Festivaluri CCDJ

Festivalul Naţional de Folclor Doina Covurluiului

1
 Festivaluri CCDJ
Festivalul Naţional de Folclor Doina Covurluiului
septembrie 2021

2
Festivalul Naţional de Folclor Doina Covurluiului
septembrie 2021

3
 Şcoala de Arte - Un nou început
2021 - 2022

4
5
 Autori gălăţeni şi cărţile lor. Ediţia a Il-a,
20 - 30 septembrie 2021
Ediţia a doua a celei mai importante expoziţii de carte din zona Galaţi - Brăila s-a desfăşurat sub egida
Casei de Ajutor Reciproc a pensionarilor dar cu sprijinul celor mai importante instituţii de cultură din judeţ:
Direcţia Judeţeană de Cultură, Centrul Cultural „Dunărea de Jos”, Filiala Sud Est a Uniunii Scriitorilor din
România, Biblioteca judeţeană „V.A. Urechia”. Amfitrionul şi organizatorul acestui eveniment care a adunat
peste 130 de autori (de la 7 la 90 de ani) a fost profesorul Ghiţă Nazare, redactor - sef al Revistei Armonii de
toamnă.
Un cuvânt de întâmpinare la vernisajul expoziţiei au avut Ion Mehedinţi (preşedintele CARP - Galaţi),
Florina Zaharia (preşedintele Filialei Galaţi-Brăila a U.S.R.), Cătălin Negoiţă (directorul Direcţiei de Cultură
Galaţi), Corina Dobre (directoarea Bibliotecii „V.A. Urechia”), Gheorghe Felea, pr. Ionel Rusu, Petru Todoran,
Victoria Bodolan, Mihaela Popa, Nicolae Leonte.
O toamnă rodnică literar, un Galaţi bogat artistic şi cultural având în vedere că expoziţia a fost structurată
pe următoarele secţiuni: Literatură şi Artă, Ştiinţe, Educaţie - învăţământ, Viaţă Spirituală, Sport, Turism,
Divertisment şi Reviste de educaţie si cultură.
Felicitări organizatorilor!

6
Autori gălăţeni şi cărţile lor. Ediţia a Il-a,
20 - 30 septembrie 2021

7
 I.C. Brătianu, în sufletul gălăţenilor
Nu ştiu cât îşi mai aminteşte Galaţiul de Ion viaţa personală, trebuie menţionat şi prietenul apropiat
C. Brătianu, de marele om politic care a marcat, al familiei Brătianu, Eugeniu Carada, un mare patriot,
neîndoios, destinul României, şi totodată al oraşului o minte luminată şi un economist de marcă, a cărui
nostru. Anul acesta, în iunie, s-au împlinit 200 de ani valoare este omagiată de actualul guvernator al BNR,
de la naşterea sa. Mugur Isărescu.
În Galaţi, în perioada Dar aceste realizări s-au făcut cu
interbelică, statuia lui I.C. Brătianu muncă, inteligenţă şi sacrificii
era amplasată pe strada Portului, în materiale. Sabina Cantacuzino, fiica
faţa Şcolii „Cuza Vodă”, cu faţa spre cea mare a lui Brătianu a povestit în
Dobrogea, arătând spre provincia memoriile sale Din viaţa familiei Ion
care ne-a fost redată după Războiul C. Brătianu: „Greutăţile din lipsă de
de Independenţă din 1877. De bani se întrevăd din corespondenţa lui,
Bobotează, Episcopul Dunării de Jos însă fără o vorbă de părere de rău,
arunca crucea în Dunăre din dreptul căci se ştia unde se ducea mare parte
acestei statui. Acum, pe Aleea din venituri. Românul (ziarul), toată
Domnească, într-o mică piaţetă de la politica liberală erau susţinute cu
capătul dinspre Dunăre, statuia pare averea Brătienilor, Goleştilor,
că priveşte spre localitatea care-i Ruşeţilor şi a tuturor acelor care
poartă numele, I.C. Brătianu, fostă dispuneau de ceva. Tata a cheltuit din
„23 August”, fostă Zaclău. punga lui şi când a trebuit a plătit
Ion C. Brătianu (1821-1891) datoria făcută, a vândut moşia de
a fost personalitatea care şi-a pus zestre a mamei, Pleşoiul, care era în
amprenta pe toate realizările care au familia ei de multe generaţii”.
dus la crearea statului naţional român. Cine mai face astăzi aşa ceva?
A fost alături de revoluţionarii de la Elita politică şi culturală de
1848, a acţionat pentru obţinerea odinioară a oraşului, a înţeles valoarea
Independenţei României şi a contribuit hotărâtor la făuritorului României Mari şi a avut grijă să-l
modernizarea şi consolidarea statului român. Multe şi imortalizeze pentru generaţiile viitoare. „Un comitet
importante sunt faptele lui de patriot român, dar ne ia de iniţiativă condus de avocatul Mihail G. Orleanu,
prea mult să le menţionăm pe toate, aşa că ne rezumăm propune municipalităţii gălăţene ridicarea unui
să amintim doar câteva care au avut efect şi asupra monument închinat marelui patriot I.C. Brătianu.
Galaţiului. Ca preşedinte al Partidului Naţional Liberal Propunerea este întâmpinată cu entuziasm de primarul
şi unul din cei mai longevivi prim-miniştri, a gândit şi din acea vreme, loan N. Prodrom, aşa că este demarată
aplicat reforme avansate, care au schimbat în bine o acţiune de strângere de fonduri. Lucrarea era
viaţa românilor şi care sunt şi astăzi model pentru multe comandată artistului Oscar Spaethe, aflat în acel
din hotărârile politice: moment în apogeul carierei, iar în 1926 monumentul
În anul 1881, modificarea Constituţiei din 1866 era gata. Turnată în bronz la Fabrica „V. V. Răşcanu”
a stabilit că România a devenit regat, proclamându- din Bucureşti, avea 3,5 metri înălţime, iar cu tot cu
se, printre altele, că şeful statului Carol I, va fi rege. soclul din piatră ajungea la 8 metri.
• s-a răscumpărat reţeaua feroviară, concesionată Piaţeta unde s-a amplasat iniţial statuia, se
până atunci companiei Strousberg şi s-a început numea „Sfinţii Apostoli”, lângă strada Portului, în faţa
construirea de noi şosele şi căi ferate, care să dezvolte Şcolii „Cuza Vodă”, zonă unde erau numeroase
infrastructura neeficientă şi aproape inexistentă; reprezentanţe comerciale ale unor mari companii
• prin înfiinţarea Băncii Naţionale în 1880, s-a creat europene, dar şi locuinţe ale oamenilor de vază ai
sistemul bancar modern ceea ce a dus la descurajarea oraşului. O confirmă o carte poştală pusă în circulaţie
practicilor cămătăreşti, a fost ieftinit creditul, s-a în anul 1934, care înfăţişează monumentul şi
constituit piaţa capitalurilor şi s-a dezvoltat capitalul vecinătăţile acestuia. La dezvelirea statuii a participat
autohton, s-au stabilit contacte cu băncile din Europa, alături de gălăţeni, aproape întreg Guvernul ţării, printre
s-a favorizat apariţia întreprinderilor industriale şi ei şi fii lui I.C. Brătianu, respectiv Ion I.C.Brătianu
comerciale productive şi s-a sprijinit agricultura. în (preşedintele Consiliului de Miniştri la acea vreme) şi
1881, începeau să funcţioneze cele patru sucursale Vintilă I.C. Brătianu (ministru al Finanţelor în acel
ale BNR stabilite prin lege, la laşi, Galaţi, Brăila, moment)”, cum scrie în câteva articole, ziaristul Costel
Craiova. Pentru această realizare în care şi-a sacrificat Crângan.
8
 Inscripţiile aflate pe soclul statuii arată că statuia drept ţintă de tir, provocându-i daune
marele om politic a înţeles importanţa dezvoltării importante.
economice a Galaţiului, port maritim la Dunăre, şi a Regimul comunist a dat statuia jos de pe soclu
acţionat pentru materializarea acestor aspiraţii: “Are şi a ascuns-o în grajdul Primăriei de pe strada
să se facă un regim care să asigure libertatea Dunării, Constantin Brâncoveanu. „Mai întâi au tras-o jos cu
de unde începe să fie navigabilă, până la Mare - 28 patru perechi de boi, după care au târât-o către malul
mai 1882”) şi „Libertatea Dunării este o condiţie Dunării. După aceea, au demolat soclul cu târnăcoapele
esenţială pentru propăşirea economică a ţării -16 şi au folosit piatra pentru a astupa câteva din gropile
noiembrie 1882,,. de pe strada Griviţei. În fine, după câteva zile au dus
Totuşi, oamenii nu judecă la fel sub auspiciile statuia la grajdurile unde se ţineau caii de poliţie”, scrie
democraţiei care asigură tuturor libertatea de gândire, istoricul Paul Păltânea.
unii sunt tentaţi să acţioneze după cum înţeleg ei, „La grajd, lucrarea a stat mai bine de două decenii,
realitatea. În perioada mandatelor lui I.C. Brătianu, fiind folosită ca suport de hamuri, furci şi lopeţi. În
au existat destui conservatori care nu au fost de acord 1968, la un an după înfiinţarea Muzeului de Artă statuia
cu ideile liberale şi au negat valoarea reformelor este luată şi dusă în curtea instituţiei de pe strada
Partidului Liberal. Ba chiar, au fost persoane Domnească”, menţionează criticul de artă Corneliu
particulare care l-au detestat şi l-au voit mort. Sunt Stoica. Doctorul Vasile Popa, în cartea Spitalul
consemnate de Istorie, două agresiuni asupra primului- Judeţean şi alte întâmplări, povesteşte: „în anul 1992
ministru I.C. Brătianu, petrecute în 1880 şi 1886, din este ales primar Eugen Durbacă... Mă întâlnesc cu
care, din fericire, a scăpat cu viaţă. totul întâmplător cu el, în curtea spitalului. Îl felicit şi îi
Primul atentat s-a petrecut la ieşirea de la una adresez o rugăminte: în spatele Muzeului de Artă
din şedinţele Camerei Deputaţilor, aflată la vremea Modernă se află două statui în bronz care reprezintă
respectivă în Dealul Mitropoliei, pe strada Patriarhiei. două personalităţi de marcă ale istoriei noastre: Lascăr
Ion C. Brătianu tocmai plecase de la Camera Catargiu, gălăţean din comuna Schela şi Ion Brătianu,
Deputaţilor. Un fost profesor, Ivan Petraru care lucra făuritorul României Mari. Stau aruncate de zeci de
ca funcţionar public în Bucureşti, l-a atacat cu un cuţit. ani. Repuneţi-le pe soclurile lor, să le vadă lumea, să
L-a apărat paltonul gros al premierului dar şi deputatul înţeleagă că avem o istorie, că nu venim de nicăieri.
lordache Goga, care „l-a lovit pe agresor cu bastonul Că o fi ascultat de doctorul cel cult, că i-au mai
lui de modă veche garnisit cu o gheară de aur ţinând o spus-o şi alţii, cert este că primarul a avut o idee fericită
ghiulea de fildeş. Pietraru scăpă cuţitul şi voi să fugă, şi a decis după 100 de ani de la moartea lui Brătianu,
dar îl prinse şi îl predă agenţilor, care la strigătele lui restaurarea şi reinstalarea statuii. Au fost acoperite
sosiră în fine. Se urcă cu tata în trăsură şi îl însoţi găurile făcute de gloanţele legionarilor şi s-a reparat
până acasă”, a povestit Sabina Cantacuzino. mâna care dispăruse în cei mai bine de 20 de ani, în
După aproape şase ani, a avut loc cel de-al doilea grajd. „Soclul, asemănător cu cel din 1926, a fost
atentat. Într-o seară, Ion C. Brătianu ieşea de la construit de o echipă de la Regia Autonomă de
Ministerul de Interne, însoţit de C. F. Robescu, director Drumuri şi Spaţii Verzi Galaţi condusă de Nicolae
general al Poştelor şi Telegrafului şi de un sergent care Malamatidis, maistru specializat în zidărie, ornamentaţii
avea misiunea de a-l păzi pe premier. Sabina şi lucrări din marmură, format la şcoala unor
Cantacuzino povesteşte şi acest episod: „în strada antreprenori italieni existenţi la Galaţi în perioada de
Wilson, Vămii pe vremea aceea, agentul observă un aur de dinainte de război. Tot această echipă a restaurat
individ care îi urma şi se apropia de grup. În acel şi statuia. A fost reconstituit degetul arătător al mâinii
moment o detunătură de revolver se auzi, tocmai când drepte (care a ieşit mai mare, de-a dreptul
poliţistul lovise mâna asasinului şi devie lovitura. disproporţionat) şi au fost astupate găurile provocate
Glonţul, în loc să atingă pe tata, merse la d. Robescu de gloanţe”, menţionează criticul de artă Corneliu
şi alunecă de-a lungul unei centuri ce purta. Astfel că Stoica.
nimeni nu fu nici măcar rănit, dar atentatorul, înhăţat Aşa că ne vom aminti cu drag de I. C.
de doi sergenţi care se găseau la Legaţiunea austriacă, Brătianu, omul politic care sigur că a făcut şi bune, şi
fu arestat”. Din cercetări, a rezultat că atacatorul, rele, ca orice pământean, dar dacă tragem linie şi
Stoica Alexandrescu, un mărunt negustor din Râmnicu socotim, vom constata că mai mult atârnă ceea ce a
Sărat care devenise falit de două ori, dorea să facă o făcut pentru ţara asta, pentru oraşul nostru, şi de aceea
ispravă de răsunet, care să atragă atenţia asupra lui. îi vom păstra cu drag, amintirea, în suflet.
Nici statuia din Galaţi nu a fost ferită de distrugeri. în
anul 1940, o grupare legionară încercând să-şi Gabriela Neguţu
impresioneze liderul, pe Horia Sima care era atunci
vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, a folosit

9
 Jocurile populare din Zona Romanaţi
Aspecte coregrafice generale
Încadrată din punct de vedere coregrafic în la Amărăşti de jos, Bucinişu, Minţita la Fărcaşele. În
Dialectul din sud-estul Europei, făcând parte din Stilul repertoriul de la hora satului predominau jocurile executate
Dunărean, Zona Romanaţi se identifică printr-o mare la comandă, Hora în două părţi, Sârba la comandă, Rustem,
varietate de manifestări folclorice. Jocul popular din această Iţele, Alunelul bătut, acestea fiind câteva exemple specifice
zonă a atras atenţia specialiştilor, prin complexitatea şi pentru această manifestare. Jocul se desfăşura după un
bogăţia repertorială specifică acestei zone, prin multitudinea ciclu de joc predefinit, ordinea principalelor jocuri fiind una
manifestărilor folclorice în care se performează jocul popular, prestabilită de regulă de către cel cei, care conduceau jocul,
prin bogăţia motivelor cinetice prezente în structura sau în unele cazuri de către lăutari.
acestuia. Hora satului a fost înlocuită astăzi de sărbători cu
Specialiştii în folclor coregrafic apreciază jocurile caracter local, fiecare localitate denumind sărbătoarea după
populare din Romanaţi astfel: ”Prin repeziciunea şi tehnica un eveniment sau o anumită particularitate specifică
foarte complicată a paşilor, ceea ce este caracteristic jocurilor localităţii respective: Sărbătoarea Iilor la Cezieni, Sărbătoarea
de câmpie, ele se situează în fruntea tuturor jocurilor din Bujorului la Radomireşti, Sărbătoarea Teiului la Băbiciu,
Oltenia Sărbătoarea Lubeniţei la Văleni, Sărbătoarea cireşelor la
Vechimea portului şi a jocului popular în Romanaţi poate fi Bucinişu sau sărbători legate de Sf. Mărie Mare la Redea,
apreciată şi după descoperirile făcute în această zonă. Una Deveselu, Vişina, Târgul de fete de la Coteniţa, Sf. Mărie
dintre descoperiri care pune în valoare vechimea costumului Mică la Vlădila, Gostavăţu, Govia de Sf. Gheorghe la
este o statuetă de lut, obiect de cult, descoperită la Vădastra, Vădastra şi alte manifestări legate de anumite sărbători
aparţinând Culturii de Vădastra Faza a IV-a, cu o vechime religioase sau de sărbătorile de iarnă. Cu această ocazie în
de 6000-6500 de ani, reprezentând o femeie în costum majoritatea localităţilor se organizează petreceri, baluri la
popular, cu o compoziţie şi motive ornamentale care se care participă persoane din toate categoriile sociale şi de
regăsesc şi astăzi pe costumul popular din zona Romanaţi. toate vârstele, în cadrul cărora se performează joc popular.
O altă descoperire legată de numele obiceiul de Şezătoarea a fost unul din obiceiurile cu rol foarte
invocare a ploii, Caloianul, singura inscripţie getică, unde important în viaţa socială a satului. La şezătoare munca era
apare numele Kogaion, este un text orfic, în versuri, scris îmbinată cu petrecerea, se cânta şi de cele mai multe ori
pe o cărămidă descoperită la ruinele cetăţii Romula în şezătoarea se termina cu joc. Repertoriul de joc era unul
localitatea Reşca-Dobrosloveni, Romanaţi, astăzi jud. Olt: adaptat spaţiului în care se desfăşura obiceiul. Spaţiul şi
HAR TIOS/TINTONINOS / INSUS TIKO IS DAKON / uneltele de lucru au determinat crearea unor jocuri care se
KAND SIA TIL KOGAION / ILMATON HLIOYLO / practicau numai cu această ocazie. Am să mă opresc asupra
PLEISTE NAKTOILO a două exemple, Hora din casă şi Vârtelniţa. Primul are atât
Traducerea acestui text: numele cât şi structura cinetică adaptate spaţiului în care
Mare e Zeul, întotdeauna (şi pretutindeni)! Aşa să spună se practica. Deplasările se fac pe spaţii mici predominând
vitejii (cei curaţi), când privesc spre Kogaion! Ucenicii motivele coregrafice cu deplasări laterale, în cercuri mici de
(recruţii) să cânte: Sfânt (puternic) este Domnul Nopţii! 4-6 persoane, cu o viteză de execuţie într-un ritm accelerat.
Dansul tradiţional s-a performat întotdeauna într-un anumit Al doilea joc, Vârtelniţa, executat numai de bărbaţi, este
context, legat de o anumită ocazie de joc, legată de viaţa unul de mare virtuozitate care implică o mare putere de
omului sau de sărbătorile calendaristice de peste an. concentrare, mobilitate şi dexteritate pentru execuţia lui.
I.Ocaziile de joc Jocul se execută sărind cu paşi încrucişaţi peste braţele
1.Ocazii generale (Hora satului, şezătoarea, petreceri) crucii de la vârtelniţă care se aşează cu fofezele (braţele) în
Ocazia de joc cel mai des întâlnită a fost incontestabil, Hora jos. Într-o cercetare realizată în anul 2004 pe Valea Şieului în
satului. Acest eveniment se desfăşura duminica, sau cu judeţul Bistriţa, am întâlnit un joc asemănător numit Crucea.
ocazia anumitor sărbători religioase, ocazie la care participa La Monor se aşează două baltage(toporaş) în cruce peste
toată comunitatea. Repertoriul de joc abordat cu această care se sare la fel ca la jocul amintit mai sus, diferenţe apărând
ocazie era unul obişnuit, specific fiecărei localităţi, la muzică precum şi la componenţa celor care îl execută:
cuprinzând un număr foarte mare de jocuri, între 20 si 40. O Vârtelniţa se execută individual, Crucea câte doi bărbaţi
parte din repertoriu era reprezentat de jocuri comune de faţă în faţă cu priză de mâna dreaptă. Este posibil ca acest
circulaţie generală care se întâlnesc în aproape toate joc să fie unul de circulaţie pastorală, adus în Oltenia de
localităţile, Hora, Sârba, Brâuleţul, Alunelul, Rustemul, cu păstori, deşi este semnalat într-un număr mic de localităţi,
anumite particularităţi sau variante cu nume proprii specifice un joc asemănător este consemnat şi în nordul Bulgariei,
anumitor localităţii. Există un număr mare de jocuri cu o existând posibilitatea ca provenienţa acestuia să fie una
structură cinetică identică dar purtând nume diferite de la o bulgărească, având în vedere faptul ca în localităţile în care
localitate la alta: Hora florilor la Dobrosloveni, Hora minţită se întâlneşte jocul au existat comunităţi de bulgari.
10
 2.Ocaziile legate de ciclul vieţii (Naşterea, Nunta, unele speciale, Hora dreaptă fiind jocul practicat cel mai
înmormântare) des. Există localităţi unde se întâlnesc şi variante de horă
Naşterea este un eveniment important în viaţa practicate numai cu această ocazie. În localitatea Ştefan cel
familiei, însă acest eveniment este foarte rar însoţit de joc, Mare se joacă Hora de ouă, la Ianca hora numită Bordeiul
repertoriul abordat, atunci când se organizează petreceri, se joacă numai la Paşte. La Gârcov sunt întâlnite trei
fiind cel curent, fără jocuri speciale legate de această ocazie. momente de joc unde se performează atât jocuri din
Nunta este fără îndoială cel mai important repertoriul curent, Horă în două părţi, Sârba, cât şi un joc
eveniment din viaţa omului. Ocaziile de joc sunt numeroase din repertoriul de nuntă, Nuneasca. Primul moment de joc
în toate fazele ei de desfăşurare. Primul moment de joc este se petrece la cimitir în jurul mormântului, al doilea moment
cel desfăşurat sâmbătă seara la casa miresei, moment ce de joc în faţa casei celui trecut în nefiinţă, unde părinţii
poartă nume diferite: Fedeleş, Betele. Acest moment acestuia sunt “obligaţi” “să dea un pas în horă”, adică să
reprezintă o petrecere la casa miresei (de regulă), în seara se prindă în horă şi dacă pot să şi danseze, iar al treilea
de dinaintea nunţii, la care participă tinerii, prieteni ai celor moment de joc se petrece în curtea bisericii unde se
doi miri, precum şi alţi invitaţi. La începutul petrecerii, tineri desfăşoară hora de pomană propriuzisă şi unde se împart
pregătesc ornamentele (boboci de beteală, beteală) cu care darurile pregătite pentru această ocazie. Acest obicei
va fi împodobit bradul de nuntă. Petrecerea începe cu joc, presupune un studiu separat şi am să revin asupra lui.
repertoriul fiind cel curent specific fiecărei localităţii, însă 3.Ocaziile legate de perioade calendaristice
datorită faptului că la petrecere participă numai tinerii, Dintre ocaziile de iarnă decât două sunt cele în
repertoriul este redus uneori la jocurile cunoscute de cadrul cărora se performează joc popular. Unul dintre
aceştia. Nu există jocuri speciale care să fie practicate cu obiceiuri este Banda lui Jianu, obicei la sfârşitul căreia ceata
această ocazie. Următorul moment de joc este reprezentat de feciori, organizată asemănător cetelor de feciori din
de împodobirea bradului. Cu această ocazie se interpretează Transilvania, organizează o petrecere cu joc. Cu această
cântecul bradului, sau cântecul boboacelor şi se joacă Hora ocazie se performează un repertoriu specific bărbătesc, iar
bradului. Din punct de vedere cinetic nu este un joc diferit dacă există şi fete invitate se practică şi jocuri mixte. Al
de o horă dreaptă, numai melodia este una specială. Hora doilea obicei în cadrul căruia apare joc este jocul caprei.
miresei este următorul joc special din repertoriul de nuntă, Jocul caprei este un ritual menit să aducă rodnicie anului
practicat în momentul în care mireasa merge la apă sau la care urmează, spor de animale în turmele păstorilor şi recolte
udat cum se numeşte obiceiul în multe localităţi. După udat bogate.
se joacă o horă, caracterul acesteia fiind unul distractiv. în Fără îndoială cel mai reprezentativ obicei de
localitatea Brastavăţu se aşează în mijlocul horei ploştile primăvară-vară specific Romanaţiului şi nu numai, este
ginerelui şi/sau a cumnatului de mână, iar în momentul când Căluşul. Jocul căluşarilor ilustrează principalele trăsături
se opreşte muzica flăcăii participanţi trebuie să fure din specifice Olteniei: vigoarea şi vioiciunea, exuberanţa şi
mijlocul cercului ploştile, urmând ca ginerile, respectiv veselia, având în cadrul obiceiului un rol important, fiind
cumnatul de mână să le răscumpere dacă acestea au fost principalul instrument al diferitelor acţiuni desfăşurate în
luate de alt flăcău. Cel mai important moment de joc din timpul ritualului. Obicei cu dată mobilă, Căluşul se desfăşura
nuntă este atunci când alaiul se întoarce de la cununat, de Rusalii, a 50-a zi de la Paşte, cu o durată de 9 zile, începea
când se joacă Nuneasca, sau Hora darului, Luneasca, Hora în Duminica de Rusalii şi se termina la 9 zile, în Marţea
naşului aşa cum este denumită în fiecare localitate, horă în ciocului, atunci când ceata îngropa steagul. În ceata de
care soacra mică împarte darurile rudelor apropiate. După căluş numărul dansatorilor este impar: 5, 7, 9, 11, sau mai
acest moment în cadrul petrecerii de nuntă este practicat mulţi, în acest număr intrând şi vătaful, mutul, stegarul
tot repertoriul specific fiecărei localităţi, repertoriu variabil precum şi căluşarii. Există cete de căluşari în componenţa
de la 15-20 de jocuri cât se întâlnesc în general în fiecare cărora există peste 50, 60 de căluşari, pregătite anume pentru
localitate, până la peste 40 de jocuri întâlnite la Brastavăţu. festivaluri sau alte manifestări, un exemplu în acest sens
Înmormântarea fiind ceata de căluşari din Dobrun care a participat la
In Romanaţi nu există jocuri speciale de priveghi, Festivalul Căluşul Românesc de la Caracal cu peste 80 de
sau care să fie performate în cadrul obiceiurilor de căluşari. Vătaful este considerat cel mai important personaj
înmormântare, însă există un obicei practicat atât în Oltenia din ceată, el este cel care conduce, coordonează, pregăteşte
cât şi în Banat, obicei postfunerar numit Hora de pomană. ceata, acceptă sau elimină căluşarii din ceată şi este ales pe
Obiceiul se desfăşoară diferit de la o localitate la alta, atât un an sau mai mulţi. Au fost cazuri când aceştia au condus
ca zi de desfăşurare cât şi ca perioadă de timp de la decesul ceata între 30 şi 40 de ani, sau situaţii în care funcţia s-a
celui pentru care se desfăşoară. Obiceiul are loc în prima zi transmis din tată în fiu. Funcţie importantă, mutul, este
de Paşte în localităţile Băbiciu, Stoeneşti, Studina, a doua zi simbolul cultului fertilităţii şi al vindecării sterilităţii, este
de Paşte la Gârcov, Izbiceni, Gostavăţu, fie trei ani la rând în cel care stabileşte locurile unde se joacă. Principalul însemn
primul an în prima zi, al doile a an a doua zi, în al treilea an a al cetei de căluşari este steagul, la împodobirea căruia se
treia zi de Paşte în localitatea Amărăşti de Jos, Daneţ, Celaru. foloseşte pelin, usturoi, spice de grâu, busuioc, frunze de
Jocurile populare practicate în cadrul acestui obicei nu sunt nuc, cu un anumit număr în funcţie de numărul căluşarilor

11
din ceată, plante cu caracteristici profilactice sau de transhumanţei. Acestea sau suprapus pe specificul zonei
vindecare şi o maramă sau ştergar, cu care plantele se leagă şi au determinat crearea unor jocuri noi, combinând
la steag. Ritualul Căluşului are rol de asigurare a fertilităţii specificul local, jocurile în cerc, cu jocurile de perechi.
şi fecundităţii, asigurare a belşugului, prin jocul pe care Desfăşurarea acestora se bazează pe combinaţii între horă
aceştia îl practică în jurul mesei în curtea gospodarilor, masă şi sârbă în prima parte a jocului şi jocuri de perechi în partea
pe care sunt puse grăunţe (grâu, mei, orz, ovăz, mazăre şi a doua. Numele şi melodiile pe care acestea se performează
cânepă), lână, apă, sare, pelin, usturoi, produse care sunt atestă clar influenţa jocurilor păstoreşti, Ungurica,
folosite în hrana animalelor, sau sunt oprite pentru a fi Ungureanu.
însămânţate anul următor sau pentru tratarea anumitor c. Jocuri de petrecere erau performate cu ocazii speciale,
afecţiuni. Dansului căluşarilor îi este atribuită şi funcţia acestea având vădit funcţie distractivă, de petrecere. Câteva
profilactică, prin purtarea betelor femeilor, acestea având dintre acestea, întâlnite nu numai în Romanaţi, sunt: Vulpea
efect taumaturgic şi apotropaic asupra acestora. Prinderea pe furate, joc la care se schimbă partenera în partea a doua
femeilor şi bărbaţilor în horă, faptul că se dau copiii în braţe a jocului, fiind o combinaţie între sârbă şi joc de perechi,
în timpul jocului, sau sunt plătiţi căluşarii să treacă peste ei, Baraboiul joc de perechi în coloană cu desfăşurare pe
jocul în jurul anumitor obiecte prin care acestea capătă verticală, la care se schimbă partenera în timpul jocului, la
putere de vindecare, de atragere a forţelor benigne, toate comandă sau pe baza strigăturilor care însoţesc jocul şi
acestea au rosturi de vindecare şi profilaxie. Ritul de Mătura, joc de petrecere la care se joacă cu un obiect, de
vindecare a celor luaţi din căluş are două etape, obicei mătură, la care se schimbă partenerii în momentul în
diagnosticarea şi vindecarea. Sunt situaţii când care acest obiect este lăsat jos.
diagnosticarea se face prin muzică, bolnavul reacţionează d. Jocuri ritual-ceremoniale
la anumite melodii căluşereşti, iar vindecarea se face prin Cele mai reprezentative mişcări de căluş poartă
dans, jucând la capul bolnavului, în jurul lui, trecând peste numele celor care le-au creat, nume specifice localităţii de
el. Recuzita folosită cu această ocazie este compusă dintr- provenienţă sau nume legate de anumite particularităţi
o oală nouă cu apă neâncepută, în care se pune pelin şi cinetice specifice mişcărilor respective: Dobruneasca,
usturoi, oală care apoi este spartă la capul bolnavului, şi o Osiceanca, Olteneasca, Râul lui Mureş, A lui Viţu, A lui
găină neagră căreia îi est rupt gâtul la sfârşitul ritualului. Lele, A lui Manole, Peştele, Raţa, Bobocul, Ca aluna, Zâi
Cele mai importante vetre de căluş se găsesc pe valea zâi, Greaua, Pintenaşul, Două sus şi una jos, Trei laturi,
Olteţului în localităţile Dobrun, Osica de sus, Osica de Jos, Ţâra.
Brâncoveni, Morunglav, Cezieni, însă au existat vetre III. Categorii tipologice
căluşereşti, unde obiceiul a dispărut, pe Valea Oltului în 1.Clasa
localităţile Gostavăţu, Băbiciu, Rusăneşti, Cilieni. Din punct de vedere tipologic întâlnim în Romanaţi toate
I.Repertoriul (vechimea acestuia, răspândirea, categoriile clasele şi aproape toate tipurile de joc popular, conform
funcţionale) sistemului de clasificare alcătuit de Andrei Bucşan. Clasa
1.Fondul repertorial specific I.Hore mari / Grupa A. Hore simple
a.Jocuri de hora satului Tipul Horă dreaptă (Hora mare, Hora dreaptă)
Repertoriul specific fiecărei localităţi este variabil, Horă în două părţi( Hora florilor, Hora trandafirului, Minţita,
de la 15-20 în cele mai multe localităţi până la 42 în Boiereasca)
Brastavăţu, localitate care deţine cel mai mare număr de Grupa B. Hore dunărene, Tipul Horă bătută (Hora ceasului,
jocuri din Romanaţi. Jocurile populare predominate, nelipsite Ceasul, Hora de mână), Geampara (Geamparaua,
în nici o localitate sunt Hora şi Sârba, variante comune sau Geamparalele)
cu anumite particularităţi şi nume specifice fiecărei localităţi. Clasa II. Brîuri; Grupa Brâuri dunărene
Repertoriul curent al comunei Brastavăţu este compus din Tipul Rustem (Rustemul împletit, Rustemul schimbat,
jocurile: Alunelul des, Alunelul rar, Ariciul, Băluţa, Rustemul întors, Sucitu răsucitu) Tipul Brâuleţ oltenesc(
Bidineaua, Boieresca, Bordeiul, Brâuleţul, Ciocârlanul, Brâul, Brâuleţul, Galaonul, Balta, Bâluţa, Cazacul, Alunelul)
Ciuleandra, Costorăreasa, Galaonul, Geamparalele, Hora Clasa III. Hore mici Tipul Ciuleandra
ceasului, Hora de mână, Hora Nuţi, Iţele, Jiencuţa, Joiana, Clasa IV. Doiuri/ Tipul Doi schimbat (Baraboiul, Mătura)
Maneaua, Periniţa, Rustemul pe 3, Rustemul pe 5, Sinistra, Clasa V. Cete / Grupa Cete speciale
Simianca, Sârba dăogarilor, Sârba de la Gorj, Sârba Tipul Căluş ritual
sârbească, Sârba Studiniţii, Sârba şchioapă. Sârba Clasa VI. Solo / Grupa Solo de virtuozitate
ţigănească, Toanta, Trandafirul, Tuguliţele, Vulpea. Tipul Geampara solistică (Vârtelniţa)
Varietatea tipologică a acestor jocuri este foarte mare IV. Analiza morfologică
acoperind aproape toate clasele şi tipurile de joc. În 0 succintă analiză morfologică dovedeşte faptul că, datorită
Romanaţi se întâlnesc hore simple şi hore dunărene, brâuri, prezenţei tuturor claselor de dans, se regăsesc în jocul
sârbe, jocuri de perechi, jocuri de ceată şi jocuri solistice. popular din Romanaţi majoritatea aspectelor de ansamblu,
b.Jocuri de circulaţie pastorală au ajuns şi în Romanaţi de mişcare, compoziţionale, de structură cinetică şi metrico
venind dinspre nord dinspre judeţul Vâlcea, datorită ritmice.
12
1. Aspecte de ansamblu Împărţite în mai multe categorii, legate de mişcare, motivele
a. Formaţia: în ceea ce priveşte formaţia în care se desfăşoară cinetice întâlnite în jocurile populare din Romanaţi, ilustrează
jocul se regăsesc majoritatea formelor prezente, determinate conţinutul acestora. Se regăsesc aici motive cinetice simple
de categoria tipologică: cerc, cerc deschis, semicerc, linie, executate pe loc sau cu ocolire, bătăi pe sol în acord şi
individual, perechi. accentuate, cârlige, încrucişări ale picioarelor în faţă sau în
b. Componenţa: în ceea ce priveşte componenţa, aceasta a spate, pinteni şi sărituri. Paşii care se execută în cadrul
suferit modificări majore, dacă în trecut se putea vorbi de acestora(paşi simpli, paşi accentuaţi, paşi alăturaţi, paşi
componenţă femeiască, bărbătească şi mixtă, astăzi nedepăşiţi, paşi încrucişaţi, paşi forfecaţi, paşi bătuţi, paşi
majoritatea fluturaţi, paşi executaţi pe toc sau pe vârf, paşi vârf-toc,
jocurilor au suferit modificări în ceea ce priveşte flexiuni, extensii, bătăi din palme, pinteni executaţi în aer
componenţa, majoritatea jocurilor devenind mixte. sau pe sol, sărituri.
c. Ţinuta: aşa cum au apărut modificări în ceea ce priveşte 5.Aspecte metrico-ritmice
componenţa şi ţinuta jocurilor a suferit modificări, majoritatea a.Măsura muzicală cel mai frecvent întâlnită la jocurile
jocurilor având astăzi o ţinută de mână jos. Însă apar frecvent populare din Romanaţi este de 2/4, însă există şi câteva
şi alte ţinute( de umăr, încrucişate la spate, cu braţele excepţii, jocuri care se desfăşoară fie pe măsuri combinate,
îndoite).2. Aspecte de mişcare Sălcioara 6/8 şi 2/4, Tepuşul, Şobolanul unde apar combinaţii
a. Desfăşurarea în spaţiu de 5/8 cu 7/8 în proporţii diferite şi Geamparaua 7/16.
În ceea ce priveşte desfăşurarea în spaţiu aceasta se b. Categoriile ritmice întâlnite în jocurile populare din
desfăşoară cu ocolire spre dreapta, bilateral, cu avansare Romanaţi sunt: cel mai frecvent ritm întâlnit este ritmul binar
înainte cât şi desfăşurare într-un punct fix. alcătuit din pulsaţii cu valoare de optime şi pătrime, rareori
b.Tempoul şaisprezecimea şi doimea la care accentul cade pe primul
În jocurile din Romanaţi există mari variaţii în privinţa timp (Hora, Sârba, Alunel, Brâu). Ritmul binar sincopat la
tempoului. De la tempoul moderat întâlnit la hore, la unul care accentele provin din sincope prin deplasarea acestora
accelerat şi vioi întâlnit la sârbe şi brâuri, până la unul rapid întâlnit la câteva variante de Alunel, Brâu, Sârbe şi Căluş.
întâlnit numai la jocurile olteneşti, una dintre caracteristicele Cu o frecvenţă redusă apare ritmul ternar întâlnit la jocul
jocului oltenesc fiind schimbarea tempoului în timpul Sălcioara şi ritmul asimetric foarte rar întâlnit, chiar pe cale
dansului la unele jocuri, pornind de la unul vioi la unul de dispariţie la care alternează pulsaţii binare cu pulsaţii
accelerat. ternare, într-un raport de 2-3, 3-2(5/8), 2-2-1-2(7/8)întâlnit la
3. Aspecte compoziţionale Ţepuş şi Şobolan.
a. construcţia Motivele ritmice întâlnite sunt cu precădere dipiric,
Construcţia jocurilor populare se încadrează în cele trei tipuri spondeu, anapest şi dactil, cu o frecvenţă redusă se
determinate: simplă, dezvoltată şi complexă, plecând de la întâlneşte şi amfibrahul.
jocuri cu un singur motiv coregrafic până la jocuri cu 5-7 Acestea sunt doar câteva dintre cele mai reprezentative
motive coregrafice, cu un mod de organizare diferit de la o aspectele coregrafice generale specifice jocurilor din
localitate la alta, plecând de la o construcţie fixă până la una Romanaţi, aspecte ce conturează unitatea coregrafică
complexă. specifică Văii Dunării şi Câmpiei Romanaţiului, Stilul
Construcţia simplă se întâlneşte în cazul horelor şi sârbelor, Dunărean în care se încadrează Zona Romanaţi. Situată într-
bazate pe un singur motiv coregrafic (Hora dreaptă, Sârbă). o zonă de interferenţă între Muntenia şi Oltenia, între
Construcţia dezvoltată se regăseşte în majoritatea jocurilor, celelalte zone din Dolj şi Vâlcea, Romanaţiul se diferenţiază
având la bază un motiv coregrafic care de cele mai multe ori faţă de zonele învecinate prin viabilitatea ocaziilor de joc,
este modificat (Horă în două părţi, Sârba bătută, Sârba la prin marea varietate repertorială existentă şi astăzi.
comandă).
Predominantă este construcţia complexă în care apar două Bibliografie selectivă:
sau mai multe motive coregrafice( Hora trandafirului 2 1. Academia Română - Institutul de etnografie şi folclor C.
motive, Hora ceasului 4 motive, Sârba Ghencii 4 motive, Brăiloiu, „Sărbători şi obiceiuri”, Voi. I, Oltenia, ed.
Brâul de la Vişina 5 motive, Alunelul de la Vlădila 7 motive Enciclopedică, Bucureşti, 2001
coregrafice), motive care se repetă într-o anumită succesiune 2. Bîrlea Ovidiu, „Eseu despre dansul popular românesc”,
fixă sau mobilă, acestea fiind doar câteva exemple. Cartea Românească, Bucureşti, 1982
b. succesiunea figurilor 3. Bucşan Andrei, „Specificul dansului popular românesc”
Succesiunea figurilor coregrafice este de cele mai multe ori Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti, 1971
uniformă şi fixă, însă datorită faptului că foarte multe jocuri 4. Căluşul - Tezaur universal, Ed. Universitatea pentru toţi,
olteneşti se execută la comandă există jocuri cu succesiune Slatina, 2002
mobilă, determinată de strigătura specifică fiecărei părţi, de 5. Dejeu Zamfir - Dansuri tradiţionale din Transilvania,
caracterul arhaic al jocului din Romanaţi. Ed.Clusium, 2000
4.Aspecte de structură cinetică
Motive cinetice
Florian Teodorescu - Prof. Coregraf

13
 “ABECEDAR ISTORIC GĂLĂŢEAN”

Am fost piatră de temelie la apariţia naţiunilor? tutun ameţitor. Fumatul ţigării, mai comod, s-a dovedit
însă în vremea care a urmat periculos pentru sănătate!
Victor CILINCĂ

Vorbind despre războaie importante pentru viitorul

omenirii, ar trebui pomenit neapărat lungul Război al Exportul Galaţiului, una din cauzele unui război
Crimeii. cel de la jumătatea secolului al XlX-lea, isprăvit aproape mondial? Sigur, războiul a avut loc departe,
cu doar trei ani înainte de Unirea Principatelor în peninsula din nordul Mării Negre care a intrat şi în
Române, unire care a fost una dintre urmările fireşti vremurile noastre în atenţia ziarelor şi televiziunilor,
ale înţelegerilor de după acest război aproape mondial. adică tocmai în Crimeia, dar urmările acestei încleştări
Război atât de important, pentru că a zguduit imperiile militare au fost foarte importante şi pentru viitorul
de atunci, forţându-le să scape din gheare micile românilor! De altfel, unii români au şi luat parte la acel
popoare, care s-au coagulat apoi, formând naţiuni de război. Războiul, scrie cercetătorul gălăţean Tudose
sine stătătoare modeme, precum România, Germania Tatu, care ne-a pus la dispoziţie şi câteva materiale
sau Italia. încă nepublicate de el, a pornit şi de la situaţia că portul
Galaţi rivaliza cu marele port rus Odesa, prin preţul
mult mai mic al grânelor exportate de români prin portul
nostru către Occident şi Orient, decât al celor ruseşti.
Tabloul pictat la două decenii după război, opera
celebră a unui cunoscut pictor rus, llia Repin, „Edecarii
de pe Volga”, e concludent în a reda şi efortul
extraordinar, munca mizeră, inumană, a unor nenorociţi
folosiţi, cred, în locul animalelor de povară, pentru ca,
desigur, să mai scadă astfel din preţul transportului:
vezi acolo un grup de bărbaţi zdrenţăroşi înhămaţi
precum animalele, cu hamuri lungi, pentru a trage de
pe uscat un şlep cu grâu pe uriaşul fluviu. În acelaşi
Portul Galaţi în vremea Războiului Crimeii - timp, tabloul pictorului care a colindat, ca un fotograf
gravură englezească dintr-o revistă britanică a japonez de azi, prin Rusia ţaristă, arată starea de mizerie
timpului, „lustrated London News”, publicată de care avea să contribuie, câteva decenii mai târziu, la
dr. Emil Popa pe blogul său - Lecţia de anatomie declanşarea sângeroasei „Revoluţii din Octombrie”
a doctorului Popa bolşevice, război civil fraticid cu urmări importante şi
cumplite pentru Europa, inclusiv pentru România!
Războiul şi... fumatul, „obiceiuri” rele! Ca să
uităm de lupte şi să ne şi amuzăm niţel, este interesant
de observat că marele război din Crimeia a avut urmări
păcătoase şi asupra moravurilor moderne, de care
acum Europa încercă să scape, pentru o mai bună
sănătate a cetăţenilor: viciul fumatului a fost... una
dintre urmările neaşteptate ale acestui război, căci
soldaţii englezi şi cei francezi, în atâţia ani de luptă în
tranşee, au deprins şi meşteşugul soldaţilor turci, de a
face „trabucuri în hârtie”, adică ţigări. Până atunci,
cu excepţia marinarilor sau docherilor, care mai fumau
pipă, europenii... mestecau tutunul, adunat în mici Acelaşi cercetător gălăţean citează, printre cei care
ghemotoace, numite „păpuşi”, această ciudată gumă s-au exprimat în favoarea capitalei gălăţene a României,
de mestecat care pişcă la limbă fiind scuipată pe pe scriitorul Constantin Negruzzi, dar şi pe unul dintre
stradă sau, în localuri publice, în vase speciale, şefii administraţiei ruseşti, de ocupaţie, a Moldovei
„scuipători”. Ciudat lucru, nu? Iar unii preferau să dinainte de Unirea din vremea lui Cuza.
tragă praf din tutun mărunţit, brrr, pe nas, „prizând”

14
 tehnologie să vezi, domnule dragă, „trăsură făr’
de cai/”, „fug” nemţesc - după cum îi zicea, ca-n
popor, şi Eminescu, „maşină cu aburi pe drum de
fier”!) şi să se zgâiască la trăsurile care aduceau
de la Gară veseli călători plini de geamantane,
veniţi din capitală şi din alte locuri...

Portul Galaţi, unde navele aduceau mărfuri

străine şi preluau grâu şi alte produse agricole
româneşti, era şi o atracţie mondenă pentru
gălăţeni, care aşteptau aici săptămâni şi luni să
vină vapoare cu scrisori, colete, oaspeţi, străini
vizitatori sau cu vreo afacere, bunătăţi exotice de
mâncat sau de îmbrăcat, cărţi, presă şi ştiri de
departe, ziare tipărite la Brăila când erau interzise
la Galaţi (şi invers). Era locul noutăţilor,
întâlnirilor, locul în care mai tot timpul se petrecea
ceva, unde aflai despre norocul unuia întors bogat
în tara din care plecase sărac cu ani în urmă, sau
despre vreo nenorocire petrecută undeva unei foste
cunoştinţe. Se puneau chiar pariuri între cei care
încercau să ghicească, după fumul scos pe coş,
ori după forma pânzelor, ce navă se zărea în
depărtare. Multe limbi se mai auzeau în port şi
prin cârciumioarele sale în care cântau lăutari şi
se jucau mici averi la zaruri sau la cărţi, cam ca
în filmele cu cowboy! Abia când a apărut, la sfârşit
de veac XIX, trenul, nostalgicii bătrâni ai unor
călătorii din tinereţe, tineri visând să plece în lumea
tuturor posibilităţilor, perechile îndrăgostite se
plimbau pe Uliţa de privit, devenită apoi strada
Al. I. Cuza, să privească trenul sosind în vale, la
staţia CFR, să-i admire fumul gros (Mde, mare

15
 CALEIDOSCOP - Octombrie

1 octombrie 331 î.Hr.: Alexandru cel Mare 4 octombrie 2000: Văduva lui John Lennon,
îl învinge pe Darius al III-lea al Persiei în bătălia de la Yoko Ono, a inaugurat într-o zonă de la periferia oraşului
Gaugamela. Tokio, primul muzeu consacrat în exclusivitate
1 octombrie 1800: Spania a cedat Franţei legendarului component al formaţiei Beatles. Muzeul
provincia Louisiana din America de Nord, în baza conţine cca 130 de obiecte care au aparţinut marelui
tratatului de la San Ildefonso. După trei ani, francezii cântăreţ, între care şi un jurnal, care conţine poezii şi
o vor vinde Statelor Unite. schiţe.
2 octombrie 31 î.Hr.: Bătălia navală de la 5 octombrie 1905: Wilbur Wright realizează
Actium. Cleopatra şi Antonius sunt învinşi de Octavian cu avionul Wright Flyer III un zbor de peste 38,6 km în
Augustus. 39,5 minute, până atunci cel mai lung zbor cu un avion
2 octombrie 1409: Este atestată cea mai alimentat.
veche pisanie românească, cea de la Biserica din 5 octombrie 1962: Dr. No, primul film din
Streisângeorgiu, Hunedoara. seria James Bond, are premiera în Marea Britanie. în
2 octombrie 1984: Cei trei cosmonauţi distribuţie Sean Connery şi „Bond-Girl“ Ursula
sovietici Leonid Denisovich Kizim, Vladimir Andress.
Alekseyevich Solovyov şi Oleg Jurjewitsch Atkow au 5 octombrie 2000: Regimul autoritar al lui
revenit după 237 zile pe Pământ. A fost până atunci, Slobodan Miloşevici în Republica Federală Iugoslavia
una din misiunile cu cele mai multe zile petrecute de a luat sfârşit prin demisia acestuia în urma
cosmonauţi, la bordul staţiei spaţiale Salyut 7. demonstraţiilor de pe străzile Belgradului.
2 octombrie 2006: Charles Cari Roberts 5 octombrie 2011: A murit Steve Jobs,
intră într-o şcoală Amish din oraşul Nickel Mines, cofondatorul şi CEO-ul (directorul general) al firmei
Pennsylvania şi împuşcă cinci eleve în cap, răneşte Apple Computer. Este considerat ca fiind unul dintre
alte cinci (cu vârste cuprinse între 6 şi 13 ani) apoi se cele mai influente personaje atât din industria
sinucide. calculatoarelor cât şi în industria divertismentului.
3 octombrie 1849: Autorul american Edgar 6 octombrie 1973: Egiptul, condus de
Allan Poe este găsit căzut pe un trotuar în oraşul preşedintele Anwar El Sadat, în cooperare cu Siria, a
Baltimore, Maryland în stare de confuzie mintală după atacat Israelul, declanşând Războiul de Yom Kippur.
o dispariţie de câteva zile. Este ultima dată când este 6 octombrie 1981: Anwar al-Sadat,
văzut în public înainte de moartea sa. preşedinte al Egiptului şi laureat al Premiului Nobel
3 octombrie 1942: Racheta germană A4-/ pentru pace, este asasinat în Cairo de un grup de
V-2, prima rachetă balistică din lume şi primul obiect fanatici.
care a făcut un zbor suborbital a fost testată cu succes 7 octombrie 1571: Bătălia de la Lepanto:
pentru prima oară. Flota unită a Spaniei, Maltei, Veneţiei, Genovei şi
3 octombrie 1990: Reunificarea Germaniei: Ducatului de Savoia, organizată de Papa Pius
Germania de Est aderă la Germania de Vest, astfel al IV-lea, zdrobeşte flota turcă. Începutul declinului
ziua de 3 octombrie înlocuieşte ziua de 17 iunie ca zi Imperiului Otoman.
de sărbătoare naţională a Germaniei. 7 octombrie 1857: În cadrul Adunării ad-hoc
4 octombrie 1582: Papa Grigore al XlII-lea a Moldovei, Mihail Kogălniceanu prezintă Proiectul de
aplică Calendarul gregorian în Italia, Polonia, rezoluţie care cuprindea “dorinţele fundamentale” ale
Portugalia şi Spania; 4 octombrie a acestui an devine românilor moldoveni, arătând că “dorinţa cea mai mare”
15 octombrie. este Unirea Principatelor într-un singur stat.
4 octombrie 1853: începe Războiul Crimeii 7 octombrie 1883: S-a inaugurat Castelul
(1853-1856). Ţările Române devin teatru de ocupaţie Peleş.
şi confruntări militare. 7 octombrie 1919: Ia fiinţă compania
4 octombrie 1957: Sputnik 1, primul satelit Koninklijke Luchtvaart Maatschappij (KLM). Este cea
artificial al Pământului, a fost lansat pe orbită de o mai veche companie aviatică, încă operativă.
rachetă R-7 Semiorka de la cosmodromul Baikonur 7 octombrie 1985: A fost deturnată nava
din RSS Kazahă, URSS. italiană Achille Lauro aflată în croazieră pe Marea

16
Mediterană cu peste 400 persoane la bord, de membrii 13 octombrie 1860: A fost realizată prima
organizaţiei “Frontul pentru Eliberarea Palestinei”. fotografie aeriană din lume, dintr-un balon cu aer cald
8 octombrie 1878: Armata română aflat la înălţimea de 1200 de picioare (366 de metri)
victorioasă în Războiul de Independenţă, îşi face deasupra oraşului Boston.
intrarea triumfală în Bucureşti pe Podul Mogoşoaiei, 13 octombrie 1879: A fost dată Legea de
care de atunci poartă numele de Calea Victoriei. revizuire a art. 7 din Constituţia României, care acorda
8 octombrie 2009: Herta Muller, scriitoare cetăţenie şi locuitorilor de altă religie decât cea
şi traducătoare germană originară din România, creştină. Evreii pământeni primeau, astfel, cetăţenie
primeşte Premiul Nobel pentru Literatură. română.
8 octombrie 2008: A murit George Emil 13 octombrie 1917: A şasea şi ultima
Palade, om de ştiinţă american de origine română, presupusă apariţie a Fecioarei Maria la Fatima
laureat al premiului Nobel pentru Medicină (1974). (Portugalia, 130 km la nord de Lisabona).
9 octombrie 2006: Google anunţă că preia 13 octombrie 1998: Regizorului Lucian
compania YouTube. Fondatorii acesteia Chad Hurley Pintilie i-a fost decernat Premiul special al juriului, la
şi Steve Chen, vor continua să conducă independenţi Festivalul Internaţional de Film de la Veneţia, pentru
afacerile firmei YouTube. filmul Terminus Paradis.
10 octombrie 1903: Compania Bayer a pus 14 octombrie 1802: În Ţara Românească a
în vânzare aspirina. Noul medicament a fost obţinut avut loc un puternic cutremur de pământ, cel mai mare
de un chimist bavarez, Felix Hoffman, pentru a seism din România, consemnat de documente.
ameliora reumatismul tatălui său. Aspirina a fost Cutremurul s-a produs în Vrancea şi se apreciază că
derivată la început din acidul salicilic, un extract din a avut o magnitudine de 7,7-7,9 grade. Şi Bucureştiul
coajă de salcie, dar în 1899 Bayer a realizat un procedeu a fost grav afectat, aici prăbuşindu-se Tumul Radu
de a-1 obţine prin sinteză. Vodă, Hanul Şerban Vodă, o parte din Tumul Colţei şi
10 octombrie 1933: Compania multe alte construcţii.
Procter&Gamble a lansat pe piaţă primul detergent 14 octombrie 1947: Pilotul american Chuck
de uz casnic, Dreft, care conţinea surfactanţi sintetici. Yeager zboară cu un Bell X-l devenind primul om care
10 octombrie 1957: Incendiul de la a zburat cu viteză mai mare decât a sunetului.
Windscale - una dintre cele mai grave accidente 14 octombrie 1962: Un avion de
nucleare înainte de dezastrul de la Cernobîl; sunt recunoaştere american Lockheed U-2 a zburat
eliberate cantităţi mari de materiale radioactive. deasupra Cubei şi a fotografiat rachete sovietice
10 octombrie 1989: Dizidentul Dan capabile de a purta încărcătură nucleară, declanşând
Petrescu a contactat postul de radio „Europa Liberă”, criza rachetelor cubaneze.
căruia i-a oferit un interviu ad-hoc despre situaţia 14 octombrie 1994: Liderul palestinian
dezastruoasă din România. Dan Petrescu şi Liviu Yasser Arafat, primul ministru israelian Yitzhak Rabin
Cangeopol scriseseră o carte intitulată „Ce-ar mai fi şi ministrul de externe israelian Shimon Peres primesc
de spus” -virulentă critică a regimului comunisto- Premiul Nobel pentru Pace.
ceauşist. 15 octombrie 1815: Napoleon I al Franţei
10 octombrie 1914: A murit la Sinaia Regele îşi începe exilul în insula Sfânta Elena din Oceanul
Carol I al României, după 48 de ani de domnie. Atlantic.
11 octombrie 1593: Mihai Viteazul intră în 15 octombrie 1922: La Alba Iulia a avut
Bucureşti şi urcă pe tronul Ţării Româneşti, după loc încoronarea lui Ferdinand Victor Adalbert Meinrad
acceptarea sa de către Poarta Otomană. de Hohenzollern-Sigmaringen ca rege al tuturor
11 octombrie 1866: Carol 1 este recunoscut românilor - Ferdinand I.
de către Poarta Otomană ca domn al Principatelor 15 octombrie 2001: Prim-ministru japonez
Unite. Junichiro Koizumi a cerut scuze Coreei de Sud pentru
13 octombrie 1307: Din ordinul regelui Filip atrocităţile comise de japonezi în timpul ocupaţiei din
al IV-lea cel Frumos, cavalerii templieri din Franţa, în Coreea, 1910-1945.
frunte cu Jacques de Molay, sunt arestaţi. Ulterior, o 16 octombrie 1978: Cardinalul Karol Jozef
bulă a Papei Clement al V-lea cerea tuturor monarhilor Wojtyla din Cracovia, Polonia a devenit Papa Ioan Paul
creştini din Europa să facă acelaşi lucru şi să pună al II-lea, devenind primul papă dintr-o ţară slavă şi
sechestru pe averile templierilor. primul papă neitalian în ultimii 400 de ani.

17
 16 octombrie 2005: Papa Benedict al XVI- 20 octombrie 1920: Începe greva generală
lea a acordat, pentru prima oară în istoria papalităţii, a proletariatului din România, la care participă cca
un interviu televizat difuzat de canalul public polonez 400.000 de salariaţi; cuprinde toate ramurile industriei
TVP1. şi transporturilor şi este prima greva politica generală
17 octombrie 1973: OPEC începe a proletariatului din întreaga Românie (20-28
embargoul; anunţă decizia de a opri exportul de petrol octombrie).
spre Statele Unite şi alte naţiuni care ofereau ajutor 20 octombrie 1935: Comuniştii chinezi
militar Israelului în cadrul Războiului Yom Kippur din conduşi de Mao Tzedun ajung în nord-vestul Chinei la
octombrie 1973. capătul unui marş de 10.000 km de-a lungul ţării,
cunoscut ca Marşul Cel Lung.
18 octombrie 1968: Atleţii americani 20 octombrie 1944: În timpul vizitei de la
Tommie Smith şi John Carlos, câştigători ai medalilor Moscova, primul ministru britanic W. Churchill i-a
de aur, respectiv bronz, în proba de 200 de metri sprint, propus, şi Stalin a acceptat, înţelegerea cu privire la
la Jocurile Olimpice de la Mexico City, sunt excluşi împărţirea zonelor de influenţă în Balcani.
din lotul american şi din satul olimpic. Decizia a fost
luată după ce, la ceremonia de înmânare a medaliilor, 21 octombrie 1754: Sunt inaugurate primele
cei doi protestaseră faţă de situaţia populaţiei de şcoli din Blaj: „Şcoala de Obşte”, cu predare în română,
culoare din SUA, făcând salutul specific organizaţiei şi Gimnaziul din Blaj, cu predare în latină şi germană.
“Black Power”. Blajul devine centrul învăţământului românesc din
19 octombrie 202 î.Hr.: Scipio Africanul, Transilvania.
proconsul Republicii Romane, i-a învins pe cartaginezii 21 octombrie 1879: Thomas Alva Edison a
lui Hannibal în bătălia de la Zama, punând capăt celui demonstrat cu succes obţinerea primului bec electric
de-al Doilea Război Punic. durabil şi practic din punct de vedere comercial, la
19 octombrie 1781: Lordul Comwallis laboratorul lui din Menlo Park, New Jersey.
capitulează în Yorktown, Virginia, în faţa generalului 21 octombrie 1915: Compania americană
George Washington, comandantul armatelor de telefonie şi telegrafie a realizat primul discurs direct
americane. Această capitulare marchează victoria transatlantic din Arlington (Virginia), cu destinaţia
americanilor în Războiul de Independenţă. Paris, transmis prin sistemul de radio-telefonie.
19 octombrie 1813: Armata franceză 22 octombrie 1932: A treia Conferinţă
condusă de Napoleon Bonaparte a fost înfrântă de balcanică de la Bucureşti, la care participă Albania,
armatele Rusiei, Prusiei, Austriei şi Suediei în Bătălia Grecia, Iugoslavia, România şi Turcia. Se pun bazele
de la Leipzig, supranumită Bătălia Naţiunilor. unui pact politic balcanic bazat pe principiul
19 octombrie 1865: Inaugurarea oficială a neagresiunii.
liniei ferate Bucureşti-Giurgiu, prima din România; 22 octombrie 1962: Criza rachetelor
Filaret devine prima gară a Bucureştilor. cubaneze. începe blocada economică a SUA împotriva
19 octombrie 1987: La New York, bursa de Cubei.
pe Wall Street înregistrează o scădere istorică, de
22,6% a indicelui Dow Jones. Ziua rămâne în istorie 22 octombrie 1964: Jean-Paul Sartre a
ca „lunea neagră” marcând una dintre cele mai mari refuzat Premiul Nobel pentru Literatură, declarând că
crize economice mondiale. nu doreşte să fie „transformat” de acest premiu.
19 octombrie 1988: Izbucneşte criza politică 23 octombrie 1958: Decernarea Premiului
din Iugoslavia care marchează începutul procesului de Nobel pentru literatură scriitorului rus Boris Pasternak
dezintegrare a fostei federaţii iugoslave. (n. 1890 - m. 1960) pentru romanul “Doctor Jivago”,
devenit best-seller în Europa Occidentală, dar
20 octombrie 1860: Promulgarea Diplomei nepublicat în ţara de origine.
din Octombrie de către împăratul Franz Joseph, care 24 octombrie 1795: Teritoriul Poloniei este
a pus capăt sistemului absolutist şi a deschis era divizat între Prusia, Rusia şi Austria. Statul polonez va
guvernării constituţionale (“regimul liberal”) în Imperiul reapărea pe harta Europei abia la sfârşitul Primului
Austriac. Potrivit documentului, Transilvania a Război Mondial (1918).
redevenit stat autonom în cadrul imperiului.

18
 24 octombrie 1929: Bursa din New York 29 octombrie 2015: China a anunţat că
se prăbuşeşte. Această zi a rămas în istoria Bursei renunţă la controversata politică a copilului unic după
cu numele de „Joia Neagră”. 36 de ani. Tuturor cuplurilor li se va permite sa aibă doi
25 octombrie 1854: În timpul războiului copii.
Crimeii, în Bătălia de la Balaklava, are loc 30 octombrie 1971: Accidentul ecologic de
dezastruoasa şarjă a cavaleriei uşoare britanice. la Certej, soldat cu 89 de morţi şi peste 70 de răniţi.
25 octombrie 1944: În al doilea război
mondial, armata română intră în oraşul Cărei (Bătălia
de la Cărei), preluând controlul asupra întregului
teritoriu pierdut în urma Dictatului de la Viena din
1940.
26 octombrie 1497: Lupta de la Codrii
Cosminului, armatele moldovene conduse de Ştefan
cel Mare atacă şi înfrîng armata poloneză a lui Ioan
Albert al Poloniei.

26 octombrie 1860: A fost inaugurată, în

prezenţa lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866),
Universitatea din Iaşi, cu patru facultăţi: Drept,
Filosofie, Ştiinţe şi Teologie.
26 octombrie 1991: Sicriul cu osemintele
Eroului Necunoscut este din nou reinstalat în Parcul
Libertăţii (Carol), de unde a fost mutat în anul 1957
şi dus la Mărăşeşti.
27 octombrie 1878: Banca de economii
The Manhattan Savings Bank din New York City a
fost jefuită. Suma furată a fost de trei milioane de
dolari. Prezumtivul şef al bandei de hoţi, George
“Western” Leslie, nu a fost întemniţat, din lipsă de
dovezi.
27 octombrie 1904: S-a dat în folosinţă
prima linie a metroului din New York City, linie ce
leagă primăria oraşului de cartierul Harlem. 30 octombrie 2015: 64 de persoane au murit
27 octombrie 1938: Este inaugurată, la şi alte peste 160 au fost rănite în urma unui incendiu
Târgu Jiu, “Coloana fără sfârşit”, celebra sculptură care a avut loc în clubul Colectiv din Bucureşti. Incendiul
a lui Constantin Brâncuşi. a izbucnit de la artificiile folosite la un concert care
28 octombrie 1869: Dimitri Mendeleev a avea loc în acel moment.
elaborat Tabelul periodic al elementelor. 31 octombrie 1517: Profesorul Martin
Luther lipeşte pe uşa bisericii din Wittenberg cele 95
28 octombrie 1962: Criza rachetelor de teze, care invitau la o dispută academică pe tema
cubaneze: în urma mesajului radiodifuzat al Papei Ioan indulgenţelor. Data este considerată drept început al
al XXIII-lea, Nikita Hruşciov le-a declarat Reformei, sărbătorită de protestanţi ca Ziua Reformei.
americanilor că a ordonat demontarea rachetelor 31 octombrie 1892: Arthur Conan Doyle
nucleare amplasate în Cuba. publică volumul de povestiri “Aventurile lui Sherlock
29 octombrie 1947: Are loc, la Bucureşti, Holmes”.
în sala de festivităţi a Şcolii Superioare de Război, 31 octombrie 1984: Indira Gandhi, prim-
procesul intentat conducătorilor Partidului Naţional- ministru a Indiei, este asasinată de doi membri din garda
Ţărănesc, în frunte cu Iuliu Maniu. sa de corp.
29 octombrie 1967: S-a inaugurat Stadionul
Central din Craiova, cu ocazia meciului internaţional
de fotbal dintre echipele României şi Poloniei.

19
 Strigătul pescăruşilor
LA CEAS DE IARNĂ

Iarna vine întotdeauna pe neaşteptate, te de pâine rămas de la masa noastră şi, de aceea, uneori,
Ilie ZANFIR

trezeşti dintr-o dată cu ea pe străzi, în aer, printre clădiri, pot fi zăriţi planând deasupra containerelor de gunoi,
pe crengile golaşe ale copacilor, pe aleile parcurilor şi în căutarea salvării. E lupta lor pentru existenţă, e
mai ales pe Faleză, acolo unde Galaţiul întâmpină, cum dreptul speciei la supravieţuire şi trebuie să le mulţumim
ştie el mai bine şi altfel decât oriunde, fiecare pescăruşilor că au învăţat să se lupte cu iarna şi să
schimbare de anotimp. Când strigătul pescăruşilor ducă strigătul lor de libertate mai departe în infinita
capătă un ton de nelinişte acută, când albul lor argintiu succesiune a anotimpurilor. Mult mai urban şi parcă
care străfulgeră cerul lăptos aproape se confundă cu mai „corupt” de civilizaţia societăţii de consum,
primele ninsori, înseamnă că la Galaţi a venit, iar, pescăruşul de Galaţi tinde să devină o pasăre
iarna... Nu înainte însă, cu adevărat şi temeinic, de a comunitară, prinsă şi ea dramatic, alături de alte fiinţe
se petrece ziua Sfântului Apostol Andrei, cel dintâi lipsite de protecţie, în lupta pentru existenţă.
chemat de Mântuitor, cel ai cărui paşi ar fi străbătut, Dar cine ştie să asculte strigătul pescăruşului,
acum două mii de ani vatra istorică a Galaţilor. Fie că uneori discret, c un zvon de pace, alteori voit parcă
ar fi venit spre aceste meleaguri pe ape, într-o modestă mai strident, ca un semnal de alarmă poate să
ambarcaţiune, fie că ar fi sosit aici „per pedes descopere în tonalităţile sale nuanţe de aleasă
apostolorum”, străbătând cu toiagul în mână subtilitate Vara, sub cerul albastru, pescăruşul pare a
pământurile aride ale Sciţiei Minor, tot prin Dunăre ar introduce în repertoriul să acorduri din nemuritorul vals
fi intrat spre noi, fie purtat în amonte de forţa anonimilor al lui Iosif Ivanovici, fostul copil de trup de la
vâslaşi, fie traversând fluviul de pe malul drept pe cel Regimentul 6 Infanterie Galaţi, devenit mare maestru
stâng, aici unde nu se ştie exact ce se afla atunci, dar în muzici militare, virtuos interpret şi inegalabil
orice aşezare ar fi dăinuit pe acele vremuri, ea ar fi compozitor. „Barca pe valuri pluteşte uşor/ Dar cine
fost vegheată de ochii deprinşi cu depărtările ale îngână un cântec de dor?/ Nu, nu e vântul, ni Dunărea
soldaţilor romani de veghe în Castrul de pe dealul nu-i/ E lopătarul cu cântecul lui” spune poetul Aurel
Bărboşilor... Felea pe acordurile nemuritoare ale valsului cu
Pe toată Dunărea şi până acolo sus, urmând Ivanovici, devenit atât de cunoscut în toată lumea, atât
firul Şiretului, strigătul pescăruşului conferă Galaţiului de apreciat şi atât de ascultat, încât mulţi l-au
acea identitate aparte de cetate a apelor, de străveche considerat a fi o creaţie a maestrului absolut al valsului,
aşezare de pescari urcaţi din preistorie şi de navigatori Johann Strauss-fiul... Ca şi cum nimeni altul n-ar putea
pentru care lumea adevărată începea cu Marea compune aşa ceva, ca şi cum Galaţiul, la mare distanţă
Neagră, despre care se spune că odată, demult, ar fi de Viena, dar tot la mal de Dunăre, n-ar putea scoate
avut falezele cele mai nord-vestice tocmai pe aici, pe din neant acorduri atât de sublime... „Dunărea
la noi. Atunci, ca şi acum, pescăruşul îşi marca albastră”, la ei, „Valurile Dunării”, la noi. Iată însă că
teritoriul prin zborul lui de săgeată vie şi albă, prin valsul lui Ivanovici, orchestrat prima dată la Expoziţia
anvergura impresionantă a aripilor şi mai ales prin Universală de la Paris, din 1889, anul morţii lui
strigătul său inconfundabil, care, alături de cel al Eminescu, dar şi întreaga spiritualitate gălăţeană de
sirenelor tuturor navelor care ne-au străbătut vreodată dinainte şi de după, marcată de mari personalităţi, poeţi,
partea noastră de fluviu, ne defineşte ca aşezare şi ca prozatori, muzicieni, pictori, actori, artişti, într-un cuvânt,
mod de a fi. Iarna, pescăruşii rămân aici, nu pornesc alcătuiesc acum acel „cântec” care însoţeşte etern
spre ţări mai calde, s-au obişnuit cu viscolele noastre apele Dunării, dând un nume şi un renume oraşului.
şi s-au adaptat atât de bine la condiţiile vitrege ale Iarna, pescăruşul devine şi el mai închis în sine
iernilor gălăţene, încât se poate spune că s-au şi parcă mai grav în acorduri, iar strigătul lui prin viscol
domesticit un pic, s-au învăţat cu agitaţia marilor oraşe, ar putea trimite la celebra piesă de teatru a lui Cehov,
unii îşi fac cuiburi pe clădirile înalte, plutesc fără teamă acolo însă pasărea argintie aciuată pe lângă fluviile
deasupra oraşului şi deasupra Dunării, iar atunci când marii Rusii apărea ca un simbol al sufletelor sfâşiate
apele îşi ascund bogăţiile de peşte sub pojghiţa de întortocheate tragedii existenţiale produse de o
protectoare a gheţurilor, se mulţumesc şi cu un coltuc societate în prefacere. La noi însă, la Dunăre, el zboară

20
ca un simbol al seninătăţii, al stabilităţii şi al continuităţii, strigătul lui e aici la fel ca acela de acum două mii de
ani, aşa cum l-a putut auzi Sfântul Apostol Andrei şi totuşi mereu altfel, mereu înnobilat de amprentele
vremurilor care vin şi tot vin. De aceea, la Galaţi, nimic nu poate fi mai simbolic şi mai plin de taine decât
strigătul unui pescăruş deasupra Bibliotecii, deasupra acoperişului înzăpezit dincolo de care s-au strâns la
adăpost toate poveştile lumii, şi acelea ale începuturilor primordiale, şi acelea care tocmai prind a se înfiripa,
şi povestea paşilor Sfântului Apostol Andrei pe aceste meleaguri, şi povestea pescăruşului împuşcat din piesa
lui Cehov, şi povestea naşterii Mântuitorului din aceste sfinte sărbători de iarnă, în care ne cufundăm cu toţii,
încă o dată, ca într-o magie mântuitoare şi fără seamăn...
În anotimpul în care ziua se strânge în sine iar noaptea aproape că acoperă întreaga fire, cartea are
o tresărire la viaţă, ea intră parcă mai mult decât oricând în atenţia generală, până şi Moş Crăciun vine cu
sacul plin cu poveşti scrise sau înregistrate, asprimea gerului şi ascuţişul viscolului îl refugiază pe scriitor la
căldura mesei sale de scris, iar cititorul, vindecat de frenezia şi zburdălnicia lungilor vacanţe de vară, caută şi
găseşte mai mare şi mai prielnic răgaz de a extrage din rafturile de acasă sau din acelea ale bibliotecilor
publice conturul inegalabil al copertelor dincolo de care se pot isca lungile ceasuri de lectură. „Nu, nu e vântul,
nici Dunărea nu-i/ E lopătarul cu cântecul lui...”, spune valsul Dunării, ceea ce ar putea să însemne că nu e
importantă fiinţarea, natura în sine, important este omul, „lopătarul” veşnic îndrăgostit şi povestea lui, „cântecul
lui”, pentru că numai prin cunoaştere şi prin creaţie universul în care trăim devine semnificativ şi plin de
sensuri.
Cine altcineva decât cei trei magi de la Răsărit au urmat neabătut steaua care anunţa naşterea
Mântuitorului şi au venit de departe cu daruri de preţ pentru prunc şi cu vestea cea mare a împlinirii sfintei
profeţii? Şi cine erau magii, altcineva decât trei învăţaţi, trei cunoscători de carte, trei cititori în manuscrise şi
stele, trei înţelepţi care numai prin decriptarea tainelor puteau să prevadă şi să urmeze pas cu pas săvârşirea
celei mai mari minuni a omenirii creştine, naşterea, în ieslele de la Beethlem, a Domnului nostru, Iisus? De
aceea, la ceas de iarnă gălăţeană, de sfintele sărbători ale Naşterii Mântuitorului, se cuvine să aducem, cu
modestie şi sinceritate, şi un afectuos şi preţios omagiu cărţii. Căci numai aşa strigătul de iarnă al pescăruşului
de Dunăre, de la Galaţi, ţâşnit deasupra Bibliotecii, va fi fost înţeles...

21
FESTIVALUL NAŢIONAL DE POEZIE “GRIGORE HAGIU”
a XXX-a ediţie de la Tg Bujor

Viaţa rămâne viaţă şi de aceste grupări, precum şi la

în pandemie. Cea mai bună expoziţii de artă judeţene şi
dovadă este ediţia jubiliară, a naţionale, obţinând diferite
30-a a Festivalului Naţional premii. A fost şi la baza unor
de Poezie “Grigore Hagiu” de expoziţii de grup din Galaţi,
la Târgu Bujor, de pe Brăila, Bârlad, Vaslui, Piteşti,
meleagurile gălăţene. Medgidia, Bacău, Bucureşti,
Principalul “vinovat”, ca de având şi expoziţii personale în
obicei, Societatea Scriitorilor Tg.Bujor, Galaţi, Bacău, Tecuci
„Costache Negri” şi amabilul şi Bârlad.
ei amfitrion, Sterian VICOL. In 2000 are o expoziţie tematică
Acasă la GRIGORE din nou la galeria „N.N.Tonitza” din
nume sonore, zeci de Bârlad sub genericul „Arlechini
diplome, neuitare. Prezenţi, în şi artişti comedianţi”. În 2002
ordinea numărului de pe recidivează aici cu expoziţia
tricou: Sterian Vicol, Pompiliu ”Sacru şi profan”, în 2003 are
Comşa, Ion Croitoru, Săndel expoziţiile „Arlechin” la Casa
Stamate, primarul Ion Corpului Didactic Galaţi,
Andone, Dan Vîţă, „Veneţia-Visare” la galeria Gh.
Constantin Oancă, Tase Petraşcu din Tecuci, dar şi
Dănăilă, Caliopi Tocală şi „Memoria privirii” la Casa de
Liviu Apetroaie din Iaşi, Cultură din Tg. Bujor. Participă
Elena Netcu din Isaccea, George Coca şi Jenică la taberele de creaţie din localitatea băcăuană Runc şi
Drăgan din Bucureşti, Ion Bâcu din Ucraina, Silviu la Medgidia. A făcut ilustraţie de carte la diferite edituri
Vasilache, Bogdan Mihăilescu, Ina Mioriţa Arhip, Ioniţă gălăţene, cum ar fi „Porto Franco”, „Alma”,
Benea, Maria Rîpă, protoiereu Cezar Gagiu, protoiereu „Mongabit”, „EditPress”, având şi o sumedenie de
onorific Toader Pohrib, preot Miron Marcel din Huşi, reproduceri în reviste judeţene. Are lucrări în colecţii
Ana Tunaru, Irina Postolache, Angela Baciu. După din ţară şi străinătate. Printre comentatorii expoziţiilor
slujba religioasă în care s-au amintit zeci de scriitori sale sunt Ion Trif Pleşa, Teodor Parapiru, Nicolaie Itu,
care au plecat spre ceruri în ultima vreme (Ilie Cornel Galben, Eugen Radu Lazăr, N.Mitulescu, Gh.
Tănăsache, Rodica Iacomi Tighici), s-a vorbit despre Andreescu - actualul preşedinte al filialei gălăţene
cel comemorat, s-au ţinut scurte cuvântări, s-au dat UAP, Corneliu Stoica, Angela Ribinciuc, Al. Muşat şi
premii (chiar şi în bani!), Marele Premiu revenind alţii. La actuala expoziţie de pictură toţi participanţii
ieşencei Caliopi TOCALĂ pentru volumul de Poezie au propus ca sala unde este găzduită să se numească
“Statui de apă”, dar şi Elenei Netcu, Ion Bâcu, Maricel de acum încolo IONIŢĂ BENEA, sugestie pe care o
Miron, George Coca, Jenică Drăgan, Irenei Postolache transmitem autorităţilor locale. După vernisaj s-a dat
şi trio-ului inedit Pompiliu Comşa-Ionel Pintilii-Cătălin noroc cu o cană de must, lângă care erau nuci şi
Antohi (târgubujorean!) pentru un volum In Memoriam struguri.
dedicat lui Constantin Frosin. Colectivul Bibliotecii A doua zi s-au depus flori la mormântul lui
“Grigore Hagiu” i-a invitat pe participanţi mai întâi la Mihai Eminescu din parcul cu acelaşi nume.
o nouă expoziţie a pictorului local Ioniţă BENEA, Coorganizatori ai acestei ediţii jubiliare, alături de
născut la 6 octombrie 1951 în comuna gălăţeană Societatea Scriitorilor “C.Negri”, au fost Universitatea
Măstăcani. A debutat în 1972 cu expoziţii personale la „Apollonia” Iaşi, Revista „Porto Franco”, Centrul
Casa de cultură din Tg. Bujor şi Casa Armatei Galaţi. Cultural „Dunărea de Jos”, Filiala Galaţi-Brăila a USR,
Se numără printre fondatorii Cenaclurilor de Artă Biblioteca orăşenească „Grigore Hagiu” Tg. Bujor.
„Camil Ressu”, „Atelier-Grup” şi „Simeza”, toate din Toţi merită pe deplin felicitări. Să ne vedem sănătoşi
Galaţi, Participă de altfel la toate expoziţiile organizate la anul!
Pompiliu COMŞA
22
 Era în tine o primăvară întârziată
Gheorghe BACALBAŞA Şi drumuri lungi şi-atât de întortocheate
Şi ziduri mari şi lacăte încuiate
Se lasă noaptea S-au năruit când am ţipat odată
Ostoită-i clepsidra luminii Şi toate au căpătat pe loc un nume
Întunericul îmi lipăie umbra Ca-n basmul cu frumoasa adormită
Ca pe-o dâră de sânge Te-am luat în braţe şi-am pornit în lume.
Îmi amuşină sufletul
Balada... amantilor pe apucate
Haita neliniştilor
Să ne iubim de frica morţii
Strânge cercul de fosfor al ochilor Într-un tărâm scăldat de neguri
O gonesc cu tăria paharului Căci risipiţi de datul sorţii
Sunt singur Suntem fragmente de întreguri
Mă gândesc la trecut
Mă chircesc În carnea ta ca într-o pradă
Aştept dimineaţa Mă înfig cu mâinile hapsâne
Să mă deschid în lumină. Ca ghilotina stă să cadă
***** Necruţătoare zi de mâine
Doctoresei
Mă apropii de ultimul ţărm doctoreasă Mă zbat în tainiţele tale
Şi unda tresaltă şi unda scânteie, Ca pasărea căzută-n zbor
Afară e toamnă, o toamnă frumoasă În timpul care se prăvale
Şi intru în apă cum intri-n femeie Între trecut şi viitor

Departe e ţărmul, e tot mai departe Să ne vedem o oră, două

Iar valul dorinţei e tot mai fierbinte Să adun în ochi albeaţa pielii
Mâncat de viermele îndoielii
Şi lunec-alunec din viaţă în moarte
Să-ti sorb sudoarea ca o rouă
Iar tu doctoreasă, tu ţine-mă minte.
Să-ţi rătăcesc adânc în pântec
**** Ca pe un câmp fără cărare
Te vei trezi cu umbra mea pe tine Iubirea noastră-i un descântec
Uşoară ca un fulg pierdut de nea Pentru nisipuri mişcătoare.
Ca un ceva ce vine de departe
Şi caută, tot caută ceva Moartea noastră cea de toate zilele
Moartea nu-i hârcă
Ştiu, nu există viaţă după moarte Moartea nu-i coasă
Ştiu, morţii nu vor învia Mortea-i o fată extrem de frumoasă
Dar umbra mea se va topi pe tine
Uşoară ca un fulg pierdut de nea Moartea te leagănă
**** Te şoşoneşte
A fost, n-a fost Moartea te spală
n-a fost să fie Te trece dincolo
vorbim de-o doamnă şi de-un prost
vorbim de-o dragoste târzie Moartea nu-i hârcă
Moartea nu-i coasă
Şi doamna chiar era o doamnă
Moartea-i o fată în strai de mireasă
Şi prostul chiar era un prost
Aşa-s iubirile de toamnă Moartea
A fost, n-a fost Îţi închide ochii
N-a fost să fie. Moartea
**** Îţi deschide larg
2 Aprilie Colivia sufletului
Tu m-ai născut la miezul nopţii mamă
Prin vămi de sânge şi durere omenească Moartea nu-i hârcă
Afară primăvara dă să izbucnească Moartea nu-i coasă
Tu mă priveai cu ochi ca de icoană Plecăm de acasă, ajungem acasă.
23
 Interviurile lui Ghiţă Nazare
„SCRIITORI ÎN AGORA ”
Continuând seria interviurilor cu care ne-a suportul lor material. Personal, nu-mi pot închipui
Violeta IONESCU

obişnuit, profesorul şi scriitorul Ghiţă Nazare publică lumea fără cărţi. Ce lume ar mai fi aceea? ”
acum o nouă carte intitulată sugestiv „Scriitori în Generaţia noastră chiar nu-şi poate închipui lumea fără
Agora”, prin intermediul căreia avem posibilitatea să cărţi. Şi probabil, oricât de simplificată ar fi lectura,
pătrundem în gândurile şi preocupările mai multor poeţi, tot va fi nevoie de un suport pe care să fie stocate
eseişti, prozatori, dramaturgi, istorici, istorici literari, ideile.
istorici ai religiei, critici literari şi critici de artă, lingvişti, În mediul literar se tot vorbeşte că există o
profesori, jurnalişti, epigramişti, aforişti, manageri diferenţă între literatura de elită din Bucureşti, şi cea
culturali, traducători, atât din Galaţi, cât şi din Brăila, de provincie, inferioară primei. Dumitru Anghel,
Tulcea etc. prozator, critic literar şi critic muzical, chiar a fost
În antichitate, când scriitorii, retorii, filosofii întrebat ce părere are în această privinţă. „Se vorbeşte
se adunau în piaţa publică denumită „Agora” şi îşi - a răspuns el. Dar, în realitate, nu există decât
ţineau prelegerile sau citeau din creaţiile proprii, iar succesul provocat de valoarea literaturii, de
lumea se aduna în jurul lor să-i asculte cu interes şi cu „succesul de carte”, de personalitatea scriitorului,
plăcere. Era momentul când oamenii simpli se aflau fie el din Capitală sau din Humuleşti. Ipoteştii, locul
faţă în faţă cu creatorii, cu gânditorii, cu poeţii, făceau de naştere al poetului Eminescu a surclasat firma
schimb de idei, îşi exprimau propriile păreri. Iaşilor, iar comuna Haimanale, unde s-a născut
Cititorul faţă în faţă cu autorul, într-o piaţă Caragiale, devenise mai celebră decât Ploieşti,
publică - acest deziderat rar realizat astăzi, este suplinit capitala de judeţ”.
de interviurile cu personalităţi din diferite domenii pe Ion Avram, prozator, conducătorul cenaclului
care le practică televiziunile, dar şi revistele de literar „Noduri şi semne”, la întrebarea: «Care este
specialitate. rolul şi semnificaţia unui cenaclu, ca „ laborator
Ghiţă Nazare, dă prin această carte, ca şi prin de creaţie ” în formarea unui scriitor? » a răspuns:
celelalte de acelaşi gen, posibilitatea de întâlnire, de „ Un text este atât de bun pe cât de bun este cititorul
cunoaştere şi de apropiere chiar indirectă, cu autori lui. În laboratorul Noduri şi semne, înainte de a
cunoscuţi. E meritul celui care are răbdarea şi ştiinţa scrie se recomandă cu obstinaţie cititul. Orice
să practice interviul, ca instrument de recunoaştere în scriitor visează un cititor cu mintea şi cu inima
celălalt. călare pe text, un cititor care, când citeşte, să dea
Şi, după cum se vede din cărţile sale, Ghiţă cu pumnul în masă şi să strige: Asta este!”
Nazare ştie să pună întrebări specifice, ştie să provoace Tănase Caraşca, poet şi prozator tulcean, a
la dialog, astfel încât să scoată esenţialul, dar mai ales tranşat problema editării cărţilor:
să-şi determine interlocutorul să-şi spună părerea „Tipografiile care încheie contracte de
despre diverse aspecte ale vieţii sociale şi literare, ca tipărire a unor cărţi pe cheltuiala lor oferă
şi despre contribuţia la schimbarea societăţii de astăzi, scriitorilor un procent de maxim 10 % şi asta numai
chiar dacă Agora de azi nu mai este Agora de ieri... după vânzarea cărţilor. De aceea scriitorii preferă
Cum nu mai există, ca pe vremuri, competiţii literare să-şi tipărească cărţile în tiraje mici şi să le
şi scriitorii se fac mai greu cunoscuţi, este destul de administreze cum vor şi de cele mai multe ori să le
dificil ca mânuitorul de litere să fie în stare să răstoarne dăruiască cititorilor. ”
pământul. Dar măcar cu ajutorul revistelor literare care Violeta Craiu, o cunoscură poetă şi
încă mai promovează condeie, şi al cărţilor pe care prozatoare din Brăila, care publică şi în multe reviste
fiecare reuşeşte să şi le publice, există totuşi literare, a fost întrebată „în ce fel activitatea
posibilitatea de a schimba opinii. publicistică o ajută în demersul creativ?”
Odată cu înmulţirea mijloacelor de comunicare Răspunsul a venit prompt: „Promovarea literaturii
în masă, dorinţa de a citi cărţi a scăzut destul de mult, din zona Dunării, mai ales a Brăilei, m-a preocupat
mai ales în rândul tinerilor, ceea ce ne îngrijorează. La întotdeauna. Am tras după mine scriitori brăileni
întrebarea: „Are un popor nevoie de carte?”, poeta şi nu numai, scriitori care au înţeles că, publicând
Cezarina Adamescu a răspuns: „Da, întotdeauna în reviste de specialitate, se pot face cunoscuţi.
oamenii vor avea nevoie de cărţi, indiferent de
24
De fapt, avem nevoie să fim citiţi, văzuţi şi auziţi. întrebarea: „ Cum vedeţi independenţa presei, când
Da, este o chestiune de imagine ”. este apolitică şi când reprezintă un vector politic?”
Vasile Ghica de la Tecuci, prozator, „S-au făcut studii, s-au scris manuale,
epigramist, aforist, un om cu un fin spirit de observaţie, s-au ţinut discursuri despre independenţa presei.
a fost rugat să facă „o radiografie a societăţii Teoretic, ea nu există. Termenul în sine este
româneşti la timpul prezent: politică, educaţie, supradimensionat.
cultură”. Nimeni nu poate fi perfect independent.
„De foarte multă vreme nu mai fac politică Oamenii sunt subiectivi, au opinii, preferinţe,
de partid, fiindcă toate partidele sunt vinovate de idiosincrazii. Vrei, nu vrei, un ziar, o televiziune
dezastrul în care se află România acum. Am trăit vor reflecta şi personalitatea jurnaliştilor. Iar ei
comunismul de la începutul lui la noi şi până în nu sunt maşini. Atunci când devin maşini, nu mai
1989... Am suportat greu lipsa de libertate şi de fac presă, răspund doar la comenzi. Independenţa
democraţie. Mi-am dorit să trăiesc măcar câteva este însă un deziderat. ”
luni după căderea statului comunist. Am trăit, iată, Nu poate fi trecută cu vederea doamna
30 de ani şi sunt total dezamăgit de ce s-a Eleonora Stamate, poetă din Tecuci, animatoarea
întâmplat... Politica vizează doar interesele celei mai bune reviste literare din judeţul nostru,
personale şi de grup, nu pe cele naţionale, de „Tecuciul literar şi artistic”, pe care ea, cu o mână de
perspectivă. Nimic bun nu se vede până când nu colaboratori, reuşeşte să o scoată trimestrial de 15 ani
vor fi eliminate atitudinile şi actorii. La Tecuci, în încoace. Ghiţă Nazare a abordat-o cu mai multe
Primărie, şi-au făcut fârtaţii salarii de vis, dar nu întrebări, printre care şi: „ Cum aţi ajuns la poezie?”
mai vezi în tot oraşul o peluză cu flori. ” „Pasiunea pentru scris am descoperit-o în
Pe Ion Manea, prozator, jurnalist şi umorist copilărie şi am concretizat-o în liceu, când am pus
gălăţean, l-a întrabat: «Ca sociolog, cum evaluaţi bazele revistei „Bilete pentru ucenici”, al cărei
tranziţia de la „satul izolat” la „satul global”? » redactor-şef eram şi unde am publicat primele
«Totul ţine de maniera de comunicare interumană. poezii. In facultate am debutat în revista „Ramuri
În satul tradiţional românesc, cel de dinaintea de la Craiova. Poezia îmi oferă linişte, mă
colectivizării, orice noutate, o naştere, un deces, provoacă. Pentru mine, scriitorii sunt fiinţe
de pildă, sau orice alt eveniment cât de cât coborâte din cer”.
important se transmitea din gură-n gură, din vecin „Scriitori în Agora”, de Ghiţă Nazare conţine
în vecin, peste gard sau peste uliţă, aşa încât în mult mai multe interviuri cu prozatori, dramaturgi şi
câteva momente ştirea era cunoscută de toţi, poeţi, unii dintre ei - Corneliu Antoniu, Paul Sân Petru
devenea, cum s-ar zice, „globală”. Acum, prin - nemaiexistând astăzi printre noi, dovadă ineluctabilă
evoluţia explozivă a mijloacelor moderne de a valorii interviului care pecetluieşte personalităţile
comunicare, întreaga lume pare un „sat”... Suntem, pentru nemurire.
iată, un mare şi neputincios „sat global”, manipulat
prin ştirea de toate zilele.»
Academicianul Constantin Gh.
Marinescu, prozator, istoric şi istoric literar, filosof,
pedagog, jurist, politolog, sociolog, şi eseist de reputaţie
naţională şi europeană, a fost întrebat „ce a stat la
baza pregătirii şi a succesului în carieră: munca, harul
sau sacrificiul? ”
„În primul rând munca este trăsătura
definitorie. M-am odihnit de muncă prin muncă,
ca să-l parafrazez pe marele compozitor George
Enescu. La acesta aş adăuga moştenirea benefică
a stilului de muncă dobândită de la mama mea, cu
numele de domnişoară Baier, germană la origine,
Dumnezeu s-o odihnească în pace, exigentă şi
perseverentă în tot ce întreprindea. ”
Katia Nanu, prozatoare şi cunoscută
jurnalistă din Galaţi, a răspuns, printre altele, şi la

25
 REVISTA OFICIULUI NAŢIONAL DE TURISM
DIN ROMÂNIA
(O.N.T. Octombrie -Noiembrie 1939)
Pentru că este ultimul număr pe care îl am la turismului în România, de pe lângă Preşedinţia
Radu MOŢOC

dispoziţie din această serie de reviste ONT, propun să Consiliului de Miniştri, care avea şi sarcina stabilirii şi
facem o scurtă prezentare a ceea ce a însemnat în organizării legăturilor internaţionale în domeniul
perioada interbelică acest Oficiu Naţional de Turism. turismului.
„Primele încercări de legiferare din 1924 au avut la În anul 1936, ONT capătă caracter de organizaţie, cu
bază eforturile lui Emil Racoviţă. Emanuel Bucuţa şi un statut bine definit, în cadrul Ministerului de Interne,
gen. Nicolae Vicol, proiectau un organism oficial, ca urmare a Legii pentru organizarea turismului,
capabil să ofere îndrumări turistice la nivel naţional şi promulgată de regele Carol al II-lea, prin înaltul Decret
să organizeze propaganda în ţară şi străinătate pentru regal nr. 322 din 29 februarie 1936.
a face cunoscut potenţialul turistic din România. Pe lângă Ministerul de Interne funcţionau, ca instituţii
ataşate: • Oficiul Naţional de Turism
• Oficiul Naţional pentru Apărarea populaţiei contra
atacurilor aeriene
• Oficiul Emisiunilor radiofonice şi al Cinematografiei
• Institutul General de Statistică
Legea promulgată de rege situa România, în
perioada interbelică, în avangarda ţărilor turistice ale
Europei. în aceste condiţii, ONT a luat iniţiativa
construirii de hoteluri turistice si alte edificii folositoare
turismului în centrele balneare şi turistice, menite să
atragă mai mulţi vizitatori, având ca principale atribuţii:
• Studierea mijloacelor de dezvoltare ale turismului,
printr-o cooperare directă cu toate instituţiile de stat
centrale, judeţene, comunale dar şi private.
• Informarea publicului şi coordonarea acţiunilor de
propagandă turistică prin afişe, broşuri, reviste turistice,
conferinţe radio.
• Îmbunătăţirea mijloacelor de transport, pentru a
facilita circulaţia turiştilor români si străini.
• Controlul riguros al hotelurilor, pensiunilor,
restaurantelor şi caselor de adăpost, pentru asigurarea
confortului necesar.
• Sprijinirea şi crearea mijloacelor de comunicare
menite să favorizeze turismul.
Fig. 1 Coperta revistei ONT din octombrie - • Promovarea căilor ferate, a staţiunilor balneare si
noiembrie 1939 climaterice.
Aceste încercări se concretizează în 1926, • Manifestări cu caracter sportiv, artistic, cultural sau
odată cu fondarea, prin legea sanitară, a Oficiului economic, care pot contribui la atragerea turiştilor
Naţional de Turism (ONT) care a fost încorporat în străini în România.
Ministerul Sănătăţii. Sarcinile acestui Oficiu erau de a Darea în funcţie în anul 1938 a Hotelului Rex din
coordona activitatea staţiunilor balneo-climaterice din Mamaia, conceput de George Matei Cantacuzino, pe
ţară. Din lipsa resurselor financiare, ONT trece în 1930 atunci arhitect-şef al Căilor Ferate Române, a fost
în subordinea Direcţiei Educaţiei Poporului din considerată prima mare realizare a ONT.
Ministerul Muncii şi apoi la Ministerul Instrucţiei Cu toate acestea, construcţia Hotelului Rex a
Publice. atras în epocă şi unele critici în termeni moderaţi. în
În anul 1933, coordonarea activităţii turistice este acest sens, regele Carol al II-lea nota enervat: înainte
încredinţată Consilieratului pentru pregătirea organizării de masa care o dă Primăria la plaja Mamaia, m-am
26
dus să vizitez hotelul ONT în construcţie. E destul de Dacă revenim la revista ONT, trebuie să
bine, numai că nu au urmat sfatul meu, şi din 130 de menţionăm faptul că se pare că ultimul număr al
camere, n-au făcut decât 14 cu baie, ceea ce este o revistei a fost din mai 1940, după care nu a mai apărut,
prostie. îşi imaginează deştepţii ca Sergiu Dumitrescu datorită dificultăţilor teritoriale în care ţara noastră a
(secretarul general al Ministerului de Interne), că dacă fost supusă de a ceda teritorii din România Mare.
te scalzi în mare, n-ai nevoie de baie. Fac tărăboi pe Revista ONT din octombrie-noiembrie 1939 este
această chestie. ultima de care dispunem şi pe care o vom analiza cu
Veniturile pentru investiţiile făcute de ONT articolele cele mai importante.
erau alimentate din două surse distincte: • Pentru Un subiect deosebit de important este
amenajările turistice şi diverse construcţii, din bugetul redactat de un specialist de mare valoare, George
anual. • Pentru construcţii de hoteluri, hanuri şi cabane Oprescu (care a scris o lucrare în patru volume pe
turistice, dintr-un fond special construit dintr-o care a intitulat-o Manual de Istoria Artei, publicată în
suprataxă de 2% aplicată pe biletele de călătorie ale anul 1943). Articolul se referă la ARTA POPULARĂ
administraţiilor CFR, Navigaţia Fluvială Română, ROMÂNEASCĂ, frumos ilustrată cu 39 de imagini,
Serviciul Maritim Român şi Liniile de transport aerian. din care vom selecta anumite pasaje:
Conducerea si administraţia ONT revenea unui „O constatare mai înainte de a trece în revistă,
Preşedinte, secondat de un Comitet de Direcţie compus în chip sumar, formele pe care le ia arta populară: fie
din 5 persoane, numite prin Decret regal, la că este vorba de crestături în lemn, de broderii, de
recomandarea Ministerului de Interne. ţesături, de covoare, de ceramică, de ouăle încondeiate
În anul 1936, prin cele 21 de puncte de ori de icoanele pe sticlă, totul se ţine şi formează un
frontieră au intrat în România 104.427 călători străini, ansamblu armonios. Românul nu este singurul neam
faţă de 54.738 români plecaţi în străinătate. care a simţit nevoia să adauge obiectelor de uz obişnuit,
În cele 74 de hoteluri ale Capitalei, s-au cazat costumului sau locuinţei, ceva în care să se exprime
în anul 1936 un număr de 206.337 călători, dintre care nevoia de frumuseţe, el este însă poate singurul care
182.759 români şi 23.585 străini, iar în intervalul 1 iunie în toate direcţiile si-a manifestat deopotrivă talentul”.
- 1 octombrie al acestui an, cele 208 staţiuni balneo- Dintre obiectele de artă ţărănească ce posedăm astăzi
climaterice şi turistice au primit 405.450 de vizitatori şi care se deosebesc prin calitatea lor, rareori vreunul
români şi 34.366 străini. va aparţine unei epoci anterioare secolului al XVIII-
Din 1867 şi până la izbucnirea celui de-al lea. Putem totuşi presupune că printre cele nedatate
Doilea Război Mondial, România a participat la 14 ar exista şi exemplare mai vechi. Iar dacă este vorba
expoziţii internaţionale, iar în perioada interbelică la de tehnica cu care sunt executate, de anumite motive
expoziţiile de la Barcelona, Bruxelles, Paris şi New ornamentale, de anumite forme, este sigur că mare
York. La Expoziţia de la Paris din 1937, de care s-a parte dintre ele au precedat cu mult fondarea statelor
ocupat sociologul Dimitrie Guşti, peste 20 de milioane române.
de vizitatori au putut admira, vreme de şapte luni cât a Fig. 2 Troiţă şi detaliu de furcă de tors
fost deschisă expoziţia, concepţia expoziţională a ţării
noastre. România a obţinut 236 de premii, ocupând în
clasament locul 11 din 48 de state participante ”.
În anul 1945, Hotelul Rex a purtat numele Casa de
Odihnă 1 Mai. După anul 1960, comuniştii l-au
redenumit Internaţional, nume păstrat până în anul
1990. După 1990, ONT Mamaia s-a transformat în
S.C. Mamaia S.A., preluând patrimoniul acesteia,
inclusiv Hotelul International, care a revenit la
denumirea iniţială Grand Hotel Rex. In august 2006,
Grand Hotel Rex a fost cumpărat de firma Tycoon
Imobilar, care a investit pentru a-1 aduce la standarde
occidentale, cu servicii şi confort de cinci stele, pentru
vacanţe de lux sau întâlniri de afaceri.
Demn de semnalat este şi faptul că restaurantul de la
Rex era deservit de personal de specialitate, care
provenea de la Hotelul Aro din Braşov, vestit pentru
calitate profesională.

27
 Viziunea clară a Poeziei despre Frumuseţe, Bunătate şi... Viitor
(şi asupra raportului dintre datorie şi libertate)
Adi SECARĂ

Andrei Novac, De mâine suntem pământ fierbinte, Muză, şi-ţi eram vasal;/ Ce de mai dragosti am visat,
Antologie 2001-2021, cu ilustraţii de Flavia Lupu, Ed. ce minunate!” - Rimbaud, „Boema mea”.
Paralela 45, Piteşti, 2021 Andrei Novac, rimbaudian? Revoltat, polemic,
boem? Cu o anumită măsură, a decenţei lucide, cu
Ţinând cont că la o antologie mai nimic nu siguranţă: „sunt într-un război continuu,/ mă sprijin de
este lăsat la întâmplare, strofa din Rimbaud aleasă ca spaţiul unei lumi/ care stă se scufunde.../ mă arunc/ în
moto al întregii cărţi poate sugera îndeajuns de mult şi trânte interminabile cu universul,/ ne rotim printr-o lume/
despre o anume artă poetică, în care o anume tradiţie care nu ştie exact/ ce vrea de la noi.” (p.158,
este respectată, asumată, amintită în semn de omagiu, „descriere”), contemporan cu... Greta Thunberg,
libertatea poetului şi a Poeziei este sugerată, există Bianca Lorena Tirsin sau Andrea Meza, nu uită nici
conştiinţa necesităţii luptei pentru, măcar pentru acest de probabil eterna teorie a relativităţii, jucându-se cu
sentiment, Clipa (prezentului: „toate sunt la timpul timpul: „un timp al tău nu există,/(...)/ nu ai aparţinut
prezent,/ toate sunt la trecut” - p.212, „păcatele, toate niciodată/ acestui prezent,/ a fost pentru tine/ ceva
câte au fost,”) trebuie să fie şi a visării, dar, în îndepărtat.”, p.211, totuşi, „timpul nostru trăit cu gura
ansamblu, după lecturi şi adăstări meditative asupra până la urechi de o frumuseţe răpitoare” (p.42,
substanţei, cititorul poate accepta că există luciditatea „întoarcere”); „în lumea de azi/ nu ai voie să te revolţi,/
acceptării unui raport aproape mistic între datorie (nu ai voie doar să uiţi/ pentru mai mult echilibru,/ poţi
numai faţă de Muză/ muze) şi libertatea deja amintită: doar să visezi”, dar nu mereu, ci doar „în dimineţile/ în
„Umblam cu pumnii-n buzunarele crăpate/ Şi chiar care pielea ta doarme/ peste aşternuturile colorate”
paltonul îmi părea că-i ideal;/ Mergeam sub ceruri, (pp.201-202, poemul „a”)...

28
 Aşadar, Relativitatea (ca muză) este... clară, împart de mâncare/ tuturor.” Alte două poeme,
dar aceasta nu presupune numai dezechilibru: „toate învecinate în carte, sunt exemplare pentru acest tip de
sunt foarte alunecoase,/ tremură în faţa trecutului,/ tu Voce lirică (asumată): „o stradă cu sens unic” (p.246):
treci nostalgia către altă oră,/ gândurile sunt lătrate/ „sunt blocat înaintea frigului care o să vină,/ eu cel
de câini sălbatici,/ tot ce este crud/ are culoarea verde,/ care sunt cel mai liber om/ nu pot să mai vorbesc,/ am
migrările ochilor spre echilibru/ sunt mai dese,/ fără învăţat iarăşi să plâng,/ pe lângă mine trec din ce în ce
să lase urme,/ fără să aibă sens.” - 215, „ultimele mai multe maşini,/ sunt colorate, au farurile aprinse,/
nostalgii”, Absurdul este un super-erou literar care am început să visez,/ în imaginaţia mea se nasc/ toate
poate fi abordat în fel şi chip! tristeţile tale de care eu, doar eu sunt vinovat// o să se
Între lirica de idei şi trăirea organică, aproape schimbe toate în jurul meu/ eu o să rămân cel mai
carnală, ca să nu spun întrupată a Poeziei, muza Istoriei liber om de pe pământ,/ înconjurat de zidurile unei
îşi revendică Adevărul Metaforei-ca-viaţă-reală în mod închisori/ care pe mine nu mă poate opri să strig tare/
surprinzător (sau nu numai), ceea ce s-a întâmplat (şi) / şi acum nu mai contează, eu sunt pentru mulţi
în memorabilul volum al lui Andrei Novac din 2018, depăşit,/ părăsit de toţi, stau ţintuit într-o aşteptare din
„Prin închisori şi prin libertate”: „aşa suntem făcuţi,/ care/ toate păsările zboară şi toţi fluturii colorează/
doar din oasele unei lumi în mişcare şi came,/(...)/ ne lumea prin care, echilibrând marginile zilei de azi,/ noi
luptăm permanent pentru dreptate,/(...)/ nimic nu se am trecut.”
termină,/ totul începe iarăşi/ după gratii există libertate, Şi „prin închisoare” (p.247): „Acum Toţi/
din ce în ce/ mai multă libertate/ nu uiţi niciodată,/ te Strigăm Libertate,/ Nu este nimic care să poată să ne
cauţi în permanenţă/ ca o mână care are timp să-şi oprească,/ Aici o să rămânem,/ Cu ochii acoperiţi,/ Cu
numere/ pe degete pământul, asta/ cu tot cu femeile mâinile întinse spre cer// ştii, eu pot cuprinde toată
frumoase care îl calcă/ de dimineaţa până seara// aici libertatea/ de pe pământ/ doar în braţele mele// apoi
au murit oameni pentm libertate,/ aici au fost închise toate frământările se transformă/ într-o tăcere absolută
toate păsările/ şi tuturor copiilor li s-a pus mâna la şi din ce în ce mai clară,/ ca un câmp pe care lumina
gură/ cu toate astea, ei au fost liberi,/ au învăţat să se aşază/ acum.”
meargă, să vorbească/ şi să iubească pe întuneric// Penultimul poem al antologiei se intitulează „cu
prin amintirea lor trecem de fiecare dată/foarte grăbiţi,/ mâinile pe libertate”, finalul acestuia fiind... optimist:
articulând fiecare pas, fiecare bătaie a inimii/ ca pe o „ e semn că libertatea nu a murit”! (p.274)
luptă continuă,/ ca pe un destin// înainte de toate, Aluzia la Zbigniew Preisner nu a fost, aşadar,
suntem oameni, fugim prin zăpezi/ ca să albim fuga şi deloc întâmplătoare, compozitorul fiind cel care a
toate câte vin după ea/ ca un sens care ne aparţine şi semnat coloana sonoră la trilogia lui Kieslowski, - aici
care ne dă voie să/ rupem toate gratiile şi toate gratiile poate fi un fel de parte a... trilogiei lui Andrei Novac
care se înalţă// spre nimic.” (pp.239-240, „din nou prin (din... viitor) -, unde Libertatea a avut filmul său,
închisori, din nou prin libertate”)... „Bleu”!
Poemul de mai sus este exemplar pentru La o primă lectură Poezia lui Andrei Novac
condiţia umană (actuală?), pentru omul care înţelege este şi un fel de... Refuz, dar nu ca un Acuz al lui
că nu mai poate spune doar adevărul simplu, este, dacă Zola, la postumanismul „propovăduit” (sau poate doar
vreţi, ca (despre) unitatea în diversitate, tensiunea din observat ca încercând să dărâme anumite statui)
„The Unification of Europe” de Zbigniew Preisner „acum”, la kitsch-ul pop care cade uşor în lipsă de
(muzica, dar şi din versurile inspirate de Noul decenţă elementară (de „mizerabilism” nici nu poate
Testament), „Nimicul” din final nefiind al unui nihilism fi vorba sau gândul!), egală uneori cu o ipocrizie demnă
mascat din considerente diverse, Restul (ceea ce există de cauze mai bune...
dincolo şi dincoace de Nimic) fiind... desigur, Altceva: „Libertatea lui Andrei Novac” este, în ultimă
„restul e libertate”, p.248: „există un sfârşit pentru instanţă, una a Iubirii care îndeamnă să iubeşti şi să
toate,/ ceva după care cineva pune punct inevitabil,/ faci ce vrei, Iubirea fiind frumuseţe, bunătate şi,
acum mă văd cum stăteam pe pervazul din piatră/ al evident, viitor. Iubire însoţită de o tandreţe cu care
unei ferestre mari cu marginile colorate în alb// din sunt tratate şi Duritatea şi Cruzimea Istoriei (Existenţei,
acel loc m-am ferit de moarte, mi-am acoperit/ ochii dacă vreţi), o tandreţe... lirică pe care o întâlnim rareori
cu amândouă palmele,/ am râs de câte ori timpul mi s- în această formulă: „şi am ajuns aici./ avem ochii
a părut mai blând cu mine,/ acum există limite pe care aproape plânşi,/ mâinile sunt goale,/ căutăm toate
doar eu le construiesc/ ca pe un zid uriaş din care spaţiile din sticlă/ în care lumina se răstoarnă/ avem

29
un fel de a fi ciudat,/ stăm departe unul de altul/ să simplu, aproape atât de firesc, Timpul şi Moartea,
rămânem la fel// o să ne strângem în braţe,/ am ajuns materiile, Răul, nu pentru glorie deşartă, ci pentru a
aici,/ ne atingem degetele cu tandreţe,// între ele,/ un scrie, îndeplinindu-şi datoria, poemele celor mai
ecou al umbrelor.” (p.270, „destinaţie finală”, titlu şi frumoşi oameni de pe pământ, unul, primul dintre ele,
de film horror, dar care nu se asortează cu stilul fiind acesta:
poetului!) „tu eşti fragedă şi curată,/ aşa cum doar copiii pot să
La urma urmelor, experienţa de viaţă îşi poate spune fie/ atunci când li se arată străzile,/ ţinându-se ordonat
şi ea Cuvântul, Exuberanţa... primei tinereţi poate de mână/ şi tăind oraşul cu picioarele lor,/ aproape
ajunge să cânte la... „două schelete albe şi clare/ care liberi.// tu eşti fragedă şi de neatins,/ aşa cum doar
au sentimente şi pentru pământ” (p. 137), să cânte la copacii pot să zgârâie/ marea, de la început până la
umbrele iubirilor. Sau ale unor îmbrăţişări, precum în mijloc,/ la fel ca viaţa pe care o trăim respirând/ fiecare
„unde te caut”: final de poem: „şi azi, când te caut,/ mişcare a oamenilor prin univers.// tu eşti fragedă şi
înţeleg că nimic/ nu mai poate fi la fel,/ o să murim în frumoasă,/ cum doar un sărut de îndrăgostiţi/ poate să
zile diferite, singuri,/ cu ochii sprijinind câte ceva,/ un stea pe umărul gol, aproape pustiu,/ atunci când nimeni
anotimp,/ umbra unei îmbrăţişări.” (p.172) Un poem nu crede/ în lucruri curate şi dezinteresate de tot.// tu
de dragoste „clasic-modemist” ar confirma ceea ce eşti vie,/ precum Dumnezeu este în fiecare dintre noi,/
afirmă Valentin Taşcu pe coperta IV (deşi, în când râdem sau plângem/ cu faţa întoarsă spre ceilalţi,/
ansamblu, este un dialog cu Ceilalţi sau cu fiinţa iubită, tu eşti, cu siguranţă, echilibrul meu/ prin universul
dorită; oamenii, prin el sau prin „ea”, trec, se agaţă de incolor al unei lumi/ în care moare întotdeauna
liniştea lui, p.220): „Poezia lui A. Novac se întoarce frumos.” (pp. 116-117)
mai degrabă către sine...”: „eşti” (acesta este titlul, p. Mai trebuie precizat, cu siguranţă, apropo de
188), „o femeie frumoasă/ care fuge întotdeauna de istoria ediţiei, că prefaţa este semnată de Răzvan
moarte,/ mă aşez cu capul pe genunchii tăi,/ seara Voncu, că selecţia, redactarea şi ordinea textelor au
începe/ atunci când întunericul/ ascunde totul între fost făcute de Mihok Tamás, cartea cuprinzând puţin
palme// sunt aici// vorbeşti cu mine doar când te ţin de peste 200 texte, din care 20 sunt inedite, ilustraţiile
mână,/ de azi, nu mai văd bine,/ te caut insistent,/ curat fiind semnate de Flavia Lupu.
şi sincer.”
Sincer şi curat, poetul poate fi... „un aeroport
uriaş”, pe care pot ateriza sau de pe care pot decola
„toate bucuriile şi toate tristeţile pământului”, deşi
„lumea asta respiră viaţa altfel”, poate prin oglindáa
invocată în „prin închisori şi prin libertate” (p.219)
Inevitabil trebuie să se ajungă şi la poemul care dă
titlul volumului, mai exact două versuri din „efemer”,
dedicat „memoriei bunicului C.G.”:
„gata! a trecut,/ de mâine suntem pământ/ fierbinte/ e
aproape târziu,/ frigul s-a vărsat în mare,/ existenţa a
căzut către uitare,/ a trecut,/ de acum suntem toţi
pământ,/ frunzele de cireş se scutură,/ lacrimile mele
curg./ de acum suntem toţi pământ/ umbra ta e un os./
gata! a trecut,/ copacii se scutură,/ deja te aştept.”
(p.69)
„Tot mai liber şi tot mai singur”, neuitând
„niciodată aproape nimic” (p.258), conştiinţă clară,
translucidă, Andrei Novac, „azi după atâta timp”, poate
declara: „nu dau foc la nimic,/ dau târcoale imaginaţiei
mele/ şi merg mai departe,/ eu lupt,/ mă îmbrac în tot
ce este/ viu.” (p.265) ia, dacă vreţi, una dintre armurile
lui Nietzsche, armele din lemn şi flori de trandafir ale
lui Rilke, paltonul lui Rimbaud, pentru a învinge aproape

30
 SUPLICIERI GREU DE CICATRIZAT

Găsim în cartea Danielei Luca, Vatra Neantul nu este departe, printre versurile
Octavian MIHALCEA

Luminoasă (Casa de Editură Max Blecher, Bistriţa, Danielei Luca unde găsim totuşi nuanţele salvatoare.
2019), o ingenioasă abordare lirică în cheie autenticistă, Pentru că “poezia te face să înduri/ suferinţa/ maladia/
fiind evidenţiate numeroase tensiuni interioare. agonia/ moartea”. Luăm parte la un timp mutabil ce
Bucureştiul este piatra caută să integreze inevitabila
unghiulară proprie acestor frică. Din umbră veghează
rememorări fruste. Adeseori, constant adevărate spectacole
versurile sunt rodul unor inavuabile, ceea ce justifică
plurivalente glisări ideatice. delimitări esenţiale. Spectrul
Plasticizări miniaturale “sicriului vertical” determină
contribuie la prezentele angoase profunde. Naşterea şi
creionări. Inconştientul oraşului moartea sunt amalgamate cu
depozitează cele ce (încă) nu au intensitate, pasionant, în acest
fost scrise. Clarobscuritatea şi cuprinzător elan liric despre
amintirea suplicierilor se Bucureşti. Sunt momente când
situează constant în proximitate: amintirile devin inflamabile,
“nu vreau să scriu/ despre predispuse metamorfozei.
naşterea ta/ despre istoria ta/ Printre flăcări şi accentuări
despre poveştile tale/ nici despre fruste, evanescenţele au impact
războaie sau revoluţii/ nici deosebit. Fluidizarea sensibilă
despre politica mârşavă/ care te- este primordială, având
a degradat/ te-a demolat/ te-a libertatea drept etalon. Apar
mutilat/ în aceşti 27 de ani/ sub detalii de odinioară: “mai sunt şi
privirile mele umbrite/ de unele duminici câmpeneşti/ când
nostalgia orizontului/ larg liniştea se ridică din pământ/ ca
deschis”. Despre constantele o-ntindere nesfârşită/ de
patologice ale Bucureştiului lavandă/ şi nici sunetul
poeta refuză să se pronunţe, gândurilor/ nu se mai aude/ ca
numind totuşi “spitalul acela/ atunci în abaţia din Normandia/
degradant şi ucigaş/ din unde pentru câteva ore/ am fost/
Berceni”. Totuşi, la nivel o tăcere vibrantă şi atât”. Cu
general, primează caracterul toate aceste evadări tandre,
benign al locului, ceea ce nu exclude persistenţa resimţim aproape epidermic evidenţa dramei. Volumul
fascinantă a misterului. Aici se manifestă profundele Danielei Luca, Vatra Luminoasă, privilegiază poezia
straturi sufleteşti. Bucureştiul şi căutarea centrului... şi pluralitatea ipostazelor autentice. Conform subtilei
Iată o problematică a pasiunii pentru fundamente. caracterizări a lui Octavian Soviany, “Asumându-si
Reamintirile, uneori supliciante, reliefează şi o faţetă riscurile unei discursivităţi dezlănţuite, cascadele de
thanatică proprie oraşului. La nivelul istoriei personale enumeraţii, patetismul, Daniele Luca realizează un
ne situăm “în cea mai sumbră călătorie/ înapoi spre amplu poem al Bucureştiului contemporan, în care
casă”, teribilă expresie a regresiei. Sunt configuraţii istoria mai recentă a oraşului şi «istoria personală» se
interioare greu de cicatrizat, uneori sub aparenţe intersectează parcă în virtutea unei fatalităţi. (...)
fulgurante. Din când în când izbucnesc detaliile unui Cartea Danielei Luca (chiar dacă s-ar putea
Bucureşti al flagelării, spaţiu care maculează: “îmi să stârnească scepticismul “esteţilor”) este
refuz somnul aici, Bucureşti/ îmi refuz odihna/ îmi refuz esenţialmente cartea unei conştiinţe si toate meritele
sfârşitul/ dincolo de matca/ Tomisului meu/ aşa cum sale vin de aici.”
îţi refuz/ mizeria/ delăsarea/ promiscuitatea/
deşănţarea/ degringolada/ putreziciunile/ gunoaiele/ Fotografie realizată de Toma Bonciu
şobolanii”.

31
 Ghiţă Nazare-provocări socratice
Fără îndoială, dintre gălăţenii care-şi mai nu şi dâra de lumină, lăsată moştenire în conştiinţa
plimbă creionul pe hârtia imaculată Ghiţă Nazare se noastră.
detaşează ca unul dintre cei Interviul luat lui Corneliu
mai productivi şi mai prezenţi Antoniu, bunăoară, este un fel
Ionel NECULA

în publicistica actuală. Spirit de radiografie a filialei Galaţi-

galvanic şi laborios, surprinde Brăila a Uniunii Scriitorilor, pe
mai ales prin diversitatea care intervievatul a păstorit-o de
tematică a preocupărilor sale; la înfiinţare. în interviul său,
editează o revistă destinată autorul vorbeşte despre revista
celor cuprinşi în actul Antares, despre Festivalul
educaţional, alcătuieşte internaţional de poezie organizat
culegeri de studii pe teme anual la Galaţi, despre distincţiile
educaţionale, s-a remarcat ca de cavaler danubian distribuite
un maestru al provocărilor cu generozitate scriitorilor care
interogative, comentează s-au remarcat în diferite genuri
cărţile confraţilor literari şi, mai literare şi despre multe proiecte
nou, s-a încercat şi în domeniul şi intenţii ale filialei din Galaţi-
narativ. Este, putem spune, unul Brăila a Uniunii Scriitorilor. A
dintre spiritele cele mai active fost, şi rostesc cu tristeţe acest
ale vieţii culturale gălăţene. Are perfect compus, orice s-ar
o putere de muncă fluidică şi spune,un catalizator al vieţii
impresionează prin lejeritatea spirituale din Galaţi şi un poet
cu care circulă prin mai multe bine aşezat în comentariile ce i
versante problematice, de s-au consacrat. Mi-aduc aminte
parcă ar hălădui printr-un cum la o reuniune organizată de
sistem de vase comunicante. Manta Tăicuţu la Rm. Sărat
Nu mai ştiu câte cărţi de interviuri a publicat, venise fără nici o poezie la el şi până să-i vină rândul la
ştiu doar că modul acesta de a căuta preopinenţi şi de lectură a compus pe loc un poem consacrat mamei.
a-i provoca, de a-i antrena în mărturisiri şi opinii Nu ştiu dacă l-a publicat pe undeva, dar poezia chiar
decomplexate este o manieră bine înţelenită în era reuşită.
practica lui Ghiţă Nazare. Nu ştiu dacă l-a luat de L-am cunoscut pe Nicolae Dabija din
model pe flecarul din Atena, dar îi place să provoace, Chişinău şi-am scris deseori despre lucrările sale şi
să incite şi să-şi pună partenerii de dialog în situaţie despre implicarea lui în viaţa culturală şi social-politică
de meditaţie, de reflecţie adâncă, de mărturisire. a Basarabiei. Avea fibră de luptător şi-l găsim prezent
Dacă am numărat bine. Cartea conţine 59 de interviuri în toate manifestările româneşti de peste Prut. Ultima
luate unor personalităţi recunoscute din Galaţi, dar şi dată a patronat, în calitate de preşedinte de onoare,
din Tecuci,Vrancea, Vaslui, Iaşi, Bucureşti sau din ediţia din 2020 a Festivalului internaţional al Aforismului
Basarabia. Realizate pe parcursul mai multor ani unele de la Tecuci. Discursul său la închiderea manifestării a
interviuri au căpătat între timp o funcţie testamentară arătat atâta clarviziune şi aplecare pentru lucrul bine
pentru că unii dintre intervievaţi, şi-au încheiat proiectat, bine gândit şi bine pus în active lucrative că
conturile cu această lume nevolnică şi zgrunţuroasă. ne-a determinat să lansăm un Apel către toate partidele
îi am în vedere pe scriitorii Corneliu Antoniu, Nicolae politice de la noi din ţară să-l asume ca viitor candidat
Dabija, Dionisie Duma, Radu Macovei, Constantin la preşedinţia României. Apelul a fost semnat de toţi
Frosin şi pe Nedelcu Oprea. I-am cunoscut bine pe cei prezenţi şi distribuit on-line, dar, fireşte n-a putut
toţi şi mă folosesc de pretextul acestor interviuri trece de metehnele noastre balcanice şi de orgoliul
pentru a le aduce un pios omagiu postum şi pentru a nostru endemic. Mari noi înşi-ne, de ce am recunoaşte
da un semn că neantul, oricât de pântecos ar fi, n-a această calitate şi altora?
înghiţit decât mâna de ţărână ce-o luase cu împrumut, Din interviul său aflăm că era nepotul
arhimandritului Serafim Dabija, trecut şi el prin gheţarul

32
siberian, şi că a beneficiat, de copil, de bogata Un alt intervievat mutat la cer înainte de
bibliotecă a unchiului. Cum la şcoala din satul său, vreme este ziaristul şi scriitorul gălăţean Radu
Codreni, nu funcţionau decât clasele primare, iar pentru Macovei. A fost omul care a ţinut în stare activă
ciclul gimnazial a trebuit să meargă în satul Săhăidac, publicistica gălăţeană vreme de câteva decenii bune.
aflat la 5-6 km distanţă pe care îi parcurgea zilnic Cunoştea aşa de bine tainele meseriei de ziarist că
trecând printr-o pădure plină de lupi. Prutul, spune trecea drept un fel de staroste al breslei. Două erau
distinsul interlocutor basarabean, reprezintă cea mai conceptele care trebuie să guverneze trudnicia
ruşinoasă graniţă din Europa, pentru că desparte pe ziaristului: senzaţionalul şi deontologia. Şi precizează:
români de români. Senzaţional la ora asta în România este doar prostia.
Cu Nicolae Dabija a dispărut clopotarul Restul este gălăgie şi tăcere. A ars ca o torţă uitată
Chişinăului, omul care da semnalul ori de câte ori se aprinsă şi s-a consumat ca ziarist înainte de a se împlini
anunţa vreme rea, şi cum vremea rea era în ca scriitor.
permanenţă, clopotarul nu slăbea funiile din mână. Tot înainte de vreme şi pe neaşteptate s-a tras
Plecat de la noi,tot aşa, precipitat şi în mare grabă, spre alte tărâmuri mai liniştite şi eruditul academician
este şi un alt intervievat, scriitorul Apostol Gurău. Constantin Gh. Marinescu. Prin varietatea
Ce om! Rar mi s-a întâmplat să găsesc atâta apetenţă preocupărilor şi prin profunzimea ideilor luate în
pentru prietenie şi atâta înţelegere omenească! A fost dezbatere amintea de învolburarea marilor spirite
primul scriitor important, răsărit din arealul gălăţean, renascentiste, dar, fireşte, era bine conectat la
după ce vreme îndelungată literatura de la Dunăre era problemele veacului său. Profesor cu vocaţie şi cu o
reprezentată doar de poetul Ion Trandafir. A intrat în dăruire exemplară este şi el consternat de degradarea
breasla scriitorilor pe uşile mari din faţă,cele care se învăţământului românesc actual. Observaţia sa, ca şi
deschid mai greu la semnalul amatorilor din provincie. observaţiile altor intervievaţi este nu doar pertinentă
N-a trebuit decât să bată cu bastonul Defoniei în uşile şi decomplexată, dar indică în subtext şi menirea lui în
zăvorâte şi acestea s-au dat imediat de perete să intre prosperitatea românească. Cel puţin între anii 1970-
prinţul de la Independenţa. 1990 putem vorbi despre un învăţământ românesc de
Modest din cale-afară şi plin de toate gradele competitiv, apreciat şi-n plan internaţional,
cumsecădenie, l-am preţuit sincer şi-am vărsat o dovadă fiind cele câteva mii de studenţi străini, care
lacrimă amară la vestea trecerii lui într-o altă lume. frecventau universităţile româneşti.
Un alt intervievat, urcat mult prea repede la A fost un om, un profesor şi un cărturar cu
Cer este şi Dionisie Duma, poetul care a contribuit vocaţia lucrului bine gândit, bine proiectat şi bine
mult la demnitatea spirituală a Tecuciului, pentru că înfăptuit. Moartea sa neaşteptată a lăsat un mare gol
intervenţiile lui veneau din partea unui patriot local în viaţa spirituală a Galaţiului şi cine ştie când şi cine îl
veritabil şi incorigibil. A fost vocea cea mai autorizată va umple cu substanţă, cu conţinut şi cu aceeaşi dăruire
în probleme de cultură locală şi puţine dintre acţiunile exemplară.
locului au rămas nemarcate de prezenţa lui. A fost... M-am oprit şi am insistat în acest comentariu
L-am cunoscut bine pe francofonul Constantin la mărturisirile celor care au scris o pagină galvanică
Frosin. Ne apropiase interesul pentru Cioran şi sub în devenirea spirituală a Galaţiului. Sigur, de aici nu
umbra nucului bătrân din curtea sa am petrecut ceasuri trebuie să tragem concluzia că celelalte interviuri nu
lungi de discuţii cioraniene. La prima vedere interviul sunt la fel de interesante, de incitante şi de instructive.
lasă impresia că reputatul francofon gălăţean este Toate sunt pline de învăţături sporitoare şi pot fi citite
ipostaza unei reuşite fabuloase. La prima vedere am cu plăcere şi cu folos. În ansamblul lor, interviurile lui
spus, pentru că în spatele acestor recunoaşteri Ghiţă Nazare se înfăţişează ca un fascinant spectacol
româneşti şi franceze stau ani de muncă şi de râvnă de idei în mişcare şi în provocare epistemică. Cum
inelectuală, cum mai rar se poate observa la tineretul bine a sesizat şi scriitorul Ion Manea în succinta sa
de azi. Regret acele vremuri în care se făcea carte, în prefaţă, cartea lui Ghiţă Nazare ne propune un fel de
care absolventul de liceu pleca în viaţă cu un buchet hartă geoliterară extrem de sugestivă asupra
de cunoştinţe suficient pentru a face faţă cerinţelor şi fenomenului literar românesc post decembrist.
provocărilor vieţii. Şi mai spune ceva fostul meu prieten Î l felicităm pe autor pentru această frumoasă şi
întru Cioran: dacă vrei să ţii o ţară în beznă şi sărăcie provocatoare izbândă literară şi-i asigurăm şi pe cititori
trebuie să-i distrugi învăţământul şi cultura. Aşa este că lectura ei îi vor ajuta în optimizarea curiozităţii
şi, cum se poate observa de la o poştă, programul este intelectuale şi în înţelegerea lumii pe care o traversează
în plină desfăşurare. şi-i va cadastra mai fertil prin hăţişul de idei şi cerinţe
actuale.
33
 Fetiţa din orăşelul cu castani şi plopi

O poetă de o sensibilitate scrise în lacrima cerului, în ocean

aparte şi de o francheţe cuceritoare de priviri/acum când, fugar
şi-a făcut apariţia cu graţie în ultimii incurabil, timpul/ îşi odihneşte
ani în spaţiul literar al Dunării de Jos: pleoapa, o clipă.” scrie ea în poemul
Ion MANEA

Mioara Baciu. Ea a venit dintr-o „împăcată cu sine”, p. 88.

dată, pe neaşteptate, de niciunde, O cheie a înţelegerii ni se oferă
pentru a propune o construcţie lirică franc, dar nu fără o adolescentină
deconcertant de simplă, total străină mândrie în acelaşi poem: „Simt
de tendinţele actuale ale liricii dragostea
feminine, dar fermecătoare şi, în ninşilor plopi/ care mă îmbrăţişau
plus, oferind un fel de reîntoarcere cândva, cu soţ/ Privesc, apoi, cu
la filoanele dintâi, prea grabnic uimire, cu încântare,/ peste umerii
abandonate în faţa tentaţiilor ceasornicului,/ povestea scrisă pe
vremurilor ce au venit şi vor veni. petalele anilor,/ de fetiţa din orăşelul
După o tăcere întreruptă cu castani şi plopi/ cu braţe deschise
brusc, după cum mărturiseşte, de spre cer,/ recunoscătoare
revelaţia unui modest festival de Providenţei, pentru că este/ şi
poezie, patru ani la rând, 2018, 2019, împăcată cu sine, intr-o lume a
2020 si 2021, Mioara Baciu a tipărit, ideilor”. Avem aici, în câteva vorbe,
unul după altul, volumele de versuri „Dincolo de vise”, o imagine de simbol, a unei existenţe care nu se poate
Editura Liric Graph, „Raze de gând”, Editura PIM, regăsi şi înţelege pe sine, decât în măsura în care îşi
bilingvul (română şi italiană) „Pe potecile gândului” exprimă trăirile, emoţiile, pasiunile, speranţele,
(„Sui sentieri del pensiero”) şi „Tăceri îmbrăcate în împlinirile si eşecurile, deopotrivă, într-o singură limbă
cuvânt”, aceeaşi editură ieşeană. Dacă o să aflaţi că pe care o înţelege, i se potriveşte şi o reprezintă,
poeta este inspector fiscal în viaţa de zi cu zi, să nu vă Poezia. „Fetiţa din orăşelul cu castani şi plopi” (pe
speriaţi! În primul rând pentru că a fost, înainte de care, absolut întâmplător, îl cunosc, eu însumi copilărind
toate, profesoară. în al doilea rând, pentru că, în acolo) scria versuri pe caietele şcolare şi le trimitea
momentul în care abandonează calculatorul şi pune revistelor literare din Bucureşti, aşteptând încurajările
mâna pe pana de scris, devine o cu totul altă fiinţă, care chiar veneau şi-i aduceau avânt şi temei în aripile
sau, mai exact, redevine ceea ce e de fapt. Şi, în al care tocmai creşteau. Ea ştia de atunci că rostul venirii
treilea rând, pentru că, deşi este licenţiat în ştiinţe sale pe lume este chiar poezia.
economice în cadrul Academiei de Studii Economice Din această conştientizare a unei predestinări
din Bucureşti, Facultatea de Relaţii Economice alese va putea decurge cât se poate de firesc evoluţia
Internaţionale, adevărata şcoală în care a intrat încă ce va veni în simplitatea şi candoarea unui sistem poetic
de mică şi pe care nu vrea în ruptul capului să o structurat în repere cosmice esenţiale şi pe elementele
părăsească e cea a Poeziei. Revelaţia aceea, pricinuită fundamentale ale sensibilităţii umane, ceea ce vor face
de întâlnirea cu poezia în frontierele difuze ale unui imposibile artificiile sau construcţiile ezoterice încifrate.
festival de gen, n-a fost de fapt decât un pretext pentru Simplu, firesc, curat, ca o mărturisire, ca în versurile
reînnodarea unui fir urzit din prima copilărie, pe când care vin să completeze imaginea „miracolului” din
a simţit pentru prima oară fiorul metaforei răscolindu- strada cu castani şi plopii: „Cândva, lumina blândă-n
i gândurile, dar trecut într-o zonă de conservare în anii germănar/ Pe 30, în “68 la ceas grăbit de seară/ Vestea
depuşi în urna unei cariere profesionale, cu totul alta, pe strada Pieţei, 29, lapidar/ Minunea naşterii în zi de
decât cea a literelor. Cum în privinţa momentului unic primăvară” („Veneam zorită-n lume”, p. 18). E mai
al iniţierii în liric, locul si timpul, nu pot fi uitate, poeta mult decât o naştere, este, prin conotaţiile uşor de
simte nevoia să se destăinuie, definindu-se astfel şi intuit, o înviere şi o iniţiere în cuvânt: „Cu litere arzânde
deschizându-ne dintru început calea înţelegerii şi iubirea să cuprind/ Efervescenţa clipei s-o adun din
empatiei: „Răscolesc pe braţul vremii/ amintirile stele/ Pe aripi de soare, iubirea s-o ating/ Să împlinesc,
copilăriei şi ale adolescenţei/ agăţate în castel de inimi netemătoare, visele mele” (idem). Poeta îşi asumă
pe strada Pieţii/ stropite cu rouă aducerii-aminte,/ destinul, naşterea pentru rostire şi pentru iubire şi
34
fiinţează dramatic între cuvânt şi necuvânt, intre trăire aşteptare a anotimpurilor, ca mesagere ale veşnicei
şi netrăire: „Necuvintele mi se lipesc de gene/ dansează treceri: „Hai, vino, iarnă, hai, vino iar/ la gura sobei
haotic pe file/ si se transformă în simţiri/ pe albia noi să ne iubim/ Si tot ce-i rău in foc să piară/ Noian
nemărginirii,// Năvalnice, netrăirile aleargă/ se-aprind de fericire să clădim” („La gura sobei”, p. 80). Doar
şi se sting,/ zâmbesc şi plâng deopotrivă/ pe tâmpla absenţa iubitului ar putea însemna abolirea stării de
gândului nescris...” („Pe tâmpla gândului nescris”, p. fericire - „Dacă într-o zi/ Paşii tăi s-ar pierde-n
28). nemişcare/ Ceasornicul s-ar opri subit.” („Dacă într-
Reperele cosmice despre care vorbeam şi care o zi...”, p.52) - până şi aşteptările sunt cumpănite în
se desfăşoară întotdeauna în jurul aceluiaşi punct iniţial balanţa modestiei - „Şi fă-mi din iarna clipei, paradis”
- strada Pieţii, nr. 29 -sunt omniprezente, cerul, astrele, („Să nu mă laşi”, p. 97) iar proiecţia cosmică care
anotimpurile, lumina şi, mai teluric, dar tot din sfera străbate ca o rază călăuzitoare întreg discursul liric
inefabilului, florile, se insinuează în aproape fiecare nu putea să lipsească din feeria proiectată: „De-o fi
demers poetic, în fiecare strofă, în fiecare vers, în să mă-ntâlneşti în stele,/ Să nu îmi laşi lumina să se
întruchiparea unor metafore deloc alambicate, poate stingă,/ Să-mi scuturi ramul visurilor mele/ Prin anii
prea simple uneori şi poate tocmai pentru că care se zoresc să ningă” (acelaşi poem).
simţămintele sunt spontane, netulburate în puritatea şi Tragismul este însă exclus, despărţirea, dacă
în candoarea lor: „Bob de gând pe geana nopţii/ Se s-ar întâmpla, ar fi contrabalansată de iubirea cea
coboară lin din stele/ Scutură petale, valuri/ Peste visele dintâi, trainică, imperturbabilă, mod de existenţă şi de
mele...// Bob de gând pe glezna nopţii/ Mă-mpresoară mântuire, Poezia: „Să nu mă laşi de-ar fi să nu mai
în lumini,/ Largi cărări deschise-n ceruri/ Pe aripi de fie/ Dovadă-n legământ de curcubeu/ Prin puntea ce
heruvimi...// Bob de gând pe glezna nopţii,/ Arde-n zori clădim, spre veşnicie/ Torent de versuri curgă tot
şi stinge focuri/ Adunate-n umbra sorţii/ Risipite-n fade mereu” (idem, p.98). Incertitudinile, benigne, fără a fi
jocuri...” („Bob de gând pe glezna nopţii”, p. 30). impregnate de tragism, înţelese şi chiar asumate sunt
Seninătatea şi propensiunea înnăscută spre iubire, validate sau nu tot prin supunerea unui „tribunal” ad-
nevoia de comunicare şi comuniune, devin un mod de hoc: „De-a fost sau nu iubire-adevărată/ Ne vor
a fi în lume prin cuvânt şi metaforă, iar starea de pace răspunde frunzele de tei/ Ce-or netezi cărarea-
metafizică este aceea pe care nu ezită să o declare şi ndurerată/ De paşii tăi pierduţi în paşii mei”
revendice poeta: „Las timpul meu pe zborul lin al clipei/ („Mărturisire în amurg”, p. 118).
Să-mi poarte gândul dincolo de nori/ Să scrie-n cer că Într-o dedicaţie de la pagina 3, Mioara Baciu
mulţumesc ursitei/ C-a picurat în viaţa mea doar îşi numeşte volumul „carte document”, ceea ce ar
primăveri” („Las timpul meu”, p 39). putea surprinde atunci când ar fi vorba şi chiar este
În „Raze de gând” (poemul care împrumută vorba despre poezie, dar modul în care e conceput şi
titlul volumului), mărturisirea e directă, devine un fel structurat conţinutul, adaosurile lămuritoare, inserţia
de spovedanie în faţa întregului Univers şi ea primeşte de fotografii de familie, de imagini de la întruniri
valenţele propriei profesiuni de credinţă: „Desculţ prin literare, lansări etc. vin să-i argumenteze aserţiunea.
amintiri înrourate/ Cu picături de suflet şiroind duios/ în plus, din când în când, ni se prezintă, între poeme,
Cu slove-n fir de aur agăţate/ înclin genunchiul clipei scurte comentarii, aprecieri, ale unor iubitori de poezie,
spre frumos” (p. 45). Armonia este pretutindeni, nimic prieteni pe Facebook sau alte mijloacele de socializare,
nu tulbură pacea firii, cerul şi pământul se întâlnesc în ceea ce trădează încă o dată intenţia primordială a
aceeaşi continuă împăcare cu sine şi cu tot ce e dincolo autoarei, aceea de a se prezenta lumii aşa cum este
de sine, iar cea care poartă cununa miresei în acest sau cum se doreşte a fi, de a se mărturisi şi de a-şi
eden de difuză beatitudine nu se poate revendica decât pune gândirea şi simţirea poetică în slujba aproapelui.
dintre fiicele lui Pann, cel ce peste tot se află şi nicăieri Din acest punct de vedere, poezia Mioarei Baciu este
întruchipat: „Cât de mireasă ne vei fi/ Natură, tu, ca o una a normalităţii într-o lume bulversată de
Morgană/ ne vei cânta prin pletele anotimpurilor agresivitatea unor resetări decise dincolo de noi si
noastre/ poveşti de frumos...” („Mireasă, tu, natură”, adesea împotriva noastră, un strop de puritate, o
p. 48}. speranţă, o posibilă cale de a ne salva. Mai mult decât
Tentaţia continuă a stării de pace, căutarea ei atât, aş numi „Raze de gând” (dincolo de candoarea
în tot ceea ce fiinţează într-un spaţiu şi timp continue formulării titlului) un manifest pentru prietenie,
nu incumbă idealuri pretenţioase şi intangibile, Erosul înţelegere şi speranţă. Acesta este mesajul fetiţei de
însuşi, inerent unei astfel de paradigme, se poate pe strada Pieţii, nr. 29, dintr-un orăşel de câmpie,
întâmpla simplu, la „gura sobei”, într-o continuă ajunsă sub aripa protectoare a Dunării cu poezia în
suflet.
35
 Un buzoian căutător de comori

Gheorghe Petcu din Buzău, loc numit „Zidul Doamnei Neaga”,

scriitor, membru al Uniunii unde se presupune că a fost
Scriitorilor din România, sociolog de cetatea ei; palatul Cheia din
Violeta IONESCU

profesie şi iubitor al istoriei locurilor comuna Cislău; palatul şi biserica

natale prin vocaţie, este bine Cucuiata, azi tot în comuna Tislău;
cunoscut în mediul literar şi în comuna Lapoş, judeţul Prahova,
academic prin cele 28 de cărţi poartă numele Doamnei Neaga o
publicate, mai toate studii despre pădure, o biserică şi o fântână, unde
istoria locală, despre geografia şi legenda spune că s-ar fi aruncat
posibilităţile de turism local. Astăzi fetele ei pentru a scăpa de turci (în
vă prezentăm două dintre cărţile realitate, spune autorul, au intrat prin
reprezentative ale domniei sale, care această fântână într-un tunel şi au
încântă prin inedit, ambele publicate fost scăpate); în comuna Ruşavăţ
în anul 2020, la editura editgraph este drumul Doamnei Neaga;
din Buzău. mănăstirea Cislău este ctitorită de
Doamna Neaga; biserica „Sfinţii
DOAMNA NEAGA DIN Îngeri” are în fruntea donatorilor pe
CISLĂU, REGINĂ A TĂRII Doamna Neaga cu 100 de taleri;
ROMÂNEŞTI. LEGENDE ŞI lângă mănăstirea Ciolanu este
ADEVĂR este o carte-document care reproduce-cu Castelul Doamnei Neaga, la Cetăţuie; tot ea s-a aflat
comentariile de rigoare-toate mărturiile pe care autorul printre fondatorii acestei mănăstiri.
le-a găsit în legătură cu această Doamnă demnă şi Dar cel mai interesant este un drum, numit
evlavioasă, căsătorită cu Mihnea II zis Turcitul, „Drumul Doamnei Neaga”, care în timp a căpătat şi
Voievod al Ţării Româneşti (septembrie 1577-iulie 1583 alte denumiri şi căruia autorul propune să i se redea
şi aprilie 1585-mai 1591), care, după mazilirea soţului numele iniţial. Acesta leagă cele trei provincii istorice
ei şi trecerea lui la mahomedanism, s-a retras la moşia şi are valoare emblematică pentru păstrarea tradiţiei
ei din munţii Buzăului, unde a trăit până la moarte. şi rădăcinilor strămoşeşti.
Locurile care au adăpostit-o sau pe care ea le-a călcat Aşa cum scrie preotul prof. dr. Mihail Milea
au primit aură de legendă în conştiinţa localnicilor. Iar în „Precuvântare”, „Acest studiu ştiinţific pe care ni-
pentru milostenia ei, pentru faptul că a ctitorit biserici l prezintă autorul este rodul multor ani de cercetare pe
şi mănăstiri şi chiar episcopia Buzăului, că le-a înzestrat documente în arhive şi pe teren, pe unde a cules
cu preţioase odoare şi a miluit pe mulţi, ca şi pentru că legende istorice transmise din generaţie în generaţie
a rămas în credinţa ortodoxă, deşi soţul ei, de frica până în vremea noastră. ”
turcilor, s-a lepădat de credinţa ortodoxă, autorul Cartea cuprinde multe informaţii inedite, pe care le
propune să fie canonizată. Sigur, canonizarea citim cu plăcere, împletite cu altele preluate din
presupune mai multe condiţii, însă toate faptele Neagăi, documente sau istorici anteriori, pe care autorul le redă
cât şi acela de a fi rămas în conştiinţa populară prin pentru comparaţie, legende, drumuri şi locuri istorice
denumiri geografice care-i atestă prezenţa după rămase în memoria populară. Sociologul este completat
aproape jumătate de mileniu, spune ceva. Şi iată care aici de istoric cu acribie, pasiune şi implicare totală.
sunt argumentele autorului:
„Doamna Neaga are o mare însemnătate LEGENDE BUZOIENE. LEGENDE
pentru judeţul Buzău. Este cea mai cunoscută RÂMNICENE este o completare la altă carte a
doamnă din ultimii 400 de ani de pe aceste autorului, intitulată: „Judeţul Buzău. Legende şi istorie.
meleaguri. A luptat pentru credinţa strămoşească Intimităţi ale secolelor trecute. Mistere şi enigme”,
- Ortodoxia - cu 123 ani înaintea lui Constantin apărută la Editura APLPHA din Buzău în 2008. Dorinţa
Brâncoveanu. ” autorului de a reda cât mai multe din legendele culese
Prin tradiţie, unele din ctitoriile Doamnei
Neaga sunt: în satul Buda, comuna Cislău există un

36
de el şi a le prezenta separat a dat naştere acestei cărţi care se
citeşte cu interes şi cu plăcere.
Cea mai bună prezentare o face însuşi autorul:
„Te invit să le afli poveştile singur în mijlocul sătenilor înţelepţi,
întreabă de legenda Malului Roşu pe care îl vezi în drum spre
Focul Viu. Sau caută să înţelegi de ce deasupra munţilor de
sare de la Meledic stă tolănit un lac cu apă dulce. Priveşte şi
explorează cu imaginaţia cele mai noi cristale de pe Pământ
— cristalele de sare ce se nasc şi mor zilnic în cavernele ce
mărginesc Platoul Meledic. Sau caută povestea pintenului de
un alb strălucitor de la Mânzăleşti. Peste tot sunt indicii care
te îndeamnă spre alte şi alte poveşti”...
Sociolog, istoric şi etnolog împătimit, Gheorghe Petcu a
străbătut la pas, cu desaga în spate, cu aparatul de fotografiat şi
carnetul de note, fiecare bucată de pământ buzoian şi râmnicean în
căutarea comorilor care încă mai zac prin mintea bătrânilor, martori
ori numai culegători la rândul lor de frumuseţi de la cei „vechi”.
Zona aceasta, cuprinsă în cercetările sale este plină de frumuseţi
naturale şi de poveşti spuse la gura sobei despre comori descoperite
ori numai anunţate de focurile ielelor, despre focurile vii care
izbucnesc din pământ, despre vulcanii noroioşi care bulbucesc
continuu anunţând focul neadormit din interiorul pământului, munţii
cu nenumăratele lor schituri şi mănăstiri, lacurile râurile, pădurile,
fiecare işi au poveştile lor. Impresionantă este legenda râului Buzău,
care a fost odată copil de împărat... Interesantă şi completă,
credem, este istorisirea întregii poveşti care a însoţit, în timp,
comoara noastră nepreţuită - şi cea mai valoroasă din lume până la
descoperirea mormântului lui Tuthancamon - „Cloşca cu puii de
aur” găsită întâmplător tot în ţinutul Buzăului, ca şi a „blestemului”
care s-a abătut asupra tuturor celor care au avut de a face cu ea.
Despre cum şi-a adunat preţiosul material, Gheorghe Petcu
ne mărturiseşte chiar el, în cartea sa:
„Multe legende şi întâmplări ştiu buzoienii. Nu trebuie decât
să treci prin faţa porţii lor în amurg de zi şi să rosteşti un
sincer „Bună seara!”Doar atât trebuie să faci ca să păşeşti
pe tărâmuri cu viteji haiduci şi fete frumoase, cu balauri hidoşi
şi poţiuni magice. Umblând aşa, din poartă-n poartă, am aflat
misterul flăcărilor care apar şi dispar în ţinuturile buzoiene. ”
Înainte vreme, când nu existau nici radiouri, nici televizoare,
nici calculatoare, tablete ori telefoane mobile (care astăzi ne-au
invadat viaţa), oamenii erau mai atenţi la foşnetul pădurii, ştiau
cum „vorbesc” arborii între ei, cum ciripesc păsările dimineaţa, ce-
şi spun, cum îşi fac cuib, cum îşi cresc puii, se luptau cu lupii care
ajungeau până-n buza casei şi le ameninţau animalele. Iar jocurile,
la sărbători, erau pe măsura preocupărilor lor. Pe atunci, fetele
erau mai sfioase, mai retrase, gospodinele mai harnice, toată ziua
cu furca-n brâu, bărbaţii mai munciţi, la gatere, în pădure, şi bătrânii
mai respectaţi. Ora trecea mai cu înţelepciune şi cu răbdare, iar
clăcile şi serile erau de poveşti.
Această carte este o mărturie incontestabilă a frumuseţii
şi bogăţiei folclorului românesc în general şi buzoian şi râmnicean
în special, pentru care autorului trebuie să i se aducă vii mulţumiri.

37
 Morphochroma
Teodor Vişan: „Itinerarii”

Brâncoveanu în 1698 („Palatul Brâncovenesc”), cu

Corneliu STOICA

Piaţa Sfatului din centrul vechi al Braşovului („Peisaj

din Braşov”) sau cu Cetatea Medievală a Sighişoarei,
datând din secolul al Xll-lea, edificiu ridicat de coloniştii
saşi („Cetatea”). Pictorul insistă în demersul său
pictural pe punerea în valoare a frumuseţii arhitecturale
a acestor importante obiective turistice, monumente
istorice înscrise în patrimoniul nostru naţional sau al
UNESCO. în cazul Cetăţii Medievale Sighişoara,
Teodor Vişan proiectează pe frontispiciul clădirii un
arlechin, care ţine în mâna dreaptă o sabie, iar în
dreapta balanţa justiţiei având pe un taler un craniu
uman, iar pe celălalt o candelă aprinsă. Prin astfel de
elemente, el conferă edificiului valoare simbolică,
accentuând o anumită latură dramatică din existenţa
acestuia.
Alte peisaje prezintă privelişti de la Marea
Neagră, din Eforie Sud („Peisaj la Eforie Sud”, „Peisaj
marin”, „La plajă”), de la Balcic, localitate unde în
perioada interbelică a existat o adevărată şcoală de
pictură („Peisaj la Balcic”), precum şi din Delta Dunării
(„Peisaj lacustru”). Imaginile imortalizate de artist pe
Autoportret
suportul de pânză sunt tonifiante, reconfortante şi
trezesc în sufletul fiecăruia dorinţa de a petrece clipe
În ultimii ani, pictorul Teodor Vişan a participat
la mai multe Tabere de Creaţie Plastică organizate la Bătrâna nevoiasă
Boholţ (Braşov), Sovata, Sinaia, Vidraru, Tg. Mureş,
Bucium (laşi), Hârlău, Craiova, Eforie Sud, Sticlăria-
Scobinţi (laşi), Balcic (Bulgaria) etc. Cu acest prilej a
cunoscut locuri şi oameni noi, s-a documentat, a pictat,
diversificându-şi astfel repertoriul tematic al creaţiei
sale picturale. O parte din lucrările realizate au rămas
în patrimoniul instituţiilor organizatoare, altele au fost
prezentate în expoziţiile personale şi colective, au fost
achiziţionate de colecţionari privaţi sau au rămas în
continuare în proprietatea sa.
Rod al participărilor pictorului la Taberele de
Creaţie din localităţile amintite este şi actuala expoziţie
a acestuia, intitulată „Itinerarii”, găzduită de Galeriile
de Artă „Nicolae Mantu”. Ea cuprinde 40 de lucrări
de pictură, reprezentând peisaje, portrete individuale
şi de grup, naturi statice şi flori, genuri pe care artistul
le-a cultivat cu consecvenţă în întreaga sa carieră
artistică.
Prin intermediul peisajelor sale iubitorul de
artă vine în contact cu Palatul Brâncovenesc de la
Potlogi, construit de domnul Ţării Româneşti Constantin

38
 Peisaj din Brasov

minunate în mijlocul naturii, de a se bucura de expoziţie, despre arta sa portretistică vorbesc tablourile
frumseţea şi pitorescul meleagurilor româneşti. care reprezintă copii şi adolescenţi („Fetiţă cu păpuşă”,
Din „itinerariile” lui Teodor Vişan nu lipsesc „Violonist”), oameni simpli, aflaţi în suferinţă („Om al
desigur nici aspecte ale Galaţiului, oraşul în care artistul străzii”, „Bătrână nevoiaşă”, „Monah”, „Portret de
s-a născut, a crescut, s-a format ca Om, trăieşte şi bătrân”, „Portret de bărbat”), figuri de intelectuali
creează, nemurindu-l în lucrările sale de pictură şi („Istoricul Dan Râpă - Buicliu”, „Anticarul Florentin
grafică cum nici un alt artist nu a făcut-o într-o măsură Tanascov), ca şi cele două „Autoportrete”, în care el
atât de mare. „Peisaj din valea oraşului”, „Peisaj din s-a înfăţişat la vârsta de acum, cea a senectuţii,
Vadu Ungurului”, „Peisaj la Dunăre”, „Perspective încrezător într-un viitor care să-i dea posibilitatea să
danubiene”, „Peisaj danubian” şi „Bulevardul Marii lucreze în deplină sănătate. Portretul de grup „Fete
Uniri” sânt doar câteva titluri de tablouri consacrate din Făgăraş” este o compoziţie echilibrată, care
Cetăţii dunărene, în care se simte nostalgia unor impresionează prin sobrietatea portului popular din
vremuri trecute, dar şi pulsul trepidant al vieţii cotidiene această zonă etno-culturală, ca şi prin expresia
a unui oraş în plină dezvoltate. luminoasă, emanatoare de bucurie a celor trei
Suita de chipuri umane expuse, 13 la număr, protagoniste. Personajul din „Bucuria primei zăpezi”,
evidenţiază o altă faţetă a artistului, aceea a nimeni altul decât soţia artistului, doamna Constanţa
preocupărilor sale statornice pentru portret, gen deloc Vişan, exultă în mijlocul unei naturi în care albul zăpezii
comod, mai ales că pe lângă asemănarea cu modelele, pare că a cuprins totul. Istoricul Dar Râpă - Buicliu,
artistul trebuie să concentreze în expresia fizionomică Om al cărţii, este cufundat în gânduri, expresia feţei
a acestora şi stările lor sufleteşti, trăirile, trăsăturile trădează un zbucium lăuntric provocat de îndoieli şi
morale care le definesc. Or Teodor Vişan a dovedit căutări pentru care nu a găsit rezolvare nici la vârsta
nu o dată că stăpâneşte mijloacele impuse de un astfel senectuţii. „Violonistul” este un adolescent îndrăgostit
de gen, că este un remarcabil portretist. Dacă ar fi să de instrumentul pe care-l ţine cu dragoste în mână şi
ne gândim doar la seria de portrete făcute scriitorilor visează la ceea ce o să urmeze. „Fetiţa cu păpuşă”
gălăţeni, care a constituit şi obiectul unei expoziţii are candoarea şi prospeţimea specifică vârstei copiilor.
personale, şi ar fi suficient pentru a-l plasa pe artist în Aşa cum ne-a obişnuit, peisajelor şi portretelor, pictorul
rândul portretiştilor de valoare ai ţării. în actuala le-a adăugat şi în această expoziţie mai multe tablouri

39
 Perspective dunărene

reprezentând flori şi naturi statice („Bujori olandezi”,

„Flori de napi în vas de sticlă”, „Crini”, „Floarea-
soarelui”, „Flori”, „Lalele roşii în cană de lut”, „Natură
statică cu fructe”). Există în aceste tablouri un lirism
cald, delicateţea, suavitatea şi prospeţimea florilor sunt
redate cu sensibilitate. Coloristica este vie şi
strălucitoare. Se simte plăcerea cu care artistul
transpune în materie picturală motivul floral,
transparenţa lujerelor şi petalelor, ingeniozitatea cu
care îşi însufleţeşte şi personalizează modelele, astfel
ca ele să răspândească în jur vitalitate, puritate şi
poezie.
Deschisă în paralel cu expoziţia „Suflet şi
culoare”, pe care artistul o are la Biblioteca Municipală
„Eugen Lovinescu” din Fălticeni, organizată sub egida
Muzeului de Artă „Ion Irimescu”, noua personală
„Itinerarii”, de la Galeriile de Artă „Nicolae Mantu”,
este o manifestare de ţinută, care dovedeşte că, în
ciuda celor 78 de ani pe care i-a împlinit la sfârşitul lui
ianuarie, Teodor Vişan nu dă încă semne de oboseală,
este foarte activ şi preocupat să zămislească prin
munca şi talentul său frumuseţi vizuale care să-i
încânte pe iubitorii de artă, să reziste în timp şi să Violonist
rămână.

40
 DICŢIONAR -
Artişti plastici gălăţeni (170)

Quintus” (2007 - 2011), iar din 2012 activează ca

profesor de arte decorative, specializarea Ceramică,
Corneliu STOICA

la Colegiul de Artă „Carmen Sylva” din Ploieşti.

Coautor al Manualului interactiv Developing English
Throught Art, Proiect Erasmus - (2018). Coautor al
Manualului de Educaţie Plastică pentru clasa a Vil-a,
Editura Corint (2019). Expoziţii personale: Expoziţie
de ceramică, Teatrul „Toma Caragiu”, Ploieşti (2013);
..Double Selfie” (ceramică), Galeria Galatheea
Contemporary Art, Bucureşti (2017); Expoziţie de
ceramică (împreună cu Valeriu Scărlătescu - pictură),
Galeria de Artă Ploieşti (2017): „980 - 1020° C”
(ceramică), Muzeul Memorial „Nicolae Grigorescu”,
Câmpina (2019); „Trofee” (împreună cu Iulia Ignat),
Galeria de Artă Ploieşti (2019). Participări la expoziţii
de grup: Expoziţie de pictură, Pessac, Franţa (1998,
1999); Expoziţia Internaţională Studenţească, Veneţia,
Italia (2003); „Interferenţe”, ceramică”, Koln,
Germania 2003); „Ceramişti Clujeni”, Muzeul de Artă
Cluj-Napoca (2007). Din 2008 participă la Saloanele
şi expoziţiile Filialei Ploieşti a U. A. P. R.; Expoziţia
Taberei internaţionale de creaţie „Arta ca viaţă”,
Muzeul de Artă Vizuală Galaţi (2008); „10 Artişti”,
Muzeul Memorial „Nicolae Grigorescu” Câmpina
(2009); „Pepeni sparţi”, Atelier 35, Bucureşti (2009);
„Cafe des Artistes”, Palatul Ghika, Bucureşti (2010);
„Foaierul artei”, Casa de Cultură „Geo Bogza”,
Câmpina (2011); Salonul Naţional de Artă decorativă,
Muzeul Naţional Cotroceni, Bucureşti (2011, 2013);
MARIN. Liliana - artist ceramist. S-a născut „Grădina în 3 D”, ceramică, Galeria de Artă Ploieşti
la 12 septembrie 1981 în Galaţi. A absolvit (2012); Expoziţie de ceramică, Kavarna, Bulgaria
Universitatea de .Artă şi Design din Cluj-Napoca, (2013);„Omagiu lui Nichita Stănescu”, Galeria de Artă
specializarea Ceramică -Sticlă - Metal * 2 X4). Maşter Ploieşti (2014); Bienala Internaţională de Ceramică,
la aceeaşi instituţie de învăţământ artistic superior, cu Cluj-Napoca (2015); „ Maraton Raku - Memoria
lucrarea „Explorări creative în artele vizuale (2006). viitorului”, expoziţie de artă contemporană ceramică
Absolventă a cursurilor pentru funcţia de muzeograf. şi instalaţie, Muzeul Judeţean de Artă Prahova „Ion
Centrul pentru Pregătire Profesională în Cultură din Ionescu Quintus”, Ploieşti; Casa de Cultură Vălenii
cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor (2008). de Munte; UNA Galeria, Bucureşti (2015); „Cântec,
Doctorand în cadrul Institutului de Istorie „George vers, semn”, Galeria de Artă Ploieşti (2015); Festivalul
Bariţiu- ai Academiei Române, Filiala Cluj-Napoca cu de Artă Contemporană „18 +”, Cluj-Napoca (2015);
o teză referitoare la istoria ceramicii premoderne şi Expoziţie de ceramică, Dreux, Montule, Franţa (2015);
modeme (2014 - 2017). Membră a U. A. P. R. (2007). Expoziţie de grup, ceramică, Zduny, Kaflamia, Polonia
A lucrat ca preparator universitar la Universitatea de (2015); „SinCronic”, Cazinoul Constanţa (2016);
Artă şi Design Cluj-Napoca şi, în paralel, ca profesor „Păpuşi”, Galeria de Artă Ploieşti (2016); International
de Educaţie Plastică la Colegiul Naţional „Anghel Instalation Ceramics and Multimedia, Constanţa
Saligny” din acelaşi oraş (2006 - 2007), muzeografia (2016); International Children Competition, Hong Kong
Muzeul Judeţean de Artă Prahova „Ion Ionescu- (2016); „Florile, culorile”, ceramică şi pictură, Muzeul

41
 Relatii spatiale I

de Istorie şi Arheologie al Judeţului Prahova, Ploieşti la Olimpiada Liceelor de Artă, Craiova (1998); Bursa
(2017); „Simt, Văd, Aud”, expoziţie interactivă de de merit „Kiwanis” (1998 - 1999); Premiul I la
ceramică, Galeria Cuhnia, Centrul Cultural Palatele Olimpiada Naţională a Liceelor de Artă, Bistriţa-
Brâncoveneşti de la Porţile Bucureştiului (2017); Năsăud (1999); Diplomă de Excelenţă, Concursul
„SinCronic 2017. Practici colaborative în arta Naţional „Eco Fun” (2014); Diplome de Excelenţă
contemporană”, Galeria Galateea Contemporary Art pentru rezultatele obţinute la Olimpiadele Naţionale
(2017); „Sentimente colorate”, expoziţie de acuarelă, de Arhitectură, Arte Vizuale şi Istoria Artelor (2013’
Sala Palimpsest a Bibliotecii Naţionale a României, 2014, 2015, 2016, 2017, 2018, 2019); Marele Premiu
Bucureşti (2018); Chiang Mai Design Week, Thailanda la cel de-al VII -lea Simpozion de Artă Ceramică,
(2019); Bienala Naţională ..Metafore Incandescente”, Zduny, Kaflamia, Polonia (2015); Premiul III, Children
Cluj-Napoca; Pandemica on-line (2020); „Spectacolul Competition, Hong Kong, Republica Populară Chineză
Geometriei”, Galeria Galateea Contemporary Art, (2016).
Bucureşti (2021) Participări la Tabere şi Simpozioane Deşi în răstimpul care a trecut de la absolvirea
de Creaţie: Poiana Pinului, Buzău (1996); Căpuş. Cluj- facultăţii Liliana Marin a abordat şi pictura, şi grafica,
Napoca (2004, 2005, 2006); „Arta ca viaţă”, Muzeul principalul ei domeniu de manifestare a fost ceramica.
de Artă Vizuală Galaţi (2007); ..Câmpina, dragostea De la „Dansul caravanei”, compoziţie de ceramică
mea”, Câmpina (2008, 2009, 2010), „Dan Platon”, pictată, realizată în Tabăra Internaţională „Arta ca
Breaza (2010, 2020, 2021); Buşteni (2011); Cheia viaţă”, ediţia a IV-a, organizată de Muzeul de Artă
(2011, 2012), Tabăra Internaţională de Sculptură Vizuală Galaţi în vara anului 2007, lucrare compusă
„Constantin Kruh”, Plopeni (2012); „Tineri în acţiune”, dintr-o serie de elemente antropomorfe dispuse în aşa
Vilnius, Lituania (2012); „Piticot”, Maliuc, Tulcea fel în spaţiu încât să dea impresia unei mulţimi ordonate,
(2013); Tabăra de ceramică „Raku”, Kamen - Bryag, aflată într-o mişcare lentă în ambele sensuri, creaţia
Bulgaria (2013); „Maraton Raku”, ediţia I, Gura artistei a cunoscut o evoluţie remarcabilă. Tot mai
Vitioarei, Prahova (2015); Zduny, Kaflamia, Polonia stăpână pe tehnicile şi tehnologiile artei ceramicii, ea
(2015); Simpozion SinCronic International Instalation a realizat lucrări care, în expoziţiile personale, precum
Ceramics and Multimedia, Atelierele de producţie ale şi în manifestările colective la care a participat în ţară
Fabricii SC Keramicon SRL, Constanţa (2016); şi în străinătate, au oferit iubitorilor de frumos satisfacţii
Simpozion de ceramică, ediţia I, Chiang Mai, Thailanda estetice deosebite, atrăgând prin ineditul formelor şi
(2019/ Distincţii: Premiul I şi Premiul special al juriului volumelor, prin monumentalitatea şi valoarea lor

42
decorativ-expresivă, paleta cromatică a glazurilor sau
prin măiestria cu care a găsit soluţii plastice originale Underconstruction
pentru transpunerea în material ceramic a unor idei,
gânduri, sentimente şi trăiri profund umane. Lucrările
ei se numesc: „Evadare”, „Neîmplinire”, „În ploaie”,
„Vers”, „Fiinţă”, „Eu şi umbra mea”, „După 25 de
ani”, „Flori”, „Fructe”, „Pomul vieţii”, „Slow Balance”,
„Slow Spin”, „Compoziţie”, „Anonim”, „Relaţii
spaţiale”, „Underconstruction”, „Trofee” etc.
Demersul artistei pendulează între figurativ şi abstract,
între panouri decorative parietale şi lucrări de ceramică
sculpturală de tip ronde-bosse şi basorelief, întotdeauna
având claritate, coerenţă şi urmărind mai presus de
orice mesajul estetic transmis. Figura umană,
reprezentată în diferite ipostaze, elemente avimorfe,
fitomorfe şi zoomorfe, sferoide, fereastra, pomul vieţii,
forme decorative abstracte sunt motive frecvent
întâlnite în opera sa, materializată fie în gresie, faianţă
sau porţelan. Uneori, ceramica este asociată cu metalul
şi lemnul.
Referindu-se la creaţia sa, Liliana Marin se
confesa cu prilejul unei expoziţii personale:
„Lucrările mele sunt reflexii la diversele moduri
in care mă raportez lumii înconjurătoare. atât cea
artificială, cât şi naturii în sine. Pentru a crea un
sentiment de stabilitate şi de permanenţă în Copacul vietii
continuă mişcare şi viteză contemporană, apelez
la expresivitatea formelor clare, curate, fine, la
curbele line în contrast cu marginile ascuţite, la
suprafeţe concave şi convexe, care reuşesc să dea
forţă spaţiului interior pozitiv şi negativ circumscris
formelor. Astfel, ia naştere un joc de iluzii optice
cuprins într-un dans ritmat de culoare, lumină si
umbră”.
Artist ceramist remarcabil, Liliana Marin, în
paralel cu nobila muncă didactică pe care o desfăşoară
la un prestigios colegiu de artă ploieştean, modelează
cu pasiune şi dragoste lutul, îi dă tăria pietrei prin
arderea la temperaturi înalte, creând valori într-o artă
care începând din a doua jumătate a secolului trecut
„a parcurs o perioadă de redefinire a potenţialului său
plastic printr-o investigare aprofundată a mijloacelor
specifice de expresie”, fiind considerată ca „cea mai
dinamică dintre arte, cu largi perspective de viitor ”

(Lucia Neagu - „Ceramica - meşteşug, artă şi ştiinţă”,

Editura Monitorul Oficial, Bucureşti, 2020).

Bibl.: Arte frumoase în Prahova, UAPR, Filiala

Ploieşti, Karta Graphic, Ploieşti, 2016.

43
 Revista Dunãrea de Jos
EDITOR: CONSILIUL JUDEŢEAN GALAŢI
Preşedinte: COSTEL FOTEA
CENTRUL CULTURAL „DUNĂREA DE JOS”
Manager: Viorel Sandu

Str. Domnească nr. 61, Galaţi, cod. 800008

tel.: 0236 418400, fax: 415590, e-mail: [email protected]
ISSN: 1583 - 0225

Din sumar:

Festivaluri– p.1,2,3,4,5; Autori gălăţeni şi cărţile lor- p.6,7; I.C.Brătianu, în sufletul gălăţenilor, autor
Gabriela Neguţu; Jocurile populare din zona Romanaţi, autor Florian Teodorescu - p.10,11,12,13;
Abecedar istoric gălăţean, autor Victor Cilincă - p.14,15; Caleidoscop – p.16,17,18, 19; Festivalul
Naţional de poezie „Grigore Hagiu”, autor Pompiliu Comşa - p.22; Poezie de Gheorghe Bacalbaşa-
p.23; Cronică de Violeta Ionescu - p. 24,25; Revista O.N.T.din România - p.26,27; Cronică de
A.G.Secară la volumul „De mâine suntem pământ fierbinte”,autor Andrei Novac - p.28,29, 30; Cronică
de Octavian Mihalcea la volumul „Vatra luminoasă, autor Daniela Luca - p.31; Cronică de Ionel Necula-
p.32,33; Cronică de Ion Manea la volumul Raze de gând, autor Mioara Baciu- p.34,35; Cronică de
Violeta Ionescu a cărţii Doamna Neaga din Cislău autor Gheorghe Petcu- p.36,37; Morphochroma,
autor Corneliu Stoica – p.38,39,40; Dicţionar artişti plastici gălăţeni, autor Corneliu Stoica – p.41,42,43;

Responsabilitatea pentru conţinutul opiniilor, argumentelor sau părerilor aparţine,

în exclusivitate, autorilor.
Materialele primite, publicate sau nepublicate, nu se înapoiază. Redacţia revistei
nu împărtăşeşte întotdeauna ideile conţinute în textele publicate.
Alte detalii despre activitatea Centrului Cultural „Dunărea de Jos” Galaţi pot fi
aflate pe pagina web a instituţiei (www.ccdj.ro) sau pe pagina de facebook Centrul
Cultural Dunarea de Jos Galati. Arhiva parţială a revistei se găseşte pe site-ul instituţiei.
Revista Dunărea de Jos este membru APLER (Asociaţia Publicaţiilor Literare şi a
Editurilor din România).

44