UNIVERSITATEA DIN ORADEA FACULTATEA DE MEDICINA SI FARMACIE SPECIALIZARE

ASISTENTI MEDICALI
Ion Cantacuzino Viata si activitatea
MOS (HALMAGEAN) SIMONA
VIATA SI OPERA PROFESORULUI ION CANTACUZINO
Ion Cantacuzino (cunoscut si caIoan Cantacuzino n. 25 noiembrie 1863, Bucuresti; d. 14 ianuarie
1934, Bucuresti ) a fost un academician, medic, microbiolog, profesor universitar roman, fondator al
scolii romanesti de imunologie si patologie experimentala.A fost profesor universitar si membru
alAcademiei Romane.
Biografie:
Tatal sau, Ion Cantacuzino, a fost jurist, ministru sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, iar mama sa,
Maria Cantacuzino, era fiica generalului Mavros, secretarul si ajutorul lui Kiseleff si guvernatorul
Tarilor Romane. De la varsta de opt ani a inceput sa invete limba latina, de la noua ani greaca
veche, apoi franceza si germana.Mama sa a fost si cea care a observat calitatile intelectuale
desavarsite ale fiului sau si l-a indemnat sa-si continue studiile la o scoala renumita din Paris.Ioan
Cantacuzino urmeaza atat studiile liceale (Liceul "Louis le Grand"), cat si cele superioare (Filosofie,
1882-1886; Stiinte Naturale, 1886-1891; Medicina, 1887-1894) la Paris. In 1895 obtine titlul de
Doctor in Medicina cu teza: "Recherches sur le mode de destruction du vibrion cholrique dans
l'organisme" (in limba romana, "Cercetari asupra modului de distrugere a vibrionului holeric in
organism"). Dupa terminarea studiilor, lucreaza in Institutul "Pasteur" din Paris ca asistent al lui Ilija
Mecinikov in domeniul mecanismelor imunitare ale organismului.Intors in tara, este numit profesor
de Medicina experimentala la Facultatea de Medicina din Bucuresti (1901) si Director general al
Serviciului Sanitar din Romania (1907). Vocatia sa de fondator si organizator a fost demonstrata prin
infiintarea unor institutii ca "Institutul de Seruri si Vaccinuri" (1921), care astazi ii poarta numele, a
Laboratorului de "Medicina Experimentala" (1901) din cadrul Facultatii de Medicina, precum si a
unor reviste de specialitate, "Revista Stiintelor Medicale" (1905), "Annales de Biologie" (1911) si
"Archives roumaines de pathologie exprimentale et de microbiologie".Printre mentorii sai se numara
Maurice Nicolle si Ilia Mecinikov. Daca primul l-a initiat in tainele tehnicii de laborator, element
esential in dezvoltarea cercetarilor sale bacteriologice anterioare, sub indrumarea lui Mecinikov isi
va desavari formaia stiintifica.In 1896 se casatoreste cu Elena Bals.Profesorul Cantacuzino se
stinge din viaa in 1934, in urma unei bronhopneumonii.
Viata profesionala - performante stiinTifice ale lui Ion Cantacuzino:
Academicianul Ion Cantacuzino este cunoscut in special pentru descoperirea vaccinului antiholeric,
insa activitatea sa profesionala este mult mai vasta. In primul rand, inventatorul roman este cunoscut
pentru activitatea sa didactica, calitatea de profesor i-a adus recunostinta din partea studentilor sai,
fiind considerat unul dintre cei mai mari dascali pe care i-a avut universitatea romaneasca. In 1894 a
fost numit profesor suplinitor de morfologie animala la Facultatea de Stiinte din Iasi, unde ramane
pana in 1896, cand se casatoreste cu Elena Bals si revine la Institutul Pasteur, ca asistent in
laboratorul lui Ilia Mecinikov. Intre anii 1896 si 1901, principala activitate a lui Ion Cantacuzino s-a
desfasurat in laboratorul lui Mecinikov de la Institutul Pasteur.La 38 de ani Ion Cantacuzino este
numit profesor la Bucuresti, unde se crease o catedra de medicina experimentala in cadrul Facultaii
de Medicina. In 1908 este numit director general al Serviciului sanitar, post pe care-l accepta pentru
a incerca sa indrepte starea deplorabila a sanatatii populatiei, izvorata atat din condiTiile economice
precare, cat si din lipsa unei solicitudini reale a conducatorilor fata de problemele de asistenta
sociala si sanitara.Profesorul Cantacuzino este intemeitorul medicinei experimentale la noi in tara.
Sustinand colaborarea clinicii cu laboratorul a infiintat, in afara de Institutul de medicina
experimentala, un serviciu spitalicesc.Opera cea mai de pret, pentru care este cunoscut Ion
Cantacuzino este descoperirea vaccinului antiholeric, cunoscut si sub denumirea de marea
experienta romana. In anul 1913, trupele romane s-au contaminat cu holera, iar raspunderea pentru
stavilirea epidemiei i-a revenit profesorului Cantacuzino. In acest caz, acesta a trimis o echipa de
medici in Bulgaria, in zona afectata, de unde au fost aduse tulpini de vibrioni holerici. Cu ajutorul
acestora, Ion Cantacuzino a dat nastere remediului impotriva holerei. Aplicarea acestei vaccinari
antiholerice s-a bucurat de un real succes, trupele romane fiind salvate de o epidemie care putea
oricand sa se extinda. Profesorul Ion Cantacuzino a avut o contributie deosebita si in Primul Razboi
Mondial, timp in care i-a revenit responsabilitatea de a combate epidemiile de holera, febra tifoida,
tifos exantematic si febra recurentacare amenintau armata. Cantacuzino a pus la punct o metoda de
vaccinare antiholerica, numita "Metoda Cantacuzino", metoda folosita si astazi in tarile unde se mai
semnaleaza cazuri de holera. Datorita lui Ioan Cantacuzino, Romania a fost a doua tara din lume,
dupa Franta, care a introdus in 1926 vaccinul BCG ("Bacilul Calmette-Gurin"), avand germeni cu
virulenta atenuata, pentru vaccinarea profilactica a nou-nascutilor impotriva tuberculozei.In1912
creeaza vaccinul antitific.Tot meritul lui Cantacuzino este si schimbarea legii sanitare din 1910, care
ii poarta numele si care prevede ca medicii sa fie selectionati prin concurs si numiti definitiv numai
dupa un anumit stagiu in locul pe care il ocupau. Tot prin aceasta lege, retributia salariatilor a fost
marita, au fost prevazute pensiile si a fost introdusa igiena in industrie. Era cunoscut ca un maniac al
curateniei, facand personal vizite la locuintele bolnavilor mizeri in vederea imbunatatirii conditiilor
sanitare si igienice. Ca director general al Serviciului Sanitar (1908-1910) lupta impotriva
tuberculozei, organizeaza servicii sanitare model in opt judete si laboratoare de bacterilogie in
principalele orase ale tarii. Sintetizeaza ideile moderne de medicina curativa si preventiva pe care le
raporteaza la nevoile si posibilitatile tarii din acea perioada in legea sanitara din 1910 (legea
"Cantacuzino").Ioan Cantacuzino a fost membru titular al Academiei Romane din anul 1925,
membru in Comitetul de Igiena al Ligii Natiunilor, al societatilor de Biologie, de Patologie Exotica si
al Academiei de Stiinte din Paris. Numeroase universitati i-au acordat titlul de Doctor honoris causa,
Lyon (1922), Bruxelles (1924), Montpellier (1930), Atena (1932) si Bordeaux (1934).Ioan
Cantacuzino a desfasurat o bogata activitate de cercetare privind vibrionul holeric si vaccinarea
antiholerica, imunizarea activa impotriva dizenteriei si febrei tifoide, etiologia si patologia scarlatinei.
Incepind cu anul 1896 publica lucrari despre sistemele si funcTiile fagocitare in regnul animal si
despre rolul fenomenelor electrofiziologice in mecanismele imunitare.Creeaza o serie de lucrari ca:
descoperirea imunitatii celulare si umorale, sensibilitatea si lipsa de imunitate a organismului fata de
scarlatina, studii cu renume mondial asupra holerei si vaccinoterapiei.In spiriloza gistelor, I.
Cantacuzino arata ca distrugerea spirililor nu survine in singe, ci in splina, anume in macrofagele
acestui organ. A facut cercetari si asupra unui spirochet termofil al apelor din Dax, atunci cind s-a
dus pentru o cura in aceasta localitate.Relativ la resorbtia celulelor hepatice injectate in organism, a
demonstrat rolul macrofagelor (celulele Kupffer din ficat) si al celulelor gigantice din splina in acest
proces.A facut lucrari si asupra morvei cu profesorul P. Riegler. A cercetat boala toxica provocata de
injectarea intrastomacala de bacili omoriti, determinind caile prin care bacilii ajung in circulatia
generala. A studiat posibilitatea introducerii pe cale gastrica a vaccinurilor, avind in vedere
implicatiile practice ale acestei cai de administrare care au ramas de actualitate.A descris epidemia
de icter infectios din 1917, a facut incercari de seroterapie antiexantematica, lucrari asupra
epidemiologiei antiexantematice, a elaborat o punere la punct a starii sanitare a tarii in 1922, a
cercetat efectele vaccinarii antitifice pe cale orala in comparatie cu cea pe cale subcutanata, a
sustinut rapoarte la Oficiul international de igiena asupra malarioterapiei in sifilisul nervos, asupra
epidemiei de poliomielita in Romania, asupra rezultatelor bune ale seroterapiei in Romania, asupra
unei epidemii de febra exantematica la Constanta, asupra uneia de exantem miliariform infantil la
Bucuresti.Printre ultimele lucrari se numara cele legate de transmiterea leprei la sobolanl alb ( in
colaborare cu Tchekirian ) precum si cele privind modificarile citologice care se produc in tegument
laAstacus fluviatilisin momentul napirlirii (in colaborare cu Aristia Dimboviceanu).A intemeiat "Revista
stiintelor medicale" (1905). Impreuna cu prof. Ioan Athanasiu infiinteaza o revista stiintifica, publicata
in limba franceza, "Archives de Biologie", fiind a doua mare revista medicala romaneasca in
miscarea stiintifica internationala. In 1906 fondeaza, alaturi de C. Stere si G. Ibraileanu revista "Viata
romaneasca".
Omagierea lui Ion Cantacuzino:
Institutul Naional de Cercetare Dezvoltare pentru Microbiologie i Imunologie Cantacuzinopoarta
numele savantului Ion Cantacuzino.
Banca Naionala a Romanieia pus in circulaie, la25 noiembrie2013, in atenia colecionarilor, un set de
douamonededeargint, pentru sarbatorirea a 150 de ani de la naterea savanilor Ion Cantacuzino
iGheorghe Marinescu. Fiecare moneda are valoarea nominala de 10lei. Monedele sunt rotunde, au
cantul zimat, audiametrulde 37 mm, iar greutatea de 31,103g.Titlulaliajului este de 999. Intregul tiraj
de cate 500 de exemplare al setului de monede a fost emis de calitateproof. Calitateaproofse obine
prin contrastul, deosebit de frumos, dintre campul lucios al monedei i gravura mata.
Bibliografie:
Site-ul Institutului Cancacuzino:Viaa i opera profesorului Ion Cantacuzino Vaccinurile lui Ioan
Cantacuzino, 21 martie 2006, Oana Antonescu,Jurnalul Naional Constantin B. - Ion Cantacuzino i
artele plastice, Revista Medicala Romana vol. LIV, nr.4, an 2007, pg 242-249 Destinul, 18 octombrie
2004, Cristian Petru,Jurnalul Naional Geniile Romaniei care au schimbat lumea: Nicolae Paulescu,
romanul care merita Nobelul, i Ion Cantacuzino, descoperitorul vaccinului antiholeric, 17 aprilie
2013, Madalina Mihalache,Adevarul Valori ale culturii naionale: 146 ani de la naterea lui Ioan
Cantacuzino, 25 noiembrie 2009,Amos News Barbulescu C. - Medicina din Romania la congresele
si conferinTele medicale internaTionale in ultimul deceniu al secolului al XIX-lea si in primii ani ai
secolului al XX-lea, Clujul Medical 2012 Vol. 85 - nr. 1, 116-120 Revista StiinTe medicale 1936, N.
Iorga, in memoria lui I. Cantacuzino