Comparatie Luteranism, Calvinism, Anglinism

Descărcați ca doc, pdf sau txt
Descărcați ca doc, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 2

Luteranismul, calvinismul si anglinismul

O comparatie intre cele trei doctrine

Reforma Protestantă, câteodată, numită și Revoluția Protestantă, a fost o


mișcare în secolul XVI de a reforma Biserica Romano-Catolică din Europa
Occidentală. Reforma a fost începută de Martin Luther, cu cele 95 de teze despre
practica indulgențelor. La sfârșitul lunii Octombrie 1517, el le-a afișat pe ușa
Bisericii Castelului din Wittenberg, folosită în mod obișnuit ca afișier pentru
comunitatea universitară. În Noiembrie, a trimis tezele diferitelor autorități religioase
ale timpului. Reforma s-a sfârșit în divizare, prin întemeierea unor noi instituții. Cele
mai importante patru tradiții care au izvorât direct din reforma sunt tradiția luterană,
cea reformată/calvinistă/prezbiteriană, cea anabaptistă și cea anglicană. Tradiții
protestante ulterioare își au, de obicei, rădăcinile în aceste patru școli inițiale ale
Reformei. În plus, Reforma Protestantă a dus la o Reformă Catolică sau
Contrareformă în sânul Bisericii Catolice, printr-o varietate de noi mișcări spirituale,
reforme ale comunităților religioase, înființarea de seminarii, clarificarea teologiei
catolice, ca și schimbări structurale în instituția Bisericii.
Protestantismul nutrește nobila aspirație de a reveni la formele primare ale
creștinismului. Principiile fundamentale ale protestantismului îl deosebesc atât de
catolicism cât și de Biserica Ortodoxă. Protestanții de toate categoriile, luterani,
zwinglieni și calvini sau reformați se deosebesc de cele doua Biserici, în învățătura
lor despre har, mântuire, Biserică, sfințenie, numărul și valoarea Tainelor.

Luteranismul
Doctrină a protestantismului german, întemeiată în sec. al XVI-lea de Martin
Luther, care considera esențială pentru mântuire numai credința și proclama
autoritatea exclusivă a Bibliei, recunoscând numai două taine: Botezul și
Împărtășania

Calvinismul
Calvinismul este un cult religios protestant, întemeiat în sec. al XVI-lea de Jean
Calvin, care suprimă complet ceremoniile și reduce sfintele taine la Botez și
Cuminecătură, sub steagul căruia burghezia dintr-o serie de țări vest-europene a luptat
în sec. al XVI-lea și al XVII-lea împotriva aristocrației feudale și catolicismului.

Comparatie de bază ale curenților


Asemănările dintre luteranism și calvinism sunt că acești curenți erau inițial
reformatori și își lua originea în protestantism. Lutheranismul și calvinismul, de fapt,
au urmărit un singur scop - reforma bisericii. Spre deosebire de Martin Luther, Jean
Calvin a mers mult mai departe în reformele sale. Printre asemănările, putem observa
o respingere simbolică a ordonării preoției, precum și pași importanți în respingerea
ritualului, deși calvina în această privință are o direcție mai rigidă.
Diferenta dintre cele doua curente este ca, pe baza a ceea ce este
Lutheranismul, Martin Luther însuși nu a putut determina pe deplin importanța și
esența misterelor sacre și a doctrinei mântuirii, pe cand dezvoltarea Calvinismului a
fost rezultatul unor reforme mai riguroase decât luteranismul. Biserica din Elveția a
fost complet destituită de opere de artă, monahismul a fost strict respins, în timp ce în
Luteranism sa păstrat mult timp. În Calvinism, relația inițială cu misticismul și ceva
necunoscut a fost negativă. Arderea a fost practicată pe focuri de artificii. Comparația
dintre luteranism și calvinism are astăzi un caracter diferit.

Anglicanismul
În Anglia, postulatele lui Luther i-au permis regelui Henric al VIII-lea să rupă
relațiile cu Biserica Romano-Catolică, ceea ce a dat naștere unei noi forme de
creștinism, cunoscută sub numele de anglicanism, format conform căruia regele era
șeful, suprem al instituției. Ea debutează din secolul al XIV-lea prin eforturile
predicatorului John Wycliffe și ia amploare de-a lungul secolului al XVI-lea. Se
remarcă, în societatea engleză, pe parcursul acestui secol, un profund sentiment
anticlerical.
Biserica Anglicană a fost constituită de către regele Henric al VIII-lea, care
obține aprobarea Parlamentului englez de a pune biserica în subordinea regalității și,
astfel, regele englez va deține deopotrivă puterea pământească și cea religioasă.

S-ar putea să vă placă și