Augustin,

sau orator şi păstor sufletesc ca Ambrozie şi Leon cel Mare. Toa-
tă forţa spiritului său şi toate cunoştinţele pe care le acumulase
le-a consacrat traducerii şi explicării Sfintei Scripturi. Traducerile
sale (deşi ca orice lucru omenesc au unele greşeli) sunt partea cea
mai valoroasă din întreaga sa operă. Comentariile sunt mai slabe.
În primele comentarii pe care le-a scris, interpretarea alegorică
este mai pronunţată; în cele din urmă, el preferă interpretarea
literală, la care l-au condus atât studiile, cât şi opoziţia faţă de
alegoristul Origen.
Erudiţia, zelul şi puterea de muncă au fost calităţi care l-au
împodobit pe Ieronim; dar, pe lângă acestea, el a avut şi defecte:
era violent, certăreţ, extremist (trecând de la o extremă la alta, de
exemplu: de la libertinaj la asceză, şi din admirator al lui Origen
devine adversarul acestuia) şi nu putea suporta să fie contrazis
sau criticat. Dar dacă el ca om este imperfect, ca scriitor este de
primul rang. Scrie într-o limbă clară, vioaie şi variată. Are un stil
plăcut şi plin de artă. Este de admirat la el faptul că, deşi a trăit
atât de mult timp în Orient, a păstrat puritatea limbii latine, fără
a suferi influenţe străine.
Din secolul al Xi-lea încoace, el este numărat între cei patru
mari învăţători ai Bisericii latine (Doctores Ecclesiae): Ambrozie,
Ieronim, Augustin şi papa Grigorie.
BIBLIOGRAFIE
EDIŢII ŞI TRADUCERI: J. P. MIGNE, PL 22-30. PLS 2, 18-328. CSEL,

54, 56, 59. CCL 72-78, cu bibliografie. Propriul catalog al operei sale în:
De viris illustribus 135.
STUDII ş1 MANUALE: Literatură în limba română: Pr. C. ENESCU,
Fericitul Jeronim către Leta despre educaţie, în rev. B.O.R„ nr. 2/1896
(-1897), pp. 129-144. I. G. COMAN, Patrologie, 1956, pp. 241-244. Diac.
NICOLAE CORNEANU, Chipul preotului adevărat după Fericitul Jeronim, în
rev. M.0„ nr. 1-2/1959, pp. 24-31. Pr. Prof. Dr. NICOLAE NEAGA, Vulgata,
în rev. M.A., nr. 4-6/1965, pp. 275-287. Pr. Prof. Dr. SORIN COSMA, Virtutea
cumpătării în gândirea patristică. Părinţii Bisericii latine. Fericitul /ero-
nim, în lucrarea sa: Cumpătarea în etica filosofică antică şi morala creş
tină. O încercare de sofrologie creştină, Editura Helicon, Timişoara, 1999,
pp. 169-170. Asist. Univ. Dr. REMUS MIHAI FERARU, Idei pedagogice în
epistolele Fericitului leronim, în rev. Altarul Banatului, nr. 1-3/2006,
pp. 46-53. Asist. ADINA Roşu, Fericitul leronim portretist şi autoportre-
tist, în rev. Orizonturi teologice, nr. 4/2006, pp. 102-113. REMUS Rus,
op. cit„ p. 379. Literatură străină: J. N. D. KELLY, Jerome, His Life, Wri-
tings and Controversies, London, 1975. F. CAVALLERA, St. Jerâme. Sa vie
et son oeuvre, I, 1-2, Louvain, 1922. G. GROTZMACHER, Hieronymus, I-III,
Leipzig, 1901-1908. G. DEL ToN, S. Girolamo di Stridone, Trieste, 1962.
J. VoGELS, Vulgatastudien. Die Evangelien der Vulgata, Mtinster, 1928.
E. KRISCHKER, Zur Sprache der Regula Pachomii in der lateinischen Ver-
sion des Hieronymus, Diss., Viena, 1966. P. ROUSSEAU, Ascetics, Authority
and the Church in the Age of Jerome and Cassian, Oxford, 1978. P. JAY,
Jerâme lecteur de l'Ecriture, în Supplements au Cahiers Evangile 104, Cerf,
Paris, 1998. B. JEANJEAN, Saint Jerâme et l'heresie, Institute d'Etudes Au-
gustiniennes, Paris, 1999. W. FREMANTLE, art. Hieronymus, în Smith-Wace,
III, pp. 29-50. 0. BARDENHEWER, Patrologie, III, pp. 605-654. B. ALTANER
- A. STUIBER, op. cit., 1980, pp. 394-404. J. FORGET, DTC, 8, pt. 1, 1924,
col. 894-897. F. CAYRE, I, pp. 555-578. J. TIXERONT, Patrologie, pp. 325-343.
F. L. CRoss, art. Jerome, în ODCC, pp. 731-732. J. QuASTEN, Patrology,
IV, pp. 212-246, cu bibliografie. J. GRIBOMONT, Jerâme, în DECA, II,
pp. 1320-1324. A. FORsT, Hieronymus, în LACL, pp. 286-290, cu bibliografie.
Fericitul Augustin (ţ 430)
Viaţa
Aurelius Augustinus, cel mai mare geniu al Bisericii creştine
din Apus, s-a născut în orăşelul Tagaste (Numidis), la 13 noiem-
brie, anul 354. Tatăl său, Patricius, consilier în acest orăşel, era
păgân şi a primit botezul creştin numai către sfârşitul vieţii lui,
dar şi atunci numai la îndemnurile stăruitoare ale soţiei sale, Mo-
nica, mama Fericitului Augustin, care, fiind născută din părinţi
creştini şi fiind din această religie, a fost una dintre cele mai dis-
tinse femei din antichitatea creştină. O influenţă în spiritul evan-
ghelic a exercitat-o Monica şi asupra fiului ei, dar această influ-
enţă a început să-şi dea roadele abia mai târziu.
Talentatul tânăr Augustin, pe care tatăl său voia să-l îndrume
spre cariera de retor, a fost iniţiat în taina cărţilor la Tagaste, stu-
diază gramatica la Madaura, localitate nu departe de Tagaste, şi
la anul 371 pleacă în Cartagina, unde îşi completează cunoştin
ţele prin studiul retoricii. Aici, trăind într-un mediu stricat, în
mijlocul unor tineri de bani gata, adaptându-se împrejurărilor în
care vieţuia şi pe care nu ar fi dorit momentan ca să le schimbe,
duse şi el o viaţă dezordonată şi foarte puţin morală. Trăi în con-
cubinaj cu o femeie, care i-a născut în anul 372 un copil, pe nume
Adeodat. În această legătură nelegitimă trăieşte Augustin până la
convertirea sa la creştinism (386).
Spiritul său ager, hrănit cu cultură clasică şi preocupat mereu
de marile probleme filosofice, căuta cu multă sete soluţia acesto-
ra, căuta adevărul. Sistemele filosofice pe care le studiase nu l-au
mulţumit, nu au dat sufletului său liniştea dorită, iar Sfânta Scrip-
tură l-a lăsat rece şi indiferent. Lăsându-se sedus de lauda că nu-
mai maniheismul dă problemelor adevărate dezlegarea pe care o
căuta el, spre adânca mâhnire a marnei sale, la vârsta de 20 de ani

intră în sânul acestei secte.
Terminându-şi studiile, activează ca profesor de gramatică în
Tagaste (374) şi, apoi, de retorică la Cartagina (375-383). Aici se
convinse prin 383 de inferioritatea credinţei pe care o îmbrăţişase
înainte cu 9 ani, despre falsitatea şi despre fel ul nedemn în care
trăiau „aleşii" maniheismului. De aceea, fără a părăsi cu totul
sentimentele sale, a început să se răcească faţă de ipocrizia sec-
tară. Cu aceste sentimente părăseşte în 383 Cartagina şi pleacă la
Roma, unde, fiind ambiţios şi conştient de valoarea sa intelec-
tuală, spera să se poată afirma mai bine decât în Africa. Aici ră
mase puţină vreme, căci prin protecţia lui Sirnah, a prefectului de
Roma, a fost numit în 384 profesor de retorică la Milano.
Aici, prin studiul cărţilor neoplatonice, traduse în latineşte
de către Marius Victorinus, în care găsea principiul că omul prin
reflecţie nu poate ajunge la adevărul perfect şi că acest adevăr
este cel supranatural, la care se poate ajunge numai prin Revelaţie
divină, precum şi prin predicile Sfântului Ambrozie, pe care la
început Augustin, ca profesor de retorică, îl asculta numai ca să
se convingă dacă într-adevăr faima de mare orator a acestuia co-
respunde sau nu realităţii, sufletul său zbuciumat de problema
adevărului începe a suferi o transformare şi a se apropia de sfâr-
şitul crizei. Cititul Sfintei Scripturi, stăruinţele marnei sale, care
venise şi ea la Milano, şi predicile Sfântului Ambrozie îi picurau
zi de zi în suflet convingerea despre superioritatea creştinismu
lui. Totu,_şi, apropierea de noua religie nu s-a făcut fără lupte su-
fleteşti. Intr-o zi, în vara anului 386, aflându-se în grădina casei
sale şi meditând la marile probleme care îl preocupau, la un mo-
ment dat i s-a părut că aude o voce de copil zicându-i: Tolle et lege
(Ia şi citeşte ! ). Adânc impresionat de această voce, se grăbeşte
în acea parte a grădinii unde lăsase mai înainte Sfânta Scriptură
şi, luând-o, o deschise. Privirile sale se opriră asupra locului de
la Romani 13, 13-14, unde citi: „ Să umblăm cuviincios ca la lu-
mina zilei, nu în ospeţe şi în beţii, nu în desfrânări şi în destră
bălare, nu în ceartă şi în pizmă, ci înveşmântaţi-vă în Domnul
PATROLOGIE 305
Iisus Hristos şinu purtaţi atâta grijă de trupul vostru încât să-i
deşteptaţi dorinţele". Mai departe nu a citit, şi el însuşi spune că
nu era nevoie, deoarece cuvintele citite au adus lumină în inima
sa şi au împrăştiat de aici orice umbră de întuneric. S-a lepădat
definitiv de maniheism, renunţă la postul de profesor de retorică şi
se retrage împreună cu fericita sa mamă, cu fiul său, Adeodat, şi
. I cu câţiva prieteni la vila Cassiciacum, în apropiere de Milano, ca
să se pregătească pentru primirea Tainei Botezului. După o temei-
I
nică pregătire, primeşte cu ocazia Paştilor anului 387 botezul,
deodată cu Adeodat şi cu prietenul său, Alimpius, prin mâinile
episcopului Ambrozie de Mediolan. Cuvintele pe care le-a rostit
odinioară un episcop african către Monica, atunci când aceasta
era întristată de purtarea fiului ei, că „este imposibil ca fiul unei
mame atât de evlavioase să fie pierdut" s-au realizat întocmai.
Rămânerea sa la Milano nemaiavând nici un scop, Augustin,
în scurtă vreme după primirea botezului, plecă înapoi spre Ta-
gaste. La Ostia, în drum spre Africa, moare mama sa, cauză din
care îşi amână continuarea drumului până în anul următor. Corpul
neînsufleţit al acelei mame model a fost înmormântat la Ostia, de
unde apoi, în secolul al XIV-lea a fost mutat la Roma, în biserica
lui Augustin, unde îl găsim până în ziua de azi. În timpul de un an
petrecut la Roma, Augustin se ocupă cu studiul şi compune câte-
A
va scrieri. In anul 388 pleacă spre Numidia, unde se stabileşte cu

Adeodat şi cu câţiva prieteni la moşia sa de lângă Tagaste, unde
au dus o viaţă de asceţi. Aici a murit şi fiul său, Adeodat. O parte
din averea ce o avea o donează săracilor, căutând să-şi agoniseas-
că şi pe această cale comoară în cer, pe care moliile nu o strică şi
hoţii nu o fură. Faima despre sfinţenia vieţii lui s-a răspândit
peste tot; cărţile publicate mai înainte şi acelea pe care le-a dat la
lumină în acest timp, trădând geniul autorului lor, au contribuit
foarte mult la creşterea prestigiului lui Augustin. Creştinii din
Africa îl privesc cu admiraţie şi pun mari speranţe în acest geniu.
Cu această aureolă a sosit Augustin în anul 391 la Hippo ca să-şi
cerceteze un prieten. Aici credincioşii au cerut ca să fie hirotonit
în presbiter. El s-a opus la început, dar în cele din urmă a cedat
stăruinţelor poporului. A fost hirotonit de bătrânul episcop Vale-

riu de Hippo şi i s-a încredinţat misiunea predicatorială. După 3-4
ani, timp în care omul de valoare se impunea prin calităţile sale
din ce în ce mai mult, Augustin a fost hirotonit ca episcop ajutor
pe lângă episcopul titular, Valeriu, iar după moartea acestuia, în
396, i-a succedat în scaun, păstorind de aici înainte singur epar-
hia de Hippo.
Ca episcop, Augustin s-a evidenţiat prin sfinţenia vieţii, prin
lupta contra ereziilor şi a schismelor (maniheism, donatism şi pe-
lagianism), printr-o fecundă activitate literară, prin administrarea
exemplară a diecezei, prin instrucţia poporului, căruia îi predica
regulat cuvintele lui Dumnezeu, prin îngrijirea de cei nevoiaşi,
cărora le-a împărţit averea sa, printr-o purtare părintească faţă de
clerul din subordine şi, în general, putem zice despre el că a ma-
nifestat o deosebită solicitudine pentru interesele întregii Biserici
creştine. El a fost sufletul sinoadelor ţinute în Africa între anii
323 şi 426, la Hipo, Mileve şi Cartagina.
În anul 411, când s-a întrunit la Cartagina o mare conferinţă
pentru aplanarea schismei donatiste, la care au participat atât epis-
copii donatişti, cât şi ortodocşi (279 donatişti şi 286 ortodocşi),
Augustin a fost purtătorul de cuvânt din partea ortodocşilor şi s-a
silit să convingă pe schiasmaticii donatişti că validitatea Sfintelor
Taine depinde de harul lui Dumnezeu, iar nu de vrednicia săvâr
şitorului, şi că Biserica nu încetează de a fi sfântă. Chiar dacă se
găsesc în sânul ei şi păcătoşi, căci numai în Biserica din cealaltă
lume vor fi toţi curaţi şi sfinţi, prin vastele lui cunoştinţe şi prin
elocvenţa sa a pledat atât de bine cauza ortodoxă, încât a convins
pe o parte din donatişti ca să se lepede de schismă şi să treacă la
Biserica Ortodoxă. Sinoadele din Cartagina şi Mileve din 416,
unde a fost examinată şi condamnată erezia pelegiană, s-au întru-
nit din îndemnul lui Augustin şi el a fost acela care a prezentat
această doctrină în toate subtilităţile ei şi a propus respingerea ei
ca eretică.
Rodnica sa activitate a fost întreruptă prin trecerea la cele
eterne în ziua de 28 august 430, la vârsta de 76 de ani. Ultimele
PATROLOGIE 307
zile ale vieţii lui au fost pline de tristeţe, ca şi ale credinciosului

său popor, din cauza barbariilor săvârşite de vandalii ce năvăli
seră în Africa şi pustiau tot ce găseau în cale lor. El moare chiar
în timpul în care oraşul Hippo era asediat de hoardele barbare.
Rămăşiţele lui pământeşti au fost înmormântate în Hippo, de
unde au fost mutate la finele secolului al V-lea în Sardinia, iar de
aici, în secolul al Vii-lea, au fost duse şi aşezate în Biserica Sfinţii
Petru şi Pavel, unde se găsesc şi astăzi.
Caracterizare
Augustin este cel mai mare geniu pe care l-a avut în trecutul
său Biserica creştină din Apus. Era un spirit enciclopedic, înzes-
trat cu o inteligenţă pătrunzătoare în cele mai abstracte probleme,
cu o cugetare profundă, ageră şi clară, cu o fantezie bogată, cu o
elocvenţă extraordinară şi cu o inimă plină de bunătate.
S-a distins ca un excelent psiholog, metafizician, teolog, mo-
ralist şi istoric. Acestea sunt însuşirile care i-au ridicat prestigiul,
i-au dat forţa ca să creeze drumuri noi, să imprime teologiei
latine caracterul ei particular, să discute cu uşurinţă cele mai sub-
tile probleme şi să le aştearnă pe hârtie. Deşi activitatea lui s-a
desfăşurat în diferite domenii, totuşi, el s-a ocupat mai mult cu
doctrina despre graţia divină, cauză din care a fost supranumit de
către apuseni „doctor gratiae".
Ca scriitor, este cel mai fecund dintre toţi apusenii şi, în ace-
laşi timp, unul dintre cei mai importanţi scriitori ai omenirii. Stilul
său este plin de originalitate şi variat, acomodându-se după obiec-
tul tratat şi după cititorii pentru care scrie.
Opera
Scrierile Fericitului Augustin sunt foarte numeroase (în nu-
măr de circa 100). În Patrologia lui Migne, seria latină, operele
lui se găsesc cuprinse în 16 volume întregi (32-47).
Un loc aparte între scrierile sale ocupă Confesiunile şi Re-
tractările.
1. Confessiones, în 13 cărţi, sunt compuse pe la anul 400. În

primele 9 cărţi, autorul îşi face autobiografia, expunând într-un
mod sincer viaţa sa, de la naştere până la moartea mamei sale
(387). Nimic nu lipseşte din acest trecut al său; expune tot ce
făcut şi a vorbit şi a gândit, nu cu scopul de a se dezvinovăţi pen-
tru greşelile lui, ci cu scopul de a şi le recunoaşte şi de a se ruga
lui Dumnezeu ca să i le ierte. Recunoaşte aici că omul este nefe-
ricit atâta timp cât nu trăieşte după legea divină: „ Fecisti nas ad
Te et inquietum est cor nostrum donec requiescat in te" (1, 1). În
cartea 1O face o comparaţie între starea sa păcătoasă de mai îna-
inte şi starea fericită în care se află ca şi creştin. Ultimele trei
cărţi cuprind reflecţii la Geneză.
2. Retractiones, în două cărţi, compuse prin anul 407. Aici
Augustin înşiră toate operele scrise de la convertirea sa (386) şi
până la timpul compunerii acestei scrieri, care sunt în număr de
94. Arată împrejurările în care a scris şi scopul lucrărilor sale.
Acestora le şi face o aspră critică. Anumite chestiuni le expune
mai clar, iar altele le corectează, încercând să fie întru toate în
consonanţă cu doctrina generală a Bisericii.
Celelalte opere ale lui Augustin se pot clasifica în scrieri: fi-
losofice, apologetice, exegetice, dogmatice, polemice, morale şi
pastorale, predici, epistole şi poezii.
I. Scrieri filosofice
Făcând abstracţie de opera pierdută acum, De Apto et pu-
lohro, compusă pe când era în Cartagina, celelalte scrieri filo-
sofice ale Fericitului Augustin datează din timpul premergător şi
imediat următor botezului său. Unele dintre ele sunt rezultatul
conversaţiilor avute cu prietenii săi în iarna anului 386-387, la
Cassiciacum. Ele sunt:
1. Contra Academicos, trei cărţi în formă de dialog, scriere
în care combate principiul scepticismului, după care nimic nu se
poate cunoaşte cu certitudine, şi susţine că este posibilă pentru
PATROLOGIE 309
spiritul omenesc cunoaşterea adevărului şi că fericirea nu constă

în cercetarea adevărului, ci în cunoaşterea lui.
2. De vita beata (dialog) - aici dovedeşte că fericirea constă
în cun<}aşterea lui Dumnezeu.
3. In De ordine (2 cărţi), de asemenea scrisă în formă de dia-
log, se ocupă de ordinea existentă în lume, atingând întrucâtva şi
chestiunea originii răului.
4. Soliloquia (Convorbiri cu el însuşi, cu raţiunea sa), în două
cărţi. În prima carte expune calităţile pe care trebuie să le aibă cel
ce cercetează adevărul, iar în a doua tratează despre nemurirea
sufletului.
5. De immortalitate animae este considerată ca o continuare
a scrierii de mai sus, cu scopul de a o completa.
6. Augustin a mai scris şi referitor la cele 7 arte: gramatica,
muzica, dialectica, retorica, geometria, aritmetica şi filosofia. Din
ele n-au rămas decât câteva extrase asupra gramaticii şi schiţe
asupra dialecticii şi retoricii. În întregime avem numai De mu-
sica libri sex, în care tratează despre măsură, ritm, precum şi de-
spre puterea care o are muzica asupra spiritului omenesc.
7. În De quantitate animae (mărimea sufletului) dovedeşte
imaterialitatea sufletului.
8. În De Magistro arată că Hristos este singurul pedagog ade-
vărat şi desăvârşit. Este scrisă în forma unui dialog cu fiul său,
Adeodat.
Baza filosofiei lui Augustin este neoplatonismul, pe care îl
considera cel mai spiritual dintre toate sistemele filosofice şi ca
pe unicul ce poate conduce sufletul spre creştinism. S-a ferit însă
de erorile care ar fi putut decurge din acest sistem.
II. Apologetice
1. De civitate Dei (Despre cetatea lui Dumnezeu), în 22 de
cărţi, compusă între anii 413-426, este principala operă apolo-
getică a lui Augustin şi, în acelaşi timp, cea mai izbutită dintre
toate scrierile sale. Este, după Confesiuni, cea mai citită scriere a
Fericitului Augustin. Motiv al compunerii lucrării l-a constituit
ocuparea şi predarea Romei de către Alario, regele vizigoţilor.

Acest eveniment trist pentru capitala civilizaţiei romane a dat oca-
zie păgânilor ca să reînnoiască acuzaţiile aduse creştinismului:
acesta este cauza ruinării Imperiului, nenorocirile venite asupra
Imperiului nu sunt decât răzbunări ale zeilor din cauza expansiu-
nii religiei creştine. Augustin s-a hotărât să dea un răspuns temei-
nic acestor reproşuri păgâne. În acest scop, şi-a propus să trateze
pe larg raporturile dintre creştinism şi păgânism; de asemenea, şi
despre Providenţa divină, cu privire la evenimentele întregii lumi,
atât din trecut cât şi din viitor. Apologia lui, având astfel de pro-
porţii, se transformă într-o filosofie a religiei şi a istoriei.
A De civitate Dei conţine 22 de cărţi şi se împarte în două părţi.
In prima parte, apologetico-polemică (cărţile 1-10), respinge cre-
dinţa că prosperitatea statelor este legată de cultul politeist şi că
zeii pot da omenirii fericirea în lumea de aici sau în cea viitoare.
Augustin face o aspră critică politeismului şi aminteşte păgânilor
că şi înainte de ivirea creştinismului au fost în lume nenorociri şi
mai mari. Creştinii nu numai că nu poartă vina căderii Romei,
dar ei au fost cu acea ocazie foarte folositori, căci, în timpul pus-
tiirii cetăţii, păgânii şi-au aflat refugiul în bisericile creştine, pe
care barbarii le-au respectat şi nu au îndrăznit să se atingă de ele.
Expune adevăratele motive ale căderii Romei, dintre care cel mai
important este imoralitatea. Dacă Dumnezeu a lăsat ca Roma să
fie asediată şi prădată, a făcut aceasta cu scopul de a o pedepsi
pentru fărădelegile ei, şi nu de a o distruge pentru totdeauna. În
partea a doua, istorico-dogmatică (cărţile 11-22), face o paralelă
între cele două cetăţi: cetatea binelui (a lui Dumnezeu), reprezen-
tată prin adevărata religie (monoteism, iudaism, creştinism), şi
cetatea răului, reprezentată prin erorile păgânismului. Autorul
studiază aici originea, dezvoltarea şi sfârşitul acestor cetăţi. Înce-
putul cetăţii lui Dumnezeu este odată cu crearea îngerilor. Îngerii
au fost la început cu toţii buni, dar, cu timpul, unii s-au îndepăr
tat de Dumnezeu, devenind astfel principiul răului. Odată cu că
derea lor începe şi cetatea răului, a demonilor. Deosebirile dintre
aceste cetăţi sunt următoarele: cea a binelui este condusă de iubirea
PATROLOGIE 311
pentru Dumnezeu până la dispreţul de sine, iar cea a răului este

condusă de iubirea de sine până la dispreţuirea lui Dumnezeu.
Cain şi Abel sunt primii reprezentanţi ai celor două cetăţi, a căror
dezvoltare se descrie cu multă competenţă. Sfârşitul acestor cetăţi
va fi: fericirea veşnică, pentru cetatea lui Dumnezeu, şi pedeapsa
veşnică, pentru cetatea răului. Cu această ocazie, Augustin opune
păgânismului învăţătura (doctrina) creştină despre sfârşitul lumii,
despre judecata din urmă şi despre viaţa viitoare.
Deci, în această lucrare, care trece de la apologie la o filoso-
fie a istoriei, se accentuează puternic că întreaga lume este con-
dusă de către Providenţa divină şi se scoate în evidenţă triumful
definitiv al credinţei şi al dreptăţii divine.
De civitate Dei a fost compusă între anii 413-426, deci într-un
interval de timp destul de mare. Augustin, fiind preocupat de dis-
cuţiile dogmatice care aveau loc pe atunci, a întrerupt de mai multe
ori munca. Acesta este motivul pentru care opera sa ne apare lip-
sită de unitate.
Cu caracter apologetic sunt şi:
2. De divinatione daemonum (406-411) şi
3. Un tratat Contra iudeilor.
III. Exegetice
Fericitul Augustin a comentat Sfânta Scriptură fie în omilii,
pe care le adresa credincioşilor, fie în tratate şi comentarii scrise.
Comentariile sale sunt făcute după !tala, deoarece cunoştea foa:-
te puţin limba greacă, iar pe cea ebraică nu o cunoştea deloc. In
comentariile scrise, Augustin redă îndeosebi sensul literal, iar în
omilii face mai mult o interpretare alegorică şi mistică.
Scrierile sale exegetice sunt:
1. De doctrina Christiana, în 4 cărţi, scrisă pe la anul 397.
Aici face mai întâi o privire generală asupra cuprinsului dogma-
tic al Sfintei Scripturi, apoi expune regulile care trebuie urmate
pentru a descoperi adevăratul înţeles al Sfintei Scripturi şi pentru
a-l reda cât mai bine credincioşilor. Scrierea aceasta este deci un
mic manual de hermeneutică.
2. De Genesi ad litteram (2 cărţi), în care explică numai tex-

tul de la Geneză până la izgonirea primilor oameni din Rai.
3. Locutionum libri septem.
4. Quaestionum in Heptateuchum libri septem. Ca şi prece-
denta lucrare, aceasta lămureşte cuvintele sau pasajele dificile
din această parte a Bibliei (Heptateuch).
5. Ennarrationes in Psalmos (Comentarii la Psalmi) este o
lucrare vastă care cuprinde omilii la toţi psalmii.
Referitor la Noul Testament a scris:
6. De consensu evangelistarum, în care caută să lămurească
toate contrazicerile aparente dintre Evanghelii.
7. Quaestiones evangeliorum (2 cărţi) în care lămureşte pa-
saje din Evanghelia după Matei şi Luca.
8. De sermone Domini in monte ( 2 cărţi) este un compendiu
de morală creştină.
9. In Ioannis Evangelium tractatus, 124 de tratate, remarca-
bile prin teologia şi prin doctrina lor mistică.
Augustin a mai scris comentarii şi la epistolele către Romani,
Galateni etc.
IV. Dogmatice
Ca dogmatist, Augustin este neîntrecut. Înzestrat fiind de Dum-
nezeu cu o minte ageră, cu care a pătruns subtilităţile dogmatice,
el s-a dovedit a fi un teolog de prim rang. Scrierile lui au fost iz-
vorul la care s-a adăpat întreg Evul Mediu şi se adapă încă şi
teologia modernă din Apus.
1. De trinitate, în 15 cărţi, este cea mai importantă dintre
scrierile sale dogmatice. La compunerea ei Augustin a lucrat 18
ani (398-416). În primele 7 cărţi expune dogma despre Sfânta Trei-
me după Sfânta Scriptură, iar în ultimele 8 caută să lămurească
acest mister în mod raţional (exemplu - în sufletul omenesc există:
memorie, inteligenţă, voinţă, dar ele constituie o unitate, cugetare,
cunoştinţă, dragoste etc.).
PATROLOGIE 313
2. Enchiridion ad Laurentium sive de fide, spe et caritate.

Este un manual de dogmatică clar şi concis, pe care-l adresează
lui Laurenţiu (acesta era un roman evlavios).
3. De fide et symbolo explică Simbolul apostolic.
4. De fide rerum quae non videntur (Despre încredinţarea
lucrurilor care nu se văd) tratează despre necesitatea credinţei în
adevărurile revelate de Dumnezeu.
5. De fide et operibus (Despre credinţă şi fapte) arată că fap-
tele bune sunt necesare pentru mântuire.
6. În De conjugiis adulterinis (Despre căsătoriile adulterine)
susţine indisolubilitatea căsătoriei.
Următoarele 3 lucrări tratează atât dogme, cât şi exegeze:
7. De diversis quaestionibus LXXXIII.
8. De diversis quaestionibus ad Simplicianum libri duo.
9. De octo Dulcitii quaestionibus.
V. Polemice
Făcând abstracţie de lucrarea De haeresibus, care are carac-
ter curat istoric şi în care, urmând pe Epifanie şi pe Filastriu, face
o expunere succintă a 88 de erezii, de la Simon Magul şi până la
Pelagie, Augustin a mai scris împotriva diferitelor erezii:
1. Împotriva maniheilor. Maniheismul este prima erezie
care a atras asupra ei atenţia Fericitului Augustin şi contra căreia
el a scris mai multe lucrări, în care combate principiile acestei
erezii şi imoralitatea pe care o duc aderenţii ei. Ştim că şi el a fost
într-o vreme, mai mulţi ani de-a rândul, adeptul acestei secte şi
deci, având ocazia să o cunoască mai îndeaproape, a şi putut să
o combată mai bine. Principalele sale scrieri îndreptate împotri-
va maniheilor sunt:
a. De moribus Ecclesiae catholicae et moribus Manichaeorum,
în două cărţi, în care face o comparaţie între moravurile stricate
al maniheilor şi între moravurile curate ale creştinilor ortodocşi.
b. De libero arbitrio, în 3 cărţi, dovedeşte că răul provine din
reaua întrebuinţare a voinţei.
c. De vera religione.
d. De utilitate credendi.
e. De duabus animabus contra Manichaeos, scrisă contra
teoriei maniheilor, care susţinea că în fiecare om există două su-
flete, unul de la Dumnezeu, altul primit din împărăţia întunericului.
f. Acta seu disputatio contra Fortunatum Manichaeum este
stenografierea discuţiei avută cu maniheul Fortunat, despre origi-
nea răului.
g. Contra Faustum Manichaeum etc.
Contra priscilianianiştilor a scris numai o carte: Ad Orosium
contra Priscillianistas et Origenistas .
2. Împotriva donatiştilor. Donatismul a luat naştere din
cauza unor neînţelegeri ivite cu prilejul alegerii diaconului Ceci-
lian ca primat al Africii, în anul 311. Donatiştii învăţau că validi-
tatea Botezului şi a celorlalte Taine depinde de calităţile săvâr
şitorului, de la care se cere credinţă şi moralitate desăvârşită.
Augustin combate aceste păreri şi susţine că Sfintele Taine, fiind
mijloace de sfinţire, lăsate nouă de către Mântuitorul, lucrează
obiectiv asupra aceluia care le primeşte, indiferent de calităţile
săvârşitorului, pentru aceea, botezul creştin, fie el săvârşit chiar
şi în afară de biserică, este valabil şi nu mai trebuie repetat.
Cu concepţia greşită despre Botez este în legătură şi concep-
ţia donatistă despre Biserică, după care ei susţineau că în Biserica
lor, neexistând decât credincioşi botezaţi în mod corect, numai
această Biserică este adevărată. Pentru combaterea acestor erori
Augustin a scris:
a. Psalmus contra partem Donati, scris în stil popular, în ver-
suri şi a fost destinat pentru a fi cântat în biserică;
b. De baptismo contra Donatistas libri Septem;
c. Contra litteras Petiliani;
d. Liber de unico baptismo contra Petilianum;
e. Breviculus collationis cum Donatistis este un extras al dis-
cuţiilor de la conferinţa din Cartagina (anul 411);
f. De gestis cum Emerito caesareensi donatistarum episcopo.
PATROLOGIE 315
3. Împotriva pelagianismului, erezie ivită în timpul său,

a sens:
a. De peccatorum meritis et remissione (scrisă în 412), în
care dovedeşte că omul nu moare în virtutea naturii sale, ci din
cauza păcatului, că păcatul lui Adam trece şi la urmaşii lui şi că
pentru ştergerea păcatului strămoşesc trebuie botezaţi şi copiii;
b. De spiritu et litera;
c. În Liber de natura et gratia a arătat că natura curată a
oamenilor a fost stricată prin căderea lui Adam, de aceea urmaşii
acestuia nu se nasc in statu naturae purae, ci in statu naturae de-
pravate şi, din această cauză, omul are absolută nevoie de graţia
divină;
d. Liber de peifectione justitiae hominis este scrisă contra lui
Celestius;
e. De gestis Pelagii dă informaţii despre sinodul din Diospo-
lis, din Palestina (anul 415), şi arată că episcopii adunaţi acolo cu
scopul de a se pronunţa în cauza lui Pelagiu, s-au lăsat amăgiţi
de declaraţiile echivoce ale acestuia;
f. De gratia Christi et de peccato originali;
g. Contra duas epistolas Pelagianorum;
h. Contra Iulianum Pelagianum;
i. Liber de gratia et libero arbitrio, este adresată călugări
ţelor din Adrumeta (Africa) şi tratează raportul dintre graţie şi
voinţă liberă;
j. De correptione et gratia este una din scrisorile în care
Augustin a dus până la extrem teoria sa despre predestinaţie.
1
, •
4. Împotriva semipelagianilor a scris:

a. De praedestinatione Sanctorum;
b. De dano perseverantiae.
5. Împotriva arianismului. Augustin a combătut arianismul,
în mod indirect, în lucrarea sa De trinitate, iar în mod direct în:
a. Contra sermonem arianorum liber unus, în care combate
un manual de teologie ariană, şi în
b. Contra Maximinum haereticum, arianorum episcopum.
VI. Morale şi pastorale

1. De libero arbitra arată cum poate creştinul să învingă răul
prin credinţa sa;
2. Speculum de Sacra Scriptura este o culegere de prescripţii
morale scoase din Sfânta Scriptură, (din V.T. şi N.T.), cu scopul
de a servi credincioşilor ca o oglindă morală;
3. În De mendacio şi
4. Contra mendacium arată că minciuna nu este, în niciun
caz, compatibilă cu creştinismul;
5. De bono conjugali dovedeşte avantajele căsătoriei;
6. De sancta viginitate demonstrează superioritatea fecioriei.
Ca şi De bono conjugali, este scrisă contra lui Iovinian, care afir-
ma că starea de căsătorie sau celibat sunt fapte indiferente înain-
tea lui Dumnezeu;
7. De bono viduitatis, tratează despre preferinţele văduviei
faţă de căsătorie;
8. De opere Monachorum este o scriere în care se combate
trândăvia călugărească şi îndeamnă, pe baza Sfintei Scripturi, ca
monahii să se ocupe, pe lângă rugăciune, şi de munca fizică;
9. De patientia.
La teologia pastorală se referă: De catechizandis rudibus,
scrisă către Deogratian, diacon din Cartagina, care, ocupându-se
aici cu instrucţia religioasă, a cerut lui Augustin lămuriri cu pri-
vire la catehizarea celor începători. Augustin îi trimite această
scrisoare după care să se împărtăşească celor începători învăţătu
ra creştină. Este prima teorie cunoscută a Cateheticii (Ioan Gură
de Aur).
VII. Predici
Augustin, care studiase retorica şi fusese profesor pentru acest
studiu, era bine pregătit în arta cuvântărilor. Când a fost hirotonit
presbiter în 391, în urma calităţilor lui oratorice, i s-a încredinţat
misiunea predicatorială în Biserica din Hippo. Aici, atât ca pres-
biter, cât şi ca episcop, ţinea în mod regulat (în fiecare Duminică
şi sărbătoare) predici scurte familiare şi totdeauna pline de interes.
I PATROLOGIE 317
În predicile lui, care captivau pe ascultători, s-a observat tendinţa

moralizatoare, tendinţa de edificare sufletească a credincioşilor.
De la el au rămas 363 de cuvântări. Ele sunt cuvântări asupra
Sfintei Scripturi din care el a explicat anumite pasaje, altele sunt
ocazionale (ţinute la diferite sărbători mari), panegirice, ţinute
spre lauda sfinţilor, cu diferite subiecte: dogmatice, morale etc.
Afară de numărul indicat mai sus, lui i s-au mai atribuit şi
alte cuvântări, a căror autenticitate nu este sigură.
O mare parte din predicile lui Augustin sunt pierdute.
VIII. Epistole şi poezii
Patrologia latină a lui Migne (vol. 33) conţine 217 epistole
ale lui Augustin şi 53 epistole adresate lui sau prietenilor lui. Cele
mai multe din scrisorile sale sunt răspunsuri la diferite întrebări
filosofice, teologice sau de altă natură, ce i se adresau; altele sunt
epistole de mângâiere, iar altele au un caracter intim. Unele din
ele, tratând teme speciale în mod mai amănunţit, constituie ade-
vărate tratate.
În latura poeziei, Augustin a fost mai slab. Afară de Psalmul
împotriva partidei lui Donat, el a mai lăsat şi alte câteva poezii,
care sunt însă fără de vreo valoare deosebită.
Doctrina
Fericitul Augustin este doctrinarul teologiei creştine din Apus.
El a imprimat acestei teologii caracterul ei particular.
Trăind într-o epocă de controverse dogmatice, spiritul său
multilateral a fost mânat, prin forţa împrejurărilor, să se ocupe
foarte intens de învăţătura Bisericii şi să o expună atât pentru a o
face cunoscută credincioşilor, cât şi pentru a-i feri de erezii şi
pentru a combate rătăcirile timpului. Izvoarele învăţăturii creş
tine sunt pentru el Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie. „Sunt multa
quae universa tenet Ecclesia et ob hoc ab Apostolis praecepta
bene creduntur, quam scripta non repriantur" (De baptismo V, 31).
, , Aici se numără, de exemplu, şi necesitatea botezului copiilor.
1. Existenţa lui Dumnezeu o dovedeşte cu argumentul teleo-

logic, metafizic şi psihologic. El zice că în lume sunt adevăruri
evidente pentru fiecare om şi care nu se pot nega. Ele sunt în
opoziţie cu lucrurile pământeşti, sunt neschimbabile şi se impun
cu necesitate sufletului omenesc. Existenţa acestor adevăruri nu
poate fi explicată altfel decât admiţând existenţa unui adevăr su-
prem, qin care ele decurg, şi acesta este Dumnezeu.
2. In expunerea dogmei despre Sfânta Treime, el nu pleacă
de la Tatăl, ca izvor al celorlalte Persoane, ci de la natura (fiinţa,
esenţa) divină, una şi simplă, care este Trinitate. Persoanele aces-
tei Trinităţi, una, simplă şi deofiinţă, sunt Tatăl, Fiul şi Duhul
Sfânt. Fiul este născut din eternitate, din Tatăl, iar Duhul Sfânt
purcede de la Tatăl şi de la Fiul. Tatăl şi Fiul sunt însă „unum prin-
cipium non duo principia". Pentru a face într-un oarecare mod
inteligibil misterul Sfintei Treimi, Augustin recurge la analogii
din lumea creată. Astfel, icoana Sfintei Treimi o găseşte în sufle-
tul omenesc care se cunoaşte şi se iubeşte pe sine: „mens, noti-
fia, amor: Haec tria unum atque una substantia" (De trinitate
XIX, 18), în memorie, inteligenţă şi voinţă, în obiectul văzut,
vederea şi atenţia spectatorului etc.
3. Lumea este creată de Dumnezeu din nimic. La creare se
poate distinge o creatio prima, adică crearea materiei, şi creatio
secunda, formarea, organizarea lumii din materia existentă. Crea-
rea lumii nu s-a făcut în zile regulate, de 24 de ore, ci într-o clipă.
4. Îngerii sunt creaturi ale lui Dumnezeu. Ei au un corp sub-
til. La început toţi îngerii au fost buni, dar, cu timpul, unii au
căzut în păcatul mândriei şi au refuzat să mai fie credincioşi lui
Dumnezeu. Aceştia sunt îngerii răi, care, din cauza păcatului lor,
sunt pedepsiţi de Dumnezeu cu chinuri. Ei îndeamnă pe oameni
la fapte rele, pe când îngerii buni trăiesc în fericire şi îndeamnă
pe oameni la bine. Ei anunţă oamenilor voinţa lui Dumnezeu şi
îi prezintă rugăciunile noastre, ei ne supraveghează, ne iubesc şi
ne ajută.
5. Iisus Hristos a venit pe pământ ca să răscumpere şi să eli-
bereze pe om de păcat, căci „si homo non perisset, Filius hominis
PATROLOGIE 319
non venisset" (Sermo 174, 2). Această răscumpărare este univer-

sală, de ea se pot împărtăşi toţi aceia care doresc: „Sanquis Do-
mini tui, si vis datus est prote; si nolueris esse, non est datus pro
te ... Se mel dedit, et pro omnibus dedit" (Sermo 244, 5).
În Iisus Hristos, într-o unică Persoană, sunt două naturi: una
umană, alta divină. El S-a născut dintr-o femeie, căci, precum
printr-o femeie ne-a fost adusă moartea, tot aşa a trebuit ca şi viaţa
să ne fie adusă prin femeie. El, fiindcă S-a născut nu din pofta
trupului, ci prin conlucrarea Duhul Sfânt, S-a născut fără păcatul
strămoşesc. Maria, care L-a născut pe Iisus Hristos, a fost şi a ră
mas pururea fecioară: „concipiens virgo, paries virgo, virgo gra-
vida, virgo feta, virgo perpetua." (Sermo 186, 1, Enchiridion 3, 4).
6. Doctrina despre Biserică a fost expusă de Augustin cu
ocazia controversei donatiste. După el, Biserica formează o uni-
tate împreună cu Hristos. Ea este corpul, iar Mântuitorul este capul
acestui corp. Ea este împărăţia lui Dumnezeu pe acest pământ.
Biserica este una, sfântă, catolică şi apostolică. Este una, fiindcă
numai unul este corpul, al cărui cap este Hristos, şi este una prin
unitatea credinţei şi a dragostei. Este sfântă, fiindcă sfinte sunt
doctrina, Tainele şi scopul ei. Ea nu încetează de a fi sfântă, deşi
conţine şi oameni păcătoşi. Este catolică, pentru că este unica
Biserică universală, şi este apostolică, fiindcă conducătorii ei sunt
succesorii Sfinţilor Apostoli şi propovăduiesc aceleaşi învăţături
ca şi aceia. Omul se poate mântui numai prin Biserică, deoarece
extra Ecclesiam nulla salus; constituind Biserica o unitate cu
Hristos, ea este infailibilă. Organele chemate a se pronunţa cu
privire la învăţătura Bisericii sunt: papa şi sinoadele. Între Bise-
rică şi stat trebuie să fie armonie. Conducătorii statelor trebuie să
fie creştini, să se lege de Biserică pentru a primi de la aceasta ele-
mentul moral şi elementul justiţiar, de care ei au nevoie în con-
ducerea statului. Ei trebuie să protejeze Biserica, căci prin aceas-
ta se protejează pe ei. Când Biserica este atacată, ei au datoria să
reprime atacurile inamicilor îndreptate contra ei.
7. Sfintele Taine sunt înainte de toate semnele sensibile ale
unui lucru sfânt. Deci, în fiecare Taină sunt două elemente: unul
văzut (sensibil) şi altul nevăzut, ceea ce dă elementului văzut (sen-

sibil) caracterul de Taină, care este cuvântul: „Detrahe verbum et
quid est aqua nisi: aqua ? Accedit verbum ad elementum et fit sa-
cramentum" (ln Johannis Evangelium tractatus 80, 3).
Botezul şi Preoţia au caracter indelebil, şi de ace~a aceste Taine
nu se repetă. Validitatea Sfintelor Taine nu depinde de calităţile
săvârşitorului, deoarece nu este el ministrul principal al Tainei, ci
numai instrumentul de care se foloseşte Iisus Hristos; nu el dă
harul, ci Dumnezeu.
Botezul este Taina prin care se iartă toate păcatele. Cel bote-
zat renaşte la o viaţă nouă. Deoarece şi copiii mici au păcate (pă
catul strămoşesc), ei trebuie botezaţi.
Cel botezat primeşte imediat după botez Taina Sfântului Mir.
Sfânta Euharistie este Trupul şi Sângele Domnului. Prin po-
căinţă se pot ierta toate păcatele. Pocăinţa se poate divide în trei
părţi: cea făcută înainte de botez, cea care trebuie făcută în toate
zilele pentru păcatele uşoare şi cea care trebuie făcută în urma
păcatelor grele.
Despre căsătorie a tratat Augustin împotriva maniheilor şi a
pelagienilor. Ea, în sine, este bună. Scopul ei este naşterea de copii
şi ajutorul mutual pe care soţii şi-l datorează reciproc. Căsătoria
este monogamă şi indisolubilă.
8. OffJ:ul este o creatură a lui Dumnezeu. El constă în corp şi
în suflet. In starea originară, omul era înzestrat într-un grad supe-
rior atât cu calităţi fizice, cât şi psihice. Trupul lui avea însuşirea
că poate să nu moară şi era lipsit de orice boală sau altă nepu-
tinţă. Sufletul era înzestrat cu libertate deplină, în baza căreia p~
tea sa nu păcătuiască, iar simţurile erau supuse raţiunii. In
această stare, omul era fericit. Dar fericirea lui nu a fost de durată
lungă, căci, amăgind şarpele pe primii oameni, aceştia au pierdut
starea de nevinovăţie şi au păcătuit, călcând porunca lui Dum-
nezeu. Păcatul comis de Adam în Rai se transmite la toti urmasii
lui. În urma păcatului originar, omul a suferit o mare m.icşorar~ a
fiinţei sale. Consecinţele păcatului au fost: moartea, pierderea li-
bertăţii morale, ignoranţa, nenorociri, dureri etc. Urmaşii lui Adam,
PATROLOGIE 321
născându-se toţi cu păcatul originar, care aduce după sine şi alte

păcate, sunt pierduţi; fără graţia divină, ei formează o „massa
perditionis", dar din această masă a pierzării, Dumnezeu, prin în-
durarea Sa, separă un număr oarecare de aleşi pe care i-a predes-
tinat spre fericire.
9. Graţia divină, de care omul are absolută nevoie pentru mân-
tuirea sa, se dă de Dumnezeu omului în dar, fără nici un merit din
partea acestuia. Ea se dă cu scopul de a cunoaşte legea şi a o
urma. Augustin face distincţie între graţia interioară şi exterioară,
suficientă şi eficace etc.
10. Cu privire la soarta oamenilor, „Augustin, combătând pe
pelagieni, s-a pronunţat că, din veci, Dumnezeu a graţiat sau a
predestinat pe unii şi a lăsat pierzării sau a lepădat pe alţii, însă
nu condiţional, adică nu în baza preştiinţei Sale, ci necondiţional,
absolut, adică în deplină libertate de alegere a harului Său. Deci,
unii oameni se mântuiesc prin harul lui Dumnezeu ce nu este
universal, ci numai parţial, adică harul nu ajută ca toţi oamenii să
se mântuiască, ci numai o parte, şi Dumnezeu îl dă numai aces-
tei părţi, iar ceilalţi oameni cad în osânda meritată din cauza pă
catului originar, fiindcă nu au primit harul" (E. Popovici, Iisus,
pp. 162-163). În baza acestei hotărâri divine, se poate obiecta că
cel predestinat poate face orice, căci este mântuit, iar cel reprobat
este osândit. La această obiecţie, Augustin răspunde că nimeni
nu cunoaşte voia lui Dumnezeu, deci nimeni nu ştie dacă este pre-
destinat sau reprobat, aşa că graţia divină nu influenţează asupra
voinţei omului (cel puţin noi nu ştim aceasta).
1O. Eshatologia. Imediat după moarte sufletul primeşte o
parte din recompensă sau din pedeapsă, care vor fi complete numai
după împreunarea sufletului cu trupul, deci după judecata din
urmă. După Augustin, în lumea de dincolo există un purgatoriu.
BIBLIOGRAFIE
EDIŢII ŞI TRADUCERI: J. P. MIGNE, PL 32-47. CSEL, Pragae, Lipsae,

Vindobonae, începând cu 1887. Traduceri: Franceză: CCL, Turnhout-Pa-
ris (în Bibliotheque Augustinienne), Oeuvres de S. Augustine, text latin et
traduction franr;aise, Paris începând cu 1948. Română: De Civitate Dei,
Cartea I, trad. de LEON BĂNCILĂ, Speranţa, Bucureşti, 1907. Despre cultul
lui Dumnezeu, Cartea X-a din De Civitate Dei a FER. AUGUSTIN, trad. de
POPA M. MARIN, Editura Speranţa, Bucureşti, 1907. Despre moarte şi tran-
smisiunea ei în omenire, Cartea XIII-a din De Civitate Dei şi Despre ne-
murirea sufletului (De immortalitate animae). Opere ale Fer. Augustin,
traduceri de ION N. POPESCU, Speranţa, Bucureşti, 1907. Despre judecata
cea din urmă din opera De Civitate Dei a FER. AUGUSTIN, trad. de IOAN I.
ROŞCULEŢ, Tipografia Regală, Bucureşti, 1907. FERICITUL AUGUSTIN, Scrieri
Alese, Partea I, Confessiones - Mărturisiri, trad. şi indici de NICOLAE BARBU,
introd. şi note loAN RĂMUREANU, în P.S.B. 64, E.l.B.M.B.0.R., Bucureşti,
1985; reedit. la E.l.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1994 (Cuprins: Mărturisirii
Confessiones).
STUDII ş1 MANUALE: Literatură în limba română: Arhiereul GHE-
RASIM PITEŞTEANU, Viaţa Fericitului Augustin şi scrierile sale, în rev. B.O.R.,
nr. 1/1888-1889, pp. 63-70. IGNATIU MoscHAKY, Monica, mama Fericitului
Augustin, traducere de GEORGE P. SAMUREANU, în rev. B.O.R., 1889-1890,
pp. 310-317. M(IHAI) P(OPESCU), AureliuAugustin, episcop de Hippone, în
rev. B.O.R., nr. 511895(-1896), pp. 266-272. Idem, Sistemul Filosofi-
co-Theologic al Fericitului Augustin, în rev. B.O.R., nr. 3/1897(-1898),
pp. 259-274; nr. 9/1897, pp. 852-865; nr. 3/1898(-1899), pp. 260-272;
nr. 311900(-1901), pp. 283-291; nr. 5/1900, pp. 402-411; nr. 7/1900,
pp. 610-621; nr. 8/1900, pp. 748-755; nr. 9/1900, pp. 862-871; nr. 11/1901,
pp. 945-955; nr. 12/1901, pp. 1166-1176; nr. 111901(-1902), pp. 33-42;
nr. 2/1901, pp. 193-198; nr. 3/1901, pp. 241-248; nr. 7/1901, pp. 636-644.
Idem, Sfântul Vasile cel Mare şi Fericitul Augustin ca oratori, în rev. B.O.R.,
nr. 6/1896(-1897), pp. 588-591; nr. 7/1896, pp. 700-706. Idem, Trei cateheţi
mari ai Bisericii Vechi, în rev. B.O.R., nr. 10/1901-1902, pp. 1098-1103;
nr. 2 11913(-1914), pp. 97-104; nr. 4 11913, pp. 362-367; nr. 7/1913,
pp. 481-486; nr. 8/1913, pp. 536-542; nr. 9/1913, pp. 636-641; nr.1011914,
pp. 723-728. ŞTEFAN EFTIMESCU, Aureliu Augustin episcop de Hippone
(354-430), tesă pentru licenţă, Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Teo-
logie, Bucureşti, Tipografia Gutemberg, Joseph Gobi, 1895, 69 + 4 p. + 1 f.
PATROLOGIE 323
VIRGIL ARION, Filosofia Fericitului Augustin, în rev. B.O.R., nr. 111898,

pp. 85-94. EMIL BOUGAUD, Mama Sfântului Augustin, editată cu îngrijirea şi
cheltuiala Domnului ELIE DĂIANU, Blaj, 1901. ERNESTO BUONAIUTI, Sfântul
Augustin, în româneşte de ALEXANDRU MARCU, (Cartea Vremii), Bucureşti,
Editura Fundaţiei culturale regale Regele Mihai I, f.a., 56 p. B. MANGÂRU,
Augustin şi epoca sa, în rev. B.O.R., nr. 7/(1915-)1916, pp. 680-708 ;
nr. 3/1916-1917, pp. 229-234. IOAN GEORGESCU, În faţa celor rătăciţi.
Cum să ne purtăm cu ereticii şi cu schismaticii ? După îndrumările Sfân-
tului Augustin, Lugoj , Auspitz, 1930, 22 p. JEAN RIVIERE, Viaţa noastră în
Cristos, după Augustin, traducere de N. ŞT. GEORGESCU, după La Vie spiri-
tuelle, Iulie 1930, în rev. Raze de lumină, nr. 4/1930, pp. 314-315. B.
RoLAND, Lupta creştină după Augustin, traducere de N. ŞT. GEORGESCU,
după La Vie spirituelle, iulie, 1930, în rev. Raze de lumină, nr. 411930,
pp. 315-316. ŞERBAN IONESCU, Filosofia Fericitului Augustin şi începutul
cugetării critice, în rev. B.O.R., nr. 12/1930, pp. 1108-1116. N. ŞT. GEOR-
GESCU, Viaţa Fericitului Augustin, în rev. Raze de lumină, nr. 411930,
pp. 254-260. VIRGIL GODIN, Filosofia Fericitului Augustin. Introducere la
teoria cunoaşterii, în rev. Raze de lumină, nr. 4/1930, pp. 261-278. Pr. Prof.
GRIGORE CRISTESCU, Activitatea omiletică teoretică şi practică a Fericitului
Augustin, în rev. S.T., nr. 1/1931, pp. 7-36. Idem, Câteva momente din acti-
vitatea catehetică, teoretică şi practică a Fericitului Augustin, în rev. S.T.,
nr. 2/1931, pp. 3-34. NICOLAE I. CHIŢESCU, Despre caracterul, metoda, iz-
voarele tratatului «Cur Deus homo», în rev. Raze de lumină, nr. 3-411936.
Pr. IOAN BUNEA, Trăirea prin credinţă a Fericitului Augustin, în Revista
Teologică, nr. 6/1937, pp. 224-232. Dr. CONSTANTIN c. PAVEL, Problema
răului de la Fericitul Augustin. Studiu de filosofie morală, Tipografia
ziarului Universul, Bucureşti, 1937, 223 p. Idem, Contribuţia Fericitului
Augustin la progresul gândiriifilosofice, în Revista de Filosofie, nr. 3-4/1943,
pp. 302-311. Idem, Condiţiile colaborării raţiunii cu credinţa în opera Fe-
ricitului Augustin, în rev. S.T., nr. 9-10/1955, pp. 640-649. Idem, Pro-
blema răului la Fericitului Augustin, în rev. B.O.R., nr. 11-1211973,
pp. 1252-1262. Idem, Creştinismul şi.filosofia antică în gândirea Fericitu-
lui Augustin, în rev. S.T., nr. 2/1990, pp. 20-41 ; nr. 3/1990 pp. 3-45. CON-
STANTIN NOICA, Augustin, ca măsură a filosofiei creştine, în rev. Raze de
lumină, nr. 1-411938, pp. 64-69. TEODOR RACOVIŢAN, Filosofia Sfântului
Augustin. Expunere a problemelor, Blaj, 1945. CONSTANTIN SĂNDULES
cu-GoDENI, Iluminism şi misticism la Fericitul Augustin, Bucureşti, Editura
Cartea Românească, 1944, 46 p.; ediţia a II-a, Bucureşti, 1945. Dr. CORNELIU
L. SÂRBU, Însemnătatea morală a credinţei la Fericitul Augustin, în Re-

vista Teologică, nr. 1-211941, pp. 37-51. Drd. TRAIAN SEVICIU, Aspecte
dogmatice ale concepţiei augustiniene după «Manualul către Laurenţiu»,
în rev. Ortodoxia, nr. 2/1959, pp. 234-249. Idem, Valoarea prieteniei în viaţa
şi opera Fericitului Augustin, în rev. Ortodoxia, nr. 3/1960, pp. 374-388.
Drd. SEBASTIAN ŞEBU, Principii omiletice în predica Fericitului Augustin,
în rev. M.A., nr. 7-811968, pp. 544-560. Idem, Fericitul Augustin: predi-
cator al unităţii Bisericii, în rev. S.T., nr. 3-4/1969, pp. 232-244. Diacon
NICOLAE CORNEANU, Fericitul Augustin ca predicator, în rev. Duh şi Adevăr,
nr. 1-3/1946, pp. 11-18, şi nr. 4-6/1946, pp. 8-18. Idem (ţ Mitropolitul Ba-
natului), Fericitul Augustin şi Platon, în volumul Studii patristice. Aspecte
din vechea literatură creştină, Timişoara, 1984, pp. 91-96. Idem, Sfinţii
Părinţi şi unele aspecte ale societăţii vremii lor. Cenzura luxului feminin,
în volumul Patristica mirabilia. Pagini din literatura primelor veacuri
creştine, Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1987, pp. 229-310 (Ie-
ronim, Ambrozie, Augustin şi Paulin al Notei, pp. 277-288); ediţia a II-a,
Editura Polirom, laşi, 2001, pp. 225-233. Idem, Modernitatea Fericitului
Augustin, în volumul său: Farmecul scrierilor patristice, Editura Anas-
tasia, Bucureşti, 2002, pp. 187-191. Ierod. IoASAF POPA, Munca manuală
a monahilor, după tratatul: «De opere monachorum» al Fericitului Augus-
tin, în rev. S.T., nr. 7-8/1953, pp. 495-512. Magistr. ADRIAN N. POPESCU,
Critica războiului şi apărarea păcii la Fericitul Augustin, în rev. S.T.,
nr. 9-1011954, pp. 577-585. I. G. COMAN, Patrologie, 1956, pp. 250-263.
Idem, Opera Fericitului Augustin şi critica personală teologică din Re-
tractările sale, în rev. S.T., nr. 1-2/1959, pp. 3-21. Idem, Mama Fericitului
Augustin, în rev. S.T., nr. 7-8/1961, pp. 391-409. Magistr. ŞTEFAN ALEXE,
Concepţia Fericitului Augustin despre păcat şi har, în rev. S.T., nr. 5-6/1956,
pp. 330-348. Idem, Fericitul Augustin în româneşte, în rev. M.O., nr.
11-12/1957, pp. 766-778. Pr. Prof. Dr. PETRE PROCOPOVICIU, Îndrumări cate-
hetice în lucrarea: «De Catehizandis rudibus», în rev. M.A., nr. 3-4/1958,
pp. 252-267. Pr. Prof. ALEXANDRU MOISIU, Ce ne învaţă Fericitul Augustin
despre Maica Domnului, în rev. M.A., nr. 3-4/1960, pp. 231-252. Idem, Din
preocupările biblice ale Fericitului Augustin, în rev. M.A., nr. 9-10/1965,
pp. 647-659. Idem, Fericitul Augustin - păstor şi îndrumător al vieţii creş
tine, în rev. S.T., nr. 9-10/1970, pp. 637-648. IOAN I. IcĂ, Doctrina Feri-
citului Augustin despre Sfânta Treime, după tratatul «De Trinitate», în
rev. S.T., nr. 3-4/1961, pp. 166-188. Idem (Drd.), „Să ucidem războaiele
cu cuvântul şi nu oamenii, şi să obţinem pacea cu pace, nu cu război".
PATROLOGIE 325
Pacea şi războiul în lumina ultimelor epistole ale Fericitului Augustin, în

rev. M.A., nr. 1-2/1985, pp. 41-58. Diac. Prof. NICOLAE BALCA, Concepţia
despre lume şi viaţă în teologia Fericitului Augustin, în rev. S.T., nr.
3-4/1962, pp. 183-201. Idem, Concepţia Fericitului Augustin despre viaţa
fericită (după tratatul „De beata vita"), în rev. M.O., nr. 3-4/1962, pp.
185-190. Magistr. GABRIEL POPESCU, Psalmii în predica Fericitului Au-
gustin, în rev. S.T., nr. 3-4/1963, nr. 3-4, pp. 155-172. Magistr. DUMITRU
ABRUDAN, Vechiul Testament în scrierile Fericitului Augustin, în rev. S.T.,
nr. 3-4/1963, pp. 141-154. IOAN f. FLOCA, Predica Fericitului Augustin -
Omilie exegetică, în rev. M.A., nr. 7-811963, pp. 567-584. Idem, Principii
omiletice în opera Fericitului Augustin, în rev. M.A., nr. 4-6/1964, pp.
198-209. Pr. Magistr. GHEORGHE A. NICOLAE, Cele mai frumoase rugă
ciuni din «Confesiunile» Fericitului Augustin, în rev. S.T., nr. 7-8/1964,
pp. 469-476. Magistr. CONSTANTIN I. CORNIŢESCU, Studiu comparativ între
„Marele Cuvânt Catehetic" al Sfântului Grigorie de Nissa şi „Manualul
către Laurenţiu" al Fericitului Augustin, în rev. Ortodoxia, nr. 111964,
pp. 109-127. Idem (Drd.), Fericitu/Augustin despre Sfântul Duh, în rev. S.T.,
nr. 5-6/1965, pp. 334-344. GHEORGHE ALEXE, Secretul „ Confesiunilor"
Fericitului Augustin, în rev. M.B., nr. 1-3/1964, pp. 92-93. Drd. SIMION
CAPLAT, Profilul predicatorului creştin după Sfântul Ioan Gură de Aur,
Sfântul Grigorie Dialogul şi Fericitul Augustin, în rev. S.T., nr. 7-8/1966,
pp. 489-506. Pr. Conf. Dr. GHEORGHE I. DRĂGULIN , Moştenirea unui Pă
rinte apusean: Fericitul Augustin, în rev. Ortodoxia, nr. 4/1968, pp. 580-583.
Drd. GHEORGHE BOGDAPROSTE, Valoarea Vechiului Testament pentru creş
tini după Fericitul Augustin, în rev. S.T., nr. 1-2/1971, pp. 96-109. Drd.
COSTACHE BUZDUGAN, Unitatea dogmatică a Bisericii după învăţătura
Fericitului Augustin, în rev. S.T., nr. 1-2/1972, pp. 90-102. Idem, Dum-
nezeiasca Euharistie, taină a unităţii Bisericii la Fericitul Augustin, în rev.
M.M.S., nr. 1-211973, pp. 47-61. Idem, Învăţătura despre întrupare la
Fericitul Augustin, în rev. S.T., nr. 7-8/1973, pp. 523-533. Diac. Drd. MA-
RIN PANĂ, Activitatea omiletică a Fericitului Augustin, în rev. B.O.R.,
nr. 11-12/1973, pp. 1252-1262. EUGEN MUNTEANU, Asupra distincţiei lim-
baj - obiect - metalimbaj în lucrurile lui Augustin «De Dialectica» şi «De
Magistro », în Anuar de lingvistică şi istorie literară. A. Lingvistică, Iaşi,
Tipografia «AL I. Cuza», Iaşi, tom. XXXI, 1986, pp. 9-21 , rezumat în
limba germană. Drd. GHEORGHE SĂNDULESCU, Concepţia eshatologică a
Fericitului Augustin în «De civitate Dei», în rev. S.T., nr. 9-1011989,
pp. 673-681. Pr. COSTACHE GRIGORAŞ, Fericitul Augustin şi locul lui în
pedagogia creştină, în rev. Teologie şi viaţă, nr. 8-10/1992, pp. 73-91. ADOLF
MARTIN RrTTER, Natura şi peisajul la Sfântul Vasile cel Mare şi Fericitul
Augustin, traducere din limba germană de MICHAELA TUDOR, în rev. S.T.,
nr. 1-3/1994, pp. 73-79. JACQUES LE GOFF, Adevăratul părinte al purgato-
riului: Augustin; Moartea Monicăi: Rugaţi-vă pentru ea; După 413; Au-
gustin şi strigoii; Focul purgator şi escatologia lui Augustin, în lucrarea
Naşterea purgatoriului, traducere şi note de MARIA CÂRPOV, Editura Meri-
diane, Bucureşti, 1995, vol. I, pp. 119-151. DAN NEGRESCU, Aurelius Au-
gustinus, în volumul Literatură latină. Autori creştini, Editura Paideia,
Ediţiile Pro Universitaria, Bucureşti, 1996, pp. 93-111. Ierom. ALEXANDER
GOLITZIN, Augustin şi De Trinitate, în volumul: Mistagogia. Experienţa lui
Dumnezeu în Ortodoxie. Studii de teologie mistică, traducere de Diac. IOAN
I. IcĂ JR., Editura Deisis, Colecţia Mistica, Seria Monografii şi tratate,
Sibiu, 1998, pp. 209-213. HENRI-IRENEE MARROU, Sfântul Augustin şi sfâr-
şitul culturii antice, traducere de DRĂGAN STOIANOVICI şi LUCIA WALD,
Colecţia Istoria ideilor, Editura Humanitas, Bucureşti, 1997. Idem, Mor-
mântul şi moaştele Sfântului Augustin, în volumul Patristică şi umanism.
Culegere de studii, traducere de CRISTINA ŞI COSTIN POPESCU, Editura Me-
ridiane, Bucureşti, 1996, pp. 239-241. Idem, Dogma învierii corpului şi
teologia valorilor umane în învăţătura Sfântului Augustin, în volumul Pa-
tristică şi umanism. Culegere de studii, citat mai sus, pp. 543-577. HENRY
CHADWICK, Augustin, traducere din limba engleză de IOAN-LUCIAN MUN-
TEANU, Editura Humanitas, în col. Maeştrii spiritului, ed. I, Bucureşti,
1998, 176 p., ed. a II-a, Bucureşti, 2006, 176 p. Pr. Drd. IOAN Gorn,
Haritologia la Fericitul Augustin, în rev. Orizanturi teologice, nr. 2/2000,
pp. 181-192. Lect. Drd. FLOREA LUCACI, Prezentul lui Augustin şi tema
creaţiei, în rev. Teologia, nr. 1/2000, pp 57-63. GEORGJOS MARTZELOS,
Începuturile şi premizele dogmei Filioque în tradiţia teologică apuseană.
B. Premizele şi învăţătura Filioque după Fericitul Augustin, în volumul
său: Sfinţii Părinţi şi problematica teologică, traducere de Pr. CRISTIAN-
EMIL Cmvu, Editura Bizantină, Bucureşti, 2000, pp. 75-96. Asist. Univ.
Dr. MARIUS TELEA, Fericitul Augustin - o viziune patristică asupra violen-
ţei, în volumul colectiv Violenţa «În numele lui Dumnezeu» - un răspuns
creştin, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2002. GHEORGHE VLĂDUŢESCU,
Durată, memorie, cogito. Filosofia augustiniană a spiritului, în volumul său:
Filosofia primelor secole creştine, Editura Enciclopedică, col. Biblioteca
Enciclopedică de Filosofie, Bucureşti, 1995, pp. 105-120. Pr. Dr. ADRIAN
DINU, Fecioara Maria în scrierile Fericitului Augustin, în rev. Teologie şi
PATROLOGIE 327
Viaţă, nr. 1-6/2003, pp. 155-173. Pr. Drd. IOAN Gorn, Haritologia la Feri-
citul Augustin, în rev. Orizonturi teologice, nr. 2/2000, pp. 181-192. Pr. Lect.
Univ. Dr. MIRON ERDEI, Activitatea catehetică a Fericitului Augustin, în
rev. Orizonturi teologice, nr. 1/2002, pp. 12-25. Drd. BOGDAN POPESCU,
Relaţia dintre stat şi Biserică în concepţia Fericitului Augustin, în rev. Ori-
zonturi teologice, nr. 3/2002, pp. 206-221. Pr. Lect. Univ. Dr. GHEORGHE
ISTODOR, Combaterea maniheismului de către Fericitul Augustin, în rev. Ana-
lele Universităţii Ovidius, Constanţa, Seria Teologie, nr. 112004, pp. 152-158.
Asist. Univ. Dr. LUCIAN D. COLDA, Augustinus und die Stoa, în rev. Altarul
Reîntregirii, nr. 1/2008 Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2008, pp. 259-275
(Studiul poate fi accesat şi în format electronic la următoarea adresă de in-
ternet:http://www.fto.ro/userfiles/Altarul %20Reintregirii, %20Nr%201, %
202008.pdf - Postat la data de 08.10.2008). Într-o formă uşor modificată,
studiul a fost publicat şi în vol. «Ale tale dintru ale Tale». Liturghie - Pasto-
raţie - Mărturisire. Prinos de cinstire adus l P. S. Dr. Laurenţiu Streza la
împlinirea vârstei de 60 de ani, Ed. Andreiană, Sibiu, 2007, pp. 405-412.
REMUS Rus, op. cit., pp. 95-96. Literatură străină: JEAN JOSEPH FRAN<;:OIS
POUJOULAT, Histoire de S. Augustin, ed. a VII-a, Paris, 1886. D. DRAGHl-
CESCO, La Nouvelle Cite de Dieu, Le Sage, Paris, 1929, 640 p. CONSTANTIN
I. BALMUŞ, Etude sur le style de Saint Augustin dans ies Confessions et la
Cite de Dieu, Paris, 1930. H. I. MARROU, Saint Augustin et la fin de lacul-
ture antique, Paris, 1938. LUCIA WALD, La terminologie semiologique dans
l'oeuvre de Aurelius Augustinus, în Actes de la Xlle Conference internatio-
nale d'etudes classiques «Eirene», Cluj-Napoca, 2-7 octobre 1972. Publies
par Les soins de I. FISCHER, Bucureşti-Amsterdam, Editura Academiei,
1975, pp. 89-96. I. BOCHET, Le statut de l'histoire de la philosophie selon
la Lettre 118 d'Augustine a Dioscore, în Revue des etudes augustiniennes
44, 1998, pp. 49-76. A. FITZGERALD, Augustine through the Ages. An En-
cyclopedia, Grand Rapids (Michigan), Cambridge (UK), 1999. A. FORST,
Augustine im Orient, în ZKG 110, 1999, pp. 293-314. V. E. DRECOLL, Die
Entstehung der Gnadenlehre Augustins, Tiibingen, 1999. Idem, Studying
Augustine. An Overview of Recent Research, în Augustine and His Critics,
ed. de R. DODARO şi G. LAWLESS, Routledge, London, 2000, pp. 18-34. M.
FIEDROWICZ, Augustin, Enarrationes in Psalmos, în LthW, Stuttgart, 2000.
C. HARRISON, Christian Truth and Fractured Humanity. Augustine in Con-
text, Oxford, 2000. B. NECL, Neoplatonic Injluence on Augustin's Concep-
tion of the Ascent of the Soul in 'De quantitate animae', în Prayer and
Spirituality in the Early Church, vol. 2, ed. de P. ALLENIM. MAYERIL. CROSS,
Brisbane, 1999, pp. 197-215. A. PoLLASTRI, Lafede negii scritti dis. Agos-
tino, în Dizionario di spiritualita biblico-patristica 22, Roma, 1999,
pp. 277-301. N. P. BROWN, Augustine of Hippo, Berkeley C. A., University
of California, 1967. JORGE USCĂTESCU, SanAgustin y la filosofia de la his-
toria, în Cuadernos de Investigacion Historica. Fundacion Universitaria
Espanola. Seminario «Cisneros», Madrid, 8 (1984), pp. 261-276. N. J.
TOCHIA, Creatio ex nihilo and the Theology of St. Augustine, The Anti-Ma-
nicheism a Polemic and Beyond, în American University Studies, Peter Lang,
New York, 1999. M.-A. VANNIER, Les avatars de l'augustinisme, în Revista
augustiniana 50, 1999, pp. 133-142. H. CHADWICK, Augustine, New York,
Oxford University Press, 1986. E. GILSON, The Christian Philosophy of
Saint Augustine, New York, Randam House, 1960. C. KRIWAN, Augustine,
London, Routiedge, 1989. 0. BARDENHEWER, Patrlogie, IV, pp. 434-511.
F. CAYRE, op. cit., I, pp. 597-697. J. QUASTEN, Patrology, IV, pp. 342-461,
cu bibliografie bogată. A. TRAPE, Augustine d'Hippone, în DECA, I,
pp. 299-308. W. GEERLINGS, Augustinus, în LACL, pp. 65-85, cu biblio-
grafie. M.-A. VANNIER, Augustin, în Dictionnaire critique de theologie,
Paris, PUF, 1998, pp. 105-108.
Ioan Cassian (t 435)
Viaţa
Aproape toţi cei care au cercetat viaţa lui Ioan Cassian sunt
de acord că el s-a născut în anul 360. Asupra locului însă părerile
sunt diferite. Avem doar două indicaţii despre ţinutul în care s-a
născut; în primul rând, expresia sa: „provincia noastră", şi în al
doilea rând, afirmaţia precisă a lui Ghenadie de Marsilia, după
care Cassian s-a născut în „Scythia Minor": „Cassian, de neam
scit, hirotonit diacon la Constantinopol de Ioan cel Mare (Sfântul
Ioan Gură de Aur, n.n.) şi preot în Marsilia, a înfiinţat două mă
năstiri, una de bărbaţi şi alta de femei, care există până astăzi".
Ele au împărţit pe savanţi în două tabere, una formată dintr-un nu-
măr neconvingător de cercetători, care sugerează alte locuri ale
naşterii sale, ca: Skytopolis în Palestina, Sisia sau Serda în Kurdis-
tan, Sardica sau Constantinopol, chiar Roma, Atena sau Afer, sau
sudul Galiei, iar cealaltă, în care subscriu majoritatea cercetăto
rilor de marcă, îmbrăţişează ideea originii sale scite. Argumentele
acestora au fost demonstrate în contextul afirmaţiilor irezistibile,
care ne-au parvenit în mod oarecum miraculos în secolul al XX-lea.
În ciuda afirmaţiilor cercetătorilor din prima tabără, la care
ne-am referit deja, locul de baştină al Sfântului Ioan Cassian a fost
cu siguranţă provincia Scythia Minor (actuala suprafaţă a Dobro-
gei), ţinut situat între Dunăre şi Marea Neagră. Această teorie a
fost propusă iniţial de Tillemont şi demonstrată mai apoi, într-un
!_TlOd foarte convingător, de către Vasile Pârvan şi H. I. Marrou.
In anul 1912, Vasile Pârvan face săpături în Dobrogea şi scoate
la iveală locul numit Vicus Cassiaci, socotit de Tillemont, E.
Schwarz şi H. I. Marou ca fiind ţinutul de naştere al lui Cassian.
Familia sa a fost creştină. El primeşte o educaţie aleasă, inclusiv
în cultura clasică. Nu este exclus ca el să fi primit această formaţie,
împreună cu un început de cultură bisericească, într-una din mă

năstirileScythiei Minor, unde ştim, de altfel, că existau mănăstiri
ca acelea ale lui Audius, de care vorbeşte Sfântul Epifanie. Limba
maternă a lui Cassian fiind latina, el nu se putea trage decât din una
din provinciile romane ale Imperiului, şi Scythia era o provincie
romană.
Deci, fiind originar din Scythia Minor, unde atât latina, cât şi
greaca, erau învăţate şi vorbite, prin aceasta se explică abilitatea
şi măiestria lui Cassian în folosirea ambelor limbi. Doritor să-şi
împlinească educaţia religioasă primită în Scythia şi fascinat de
mirajul irezistibil al Ţării Sfinte, acest lucru îl va determina ca,
împreună cu sora sa şi prietenul său, Gherman, să meargă în Pa-
lestina. Sora sa va rămâne definitiv în mănăstirea de maici de la
Betleem, iar cei doi prieteni încep odiseea duhovnicească, „să
se formeze în armata duhovnicească". Se stabilesc la Betleem,
într-o mănăstire, pentru a deprinde tainele vieţii cenobitice. Se
pare că această mănăstire era aproape de Biserica Naşterii, el des-
criind-o ca: „mănăstirea noastră, unde Domnul nostru S-a născut
din Fecioară". După câţiva ani, cei doi prieteni se îndreaptă spre
Egipt, unde se familiarizează cu tradiţiile monahale cenobite, sa-
rabaite şi anahorete, ajungând până în deşertul Sketis, unde vie-
ţuiesc în preajma marilor îmbunătăţiţi Moise şi Pafnutie.
După o şedere de şapte ani, Cassian se va întoarce la Be-
tleem, însă se întoarce nu după multă vreme la Alexandria. După
o scurtă şedere, din cauza controversei origeniste, el şi prietenul
său, Gherman, vor merge la Constantinopol, P!obabil atraşi de
marea personalitate a Sfântul Ioan Gură de Aur. In cartea sa Con-
tra lui Nestorie, el declară că scrie ceea ce a învăţat de la Sfântul
Ioan Gură de Aur: „haec quae ego scripsi, ille me docuit". Sfântul
Ioan Gură de Aur îl va hirotoni diacon şi va participa la acţiunile
misionare întreprinse de acesta la Dunăre. După exilarea Sfântul
Ioan Gură de Aur, va merge la Roma în 404, ducând o scrisoare
a clerului din Constantinopol către Papa Inocenţiu în sprijinul
celui exilat. Inocenţiu îl va hirotoni preot. Aici îl va cunoaşte pe
Leon, viitorul episcop al Romei. Între 410-411 el va pleca la Mar-
PATROLOGIE 331
silia, unde în anul 415 va înfiinţa o mănăstire de călugări şi una

de călugăriţe, cărora le dădu cele dintâi reguli monahale din Apus.
A organizat viaţa mănăstirească după modelul aşezămintelor si-
milare din Orient, cu adaptările necesare locului. Locul unde a
înfiinţat aceste mănăstiri, în sudul Franţei, îi va aminti de patria
sa. Prin înfiinţarea acestor mănăstiri, el va fi un factor de legătură
între cultura patristică a Răsăritului şi cea a Apusului.
Moare în jurul anului 435 şi este venerat ca sfânt aproape
imediat, atât în Răsărit, cât şi în Apus.
Opera îi cuprinde trei scrieri:

1. De institutis coenobiorum et de octo principalium vitiorum
remediis (Despre aşezămintele cenobiţilor şi despre remediile ce-
lor opt păcate capitale), în 12 cărţi, terminată în 426. În primele
patru cărţi descrie organizarea mănăstirilor chinovite din Pales-
tina şi Egipt (noviciatul, regulile de viaţă, îmbrăcămintea, orele
de rugăciune din zi şi din noapte etc.), în următoarele opt descrie
în fiecare carte câte un viciu care ameninţă pe călugări: lăcomia,
desfrâul, iubirea de argint, mânia, tristeţea, lenea, vanitatea şi mân-
dria, precum şi remediile lor, care sunt: frica de Dumnezeu, strân-
gerea inimii, renunţarea, umilinţa, mortificarea dorinţelor, expul-
zarea viciilor, curăţirea inimii şi dragostea creştină. La începutul
listei viciilor aşează pe cele care angajează mai mult trupul, la
sfârşit, pe cele care strică sufletul. Cele mai rele sunt ultimele
două, care-l pândesc pe monah tocmai în momentul când le-a în-
vins pe toate cele precedente. După mărturia lui Fotie, Instituţiile
lui Cassian au fost traduse curând în greceşte.
2. XXIV Colationes patrum (Convorbiri cu Părinţii), termi-
nate în 429, redau în 24 de cărţi convorbiri ale lui Cassian şi ale
prietenului său nedespărţit, Gherman, cu monahi celebri din Egipt,
despre viaţa internă a călugărului, şi anume despre mijloacele prin
care poate ajunge la perfecţiune: contemplaţie, asceză şi mistică,
despre scopul vieţii, despre deosebirea spiritelor, despre puterile
rele, despre pofte şi renunţări, despre rugăciune şi graţie, despre
feciorie, despre _mortificare şi pocăinţă, despre interpretarea Sfintei
Scripturi, despre ştiinţa spirituală etc. Speculaţiile t~oretice alter-

nează cu legende despre viaţa monahilor celebri. In colaţiunea
sau conferinţa a şaptea spune că spiritele şi sufletele sunt corpo-
rale, fiindcă numai Dumnezeu este necorporal, şi că spiritele rele
nu pot citi în sufletele oamenilor, ci pot numai deduce prin semne
exterioare mişcarea din ele. În conferinţa a XIII-a susţine semi-
pelagianismul, spunând că începerea mântuirii o face omul, pre-
cum bolnavul cheamă medicul, graţia divină numai continuă
opera începută de om, cum arată exemplul tâlharului de pe cruce.
3. VIII Libri de incamatione Domini (Contra Nestorum) scrisă
în 431, în urma cererii arhidiaconului, mai târziu episcopul Ro-
mei, Leon. Argumentează că Maria este Născătoare de Dumnezeu,
că în Iisus Hristos nu este decât o singură persoană şi că cele
două naturi îşi comunică în Iisus Hristos, una alteia, calităţile lor.
Pentru a respinge erezia nestoriană, el o pune în legătură cu o se-
rie de erezii, cum ar fi: ebionismul, marcionismul, maniheismul,
arianismul, cu diferite tendinţe gnostice, dar mai ales cu pelagia-
nismul, considerat de el izvor al tuturor relelor, deoarece, spune
el, erezia lui Pelagiu este sursa deviaţiilor lui Nestorie.
Caracterizare
Cassian scrie în limbă uşoară şi cu sens practic. Prin Colaţiu
nile sale, în care unea speculaţia şi mistica alexandrinilor cu ten-
dinţa practico-etică a antiohienilor, a devenit unul din educatorii
Evului Mediu. Este unul din reprezentanţii cei mai de seamă ai
literaturii şi monahismului apusean. A fost creatorul unui nou gen
literar: patericul sau prezentarea vieţii monahale prin convorbiri
cu părinţii îmbunătăţiţi.
Doctrina
Prin opera sa, care este eminamente ascetică, Cassian tratează
şi teme ale adevărurilor de credinţă. El nu este un teolog care să
adâncească aceste adevăruri. Combate nestorianismul şi această
erezie el o pune alături de altele: ebionismul, marcionismul, ma-
niheismul, arianismul, dar mai ales cu pelagianismul, pe care,
PATROLOGIE 333
aşa cum am mai arătat, îl consideră „izvorul tuturor relelor" şi că

este sursa tuturor ereziilor, mai ales a lui Nestorie.
Vorbind despre Iisus Hristos, el arată că în El este o singură
persoană şi că cele două naturi îşi comunică în El, una alteia, ca-
lităţile lor. Maria este Născătoare de Dumnezeu.
A fost socotit ca şi creator al semipelagianismului, care a
durat în sudul Galiei până la condamnarea acestuia la sinodul de
la Orange (529). Împotriva lui Augustin, Cassian afirmă că harul
şi libertatea colaborează; înclinarea spre credinţă şi libertatea de
voinţă aparţin omului.
Pentru el, stâlpii de sprijin ai vieţii ascetice sunt Scriptura şi
rugăciunea. Scriptura îndrumă spre rugăciune prin lucrarea Du-
hului Sfânt. Scriptura este cartea de căpătâi a monahului.
BIBLIOGRAFIE
EDIŢII ŞI
TRADUCERI: J. P. MIGNE, PL. 49-50. M. PETSCHENIG, CSEL
13 şi
17, 1886 şi 1898. Traduceri: Română: IOAN CASSIAN, Aşezămintele
mănăstireşti şi Convorbiri duhovniceşti. Trad. de VASILE COJOCARU şi
DAVID POPESCU; Prefaţă, studiu introductiv şi note de NICOLAE CHIŢESCU,
în P.S.B. 57, E.l.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1990.
STUDII ŞI MANUALE: Literatură în limba română: I. G. COMAN, Şi
Cuvântul trup s-a făcut, Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1993,
pp. 159-184. Idem, Patrologie, 1956, pp. 247-249. Idem, „Sciţii" Ioan
Cassian şi Dionisie cel Mic şi legăturile lor cu lumea mediteraneană, în
rev. S.T„ nr. 3-4/1975, pp. 189-203. Idem, Operele literare ale Sfântului
Ioan Cassian, în rev. M.B„ nr. 10-1211975, pp. 522-569. Idem, Literatura
patristică de la Dunărea de Jos din secolele IV- VI, ca geneză a literaturii
şi culturii daco-romane şi române - Ioan Cassian şi Dionisie cel Mic, în
rev. B.O.R„ nr. 7-8/1981, pp. 775-781. Idem, Introducere la: SFÂNTUL IOAN
CASIAN, Despre întruparea Cuvântului, traducere de Prof. DAVID POPESCU,
în rev. M.A„ nr. 7-8/1985, pp. 560-576. Idem, Introducere la: SFÂNTUL
IOAN CASIAN, Despre întruparea Domnului, traducere de Prof. DAVID
POPESCU, în volumul: SFÂNTUL IOAN CASIAN, Scrieri alese, colecţia P.S.B„
nr. 57, E.l.B.M.B.O.R„ Bucureşti, 1990. Idem, Hristologia daco-romanu-
lui Ioan Casian, în volumul: „Şi Cuvântul trup S-a făcut". Hristologie şi
mariologie patristică, Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1993,

pp. 159-185. COLUMBA STEWART, OSB, Casian Monahul. Învăţătura asceti-
co-mistică, traducere de Diac. IOAN I. ICĂ JR. şi CRISTIAN POP, (după: CO-
LUMBA STEWART, OSB, Cassian the Monk. Oxford Studies in Historical Theo-
logy. Oxford University Press, New-York/Oxford, 1998, XVI+ 286 p.),
Editura Deisis, Colecţia Philosophia Christiana, Seria Iniţieri, Sibiu, 2000,
364 p. IOAN MIRCEA IELCIU, Har şi libertate în viziunea teologică a Sfân-
tului Ioan Cassian, Editura Paralela 45, 2002. Pr. ALEXANDRU CONSTAN-
TINESCU, Despre Sfântul Ioan Cassian, în rev. B.O.R., nr. 4-6/1966. Idem,
Sfântul Ioan Casian scitul, nu romanul, în rev. G.B., nr. 7-8/1964, pp. 698-705.
NICOLAE I. CHITESCU, Învăţătura Sfântului Ioan Casian despre raportul
dintre har şi libertate, în volumul: Omagiu Înalt Prea Sfinţiei Sale Dr.
Nicolae Bălan, Mitropolitul Ardealului ( 1905-1955). La împlinirea a cinci-
zeci de ani de activitate bisericească, Sibiu, 1956, pp. 306-316. Idem,
Prefaţă, studiu introductiv şi note la: Aşezămintele mănăstireşti şi Con-
vorbiri duhovniceşti, traduse de Prof. VASILE COJOCARU şi Prof. NICOLAE
CHIŢESCU, în volumul: SFÂNTUL IOAN CASIAN, Scrieri alese, Bucureşti,
1990. Dr. NESTOR VORNICESCU, Mitropolitul Olteniei, Scrierile Sfântului
Ioan Casian, în teza sa de doctorat: Scrieri patristice în Biserica Ortodoxă
Română până în secolul XVJJ, în rev. M.O., nr. 1-2/1983, pp. 61-71. Prof.
DAVID POPESCU, Valoarea literară a „ Convorbirilor" Sfântului Ioan Casian,
în rev. M.0., nr. 2/1988, pp. 62-69. MIHAIL DIACONESCU, Unele aspecte
ale relaţiilor între scriitorii daco-romani şi galo-romani în secolul al V-lea.
Semnificaţia lor europeană, în volumul: Istorie şi Valori. Studii, comunicări,
eseuri, articole. Editura Ministerului de Interne, Bucureşti, 1994, pp. 73-85.
Idem, Literatura dacoromână în patrimoniul naţional şi universal. Ope-
rele Sfântului Ioan Casian, în volumul său: Istoria literaturii dacoromâne,
Editura Alcor Edimpex, Bucureşti, 1999, pp. 734-749. Idem, Personali-
tatea şi opera Sfântului Ioan Cassian, în Istoria literaturii dacoromâne,
Editura Alcor Edimpex, Bucureşti, 1999, pp. 532-551. Pr. Prof. ŞTEFAN
ALEXE, Discernământul după Sfântul Ioan Casian , în rev. Ortodoxia,
nr. 3-4/1996, pp. 96-104. Ierom. ALEXANDER GOLITZIN, Cassian şi «antro-
pomorfiţii» egipteni, în volumul său: Mistagogia. Experienţa lui Dum-
nezeu în Ortodoxie. Studii de teologie mistică. Traducere şi prezentare de
Diac. IOAN I. IcĂ JR., Editura Deisis, Sibiu, 1998, pp. 185-188. Pr. Lect.
Dr. IOAN MIRCEA IELCIU, Principalele etape ale biografiei unui mare
îndrumător duhovnicesc al Apusului: Scitul Ioan Casian, în Revista Teo-
logică, nr. 3/1999, pp. 16-60. SEBASTIAN-DUMITRU CÂRSTEA, Idei dogma-
PATROLOGIE 335
tice în opera Sfântului Ioan Casian, în rev. Credinţa Ortodoxă, nr. 111999,
pp. 155-172. Părintele 0LIV1AN POP (0LIV1AN BINDIU), Sfântul Ioan Casian
despre stăpânirea pornirilor păcătoase din om, Editura Tradiţie, Bucureşti,
1999, 125 p. Dr. IoN CORDONEANU, Sfântul Casian ne ajută să încurajăm
relaţia dintre credinţă şi cultură, în volumul: Sfântul Ioan Casian la Du-
nărea de Jos, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi, 2002, pp. 104-108.
Pr. EUGEN DRĂGOI, Viaţa Sfântului Ioan Casian, în volumul: Sfântul Ioan
Casian la Dunărea de Jos, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi, 2002,
pp. 8-17. Prof. EMILlAN POPESCU, Sfântul Ioan Casian, părinte al monahis-
mului românesc şi teolog al asceticii patristice, în volumul: Fiu al Româ-
niei şi Părinte al Bisericii Universale. Sfântul Ioan Casian. Viaţa şi învă
ţătura lui, Editura Trinifas, colecţia Teologie şi spiritualitate, nr. 15, Iaşi,
2002, pp. 7-28. IONUŢ-ALEXANDRU TuDORIE, Sf Ioan Casian şi pelerina-
jul său la Betleem, în rev. S.T., nr. 2112007, pp. 69-85. Mrd. COSTEL
DUMITRACHE, Patima tristeţii la Sfântul Ioan Casian, în rev. Ortodoxia,
nr. 1-2/2005, pp. 195-215. SIMION SUCIU, Originea scitică a Sfântului Ioan
Cassian, în rev. Orizonturi teologice, nr. 3/2002, pp. 191-205. REMUS Rus,
op. cit. , p. 128. Literatură străină: J. C. GuY, Jean Cassien, vie et doc-
trine spirituelle, Paris, 1961. A. S. CONSTANTINESCU, Ioan Cassian, scit, nu
român, în rev. G.B ., nr. 23/1964, pp. 688-705. H . I. MARROU, La patrie de
Jean Cassien, în Patristique et Humanisme, Paris, 1976, pp. 345-361. O.
CHADWICK, John Cassian, ed. a 2-a, Cambridge, 1968. P. ROSSEAU, Asce-
tics, Authority and the Church in the Age of Jerome and Cassian, Oxford,
1978. C. HoLE, art. Cassianus Johannes, în Smith-Wace, I, pp. 414-416.
0. BARDENHEWER, Patrologie, IV, pp. 558-565. B. ALTANER - A. STUIBER,
op. cit., 1980, pp. 452-454. F. CAYRE, I, pp. 579-588. J. TIXERONT, Patro-
logie, pp. 362-364. M. OLPHE-GALLIARD, în DSp. I, 1953, col. 214-276, cu
bibliografie. M. CAPPUYNS, OSB, DACL, II, pt. 2, 1910, col. 2348-2357. J.
QuASTEN, Patrology, IV, pp. 512-523, cu bogată bibliografie. F. BORDO-
NATI, Cassien, Jean, în DECA, I, pp. 429-430. KIHN, op. cit. RADU VULPE,
Le sanctuaire de Zeus Casios de Şeremet et le probleme d'un Vicus Cassia-
nus, în Epigraphica. Travaux dedies au VW Congres d'epigraphie greque
et latine, Constantza, 9-15 septembrie 1977, Bucureşti, 1977, pp. 113-130.
NICOLAE CHJŢESCU, Saint Jean Cassien a-t-il ere semipelagien ? Atena,
1985. JEAN COMAN, La vision de H. J. Marrou sur Saint Jean Cassien et
de Message que ce Daco-Roman a porte au Sud de la Gaule, în rev. Kle-
ronomia, tom. XV, 1983 (1986), pp. 71-96.
Rufin
Viaţa
Tyrannius Rufinus s-a născut din părinţi creştini în Con-

cordia, aproape de Aquileea, pe la anul 345. Studiile şi le-a făcut
în Aquileea şi Roma. Aici va lega o strânsă . prietenie cu Ieronim.
Înapoindu-se în Aquileea, îmbrăţişă viaţa monahală într-o mănăs
tire. În anul 370 a fost botezat, iar la scurt timp va fi hirotonit
diacon. În această mănăstire va sta câtva timp şi Ieronim. După
plecarea lui Ieronim în Orient, Rufin va pleca şi el în Orient în
anul 371, în compania pioasei Melania cea Bătrână (ţ 437). Me-
lania era descendenta unei familii aristocratice romane şi, căsă
torindu-se cu un tânăr din elita societăţii romane, a dus o viaţă
conjugală fericită. Firul acesteia însă a fost curând rupt prin
moartea soţului ei, în anul 365. Rămasă văduvă la vârsta de 22
de ani, s-a decis să nu mai contacteze o altă căsătorie şi s-a dedi-
cat ascezei şi faptelor filantropice. În Orient va înfiinţa o mănăs
tire de călugăriţe pe Muntele Măslinilor.
Rufin va rămâne timp de 6 ani în Egipt, în patria monahis-
mului, unde va cerceta pe asceţii din pustiul Nitriei şi Sketis şi
unde va audia cursurile lui Didim cel Orb (ţ 398), conducătorul
Şcolii catehetice din Alexandria. Aceste cursuri au avut asupra
lui darul de a-i face să admire pe Părinţii greci şi îndeosebi pe
scriitorul bisericesc Origen (ţ 254). Se pare că tot aici a suferit
şi persecuţii din partea arienilor, ceea ce-i aduse numele de măr
turisitor.
În anul 378 el a urmat pe protectoarea sa la Ierusalim, unde,
pe Muntele Măslinilor, nu departe de mănăstirea Melaniei, el a
zidit mai multe chilii, pentru el şi pentru călugării care i s-au aso-
PATROLOGIE 337
ciat şi s-au dedicat cu toţii unei aspre vieţi călugăreşti şi studiu-

lui. Trăia într-o atmosferă bună şi prietenoasă cu Ieronim, care se
stabilise de la anul 386 la Betleem, dar admiraţia sa faţă de Ori-
gen îl apropie din ce in ce mai mult de episcopul Ioan al Ieru-
salimului, care în anul 390 îl va hirotoni preot.
Legăturile prieteneşti între Rufin şi Ieronim, precum şi între
monahii aşezaţi în jurul lor, au rămas cordiale până la izbucnirea
controversei origeniste. Această controversă - care va tulbura pri-
etenia dintre cei doi monahi - a izbucnit în anul 394, când epis-
copul din Salamina Ciprului, Epifanie (ţ 403), a venit la Ieru-
salim ca să combată origenismul. Cu această ocazie, Rufin s-a
aliat părerii episcopului Ioan de Ierusalim, iar Ieronim, la părerea
episcopului Epifanie. Cearta origenistă i-a ţinut departe unul de
altul până în anul 397, când, prin intervenţia Melaniei, cei doi
s-au împăcat.
În anul 398 Rufin se întoarce cu Melania în Italia. În Roma va
traduce opera IIEpt apx&v a lui Origen. În precuvântarea aces-
tei traduceri afirmă că şi Ieronim a fost un mare admirator al lui
Origen. Rufin a corectat erorile lui Origen, prezentându-le drept
interpolări eretice. Ieronim, ţinând foarte mult la reputaţia sa de
ortodox, a rupt pentru totdeauna prietenia sa cu Rufin şi i-a făcut
imputări pentru cele afirmate. După aceasta, foştii prieteni şi-au
scris reciproc câteva epistole aspre şi chiar jignitoare. Rufin a
sfârşit prin a nu mai răspunde (la 401 sau 402).
Pe la anul 400 Rufin se reîntoarce la Aquileea. El a fost acu-
zat de papa Anastasie (399-401) că este eretic, din cauza admi-
raţiei lui faţă de Origen, şi numai prin trimiterea unei profesiuni
(mărturisiri) de credinţă ortodoxă (Apologia ad Anastasium), a
scăpat de excomunicare. Pe la anul 407, Aquileea fiind amenin-
ţată de invazia vizigoţilor, el s-a refugiat cu Melania cea Tânără,
la Terracina şi apoi, după cucerirea Romei de către barbari, în
Sicilia, la Messina, fără să mai poată realiza planul de a pleca din
nou cu Melania la Ierusalim. Moare în anul 410.
Opera lui Rufin constă în traduceri şi scrieri personale.

I. Traduceri
Cele mai multe sunt traduceri din opera lui Origen.
1. A tradus I1Ept &px&v în anul 398. Originalul lui Origen
s-a pierdut şi azi cunoaştem scrierea sa numai prin traducerea lui
Rufin. Traducerea nu este fidelă, de aceea şi importanţa ei este
redusă. Rufin, după obiceiul său, a făcut mai multe modificări, su-
primând pasajele eterodoxe din original sau silindu-se să le redea
într-o formă ortodoxă. A mai tradus o parte din Comentariul la
Epistola către Romani, o parte din Comentariul la Cântarea Cân-
tărilor, mai multe omilii şi De recta in Deum fide (între 400-409),
al cărei autor nu se cunoaşte, dar se presupune că este Origen. Din
scrierile lui Pamfil de Cezareea, a tradus prima carte din Apologia
pentru Origen (398), căreia i-a adăugat un mic studiu, Despre
alterarea cărţilor lui Origen.
2. Din Evagrie Ponticul a tradus o parte din maxime.
3. Din Pseudoclementine a tradus Recunoaşterile şi Epistola
lui Clement către Iacob.
4. A tradus Istoria Bisericească a lui Eusebiu de Cezareea,
căreia i-a adăugat încă două cărţi până la Teodosie.
5. Din Sfântul Vasile cel Mare a tradus Regulile monahale
cele pe larg şi cele pe scurt, sub titlul Institutia monachorum, şi
opt cuvântări.
6. Din Sfântul Grigorie de Nazianz a tradus nouă Cuvântări.
7. Historia Monachorum in Aegypto sive vitis patrum. Ea a
fost mult timp atribuită lui Rufin, ca operă originală, dar cerce-
tătorii au dovedit că şi aceasta este o traducere după o scriere în
limba greacă.
II. Opere personale
1. Istoria Bisericească, în două cărţi. Este o continuare a
Istoriei lui Eusebiu, în care povesteşte evenimentele de la 324
până la moartea împăratului Teodosie (395). Este o lucrare mai
puţin valoroasă şi constă numai în faptul că este prima lucrare de
acest gen în Apus.
PATROLOGIE 339
2. Comentariu la Simbolul Apostolilor, scris în anul 404.

Opera este foarte importantă, deoarece în ea găsim primul text
latin şi complet a Simbolului roman. Mai este importantă şi pen-
tru faptul că prezintă o sistematizare dogmatică a adevărurilor de
bază creştine şi ne-a transmis un canon al cărţilor Sfintei Scrip-
turi. Acest comentariu la Simbol are la bază Catehezele Sfântului
Chirii al Ierusalimului.
3. Apologia către papa Anastasie (399-401). Este scrisă în
anul 400 şi am amintit-o mai sus.
4. Apologia faţă de Ieronim, în două cărţi, în care îşi justifică
opera sa, dar, în acelaşi timp, critică aspru operele lui Ieronim.
5. Despre binecuvântările Patriarhilor, în două cărţi, scrise
pe la 406-407. Explică în mod alegoric binecuvântarea dată de
Iacob fiilor săi. Este scrisă la cererea Sf. Paulin de Nola.
Doctrina
Fiind un traducător al operelor lui Origen şi, în acelaşi timp,
şi un admirator al lui, acesta l-a influenţat în doctrină. Prin tra-
ducerile din Origen, el nu a făcut altceva decât a răspândit învăţă
turile greşite privind originea, destinul şi mântuirea omului, învă
ţăturile referitoare la îngeri, la învierea din morţi, durata pedep-
selor din iad, apocatastaza. Cum am văzut mai sus, el a încercat
să corecteze unele din greşelile lui Origen şi mai ales cele trini-
tare. Dar aşa cum au fost influenţaţi Sfântul Ambrozie şi chiar
Ieronim, aşa s-a întâmplat şi cu el.
Caracterizându-l pe Rufin, putem spune că, trecând cu vede-
rea aprecierile maliţioase pe care le face Ieronim la adresa lui
Rufin, el a fost un călugăr stimat de toţi, virtuos şi milostiv faţă
de săraci. Cunoscător de limbă greacă, el face cunoscut Apusului
importante opere ale Părinţilor răsăriteni. Se pare că prin tradu-
cerile pe care le-a făcut nu a păstrat întotdeauna litera textului
original, aşa că niciodată nu se poate şti cu siguranţă dacă ele re-
prezintă cu adevărat sau nu ideea autorului. El nu a fost un spirit
speculativ, ci mai mult un istoric şi un filosof. Prin viaţa şi opera
sa, el s-a impus contemporanilor săi.
BIBLIOGRAFIE
EDIŢII ŞI TRADUCERI: J. P. MIGNE, PL 21. CPL, 195 ş.u. CCL 20,

1961. C. A. HEURTLEY, De Fide et Symbolo, Oxford, 1864. F. X. MURPHY,
Rufinus of Aquileia, 345-411, Catholic University of America, Studies in
Medieval History, N.S., VI, 1945. R. REITZENSTEIN, Historia monachorum
[by Rufinus] und Historia Lausiaca [by Palladius], în Forschungen zur
Religion und Literatur des Alten und Neuen Testaments, N. F. VII, 1916.
Traduceri: Engleză: J. E. L. OULTON, Rufinus's Translation of the Church
History of Eusebius, în JTS, XXX, 1928-1928, pp. 150-174.
Patrologie, 1956, pp. 238-240. REMUS Rus, op. cit., p. 746. Literatură
străină: W. H. FREMANTLE, art. Rufinus, în Smith-Wace, IV, pp. 555-561.
G. BARDY, DTC, XIV, pt. 1, 1939, col. 153-160. J. TIXERONT, Patrologie,
pp. 319-323. o. BARDENHEWER, Patrologie, III, pp. 549-558. F. CAYRE,
I, pp. 548-553. B. ALTANER - A. STUIBER, op. cit., 1980, pp. 392-394.
J. QUASTEN, Patrology, IV, pp. 247-254, cu bibliografie. F. L. CROSS,
Rufinus, Tyrannius or Turranius, în ODCC, pp. 1208-1208. J. GRIBOMONT,
Rufin d'Aquilee, în DECA, II, pp. 2197-2198. M. SKEB, OSB, Rufin von
Aquileia, în LACL, pp. 536-637, cu bibliografie recentă.
Paladiu
Viaţa
Paladiu este un renumit aghiograf, născut pe la anul 364 în
Galatia şi a primit o solidă cultură clasică. La vârsta de 21 de ani
va deveni călugăr, va cerceta mănăstirile din Palestina şi Egipt şi
va trăi în deşertul Nitric şi la Kellia. Aici va cunoaşte pe Evagrie
Ponticul care, de ~semenea, era monah în acele părţi şi va deveni
un ucenic al lui. In această calitate va deveni şi admirator al lui
Origen. Din informaţiile pe care le avem din opera lui, Istoria
Lausiacă, reiese faptul că a venit la Alexandria în timpul celui
de-al doilea consulat al împăratului Teodosie, în anul 388, când
va deveni anahoret la Est de Alexandria. Din cauza sănătăţii sale
şubrede, în urma unui consult al medicilor nu a ezitat să prefere
Palestina, Egiptului. De aici pleacă în Bitinia, unde este ales epis-
cop de Helenopolis. El va continua asceza pe lângă preotul Inno-
cent pe Muntele Măslinilor, apoi într-o grotă aproape de Ierihon,
lângă Elpidios, şi în sfârşit la Bethleem, lângă tebanul Posei-
donis. Campania lui Teofil împotriva „fraţilor lungi", dintre care
unul a fost îndrumătorul lui spiritual, şi antipatia pentru Origen a
lui Ieronim îl vor determina pe Paladiu să se întoarcă în Galatia.
În primăvara anului 400 a luat parte la un sinod de la Con-
stantinopol, convocat de Sfântul Ioan Gură de Aur, în legătură cu
acuzaţiile aduse împotriva mitropolitului Antonie de Efes de că
tre unul dintre colegii lui, şi va participa activ la ancheta în cauză
şi va restabili disciplina.
În anul 403 va participa la sinodul de la Stejar, ca mare admi-
rator al Sfântului Ioan Gură de Aur. La începutul anului 405 va
merge la Roma, împreună cu alţi episcopi, sperând că va putea
face vreo intervenţie în favoarea Sfântului Ioan Gură de Aur. Va
redacta la Roma o pledoarie pasionantă - Dialogul-, împreuna cu
trei episcopi italieni, printre care Gaudenţiu de Brescia, va duce

la Constantinopol scrisorile lui Inocenţiu I şi Honorius în favoa-
rea Sfântului Ioan Gură de Aur. Sosit la Constantinopol, el va fi
exilat la Syene (Egipt), de unde va merge la Autinoie, în Tebaida
(408). După moartea lui Teofil al Alexandriei (412), el s-a putut
reîntoarce în Galatia, fără însă să poată recupera scaunul episcopal.
Va ajunge însă episcop de Aspuna, în 417, şi păstoreşte această
episcopie până la moartea sa, petrecută probabil în jurul anului
431. Sfântul Epifanie al Ciprului l-a socotit pe Paladiu origenist.
Opera
1. Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur sau Dialogul istoric de-
spre viaţa şi activitatea Fericitului Ioan, episcopul Constantino-
polului.
Această lucrare este deci sub formă de dialog între un diacon
roman, Teodor, şi un episcop oriental, scrisă al Roma, în prezenţa
şi a altor persoane, care dialoghează despre lupta dintre Ioan
Gură de Aur şi adversarii lui, în special cu Teofil al Alexandriei.
Este mai mult o apologie decât o biografie, aşa cum se vrea să
reiasă din titlu. Este unul din cele mai importante izvoare asupra
ultimilor ani ai Sfântului Ioan Gură de Aur, atât prin bogata lui
documentaţie, cât şi prin spiritul critic care o valorifică.
Episcopul oriental, care nu este altul decât Paladiu însuşi, vrea
să infirme neadevărurile spuse despre Ioan Gură de Aur. Acest
dialog trebuie să fi fost scris la Roma, deoarece documentele la
care face referire nu ar fi avut posibilitatea să le ducă cu el în
exil. Corespondenţa între Teofil al Alexandriei şi papa lnocenţiu I
(original sau copii) nu o putea găsi decât în Alexandria sau Roma,
ori în Alexandria el nu ar fi avut acces. Dialogul se poartă după
modelul operei Phaidon (Platon), după modelul clasic, cu for-
mule platoniciene de întrebare şi răspuns, cu un vocabular îngrijit,
uneori poetic, cu o compoziţie elegantă, dar şi energică. Autorul
face dovada unei culturi deosebite. Pe lângă pasiunea care-l însu-
fleţeşte şi tonul adesea sarcastic cu care sunt menţionaţi Teofil şi
PATROLOGIE 343
partizanii săi, de asemenea, pe lângă parantezele doctrinare care

întrerup dialogul, el rămâne o sursă istorică importantă.
2. Istoria Lausiacă sau Lavsaikonul conţine biografii ale mo-
nahilor şi monahiilor care se bucurau de o mare consideraţie prin-
tre contemporani şi pe care el, în călătoriile pe care le-a făcut pe
la mănăstirile din Egipt, Libia, Tebaida, Tabena, Mesopotamia,
Palestina, Siria, Roma şi Campania, i-a cunoscut personal sau i
s-a povestit despre ei. Îi place să evidenţieze mai ales minunile lor,
ale „prietenilor lui Dumnezeu". Se numeşte Lausiacă, deoarece a
fost dedicată lui Lausus, mare demnitar (şambelan) la Curtea îm-
păratului Teodosie II (402-450). Este scrisă pe la anul 420 şi s-a
bucurat de un mare succes chiar de la început. Este considerată
ca un deosebit de important izvor pentru istoria veche a mona-
hismului, prin faptul că ne înfăţişează icoana vieţii monahale şi
concepţia contemporană despre această viaţă.
Textul original a suferit unele modificări, adăugându-i-se o
Istorie a călugărilor egipteni.
Lucrarea ne este cunoscută prin mai multe ediţii, însă tradiţia
manuscriptă nu a fost încă suficient cercetată. Ea nu a receptat
decât ediţia publicată de C. Butler, care redă textul original, elimi-
nând texte din manuscrise diferite. Textul a fost tradus în limba
latină şi în mai multe limbi orientale.
În limba română a fost tipărită pentru prima dată în anul
1760, sub titlul de Lavsaicon.
3. Lui Paladiu i se mai atribuie încă o lucrare, Despre popoa-
rele Indiei şi despre brahmani, neautentică.
BIBLIOGRAFIE
EDIŢil ŞI TRADUCERI: J. P. MIGNE, PG 34, 995-1260 (Istoria lausiaca).

Idem, 47, 5-82 (Dialogul). CPG III, 6036-6038. M. DERRET, De vita Brah-
manorum narratio... , în Classica et Medievalia 21, 1960, pp. 100-135. R.
REITZENSTETN, Historia monachorum und Historia Lausiaca, 1916. Tra-
duceri: Germană: C. MOLLER, Pseudo-Callisthenes III, 7-16. Engleză:
W. K. L. CLARKE, The Lausiac History of Palladius, SPCK, London şi New

York, 1918. Română: PALADIE, Istoria lausiaca (Lavsaicon), traducere, in-
troducere şi note de DUMITRU STĂNILOAE, E.l.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1993.
Patrologie, 1956, pp. 215-216. Ibidem, III, pp. 452-457. Ierom. IOANICHIE
BĂLAN, Circulaţia Lavsaiconului şi Limonarului în manuscrise româneşti,
în rev. B.O.R., nr. 9-12/1979, pp. 1188-1192. REMUS Rus, op. cit„ p. 638.
Literatură străină: H. MOORE, The Dialogue of Palladius concerning the
Life of Chrysostom, SPCK, New York şi London, 1921. J. D. E. V ENABLES,
art. Palladius (7), în Smith-Wace, IV, pp. 173-176. B. ALTANER - A. STUI-
BER, op. cit„ 1980, pp. 230-240, cu bibliografie. J. QuASTEN, Patrology,
III, pp. 176-180, cu bibliografie. F. L. CROSS, art. Palladius, în ODCC,
p. 1024. S. ZINCONE, Palladius, în DECA, II, pp. 1869-1870, cu biblio-
grafie. K. POLLMANN, Palladius von Helenopolis, în LACL, pp. 472-473,
cu bibliografie.
Sozomen
Viaţa
Hermias Sozomen Salamanas s-a născut în Betalia, în apro-
piere de Gaza Palestinei, dintr-o familie crestină.
În tinereţe, adeseori, a vizitat pe călugării palestinieni. Buni-
cul său a devenit creştin după vindecarea vărului său, Alaphian,
de către Sfântul Ilarie.
A studiat la Berit. Se pare că, înainte de a veni la Constanti-
nopol, a vizitat şi Italia. La Constantinopol a profesat avocatura
şi a fost contemporan cu Socrat.
Opera
Istoria bisericească. E scrisă în 9 cărţi, dedicate lui Teodosie
II, şi tratează timpul de la 324 până la 425; sfârşitul dintre anii
429-439 este pierdut. Toate le-a compus între anii 439-450. Isto-
ria lui, în cea mai mare parte, este un plagiat după Socrat, dar pe
care nu-l menţionează niciodată. În prefaţă, motivează faptul că
nu a scris istoria Bisericii de la început, deoarece au făcut-o alţii.
El a mai cenzurat şi alte izvoare şi a avut posibilitatea ca în unele
locuri să facă descrierea evenimentelor mai amănunţit.
Ceea ce am putea remarca la Sozomen este faptul că el
relatează lucruri interesante despre Teotim, episcopul Tomisului.
Din punct de vedere literar, el scrie mai bine decât Socrat.
BIBLIOGRAFIE
EDIŢII ŞI TRADUCERI: J. P. MIGNE, PG 67, 844-1630. CPG III, 6030.

R. HussEY, Sozomenus Salam., Historia Ecclesiastica, 3 vol., Oxford, 1860.
C. D. HARTRANFT, LNPF, series 2, vol. 2, New York, 1890, pp. 236-427.
STUDII ŞI MANUALE: Literatură în limba română: G(ÂRBOVICEANU

PETRE), Sozamen. Viaţa şi activitatea sa, în B.O.R., nr. 3/1897(-1898),
pp. 241-257. I. G. COMAN, Patrologie, 1956, p. 210. REMUS Rus, op. cit.,
pp. 787-788. Literatură străină: G. F. CHESTNUT, The First Christian
Historians: Eusebius, Socrates, Sozamen, Theodoret and Evagrius, Paris,
1977. M. MAZZA, Sul/a teoria delia storiografia cristiana: osservazione
sui proemi degli storici eccdesiastici, în La storiografia ecclesiastica delia
tarda antichita, Messina, 1980. G. BARDY, DTC 14/1941, pp. 2469-2471.
W. MILLIGAN, art. Sozamen, în Smith-Wace, IV, pp. 722-723. F. L. CROSS,
art. Sozomen, în ODCC, p. 1296. B. ALTANER -A. STUIBER, op. cit., 1980,
p. 227. J. QUASTEN, Patrology, III, pp. 534-536, cu bibliografie. A. LABATE,
Sozamene, în DECA, II, pp. 2313-2315, cu bibliografie. J. ULRICH, So-
zamen, în LACL, pp. 565-566.
Socrat
Viaţa
Cel mai bun dintre cei care au continuat opera istorică a lui
Eusebiu este un avocat din Constantinopol: Socrat. Se naşte pro-
babil pe la anul 380, în Constantinopol. Aici îşi va face educaţia
prin studii de gramatică şi retorică. A avut ca profesori pe Hella-
diu şi Amoniu, care au venit de la Alexandria la Constantinopol
pe la anul 390.
Toată viaţa şi-a petrecut-o la Constantinopol, făcând însă si
unele călătorii. După terminarea studiilor a devenit avocat. El se
mai numeşte - şi posteritatea îl numeşte la fel - „Scholasticus"
(adică Avocatul). Se pare că nu a fost cleric. Opera sa este dedi-
cată unui oarecare Teodor, care era cleric, fără să se poată preci-
za dacă a fost preot de mir sau monah. Socrat a arătat o oarecare
simpatie novaţienilor, dar el nu a aparţinut acestei secte. Din
această înclinare faţă de novaţieni, Socrat, probabil datorită fap-
tului că Sfântul Ioan Gură de Aur şi Sfântul Chirii al Alexandriei
au luat atitudine faţă de această sectă, nu-i simpatizează pe cei
doi Sfinţi Părinţi.
Opera
Istoria bisericească. Este scrisă în 7 cărţi, în care, continuând
pe Eusebiu, expune evenimentele bisericeşti şi, pe lângă acestea,
şi pe cale politice, din perioada 305-439. Scopul lui a fost să con-
tinue pe Eusebiu, deoarece acesta: „n-a atins în cărţile asupra
vieţii lui Constantin decât foarte puţin problema lui Arie, pentru
că planul lui era mai cu seamă să aducă lauda acestui principe,
decât să lase posterităţii o istorisire fidelă despre cele ce se petre-
cuseră. Noi, care ne-am hotărât să expunem în mod exact cele ce
s-au întâmplat de atunci în Biserică, vom începe cu aceea ce el a
omis" (Ist. Bis. I, 1). Deci, pe lângă continuarea Istoriei lui Euse-
biu, el face şi o completare în ceea ce priveşte evenimentele din-
tre 305-324.
Izvoarele de care s-a folosit sunt cărţile lui Rufin, Atanasie
cel Mare, Eusebiu, colecţia actelor diferitelor sinoade, întocmită
de episcopul Sabin din Heraclea, precum şi diferite mărturii orale,
pe care el le-a aflat de la martori oculari ai unor evenimente mai
importante. Dorinţa lui a fost să se documenteze cât mai bine şi
să prezinte evenimentele cât se poate de exact şi complet.
Stilul scrierii lui e simplu. Caracteristica lui e sinceritatea şi
imparţialitatea, de aceea şi spune în prefaţa la cartea a VI-a că îi
e teamă ca modul cum scrie să nu displacă multora, fie pentru că
spune adevărul, fie pentru că nu aduce laude nemeritate. După
acestea, continuă: „Acei ce sunt prea zeloşi pentru religia noastră
mă vor critica poate, pentru că am dat episcopilor titlul de prea
sfinţiţi sau de prea iubiţi de Dumnezeu, iar alţii pentru că n-am
numit pe împăraţi Domni, prea Dumnezeieşti sau altfel". Aceasta
nu a făcut-o, pentru că el ţine la regulile istoriei, care cer o pre-
zentare simplă şi credincioasă. „Voi scrie aceea ce am văzut sau
aceea ce am aflat de la cei ce au văzut. Am examinat cu deosebită
îngrijire mărturisirile lor şi nu le-am primit decât întru atâta pe
cât le-am găsit exacte şi mi-am dat multă osteneală să deosebesc
adevărul faptelor la care unii mă asigură că au fost martori ..."
Deoarece vorbeşte de mai multe ori şi amănunţit chiar despre
bisericile novaţienilor, unii i-au adus pe nedrept acuzaţia că ar fi
fost novaţian. Istoria lui e un izvor de mare însemnătate pentru
cunoaşterea vieţii bisericeşti şi politice din secolul al IV-lea şi
prima jumătate a secolului al V-lea. Este una din cele mai pre-
ţioase izvoare istorice. Ea s-a păstrat în întregime. A fost tradusă
şi în limba română de Iosif Gheorghian (Bucureşti, 1899).
Istoria lui Socrat, care a avut două ediţii, a fost utilizată de
Sozomen, Theodor Lectorul, lexiconul lui Suiam (sec. X) şi a in-
fluenţat pe Ioan de Antiohia şi în secolul al VIII-lea pe Teofan.
PATROLOGIE 349
BIBLIOGRAFIE
EDIŢII ŞI TRADUCERI: J. P. MIGNE, PG 67, 29-872. CPG III, 6028.

R. HussEY, Socrates Scholastici Historia Ecclesiastica, 3 vol., Oxford,
1853. A. c. ZENOS, LNPF series 2, vol. 2, 1890, pp. 1-178.
STUDII ş1 MANUALE: Literatură în limba română: G.(GÂRBOVI-
CEANU PETRE), Istorici bisericeşti I. Socrate Scolasticul, în rev. B.O.R.,
nr. 7/1899(-1900), pp. 664-673. I. G. COMAN, Patrologie, 1956, p. 209.
REMUS Rus, op. cit., pp. 784-785 . Literatură străină: F. J. F. JACKSON,
A History of Church History. Studies of some Historians of Christian
Church, Cambridge, 1939, pp. 73-82. G.-F. CHESTNUT, The First Christian
Historians: Eusebius, Socrates, Sozomen, Theodoret and Evagrius, Paris,
1977. W. MILLIGAN, art. Socrates, în Smith-Wace, IV, pp. 709-711. 0. BAR-
DENHEWER, Patrologie, IV, pp. 137-144. B. ALTANER - A. STUIBER, 1980,
226 ş.u. J. QUASTEN, Patrology, III, pp. 532-534. M. MAZZA, Sulla teorie
delia storiografia cristiana: osservatione sui proemi degli storici eccle-
siastici, în La storiografia ecclesiastica delia tarda antichita, Messina,
1980, pp. 335-389. H. DRESSLER, Socrates, Historian, în CE 13, pp. 408-409.
F. L. CROSS, Socrates, în ODCC, p. 1285. A. LABATE, Socrate le Scolas-
tique , în DECA, pp. 2304-2305, cu bibliografie. J. ULRICH, Sokrates, în
LACL, pp. 562-563, cu bibliografie.
Leon cel Mare
Viaţa
Din cronica bibliotecarului roman din secolul al IX-iea, Anas-
tasie, ştim că era din Toscana, fiul unui oarecare Quintian. S-a
născut în jurul anului 400; şi-a însuşit o aleasă cultură literară şi
teologică. În anul 418 apare pentru prima dată în istorie ca trimis
al papei Zosim, să ducă africanilor epistola de retractare a atitu-
dinii pelagianiste de până atunci a acestuia. Va deveni un perso-
naj influent în curia pontificală.
Ajuns arhidiacon, îndeamnă cu succes pe Cassian să-şi scrie
tratatul despre Întrupare. Se ştie că el conducea Biserica Romei
pe vremea papei Celestin. Ca dovadă este faptul că Sfântul Chirii
al Alexandriei se adresează lui când doreşte ca episcopul Romei
să-i ajute la 431, ca să respingă pretenţia episcopului Juvenal al
Ierusalimului de a fi ridicat la rangul de patriarh. Murind în au-
gust 440 papa Sixt III, în timp ce Leon era în Galia cu misiunea
politică de a împăca pe generalii Aetin şi Albin, clerul şi credin-
cioşii din Roma l-au ales pe el papă, cu toată absenţa lui. Ajuns
papă, ia măsuri inchizitorial~ pentru stârpirea maniheismului şi
priscilianismului din Roma. In lupta împotriva monofizitismului
ia parte activă, alegându-se în schimb cu o sentinţă de destituire
din partea unui sinod alexandrin, dar şi cu laude din partea sino-
dului calcedonian. A fost cel dintâi episcop al Romei stăpânit de
dorinţa jurisdicţiei universale, întemeiată pe teritoriile formulate
de secretarul papei Damasus, Ieronim. Drept consecinţă, roma-
no-catolicii moderni i-au dat titlul de „cel mare'', pe care antichi-
tatea l-a refuzat cu multă consecvenţă. În 445, cu ajutorul unui
decret imperial, lui Ilariu de Arles i se ia jurisdicţia mitropoli-
tană, profitând de revolta împotriva lui Ilariu a episcopului de
Besarnţon, Celidoniu, destituit de Ilariu fiindcă fusese căsătorit
PATROLOGIE 351
cu o văduvă. Se amestecă în problema Iliricului Oriental, exploa-

tând în favoarea sa ambiţia mitropolitului de Tesalonic ca să-i
supună pe ceilalţi mitropoliţi. Canonul 28 al Sinodului de la Cal-
cedon, privind privilegiile scaunului din Constantinopol şi dias-
pora creştină, îl va nemulţumi pe Leon, deoarece redactarea lui
restrângea la marginile ei juste jurisdicţia papală pentru toate
timpurile. Op~ziţia pe care Leon a făcut-o acestui canon a rămas
fără rezultat. In anul 454 scrie împăratului Marcian să schimbe
data Paştilor la 17 aprilie, fixată de către patriarhul Alexandriei
la data de 24 aprilie, dar intervenţia lui nu a avut rezultatul dorit.
Ca papă, a condus destinele Bisericii cu o totală încredere în
Dumn~zeu şi cu viaţă demnă, marcată de o personalitate emi-
nentă. Intr-o epocă de bulversare generală, el nu a fost numai un
apărător al ortodoxiei, ci şi un salvator al civilizaţiei occidentale.
Puternica sa activitate care s-a extins în tot Imperiul Roman a
devenit baza poziţiei religioase şi politice a papalităţii în secolele
următoare.
Activitatea sa a fost de o importanţă istorică mondială. Întâl-
nirea cu Attila, regele hunilor, în 452, la Mantova, a avut ca re-
zultat cruţarea Romei. În 455 a avut curajul să-l întâlnească pe
Genseric, regele vandalilor, care a jefuit Roma timp de două săp
tămâni şi pe care l-a determinat să se abţină de la incendii, ucideri
şi torturări nejustificate. Leon însuşi nu a putut salva din odoa-
rele bisericilor sale decât 6 vase de argint rămase de la Constan-
tin cel Mare, pe care le-a ascuns.
Pentru istoria interioară a Bisericii, intervenţia sa în disputa
monofizită din Orient nu a avut o importanţă deosebită; în cele-
bra scrisoare dogmatică (Epistola a 28-a către Flavian) din 449
el expune, combătând monofizitismul în formule clasice, dogma
hristologică, care era foarte discutată si care va sta la baza discu-
ţiilor şi formulei dogmatice de la Cal~edon (451). În Italia, elin-
tervine contra pelagienilor şi maniheilor, iar în Spania, împotri-
va priscilienilor.
A murit în anul 461. Biserica Apuseană îi prăznuieşte amin-
tirea la 11 aprilie, iar cea Răsăriteană la 18 februarie.
Opera
Leon I este, după Damasc I, primul papă de la care ne rămân
producţii literare altele decât scrisorile sale; probabil, acestea sunt în
cea mai mare parte lucrări de cancelarie pontificală. Predicile sale,
ca şi scrisorile, se disting prin claritatea ideilor, concizia expresii-
lor şi puritatea limbii, care evidenţiază o bună formaţie literară.
Ne-a lăsat predici (116, din care însă numai 96 autentice, toate
scurte) şi epistole (173, unele scrise de cancelarii săi, 30 din ele
adresate lui de către alţii). Predicile au fost rostite la sărbătorile
împărăteşti, la 29 iunie, la aniversarea întronizării sale, la zilele
de post (34) ş.a. În ele adesea este preocupat de probleme teo-
logice şi mai ales de dogma hristologică.
Cea mai importantă dintre scrierile sale este Epistola 28 că
tre Flavian, despre comunicarea celor două firi în Hristos, în care
expune dogma hristologică, şi care, după cum am văzut, a stat la
baza hotărârilor Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon.
Doctrina
Leon 1 „este teoreticianul dogmei hristologice, în care arată
că Hristos e Dumnezeu adevărat şi om adevărat, unitatea celor
două naturi, aşa cum au mărturisit şi Tertulian şi Fericitul Augustin.
Cele două naturi nu se amestecă, ci ele lucrează în comuniune
una cu alta, ceea ce e propriu fiecăruia: Logosul cele ale Logo-
sului, iar trupul cele ale trupului. Această unitate face posibilă
comuniunea însuşirilor. Domnul Hristos e văzut si nevăzut, de
înţeles şi de neînţeles, răstignit şi înviat. Domul S-a întrupat pen-
tru a ne mântui prin patima şi moartea Sa. În opera sa Leon mai
prezintă învăţătura despre har, Sfintele Taine, Biserică, accentu-
ând faptul că Biserica este una şi că ea este mireasa unui singur
bărbat, Hristos.
În ceea ce priveşte primatul papal, el susţine cu tărie, convins
fiind, că Petru a fost episcop în Roma, că Hristos i-a dat jurisdic-
ţie peste ceilalţi apostoli. Canonul 28 al Sinodului de la Calcedon
a aşezat pe picior de egalitate pe episcopul de Constantinopol cu
PATROLOGIE 353
acela al Romei, recunoscând acestuia din urmă numai un primat

de onoare.
În privinţa raportului dintre Biserică şi Stat, îi admitea împă
ratului dreptul de a convoca Sinoadele Ecumenice şi Bisericii
dreptul de a se folosi de forţa politică în problemele sale interne.
În epistola 108 declară că păcatele se pot ierta prin Taina Po-
căinţei şi fără ca penitentul să-şi mărturisească păcatele (amisso
vocis officio ), numai să dea dovada de căinţă. În altă epistolă,
dezaprobă mărturisirea publică a păcatelor, ca un obicei greşit
(improbabilis consuetudo). Această dezaprobare a făcut-o mai
mult împotriva dezvăluirii publice a păcatelor mărturisite în secret.
Combătând maniheismul, se pronunţă împotriva Cuminecării
sub o singură formă.
BIBLIOGRAFIE
EDIŢII ŞI TRADUCERI: J. P. MIGNE, PL 54-56. CPL, 1656-1661. CCSL

138/138 A. E. SCHWARTZ, ACO, II, 1-4, Berlin-Leipzig, 1932. Sancti Leoni
Magni Papae Primi opera omnia, nune primum epistola XXX tribusque de
gratia Christi opusculis auctioria, Editio secunda, Paris, 1700. JW 1, 59-75 .
LP I, 238-241. H. HURTER, Leo I Magnus: Sermones selecti, Innsbruck,
1906. C. S. S!LVA-TAROUCA (editor), Leoni Magni Tomus ad Flavianum
Episc., Roma, 1932. Idem, Epistula contra Eutychis haeresim, 2 vol.,
Roma, 1934/1935. Idem, Epistularum Romanorum Pontificum ad vicarios
per Illyrium aliosque episcopos Collectio Thessalonicensis, Roma, 1937.
Tractatus (septem et nonaginta), ed. de CETEDOC LOUVAIN, Instrumenta
lexicologia latina. Ser. A., Fasc. 40, Turnhout, 1987. Sacramentarium Leo-
nianum. Cod. Bibl. Veron. LXXXV (80), ed. de F. SAUER, Graz, 1960. MIGNE
Suppl. III, ed. de ADALBERT HAMMAN, Paris 1963, 331-340: De Maccha-
baeis I/II, De ascensione. Traduceri: Germană: Die Lehrschreiben des
hl. Papstes Leon des Grossen iiber die Menschwerdung Christi, dt. von
LUDWIG A. WINTERSWYL, Freiburg, 1938. Reden zu den Mysterien des
Kirchenjahres, tibers. von TH. STEEGER, bearb. von PETER STOCKMEIER,
Mtinchen, 1984 (vezi şi BKV 54 şi 55, ed. a II-a). Franceză: Sermons I-N,
ed. de JEAN LECLERCQ und RENE DOLLE, Paris, 1949-1973 (=SC 22, 49,
74, 200). Engleză: Letters, ed. de EDMUND HUNT, New York, 1957
(Washington, 1963, ed. a II-a). Italiană: T. MARIUCCI (editor), Omilie,
lettere di San Leone Magno, Turin, 1969. Il mistero def Natale, ed. de A.
VALERIANI, Roma, 1983. Poloneză: ToMCZAK KAZMIERZ, L. WIELKI, Mow
Przelozyt, Poznan, 1958. Spaniolă: P. MANUEL GARRIDO BONANO (editor),
San Leon Magno: HomiUas sobre el Ano Liturgico, Madrid, 1969.
STUDII ŞI MANuALE: Literatură în limba română: GHERASIM TIMuş,
Privire istorică asupra Bisericii Armene. 9. Epistola dogmatică a lui Leon
cel Mare, în rev. B.O.R., nr. 111891(-1892), pp. 49-58. Idem (Dr., Epis-
copul Argeşului), Leon, papa Romei, în Dicţionar aghiografic cuprindzând
pe scurt Vieţile Sfinţilor, Bucureşti, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, 1898,
pp. 495-499. G. GEORGESCU-SĂRULEŞTI, Leon I cel Mare, episcopul Romei
440-461. Viaţa şi activitatea sa, teză pentru licenţă, Bucureşti, 1904. Prof.
Dr. EMILIAN VOIUTSCHI, Sfântul Leon cel Mare, în Istoria şi literatura mo-
ralei creştine. De la Constantin cel Mare până la îndeplinirea desbinărei
dintre Biserica Răsăriteană şi cea Apuseană, în rev. Candela, nr. 1/1907,
pp. 21-22. Pr. CICERONE IORDĂCHESCU, Leon cel Mare, în Istoria vechii li-
teraturi creştine, 1935, vol. 11, pp. 292-294. Ediţia a II-a, editura Moldova,
Iaşi, 1996, vol. II, pp. 292-294. FIRMILIAN MARIN, Fericitul Leon, papă al
Romei, în rev. Cuvântul, nr. 19/1938. I. G. CoMAN, Patrologie, 1956,
pp. 271-272. Idem, Prefaţa hristologiei calcedoniene: Eutihie, Flavian,
Dioscur şi Leon, în vol.: „Şi Cuvântul trup s-a făcut". Hristologie şi ma-
riologie ortodoxă, Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1993,
pp. 150-159. Pr. Prof. IOAN RĂMUREANU, Istoria Bisericească Universală,
vol. I (1-1054), Bucureşti, 1975, pp. 221-227. ***,Luna februarie. Ziua a
optsprezecea. Pomenirea celui întru sfinţi Părintele nostru Leon, papa
Romei, în Vieţile sfinţilor pe luna februarie, retipărite şi adăugite cu apro-
barea Sfântului Sinod, după ediţia din 1901-1911, Editura Episcopiei Ro-
manului şi Buşilor, 1992, pp. 214-217. HORIA C. MATEI, Leon I/Leon cel
Mare ( ?-461), în Enciclopedia Antichităţii, Editura Meronia, 1995, p. 192.
***, Sfântul Părinte Leon, papă al Romei, în volumul: Vieţile Sfinţilor,
prelucrate de AL LASCAROV-MOLDOVEANU, Bucureşti, Editura Artemis,
1994, vol. II, pp. 183-186. I. B., Sfântul Leon cel Mare. Papă şi Doctor al
Bisericii (395-461), în Istoria papilor. Misiunea lui Petru în ideea şi rea-
lizarea ei istorică în Biserică, traducere de Pr. ROMULUS POP, Editura Arhi-
episcopiei Romano-Catolice, Bucureşti, 1996, pp. 64-70. Pr. Drd. IOAN
VICOVAN, Sfinţi comuni în Biserica Răsăriteană şi cea Apuseană, în rev.
PATROLOGIE 355
Teologie şi Viaţă,
nr. 11-12/1992, p. 63. REMUS Rus, op. cit., pp. 494-495.
Literatură străină: E. CASPER, Geschichte des Papstums, I, Ttibingen,
1930, pp. 423-564. T. JALLAND, The Life and Times of St. Leo the Great,
London, 1941. P. STOCKMEIER, Leo I des Grossen. Beurteilung der kaiser-
lichen Religionspolitik, în Munchener Theologische Studien, I. Historis-
che Abteilung XTV, 1959. W. ULLMAN, art. Leo I and the Theme of Papal
Primacy, în JTS, NS, XI, 1960, pp. 25-51. D. WYRWA, Drei Etappen: Re-
zeption der Formei con Chalkedon, ed. J. VAN OORT, J. RoLDANUS, Kampen,
1997. M. F!EDROWICZ, Leo der Grosse, Sermones, dogmatische Briefe, în
LthW, Stuttgart, 2000. 0. BARDENHEWER, Patrologie, IV, pp. 617-623. F.
CAYRE, II, pp. 119-137. P. BATIFFOL, în DTC, IX, pt. I, 1926, col. 218-301.
B. ALTANER - A. STUIBER, op. cit., 1980, pp. 357-360. J. QUASTEN, Patro-
logy, IV, pp. 589-612, cu bogată bibliografie. B. STUDER, Leon 1er, în
DECA, II, pp. 1422-1424, cu bibliografie. D. WYRWA, Leo I. der Grosse,
în LACL, pp. 391-392, cu bibliografie. EKKART SAUSER, art. Leo/. Der
Grosse, în BBKL 4 (1992), pp. 1425-1453, cu o foarte bogată bibliografie
adusă la zi. LAURENT PIDOLLE, Une ecclesiologie d'incorporation, d'adop-
tion et de croissance chez saint Leo le Grand, în Les Peres et la naissance
de l'ecclesiologie, Paris 2009, pp. 259-276. DAVID CHARLES ROBINSON,
Informed worship and empowered mission. The integration of liturgy, doc-
trine, and praxis in Leo the Great's Sermons on ascension and Pentecost,
în Worship 83/2009, pp. 524-540.
Paulin de N oia
Viaţa
Pontius Meropius Anicius Paulinus s-a născut la anul 353, în
Burdigala (actualul oraş francez Bordeaux), dintr-o bogată fami-
lie senatorială romană. A studiat sub conducerea renumitului re-
tor al timpului, Ausoniu, cu care mai târziu devine bun prieten,
fiind unul din cei mai distinşi elevi ai acestuia şi de la care a pri-
mit o frumoasă cultură literară.
Dedicându-se vieţii politice, ajunge, în urma culturii sale, a
prestigiului familiei şi a influenţei dascălului său, încă de tânăr
senator, apoi consul în 378 şi, în fine, guvernatorul Campaniei în
378, cu reşedinţa la Nola, unde se afla mormântul Sf. Felix, făcă
tor de minuni. Influenţat de minunile Sf. Felix, Paulin revine în
patria sa, unde se căsătoreşte cu Terasia, o spaniolă bogată şi
evlavioasă, şi se retrage apoi la moşiile sale pentru a trăi o viaţă
liniştită.
Pe la anul 390 primeşte mult amânatul botez, prin episcopul
Delfinius de Bordeaux. Impresionat de învăţăturile Sfintei Scrip-
turi, se gândeşte şi la săraci, pe seama cărora a renunţat la o mare
parte din imensel~ sale latifundii, spre stupefacţia prietenilor şi a
cunoscuţilor săi. Işi stabileşte reşedinţa la Barcelona, locul de
naştere al soţiei, unde avea să rămână patru ani. Din căsătorie
rezultă un copil, pe care îl pierde printr-o moarte prematură. În
anul 394 este hirotonit preot de către episcopul Barcelonei. Ca-
lomniat fiind din partea unora că ar fi ucis pe fratele său, pleacă
în anul următor, cu soţia sa, în pelerinaj la mormântul veneratu-
lui Felix de Nola, unul din cele mai frecventate locuri de peleri-
naj din acel timp, şi se stabilesc ambii aici, la Nola, cu gândul de
a-şi petrece restul vieţii în asceză. Strădaniile lui Ausoniu, ale
rudelor şi ale prietenilor săi de a-l abate de la aceste gânduri de
PATROLOGIE 357
a renunţa la lume au rămas fără efect. Aici Paulin a zidit o bise-

rică, a săvârşit multe fapte caritabile şi a trăit o viaţă plină de
sfinţenie. În anul 409, murind episcopul de Nola, Paulin, în urma
marilor sale virtuţi, este consacrat episcop al acestui oraş, de
unde a părăsit în mod dezinteresat şi plin de dragoste turma care
i s-a încredinţat, sprijinind pe săraci, mângâind pe cei întristaţi;
învăţând pe cei neştiutori; cu un cuvânt, aplicând în toată litera
şi spiritul Sfintei Scripturi. Activitatea sa pastorală şi literară
încetează numai odată cu moartea sa, petrecută la 431. Biserica
Apuseană îi serbează amintirea la 22 iunie.
Opera
Paulin a scris în proză şi versuri. În proză a scris 51 de epis-
tole, din care putem constata marile virtuţi de care era pătruns
Paulin (dragoste, umilinţă, pietate etc.). Ele sunt importante şi
pentru cunoaşterea istoriei şi a moravurilor din acel timp. Ele
sunt scrise între 394-413, iar ultima între 423-426. Dintre epis-
tolele sale, am putea remarca pe cele către Supliciu Sever, pe care
Paulin îl precedase în îmbrăţişarea vieţii monahale şi care se
socotea ucenicul lui Paulin, sau epistolele către Augustin, în care
autorul îi cere lămuriri în diferite probleme teologice. Problema
raporturilor dintre cultura păgână şi creştinism o discută în Epis-
tola către Iovius. În Epistola 31 vorbeşte despre aflarea Sfintei
Cruci de către Sfânta Elena. Epistola 45 face elogiul Sf. Melania
cea Bătrână. Între epistolele lui se numără şi o cuvântare despre
binefacere.
Unele dintre epistole s-au pierdut (ex. cea către Ieronim, o
lucr~e despre pocăinţă, un panegiric pentru împăratul Teodosie).
In versuri a scris:
1. Paisprezece poeme (Carmina Natalica), în care preamă
reşte virtuţile Sf. Felix, povesteşte unele dintre minunile săvâr
şite de acesta şi descrie pelerinajele la mormântul lui. Ele sunt
compuse în fiecare an câte una, cu ocazia comemorării Sf. Felix
( 14 ianuarie). Tot în poeme istoriseşte convertirea sa la creştinism.
2. Poeme asupra Psalmilor 1, 2 şi 136.
3. Despre Sf Ioan Botezătorul, pe care îl laudă.

4. Două epistole către Ausoniu, prin care îşi justifică hotă-
rârea sa de a părăsi lumea şi a se dedica ascezei.
5. O epistolă Ad Antonium, împotriva păgânismului.
6. Ad lovium, în care tratează despre Providenţă.
7. Un poem de adio către Nichita Romanul.
8. Un poem de nuntă.
9. De arbitru Gelsi, o consolare adresată unor părinţi pentru
moartea fiului lor.
Paulin este autorul şi a câtorva inscripţiuni metrice, destinate
a explica diferite picturi murale de pe pereţii bisericilor.
Paulin a fost o persoană remarcabilă, a stat în legătură cu cei
mai distinşi bărbaţi ai timpului - după cum dovedeşte corespon-
denţa sa-, cu Ambrozie, Augustin, Ieronim, Rufin, Supliciu Se-
ver, Niceta de Remesiana, şi în urma virtuţilor şi a caracterului
său nobil s-a bucurat de o stimă universală. Ca poet, este inferior
lui Prudenţiu, în originalitate şi în bogăţia cuvintelor, dar îi este
superior prin pietate, prin gest, prin felul său de a scrie, prin tactul
şi simplitatea expresiei. Versul său este uşor, armonios şi curgă
tor. Putem spune că el este un clasic; Ieronim laudă la Paulin
„puritatea limbii ciceroniene".
BIBLIOGRAFIE
EDIŢII ŞI TRADUCERI: J. P. MIGNE, PL 61. G. HARTEI, CSEL vol. 29-30,

1894. Traduceri: Engleză: P. G. WALSH, Letters and Poems, 3 vol. Lon-
don, Westminster, 1966, 1967, 1975.
STUDII ŞI MANuALE: Literatură în limba română: Episcopul GHERA-
SIM PITEŞTEANUL TIMuş, Paulin de Nota , în rev. B.O.R. , nr. 3/1892(- 1893),
pp. 275 -286; nr. 4/1892, pp. 364-370; nr. 6/1892, pp. 453-473 . G . POPES-
CU-F'RĂTILES CI, Paulin de Nota. Teză pentru licenţă, Universitatea din
Bucureşti , Facultatea de Teologie, Institutul de Arte grafice „Eminescu",
Bucureşti, 1904, 71 p. I. G. COMAN, Patrologie, 1956, pp. 267-270. REMUS
Rus , op. cit., p. 655 . Literatură străină: F. LAGRANGE, Histoire de Saint
PATROLOGIE 359
Paulin de Nola, 2 vol., Paris, 1877, 1882. M. PHILIPP, Zur Sprache des
Paulinus von No/a, Erlangen, 1904. P. FABRE, Essai sur la chronologie de
l'oeuvre de St. Paulin de Nole, Paris, 1948. Idem, St. Paulin de Nole et
l'amitie chretienne, Paris, 1949. A. ESPOSITO, Studio su l'Epistolario di S.
Paolino Vescovo di No/a, Napoli-Roma, 1971. J. T. LIENHARD, Paulinus of
Nola and Early Western Monasticism. With a Study of the Chronology of
His Works and an Annotated Bibliography, Bonn, 1977. K. KoHLWAS,
Christliche Dichtung und stilistische Form bei Paulinus von Nota, Bonn,
1979. J. R. WACHEL, Classical and Biblica/ Elements in Selected Poems of
Paulinus of No/a, Diss. Univ. of Iowa, 1978. H. W. PHILLOTT, art. Paulinus
of Nola, în Smith-Wace, IV, pp. 234-245. F. L. CRoss, art. Paulinus, în
ODCC, p. 1054. J. TIXERONT, Patrologie, pp. 331-334. o. BARDENHEWER,
Patrologie, III, pp. 569-582. F. CAYRE, I, pp. 538-540. B. ALTANER - A.
STUIBER, op. cit„ 1980, p. 409 ş.u. J. QUASTEN, Patrology, IV, pp. 296-307
cu bibliografie. S. CONSTANZA, Pautin de Nota, în DECA, II, pp. 1954-1956,
cu bibliografie. M. SKEB, Pautinus von Nota, în LACL, pp. 480-482, cu
bibliografie.
Prudentiu
'
Viata
'
Cel mai talentat şi mai productiv poet latin creştin, din timpul
patristic, a fost Aurelius Prudentius Clemens, originar din Spa-
nia. El a văzut lumina zilei în anul 348, la Saragosa (Calahora),
provenind dintr-o familie de nobili creştini. A studiat temeinic
retorica şi literatura clasică. Operelor sale le-a dat titluri greceşti,
deşi se pare că nu a avut vaste cunoştinţe în domeniul acestei
limbi. După terminarea studiilor practică avocatura, ocupându-se
de probleme politice. În două rânduri a fost guvernatorul unei
provincii, iar împăratul Teodosie - spaniol de origine - i-a oferit
o înaltă demnitate la palatul imperial. A trecut prin toate aceste
onoruri, le-a preţuit şi s-a simţit mândru de ele, dar când a simţit
că se apropie bătrâneţea, el şi-a pus întrebarea: „Ce-am făcut fo-
lositor în atâta timp ?". Copilăria a plâns de unele, tinereţea a
minţit vinovat şi s-a acoperit de necurăţii ruşinoase; sfârşi prin a
le dispreţui şi a renunţa la ele. Viaţa sa va lua o direcţie cu totul
nouă. Se retrage în singurătate, la casa părintească, spre a trăi de
aici !nainte numai pentru Dumnezeu şi pentru grija sufletului
său. Işi consacră talentul combaterii rătăcirilor ereticilor, apărării
credinţei ortodoxe, preamăririi lui Dumnezeu şi a Sfinţilor Lui.
Pe la 402/403 face o călătorie la Roma, unde va sta câtva
timp, vizitând monnin~ele martirilor. Şederea sa la Roma va fi un
moment de răscruce. In calitate de creştin, simţea o profundă
repulsie faţă de erezii şi păgânism. Prudenţiu adună şi îşi pune în
ordine opera sa literară. În prefaţa la colecţia sa de scrieri, el îşi
face o autobiografie, schiţând totodată un program de lucru şi de
viaţă. „Acum, la sfârşitul vieţii, sufletul meu se leapădă de ne-
bunie. Cel puţin cu glasul, dacă nu mai e în stare cu lucrarea, el
înalţă laude lui Dumnezeu. Zi şi noapte, fără încetare, Îi voi cânta
PATROLOGIE 361
Domnului în cântări, voi respinge ereziile şi voi explica credinţa

cea dreptmăritoare, voi distruge templele păgânilor şi voi ucide
zeii tăi, Roma ! Îmi voi închina poemele martirilor şi îi voi lăuda
pe Apostoli". Se va reîntoarce acasă. Pe la anul 405 îşi publică
colecţia lucrărilor sale şi de la acea dată nu mai avem niciun fel
de informaţii despre el.
Opera lui Prudenţiu constă din 8 cărţi în versuri, dintre care
numai una nu este amintită de el în poemul introductiv.
1. Cathemerinon liber (lmne pentru fiecare zi). Conţine 12
poeme lirice, foarte lungi, în diferiţi metri, versurile fiind de o rară
frumuseţe artistică. Unele dintre ele au fost folosite în Liturghia
romană. În centrul poeziilor lui Prudenţiu stă Hristos. Primele 6
sunt destinate diverselor momente din zi: în zori, dimineaţa, îna-
inte de masă, după-masă, la aprinsul lămpii, înainte de culcare;
apoi, imne pentru post, pentru morţi, pentru Crăciun şi Bobotează.
2. Aphoteosis. Are caracter polemic şi este îndreptată împo-
triva ereticilor şi iudeilor. După ce autorul face o mărturisire de
credinţă şi o introducere, combate pe patripasienii (vers. 1-177), pe
sabelienii (178-320) şi pe iudeii care neagă Trinitatea (321-550).
Contra ebioniţilor dovedeşte divinitatea Mântuitorului (551-781),
iar contra maniheilor, realitatea umanităţii sale (952-1061). Versu-
rile 782-951 fac o digresiune în operă, unde tratează despre natura
sufletului. Opera are un caracter hristologic. Poemele, printr-un
înalt elan al credinţei, apără în perfectă cunoştinţă dogmatică şi
istorică adevărul ortodox despre umanitatea şi dumnezeirea lui
Hristos, precum şi despre existenţa şi lucrarea celorlalte două
Persoane ale Sfintei Treimi. Sunt expuse pe larg raporturile Per-
soanelor trinitare, dar miezul poemului îl constituie persoana lui
Hristos. Unele episoade, ca de pildă acela al răspândirii numelui
de Hristos la atâtea popoare sau ca acela al sufletului, sunt de o
frumuseţe lucreţiană.
3. Psychomachia (Lupta sufletului) ne oferă primul poem
alegoric în limba latină, care, în 915 hexametri şi 68 versuri intro-
ductive, ne redă lupta din sufletul omenesc între virtuţile creştine
şi viciile păgâne. Este o operă morală, cu tendinţă alegorizantă,

şi care, prin spiritul ei filocalic, a stat la baza întregului Ev Me-
diu, constituind un excelent izvor de inspiraţie pentru pictori şi
sculptori. Virtuţile sunt îndemnate de credinţă, care înlătură ido-
latria, castitatea înfrânge pofta ruşinoasă, răbdarea învinge mânia,
umilinţa învinge îngâmfarea, cumpătarea înlătură dezmăţul, care
luptă nu cu arme, ci cu petale de viorele şi trandafiri, milostenia
răpune lăcomia, iar înţelegerea, erezia. Datorită faptului că Pru-
denţiu personifică aceste noţiuni şi le atribuie discursuri şi atitu-
dini ca ale lui Homer şi Virgilius, critica modernă a apreciat cu
asprime această operă.
4. Hamartigenia (Originea păcatului). Tratează despre origi-
nea răului (păcatului). Este o combatere a dualismului gnostic,
împotriva lui Marcion, care învaţă că răul (păcatul) îşi are origi-
nea într-un zeu inferior. Autorul susţine că nu Dumnezeu este
cauza răului, ci demonul, îngerul cel căzut, care a şi îndemnat pe
om la păcat. Dumnezeu a permis ca omul să cadă în păcat, dar nu
este El Acela care a provocat această cădere. Zeul inferior este
trist, s_rud, înşelător, orgolios, este un înger degenerat care a creat
răul. Intre versurile 699 şi următoarele arată că liberul arbitru
joacă un rol deosebit. Între versurile 824 şi 858, anticipând pe
Dante şi Milton, Prudenţiu descrie realist iadul şi raiul, cu ele-
mente din mitologia păgână, îndeosebi virgiliană. Opera constă
din 966 versuri hexametri, precedaţi de o prefaţă în 63 de versuri.
5. Peristephanon (Despre cununile martirilor). Este o colec-
ţie de 14 irnne, în care se istoriseşte şi se preamăreşte viaţa şi
moartea unor martiri din Spania sau din altă parte (ex. Sf. Petru,
Pavel, Laurenţiu, Vincenţiu, Amian, Ipolit ş.a.). Aceste irnne au
un caracter epic liric şi se inspiră din tradiţia populară.
6. Dittochaeon (cuvânt compus din 3t-n6c; - dublu şi T, oxft -
aliment, hrană, deci hrană dublă). Este importantă pentru istoria
artei. Este o colecţie de 40 de inscripţiuni; fiecare inscripţie constă
din 4 versuri, în care se descriu pe scurt obiecte sau fapte din Ve-
chiul şi Noul Testament. Aceste inscripţiuni probabil că au fost
destinate să fie puse sub icoane, care reprezentau diferite scene;
PATROLOGIE 363
spre ex.: Adam şi Eva, Cain şi Abel, Iosif recunoscut de fraţii săi,
Gavriil şi Maria, Botezul lui Hristos, Cinci pâini şi doi peşti etc.
7. Contra Symacadium libri duo. Aici combate încercările
părţii păgâne din Senatul roman de a introduce zeităţi păgâne
în sala de şedinţă a Senatului. În prima carte (658 hexametri)
face procesul păgânismului roman, în special al cultului soarelui
(Mithra); iar în a doua (1131 de hexametri) combate punct cu
punct memoriul prezentat de Simah în anul 384 împăratului
Valentinian II (375-392). Simah, prefectul Romei şi apărătorul
păgânismului, censor de două sau de trei ori (în 382, 384 şi pro-
babil şi în 403 sau 404), cerea reintroducerea în Curie (sala de
şedinţe a Senatului) a altarului zeiţei Victoria, înlăturat de acolo
de împăratul Gratian (375-383), dar cererea a fost combătută cu
succes mai înainte de Sf. Ambrozie (ţ 397), iar la 403 de către
Prudenţiu, prin lucrarea de faţă.
Doctrina lui Prudenţiu este în general ortodoxă, în special

învăţătura despre Sfânta Treime. Despre divinitatea Mântuitoru-
lui şi umanitatea Lui vorbeşte în lucrarea sa, Apotheosis. Are o
învăţătură ortodoxă despre originea răului şi arată că răul vine de
la demon, îngerul cel căzut. Arată lupta care se dă în sufletul
omenesc între virtuţile creştine şi viciile păgâne, între credinţă şi
idolatrie, între umilinţă şi îngâmfare, între armonie şi ceartă etc.
Când vorbeşte despre Sfântul Duh, se pare că Prudenţiu admite
purcederea Lui şi de la Fiul.
Caracterizare. Prudenţiu este incontestabil cel mai mare

poet al antichităţii creştine în Occident. El a dorit să contribuie
prin operele sale la glorificarea credinţei Bisericii şi a distrugerii
ideilor păgâne şi eretice. Cu o artă remarcabilă, el dă o formă
poetică chiar şi la temele cele mai aride: el are o bogată imagi-
naţie, o sensibilitate profundă şi o limbă foarte frumoasă, a stat
sub influenţa lui Pindar şi Horaţiu, fiind socotit ca un elev al lor.
Este un maestru în prozodie. Geniul său a dezvoltat forme artis-
tice complet noi. Cu Psyhomachia el a creat epopeea alegorică şi
a reuşit să dea epigramelor sale o alură logică sau lirică. Imnele

sale răspund la un sentiment curat estetic şi nu sunt ca cele ale lui
Ambrozie destinate uzului liturgic. Prudenţiu a fost, pentru Evul
Mediu, poetul cel mai admirat şi cel mai citit, ceea ce a făcut ca
opera lui să fie transmisă prin mai mult de 300 de manuscrise,
păstrându-se cam 10. OOO de versuri.
BIBLIOGRAFIE
EDIŢII ŞI TRADUCERI: J. P. Migne, PL 59, 767-1078; PL 60, 11-594.

CPL 1437-1446. CSEL 61. CCL 126. I. GUILLEN - I. RODRIGUEZ, Obras
completas de Aurelio Prudencio, BAC 58, Madrid, 1950. I. R. HERRERA,
Obras completas de Aurelio Prudencio, BAC, 427, Madrid, 1981.
trologie, 1956, pp. 264-267. Idem, Chipul Sfântului Ciprian în panegiri-
cile Sfântului Grigorie de Nazianz şi Prudenţiu, în rev. S.T., nr. 3-4/1961,
pp. 123-149. Idem, Prosopopeea Romei la Simah, Sfântul Ambrozie şi Pru-
denţiu, în rev. S.T., nr. 7-8/1970, pp. 493-508. REMUS Rus, op. cit., p. 727.
Literatură străină: A. PUECH, Prudence, Paris, 1888. J. BERGMAN, A. Pru-
dentius Clemens, der grăsste christliche Denker des Altertums, Dorpat,
1922. F. X. SCHUSTER, Studien zu Prudentius, Frefcing, 1909. B. M. PEEBLES,
The Poet Prudentius, New York, 1951. R. HERZOG, Die allegorische Dicht-
kunst des Prudentius, Miinchen, 1966. L. PADOVESE, La cristologia di Au-
relio Clemente Prudenzio, Roma, 1980. W. LocK, art. Prudentius, Marcus(?)
Aurelius Clemens, în Smith-Wace, IV, pp. 500-505. O. BARDENHEWER, Pa-
trologie, III, pp. 440-443. J. TIXERONT, Patrologie, pp. 326-330. F. CAYRE,
I, pp. 241-544. B. ALTANER -A. STUIBER, op. cit., 1980, pp. 407-409. F. L.
CROSS, art. Prudentius Aurelius Clemens, în ODCC, p. 1138. R. ELLIS
MESSENGER, Aurelius Prudentius Clemens. A Biographical Study. Biblio-
graphy, în J.-M. F. MARIQUE, Leaders of the lberian Christianity, Jamaica
Plains, Mass., 1962, pp. 81-102. J. QUASTEN, Patrology, IV, pp. 281-296,
cu bogată bibliografie. J. FONTAINE, Prudence, în DECA, II, pp. 2133-2136
(vezi şi bibliografia). S. DbPP, Prudentius, în LACL, pp. 522-525, cu
bibliografie.
Supliciu Sever
Viaţa
S-a născut pe la anul 360 dintr-o familie de nobili, în Aqui-
tania. După ce şi-a terminat studiile de retorică la şcoala din Bur-
digala (Bordeaux) - unde a fost coleg cu Paulin de Nola - se de-
dică avocaturii, carieră în care a obţinut succese strălucite, atât
datorită talentului oratoric cu care era înzestrat, cât şi a vastelor
cunoştinţe juridice şi a deosebitei formaţii literare. Se va căsători
cu fiica unei bogate familii de consuli, dar, după o scurtă convie-
ţuire, soţia sa moare. Întristat de această pierdere neaşteptată şi
îndemnat de prietenul său, Paulin de Nola, şi de Martin de Tours
(cel care propaga monahismul în Galia), se retrage din rândul
laicilor şi va intra în mănăstire, călugărindu-se. O mare parte din
averea sa o va dona săracilor. Fiind mare admirator al episcopu-
lui Martin de Tours, îl vizitează pe acesta de mai multe ori şi s-a
decis să-i scrie biografia, pentru a arăta posterităţii un model de
viaţă plină de sfinţenie. Ghenadie al Marsiliei afirmă ca ar fi fost
hirotonit preot. Se pare că a fost un timp pelagian, greşeală pe
care o răscumpără, impunându-şi tăcerea până la sfârşitul vieţii,
care a şi avut loc pe la 420-425.
După ce a intrat în monahism, se consacră studiului şi asce-
zei. Din acest timp sunt cunoscute scrisorile sale. Scrisul său este
concis, cu o exprimare clară, şi este asemănător clasicilor. Mai
ales în Cronica sa imită cu succes pe istoricii clasici romani, din
care cauză a şi fost numit „Salust creştin" (după Sallustus Cris-
pus, fost istoriograf roman); de asemenea, şi pe Tacit.
Opera
1. Chronicorum libri duo, numită si Historia sacra (Istoria
sfânta). În ea tratează pe scurt istori~ iudaică şi cea creştină,
începând cu crearea lumii până la Consulatul lui Stilicon (anul

400), şi a fost scrisă în jurul anului 403. În ea face un rezumat al
istoriei după cărţile Vechiului Testament şi al istoriei Bisericii de
la moartea Apostolilor până la anul 400. E scrisă cu mult spirit
critic şi într-un stil îngrijit. Sunt forte preţioase informaţiile pe
care le dă, către sfârşitul lucrării, cu privire la priscilianism.
2. De vita Martini. Este scrisă în timpul vieţii episcopului de
Tours, dar este publicată după moartea acestuia (ţ 397). După
unii istorici şi patrologi, se pare că Supliciu ar fi preluat întâm-
plări din viaţa Sfântului f..ntonie pentru a le transfera, neschim-
bate, în viaţa lui Martin. Inseşi caracteristicile ascetismului prac-
ticat de Martin generează nu puţine probleme, fiindcă de multe
ori îi atribuie practici de origine orientală. Această origine orien-
tală este susţinută de unii şi combătută de alţii.
3. Trei epistole: către preotul Eusebiu (Contra aemulos vir-
tutum beati Martini), către diaconul Aurelius (De obitu et oposi-
tione Martini) si către soacra sa, Bassula (Quomodo Beatus
Martinus ex ha~ vita ad immortalem transiesit). În acestea se
povestesc tot despre Martin şi moartea sa.
4. Două dialoguri scrise pe la anul 404. El intenţionează să
facă o paralelă între miracolele şi virtuţile lui Martin şi cele ale
monahilor din Egipt, oferind prin aceasta un fel de completare a
biografiei lui Martin.
Operele lui Supliciu Sever, fiind scrise cu eleganţă stilistică,
într-o formă plăcută, s-au bucurat de o mare popularitate în tot
decursul Evului Mediu. Aceste opere au creat prestigiul literar al
lui Supliciu Sever.
PATROLOGIE 367
BIBLIOGRAFIE
EDIŢII ŞI TRADUCERI: J. P. MIGNE, PL 20, 95-248. CPL, 474-476. C.

HALM, CSEL 1, Viena, 1866. Traduceri: Franceză: A. LAVERTUJON, La
Chronique de Suplice Severe. Texte, traduction et commentaire, 2 vol.,
Paris, 1896-1899.
STUDII ŞI MANUALE: Literatură în limba română: REMUS Rus, op.
cit., pp. 790-791. Literatură străină: B. M. PEEBLES, Girolamo da Prato
and His Manuscripts of Sulpicius Severus, în Memoirs of the American
Academy in Rome, 13/1936, pp. 7-66. P. HYLTEN, Studien zu Sulpicius Se-
verus, Lund, 1940 (bibliografie). C. STANCLIFFE, St. Martin and His
Hagiographer. History and Miracles in Sulpicius Severus, Oxford, 1983.
S. A. BENNETI, art. Severus (18) Sulpicius, în Smith-Wace, IV, pp. 634-635.
F. L. CROSS, art. Sulpicius Severus, în ODCC, p. 1321. Idem, Patrologie,
pp. 322-323. o. BARDENHEWER, Patrologie, III, p. 421-427. F. CAYRE, I,
pp. 545-546. B. ALTANER -A. STUIBER, op. cit., 1980 p. 231. J. QUASTEN,
Patrology, IV, pp. 537-543 (bibliografie). J. FONTAINE, Sulplice Severe, în
DECA, II, pp. 2336-2338, cu bibliografie.
Vasile de Ancira
Viaţa
Este succesorul lui Marcel în scaunul episcopal al acestei
cetăţi, în anul 336, dar, din cauza opoziţiei, şi-a ocupat mai târ-
ziu scaunul. În timpul vieţii s-a bucurat de reputaţia de mare ora-
tor si savant.
'între 358-360 a fost conducătorul grupului semiarian - gru-
pare moderată-, adică a homousienilor. El nu acceptă termenul
de homoousios, pe motiv că nu se găseşte în Sfânta Scriptură. El
este aproape de ortodoxie. Sfântul Atanasie şi alţi apropiaţi spe-
rau să-l readucă în sânul Bisericii.
Se pare că nu a fost numai semiarian, dar şi pnevmatomah,
împreună cu Eustaţiu de Sevasta.
Opera
În anul 358 compune un Memoriu teologic, care se păstrează
datorită lui Epifanie. Aici exprimă doctrina semiariană. Acest
memoriu a fost scris împreună cu George de Laodiceea. Fericitul
Ieronim spune că a mai scris o lucrare împotriva lui Marcel, apoi
una despre virginitate, care a fost transmisă de către tradiţia ma-
nuscrisă sub numele Sfântului Vasile cel Mare. Prin faptul că tra-
tează unele probleme fiziologice şi că a fost medic, i se atribuie
lui Vasile de Ancira această lucrare. Se mai amintesc de la el şi
alte tratate.
PATROLOGIE 369
BIBLIOGRAFIE
EDIŢII ŞI TRADUCERI: J. P. MIGNE, PG 42, 425-444 şi PG 30, 669-809.

CPG II, 2825-2827. A. VAILLANT, De Virginitate de saint Basil (text în
slava veche), Paris, 1943.
STUDII ş1 MANUALE: Literatură în limba română: REMUS Rus,
op. cit., p. 868. Literatură străină: J. SCHLADEBACH, Basilius von Ancyra.
Eine historisch-philosophische Studie, Diss. Leipzig, 1898. J. GUMMERUS,
Die homăusianische Partei bis zum Tode des Konstantius, Leipzig, 1900.
E. VENABLES, art. Basilius of Ancyra, în Smith-Wace, I, pp. 281-282. J.
QUASTEN, Patrology, III, pp. 201-203. M. SIMONETTI, Basile d'Ancyre, în
DECA, I, pp. 348-349. T. BbHM, Basilius von Ancyra, în LACL, p. 99, cu
bibliografie.
Marcel de Andra
A fost episcopul Ancirei, în Galatia. A trăit în timpul împă

raţilor Constantin şi Constanţiu. În calitatea de episcop al Ancirei,
a participat la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325), făcând
parte din gruparea ortodoxă. Din cauza aversiunii faţă de arieni,
a suferit multe neplăceri, ajungând să fie chiar depus din scaun.
Pe la anul 335 a scris un tratat împotriva sofistului Asterie de
Capadocia. Titlul exact al scrierii nu se cunoaşte. Din el s-au păs
trat numai 129 de frag_mente la Eusebiu de Cezareea, care a scris
împotriva lui Marcel. In acest tratat, Marcel, încercând să expună
doctrina despre Sfânta Treime, se apropie de doctrina lui Sabelie
şi, de aceea, sinodul arian din Constantinopol (din 336) îl va depune
şi va fi exilat. Din exil se întoarce la 337, iar în 338 va fi din nou
exilat. Sfântul Atanasie l-a sprijinit un timp pe Marcel, dar nu l-a
mai aeărat din momentul când a văzut că susţine erezia lui Sa-
belie. Impotriva acuzaţiilor de sabelianism aduse de Asterie, Apo-
linarie şi alţii, Marcel se va apăra prin comuniu!1ea sa cu epis-
copul Iuliu al Romei şi cu Atanasie al Alexandriei. In anul 340 face
în Roma, paintea papei Iuliu (337-352), o mărturisire de credinţă
ortodoxă. In Orient erau atotstăpânitori arienii, de aceea a căutat el
sprijin la ortodocşii care nu stăteau sub stăpânirea ariană, fapt în
urma căruia Sinodul din Roma (341 ), precum şi cel din Sardica
(343) îl recunosc drept ortodox. După aceasta se reîntoarce în
Ancira, de unde la 347 este din nou exilat. Canonul I al Sinodului
II Ecumenic din 381 îl va condamna ca eretic. Moare în anul 374.
În ceea ce priveşte opera lui, Ieronim consemnează faptul că
Marcel a scris numeroase volume, în care tratează diferite pro-
bleme. A scris mai ales împotriva arienilor. Celelalte sunt proba-
bil diferite apologii, scrisori şi mărturisiri de credinţă, pe care le-a
făcut cu scopul de a se apăra. Nu se păstrează decât mărturisirea
de credinţă făcută papei Iuliu I.
PATROLOGIE 371
Din opera care ne-a rămas putem extrage doctrina lui

Marcel. El susţinea că Logosul era în Tatăl înainte de facerea
lumii, că facerea lumii reclamă o activitate eficace şi că Logosul
a ajuns Creatorul lumii. Logosul, înainte de aceasta, pregătea în
mod intelectual lumea în interiorul Tatălui, după cuvântul lui
Solomon: „ Când făcea cerul Eu eram cu El". Marcel respinge
expresia trei Ipostase şi preferă expresia monada care se ampli-
fică. Interpretând în sens strict cuvântul homoiousios, el neagă
faptul că Fiul e născut şi că e Persoană. Înainte de întrupare nu
exista Fiu al lui Dumnezeu.
BIBLIOGRAFIE
EDIŢII ŞI TRADUCERI: CPG 2800-2806. C. H. G. RETTBERG,
Marcelliana, Gottingen, 1794. W. GERICKE, Marceli von Ancyra, Halle,
1940, pp. 192-244. Traduceri: Germană: E. KLOSTERMANN, Eusebius'
Werke, GCS, voi. 4, Berlin, 1906, pp. 183-214; 214-215 . Italiană: G.
MERCAT!, Note di letteratura biblica e cristiana antica, ST 5, Roma, 1901,
pp. 87-98: Anthimi Nicomediensis episcopi et martyris de sancta ecclesia.
STUDII ş1 MANuALE: Literatură în limba română: REMus Rus, op. cit.,
p. 536. Literatură străină: T. ZAHN, Marcellus von Ancyra. Ein Beitrag
zur Geschichte der Theologie, Gotha, 1867. F. LOOFS, Die Trinitătslehre
Marcells von Ancyra und ihr Verhăltnis zur ălteren Tradition, Sitz. der.
Preuss. Akad. derW., 1902, pp. 724-781. W. GERICKE, Marceli vonAncyra.
Der Logos-Christologe und Biblizist. Sein Verhăltnis zur antiochischen Theo-
logie und zum Neuen Testament, Halle, 1940 (traducerea este pe alocuri
imprecisă). G. W. H. LAMPE, Exegesis of some Biblica! Texts by Marcellus
of Ancyra and Pseudo-Chrysostom's Homily on Ps. 96, J.Th.St. 49/1948,
pp. 169-175. E. SCHWARTZ, Der Sogenannte Sermo defide des Athanasius,
Miinchen, 1925. F. SCHEIDWEILER, Marceli von Ancyru, ZNW 46/1955,
pp. 202-214. A. HARNACK, Geschichte der altchristlichen Literatur bis
Eusebius, 2, 2, Leipzig, 1904, pp. 158-160. E. FFOULKES, art. Marcellus of
Ancyra, în Smith-Wace, III, pp. 808-813 . 0. BARDENHEWER, Patrologie, III,
pp. 117-122. B. ALTANER -A. STUIBER, op. cit., 1980, pp. 86; 224; 227 ş.u.;
289. J. QUASTEN, Patrology, III, pp. 197-201. F. L. CROSS, art. Marcellus,
în ODCC, pp. 869-870. CH . .KANNENGIESSER, Marcel d'Ancyre, în DECA,
II, pp. 1536-1537, cu bibliografie. G. FEIGE, Marceli vonAncyra, în LACL,
pp. 420-421 , cu bibliografie.
Asterie al Amasiei
Viaţa
A fost la început retor, iar din anul 385 episcop de Amasia,
în Pont. Va fi urmaşul lui Eulalios la episcopat. Este renumit pen-
tru elocinţa sa. Din scrierea lui se vede că stăpânea bine atât
Sfânta Scriptură, cât şi cultura clasică. Nu este un scriitor de talia
lui Vasile cel Mare sau Grigorie de Nazianz, dar în operele lui se
resimte influenţa de şcoală şi de gust ale secolului al IV-lea mai
bine ca la Sfântul Vasile şi Sfântul Grigorie de Nazianz. Activi-
tatea sa a fost mai mult misionară, a încercat să îndrepte morali-
tatea contemporanilor. Este un scriitor prin excelenţă moralizator.
Opera
În colecţia Afigne se păstrează 14 omilii şi panegirice în cin-
stea martirilor. In omilii critică pe cei ce purtau haine pictate cu
scene evanghelice, combate lăcomia - bogatul nemilostiv şi săra
cul Lazăr; combate diferite practici, mai ales cea a cadourilor la
sărbători, în special la Anul Nou. Este importantă această omilie,
deoarece ne prezintă modul în care se serbau Calendele şi com-
bate participarea creştinilor la această sărbătoare păgână. Este
scrisă pe la anul 400. Panegiricile sunt consacrate Sfântului Şte
fan, primul mucenic, Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, Sfântului
Focas. Are o omilie despre Sfinţii Martiri - este mai mult o apolo-
gie a martirilor faţă de păgâni şi evrei. Deşi sub influenţa literară
a sofismului şi sub cea morală a stoicismului şi a cinismului, As-
terie este totuşi un moralist creştin de prim rang, aşa cum reiese
din diferitele probleme pe care le tratează, probleme de etică so-
cial~ în care combate luxul, lăcomia, bogăţia rău folosită, divor-
ţul. lndeamnă pe preoţi la bunătate şi dragoste, având model pe
Iisus Hristos. Sinodul VII Ecumenic citează o omilie a sa şi o
aduce în sprijinul dogmei despre cinstirea icoanelor.
PATROLOGIE 373
BIBLIOGRAFIE
EDIŢII ŞI TRADUCERI: J. P. MIGNE, PG 40, 163-478. CPG, 3260-3265.

Traduceri: Franceză: C. DATEMA, Les homelies XV et XVI d'Asterius
d'Amasee, SEJG, 2311978-1979, pp. 63-93. Engleză: H. ANDERSON - E. J.
JOHNSON, Ancient sermons for modern times by Asterius of Amasea, New
York, 1904. C. DATEMA, Asterius of Amasea. Home/ies I-XIV Text, Intro-
duction and Notes, Leiden, 1970. Română: ASTERIE AL AMASIEI, Omilii şi
predici, trad. de Pr. D. FECIORU, în Izvoarele Ortodoxiei, nr. 8/1946.
STUDII ŞI MANUALE: Literatură în limba română: DUMITRU FECIORU,
Asterie al Amasiei. Viaţa şi opera, în B.O.R., 55/1937, pp. 624-694. Idem,
Asterie Episcopul Amasiei, viaţa şi opera, Bucureşti, 1938. I. G. COMAN,
Patrologie, 1956, pp. 188-189. Ierom. Magistr. NESTOR VORNICESCU, Com-
baterea nedreptăţilor sociale în cuvântările Episcopului Asterie al Ama-
siei, în rev. S.T., nr. 7-8/1956, pp. 454-462. GABRIEL POPESCU, Observaţii
omiletice asupra cuvântărilor Episcopului Asterie al Amasiei, în rev. G.B.,
nr. 7-8/1961, pp. 608-621. Protos. ADRIAN HRIŢCU, Asterie al Amasiei şi
opera sa, în rev. M.M.S., nr. 5-611965, pp. 409-415 . Drd. Diac. MARIN
SAVA, Idei dogmatice şi morale în opera episcopului Asterie al Amasiei, în
rev. S.T., nr. 9-10/1969, pp. 715-725. Drd. IOAN POPA, Asterie al Amasiei
ca predicator, în rev. S.T., nr. 5-6/1971, pp. 363-375. IOAN V. GEORGESCU,
O cuvântare mai puţin cunoscută a Sfântului Asterie al Amasiei, în rev.
M.0., nr. 11-12/1973, p. 989. Pr. Drd. MIRON ERDEI, Tematica predicilor
Episcopului Asterie al Amasiei, în Revista Teologică, nr. 2/1994, pp. 60-72.
REMUS Rus, op. cit., p. 82. Literatură străină: M. BAUER, Asterios, Bischof
von Amasea. Sein Leben und seine Werke, Wiirtzburg, 1911. G. J. M.
BARTELINK, Text-kritisches zur sechsten Homilie des Asterius von Amasea,
în Glotta 53/1975, pp. 242-244. 0. BARDENHEWER, Patrologie, III, pp.
228-230. B. ALTANER -A. STUIBER, op. cit., 1980, p. 309. J. QUASTEN, Pa-
trology, III, pp. 300-301. S. J. Vorcu, Asterius d'Amasee, în DECA, I,
pp. 281-282. W. SPEYER, Asterius von Amasea, în LACL, pp. 55-56.
Amfilohie de leonin
Viaţa
S-a născut în Capadocia, pe la anul 340. A fost prieten bun

cu cei trei Capadocieni. A studiat la Antiohia, unde a fost disci-
polul celebrului sofist Libaniu. După terminarea studiilor va merge
la Constantinopol, unde va deveni avocat. În urma unei nedrep-
tăţi ce i se face aici (a suferit o condamnare nejustă), după ce a
practicat avocatura cam 6 ani (364-370), părăseşte cariera, se re-
trage în pustiu şi se dedică vieţii ascetice. Fiind o persoană cultă,
era mult stimat de către contemporanii săi, care se exprimau de-
spre el în termeni plini de admiraţie. Vasile cel Mare, în anul 373,
având mare încredere în el şi fiindu-i prieten, îl va hirotoni ca
episcop de Iconiu, în Licaonia. Ca episcop, participă la anul 381
la Sinodul II Ecumenic din Constantinopol, iar în anul 390 pre-
zidează sinodul din Side, în Pamfilia, convocat pentru a condam-
na pe mesalieni sau euhiţi. Aceştia constituiau o sectă care vedea
în rugăciuni unicul mijloc de mântuire. În anul 394 îl găsim par-
ticipând la un sinod din Constantinopol. De acum înainte nu mai
ştim nimic despre el. A murit probabil în anul 403.
Amintirea lui se prăznuieşte la 23 noiembrie. A fost un epis-
cop echilibrat, cumpătat în vorbe şi scris; nu scria şi nu vorbea
decât cu scopuri bine definite şi practice. Era zelos pentru cre-
dinţă, conştiincios în îndeplinirea îndatoririlor, păstor bun şi om
energic. A fost mai mult păstor de suflete decât filosof şi orator.
Opera
A scris mult, dar numai puţine din scrierile lui s-au păstrat în
întregime. Între acestea sunt:
PATROLOGIE 375
1. O epistolă, scrisă în numele sinodului din Iconiu de la 376,

în care tratează despre dumnezeirea Sfântului Duh. E îndreptată
contra pnevmatomahilor.
2. O poemă Către Seleucos, nepotul generalului Traian, pe
care îl îndeamnă la muncă şi virtute. Mai tratează probleme trini-
tare şi hristologice. Această operă era cuprinsă între operele lui
Grigorie de Nazianz, dar critica mai nouă o atribuie lui Amfilohie.
3. Opt cuvântări, în care se cuprind şi cuvântarea la Înju-
mătăţirea praznicului şi omiliile descoperite de Holl şi Picker.
4. Aproape în întregime s-a păstrat şi lucrarea sa intitulată
Contra encratiţilor (cei care se abţineau de la căsătorie, vin, mân-
care de carne).
Lucrarea Despre Duhul Sfânt, pe care o aminteşte Fer. Ie-
ronim, s-a pierdut. La fel s-au pierdut şi câteva omilii şi epistole.
Lucrarea Către Seleucos, despre cărţile canonice ale Sfintei
Scripturi, a fost primită în colecţia canoanelor bisericeşti şi deci
are autoritate canonică.
BIBLIOGRAFIE
EDIŢII ŞI TRADUCERI: J. P. MIGNE, PG 39, 9-130 (incomplet). Iambi

ad Seleucum în PG 37, 1577-1600. CPG 3230-3254. G. FICKER, Amphi-
lochiana, I, Leipzig, 1906. E. 0BERG, Amphilochii lconiensis Iambi ad
Seleucum, PTS 9, Berlin, 1969.
STUDII ŞI MANUALE: Literatură în limba română: C(ALISTRAT
0RLEANU), Amfilohie Episcopul lconiei, în rev. B.O.R., nr. 3/1899(-1900),
pp. 244-259. REMUS Rus, op. cit., p. 39. Literatură străină: K. HoLL,
Amphilochius von lkonium in seinem Verhăltnis zu den grossen Kappa-
docien, Tiibingen, 1904. O. BARDENHEWER, Patrologie, III, pp. 220-228.
B. ALTANER -A. STUIBER, op. cit., 1966, p. 308 ş.u. J. QUASTEN, Patrology,
III, pp. 296-300. S. J. Vmcu, Amphiloque d'lconium, în DECA, I, p. 104.
G. RbWEKAMP, Amphilochius von lconium, în LACL, pp. 23-24, cu biblio-
grafie. B. BALDWIN, Amphilochios of lkonion, în ODB, I, p. 80. U. VOLP,
Amphilochius von Iconium, în M. VINZENT (Hg.), unter Mitarbeit von
ULRICH VoLP und ULRIKE LANGE, Metzler Lexikon Christlicher Denker,
Stuttgart, 2000, pp. 25-27.
Vincentiu de Lerin
'
S-a născut în Galia şi a urmat o scurtă carieră militară. După

o tinereţe zbuciumată, s-a călugărit într-o mănăstire întemeiată la
începutul secolului al V-lea de Honorat, ulterior arhiepiscop de
Arles, în insula din apropierea Marsiliei, Lerin, azi St. Honorat;
a fost monah aici, semipelagian şi adversar al Fer. Augustin.
Istoricul Ghenadie subliniază în special priceperea sa ca exe-
get al Scripturilor şi istoric al doctrinei creştine. Împreună cu Sal-
vianus (episcop de Martigny, pe la sfârşitul secolului al V-lea), a
fost unul din mentorii lui Salonius (Episcop de Geneva) şi Vera-
nus, fiul lui Euchieriu, episcop de Lyon (ţ 450).
În anul 434 a scris - sub pseudonimul Peregrinus - o lucrare
în două volume, intitulată Commonitorium, dar volumul al Ii-lea
a dispărut înainte să ajungă să-l multiplice, aşa încât nu-l cunoaş
tem decât dintr-un rezumat pe care l-a făcut el însuşi la sfârşitul
celui dintâi. Din acest rezumat deducem faptul că se ocupa de
Sinodul al Iii-lea Ecumenic. Volumul I prezintă în mod savant
problema normei de credinţă şi, în legătură cu aceasta, problema
progresului în teologia dogmatică. Sfânta Scriptură nu poate fi
normă suficientă pentru deosebirea credinţei ortodoxe de părerile
eretice, deoarece ea, datorită înţelesului ei adânc, e interpretabilă
în multe sensuri, de aceea trebuie să recurgem la Sfânta Tradiţie
şi să interpretăm cu ajutorul ei Sfânta Scriptură. Norma de cre-
dinţă se compune deci din două elemente: „primum scilicet divi-
nae legis autoritate, turn deinde Ecclesiae catholicae traditione".
Tradiţia însă trebuie şi ea fixată. Autoritatea competentă este Si-
nodul Ecumenic. Vincenţiu de Lerin precizează că „în cazul în
care nu avem o formulare autentică cu privire la vreo ţnvăţătură,
căutăm să o culegem din scrierile Sfinţilor Părinţi". In această
căutare alegem texte sau formule care se găsesc la cât mai mulţi
PATROLOGIE 377
şi la cât mai vechi Părinţi bisericeşti. „Magnopere curandum est,

ut id teneamus, quod ubique, quod semeper, quod ab omnibus
creditum est... sed hoc ita Deum fiat, si sequamur universitatem,
antiquitatem consensionem" (cap. 2). Acest principiu e aplicat
apoi la multe exemple: Donat, Arie, Fotin, Apolinarie, Nestorie,
Origen, Tertulian etc. (c. 28-40). Problema concilierii principiu-
lui vechimii ce se cere tradiţiei este legată cu cerinţa progresului
teologiei dogmatice şi cu a sporirii învăţăturii bisericeşti. Declară
că acest progres şi spor trebuie să existe, dar nu prin adaosuri
care ar forma inovaţii, ci prin dezvoltarea şi lămurirea cuprinsu-
lui dogmelor ce se găsesc în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Tradiţie
cea veche, aşa cum se dezvoltă planta din sămânţă, sau cum creş
te trupul omenesc rămânând acelaşi. Dogma, sensul şi definiţia
învăţăturii rămân aceleaşi, numai înţelegerea ei sporeşte, devenind
mai explicită, şi concluziile din ea se înmulţesc. „Depărtează-te,
zice Sf. Apostol Pavel, de nelegiuitele înnoiri de cuvinte". Ce în-
seamnă nelegiuirile ? Cele ce nu au nimic sfânt, nimic pios, cele
cu totul străine de sanctuarele Bisericii, care este templul lui Dum-
nezeu. „De nelegiuitele înnoiri de cuvinte", zice; înnoiri de cuvinte,
adică înnoiri de dogme, în lucruri, în păreri, înnoiri potrivnice
vechimii şi trecutului (c. 24). Astfel de înnoire e şi învăţătura
unor contemporani, că Dumnezeu îi duce pe unii fără aportul lor,
fără ca ei să ceară să li se dea sau să bată spre a li se deschide, ci
numai prin dorinţa lor specială sau chiar personală, la mărturisire.
Aici se pare că Vincenţiu trădează convingeri semipelagiene.
Din recapitularea ambelor comentarii (instruiri), aflăm că în
al doilea, care s-a pierdut, aplica principiile sale despre carac-
terul de inovaţii al ereziilor şi despre criteriile ortodoxiei faţă de
nestorianism. Demonstrează că şi sinodul din Efes la fel a pro-
cedat, opunând învăţăturilor lui Nestorie adevărurile exprimate
de zece părinţi anteriori.
În cap. 23 al Cornrnonitoriurnului, expune hristologia cu ace-
leaşi cuvinte şi expresii ca şi Simbolul atanasian („quinque vuit
salvus esse"), de aceea se pare că el ar fi autorul acestui Simbol.
Fiind un adversar al Fer. Augustin, Vincenţiu l-a combătut

într-o lucrare intitulată Obiectionem, dar care s-a pierdut şi pe
care o cunoaştem numai din combaterea pe care a făcut-o Prosper
de Aquitania. Aici este prezentat ca semipelagian. Unii cercetă
tori înclină să creadă că nu este opera lui Vincenţiu.
Comentariul ni-l prezintă ca pe un scriitor cu metodă ştiinţi
fică, cu plan bine definit, argumentare logică, expunere clară şi
limbă curată şi uşoară. A fost un adevărat om de ştiinţă.
Moare înainte de 450.
BIBLIOGRAFIE
EDIŢII ŞI TRADUCERI: J. P. MIGNE, PL 50, 630-686. J. MADOZ, Ex-

cerpta Vincentii Lerinensis, în Estudios Orientales, Madrid, 1940. Tradu-
ceri: Engleză: R. S. MoxoN, The Commonitorium of Vincentius of Lerins,
Cambridge, 1915. Română: Pr. Dr. MIRCEA CRICOVEAN, Vinceţiu din
Lerini - Commonitorium. Studiu analitic şi traducere, editura Ernia, Deva,
2006, 182 p.
Patrologie, 1956, p. 249-50. Pr. Dr. MIRCEA CRICOVEAN, Deosebirea din-
tre dreapta credinţă şi erezie după Vincenţiu de Lerin, în rev. Teologia,
nr. 2/2006, pp. 55-65. Idem, Apărători ai dreptei credinţe după Vincenţiu
de Lerin, în rev. Teologia, nr. 3/2006, pp. 44-56. Idem, Aspecte dogmatice
în opera lui Vincenţiu din Lerini, în rev. Altarul Banatului, nr. 10-12/2006,
pp. 63-77. REMUS Rus, op. cit., p. 887. Literatură străină: J. MAooz, El
concepto de la Tradition en San Vicente de Lerins, în Analecta Gregoriana
5, Roma, 1933. J. G. CAZENOVE, art. Vincentius (9), în Smith-Wace, IV,
pp. 1153-1150. J. TIXERONT, Patrologie, pp. 365-366. Idem, Hist. dogm.,
III, pp. 324-334. 0. BARDENHEWER, Patrologie, IV, pp. 579-582. F. CAYRE,
II, 163-166. G. BARDY, în DTC., XV, pt. 2, 1950, col. 3045-3055. B. AL-
TANER -A. STUIBER, op. cit.' 1980, p. 454, cu bibliografie. J. QUASTEN, Pa-
trology, IV, pp. 546-551, cu bibliografie. F. L. CRoss, Vincent of Lerins, S.,
în ODCC, p. 1442. A. HAMMAN, Vincent de Lerins, în DECA, II, p. 2554,
cu bibliografie. H.-L. BARTH, Vinzenz von Lerins, în LACL, p. 629, cu
bibliografie.
Afraate
Viaţa
Despre viaţa lui avem foarte puţine date. Probabil s-a născut
pe la anul 280, din părinţi păgâni. După ce s-a încreştinat, intră
în monahism, iar ca urmare a unei vieţi dedicate cu totul lui
Hristos, este ales episcop, probabil la Mar Mattai, aproape de
Mosul, în regatul perşilor. Cu acest prilej, primeşte şi numele de
Iacob, din care cauză mai târziu a fost confundat cu Iacob de
Nisibis. Aici va întemeia o mănăstire care va deveni celebră, cu
numele Sf. Matei. Trăitor în regatul perşilor, va primi califica-
tivul de „înţeleptul Persiei". Moare după anul 345.
Opera
De la el s-a păstrat 23 de mici tratate sau epistole, numite şi
cuvântări, omilii sau demonstraţii, care indică şi timpul în care
au fost redactate. Fiecare epistolă începe cu o literă din alfabetul
sirian, după ordinea lor: primele 10 în 337, următoarele 12 în 344.
Textele acestor epistole au pe margine, uneori, numele autoru-
lui-episcop când ca Iacob, când ca Afraate. În ele tratează diferite
probleme dogmatice (înviere, hristologie, arătând că Hristos este
adevăratul Dumnezeu, că este Fiul lui Dumnezeu), morale (de-
spre post, rugăciune, penitenţă, despre deosebirea mâncărurilor,
blândeţe), apologetice şi ascetice.
Afraate scrie într-un stil greoi şi prolix, dar opera lui este
importantă atât din punct de vedere teologic, cât şi pentru istoria
interioară a Bisericii şi a monahismului persan.
Doctrina
Afraate, trăind la o distanţă destul de mare de Constantino-
pol şi Antiohia, deci de centrele controverselor teologice, nu a
fost amestecat .în aceste controverse. El, fără să facă cercetări
speculative, s-a mulţumit să-şi trăiască credinţa şi să o facă pe

aceasta să trăiască şi în cei din jurul său. Tendinţa lui era ca să
coordoneze învăţăturile Sfintei Scripturi şi să le lămurească cu
câteva explicaţii dintr-o tradiţie timidă ce se înfiripase înainte de
el şi pe care a moştenit-o de la înaintaşi. Dar el este din punct de
vedere doctrinar departe de contemporanii săi, greci şi latini.
El afirmă că Dumnezeu este Unul în trei ipostasuri: Tatăl,
Fiul şi Duhul Sfânt. Fiul a venit în lume pentru eliberarea ome-
nirii de păcat; El S-a născut din Fecioara Maria şi este o Persoană
care e Dumnezeu şi om în acelaşi timp. Omul, pentru a dobândi
mântuirea, trebuie să aibă credinţă, dragoste şi nădejde şi să facă
fapte bune. Biserica este adunarea sfântă a creştinilor, ea este una
şi este condusă de păstori. Dintre Sfintele Taine, vorbeşte de Bo-
tez, care trebuie săvârşit în numele Sfintei Treimi spre iertarea
păcatelor. El se face înaintea păstorilor bisericeşti şi trebuie să
vârşit cu sinceritate. Doctorii sufleteşti, în schimb, trebuie să ţină
secretul mărturisirii. Afraate stăruie asupra învierii morţilor, pe
care o demonstrează cu argumente clasice (seminţele de cereale
care putrezesc şi totuşi germinează, cresc dar şi dau fructe) şi cu
argumentul puterii lui Dumnezeu (Demonstraţii 8, 3, 6). După
moarte, sufletul doarme până la înviere şi se află într-o stare de
inconştienţă, neputând deosebi binele de rău. El este împotriva
jurământului. Ierarhia bisericească are trei trepte: episcop, preot
şi diacon.
Eshatologia. Afraate credea că creştinul constă din trei ele-
mente: trup, suflet şi Duhul Sfânt pe care l-a primit la Botez.
Sufletul este nemuritor, dar, odată cu îngroparea trupului, e în-
gropat şi el şi rămâne până la învierea trupului într-un fel de
amorţeală. Duhul Sfânt, dacă creştinul s-a purtat rău, îl părăseşte
deja înainte de moarte, iar dacă a fost bun, se separă de el numai
la moarte. Cei morţi petrec în această stare de somn, în care ei
presimt însă fericirea sau nefericirea, după faptele lor. După
6000 de ani de la creare, lumea se va sfârşi. Acum vor învia şi
morţii, cu acelaşi trup cu care au fost îngropaţi. Cu cei drepţi se
va uni îndată Duhul Sfânt, Care îi va transforma astfel în fiinţe
spirituale, şi vor merge în felul acesta înaintea lui Hristos. Pă-
PATROLOGIE 381
cătoşii vor învia şi ei, dar trupurile lor rămân terestre, căci Duhul
Sfânt nu se va mai uni cu ele. Urmează apoi judecata, la care va
primi fiecare răsplata faptelor lui. Cei păcătoşi vor merge în iad,
unde vor suferi proporţional cu păcatele lor, iar cei curaţi vor
trece în fericirea veşnică a raiului.
BIBLIOGRAFIE
EDIŢII ŞI TRADUCERI: J. PAR1SOT, Aphraatis Sapientis Persae De-
monstrationes, în Patrologia Syriaca, pars I, voi. I, II, 1894-1907, pp. l-489
(text siriac şi traducere în latină). Textul siriac al Omiliilor editat de W.
WRIGHT, The Homelies of Aphraates, the Persian Sage, London, 1869.
Traduceri: Franceză: APHRAATE LE SAGE PERSAN, Les Exposes, SC 349,
voi. I, Exposes I-X, traduction du syriaque, introduction et notes par
MARIE-JOSEPH PIERRE, Les Editions du Cerfs, Paris, 1988. Germană: G.
BERT, Aphrahat's des persischen Weisen Homilien, în Texte und Unter-
suchungen zur Geschichte der altchristlichen Literatur 1134, Leipzig 1888.
Engleză: JOHN GWYNN, Demonstrations of Aphraat (A Select Library of
the Nicene and Post-Nicene (Christian) Fathers of the Christian Church,
2nd. Ser. 13), Oxford-New York, 1898, pp. 152-162 şi 345-412. Română:
SF. AFRAAT PERSANUL, Îndrumări duhovniceşti, trad. şi prez. de Pr. Prof.
MIHAIL GH. MILEA, în Comorile Pustiei, Editura Anastasia, 1998.
STUDII ŞI MANUALE: Literatură în limba română: Diac. Dr. I. PO-
PESCU, Omiliile luiAfraate, în rev. B.O.R„ nr. 11/(1903-)1904, pp. 1212-1219.
I. G. COMAN, Patrologie, 1956, pp. 217-218. W. WRIGHT, Iacob de Nisibe
şi Afraate, în volumul Istoria literaturii creştine siriace, trad. REMUS Rus,
Ed. Diogene, 1996, pp. 30-31. Pr. Prof. MIHAIL GH. MILEA, Opera Sfântu-
lui Afraat ca izvor omiletic, în volumul: Sfântul Afraat Persanul, Îndru-
mări duhovniceşti, Editura Anastasia, Colecţia Comorile pustiei, nr. 22,
Bucureşti, 1998, pp. 5-26. REMUS Rus, op. cit„ pp. 17-18. Literatură străină:
R. H. CONNOLLY, Aphraates and Monasticism, în Journal of Theological
Studies, VI, 1906, pp. 522-539. H. L. PASS, The Creed of Aphraates, în
Journal ofTheological Studies, IX, 1908, pp. 267-284. A. BAUMSTARK, Die
christlichen Literaturen des Orients, I, Leipzig, 1911, p. 44. R. TERZOLI,
Il tema delia beatitudine nei padri siri, Brescia, 1972, pp. 47-49. I. ORTIZ
DE URBINA, Gottheit Christi, Roma, 1933. Idem, Patrologia syriaca, Roma,
1965, pp. 46-51, cu bibliografie. B. ALTANER - A. STUIBER, op. cit., 1980,
p. 342 ş.u. R. LAVENANT, Aphraate, în DECA, I, pp. 173-174. P. BRUNS,
Aphrahat, în LACL, pp. 37-38, cu bibliografie.
Paul Orosiu
S-a născut în Bracara (Braga), în nordul Portugaliei, în a doua

jumătate a secolului al Iii-lea, pe la anul 380. Aici a slujit ca preot
şi s-a manifestat ca mare admirator al lui Augustin. De aceea, în
anul 414 îl va vizita pe Augustin în Africa, la Hippo, ca să-i ceară
ajutor împotriva priscilianismului. Cu acest prilej îi va prezenta
un Commonitorium de erore prisciallianistarum et origenistarum
(memoriu despre greşelile priscilianismului şi origeniştilor).
În acest timp, Pelagiu, propovăduitorul unei erezii pe terenul
antropologic şi soteriologic, încerca să-şi propage ereziile sale.
În acest scop, după ce îşi propovăduise învăţătura în Occident, s-a
îndreptat către Africa şi de aici în Palestina, ca om cult, care se
bucura de o aleasă preţuire în Palestina şi îndeosebi la episcopul
Ioan al Ierusalimului. Augustin, zelos pentru păstrarea neştirbită
a credinţei creştine, luptător neînfricat împotriva ereziilor, profită
de vizita lui Paul de Orosiu şi îl trimite pe acesta în Palestina ca
să-l acuze pe Pelagiu şi să dovedească că învăţătura sa este ere-
tică şi, în felul acesta, creştinii din acea parte să poată fi feriţi de
otrava sectară.
Orosiu, ajuns în Orient, a depus tot efortul să-şi îndeplineas-
că misiunea pentru care a fost trimis. Întrunindu-se un sinod în
28 iulie 451, la Ierusalim, Orosiu informează pe cei prezenţi la
sinod în legătură cu atitudinea Bisericii din Africa faţă de Caeles-
tius şi Pelagiu, care fuseseră condamnaţi la sinodul din Cartagina
din 412. Totuşi, prin faptul că Pelagiu a ştiut să se apere cu multă
dibăcie, iar Orosiu, neştiind prea bine greceşte, nu a avut posibi-
litatea să prezinte lucrurile într-o lumină destul de convingătoare,
membrii sinodului s-au abţinut să dea o hotărâre în cauză. Aici,
în Palestina, Orosiu compune şi lucrarea sa antipelagiană: Liber
PATROLOGIE 383
apologeticus contra Pelagium de arbitri libertate. La Betleeem

l-a întâlnit pe Ieronim.
La începutul anului 416 se întoarce în Africa, de unde în anul
următor pleacă în patria sa. În insula Minorca îşi întrerupe călă
toria, căci, îngrozit de războaiele care se desfăşurau în Spania, se
reîntoarce în Africa la Fer. Augustin. De aici înainte nu mai ştim
nimic de el.
În Africa, la îndemnul lui Augustin, care îl preţuia foarte
mult, ca pe un om cult şi sârguincios, Orosiu scrie istoria sa în
şapte cărţi: Historiorum adversus paganos libri, care cuprinde
timpul de la crearea lumii până la anul 417. Are mai mult carac-
ter apologetic decât istoric şi încearcă să apere religia creştină de
atacurile ce i se aduceau că ea ar fi cauza calamităţilor şi a inva-
ziei barbare în Imperiul Roman. Autorul demonstrează că lumea
şi înainte de venirea Mântuitorului a fost bântuită de războaie şi
calamităţi, că s-a aflat uneori în împrejurări mult mai grele decât
cele survenite în timpul de după Hristos. Primele şase cărţi se
ocupă cu vremurile precreştine până la întemeierea Imperiului;
cartea a şaptea arată rolul lui Hristos în evenimentele de până la
417. Opera lui Orosiu este o întregire a operei De civitate Dei a
lui Augustin. Izvoarele pe care le foloseşte autorul la compune-
rea sa sunt: Sfânta Scriptură, operele istoricilor romani şi Cro-
nica lui Eusebiu (după precizarea făcută de Ieronim). Istoria lui
Orosiu a fost foarte mult apreciată şi citită în Evul Mediu, fiind
folosită ca manual de istorie universală.
BIBLIOGRAFIE
EDIŢII ŞI TRADUCERI! J. P. MIGNE, PL 31 , 663-1174; 1174-1211;

1211-1216. C . ZAGENMEISTER, CSEL 5, Viena, 1882. G. SCHEPSS, CSEL
18, 1889, pp. 149-157. J. A. DAVIDS, De Orosio et sancta Augustino Pris-
cillianistarun adversariis commentario historica et philologica, Rotter-
dam, 1930. S. PRIETO, Paolo Orosio e o Liber Apologeticus, Braga, 1951.
J. SVENNUNG, Orosiana, Uppsala, 1922.
STUDII ŞI MANUALE: Literatură în limba română: REMUS Rus, op.

cit., p. 631. Literatură străină: G. FINK, Recherches bibliographiques sur
Paul Orose, în RevArchivBiblMus 58/1952, pp. 271-322, cu bibliografie
până în 1952. H. W. Gomz, Die Geschichtstheologie des Orosius, Darmstadt,
1980. F. H. B. DANIELI, art. Orosius, Paulus, în Smith-Wace, IV, pp. 157-159.
0. BARDENHEVER, Patrologie, IV, p. 529-533. F. CAYRE, I, pp. 546-548;
592-593. J. TIXERONT, Patrologie, pp. 323-324. B. ALTANER - A. STUIBER,
op. cit., 1980, pp. 231-232. F. L. CROSS, art. Orosius, în ODCC, p. 1012.
J. QUASTEN, Patrology, IV, pp. 494-498, cu bibliografie. F. PASCHOUD,
Orose, în DECA, II, pp. 1841-1843. U. HAMM - M. MEIER, Orosius, în
LACL, pp. 468-469, cu bibliografie.
Lactantiu
'
Viaţa
Lucius Caecilius Firmianus Lactantius s-a născut spre mijlo-
cul sec. al Iii-lea, pe la 240-250, în Africa, în jurul Cirtei sau
Masculei (în Numidia), din părinţi păgâni. Studiază retorica şi
filosofia la Sicca, sub conducerea retorului Arnobiu cel Bătrân,
căruia îi devine apoi coleg, în timpul împăratului Diocleţian.
Deşi retor, n-a pledat nicicând în for, lipsindu-i talentul avoca-
ţional şi tupeul oratoric.
Ca profesor însă, îşi câştigă o strălucită simpatie, încât pe la
anul 290 împăratul Diocleţian îl cheamă în capitala Imperiului de
Răsărit, la Nicomidia, ca profesor de retorică latină, împreună cu
gramaticul Flavius. Călătoria din Africa până la Nicomidia şi-a
descris-o în hexamentri latini, sub titlul grecesc de 'o8otnoptK6v,
dar acest poem s-a pierdut, ca şi celelalte opere scrise de Lactan-
ţiu în timpul cât a fost păgân.
La Nicomidia - după cum el mărturiseşte - a avut puţini audi-
tori, aceasta din cauză că preda în limba latină. În jurul anului
300 se va converti la creştinism. În 1ucrarea sa: Dumnezeieştile
instituţii (IV, 26), el mărturiseşte că înainte de convertire se con-
sidera ca „spân, adică rău şi vătămător, necunoscător al binelui,
străin de ideea de dreptate şi de fapte bune şi întinând totul prin
crimă şi poftă rea". A fost ales, fiindcă a fost chemat de „învăţă
torul şi regele lumii". Când pe la anul 303 izbucneşte persecuţia
împotriva creştinilor, el, fiind un om liniştit şi moderat, scapă de
persecuţie, pierzându-şi doar catedra în anul 306, când Galeriu a
închis şcolile din Nicomidia. Rămas fără post, latin între greci, a
trăit în mizerie, ducând, după expresia lui Ieronim, lipsă de lu-
crurile cele mai necesare, parte în Nicomidia, parte la ţară, până
spre anul 317, când împăratul Constantin cel Mare îl invită la
Treveri, în Galia, şi îi încredinţează educaţia fiului său, Crispus.

La această dată era deja „extrema senectute" şie foarte probabil
că va fi murit înaintea elevului său princiar (326) sau cel mult cu
câţiva ani în urma acestuia.
Opera
1. De opificio Dei (Despre lucrarea lui Dumnezeu). Este
adresată elevului său, Demetrian. În această operă condamnă pe
unii filosofi care depreciază trupul şi sufletul omenesc şi trag con-
cluzii din defectele acestora împotriva concepţiei teist antropo-
centristă. Chiar fostul său dascăl, Arnobiu, era un mare calom-
niator şi dispreţuitor al făpturii şi naturii omeneşti. Lactanţiu
apără Providenţa ca autoarea înţeleaptă atât a trupului, cât şi a
sufletului omenesc. În privinţa trupului, găseşte că toate părţile
lui sunt făcute în modul cel mai corespunzător menirii lor. Iar
dacă unele membre sau părţi sunt mai perfecte la unele animale,
defe~tul îl suplineşte la om mintea (Quae desunt, ratio rependit).
In ceea ce priveşte sufletul, el e substanţă invizibilă şi im-
ponderabilă, şi tocmai fiindcă e ceva incomprehensibil, nu poate
da naştere la alte suflete, deci sufletul copilului nu derivă din
sufletul părinţilor, ci e creat de-a dreptul de Dumnezeu. Se uneşte
cu trupul imediat după zămislire, nu abia după naştere.
De opi.ficio Dei e o lucrare apologetică. Nu citează deloc din
Sfânta Scriptură. Face aluzie la norii ce se adună pe cerul creşti
nilor, deci se pare că ar fi fost scrisă înaintea persecuţiei lui
Diocletian, în anul 303.
2. Lucrarea principală a lui Lactanţiu este însă Divinarum
lnstitutionum (Dumnezeieştile Instituţii), întocmită în şapte cărţi,
şi care a fost scrisă, într-o primă ediţie, probabil între 304-310,
iar a doua, probabil între 313-316. În introducere spune că vrea
să dea un manual introductiv de Religie, aşa cum e la Drept ma-
nualul intitulat lnstitutiones iuris civilis. Manualul îi va învăţa pe
oameni adevărata religie şi adevărata înţelepciune. Au mai scris
şi alţii înainte de el pe această temă, dar nu atât de savant, clar şi
împodobit cum scrie el. Vrea să opună combaterilor contempo-
PATROLOGIE 387
rane ale creştinismului, scrise de filosofi şi retori cu tot arsenalul

artificiilor literare, o apologie la fel de literară, care să se impună
şi savanţilor şi literaţilor celor mai pretenţioşi. Pentru a-i cuceri,
se axează pe punctul lor de vedere, adică îşi bazează argumentele
şi definiţiile numai pe experienţă. „Blamează pe Sf. Ciprian, că a
recurs mereu la Sfânta Scriptură în tratatul său «Ad Demetria-
num»" (Labirioble, p. 274). Principiul acesta e metodic şie adop-
tat de apologetica modernă.
Divinarum Institutionum a lui Lactanţiu vrea să expună cu-
prinsul religiei adevărate, de aceea nu este numai o simplă apolo-
gie, ci o apologetică întreagă sau chiar o teologie sistematică
scrisă cu metodă apologetică. Cuprinsul lucrării se poate rezuma
în două propoziţii: primele trei combat religia şi filosofia păgână,
ultimele patru expun creştinismul ca adevărata religie şi adevă
rata înţelepciune. Astfel, în cartea I intitulată: De falsa religione,
combate politeismul şi aduce argumente în favoarea monoteis-
mului din autori păgâni şi din raţiune. Cartea a II-a: De origine
erroris prezintă originea politeismului de la Ham cel blestemat în
Sfânta Scriptură şi de la demoni, al căror cap este diavolul. În
cartea a III-a: De falsa sapientia, combate filosofia păgână prin
contrazicerile dintre sisteme, neputinţa lor de a da soluţii defini-
tive problemelor fundamentale, contrazicerea dintre purtarea
filosofilor şi principiile profesate de ei şi prin lipsa de influenţă
a filosofiei păgâne asupra maselor. În cartea a IV-a: De vera sapi-
entia et religione, arată că adevărata religie este legătura cu
Dumnezeu, nu numai îndeplinirea de rituri: „Hoc vinculo pietatis
obstricti Deo et religati sumus: unde ipso religio nomen accepit,
non ut Cicero interpretatus est, at velegeudo". Expune învăţătura
despre Hristos ca Fiul lui Dur!mezeu şi Logos şi despre activita-
tea Lui ca Mijlocitor, Preot şi Invăţător, pe baza Sfintei Scripturi,
citând mai ales din Psalmii mesianici şi din profeţi. Iar despre
adevărata înţelepciune spune că numai în adevărata religie poate
fi găsită, căci Dumnezeu e şi izvorul înţelepciunii, iar religia şi
înţelepciunea se află una în alta: „in sapientia religio et in religio-
ne sapientia est." În cartea a V-a: De instituţia, arată că dreptatea,
care-n epoca de aur a lui Saturn a domnit prin monoteism, dar

sub domnia lui Jupiter a fost jignită în modul cel mai cras, în
contrazicere cu raţiunea şi cu religia, prin persecutarea creştini
lor, prin trimiterea Fiului lui Dumnezeu, a fost restabilită. „Izvo-
rul ei e pietatea şi nedespărţită de pietate, egale îndreptăţire a
oamenilor ca fii lui Dumnezeu" (Kihn). Cartea a VI-a: De vero
cultu nu e după cum apare în titlu, de cuprins cultic (liturgic), ci
moral. Pornind de la teza că adevăratul cult divin e viaţa morală
curată, prezintă faptele morale sub aspectul celor două căi („ca-
lea vieţii şi calea morţii"), sub care a fost prezentată viaţa morală
nu numai de mulţi autori creştini, ci şi de unii poeţi şi filosofi
păgâni. Preceptele legii creştine, care călăuzesc pe om pe calea
ce duce la cer, le împarte în două grupuri: datorii faţă de Dum-
nezeu (officia pietatis) şi datorită faţă de oameni (officia humani-
tas). Calea care duce la iad o înfăţişează ca alcătuită de abuzurile
celor cinci simţuri, cum sunt spectacolele (asupra ochiului), vor-
bele rele şi cântecele obscene (abuzul urechii) etc. Cartea a VII-a:
De vita beata argumentează că cei ce au mers pe calea ce duce
la cer vor avea răsplata într-o viaţă viitoare. Fără aceasta, nici
crearea lumii n-ar avea raţiune. Aceasta e ratio mundi. Dovedeşte
cu zece argumente nemurirea sufletului, apoi expune eshatologia
creştină, susţinând hiliasmul.
Instituţiile au fost scrise înainte de începerea persecuţiei lui
Galeriu şi abia într-o ediţie ulterioară au fost dedicate lui Con-
stantin cel Mare.
3. Pe la anul 315, Lactanţiu face un rezumat al Dumnezeieş
tilor Instituţii, intitulat Epitome şi dedicat unui oarecare Penta-
diu, în care elimină argumentările şi cele mai multe din citate,
dar adaugă idei noi, făcând şi unele corectări, dând astfel o nouă
ediţie nu numai rezumativă, ci şi ameliorată a Instituţiilor.
4. Despre mânia lui Dumnezeu (De ira Dei). Este o altă scrie-
re a lui Lactanţiu şi adresată unui mărturisitor din persecuţia lui
Diocleţian, numit Donat, încercând să dovedească că Dumnezeu
se mânie pe păcătoşi şi îi pedepseşte. Dumnezeu pedepseşte crima
PATROLOGIE 389
aşa cum răsplăteşte virtutea. Este preocupat de fondul filosofie ale

temei şi ia atitudine împotriva psihologiei stoicilor şi epicureilor.
El stabileşte necesitatea mâniei divine prin silogismul: „Omne
Imperium metu constant, metus autem per iram. Deus autem
habet Imperium, ergo ut iram, qua constant imperium habeat, ne-
cesse est", apoi, prin alte argumente, arată că ea e compatibilă cu
firea divină, căci mânia divină nu e afect nestăpânit, ca cea ome-
nească, ci aplicarea constantă a pedepsei răului. Fără admiterea
mâniei divine nu se poate susţine dogma despre Providenţă. Ci-
tate din cărţile sibiliene, cuprinzând ameninţări cu mânia şi pe-
deapsa divină, asemănătoare cu cele ale profeţilor Vechiului Tes-
tament, sunt aduse ca să arate că însăşi religia păgână susţine
existenţa mâniei divine.
5. De mortibus persecutorum (Despre moartea persecuto-
rilor) este o altă lucrare a lui Lactanţiu, care este o continuare în
explicarea problemei puse în De ira dei şi care conţine 52 de ca-
pitole. Începe cu o mulţmpire către Dumnezeu, că a dăruit în
sfârşit pace credincioşilor. In primele şase capitole arată pe scurt
că vechii persecutori ai creştinismului, Nero, Domiţian, Deciu,
Valerian şi Aurelian, au avut un sfârşit tragic. În următoarele 45
de capitole povesteşte istoria persecuţiei lui Diocleţian, scoţând
în relief sfârşitul crud al persecutorilor: Diocleţian (mort în mize-
rie şi tristeţe), Maxiamian (s-a spânzurat), Galeriu (mâncat de viu
de viermi), Sever (şi-a tăiat venele), Maximian Daia (s-a otrăvit),
pe când Constanţiu Chlor a murit de moarte naturală, uşoară, în
patul său, şi fiul său, Constantin, care şi-a ales ca st~ag crucea
văzută pe cer şi a dat Edictul de la Milan, e norocos. Incheie cu
o mulţumire către Dumnezeu: „Domnul a curăţat pământul de
aceste nume trufaşe. Să sărbătorim deci triumful lui Dumnezeu
cu bucurie, zi şi noapte. Să-I adresăm rugăciunile noastre şi lau-
dele noastre, ca să întărească pentru totdeauna pacea dată după
10 ani de război."
6. Lui Lactanţiu i se mai atribuie un poem intitulat De ave
phoenice (Despre pasărea phoenix), în care descrie locul frumos
ca raiul, pe un platou, în Extremul Orient, în Fenicia, unde trăieşte
pasărea phoenix, fără griji şi fără păcat, scăldându-şi la răsăritul

soarelui penajul splendid, în undele râului care udă şi grădina în
care petrece ea, şi cântându-i apoi soarelui cântece melodioase.
După o viaţă fericită şi feciorelnică de 1000 de ani, vine în Feni-
cia şi îşi face un cuib pe curmalul numit, după ea, phoenix, şi
aprinzându-şi cuibul, moare în el. Din cenuşa ei iese un vierme
alb care se preface în fluture (crizalidă) şi apoi, hrănindu-se toată
vremea cu rouă, într-un finic tânăr, pleacă cu resturile la templul
soarelui din Heliopolis, în Egipt;.. şi se întoarce, petrecut de cele-
lalte păsări, cu alai, în Orientul Indepărtat. Poemul este scris ca
să preamărească fecioria, arătând că plata ei este învierea şi feri-
cirea veşnică. Pasărea phoenix este amintită şi de Clement Roma-
nul în Scrisoarea către Corinteni (cap. 25) (Kihn, c. 288-289).
Doctrina
În ceea ce priveşte cunoaşterea lui Dumnezeu, Lactanţiu ad-
mite o cunoaştere naturală. Dumnezeu e Unul fiindcă e perfect,
dar El nu suferă de singurătate, pentru că are pe îngeri, care-L slu-
jesc. Dumnezeu a creat lumea din nimic. Învăţătura despre Logos
e neclară; El este Cuvântul lui Dumnezeu, adică un duh asemenea
celorlalte duhuri, care sunt îngerii. Căci „Cuvântul este un duh
emis cu un sunet care desemnează ceva." Fiul lui Dumnezeu se
naşt~ prin venirea Sfântului Duh din cer asupra Sfintei Fecioare.
In naşterea treimică Fiul a fost fără mamă, în naşterea a doua
El a fost fără tată, pentru ca, purtând o substanţă între Dumnezeu
şi om, să poată duce firea noastră slabă la nemurire. Personali-
tatea Sfântului Duh nu apare clar la el, deşi n-a chiar negat-o,
cum afirmă Ieronim (Ep. 84). Biserica adevărată este aceea în
care se face mărturisire şi pocăinţă şi în care se curăţă păcatele.
Căsătoria nu se poate desface. El este hiliast şi este comun cu alţi
scriitori bisericeşti din acest timp (Comodian, Arnobiu, Victorin).
Abaterile de la învăţătura creştină sunt explicabile. Lactanţiu era
retor şi filosof, nu teolog, după întreg procesul formării sale cul-
turale. Apoi era şi primul apusean care încerca fundamentarea
filosofică a creştinismului. Pe lângă acest fapt, dogmele - învăţă-
PATROLOGIE 391
turile de credinţă - nu primiseră forme strict precise prin definiţii

bisericeşti. Lactanţiu a dezvoltat în mod excelent învăţăturile de-
spre Providenţă şi despre originea sufletului omenesc (Kihn).
Caracterizare
Lactanţiu întrece pe toţi înv~ţaţii din timpul său, prin temei-
nicia culturii şi fineţea gustului. In ceea ce priveşte forma, opera
sa poate fi luată ca model. Ea face impresia de ordine şi armonie.
E fără discuţii cel mai elegant scriitor al timpului său. Limba lui
Cicero nu i-a fost numai accesibilă, ci i-a devenit proprietate spi-
rituală. În această privinţă e înrudit cu Minucius Felix. Chiar Iero-
nim îi laudă cursul elocvenţei şi cu preferinţă a fost numit din ve-
chime „Cicero creştin" (Kihn); îl defineşte ca „un fluviu de eloc-
venţă ciceroniană". Opera lui se caracterizează prin formă: temei-
nicia şi adâncimea îi lipseşte, poate tot atât de mult ca şi mode-
lului său păgân. Scrierile sale sunt în cea mai mare parte compi-
laţii. Dispune de lecturi foarte bogate şi posedă în mare grad ca-
pacitatea de a asimila cele citate şi prelucrate ţn minte, de a le reda
într-o formă mai curgătoare şi mai cu gust. In literatura profană
latină şi grecească, n-a fost nici un scriitor bisericesc a~tic aşa de
versat ca şi Lactanţiu, în afară de Ieronim şi Augustin. In schimb,
cunoaşterea literaturii bisericeşti, şi mai ales a Bibliei, îi era cu
atât mai lacunară şi mai redusă. (Bardenhewer). „Ceea ce posedă
într-un mod remarcabil este instinctul şi gustul stilului oratoric,
cu abundenţa sa, simetria sa, dezvoltările sale largi, armonia echi-
librată. Totul la el, formă şi fond, face impresia de ponderaţiune
disciplinară şi robustă, al cărei echilibru îl deranjează momen-
tan" (Labriolle). Despre multe subiecte ale moralei creştine tra-
tează în mod magistral. Combaterea păgânismului i-a reuşit în
mod excelent, în expunerea pozitivă a învăţăturii creştine a fost
însă mai puţin norocos, aşa cum observă încă Ieronim: „Lactan-
tius quasi quidani fluvius eloquentiae Tulliane, utinam tam nos-
tra afirmare pituisset, quam facile aliena destruxit" (Ep. ad Pauli-
num, c. 10). El este unul dintre primii umanişti patristici.
BIBLIOGRAFIE
EDIŢII ŞI TRADUCERI: J. P. MIGNE, PL, 6-7. CPL, 85-92. IERONIM, De

viris illustribus, 80. S. BRANDT - G. LAUBMANN, CSEL 19, 1 (1890); 27, 2
(1897). A. DE REGIBUS, De mortibus persecutorum, ed. et Comm. Torino,
1931. Traduceri: Germană: A. HARTL, BKV2, 36 (1919). H. KRAFT und
A. WLOSOK, Lactantius Vom 'Zorne Gottes, Lat. und deutsch, 2-Aufl. (Texte
und Forschungen 4), Darmstadt: Wissensch. Buchgesellschaft, 1971. A.
HECK, Die dualistischen Zusătze and die Kaiseranreden bei Laktanz, S.P.
13 (T. 26. 116), (1975), pp. 185-188. Engleză: W. F'LETSCHER, ANL 22,
164-210; ANF 7, 301-322. Franceză: J. MOREAU, Lactance I, De la mort
des persecuteurs, I, SC 39 (1954). Idem, Lactance II (Commentaire), SC
39 (1954), M. PERRIN, Lactance, L'ouvrage du Dieu Createur, I, SC 213
(1954). Ibidem, II, SC 214 (1974). Noi ediţii sunt în pregătire pentru SC.
Italiană: F. SEIVATTARO, Lattanzio, La morte dei persecutori, Roma, 1923.
Română: C. T. ARIEşAN, De mortibus persecutorum. De ave Phoenice, trad.
în româneşte, introducere şi note, colecţia Cum Patribus, Timişoara, 2000.
STUDII ŞI MANUALE: Literatură în limba română: NICOLAE COR-
NEANU, Problema sufletului la Arnobiu de Sicca şi Lactantiu, în rev. Altarul
Banatului, nr. 9-1011944, pp. 387-391. Retipărit în volumul: t NICOLAE
CORNEANU, Mitropolitul Banatului, Studii Patristice. Aspecte din vechea
literatură creştină, Timişoara, 1984, pp. 232-238. Pr. IOAN G. COMAN, Pro-
bleme de filosofie şi literatură patristică, Bucureşti, 1944, pp. 105-135. Idem,
Patrologie, 1956, pp. 89-91. Idem, Patrologie, II, pp. 180-236. Idem, De-
spre filosofie, înţelepciune şi religie la scriitorul patristic Lactantiu, în vo-
lumul: Probleme de filosofie şi literatură patristică, Bucureşti, Editura
Casa Şcoalelor, 1944; ediţia a II-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune
al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1995, pp. 101-128. Idem, Între
perspectivele profane şi creştine ale existenţei. (Studiu asupra Cărţii a VI-a
a «Dumnezeieştilor Instituţii» ale lui L. Caelius Firmianus Lactantius), în
volumul: Probleme de filosofie şi literatură patristică, Bucureşti, 1944,
ediţia a II-a, Bucureşti, 1995, pp. 164-216. CONSTANTIN BĂJĂU, Converti-
rea lui Dumnezeu la Tertulian şi Lactantiu, în rev. M.O. nr. 3-611997,
pp. 74-89. REMUS Rus, op. cit., pp. 484-486. Literatură străină: LATZBER-
GER, Geschichte der christlichen Eschatologie innerhalb der vornicănis
chen Zeit, Freiburg i. Br., 1896, pp. 583-611. F. MARBACH, Die Psychologie
des Firmianus Laktantius, Diss. Halle a. S. (1889). R. PICHON, Lactance,
PATROLOGIE 393
Etude sur le mouvement philosophique et religieux sous le regne de

Constantin, Paris, 1901. PIERRE DE LABRIOLLE, Histoire de la litterature
latine chretienne, Paris, Les Belles Lettres, 1924, pp. 268-295. M. GEB-
HARDT, Das Leben und die Schriften des Laktantius, diss., Erlangen, 1924.
K. ROLLER, Die Kaisergeschichte im Laktanz «De mortibus persecuto-
rum», Dissert. Giessen, 1927. M. LEROY, Le chant du PhOnix - ACL, 1
(1932), pp. 213-231. M. SCHUSTER, Der Phănix und der Phănixmythos in
der Dichtung des Laclantius. Commentationes Vindobonenses (1936),
pp. 55-69. J. ZEILLER, Quelques remarques sur «la vision de Constantin»
(et le recit de Lactance) BYZ (1939) pp. 329-339. H. BOLKESTEIN, Hu-
manitas bei Laktantius, în Pisciculi, volum aniversar la 60 de ani ai lui FR.
J. DbLGER, Miinster, 1939, pp. 62-65. A. VASILJEV, Medieval Ideeas of the
End of the World, West and East. Byz. , 16 (1942) şi (1943), pp. 462-502.
G. L. ELLSPERMANN, The Attitude of the Early Christian Writers Toward
Pagan Literature and Learning, (P. St. 82) Washington, 1949. H. KARPP,
Probleme altchristlicher Anthropologie (B. F. Th. 44, 3), Giitersloh, 1950,
pp. 132-171. ANTONIE WLOSOK, Laktanz und die philosophische Gnosis
(Abhandlungen der Heidelberger Akademie der Wissenschaften, Philoso-
phisch-historisch Klasse, Heidelberg, 1960). W. SESTON, Diocletien et la
tetrarchie, Paris, 1966. J. QUASTEN, Patrology, II, pp. 392-410. J. TIXE-
RONT, Patrologie, 163-166. B. ALTANER -A. STUIBER, op.cit„ pp. 185-188.
J. FONTAINE, La litterature latine chretienne, pp. 43-48. F. I. WEHRLI, L.
Caecilius Firmianus Lactantius iiber die Geschichte des wahren Gottesglau-
bens, Philomathes Haga, 1971, pp. 251-263. M. LAOSBERG, Christliche
Năchstenliebe und heidnische Ethik bei Laktanz, S. P. 13 (1975), pp. 29-34.
M. PERRIN, (ed.), Lactance et son temps. Recherches actuelles, Paris, 1978.
P. MONAT, Lactance et la Bible, Paris, 1982. W. WlNGER, Personalităt
durch Humanităt. Das ethikgschichtliche Profil christlicher Handlungslehre
bei Lactanz, Forum Interdisziplinăre Ethik (hg. v. Gerfried W. Hunold) 22,
2 Bande, Frankfurt/Maio, (Lang), 1999. E. FOULKES, art. Lactantius, în
Smith-Wace, 3, pp. 613-617. V. LOI, Lactance, în DECA, II, pp. 1397-1399.
K. H. SCHARTE, Laktanz, în LACL, pp. 337-388, cu bibliografie.
Prosper de Aquitania
Viaţa
S-a născut în Aquitania, provincia Galia, spre sfârşitul seco-
lului al IV-lea (390), fiind educat în şcoli galo-romane, ~nde a
acumulat o cultură clasică, literară şi filosofică deosebită. In mo-
mentul izbucnirii crizei semipelagene (426), se află la Marsilia
împreună cu un prieten al său, Ilarie. În anul 428 îl informează
pe Augustin despre opoziţia pe care o întâmpinau în mănăstirile
din sudul Galiei cele două tratate ale sale: De praedestinatione
sanctorum (Despre predestinaţia sfinţilor) şi De dano persevera-
tiae (Despre darul perseverării), cu privire la doctrina sa despre
har şi predestinaţie. După moartea lui Augustin, Prosper şi prie-
tenul său, Ilarie, se vor afla la Roma (431) pentru a obţine de la
papa Celestin I condamnarea adversarilor lui Augustin, adică a
pelagienilor şi semipelagienilor. Obţin de la papa Celestin I o
epistolă către episcopii Galiei, în care condamnă de o manieră
generală semipelagianismul şi laudă învăţătura lui Augustin. Se
întoarce la Marsilia şi continuă lupta împotriva pelagienilor şi
semipelagienilor. Dintre cei care îl criticau pe Augustin, a fost şi
Sfântul Ioan Cassian. Dar cel care îl ataca mai vehement era Vin-
cenţiu de Lerin. Combătând semipelagianismul şi apărându-l pe
Augustin, Prosper (după afirmaţia patrologului Quasten) îşi <jă
seama că nu era necesar să fie mai augustinian decât Roma. In
anul 440 îl găsim la Roma, unde, sub Leon I, va intra ca şi cola-
borator teologic (secretar) în serviciul cancelariei pontificale şi,
după mărturia lui Ghenadie, el va compune scrisorile pontificale
împotriva monofizitismului. Va intra în mănăstire, nu înainte de
a îndemna şi pe soţia sa să se dedice în întregime Domnului.
Acest îndemn îl face prin lucrarea sa: Poema ad uxorem. Moare
pe la anul 463.
PATROLOGIE 395
Opera
În afară de o poezie cu caracter ascetic, de un Comentariu la
Psalmi şi de Cronica sa, toate scrierile lui Prosper sunt îndreptate
împotriva ereziilor din timpul său, mai puţin una în care combate
nestorianismul.
1. Despre cei împotriva harului (Carmen de ingratis), în care
ia apărarea doctrinei augustiniene; în versuri.
2. Două epigrame - Contra defăimătorului lui Augustin, se
pare că e vorba de Sfântul Ioan Cassian; în versuri.
3. Răspunsuri pentru Augustin la capetele de acuzaţie ale
calomniatorilor din Galia.
4. Răspunsul pentru Augustin la pasagiile prezentate de preoţii
(Camil şi Teodor) din Genua.
5. Răspunsul pentru Augustin la capetele de acuzare ale lui
Vincenţiu. Este un răspuns la atacurile venite din partea lui Vin-
cenţiu de Lerin.
6. Tomas către Flavian. Este răspunsul lui Leon I, adversarul
lui Flavian, şi care îl are ca autor pe Prosper.
7. Trei tratate pentru Augustin.
8. O carte de 392 de sentinţe din operele lui Augustin, mai
ales despre har.
9. Har şi liberul arbitru contra conferenţiarului. Aici pune
problema raporturilor dintre har şi libertate şi este îndreptată îm-
potriva criticii pe care o făcea Ioan Cassian teoriei lui Augustin.
10. Capitula Caelestini. Este o colecţie de mărturii.
11. Comentariu la Psalmi. Explică ultimii 51 de psalmi
(C-CL), după Enarrationes de Augustin. Datează de pe la 433.
12. Despre chemarea neamurilor.
13. Cronica. Este o istorie universală, de la creaţie până la
anul 455. Până la anul 379 este o prelucrare după De viris illus-
tribus a lui Ieronim. De aici până la anul 425 culege ştirile mai
ales din listele consulare italice, iar din 425 până la 455 (în ulti-
ma redactare), din experienţa sa proprie. Este importantă mai ales
pentru istoria dogmelor.
14. Epitaful ironic. Este scris la adresa ereziilor nestoriană şi
pelagiană.
Doctrina
Deşi nu l-a cunoscut personal pe Augustin, Prosper a fost cel
care a aprofundat şi a apărat doctrina lui. În redarea ei, el s-a ferit
de căderea în extremă, trecând de la un augustinianism rigid la
unul mai maleabil, care respinge predestinarea spre pedeapsă
veşnică şi acceptă voinţa lui Dumnezeu de a mântui pe tot omul.
Toţi sunt chemaţi la mântuire prin harul universal, dat de Dum-
nezeu tuturor oamenilor, dar la mântuire nu ajung decât cei care
au un har special. Harul lucrează armonios cu firea. Prin Prosper,
augustinianismul a fost transmis Evului Mediu. Ghenadie îl ca-
racterizează astfel: „scria cu precizie şi îngrijire, conform regu-
lilor de şcoală, şi cu înflăcărare în acelaşi timp."
BIBLIOGRAFIE
EDIŢII ŞI TRADUCERI: J. P. MIGNE, PL 45, 1756-1760; PL 51, 1-869.

CPL 516-535. MGH, Auct. ant., 9, 341-499. G. Bossro, Bibliotheca San-
ctorum, 10, 1968, col. 1193-1204.
STUDII ŞI MANUALE: Literatură în limba română: REMUS Rus,
op. cit., p. 726. Literatură străină: L. VALENTIN, Saint Prosper d'Aquitaine,
Paris, 1900. R. LORENZ, Der Augustinismus Prospers von Aquitanien, în
Z.K.G. 73/1962, pp. 217-252, cu bibliografie. J. GAIDroz, La christologie de
S. Prosper d'Aquitaine, Lyon, 1947. C. BARTNIK, L'universalisme de l'his-
toire dans le De vocatione omnium gentium, RHE, 68, 1973, pp. 731-758.
E. M. PICKMAN, The Mind of Latin Chrlstendom, 1937, pp. 418-436.
J. TIXERONT, Patrologie, pp. 359-361. Idem, Hist. dogm., III, pp. 283-293.
F. CAYRE, II, pp. 180-186. H. W. PHILLOTT, art. Prosper (4), în Smith-Wace,
IV, pp. 492-497. 0. BARDENHEWER, Patrologie, IV, pp. 533-541. F. L.
CROSS, art. Prosper ofAquitaine, în ODCC, p. 1134. B. ALTANER -A. STUI-
BER, op. cit., 1980, pp. 450-452. J. QuASTEN, Patrology, IV, pp. 551-558, cu
bibliografie. A. HAMMAN, Prosper d'Aquitaine, în DECA, II, pp. 2121-2122.
W. GEERLINGS, Prosper Tira vonAquitanien, în LACL, pp. 520-521; vezi
şi bibliografia.
Niceta de Remesiana
Viata
'
A fost episcop de Remesiana (actuala Bela Palanka, în Ser-
bia), la răsărit de Nis, în Dacia Mediteraneană, către sfârşitul se-
colului al IV-lea şi începutul secolului al V-lea. S-a născut pe la
anul 335, din părinţi daco-romani. O oarecare incertitudine a fost
creată în jurul lui Niceta, datorită confuziei făcute între el şi alte
două persoane cu acelaşi nume, Niceta de Aquileea şi Niceta de
Trier. El este amintit, pentru prima dată, într-o scrisoare a epis-
copului Germanus către episcopii din Illiricum, în jurul anului
370. Episcopul Paulin de Nola, cu care Niceta avea legături de
prietenie şi care l-a vizitat în două ocazii, în 398 şi 402, spre a se
închina la moaştele Sfântului Felix, îi dedică două imne de în-
~oţire, Protrepticon, scrise cu ocazia reîntoarcerii sale în Dacia.
In Poemul 17 al lui Paulin citim că Niceta a dus o intensă activi-
tate misionară de-a lungul Dunării, încreştinându-i pe bessi, daci
şi scito-geţi în Dacia Ripensis şi Mediteranea. El ni-l prezintă ca
un bărbat sfânt, ca ascet de seamă, ortodox convins şi ca un mi-
sionar cult şi plin de râvnă pentru răspândirea Evangheliei. Tot
Paulin de Nola îl caracterizează pe Niceta, într-o scriere, drept
„prea învăţatul Niceta". O altă informaţie despre el o avem dintr-o
scrisoare a papei Inocenţiu I (409-415). Istoricul literar Ghenadie
(De viris illustribus, 22), spre sfârşitul secolului al V-lea, laudă
limba simplă şi clară a operelor episcopului dac, iar Casiodor, în
secolul al VI-lea, îi face lui Niceta acest elogiu: „Dacă cineva
doreşte să atingă ceva pe scurt despre Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh
şi nu vrea să se obosească cu o lectură întinsă, să citească cartea
pe care Niceta a scris-o despre credinţă; plină de limpezimea
învăţăturii cereşti, o asemenea persoană va fi însă, prin scurti-
mea avantajoasă (a învăţăturii), la contemplarea dumnezeiască."
I. G. Coman este de părere că misiunea lui Niceta corespunde

cu misiunea întreprinsă de Sfântul Ioan Gură de Aur şi Sfântul
Vasile cel Mare, prin misiuni de excepţie, ca şi Sfântul Sava la
aceste popoare, în Muntenia şi Dobrogea. Persoana lui Niceta
este pusă apoi, de un text din Ordo de catehizandis rudibus, în
rândul marilor cateheţi ai perioadei patristice.
Opera
Este scrisă în limba latină, limbă rostită în părţile locului, pe
unde şi-a desfăşurat activitatea. Totuşi, trăise la marginea a două
civilizaţii, greacă şi latină. E foarte probabil că a cunoscut şi
limba greacă.
1. Instructionis libelli (Instrucţiuni pentru catehumeni),
compusă pe la anul 380. Sunt în număr de şase. Sunt prezentate
de istoricul literar Ghenadie (De viris illustribus 22 - ed. Ri-
chardson) astfel: „Niceta, episcopul cetăţii Remesiana, a compus
într-o limbă simplă şi clară 6 cărţi de învăţătură pentru candidaţii
la botez. Dintre ele, prima tratează despre felul în care trebuie să
se comporte candidaţii care doresc să ajungă la harul botezului;
a doua tratează «Despre erorile păgânismului» arătând că apro-
ximativ în vremea sa (a lui Niceta), păgânii au înălţat la rangul
de zei pe un oarecare tată de familie Melgidin, din cauza gene-
rozităţii sale, şi pe ţăranul Gadarin, din cauza puterii sale; a treia
tratează «Despre credinţa într-o singură maiestate», cartea a patra
e îndreptată împotriva genethiologiei (a horoscopului); cartea a
cincea tratează «Despre Simbolul credinţei» şi a şasea «Despre
jertfirea mielului pascal»." Cartea a patra care combătea horos-
copul şi cartea a şasea care se ocupa de problema mielului pas-
cal nu făceau la început parte din Catehism, pentru că subiectele
lor nu se încadrau probabil într-un plan de catehizare. Problemele
în chestiune au fost tratate în opere separate, dar pe urmă, proba-
bil pentru a forma un Corpus Nicetanum sau pentru alte motive,
aceste opere au fost integrate în Catehism, care este lucrarea
principală a lui Niceta. În orice caz, Ghenadie a avut în faţă toate
PATROLOGIE 399
cele şase cărţi în ordinea în care le enumera. Din nefericire, două

din cele şase cărţi au dispărut complet (IV şi VI), din două s-au
păstrat câteva fragmente (I, II) şi numai două ni s-au conservat
cu textul aproximativ în întregime (III, V).
Din cartea I a Catehismului ni s-au păstrat trei fragmente. În
primul dintre ele autorul explică originea şi rostul Catehismului,
categoriile de oameni care pot veni la botez, efectele pe scurt ale
acestei Sfinte Taine. Catehismul este absolut necesar pentru cei
ce vin la credinţă; el trebuie elaborat în aşa fel încât să poată fi
înţeles şi reţinut de mintea ţăranului. Cartea de învăţătură creş
tină nu se adresează discriminatoriu numai anumitor oameni, ci
tuturor deopotrivă, căci ea urmăreşte mântuirea tuturor. Efectele
sau rezultatele catehizării şi botezului sunt acestea: transforma-
rea necredinciosului în credincios, a păcătosului în om drept, a
străinului în om al casei, a duşmanului în prieten al lui Dum-
nezeu; apoi, ca moştenitor al împărăţiei cerurilor. Al doilea frag-
ment din prima carte defineşte pe catehumen drept oaspete şi ve-
cin al credincioşilor; el aude tainele de la distanţă, fără să le înţe
leagă, simte harul, dar nu-l pricepe; numai de aici înainte, el în-
cepe să se numească credincios. Al treilea fragment vorbeşte de-
spre exorcisme, care curăţă ca focul şi care au funcţia de a pregăti
primirea harului.
Din cartea a II-a s-au păstrat doar fragmente. Primul se ocu-
pă la început cu sensul exorcismului, prin care cel ce vine la bo-
tez se leapădă de diavol şi de lucrările lui, rostind apoi Simbolul
de Credinţă. Fragmentul al doilea defineşte Simbolul drept „re-
gulă a credinţei şi mărturisire sfântă, care se face şi se rosteşte de
către toţi."
Cartea a III-a cuprinde două mici tratate, care sunt intitulate:
De ratione fidei (Despre raţiunea credinţei) şi De Spiritus sancti
potentia (Despre puterea Sfântului Duh). Tratatul Despre raţiunea
credinţei combate, în şapte capitole, diferitele erezii care puneau
în discuţie dumnezeirea Fiului sau specificul raporturilor dintre
Tatăl şi Fiul, sabelianismul, fotinianismul şi mai ales arianismul.
După ce rezumă învăţătura eronată a lui Arie, potrivit căreia Fiul e

o creatură care a meritat să fie numită Fiu din dragoste, menţionează
lucrarea Sinodului de la Niceea, care a stabilit adevărul prin
Sfinţii Părinţi că Fiul e de o fiinţă cu Tatăl, şi citează fragmentul
corespunzător din hotărârea sinodului amintit: „Născut din Tatăl,
adică din fiinţa Tatălui, Dumnezeu din Dumnezeu, lumină din
lumină, Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, de o fiinţă cu Tatăl" .
Tratatul se ocupă în cap. 6 şi 7 cu hristologia, pe care o expune
tot atât de precis şi de clar. Actele pur omeneşti ale lui Hristos,
ca: foamea, somnul, plânsul, tristeţea până la moarte, crucea, pa-
timile, îngroparea, arată întruparea Sa şi, în acest sens, sunt
exemple de răbdare.
Tratatul Despre raţiunea credinţei e scurt - numai de 7 ca-
pitole -, dar dens şi clar. Problemele trinitare şi hristologice dez-
bătute împotriva arienilor şi apolinariştilor sunt soluţionate orto-
dox. Sfântul Niceta zice că a scris aceste lămuriri pentru că i s-a
cerut; el o face sub formă de mic comentariu.
Tratatul De Spiritus sancti potentia (Despre puterea Sfântu-
lui Duh) are 22 capitole şie îndreptat împotriva macedonienilor,
care tăgăduiau dumnezeirea Sfântului Duh. Ca şi în tratatul con-
sacrat Fiului, Niceta pleacă în combaterea erorilor pnevmato-
mahe şi în susţinerea punctului de vedere ortodox de la singurele
izvoare sănătoase şi juste: Sfânta Scriptură şi hotărârea Sinodului
I Ecumenic de la Niceea.
Sfântul Duh este Persoană proprie şi adevărată. El este iz-
vorul ştiinţei, lumina sufletelor, împărţitorul harurilor; El sfin-
ţeşte, nu Se sfinţeşte, El luminează, nu e luminat; nicio făptură
nu poate să ajungă în veşnicie şi nu se poate numi sfântă cu ade-
vărat fără acest Duh. Sfântul Duh nu poate fi confundat cu Per-
soana Fiului, pentru că şi Fiul e Duh şi Tatăl e Duh. Sfântul Duh
e dătător de viaţă împreună cu Tatăl şi Fiul. El e înzestrat şi cu
darul preştiinţei, asemenea Tatălui şi Fiului. Toată descoperirea
se face prin Sfântul Duh. El este pretutindeni prezent şi umple
toate. Sfântul Duh e bun ca şi celelalte două Persoane ale Sfintei
Treimi. Sfântul Duh se numeşte şi Paracletul, adică avocatul, apă-
PATROLOGIE 401
rătorul sau mângâietorul, apelativ care se dă frecvent şi lui Iisus

şi chiar Tatălui. Cine minte pe Sfântul Duh minte pe Dumnezeu.
Trebuie adorată întreaga Sfântă Treime, nu Persoanele separat
aşa cum fac păgânii, şi nu introducem creatura în interiorul Sfin-
tei Treimi. Tratatul Despre puterea Sfântului Duh e un model de
Catehism pentru subiectul pe care îl tratează.
Cartea a IV-a, intitulată: Contra genethiologiei (Contra ho-
roscopului), s-a pierdut complet.
Cartea a V-a, intitulată: De Symbolo (Despre Simbolul Cre-
dinţei), păstrată în întregime când sub numele lui Niceta de Aqui-
leea, când sub numele lui Origen, e una din cele mai vechi şi mai
interesante tâlcuiri ale Simbolului apostolic, în parte dependentă
de Catehezele Sfântului Chiril al Ierusalimului. În această carte
Niceta îndeamnă pe catehumenii gata de botez să se lepede de
satana, de îngerii lui, de lucrările lui, adică de închinarea la idoli
şi de idoli, de sorţi şi de ghicitori, de ceremoniile cultelor păgâne
şi de teatre, de furturi şi de înşelătorii, de desfrânări şi de beţii,
de dansuri şi de minciuni. Explică apoi articolele din Simbol. Pa-
trologul O. Barderhewer apreciază Catehismul Sfântului Niceta
ca una din „cele mai vechi şi mai interesante tâlcuiri ale Simbo-
lului de Credinţă apostolic şi un monument de artă catehetică. El
poate fi model şi astăzi pentru cateheţii noştri".
2. De vigilis servorum Dei (Despre privegherea robilor lui
Dumnezeu). În 9 capitole motivează şi recomandă privegherea
religioasă introdusă de curând în Biserică şi având loc, ca slujbă
bisericească de noapte, vineri seara şi sâmbătă seara. Niceta re-
cunoaşte că Dumnezeu a lăsat ziua pentru muncă şi noaptea pen-
tru odihnă, dar notează că sunt mulţi oameni care rup o parte din
noapte pentru muncă sau pentru câştig. Solomon laudă femeia
care toarce lână la opaiţ (Pilde 31, 13-23). Dacă cel ce prive-
ghează pentru a-şi acoperi nevoile de hrană şi îmbrăcăminte nu e
criticat, ci lăudat, e de mirare că se găsesc unii care să considere
sfânta priveghere ca inutilă sau chiar împotrivă. Privegherea e de
origine veche, ea e un bun familiar tuturor sfinţilor. E lucru care
duce la mântuire faptul de a ne aminti de Dumnezeu totdeauna şi
pretutindeni. Privegherea e nu numai aceea din ceasurile serii, ci

şi din miezul nopţii. Mântuitorul Însuşi îndeamnă la priveghere:
„Iar ceea ce vă zic vouă, zic tuturor: Privegheaţi!" (Marcu 13, 37).
Foloasele privegherii sunt nenumărate, dar nimeni nu le simte aşa
de bine ca acela care gustă privegherea. Ea uşurează sufletul de
apăsare. Scutură mintea de înţepenire, luminează sufletul şi-i dă
har; privegherea înveseleşte toate mădularele, înlătură teama, pro-
duce încrederea, slăbeşte trupul, veştejeşte viciile, întăreşte dra-
gostea, micşorează prăpastia, măreşte înţelepciunea, ascute min-
tea, răneşte pe diavol cu sabia Duhului. Privegherea să nu fie for-
mală: cine priveghează cu ochii să privegheze şi cu inima. Cine
se roagă cu duhul să se roage şi cu mintea.
3. De psalmodiae bono. Este o cuvântare care arată foloasele
cântării de imne şi psalmi. Sunt unii - zice Niceta -, chiar în păr
ţile Răsăritului, care susţin că nu e potrivită cântarea de psalmi şi
imne cu evlavia. El face un istoric al cântării, venind cu exemple
din Vechiul şi Noul Testament. Cântarea trebuie să fie în comun
şi să fie uniformă. Un nume să o ia înainte şi altul să zică în con-
tratimp, sau unul să coboare vocea iar altul să o urce. Fiecare este
invitat să-şi integreze vocea în armonia corului. Trebuie să cân-
tăm totul ca în faţa lui Dumnezeu, nu pentru plăcerea oamenilor.
Când se cântă, toţi să cânte; când e rugăciune, toţi să se roage;
când se citeşte, să se facă tăcere pentru ca toţi să asculte pe cel ce
citeşte. Niceta arată unele din condiţiile cântării bisericeşti: cu-
răţia inimii, acordul dintre cuget şi cântare, armonia dintre cântare
şi evlavie, evitarea afectărilor teatrale. Arată pe larg avantajele
cântării în comun: încordarea tuturor spre slăvirea lui Dumnezeu,
comuniunea glasurilor noastre ca expresie a comuniunii în casa
lui Dumnezeu.
4. De diversis appellationibus (Despre diferitele numiri ale
lui Hristos). Este un tratat sub formă de predică, anterior Cate-
hismului şi cu un ton polemic. În Sfânta Scriptură se găsesc multe
nume şi numiri care se potrivesc Mântuitorului; iată câteva dintre
ele: cuvânt, înţelepciune, lumină, virtute, dreapta, braţ, înger,
om, miel, oaie, preot, cale, adevăr, viaţă, viţă, dreptate, răscum-
PATROLOGIE 403
părare, pâine, piatră, medic, izvor de apă vie, pace, judecător,

uşă. Fiecare dintre aceste numiri are un sens. Autorul explică fie-
care din aceste numiri.
5. Te Deum. Autenticitatea acestui imn este încă discutabilă.
Unii critici militează pentru autenticitatea nicetană. Unii susţin
că ar aparţine Sfântului Ambrozie, Fericitului Augustin sau Sfân-
tului Ilarie. Argumentul principal împotriva atribuirii imnului
acestora este că ei au scris imnele lor în metru ritmic, nu în proză
ritmică cum a scris Niceta. Alt argument pentru paternitatea lui
Niceta este şi faptul că din numeroase pasaje ale operei literare a
Sfântului Niceta, dar mai ales din tratatul său, De psalmodiae
bono, reiese concordanţa de fond şi formă între Te Deum şi toate
celelalte creaţii literare ale autorului nostru. La început avea nu-
mai trei strofe. Primele două strofe se ocupă numai de Tatăl, pe
Care-L laudă toate puterile cereşti, în strofa l; iar în a II-a, toate
cele de pe pământ : apostolii, profeţii, martirii, Biserica. Strofa a
III-a este hristologică. Mai târziu s-au adăugat cântări religioase;
de asemenea, o rugăciune de dimineaţă.
6. De agni paschalis victima (Despre jertfa mielului pascal).
Şi autoritatea acestei opere este discutabilă. Autorul vrea să mo-
tiveze, mai exact să explice că data sau luna Paştelui trebuie să
coincidă aproximativ cu luna începutului lumii, după cartea Ge-
nezei. Geneza ne spune că începutul lumii a avut loc primăvara.
Aduce argumentul că toate răsar primăvara.
7. Ad lapsam virginem libellus. Şi această operă a creat dis-
cuţii, din partea unor critici, asupra paternităţii. Totuşi, Ghenadie
(De viris illustribus, 22) menţionează că Niceta „a dat şi o cărti
cică către o fecioară căzută, cărticică îndemnătoare pentru toţi
cei ce cad." Niceta tratează aici despre o fecioară care nu şi-a
păzit făgăduinţa castităţii şi a căzut în ruşine, păcătuind cu un
tânăr. Episcopul care a călugărit-oe foarte afectat de greşeala fii-
cei sale duhovniceşti . El o mustră foarte sever, arătându-i bunu-
rile pe care le-a pierdut şi nefericirea în care a căzut. O îndeamnă
la pocăinţă şi să rostească zilnic Psalmul 50.
Doctrina
Teologia lui Niceta e ortodoxă. Nu este o teologie elevată ca
aceea a marilor săi contemporani, din Apus şi Răsărit. Ea este
simplă, aproape schematică, esenţială, clară. Ea se bazează pe
Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie, pe Simbolul de Credinţă şi pe
capacitatea personală de a teologhisi. Teologia lui Niceta pune
aproape toate problemele teologice contemporane şi le rezolvă
cu un deosebit şi precis simţ pentru ortodoxie. În domeniul Sfin-
tei Treimi, el susţine consubstanţialitatea celor trei Persoane,
combătând pe arieni şi pe fotinieni. Persoanele Sfintei Treimi nu
trebuie adorate separat - cum sunt adoraţi zeii păgâni -, ci ca o
singură fiinţă: „fi.des integra Trinitatis", „una est religio Trini-
tatis" (cap. 22). În hristologie, Niceta militează pentru comuni-
carea însuşirilor celor două firi. El vorbeşte atât de unitate cât şi
de distincţie în Sfânta Treime şi în Persoana Mântuitorului (De
ratione fidei 4, 57). Niceta se inspiră din operele marilor teologi
contemporani.
Caracterizare
După traducerea numelui său, care îşi are obârşia în limba
greacă şi înseamnă „învingător", Niceta, prin lucrarea sa practică
şi prin opera teologică, pe care am prezentat-o, este într-adevăr
învingător pe tărâm teologic, spiritual şi misionar. El a însemnat
un moment important în istoria creştinării şi a creştinismului
în regiunile dacice dinspre Dunărea de jos. El a lucrat intens, cu
mijloacele vremii sale, la opera misionară pe care nu el a în-
ceput-o şi nu el a terminat-o. Operele rămase de la el ni-l înfăţi
şează ca pe un episcop activ, râvnitor pentru răspândirea cuvân-
tului lui Dumnezeu, adversar neînduplecat al ereziilor, veghetor
atent asupra evoluţiei sufleteşti a credincioşilor săi, luptător neîn-
fricat pentru ortodoxie, turn de evlavie, teolog cu orizont larg,
ţinând seama de creaţiile teologice şi din Răsărit şi din Apus,
scriitor cu un deosebit simţ pentru frumosul literar şi pentru sis-
tematizarea doctrinală.
PATROLOGIE 405
După cum am mai spus, Niceta a fost şi misionar. Nu este

exclus ca misionarii călugări ai Sfântului Vasile cel Mare să se fi
întâlnit cu cei ai lui Niceta în părţile locuite astăzi de poporul
român. Rânduielile monahale ale Sfântului Vasile au trecut pro-
babil spre Occident şi prin mijlocirea Sfântului Niceta.
Vocabularul lui Niceta este acela al limbii latine creştine din
vremea lui. Majoritatea cuvintelor fac parte din fondul principal
al limbii latine.
Niceta a fost un mare iubitor al cântării în comun spre slava
lui Dumnezeu.
BIBLIOGRAFIE
EDIŢII ŞI TRADUCERI: J. P. MIGNE, PL 52, 837-876; 30, 240-246

(între scrisorile apocrife ale lui Ieronim); PL 68, 371-376 (sub numele lui
Niceta de Trier); PL 16, 383-400 (între operele lui Ambrozie); PL 86, 944
(Te Deum).
STUDII ş1 MANUALE: Literatură în limba română: C(oNSTANTIN)
E(RBICEANU), O tradiţie despre Sântul Nicheta Romanul, în rev. B.O.R.,
nr. 3/1893-1894, p. 242. I. G. CoMAN, Aria misionară a Sf Niceta de Re-
mesiana, în rev. B.O.R., nr. 66/1948, pp. 337-356. Idem, Opera literară a
Sf Niceta de Remesiana, în rev. S.T., nr. 9/1957, pp. 200-232. Idem, Ope-
rele literare ale Sfântului Niceta de Remesiana, în rev. S.T., nr. 3-4/1957,
pp. 200-232. Idem, Profilul misionar şi literar al Sfântului Niceta de Re-
mesiana, în volumul: Scriitori bisericeşti din epoca străromănă, Editura
Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti,
1979, pp. 93-174. Idem, "Şi Cuvântul trup s-afăcut". Hristologie şi Ma-
rio/agie patristică, Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1993. Magistr.
ŞTEFAN C. ALEXE, Foloasele cântării bisericeşti în comun după Sfântul
Niceta de Remesiana, în rev. B.O.R., nr. 1-2/1957, pp. 164-173. Idem,
Sfântul Niceta de Remesiana şi ecumenicitatea patristică din secolele IV
şi V. Teză de doctorat în teologie, cu o prefaţă de Pr. Prof. IOAN G. COMAN
(pp. 453-455), în rev. S.T., nr. 7-8/1969, pp. 453-587. Pr. Prof. Dr. ŞTEFAN
ALEXE, Sfântul Niceta Remesianul, în volumul: Sfinţi români şi apărători
ai Legii strămoşeşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, Bucureşti, 1987, pp. 208-220. Pr. Magistr. GH. A.

NICOLAE, Învăţătura despre Sfântul Duh din tratatul «De Spiritus Sancti
potentia» al Sfântului Niceta de Remesiana, în rev. Ortodoxia, nr. 2/1964,
pp. 239-248. DIONISIE M. PIPPIDI, Niceta de Remesiana şi originile Creş
tinismului daco-roman, în volumul: Contribuţii la Istoria veche a României,
Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1958, pp. 248-264; Ediţia a II-a, Bucureşti,
1967, pp. 497-516. Dr. NESTOR VORNICESCU, Mitropolitul Olteniei, Scrieri
ale Sfântului Niceta de Remesiana, în teza sa de doctorat: Scrieri patris-
tice în Biserica Ortodoxă Română până în sec. XVII, din rev. M.O., nr.
1-2/1983, pp. 85-98. Pr. Prof. Dr. ALOISIU LUDOVIC TĂUTU, Sfântul Niceta
de Remesiana, Editura Logos '84, Oradea, 1995, 147 p. VASILE VASILE,
Concepţia Sfântului Niceta de Remesiana privind rolul muzicii religioase
în viaţa religioasă, în rev. Byzantion. Revistă de arte bizantine, Iaşi, anul
II, 1996, pp. 37-42; rezumat în limba franceză, p. 43. MIHAIL DIACONESCU,
Clasificarea unor specii lirice întreprinsă de Sfântul Niceta de Remesiana,
în volumul său: Istoria literaturii dacoromâne, Editura Alcor Edimpex,
Bucureşti, 1999, pp. 342-344. REMUS Rus, op. cit., p. 602. Literatură
străină: A. E. BURN, Niceta of Remesiana. His Life and Works, Cambridge,
1905. W. A. PATIN, Niceta, Bischof von Remesiana als Schriftsteller und
Theologe, Miinchen, 1909. D. M. PIPPIDI, Niceta di Remesiana ele origini
del christianesimo daco-romano, în Revue historique du Sud-Est Europeen
23/1946, pp. 99-117. 0. BARDENHEWER, Patrologie, III, pp. 598-605. F.
CAYRE, I, pp. 588-589. B. ALTANER - A. STUIBER, op. cit., 1980, p. 391. F.
L. CRoss, art. Niceta, în ODCC, p. 969, cu bibliografie. J. QUASTEN,
Patrology, IV, pp. 190-194, cu bibliografie. M. G. MARA, Nicetas de Re-
mesiana, în DECA, II, pp. 1746-1747. S. FELBECKER, Nicetas von Reme-
siana, în LACL, pp. 451-452, cu bibliografie.
CUPRINS
Cuvânt înainte .. ..... .. .................. .. .. .. .. .. .. ... .. .. .. .. .... .. .. .. .. .... .. 5

Alexandru al Alexandriei (ţ 328) ...................................... 9
Sfântul Atanasie cel Mare, Părintele Ortodoxiei (t 373) „„„ 12
Didim cel Orb (ţ 398) „„„„„„ .. „„„„„„ .. „„„„„„„„„„ .... „„ 54
Teofil al Alexandriei (385-412) .................................... „.... 59
Sfântul Chirii al Alexandriei (ţ 444) ............. „„................. 61
Sinesiu de Cirene„ ... „„ .... „ .. „„„ .......... „„„ .. „.„ ....... „„ .... „. 79
Isidor Pelusiotul „. „ „ „ ..... „ „. „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „. „ „ „ .... „. „ „ .. „ „. 84
Eusebiu de Cezareea „ .... „ .. „ „„„„„. „ „ ... „„ .... „ „ „„ „ ... „ .. „. 87
Sfântul Chirii al Ierusalimului (ţ 386) „„„„„„ ... „„ .. „.„„... 103
Sfântul Epifanie ... „ ... „„„„„„ ... „„„„„„„ .. „ ... „„ ........... „ .. „. 110
Eustaţiu din Antiohia (ţ 337) „„„„„„„„„„„ .. „„„„„„„„„„ 118
Diodor din Tars (t cca. 391) .............................................. 120
Teodor de Mopsuestia (ţ 428)„„„.„ .... „„„„„„„.„„„.„„„„. 125
Sfântul Ioan Gură de Aur .. „„„„„ ... „ .. „„„.„ .. „„„„„.„„„„. 130
Teodoret de Cyr (ţ 458) .................................................... 163
Nestorie „ ....... „ .. „ ..... „„ .. „ ..... „„„ ..... „.„„„„„ .... „„ ... „ .. „„„ 171
Sfântul Vasile cel Mare „„„„„„„„„„„„„„„„.„„„„„„„„„„. 176
Sfântul Grigorie de Nazianz (ţ 390) .. .. ....... ........... ............ 202
Sfântul Grigorie de Nyssa (ţ 394) ............... „„ ... „ ...... „ .... 219
Evagrie Ponticul ................. . „ ................................. „ „ „ „ „. 244
Sfântul Efrem Sirul „„„„„„. „. „ „ .. „ .... „ ...... „ .... „ „„ „„„. .. .. . 254
Barie Pictavianul .......................................... .„................... 263
Osius de Cordova „ „ „ .. „ .. „ ..... „ ............ „ „ „ „ „ „ ... „. „ .„. „ .. . 273
Sfântul Ambrozie de Mediolanum ..... „„„„ .. „.„„„............ 276
408 CUPRINS
Fericitul Ieronim ... .. ... .. .. .. ... .. .. .. .. ....... ... .... .. ... ....... .. ....... .. .. 290
Fericitul Augustin (ţ 430) ................. ................................. 303
Ioan Cassian (ţ 435) .. ........................................................ 329
Rufin .......................................................... ........................ 336
Paladiu ................................................................................ 341
Sozomen ..... ............ .. .. .. .. .. .. .. .. ... .. .. .. .... .. ......... .. ......... ........ 345
Socrat .................................................................................. 347
Leon cel Mare .. ..... .. .. .... .... .. .. .. ......... .. .. .. .. ... .. ............. ... .. .. . 350
Paulin de Nola .................................................................... 356
Prudenţiu ............................................................................ 360
Supliciu Sever .. ...... ..... .. .. .. .... ... ....... ....... .. ... ........... ..... .. .. .. . 365
Vasile de Ancira.................................................................. 368
Marcel de Ancira ................................................................ 370
Asterie al Amasiei ............. ................................................. 372
Amfilohie de Iconiu ......................................................... ... 374
Vincenţiu de Lerin ......... ........... .......................................... 376
Afraate ................................................................................ 379
Paul Orosiu .. ............. .... ..................................................... 382
Lactanţiu ................................................................... ......... 385
Prosper de Aquitania ... .. ..... .. .. ..... .. ...... .. .... ... .. ......... .. ... .. .. .. 394
Niceta de Remesiana ................................ „. .. .. .. .. .. . .. . . . . . . . .. . 397
Cuprins ............................... ................................................. 407
TIPOGRAFIA INSTITUTULUI BIBLIC ŞI DE MISIUNE ORTODOXĂ

Intrarea Miron Cristea nr. 6, Sector 4, Bucureşti, 040162
Telefon: 0214067193;02140671 94; Fax: 02130005 53
www.editurapatriarhiei.ro
[email protected]
ti pogr.inst. [email protected]
[email protected]

Arhid Prof DR Constantin Voicu Patrologie Vol II

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Arhid Prof DR Constantin Voicu Patrologie Vol II

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Arhid Prof DR Constantin Voicu Patrologie Vol II

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Arhid. Prof. Dr.

CARTE TIPĂRITĂ CU BINECUVÂNTAREA

Editura Basilica a Patriarhiei Române

Tipografia Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă

Bazele literaturii creştine au fost puse în primele trei veacuri.

creştini numai cu numele. Că situaţia se prezintă astfel, o con-

Subiectele tratate de scriitorii acestei epoci nu sunt însă

În această perioadă, deşi scurtă, au avut loc patru Sinoade

păstrat numai două: una mai extinsă, adresată episcopului Alexan-

EDIŢII ŞITRADUCERI: J. P. MIGNE, PG 18, 523-608. A. MAI, Nova

ALOYS GRILLMEIERIHEINRICH BACHT (editori), Das Konzil V. Chalkedon, I,

Apologia contra arienilor, că predecesorul său, Arhiepiscopul

(Ist. bis., X). El relatează că odată, jucându-se de-a botezul, Ata-

martie 332. Aducea cu sine o epistolă a lui Constantin, în care

Datorită activităţii lor, printr-o nouă epistolă, Constantin cheamă

din lucrărilesinodului, Sf. Atanasie pleacă la Constantinopol, să

reîntoarcerea Sf. Atanasie, arienii au proclamat ca arhiepiscop al

Roma, principalul oraş al Apusului din punct de vedere biseri-

fapt nu-i împiedică să trimită după sinod, în apus, o a patra măr­

Roma şi pe Constans la Treveri şi, făcând calea de la Treveri la

Sf. Atanasie nu se lasă înşelat. Odată cu schimbarea, în anul 355,

I 11111e ni le arată, între altele, epistola sa către episcopii egipteni

Alexandria imediat, sub ameninţarea cu grave pedepse. Alexan-

până în pivniţă, căutând să-l aresteze. Fugind, Sf. Atanasie se as-

uza de forţă şi de violenţă" (Panarion 68, 5). „Epifanie nu este

pustiu la Sf. Antonie cel Mare, căci se plângea că nu are la în-

al Cezareei Capadociei şi alţi episcopi cu rol în dezvoltarea ulte-

trei Cuvântări, că-i lipsesc perioadele ample şi ardente şi com-

înţelepciunea (Luca 2, 52) - se referă la natura lui omenească. De

logie puţin precisă, vorbeşte aici de o singură fiinţă (oucrîa),

văzându-se învinşi cu privire la Persoana a doua din Sfânta Trei-

în Biserică. Permite, între altele, folosirea numirii de ipostas (sub-

epistole hristologice le-a utilizat, în largă măsură şi în mod ex-

ln ele de schismatici şi eretici, meletieni şi arieni, dar întregul

a sa, intitulată Apologia către Constanţiu. Din ea, înţelegem că

nu fugea, aminteşte ce au făcut arienii cu Eustaţiu al Antiohiei

tudine conciliantă către semiarieni care admit divinitatea şi naş­

încât simţea în trupul său mai multă vigoare. Avea pe atunci

origine divină, izvoare pentru învăţătura de mântuire, la lista lor

V. Scrieri de cuprins moralizator şi disciplinar

poate ca Sf. Atanasie nici să nu fi scris Tratatul despre feciorie,

Atanasie a fost o adevărată forţă, la care se adaugă prudenţa

păgâni, ci luptător, pentru care arma este tăişul logic al argumen-

vinul se face Sângele Domnului nostru Iisus Hristos. Aceasta se

ferim de orice interpretare contrară doctrinei Bisericii. Sfânta

EDIŢII ŞI TRADUCERI: J. P. MIGNE, PG 25-28. Text critic: Werke, ed.

STUDII ŞI MANUALE: Literatură în limba română: ANDREI ŞAGUNA,

mai ales lupta ei cu arianismul. Traducere de ATHANASIE Episcopul Râm-

Alexandriei, în volumul său: Originile tradiţiei mistice creştine. De la Platon

tality, New York, 2008. FEDERICO FATTI, "Parthenon". A proposito di un

până la moartea sa. Este unul din ultimii dascăli de valoare ai

Pilde, lov, Cântarea Cântărilor, Ecclesiast, Daniel, Matei, Ioan,

li. Scrieri dogmatice

Despre Sfântul Duh s-a păstrat numai în limba latină, într-o

EDIŢII ŞI TRADUCERI: J. P. MIGNE, PG 39, 131-1818. Fragmente din

păstrat întregi în limba greacă sau în traducere latină, făcută de

EDIŢII ŞI TRADUCERI: J. P. MIGNE, PG 65, 29-68; 401-404. Idem, PL

S-a născut în Alexandria, în anul 370. Studiile şi le-a făcut la

Când au venit în Alexandria cca. 500 de călugări din pustiul

fapt nu-i împiedică să trimită după sinod, în apus, o a patra măr

tudine conciliantă către semiarieni care admit divinitatea şi naş